ID intern unic: 334062
Версия на русском
Republica Moldova
din 16.03.2010
pentru controlul constituţionalităţii art.10 alin.(3)din Legea
nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 „Cu privire la procedura de
alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”, în redacţia Legii
nr. 49-XVIII din 30 octombrie 2009
nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 „Cu privire la procedura de
alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”, în redacţia Legii
nr. 49-XVIII din 30 octombrie 2009
În numele Republicii Moldova,
Curtea Constituţională în componenţa:
Dumitru PULBERE - preşedinte
Alina IANUCENCO - judecător
Petru RAILEAN - judecător
Elena SAFALERU - judecător-raportor
Valeria ŞTERBEŢ - judecător
grefier - Corina Popa, cu participarea reprezentantului autorilor sesizării, Serghei Sîrbu, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, Ion Creangă, reprezentantului permanent supleant al Guvernului la Curtea Constituţională, Oleg Efrim, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii art.10 alin.(3) din Legea nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 „Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”, în redacţia Legii nr.49-XVIII din 30 octombrie 2009.
Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Vadim Mişin şi Maria Postoico, depusă la 17 decembrie 2009, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 ianuarie 2010 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond.
În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea a dispus de punctele de vedere comunicate de Parlament, Guvern, Ministerul Justiţiei, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, Universitatea de Stat din Moldova şi Universitatea Liberă Internaţională din Moldova.
Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de participanţii la proces,
Curtea Constituţională
_________________________
1 M.O., 2009, nr.159, art.472
2 M.O., 2000, nr.139-140, art.996
Potrivit alin.(3) art.10 din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, „în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Următoarea dizolvare a Parlamentului poate avea loc numai după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări”.
2. În sesizare se menţionează că prin modificarea art.10 din Legea organică cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova Parlamentul a completat, de fapt, art.78 din Constituţie cu prevederi noi, de asemenea, a dat interpretare art.85 din Constituţie, care prevede cazurile de dizolvare a Parlamentului, diferite de cel stabilit în art.78 alin.(5) din Constituţie. Modificînd art.10 din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, legiuitorul, în opinia autorilor sesizării, a condiţionat obligaţia Preşedintelui în exerciţiu de a dizolva Parlamentul în cazul nealegerii Preşedintelui Republicii Moldova după alegerile repetate.
Semnatarii sesizării consideră că Parlamentul, adoptînd această normă legală, şi-a depăşit atribuţiile prevăzute de art.66 din Constituţie şi a încălcat prevederile art.1 alin.(3), art.7, art.8, art.78 şi art.135 alin.(1) lit.b) din Legea Supremă.
3. Examinînd prevederile legale contestate prin prisma normelor constituţionale şi în raport cu legislaţia naţională şi internaţională în domeniu, Curtea reţine următoarele.
Constituţia, în Capitolul V, reglementează instituţia Preşedintelui Republicii Moldova – şeful statului, garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.
Conform prevederii art.78 alin.(1) din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament. Prin urmare, obligaţia şi responsabilitatea pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova revine Parlamentului, organul reprezentativ suprem şi legislativ al ţării.
Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, potrivit art.78 alin.(6) din Constituţie, este stabilită prin lege organică. Pentru executarea acestei dispoziţii constituţionale, la 22 septembrie 2000 Parlamentul a adoptat Legea organică nr.1234-XIV „Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”, care a fost modificată la 30 octombrie 2009.
Art.78 alin.(5) din Constituţie stipulează că, dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament.
Această dispoziţie constituţională a fost preluată în art.10 alin.(2) din Legea organică cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.
Curtea subliniază că prin dispoziţia art.78 alin.(5) din Constituţie se urmăreşte asigurarea funcţionalităţii organelor constituţionale ale statului.
Apreciind dreptul constituţional al Preşedintelui în exerciţiu de a dizolva Parlamentul în circumstanţele prevăzute de art.78 alin.(5) din Constituţie, în avizele nr.4 din 26 decembrie 20003 şi nr.2 din 12 iunie 20094 privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, Curtea Constituţională a subliniat că acest drept al Preşedintelui în exerciţiu reprezintă o modalitate de a reacţiona la obstrucţionarea alegerilor prezidenţiale repetate. În acest caz Preşedintele în exerciţiu nu numai că este în drept să dizolve Parlamentul, dar, potrivit Legii Supreme, şi are obligaţia de a proceda astfel.
______________________________
3 M.O., 2000, nr.163-165, art.49
4 M.O., 2009, nr.103, art.12
Dizolvarea Parlamentului reprezintă o sancţiune constituţională care se aplică acestuia în cazurile prevăzute de art.78 alin.(5) şi art.85 alin.(1) din Constituţie.
Art.85 alin.(1) din Constituţie reglementează alte cazuri, decît cel prevăzut de art.78 alin.(5), în care Preşedintele Republicii Moldova, în virtutea competenţelor sale constituţionale, poate dizolva Parlamentul. Prin dizolvarea Parlamentului şi desfăşurarea alegerilor repetate electoratului i se oferă posibilitatea de a soluţiona pe cale constituţională conflictul dintre autorităţi.
Alineatele (3) şi (4) ale art.85 din Constituţie conţin restricţiile referitoare la dizolvarea Parlamentului.
Ţinîndu-se cont de principiul unităţii materiei constituţionale, obligaţia Preşedintelui în exerciţiu de a dizolva Parlamentul, conform prevederilor art.78 alin.(5) din Constituţie, este necesar a fi realizată cu respectarea prevederilor art.85 alin.(3) din Constituţie.
Potrivit art.85 alin.(3) din Constituţie, în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Scopul acestei norme constituţionale este de a garanta stabilitatea politică şi funcţionarea neîntreruptă a organului legislativ. Nici unul din aceste obiective nu poate fi realizat în cazul alegerilor repetate desfăşurate la intervale scurte de timp. Situaţia respectivă ar crea impedimente şi pentru negocierile politice.
Prevederile art.85 alin.(3) din Constituţie sînt aplicabile în orice situaţie care implică dizolvarea Parlamentului.
Constituţia, ca izvor principal al dreptului, stabileşte principiile fundamentale, care îşi găsesc realizare în legile organice şi ordinare adoptate de către Parlament.
Ca organ legislativ suprem, Parlamentul este în drept să adopte legi prin care să dezvolte normele constituţionale şi să explice modul de aplicare a acestora.
În exercitarea atribuţiilor consfinţite în art.66 lit.a) şi lit.c) din Constituţie, Parlamentul a dezvoltat norma constituţională a art.85 alin.(3) în art.10 alin.(3) din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, stipulînd că următoarea dizolvare a Parlamentului poate avea loc numai după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări.
Această specificare, contrar afirmaţiilor din sesizare, nu poate fi considerată ca un act de interpretare oficială a normei constituţionale, care ţine de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale.
Avînd în vedere cele expuse, Curtea consideră că prevederile contestate ale art.10 alin.(3) din lege sînt constituţionale şi nu contravin normelor art.78 şi art.85 alin.(3) din Constituţie.
Din dispoziţiile art.78 alin.(5) din Constituţie, coroborate cu norma constituţională a art.85 alin.(3) şi cu prevederea art.10 alin.(3) din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, rezultă cu certitudine că după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări a Parlamentului, dar nu mai devreme, Preşedintele în exerciţiu, în baza avizului Curţii Constituţionale privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, adoptat, la sesizare, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie, are obligaţia de a emite decretul privind dizolvarea Parlamentului şi stabilirea datei alegerilor anticipate în termenele prevăzute de art.76 alin.(3) din Codul electoral.
Pentru motivele arătate, conducîndu-se după prevederile art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61, art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,
Curtea Constituţională
2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Dumitru PULBERE
Nr. 5. Chişinău, 16 martie 2010.
În hotărîrea sa Curtea a subliniat că, în virtutea prevederilor constituţionale ale art.78 alin.(5), coroborate cu art.85 alin.(3) din Constituţie şi art.10 alin.(3) din Legea nr.1234-XIV, Preşedintele în exerciţiu este obligat să dizolve Parlamentul după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări şi să stabilească data alegerilor în noul Parlament.
De menţionat că prevederile Legii cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova nu stabilesc termenul-limită, termen care nu poate fi depăşit, fiind obligatoriu, pentru dizolvarea Parlamentului după expirarea unui an de la ultima dizolvare.
Curtea reţine atenţia Parlamentului asupra acestei lacune în legislaţie şi asupra oportunităţii de a o lichida, deoarece omisiunea respectivă comportă riscul ca Preşedintele în exerciţiu sau persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova să fie învinuită de încălcarea normelor constituţionale.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.281 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă în vederea lichidării lacunei semnalate şi să informeze Curtea despre decizia adoptată în termenele stabilite de lege.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Dumitru PULBERE
Curtea Constituţională în componenţa:
Dumitru PULBERE - preşedinte
Alina IANUCENCO - judecător
Petru RAILEAN - judecător
Elena SAFALERU - judecător-raportor
Valeria ŞTERBEŢ - judecător
grefier - Corina Popa, cu participarea reprezentantului autorilor sesizării, Serghei Sîrbu, reprezentantului permanent al Parlamentului la Curtea Constituţională, Ion Creangă, reprezentantului permanent supleant al Guvernului la Curtea Constituţională, Oleg Efrim, călăuzindu-se de art.135 alin.(1) lit.a) din Constituţie, art.4 alin.(1) lit.a) din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.4 alin.(1) lit.a) şi art.16 alin.(1) din Codul jurisdicţiei constituţionale, a examinat în şedinţă plenară deschisă dosarul pentru controlul constituţionalităţii art.10 alin.(3) din Legea nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 „Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”, în redacţia Legii nr.49-XVIII din 30 octombrie 2009.
Drept temei pentru examinarea dosarului a servit sesizarea deputaţilor în Parlament Vadim Mişin şi Maria Postoico, depusă la 17 decembrie 2009, în conformitate cu prevederile art.24 şi art.25 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.38 şi art.39 din Codul jurisdicţiei constituţionale.
Prin decizia Curţii Constituţionale din 19 ianuarie 2010 sesizarea a fost acceptată spre examinare în fond.
În procesul examinării preliminare a sesizării Curtea a dispus de punctele de vedere comunicate de Parlament, Guvern, Ministerul Justiţiei, Academia de Ştiinţe a Republicii Moldova, Universitatea de Stat din Moldova şi Universitatea Liberă Internaţională din Moldova.
Examinînd materialele dosarului, audiind informaţia prezentată de judecătorul-raportor şi argumentele expuse de participanţii la proces,
Curtea Constituţională
a c o n s t a t a t:
1. La 30 octombrie 2009 Parlamentul a adoptat Legea nr.49-XVIII pentru modificarea Legii nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 „Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova” (în continuare – Legea nr.49-XVIII1 şi, respectiv, Legea nr.1234-XIV2). Art.10 din Legea nr.1234-XIV a fost expus într-o nouă redacţie._________________________
1 M.O., 2009, nr.159, art.472
2 M.O., 2000, nr.139-140, art.996
Potrivit alin.(3) art.10 din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, „în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Următoarea dizolvare a Parlamentului poate avea loc numai după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări”.
2. În sesizare se menţionează că prin modificarea art.10 din Legea organică cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova Parlamentul a completat, de fapt, art.78 din Constituţie cu prevederi noi, de asemenea, a dat interpretare art.85 din Constituţie, care prevede cazurile de dizolvare a Parlamentului, diferite de cel stabilit în art.78 alin.(5) din Constituţie. Modificînd art.10 din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, legiuitorul, în opinia autorilor sesizării, a condiţionat obligaţia Preşedintelui în exerciţiu de a dizolva Parlamentul în cazul nealegerii Preşedintelui Republicii Moldova după alegerile repetate.
Semnatarii sesizării consideră că Parlamentul, adoptînd această normă legală, şi-a depăşit atribuţiile prevăzute de art.66 din Constituţie şi a încălcat prevederile art.1 alin.(3), art.7, art.8, art.78 şi art.135 alin.(1) lit.b) din Legea Supremă.
3. Examinînd prevederile legale contestate prin prisma normelor constituţionale şi în raport cu legislaţia naţională şi internaţională în domeniu, Curtea reţine următoarele.
Constituţia, în Capitolul V, reglementează instituţia Preşedintelui Republicii Moldova – şeful statului, garantul suveranităţii, independenţei naţionale, al unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării.
Conform prevederii art.78 alin.(1) din Constituţie, Preşedintele Republicii Moldova este ales de Parlament. Prin urmare, obligaţia şi responsabilitatea pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova revine Parlamentului, organul reprezentativ suprem şi legislativ al ţării.
Procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, potrivit art.78 alin.(6) din Constituţie, este stabilită prin lege organică. Pentru executarea acestei dispoziţii constituţionale, la 22 septembrie 2000 Parlamentul a adoptat Legea organică nr.1234-XIV „Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”, care a fost modificată la 30 octombrie 2009.
Art.78 alin.(5) din Constituţie stipulează că, dacă şi după alegerile repetate Preşedintele Republicii Moldova nu va fi ales, Preşedintele în exerciţiu dizolvă Parlamentul şi stabileşte data alegerilor în noul Parlament.
Această dispoziţie constituţională a fost preluată în art.10 alin.(2) din Legea organică cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova.
Curtea subliniază că prin dispoziţia art.78 alin.(5) din Constituţie se urmăreşte asigurarea funcţionalităţii organelor constituţionale ale statului.
Apreciind dreptul constituţional al Preşedintelui în exerciţiu de a dizolva Parlamentul în circumstanţele prevăzute de art.78 alin.(5) din Constituţie, în avizele nr.4 din 26 decembrie 20003 şi nr.2 din 12 iunie 20094 privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, Curtea Constituţională a subliniat că acest drept al Preşedintelui în exerciţiu reprezintă o modalitate de a reacţiona la obstrucţionarea alegerilor prezidenţiale repetate. În acest caz Preşedintele în exerciţiu nu numai că este în drept să dizolve Parlamentul, dar, potrivit Legii Supreme, şi are obligaţia de a proceda astfel.
______________________________
3 M.O., 2000, nr.163-165, art.49
4 M.O., 2009, nr.103, art.12
Dizolvarea Parlamentului reprezintă o sancţiune constituţională care se aplică acestuia în cazurile prevăzute de art.78 alin.(5) şi art.85 alin.(1) din Constituţie.
Art.85 alin.(1) din Constituţie reglementează alte cazuri, decît cel prevăzut de art.78 alin.(5), în care Preşedintele Republicii Moldova, în virtutea competenţelor sale constituţionale, poate dizolva Parlamentul. Prin dizolvarea Parlamentului şi desfăşurarea alegerilor repetate electoratului i se oferă posibilitatea de a soluţiona pe cale constituţională conflictul dintre autorităţi.
Alineatele (3) şi (4) ale art.85 din Constituţie conţin restricţiile referitoare la dizolvarea Parlamentului.
Ţinîndu-se cont de principiul unităţii materiei constituţionale, obligaţia Preşedintelui în exerciţiu de a dizolva Parlamentul, conform prevederilor art.78 alin.(5) din Constituţie, este necesar a fi realizată cu respectarea prevederilor art.85 alin.(3) din Constituţie.
Potrivit art.85 alin.(3) din Constituţie, în cursul unui an Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată. Scopul acestei norme constituţionale este de a garanta stabilitatea politică şi funcţionarea neîntreruptă a organului legislativ. Nici unul din aceste obiective nu poate fi realizat în cazul alegerilor repetate desfăşurate la intervale scurte de timp. Situaţia respectivă ar crea impedimente şi pentru negocierile politice.
Prevederile art.85 alin.(3) din Constituţie sînt aplicabile în orice situaţie care implică dizolvarea Parlamentului.
Constituţia, ca izvor principal al dreptului, stabileşte principiile fundamentale, care îşi găsesc realizare în legile organice şi ordinare adoptate de către Parlament.
Ca organ legislativ suprem, Parlamentul este în drept să adopte legi prin care să dezvolte normele constituţionale şi să explice modul de aplicare a acestora.
În exercitarea atribuţiilor consfinţite în art.66 lit.a) şi lit.c) din Constituţie, Parlamentul a dezvoltat norma constituţională a art.85 alin.(3) în art.10 alin.(3) din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, stipulînd că următoarea dizolvare a Parlamentului poate avea loc numai după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări.
Această specificare, contrar afirmaţiilor din sesizare, nu poate fi considerată ca un act de interpretare oficială a normei constituţionale, care ţine de competenţa exclusivă a Curţii Constituţionale.
Avînd în vedere cele expuse, Curtea consideră că prevederile contestate ale art.10 alin.(3) din lege sînt constituţionale şi nu contravin normelor art.78 şi art.85 alin.(3) din Constituţie.
Din dispoziţiile art.78 alin.(5) din Constituţie, coroborate cu norma constituţională a art.85 alin.(3) şi cu prevederea art.10 alin.(3) din Legea cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova, rezultă cu certitudine că după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări a Parlamentului, dar nu mai devreme, Preşedintele în exerciţiu, în baza avizului Curţii Constituţionale privind constatarea circumstanţelor care justifică dizolvarea Parlamentului, adoptat, la sesizare, în conformitate cu art.135 alin.(1) lit.f) din Constituţie, are obligaţia de a emite decretul privind dizolvarea Parlamentului şi stabilirea datei alegerilor anticipate în termenele prevăzute de art.76 alin.(3) din Codul electoral.
Pentru motivele arătate, conducîndu-se după prevederile art.140 din Constituţie, art.26 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.61, art.62 şi art.68 din Codul jurisdicţiei constituţionale,
Curtea Constituţională
HOTĂRĂŞTE:
1. Se declară drept constituţionale prevederile art.10 alin.(3) din Legea nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 „Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”, în redacţia Legii nr.49-XVIII din 30 octombrie 2009.2. Prezenta hotărîre este definitivă, nu poate fi supusă nici unei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării şi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Dumitru PULBERE
Nr. 5. Chişinău, 16 martie 2010.
A D R E S Ă
La 16 martie 2010 Curtea Constituţională a examinat sesizarea deputaţilor în Parlament Vadim Mişin şi Maria Postoico pentru controlul constituţionalităţii art.10 alin.(3) din Legea nr.1234-XIV din 22 septembrie 2000 „Cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova”, în redacţia Legii nr.49-XVIII din 30 octombrie 2009.În hotărîrea sa Curtea a subliniat că, în virtutea prevederilor constituţionale ale art.78 alin.(5), coroborate cu art.85 alin.(3) din Constituţie şi art.10 alin.(3) din Legea nr.1234-XIV, Preşedintele în exerciţiu este obligat să dizolve Parlamentul după expirarea unui an de la data ultimei dizolvări şi să stabilească data alegerilor în noul Parlament.
De menţionat că prevederile Legii cu privire la procedura de alegere a Preşedintelui Republicii Moldova nu stabilesc termenul-limită, termen care nu poate fi depăşit, fiind obligatoriu, pentru dizolvarea Parlamentului după expirarea unui an de la ultima dizolvare.
Curtea reţine atenţia Parlamentului asupra acestei lacune în legislaţie şi asupra oportunităţii de a o lichida, deoarece omisiunea respectivă comportă riscul ca Preşedintele în exerciţiu sau persoana care asigură interimatul funcţiei de Preşedinte al Republicii Moldova să fie învinuită de încălcarea normelor constituţionale.
Pentru motivele arătate, în temeiul art.281 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, art.79 din Codul jurisdicţiei constituţionale, Curtea Constituţională solicită Parlamentului să examineze prezenta adresă în vederea lichidării lacunei semnalate şi să informeze Curtea despre decizia adoptată în termenele stabilite de lege.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE Dumitru PULBERE