HGC158/2010
ID intern unic:  333914
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 158
din  04.03.2010
cu privire la aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare regională
Publicat : 09.03.2010 în Monitorul Oficial Nr. 34     art Nr : 212
    În temeiul Legii nr. 438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 21-24, art. 68), cu modificările ulterioare, precum şi în scopul promovării eficiente a politicii statului în domeniul dezvoltării regionale, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Strategia naţională de dezvoltare regională  (se anexează).
    2. Ministerele şi alte autorităţi administrative centrale, în limitele competenţelor:
    vor asigura realizarea prevederilor Strategiei nominalizate;
    vor informa Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, semestrial, pînă la data de 15 a lunii ce urmează după expirarea semestrului, despre situaţia privind executarea prevederilor Strategiei, inclusiv despre necesitatea actualizării obiectivelor trasate.
    3. Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale va monitoriza procesul de implementare a Strategiei şi va prezenta Consiliului Naţional de Coordonare a Dezvoltării Regionale rapoarte semestriale, pînă la data de 30 a lunii ce urmează după expirarea semestrului, şi Cancelariei de Stat rapoarte anuale, pînă la data de 15 februarie, despre executarea prezentei hotărîri.
    4. Punctul 19 din Regulamentul de formare şi utilizare a mijloacelor Fondului naţional pentru dezvoltarea regională, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.127 din 8 februarie 2008 „Cu privire la măsurile de realizare a Legii nr. 438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.34-36, art.200), cu modificările şi completările ulterioare, va avea următorul cuprins:
    „19. Evaluarea şi selectarea programelor şi proiectelor care vor fi finanţate din contul mijloacelor Fondului se efectuează prin intermediul Comisei de evaluare, compusă din:
    a) un reprezentant al Consiliului Naţional, în calitate de preşedinte;
    b) un reprezentant al Cancelariei de Stat;
    c) un reprezentant al Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale;
    d) un reprezentant al Ministerului Economiei;
    e) un reprezentant al Ministerului Finanţelor;
    f) un reprezentant al Ministerului Mediului;
    g) doi experţi tehnici, specialişti în domeniile relevante pentru proiectele ce urmează a fi evaluate.”.
    5. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale.

    PRIM-MINISTRU                                                     Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru,
    ministrul economiei                                                    Valeriu Lazar
    Ministrul construcţiilor
    şi dezvoltării regionale                                                Marcel Răducan

    Nr. 158. Chişinău, 4 martie 2010.

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr.158
din 4 martie 2010
STRATEGIA NAŢIONALĂ
 DE DEZVOLTARE REGIONALĂ
I. Noţiuni generale
    1. Strategia naţională de dezvoltare regională (în continuare – Strategia) este principalul document de planificare a dezvoltării regionale, care reflectă politica naţională şi determină mecanismele naţionale în acest domeniu.
    2. Prevederile prezentei Strategii stabilesc obiectivele şi sarcinile pe termen mediu ce trebuie îndeplinite în vederea implementării politicii de dezvoltare regională care corespunde politicii de integrare europeană a Guvernului şi acordurilor bilaterale Republica Moldova – Uniunea Europeană. Conceptul şi obiectivele politicii de dezvoltare regională sînt conforme experienţei ţărilor europene şi se încadrează în Programul de Vecinătate.
    3. În sensul prezentei Strategii vor fi utilizate noţiunile specificate în Legea nr.438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova.
    4. Elaborarea prezentei Strategii a derivat din imperativul planificării strategice a procesului de realizare a acţiunilor coordonate, necesare pentru dezvoltarea ţării. Totodată, la întocmirea Strategiei s-a ţinut cont de cadrul legal şi strategic existent, de realizările şi lacunele politicilor strategice implementate anterior. Astfel, obiectivele, măsurile şi acţiunile Strategiei au fost stabilite în contextul aplicării prevederilor Legii nr. 438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova.
    5. În scopul coordonării integrate a procesului de planificare sectorială a politicilor în domeniul dezvoltării social-economice, Strategia a fost corelată cu documentele de politici incidente. Prin urmare, aceasta reprezintă o continuitate operaţională a acţiunilor Strategiei naţionale de dezvoltare, aprobată prin Legea nr.295-XVI din 21 decembrie 2007, cu referinţă la dezvoltarea regională. Măsurile prezentei Strategii sprijină realizarea operaţională a prevederilor Strategiei naţionale de dezvoltare vizavi de acţiunile de susţinere a dezvoltării social-economice echilibrate şi durabile pe întreg teritoriul ţării.
II. Contextul dezvoltării regionale
    Politica de dezvoltare regională a Republicii Moldova
    6. Legea nr.438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova defineşte obiectivele şi principiile de bază, cadrul instituţional şi instrumentele de planificare a dezvoltării regionale.     În conformitate cu Legea menţionată, principalele obiective ale dezvoltării regionale sînt:
    a) obţinerea unei dezvoltări social-economice echilibrate şi durabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova;
    b) reducerea dezechilibrului nivelurilor de dezvoltare social-economică dintre regiuni şi din interiorul lor;
    c) consolidarea oportunităţilor financiare, instituţionale şi umane pentru dezvoltarea social-economică a regiunilor;
    d) susţinerea activităţii autorităţilor administraţiei publice locale şi a colectivităţilor locale, orientate spre dezvoltarea social-economică a localităţilor şi coordonarea interacţiunii lor cu strategiile şi programele naţionale, de sector şi regionale de dezvoltare.
    7. Prezenta Strategie identifică dezvoltarea regională ca una din cele cinci priorităţi naţionale, incluse în Strategia naţională de dezvoltare, cu scopul general de realizare a unei dezvoltări social-economice echilibrate şi durabile pe întreg teritoriul Republicii Moldova, prin corelarea eforturilor în cadrul regiunilor de dezvoltare.
    8. Strategia schiţează următoarele obiective pe termen mediu ale politicii de dezvoltare regională:
    a) participarea echilibrată a tuturor regiunilor la dezvoltarea social-economică a ţării;
    b) accelerarea dezvoltării oraşelor mici în calitate de „poli de creştere” a regiunilor;
    c) dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în agricultură;
    d) dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii regionale şi promovarea parteneriatului public-privat;
    e) prevenirea poluării mediului înconjurător şi utilizarea eficientă a resurselor naturale în vederea creşterii calităţii vieţii.
    9. Scopul principal al Strategiei este crearea cadrului instituţional al dezvoltării regionale, axat pe crearea şi menţinerea unui cadru de gestiune, implementare, finanţare, monitorizare şi de evaluare a dezvoltării regionale.
    10. Politica de dezvoltare regională vizează întreg teritoriul Republicii Moldova şi va fi implementată în două etape. Pe parcursul etapei iniţiale (2010-2012) eforturile Guvernului vor fi îndreptate spre consolidarea capacităţilor şi condiţiilor de dezvoltare în cadrul a trei regiuni de dezvoltare – Nord, Centru şi Sud. La o etapă ulterioară (2012-2019), activităţile de dezvoltare regională vor fi întreprinse în regiunile de dezvoltare – Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, municipiul Chişinău şi unităţile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului (Transnistria).
    11. Dat fiind faptul că municipiul Chişinău are un rol principal în dezvoltarea naţională, cu un impact decisiv asupra dezvoltării tuturor regiunilor, Guvernul va încuraja şi în continuare măsurile menite să consolideze poziţia acestuia ca centru comercial într-un context internaţional mai vast. În special, se urmăreşte armonizarea continuă a politicilor de planificare a dezvoltării municipiului Chişinău cu strategiile de dezvoltare regională ale regiunilor Nord, Centru şi Sud.
    12. Strategiile de dezvoltare regională şi planurile operaţionale vor fi elaborate în baza unei metodologii propuse de Ministerul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale (în continuare – Ministerul). În baza strategiilor de dezvoltare regională şi a planurilor operaţionale va fi elaborat un document unic de program, prin care se vor stabili priorităţile şi domeniile sprijinite din mijloacele financiare destinate dezvoltării regionale. Procesul de planificare a dezvoltării regionale se caracterizează prin următoarele particularităţi:
    a) abordările problemei „de jos în sus” şi „de sus în jos”: Documentul unic de program va fi formulat în baza strategiilor de dezvoltare regională şi planurilor operaţionale, şi în conformitate cu priorităţile stabilite în Strategia naţională de dezvoltare;
    b) procesul în cauză poartă un caracter inovativ şi urmează a fi ajustat în permanenţă, fără a impune o abordare comună actorilor locali şi regionali. Fiecare participant în cadrul unui astfel de parteneriat va fi încurajat să identifice şi să analizeze necesităţile reale, să propună cele mai potrivite metode de luare a deciziilor şi participare, să evalueze şi să înveţe în baza rezultatelor obţinute, să îmbunătăţească modul de organizare, planificare şi implementare şi să-şi asume riscuri prudente, în mod realist şi raţional;
    c) actorii regionali şi locali vor fi încurajaţi, dacă se vor concentra pe crearea condiţiilor pentru dezvoltarea economică în diferite sectoare, evitînd, concomitent, dispersarea exagerată a resurselor.
    13. Ambele abordări „de jos în sus” şi „de sus în jos” în susţinerea dezvoltării regionale se vor baza pe principiile stipulate în Legea nr.438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova:
    eficienţa – buna utilizare a resurselor naturale, umane, financiare şi a celor de producţie pe întreg teritoriul Republicii Moldova;
    echitatea – drepturi egale de acces la valorile economice, sociale şi culturale pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova, indiferent de locul lor de trai;
    durabilitatea – caracterul viabil  din punct de vedere  tehnic, financiar şi instituţional al măsurilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare regională;  
    planificarea – elaborarea şi realizarea măsurilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare regională, în conformitate cu Strategia naţională de dezvoltare şi Strategiile de dezvoltare regională, care au obiective, priorităţi şi mecanisme clar definite;
    coordonarea – coordonarea  atît la nivel naţional, cît şi la nivel regional a măsurilor şi obiectivelor pentru susţinerea dezvoltării regionale;  
    parteneriatul – cooperarea autorităţilor publice centrale şi locale, sectorului public şi privat, societăţii civile în activitatea de planificare, elaborare şi realizare a măsurilor privind susţinerea dezvoltării regionale;  
    transparenţa – claritatea în procesele alocării, distribuirii şi utilizării mijloacelor pentru realizarea strategiilor, programelor şi proiectelor de dezvoltare regională.
    14. Pe lîngă beneficiile economice şi sociale scontate, implementarea politicii de dezvoltare regională va consolida capacităţile autorităţilor administraţiei publice locale şi va contribui la dezvoltarea capitalului social. Promovarea şi dezvoltarea parteneriatelor regionale va oferi autorităţilor administraţiei publice locale, sectorului nonguvernamental şi societăţii civile noi oportunităţi de participare, cooperare şi iniţiativă.
    15. Strategiile de dezvoltare regională vor oferi un context „orizontal” mai vast, care va permite o coordonare şi concentrare mai eficientă a cheltuielilor sectoriale ale ministerelor şi donatorilor în regiuni. De asemenea, vor contribui la majorarea capacităţilor regiunilor de a utiliza eficient fondurile de investiţii. Aceasta va aduce Republica Moldova, în conformitate cu practicile europene, la „guvernarea integrată” şi sinergia dintre programele naţionale „verticale” şi programele regionale „orizontale”.
    Dimensiunea naţională a dezvoltării
    16.  Economia Republicii Moldova a trecut prin cîteva perioade distincte. Prima perioadă (1992-1999) se caracterizează prin scăderea PIB-ului cu 42,4%. Începînd cu anul 2001 economia Moldovei a înregistrat o creştere moderată. În perioada 2001-2005, creşterea reală anuală a PIB-ului a fost între 6,1% şi 7,8%, iar creşterea cumulată a PIB-ului în perioada de recuperare (2000-2006) a fost de 62,9%. Totuşi, începînd cu anul 2008 economia ţării a fost supusă influenţelor negative cauzate de criza financiară globală. Au fost afectaţi practic toţi indicatorii economici. Conform datelor preliminare, în 2009 PIB-ul a scăzut cu circa 9%.
    17.  Sursa principală de creştere a economiei Republicii Moldova a constituit-o consumul gospodăriilor casnice, finanţat în mare parte din contul sporirii veniturilor interne (salariul real a crescut în această perioadă de circa 2,8 ori), precum şi din veniturile rezidenţilor obţinute din munca peste hotare. O contribuţie mai modestă la creşterea economică au avut-o investiţiile în capital fix, care au crescut de 2,5 ori faţă de anul 2000, constituind în medie 15,7% din PIB.
    18. Între 2000-2008 serviciile de transport, telecomunicaţii şi tranzacţiile cu bunuri imobiliare au generat o creştere de peste 25% a PIB-ului. În acelaşi timp, s-a redus considerabil contribuţia agriculturii la creşterea economică, iar industria prelucrătoare a constituit doar a cincea parte din creşterea PIB-ului. Aceste tendinţe au condus la o schimbare semnificativă în structura producţiei în Moldova. Ponderea agriculturii în valoarea adăugată brută a scăzut de la 29% pînă  la 15,2%, pe cînd ponderea serviciilor s-a majorat de la 48% pînă la 62%. Cota industriei s-a redus de la 17,1% pînă la 14%. Importurile se caracterizează prin ponderea înaltă a materiei prime, a resurselor energetice, precum şi a bunurilor capital-intensive.
    19.  Din 2001 Republica Moldova este membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC). În relaţiile sale cu UE Guvernul are drept scop obţinerea celor mai avantajoase preferinţe comerciale autonome din partea UE. Acestea ar putea lua forma unui acord de liber schimb asimetric, în conformitate cu care UE va oferi Moldovei acces liber (cota zero a tarifelor vamale) pentru aproape toate bunurile, cu excepţia celor care ar putea influenţa substanţial anumite segmente ale pieţei comunitare.
    20.  Deşi pe parcursul perioadei 2005-2006 rata investiţiilor în capitalul fix s-a majorat, în 2007-2008 s-a atestat o rată de creştere mai moderată. Nivelul actual al investiţiilor în capitalul fix rămîne insuficient pentru a genera o creştere durabilă. Piaţa investiţiilor străine directe este extrem de competitivă, iar economia Republicii Moldova nu este suficient de atractivă în comparaţie cu alţi competitori.
    21.  Tendinţele demografice negative sînt printre cele mai nefaste consecinţe ale procesului de tranziţie economică şi socială din Moldova. Sporul natural al populaţiei şi rata netă a migraţiei au fost constant negative, începînd cu anul 1998, deşi situaţia s-a ameliorat uşor în ultimii ani.
    22.  Adiţional, există un şir de probleme care afectează funcţionarea pieţei forţei de muncă. Acestea includ: nivelul înalt de rigiditate; rata înaltă a şomajului sezonier şi structural; productivitatea şi salariile joase; nivelul înalt al relaţiilor informale într-un şir de domenii de producţie; oportunităţi inegale de angajare pentru tineri, femei şi păturile socialmente vulnerabile. Aceste probleme se concentrează în special în zonele rurale.
    23.  Din 2000 rata sărăciei s-a redus constant. Astfel, în 2006 rata sărăciei absolute a constituit 30,2% în comparaţie cu 40,2% în 2002 şi 73% în 1999.
    Dimensiunea spaţială a dezvoltării
    24.  Declinul economic din 1990 a pricinuit anumitor unităţi industriale şi sectoare de producţie mai multe daune decît altora şi a diversificat modelele comerciale şi de distribuţie, accentuînd astfel discrepanţa dintre nivelurile de dezvoltare economică regională.
    25.  Dezechilibrul în dezvoltarea economică şi socială a contribuit la apariţia unor probleme serioase în dezvoltarea localităţilor, inclusiv concentrarea dezvoltării şi tendinţele de creştere în mun.Chişinău; declinul oraşelor;  subdezvoltarea comunităţilor rurale şi dezechilibrul în dezvoltarea dintre localităţi. Soluţionarea acestor probleme este principala provocare pentru politica de dezvoltare regională.
    Rolul municipiului Chişinău în dezvoltarea regională
    26. Cel mai semnificativ şi evident decalaj economic şi social în Republica Moldova este între municipiul Chişinău şi celelalte unităţi administrativ-teritoriale. Indiscutabil, mun.Chişinău este centrul-cheie generator de bunăstare, locuri de muncă, consum, venituri din impozite, precum şi de cheltuieli publice. Locuitorii municipiului beneficiază de un standard de viaţă mai înalt decît ceilalţi locuitori ai ţării. Practic, conform indicatorilor relevanţi disponibili, pentru persoanele, care locuiesc în afara mun.Chişinău, se creează un regim mai puţin favorabil.
    27. Dezechilibrul în ceea ce priveşte dezvoltarea municipiului Chişinău şi celelalte localităţi se caracterizează în felul următor:
    1) în mun. Chişinău concentrarea activităţii economice, în general, este relativ înaltă şi cu mult mai înaltă în comparaţie cu alte capitale, chiar şi cu cele din ţările europene subdezvoltate;
    2) există o discrepanţă majoră dintre standardele mai înalte de viaţă în capitală şi în celelalte localităţi; 
    3) există un dezechilibru enorm între capitală şi celelalte localităţi din  ţară în ceea ce priveşte dezvoltarea infrastructurii, accesibilitatea la serviciile publice, de transport, culturale, medicale, la serviciile de formare profesională, de asistenţă socială şi un şir de alţi factori ce ţin de competitivitate şi potenţialul de producţie.
    28. În dezvoltarea generală a ţării mun.Chişinău are un rol predominant. Conform principalilor indicatori ai dezvoltării social-economice, toate celelalte unităţi administrativ-teritoriale intermediare se află sub nivelul mediu naţional de dezvoltare, pe cînd mun.Chişinău se plasează mult peste acest nivel. Diferenţa dintre aceşti indicatori extremi este semnificativă.
    29. Este o realitate recunoscută că activităţile economice, culturale şi ştiinţifice au tendinţa de a se concentra în regiuni cu o infrastructură mai dezvoltată şi un nivel de trai mai înalt. Este important, prin urmare, ca politica de dezvoltare regională să promoveze dezvoltarea oraşelor provinciale ca centre urbane multifuncţionale, capabile să presteze servicii pentru raioanele din imediata apropiere, care în alte circumstanţe pot fi oferite doar în mun.Chişinău.
    30. Concomitent, alte regiuni trebuie să optimizeze utilizarea oricăror oportunităţi de obţinere a beneficiilor de pe urma dezvoltării capitalei. Acest lucru poate fi făcut în diferite regiuni în mod diferit. Spre exemplu, regiunile Centru şi Sud trebuie să încerce o capitalizare mai eficientă a proximităţii faţă de capitală şi să faciliteze transferul locurilor de muncă din capitală spre amplasări regionale mai ieftine, iar regiunea Nord trebuie să încerce să obţină beneficii din distanţa sa faţă de capitală prin dezvoltarea cu mai mult succes a centrelor sale urbane (mun. Bălţi, de exemplu), ca surse de servicii care la moment sînt disponibile doar în capitală.
    Zonele urbane
    31.  Schimbările sociale care au avut loc după anul 1990 au condus la o deurbanizare a Republicii Moldova. Uzinele industriale au fost închise, iar oraşele, care anterior s-au dezvoltat în strictă conformitate cu politica industrială din epoca sovietică, au fost cuprinse de criză. Acest proces a fost posibil nu doar din reducerea numărului populaţiei urbane de la 46,6% în 1989 pînă la 44,8% în 2008, ci şi din priorităţile stilului rural de viaţă şi angajării locuitorilor din alte oraşe ale ţării, inclusiv în suburbiile Chişinăului.
    32. Din cele 65 de localităţi urbane, cu excepţia Chişinăului, doar 3 au o populaţie mai mare de 100 000 locuitori. Două din acestea – Tiraspol şi Bender sînt unităţi administrativ-teritoriale din stînga Nistrului (Transnistria). Douăsprezece din cele mai populate oraşe sînt relativ egal amplasate pe teritoriul ţării. Patru sînt amplasate în regiunea de dezvoltare Nord, trei - în regiunea de dezvoltare Centru, două - în regiunea de dezvoltare Sud şi trei - în regiunea de dezvoltare Găgăuzia. Cu excepţia capitalei, mun.Bălţi, oraşele Cahul, Ungheni, Soroca şi Orhei sînt centrele urbane cele mai populate.
    33.  Populaţia din majoritatea oraşelor, inclusiv din cele mai mari şi prospere, s-a redus semnificativ. Pe cînd toate oraşele s-au lovit de colapsul industriei, oraşele dependente de una sau două întreprinderi industriale s-au ciocnit cu situaţii extrem de dificile şi doar în puţine cazuri declinul a fost depăşit.
    34.  Acest declin abrupt în viaţa economică şi socială a centrelor urbane s-a soldat cu următoarele consecinţe:
    a) declinul localităţilor urbane şi distanţarea lor de la rolul de susţinere a satelor învecinate, care s-a soldat cu diminuarea standardelor de viaţa în afara Chişinăului;
    b) falimentarea mai multor orăşele mici şi a celor orientate spre una sau două întreprinderi mari.
    35.  Aceste oraşe nu mai îndeplinesc funcţia tradiţională a unor centre dinamice de prestare a serviciilor şi surse de susţinere şi oportunităţi, ceea ce este atît de important pentru satele şi populaţia din împrejurimi.
    36.  Totuşi, subdezvoltarea oraşelor în calitate de centre urbane poate prezenta o oportunitate pentru politica regională. Deurbanizarea care a avut loc în anii 90 a adus la criză oraşul industrial de model sovietic. Aceasta nu este însă un argument pentru a presupune că tendinţa respectivă în demografia moldovenească va fi una continuă. Dimpotrivă, revitalizarea graduală a economiei Moldovei, probabil, va însemna şi reurbanizarea centrelor de mărime medie, cu atribuirea mai multor funcţii.
    37.  Abordarea policentristă este atestată şi încurajată în multe ţări europene. La moment, Moldova are performanţe modeste la capitolul dezvoltării policentriste, şi aceasta, în conformitate cu prevederile Strategiei naţionale de dezvoltare, este una din priorităţile pe termen mediu a politicii de dezvoltare regională. O axare pe nivelul messo, cu sporirea profilului economic al centrelor urbane de mărime medie va permite o distribuire mai eficientă a resurselor. După cum este stipulat în Strategia naţională de dezvoltare, aceasta nu înseamnă limitarea dezvoltării centrelor respective şi teritoriilor din jurul lor. O astfel de abordare va contribui la atingerea unei mase critice, care va da un impuls creşterii economice şi îmbunătăţirii standardelor de viaţă în alte oraşe şi zone de influenţă.
    Zonele rurale
    38.  De la începutul anilor 90, în pofida exodului în masă, ponderea populaţiei rurale s-a majorat de la 53,4% în 1989 pînă  la 55,2% în 2008 (conform datelor Biroului  Naţional de Statistică, în ansamblu pe ţară).
    39.  Populaţia rurală a fost afectată negativ atît de colapsul industriei în oraşe, cît şi de caracterul parţial al reformelor în agricultură. Astăzi situaţia populaţiei din satele mici este precară, cu puţine perspective economice şi acces dificil la serviciile publice relevante şi mecanismele de susţinere. Deşi remitenţele constituie o parte semnificativă a veniturilor comunităţilor rurale, este cert că cea mai mare parte a remitenţelor din partea moldovenilor care lucrează în străinătate sînt, de fapt, direcţionate spre consum.
    40.  Decalajele în ceea ce priveşte bunăstarea economică şi socială dintre locuitorii satelor şi oraşelor mari sînt semnificative. Satele au fost afectate de propriul declin, precum şi de impactul declinului urban. Dacă analizăm în termeni de reşedinţă (urban versus rural), grupuri socioeconomice (fermieri/angajaţi agricoli versus angajaţi nonagricoli, antreprenori, pensionari etc.), sau în conformitate cu sursa de venit (activitate agricolă individuală versus alte categorii), sărăcia este cu mult mai înaltă în zonele rurale.
    Raioanele
    41.  Raioanele sînt principalele unităţi teritoriale componente ale regiunilor de dezvoltare Centru, Nord şi Sud. În legislaţia administrativ-teritorială ele au acelaşi statut – unităţi administrativ-teritoriale de nivelul al doilea, la fel ca şi municipiile Chişinău, Bălţi şi Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. Dacă mun.Chişinău şi Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia sînt regiuni de dezvoltare separate, atunci mun.Bălţi este parte componentă a regiunii de dezvoltare Nord. În conformitate cu Strategia naţională de dezvoltare mun. Bălţi se află pe locul doi după mun.Chişinău în ceea ce priveşte nivelul de dezvoltare, avînd un potenţial de creştere mai mare decît alte localităţi din ţară.
    42.  Raioanele şi mun.Bălţi sînt, de asemenea, unităţile statistice principale pentru colectarea datelor, care după agregare formează statistica regiunilor de dezvoltare.
    43.  În conformitate cu indicatorii de dezvoltare la nivel raional există diferenţe vizibile între raioane. Totuşi, un raion se poate afla într-o situaţie mai bună, conform unui indicator (spre exemplu, infrastructură) şi într-o situaţie mai rea, potrivit altui indicator (spre exemplu, investiţii).
    44.  Totodată, sînt evidente discrepanţele în dezvoltarea intraraională. Acest dezechilibru este generat de discrepanţele de dezvoltare dintre mediul urban şi rural. Cu alte cuvinte, cu cît mai urbanizat este raionul, cu atît mai favorabilă este situaţia lui social-economică. 
    45. Conform Raportului Naţional de Dezvoltare Umană în Republica Moldova pentru 2006, ierarhia dezvoltării raioanelor, efectuată în baza indicatorilor agregaţi ai dezvoltării social-economice, precum şi infrastructura serviciilor comunale publice şi tehnice, este următoarea:
    a) potrivit indicatorului de dezvoltare socială agregat unităţile administrativ-teritoriale din nordul Republicii Moldova (Edineţ, Donduşeni, Ocniţa, Soroca şi Rîşcani) ocupă locurile de frunte, pe cînd locurile inferioare în ierarhie sînt ocupate de raioanele din Centru;
    b) conform indicatorului dezvoltării infrastructurii există o variaţie mai mare şi o amplasare geografică mai vastă. Cele mai bine amplasate, în conformitate cu acest indicator, sînt raioanele Anenii Noi şi Orhei în centru, Taraclia la sud, Ocniţa şi Edineţ la nord.
    46.  Indicatorul economic agregat demonstrează că cele mai dezvoltate sînt raioanele Taraclia, Basarabeasca, precum şi Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia. Cu anumite excepţii, aceste unităţi administrativ-teritoriale se află mai sus decît nivelul mediu naţional la toate componentele indicatorului economic agregat. Cele mai slab dezvoltate din punctul de vedere al dezvoltării economice sînt trei raioane din centru (Teleneşti, Dubăsari şi Nisporeni) şi două raioane de la sud (Leova şi Cantemir).
    47.  În prezent raioanele sînt principalele unităţi de planificare a politicii de dezvoltare regională, datorită unei concentrări mai înalte a resurselor umane şi administrative la nivel raional. Totuşi, prezenta Strategie propune de a nu limita dezvoltarea în cadrul raioanelor. Aceasta include şi o schimbare în abordarea autorităţilor administraţiei publice locale, care trebuie să evite perceperea iniţiativelor privind dezvoltarea regională ca un proces administrativ menit să beneficieze doar anumite raioane. Unele iniţiative vor depăşi cu mult limitele unui raion şi pot include cîteva raioane, anumite părţi din raioane, sau chiar regiunea în întregime.
    48. Astfel, deşi există discrepanţe importante între nivelele de dezvoltare ale diferitelor raioane, este important ca programele şi proiectele de dezvoltare regională să aibă un impact regional, producînd efecte pe termen mediu şi lung asupra întregii regiuni, evitînd, în aşa fel, promovarea iniţiativelor, care, într-o perspectivă de lungă durată, vor încuraja dezvoltarea anumitor raioane în detrimentul altora. În acest context, trebuie să se înţeleagă că nu contează amplasarea fizică a unităţii de implementare a proiectului de dezvoltare regională, ci efectul pe care îl are proiectul asupra unei părţi, sau asupra întregii regiuni. 
    49.  O distribuţie mai echitabilă a dezvoltării în întreaga regiune ar putea fi atinsă printr-un efort comun şi integrat al raioanelor dintr-o regiune. Aceasta se va solda cu o apartenenţă regională puternică a eforturilor de dezvoltare şi va face regiunea mai atractivă pentru potenţialii investitori, datorită existenţei unei viziuni strategice clare de planificare regională.
    Regiunile de dezvoltare
    50.  Legea nr.438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova propune o abordare nouă, de natură regională, a dezvoltării ţării.
    51.  Regiunile de dezvoltare sînt unităţi teritorial-funcţionale, care reprezintă cadrul de planificare, implementare şi evaluare a strategiilor de dezvoltare regională. Regiunile de dezvoltare sînt suficient de mari pentru a planifica dezvoltarea regională şi locală, cu impact real asupra dezvoltării naţionale, dar suficient de mici pentru a facilita dezvoltarea şi luarea de decizii consensuale de către părţile interesate.
    52.  Există o diferenţă fundamentală în profilul celor trei regiuni propuse – Nord, Centru şi Sud. Regiunea de dezvoltare Nord este mai urbanizată, în mare parte datorită municipiului Bălţi. Între timp, regiunea de dezvoltare Centru este cea mai mare din punctul de vedere al suprafeţei şi populaţiei, dar are un nivel de urbanizare redus. Prin contrast, regiunea Sud este cea mai mică în ceea ce priveşte populaţia şi cu cel mai scăzut nivel de urbanizare.
    53.  Alte diferenţe specifice între regiunile de dezvoltare se vor profila în procesul de planificare, prin elaborarea strategiilor de dezvoltare regională. Adiţional, strategiile vor reflecta şi se vor baza pe iniţiativele economice şi sociale oferite de legăturile strînse cu municipiul Chişinău.
    54.  Etapa ulterioară va include implementarea politicii de dezvoltare regională în celelalte trei regiuni: Unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, mun. Chişinău şi unităţile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului (Transnistria).
III. Obiective şi priorităţi
    55. Obiectivul general al prezentei Strategii este:
    Susţinerea scopurilor Strategiei naţionale de dezvoltare prin elaborarea unui mecanism eficient de implementare pentru crearea unui mediu atractiv în vederea obţinerii unei creşteri durabile în regiunile de dezvoltare.
    56. Obiectivele specifice:
    crearea şi funcţionarea eficientă a noilor instituţii de dezvoltare regională (consiliile regionale pentru dezvoltare, agenţiile de dezvoltare regională);
    identificarea cadrului conceptual pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare regională durabilă pe termen lung şi a planurilor operaţionale pentru fiecare regiune;
    crearea parteneriatelor regionale strategice pentru gestionarea şi implementarea proiectelor de dezvoltare regională;
    sprijinirea unui proces participativ puternic pentru maximizarea impactului dezvoltării regionale asupra celor săraci şi păturilor socialmente vulnerabile şi femeilor;
    consolidarea capacităţilor Guvernului în gestionarea eficientă a programelor şi proiectelor de dezvoltare regională;
    implementarea mecanismelor transparente şi eficiente de monitorizare şi evaluare a procesului de dezvoltare regională;
    elaborarea şi raportarea în termen a statisticii regionale, pentru a susţine atît elaborarea strategiilor de dezvoltare regională, cît şi monitorizarea şi evaluarea lor;
    elaborarea unui mecanism viabil, flexibil şi durabil de finanţare a dezvoltării regionale atît pentru Guvern, cît şi pentru donatori.
    57. Obiectivele prezentei Strategii vor fi atinse prin Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare regională în perioada 2010-2012, axat pe trei domenii de priorităţi distincte:
    Prioritatea 1: Dezvoltarea instituţională
    Prioritatea 2: Creşterea regională durabilă
    Prioritatea 3: Guvernarea strategică
    58. Priorităţile 1 şi 3 se referă la dezvoltarea capacităţilor, planificare şi crearea condiţiilor favorabile pentru implementarea activităţilor de dezvoltare regională. Dat fiind caracterul inovativ al politicii de dezvoltare regională pentru Republica Moldova, priorităţile 1 şi 3 sînt importante, în special, pe parcursul etapei iniţiale, pentru asigurarea eficienţei şi succesului întregului proces.
    59. Prioritatea 1 va implica crearea şi edificarea capacităţilor unui şir de instituţii, şi anume: Direcţia generală dezvoltare regională din cadrul Ministerului la nivel central şi consiliile regionale pentru dezvoltare şi agenţiile de dezvoltare regională la nivel regional, precum şi elaborarea mecanismului de finanţare pentru dezvoltarea regională şi utilizarea mijloacelor Fondului naţional pentru dezvoltare regională. Vor fi elaborate două manuale operaţionale: unul pentru Fondul naţional pentru dezvoltare regională şi altul-pentru  Agenţia de dezvoltare regională.
    60. Prioritatea 2 va contribui la atingerea obiectivelor naţionale ale politicii de dezvoltare regională, specificate în Strategia naţională de dezvoltare. Aceasta va susţine procesul elaborării strategiilor de dezvoltare regională în cadrul unui proces participativ. Adiţional, aceasta va asista mobilizarea dezvoltării parteneriatelor regionale, care, la rîndul lor, vor elabora proiecte viabile pentru a fi incluse în planul operaţional. Vor fi întreprinse măsuri durabile privind informarea, sensibilizarea şi perfecţionarea abilităţilor autorităţilor administraţiei publice locale, sectorului privat şi societăţii civile de promovare a parteneriatelor de dezvoltare regională.
    61. În cadrul Priorităţii 3 Strategia va susţine măsurile de elaborare a mecanismelor transparente şi eficiente de monitorizare şi evaluare. Aici va fi inclusă şi perfecţionarea statisticii regionale, în vederea stabilirii unor indicatori reali ai scopurilor şi sarcinilor. Vor fi elaborate şi implementate strategii de comunicare eficiente atît pentru Minister, cît şi pentru instituţiile responsabile de dezvoltarea regională.
IV. Mecanismele de implementare şi monitorizare
    62. Guvernul va avea un rol strategic în susţinerea unor activităţi specifice în procesul implementării politicii de dezvoltare regională în vederea obţinerii unor rezultate echitabile şi eficiente.
    63. Deoarece politica de dezvoltare regională are drept scop implicarea întreg teritoriului ţării în dezvoltarea economică şi socială şi sporirea standardelor de viaţă ale populaţiei, fiecare regiune de dezvoltare va avea posibilitatea să elaboreze soluţii proprii pentru problemele dezvoltării regionale.
    64. Prezenta Strategie va oferi actorilor locali şi regionali instrumentele necesare pentru promovarea creşterii economice în regiunile de dezvoltare. Legea nr.438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova defineşte explicit responsabilităţile tuturor instituţiilor şi structurilor implicate în susţinerea dezvoltării regionale.
    65. Ministerul este responsabil de formularea şi implementarea politicilor, înaintarea propunerilor şi informarea Guvernului despre toate etapele dezvoltării regionale, precum şi de supervizarea implementării prezentei Strategii.
    66. Ministerul va elabora documentul unic de program, în baza planurilor operaţionale de dezvoltare regională, şi va remite acest document Consiliului Naţional de Coordonare a Dezvoltării Regionale (în continuare – Consiliul Naţional) şi Guvernului pentru examinare. Ministerul, de asemenea, va elabora un plan anual de implementare a Strategiei, precum şi rapoarte anuale privind implementarea lui.
    67. Ministerul este responsabil de implementarea într-un cadru de timp rezonabil a obiectivelor specificate în Legea nr.438-XVI din 28 decembrie 2006 privind dezvoltarea regională în Republica Moldova şi a acţiunilor incluse în prezenta Strategie. Ministrul va remite Consiliului Naţional toate propunerile din partea donatorilor şi va negocia cu ei pentru a asigura susţinerea optimă a procesului de dezvoltare regională.
    68. Ministerul, în scopul implementării prezentei Strategii, va solicita susţinerea Consiliului Naţional, Ministerului Economiei, Ministerului Finanţelor, altor autorităţi administrative centrale, consiliilor regionale pentru dezvoltare, agenţiilor de dezvoltare regională, autorităţilor raionale, precum şi a autorităţilor municipiilor Chişinău şi Bălţi şi Unităţii teritoriale autonome Găgăuzia.
    69. Procesul de implementare a prezentei Strategii va avea următoarele caracteristici:
    a) fiecare agenţie de dezvoltare regională, printr-un proces participativ, cu implicarea consiliilor regionale pentru dezvoltare, trebuie să elaboreze o strategie de dezvoltare regională şi un plan operaţional şi să le remită Ministerului;
    b) partenerii locali şi regionali trebuie să fie antrenaţi la elaborarea propunerilor de proiecte, în conformitate cu priorităţile stabilite în strategiile de dezvoltare regională. Aceste proiecte vor fi elaborate cu susţinerea agenţiilor de dezvoltare regională şi după un proces de evaluare şi stabilire a priorităţilor vor fi remise spre aprobare consiliilor regionale pentru dezvoltare. În scopul asigurării implementării eficiente, sub auspiciul Ministerului, agenţiile vor monitoriza şi evalua proiectele de dezvoltare regională;
    c) Ministerul va elabora documentul unic de program, în baza planurilor operaţionale regionale, şi-l va remite Consiliului Naţional şi Guvernului spre aprobare. Acesta va fi cadrul legal pentru fondurile publice alocate în vederea susţinerii dezvoltării regionale;
    d) Ministerul trebuie să iniţieze procesul de dezvoltare regională, acordînd susţinerea necesară consiliilor regionale pentru dezvoltare şi agenţiilor de dezvoltare regională;
    e) odată cu aprobarea documentului unic de program, Ministerul trebuie să asigure mobilizarea resurselor necesare şi funcţionarea sistemelor de implementare;
    f) achiziţiile publice pentru proiectele finanţate din cadrul Fondului naţional pentru dezvoltare regională vor avea loc doar pentru proiectele incluse în documentul unic de program.
    70. Ministerul va elabora metodologia, procesul şi limitele temporale privind elaborarea strategiilor de dezvoltare regională. Această metodologie va include, dar nu se va limita la următoarele:
    a) crearea şi dezvoltarea mecanismelor potrivite privind parteneriatele la nivel regional pentru elaborarea strategiilor de dezvoltare regională şi planurilor operaţionale;
    b) asigurarea includerii unui şir larg de actori în procesul dezvoltării regionale prin intermediul unui proces participativ, în scopul asigurării implicării tuturor părţilor regionale interesate în procesul de dezvoltare;
    c) unde este oportun, implicarea în proces a părţilor interesate din partea Guvernului, în scopul asigurării armonizării strategiilor de dezvoltare regională cu priorităţile naţionale şi sectoriale;
    d) identificarea unor scopuri, indicatori şi sarcini măsurabile şi limitate în timp, în scopul facilitării monitorizării şi evaluării.
    71. Strategiile de dezvoltare regională vor identifica şi analiza, în mod explicit, principalele probleme economice şi sociale, care împiedică dezvoltarea în regiuni şi vor prioritiza  măsurile necesare pentru soluţionarea acestora. De asemenea, ele vor promova, pe toate căile, coeziunea în interiorul regiunii de dezvoltare, precum şi parteneriatul cu alte regiuni de dezvoltare, iar unde va fi cazul, şi cu ţările vecine.
    72. În cadrul strategiilor de dezvoltare regională şi planurilor operaţionale măsurile propuse trebuie să demonstreze un echilibru justificat între proiectele de infrastructură şi investiţiile axate pe dezvoltarea economică şi socială. De asemenea, Ministerul va asigura repartizarea corectă a resurselor,  pentru a nu permite dispersarea lor în prea multe iniţiative, cu caracter nonstrategic.
    73. Ministerul va susţine, de asemenea, instituţiile de dezvoltare regională în promovarea egalităţii de gen la toate nivelurile. Cadrul juridic şi practicile existente în regiuni oferă suficient spaţiu pentru iniţiativele orientate spre egalitatea genurilor în dezvoltarea regională. Astfel, aspectul egalităţii de gen va fi o preocupare primară la selectarea, elaborarea, implementarea, monitorizarea şi evaluarea proiectelor de dezvoltare regională.
    74. Adiţional la dezvoltarea economică şi socială, strategiile de dezvoltare regională durabilă vor promova iniţiativele reciproc avantajoase şi responsabile de protejarea mediului ambiant. Respectiv, proiectele de dezvoltare regională vor fi înaintate spre finanţare doar după evaluarea impactului asupra mediului ambiant. Prin urmare, evaluarea ex-ante a impactului asupra mediului ambiant a proiectelor de dezvoltare regională este prioritară.
    75. Ministerul va acorda asistenţă agenţiilor de dezvoltare regională în colectarea şi analiza eficientă a datelor şi utilizarea corespunzătoare a acestora în elaborarea strategiilor, precum şi monitorizarea şi evaluarea lor.
    76. Procesul de finanţare a dezvoltării regionale va avea următoarele caracteristici:
    a) Fondul naţional pentru dezvoltare regională va fi creat din alocaţiile anuale din bugetul de stat, ca linie distinctă pentru politica de dezvoltare regională, precum şi din alte surse. Fondul naţional pentru dezvoltare regională este destinat finanţării proiectelor de dezvoltare regională incluse în documentul unic de program;
    b) alocaţiile anuale din bugetul de stat la Fondul naţional pentru dezvoltare regională reprezintă 1% din veniturile aprobate ale bugetului de stat pe anul respectiv, cu excepţia veniturilor cu destinaţie specială prevăzute de legislaţie. În Fond pot fi atrase şi mijloace din sectorul public şi cel privat la nivel local, regional, naţional şi internaţional, precum şi mijloace oferite de programele de asistenţă din partea partenerilor de dezvoltare, inclusiv ale Uniunii Europene;
    c) resursele Fondului naţional pentru dezvoltare regională trebuie să fie alocate şi utilizate în conformitate ce regulamentele aprobate de Guvern.
    Monitorizare şi evaluare
    77. Monitorizarea şi evaluarea va fi efectuată la nivelul prezentei Strategii, a strategiilor de dezvoltare regională, precum şi la nivel de proiecte individuale.
    78. Agenţiile de dezvoltare regională vor raporta pe marginea proiectelor finanţate prin intermediul Fondului naţional pentru dezvoltare regională atît consiliilor regionale, cît şi Ministerului. Rapoartele trimestriale vor conţine informaţii privind implementarea proiectelor. Rapoartele către Minister se vor prezenta la fiecare şase luni, pentru a permite Direcţiei generale dezvoltare regională să ofere informaţia privind politica de dezvoltare regională Direcţiei analiză, monitorizare şi evaluarea politicilor pentru raportul de progres semestrial privind implementarea Strategiei Naţionale de Dezvoltare. Un raport anual va fi pregătit de Agenţia de dezvoltare regională la sfîrşitul fiecărui an financiar.
    79. Ministerul va prezenta rapoarte semestriale Consiliului Naţional şi rapoarte anuale Cancelariei de Stat privind progresul de implementare a prezentei Strategii. Un raport anual va fi pregătit la sfîrşitul fiecărui an financiar.
    80. Fiecare proiect finanţat din cadrul Fondului naţional pentru dezvoltare regională şi inclus în documentul unic de program va conţine următoarea documentaţie de proiect:
    obiectivele generale ale proiectului, prin prisma obiectivelor naţionale ale dezvoltării regionale, specificate în Strategia naţională de dezvoltare;
    contribuţia proiectului în realizarea scopurilor Strategiei şi strategiei de dezvoltare regională corespunzătoare;
    rezultatele imediate ale proiectului;
    activităţile care urmează a fi întreprinse pentru atingerea rezultatelor; şi,
    contribuţiile necesare.
    Aceste criterii vor sta la baza identificării indicatorilor relevanţi pentru monitorizare şi evaluare.
    81. Agenţiile de dezvoltare regională vor urmări lunar progresul implementării proiectelor. Fiecare proiect va remite rapoarte trimestriale Agenţiei de dezvoltare regională privind implementarea generală, rezultatele convenite şi indicatorii de impact. Agregarea acestor rapoarte va sta la baza rapoartelor bianuale atît către consiliile regionale, cît şi către Minister. De asemenea, agenţiile de dezvoltare regională vor prezenta rapoarte trimestriale privind utilizarea mijloacelor Fondului naţional pentru dezvoltare regională atît consiliilor regionale, cît şi Ministerului.
    82. Ministerul este responsabil pentru raportarea pe marginea Planului de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare regională în perioada 2010-2012 (anexă la prezenta Strategie). Planul de acţiuni include atît indicatori calitativi, cît şi cantitativi. Indicatorii calitativi, care sînt în mare parte indicatori de proces (exemplu – dacă o acţiune a fost întreprinsă sau nu) vor fi monitorizaţi de către Minister. Indicatorii cantitativi, care urmăresc progresul de implementare a documentului unic de program vor fi elaboraţi din informaţia privind proiectele, prezentată de către agenţiile de dezvoltare regională. Ministerul va raporta, de asemenea, despre tendinţele economice în regiuni, în baza informaţiei oferite de către Biroul Naţional de Statistică, în conformitate cu Programul lucrărilor statistice, aprobat anual de către Guvern.
    83. Adiţional raportării obişnuite privind progresul, fiecare gestionar de proiect trebuie să prezinte un raport detaliat la finalizarea implementării, care să evalueze succesul general al proiectului, să raporteze despre rezultatele specifice şi indicatorii de impact, precum şi să identifice impactul de lungă durată a proiectului, odată cu finalizarea lui. Pentru proiecte mai mari vor fi efectuate studii de evaluare, care vor include un şir de metodologii corespunzătoare, inclusiv cercetări participative ale beneficiarilor privind valoarea rezultatelor proiectului. Pentru un număr de proiecte mari, în special cele pentru care beneficiile se anticipează de a fi atît de lungă durată, cît şi extinse teritorial, agenţiile de dezvoltare regională trebuie să organizeze evaluarea impactului într-o perioadă de timp corespunzătoare, după finalizarea proiectului. Resursele financiare necesare pentru aceste activităţi trebuie să fie incorporate în bugetele de proiect.
    84. Agenţiile de dezvoltare regională, de asemenea, vor efectua cercetări ale percepţiei pentru consiliile regionale, pentru a evalua cum sînt percepute de către populaţia locală activităţile Consiliului regional şi progresul în implementarea prezentei Strategii. Rezultatele acestor cercetări trebuie să fie prezentate ca parte componentă a raportului trimestrial, precum şi în calitate de raport individual către Consiliul regional.
    85. Sistemul general de monitorizare şi evaluare va fi elaborat într-o manieră consecventă cu procesul de raportare privind Strategia naţională de dezvoltare. Pe măsura evoluţiei sistemului naţional de monitorizare şi evaluare elementele de monitorizare ale prezentei Strategii vor evolua şi ele.
    86. Planul de Acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de dezvoltare regională în perioada 2010-2012, după caz, va fi actualizat. Sistemul de monitorizare şi evaluare va fi actualizat în conformitate cu acest Plan.

    planul