HGM415/2009
ID intern unic:  331859
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 415
din  08.07.2009
pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare
privind protecţia puilor destinaţi producţiei de carne
Publicat : 17.07.2009 în Monitorul Oficial Nr. 112-114     art Nr : 478
    MODIFICAT
   
HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541
    HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89

    În temeiul art. 35 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art. 153), în scopul perfecţionării sistemului de inofensivitate alimentară pentru consumatorii din Republica Moldova şi protecţiei animalelor productive în vederea obţinerii produselor alimentare salubre şi inofensive, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind protecţia puilor destinaţi producţiei de carne (se anexează).
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.
    [Pct.2 modificat prin HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541]

    PRIM-MINISTRU                                           Zinaida GRECEANÎI

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                     Anatolie Gorodenco

    Nr. 415. Chişinău, 8 iulie 2009.

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului
nr. 415 din  8 iulie 2009
Norma sanitar-veterinară privind protecţia puilor
destinaţi producţiei de carne
Capitolul I
Dispoziţii generale
    1. Norma sanitar-veterinară privind protecţia puilor destinaţi producţiei de carne (în continuare – Normă sanitar-veterinară), armonizată cu prevederile Directivei Consiliului Uniunii Europene 2007/43/CE din 28 iunie 2007 de stabilire a normelor minime de protecţie a puilor destinaţi producţiei de carne (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, nr. L 182, 12.07.2007, pag. 0019–0028), se aplică sistemelor de creştere intensivă a puilor din specia Gallus gallus, destinaţi producţiei de carne.
    2. Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare nu se aplică:
    a) exploataţiilor cu mai puţin de 500 de pui;
    b) exploataţiilor în care sînt crescuţi doar pui pentru reproducţie;
    c) staţiilor de incubare;
    d) puilor crescuţi în coteţ în sistem extensiv, puilor crescuţi în semilibertate, puilor crescuţi tradiţional în aer liber şi tradiţional în libertate totală;
    e) puilor crescuţi în mod ecologic, în conformitate cu cerinţele faţă de producţia ecologică de produse agricole.
    3. În cazul exploataţiilor ce au atît loturi reproducătoare, cît şi loturi destinate consumului, prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare se aplică loturilor destinate consumului.
    Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – Agenţia), în caz de necesitate, va întreprinde măsuri stricte în domeniul reglementat de prezenta Normă sanitar-veterinară, în conformitate cu alin. (2) art. 26 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, cu condiţia ca aceste măsuri să nu afecteze comerţul cu alte state.
    Răspunderea principală pentru bunăstarea animalelor revine proprietarului sau crescătorului de animale.
    [Pct.3 modificat prin HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89]
    4. În prezenta Normă sanitar-veterinară noţiunile de bază utilizate au următoarele semnificaţii:
    pui – animal din specia Gallus gallus crescut pentru producţia de carne;
    exploataţie – loc de producţie unde sînt întreţinuţi şi crescuţi puii;
    coteţ – construcţie dintr-o exploataţie în care este crescut un lot de pui;
    suprafaţă utilizabilă – suprafaţă acoperită permanent cu litieră accesibilă puilor;
    densitate de populare – masa corporală totală a puilor vii prezenţi concomitent pe un metru pătrat de suprafaţă utilizabilă;
    lot de pui – grup de pui cu aceeaşi vîrstă, plasaţi şi prezenţi concomitent într-un coteţ dintr-o exploataţie;
    ata mortalităţii zilnice – numărul de pui care au murit într-un coteţ în aceeaşi zi, inclusiv ucişi sau sacrificaţi din cauză de boală sau din alte cauze, împărţit la numărul de pui prezenţi în coteţ zilnic şi înmulţit cu 100;
    rata mortalităţii zilnice cumulate – suma ratelor mortalităţii zilnice.
    5. Medicii veterinari oficiali sau de liberă practică împuterniciţi sînt responsabili de efectuarea controalelor veterinare şi zootehnice referitoare la bunăstarea animalelor.
Capitolul II
Cerinţe referitoare la creşterea puilor
Secţiunea 1
Densitatea de populare
    6. Agenţia trebuie să se convingă că:
    a) transportarea puilor pentru popularea coteţelor se efectuează cu transport specializat autorizat, în ambalaj (cutii din carton de unică folosinţă sau cutii din plastic dezinfectate), cîte 80 de capete într-o cutie, cu respectarea parametrilor microclimei (t - +27-+28°C, umeditatea relativă 70-75%);
    b) toate coteţele corespund cerinţelor referitoare la exploataţii, prevăzute în capitolul III al prezentei Norme sanitar-veterinare;
    c) medicul veterinar oficial sau medicul veterinar de liberă practică împuternicit realizează inspecţia, monitorizarea şi supravegherea creşterii puilor, inclusiv cele prevăzute în capitolul VI al prezentei Norme sanitar-veterinare;
    d) densitatea maximă de populare dintr-o exploataţie sau un coteţ al unei exploataţii nu depăşeşte 33 kg/m2.
Prin derogare de la litera d) a prezentului punct, Agenţia va permite într-o exploataţie sau într-un coteţ al unei exploataţii majorarea densităţii de populare pînă la 39 kg/m2, cu condiţia ca proprietarul sau crescătorul să respecte cerinţele referitoare la exploataţii şi cerinţele referitoare la practicarea unei densităţi de populare sporite, prevăzute în capitolele III şi IV ale prezentei Norme sanitar-veterinare.
    7. În cazul în care se respectă criteriile de utilizare a unei densităţi de populare sporite, prevăzute în
capitolul V al prezentei Norme sanitar-veterinare, Agenţia permite majorarea densităţii maxime de populare, menţionată la punctul 6 al prezentei Norme sanitar-veterinare,  cu cel mult 3 kg/m2.
Secţiunea 2
Instruire şi consiliere pentru persoanele
care se ocupă de creşterea puilor
    8. Agenţia:
    a) trebuie să se convingă că crescătorii – persoane fizice au fost suficient instruiţi cu privire la sarcinile ce le revin şi că există suficiente cursuri de instruire în domeniul creşterii puilor;
    b) va stabili un sistem de control şi aprobare a cursurilor de instruire gratuite. Crescătorul de pui trebuie să deţină un certificat oficial eliberat de instituţiile de stat de profil, care să ateste audierea unui astfel de curs de instruire sau dobîndirea unei experienţe echivalente unui astfel de curs;
    c) poate recunoaşte experienţa dobîndită de către proprietar sau crescător înainte de aprobarea prezentei Norme sanitar-veterinare, echivalînd-o cu participarea la astfel de cursuri de instruire şi elibera certificate care să ateste o astfel de echivalare;
    d) va aplica, în mod prioritar, cerinţele prezentei secţiuni la proprietarii care nu dispun de studii în domeniul respectiv şi nu au crescători.
    9. Cursurile de instruire, organizate de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, trebuie să cuprindă aspecte legate de bunăstarea şi protecţia puilor, în special:
    a) cerinţe referitoare la exploataţii şi la practicarea unei densităţi de populare sporite, conform capitolelor III şi IV ale prezentei Norme sanitar-veterinare;
    b) aspecte fiziologice (necesităţile de apă şi de hrană, comportamentul animalelor şi conceptul de stres);
    c) îndrumări practice privind manipularea atentă la capturarea, încărcarea şi transportarea puilor;
    d) asistenţă de urgenţă destinate puilor, sacrificarea şi uciderea de urgenţă;
    e) măsuri preventive de biosecuritate.
    10. Proprietarul sau crescătorul elaborează instrucţiuni şi ghiduri cu privire la cerinţele relevante în domeniul bunăstării animalelor, inclusiv referitoare la metodele de ucidere şi sacrificare, folosite în exploataţii de către persoanele angajate să îngrijească de pui sau să-i prindă şi să-i încarce.
Capitolul III
Cerinţe referitoare la exploataţii
    11. Exploataţiile trebuie să corespundă prevederilor stipulate în dispoziţiile corespunzătoare din Norma sanitar-veterinară privind protecţia animalelor de fermă, Norma sanitar-veterinară privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor, Norma sanitar-veterinară privind profilaxia, supravegherea şi combaterea bolii de Newcastle (pseudopesta aviară), Norma sanitar-veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste, Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere, control şi combatere a gripei aviare, precum şi prezentului capitol.
    12. Apa trebuie supusă unui examen de laborator. Adăpătoarele trebuie poziţionate şi întreţinute astfel încît să se reducă la minimum vărsarea accidentală.
    13. Hrana trebuie supusă unui examen de laborator, să fie permanent accesibilă, sub formă de tain, puii nu pot rămîne fără hrană mai mult de 12 ore înainte de sacrificarea prevăzută.
    14. Toţi puii trebuie să aibă acces permanent la aşternut uscat şi friabil la suprafaţă.
    15. Ventilaţia trebuie să fie suficientă pentru a se evita supraîncălzirea şi, după caz, se combină cu sisteme de încălzire, pentru a se elimina umezeala excesivă.
    16. Nivelul sonor se reduce la minimum. Ventilatoarele, dispozitivele de distribuire a hranei sau orice alte echipamente se construiesc, se amplasează, se manipulează şi se întreţin astfel încît să genereze cît mai puţin zgomot posibil.
    17. Toate coteţele trebuie să dispună de o intensitate de iluminare de cel puţin 20 lux în timpul perioadelor de iluminare, măsurat la nivelul ochiului păsării şi să  ilumineze cel puţin 80 % din suprafaţa utilizabilă.
    18. Începînd cu a şaptea zi de la data plasării puilor în coteţ şi pînă la trei zile înainte de data prevăzută pentru sacrificare, iluminatul trebuie să respecte un ritm de 24 de ore şi să includă perioade de întuneric, care să dureze cel puţin şase ore cu o perioadă neîntreruptă de cel puţin patru ore.
    19. Toţi puii crescuţi în exploataţie trebuie să fie inspectaţi cel puţin de două ori pe zi. Trebuie să se acorde o atenţie deosebită semnelor care indică un nivel scăzut al bunăstării şi/sau sănătăţii animalelor.
    20. Puii grav răniţi sau cu semne evidente de tulburări de sănătate, cum ar fi dificultăţi la mers, ascită severă sau malformaţii severe şi care prezintă dereglări fizice, trebuie să primească tratamentul corespunzător sau să fie sacrificaţi imediat sub controlul unui medic veterinar de liberă practică împuternicit.
    21. Coteţele, echipamentele sau utilajul care sînt în contact cu puii se curăţă şi se dezinfectează în întregime după depopularea finală, înainte de introducerea în coteţ a unor loturi noi. După depopularea finală a unui coteţ se îndepărtează întregul aşternut şi se asigură alt aşternut curat.
    22. Proprietarul sau crescătorul trebuie să ţină un registru pentru fiecare coteţ al unei exploataţii, în care să înregistreze:
    a) numărul de pui introduşi şi data populării;
    b) suprafaţa utilizabilă;
    c) numărul păsărilor găsite moarte, indicînd cauzele, dacă acestea sînt cunoscute, precum şi numărul păsărilor ucise sau sacrificate motivat;
    d) numărul puilor care rămîn în lot în urma transportării puilor, în scopul vînzării sau sacrificării;
    e) investigaţiile diagnostice şi examinările sanitar-veterinare efectuate.
    23. Registrele respective sînt păstrate pentru o perioadă de cel puţin trei ani şi sînt puse la dispoziţia medicului veterinar oficial sau împuternicit.
    24. Toate intervenţiile chirurgicale efectuate în alte scopuri decît cele terapeutice sau de diagnostic, care provoacă vătămarea sau pierderea unei părţi sensibile a corpului sau alterarea structurii osoase, sînt interzise.
    Debecarea poate fi permisă în cazul în care s-au epuizat celelalte măsuri de prevenire a smulgerii penelor şi a canibalismului. În astfel de cazuri, aceasta se va efectua puilor ce nu au atins vîrsta de zece zile numai după consultarea unui medic veterinar de liberă practică şi la recomandarea acestuia de către un personal calificat.
    Agenţia autorizează castrarea puilor masculi. Castrarea se efectuează de către personalul special pregătit în acest scop sub supravegherea medicului  veterinar de liberă practică împuternicit.
Capitolul IV
Notificarea, documentarea şi verificarea parametrilor
de mediu la practicarea unei densităţi de populare sporite

    25. Proprietarul sau crescătorul trebuie să comunice Agenţiei intenţia de a aplica o densitate de populare mai mare de 33 kg/m2 greutate în viu, indicînd cifra exactă şi informînd Agenţia despre orice schimbare a densităţii de populare cu cel puţin 15 zile înainte de plasarea lotului în coteţ.
    La cererea Agenţiei, notificarea respectivă este însoţită de un document care rezumă informaţiile conţinute în documentaţia solicitată la pct. 26 al prezentei Norme sanitar-veterinare.
    26. Proprietarul sau crescătorul trebuie să păstreze şi să pună la dispoziţie în interiorul exploataţiei documentaţia care descrie amănunţit sistemele de producţie. Aceasta trebuie să includă, în special, informaţii cu privire la detaliile tehnice ale coteţului şi ale echipamentelor lui, cum ar fi:
    a) planul coteţului care include dimensiunile suprafeţelor ocupate de către pui;
    b) sistemul de ventilaţie şi, dacă este cazul, sistemul de răcire şi de încălzire, inclusiv amplasarea acestora, schema ventilaţiei care indică parametrii-ţintă ai calităţii aerului, cum ar fi debitul, viteza şi temperatura aerului;
    c) informaţiile cu privire la sistemele de hrănire şi adăpare şi amplasarea acestora;
    d) sistemele de alarmă şi sistemele auxiliare, în cazul avarierii unui echipament automat sau mecanic;
    e) tipul pardoselii şi aşternutului, utilizate în mod obişnuit.
    Documentaţia se pune la dispoziţia Agenţiei, la cerere, şi periodic se actualizează, în conformitate cu instrucţiunile tehnice ale sistemului respectiv. Se înregistrează, în special, inspecţiile tehnice ale sistemelor de alarmă şi de ventilaţie.
    27. Proprietarul sau crescătorul trebuie:
    1) să comunice fără întîrziere medicului veterinar oficial sau împuternicit orice modificări ale coteţului, echipamentelor sau ale procedurilor susceptibile de a influenţa bunăstarea păsărilor;
    2) să asigure echiparea fiecărui coteţ cu sisteme de ventilaţie şi, în cazul în care este necesar, cu sisteme de încălzire sau de răcire concepute, construite şi exploatate, astfel încît:
    a) concentraţia de amoniac (NH3) să nu depăşească 20 ppm şi concentraţia de dioxid de carbon (CO2) să nu depăşească 3000 ppm, valori măsurate la înălţimea capetelor puilor;
    b) temperatura interioară să nu depăşească temperatura exterioară cu mai mult de 30C, în cazul în care temperatura exterioară măsurată la umbră depăşeşte 300C;
    c) umiditatea relativă medie măsurată în interiorul coteţului timp de 48 de ore să nu depăşească 70 %, în cazul în care temperatura exterioară este sub 100C.
Capitolul V
Criterii de utilizare a densităţii de populare sporite
    28. În cazul utilizării densităţii de populare sporite trebuie respectate următoarele criterii:
    a) monitorizarea exploataţiei de către Agenţie în ultimii doi ani nu a identificat deficienţe cu privire la cerinţele prezentei Norme sanitar-veterinare;
    b) proprietarul sau crescătorul exploataţiei efectuează monitorizarea utilizînd ghidurile de bună practică, menţionate la litera c) punctul 35 al prezentei Norme sanitar-veterinare;
    c) în cazul a cel puţin şapte loturi consecutive verificate ulterior într-un coteţ, rata cumulativă a mortalităţii zilnice s-a situat sub 1 % + 0,06 %, înmulţit cu vîrsta de sacrificare a lotului, exprimată în zile.
    În cazul în care Agenţia nu a efectuat monitorizarea exploataţiei în ultimii doi ani trebuie să se efectueze cel puţin un exerciţiu de monitorizare, pentru a verifica îndeplinirea cerinţelor prevăzute la litera a) din prezentul punct.
    29. Prin derogare de la litera c) punctul 28 al prezentei Norme sanitar-veterinare, Agenţia va permite majorarea densităţii de populare, cu condiţia ca proprietarul sau crescătorul să respecte cerinţele enunţate în capitolul IV.
Capitolul VI
Monitorizarea şi supravegherea la abator
    30. În cazul densităţii de populare mai mare de 33 kg/m2, documentaţia aferentă lotului trebuie să includă mortalitatea zilnică şi rata mortalităţii zilnice cumulate.
    Numărul puilor de carne morţi la sosire, sub supravegherea medicului veterinar oficial, se înregistrează, cu indicarea exploataţiei şi a coteţului. Caracterul ratelor mortalităţii zilnice cumulate se verifică, ţinînd cont de numărul puilor de carne sacrificaţi şi de numărul puilor de carne morţi la sosirea la abator.
    Transportarea puilor la abator se efectuează cu transport specializat şi autorizat, cu respectarea cerinţelor sanitar-veterinare, evitînd suprarăcirea sau supraîncălzirea animalelor.
    31. Medicul veterinar oficial va evalua rezultatele examinării post-mortem, pentru a scoate la iveală alţi indici posibili care ar tulbura bunăstarea puilor, cum ar fi nivelurile înalte ale dermatitei de contact, paraziţi şi  boli sistemice în exploataţie sau în coteţul exploataţiei de origine.
    32. În cazul în care rata mortalităţii sau rezultatele inspecţiei post-mortem indică deficienţe în ceea ce priveşte bunăstarea animalelor, medicul veterinar oficial comunică datele respective proprietarului sau crescătorului de animale, precum şi Agenţiei.
Capitolul VII
Etichetarea cărnii de pasăre
    33. Agenţia va aplica o schemă de etichetare pentru carnea de pui şi produsele din carne de pui, în baza cerinţelor stipulate în Norma sanitar-veterinară privind profilaxia, supravegherea şi combaterea bolii de Newcastle (pseudopesta aviară), Norma sanitar-veterinară privind interzicerea utilizării în creşterea animalelor de fermă a unor substanţe cu acţiune hormonală sau tireostatică şi a celor betaagoniste şi  Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere, control şi combatere a gripei aviare.
    34. La sfîrşitul primului an de activitate, în baza prezentei Norme sanitar-veterinare, Agenţia va prezenta Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare un raport, care trebuie să conţină o analiză a eventualelor implicaţii socioeconomice avute asupra agenţilor economici şi partenerilor economici, conformitatea schemei de etichetare cu normele Organizaţiei Mondiale a Comerţului, precum şi propuneri corespunzătoare, luînd în considerare aceste aspecte şi experienţa dobîndită în aplicarea schemelor de etichetare.
Capitolul VIII
Măsuri de aplicare, inspecţii şi rapoarte
    35. Pentru punerea în aplicare uniformă a prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare, Agenţia:
    a) va aproba planuri de măsuri concrete, în funcţie de specificul activităţii  agentului economic;
    b) va pune în aplicare proceduri adecvate de stabilire a densităţii de populare;
    c) va elabora, în comun cu asociaţia agenţilor economici cu activitate în domeniul respectiv, ghiduri de bună practică care cuprind îndrumări pentru respectarea dispoziţiilor prezentei Norme sanitar-veterinare;
    d) va contribui la difuzarea acestor ghiduri şi la necesitatea  utilizării acestora;
    e) va efectua inspecţii nediscriminatorii, pentru a controla conformarea cu cerinţele prezentei Norme sanitar-veterinare. Aceste inspecţii se efectuează pe un număr corespunzător de animale crescute de fiecare agent economic şi în acelaşi timp cu alte controale, executate în scopuri diferite;
    f) va informa şi va notifica, fără întîrziere, Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare despre măsurile întreprinse şi obstacolele ce afectează aplicarea  acestora în scopul conformării cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare;
    g) va prezenta Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare:
    pînă la data de 31 martie a fiecărui an, un raport anual cu privire la inspecţiile desfăşurate în anul precedent. Raportul este însoţit de cele mai relevante acţiuni întreprinse de către Agenţie în vederea soluţionării principalelor probleme de bunăstare depistate;
    o analiză relevantă, ştiinţifică, obiectivă şi comparabilă a rezultatelor referitoare la prelevare şi la datele colectate, menţionate în capitolul VI al prezentei Norme sanitar-veterinare, în baza monitorizării unui eşantion reprezentativ de loturi sacrificate pe parcursul unei perioade minime de un an.
CAPITOLUL IX
Dispoziţii tranzitorii şi finale
    36. În scopul conformării cu prevederil prezentei Norme sanitar-veterinare agenţii economici care activează în domeniul avicol trebuie să elaboreze şi să prezinte planurile de restructurare a întreprinderilor Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.
    37. Agenţia va înainta Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare, în baza datelor disponibile, propuneri pentru modificarea şi completarea prezentei Norme sanitar-veterinare:
    a)  în funcţie de evoluţia progresului ştiinţific şi tehnic, în cazul stabilirii, la nivel internaţional, a unor cerinţe noi în domeniul respectiv;
    b)  privind influenţa prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare asupra bunăstării puilor, dezvoltării indicatorilor de bunăstare, ţinînd cont de diferitele condiţii şi metode de producţie;
    c)  referitor la implicaţiile socioeconomice şi administrative ale prezentei Norme sanitar-veterinare, inclusiv aspectele regionale.
    La înaintarea modificărilor şi completărilor trebuie să se ţină cont de avizul ştiinţific al Consiliului Consultativ privind influenţa parametrilor genetici asupra identificării deficienţelor ce au cauzat un nivel scăzut de bunăstare a puilor.