HGM663/2010
ID intern unic:  335428
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 663
din  23.07.2010
pentru aprobarea Regulamentului sanitar privind
condiţiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale
Publicat : 30.07.2010 în Monitorul Oficial Nr. 131-134     art Nr : 746     Data intrarii in vigoare : 30.01.2011
    MODIFICAT
   
HG1020 din 24.10.18, MO400-409/26.10.18 art.1085; în vigoare 26.10.18
    HG327 din 17.04.18, MO126-132/20.04.18 art.369


    NOTĂ:
   
în tiltlul și în cuprinsul hotărîrii, al Regulamentului și al anexelor:
    cuvintele „Ministerul Sănătăţii”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale”, la forma gramaticală corespunzătoare;
    cuvintele „instituţii medico-sanitare” și cuvîntul „instituții”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „prestatori de servicii medicale” și, respectiv, cuvîntul „prestatori”, la forma gramaticală corespunzătoare;
     în tot textul Regulamentului, cuvintele „Serviciul de Supraveghere de Stal a Sănătăţii Publice” și cuvîntul „Serviciul”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică” și, respectiv, cuvîntul „Agenţie”, la forma gramaticală corespunzătoare prin HG1020 din 24.10.18, MO400-409/26.10.18 art.1085; în vigoare 26.10.18





    În temeiul prevederilor art. 6 alin.(2) şi art.72 alin.(3) din Legea nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 67, art. 183), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Regulamentul sanitar privind condiţiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale (se anexează).
    2. Supravegherea asupra respectării Regulamentului sanitar privind condiţiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale se efectuează de către Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică.
    [Pct.2 modificat prin HG1020 din 24.10.18, MO400-409/26.10.18 art.1085; în vigoare 26.10.18]
    3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.
    4. Prezenta hotărîre intră în vigoare la expirarea termenului de 6 luni de la data publicării.

    PRIM-MINISTRU                                               Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul sănătăţii                                                 Vladimir Hotineanu

    Nr. 663. Chişinău, 23 iulie 2010.


Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr.663
din  23 iulie 2010

Regulamentul sanitar
privind condiţiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale
Capitolul I
Dispoziţii generale. Domenii de utilizare
    1. Regulamentul sanitar privind condiţiile de igienă pentru prestatorii de servicii medicale (în continuare – Regulament) stabileşte cerinţele pentru amplasarea, amenajarea, utilarea, întreţinerea prestatorilor de servicii medicale (în continuare – prestatori), precum şi pentru controlul infecţiilor în cadrul acestora.
    2. Exploatarea instituţiilor, inclusiv a celor construite sau reconstruite, supuse replanificării, reprofilării, reutilării, precum şi folosirea temporară a clădirilor şi încăperilor pentru amplasarea instituţiilor se efectuează în baza autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare adresă de desfăşurare a activităţii, eliberate de Agenţia Naţională pentru Sănătate Publică (în continuare – Agenţie) din teritoriile deservite, în conformitate cu art. 21 din Legea nr.10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice, şi actului permisiv pe profilul de activitate planificat, eliberat de organul emitent (pentru instituţiile private).
    [Pct.2 modificat prin HG327 din 17.04.18, MO126-132/20.04.18 art.369]
    3. Orice modificare de ordin tehnologic, de reprofilare ori de schimbare a destinaţiei pentru spaţiul edificiilor se coordonează, în baza proiectului, cu Agenţia.
Capitolul II
Cerinţe igienice pentru amplasare şi teritoriu
    4. Instituţiile se amplasează în zonele: locativă, verde sau suburbană.
    5. Distanţa de la hotarul (gardul) instituţiei pînă la alte obiecte, inclusiv industriale de categoria a V-a, va fi de minimum 30 m, cu excepţia instituţiilor indicate în pct. 8 din prezentul Regulament.
    6. Spitalele specializate cu capacitatea de 1000 şi mai multe paturi, cu tratament de lungă durată, precum şi staţionarele de psihiatrie, boli infecţioase, inclusiv ftiziopneumologie, oncologie, dermatovenerologie, pot fi amplasate pe teritoriul localităţilor urbane şi rurale, la o distanţă de cel puţin 500 m de zona locativă.
    7. Pentru staţionarele existente de boli infecţioase şi tuberculoză, în condiţiile actuale, se consideră că distanţa dintre blocurile curative şi blocurile locative corespunde prevederilor pct. 5 din prezentul Regulament.
    8. Amplasarea cabinetelor stomatologice, ginecologice, a cabinetelor medicilor pentru acordarea asistenţei medicale primare și specializate de ambulatoriu, a centrelor curative şi de asanare, de reabilitare şi recuperare, a staţionarelor de zi pe lîngă ele, cu excepţia celor de profil dermatovenerologic, infecţios, de tuberculoză şi psihiatrie, confirmate prin avizul eliberat de Agenţie, se permite în clădiri cu destinaţie publică şi locativă, precum şi în încăperi cu destinaţie nelocativă.
    [Pct.8 modificat prin HG1020 din 24.10.18, MO400-409/26.10.18 art.1085; în vigoare 26.10.18]
    9. Pe teritoriul, în incinta, pe acoperişurile edificiilor instituţiilor, pe construcţii (turn de apă, coşuri de fum, piloni) se interzice amplasarea obiectivelor de altă menire socială, locativă, de comerţ, producere, inclusiv radiotehnice, care – funcţional – au o altă destinaţie, cu excepţia unităţilor economice de comerţ cu amănuntul al articolelor de igienă personală, al produselor alimentare de producere industrială şi a presei, în coordonare cu Agenţia şi cu condiţia deţinerii autorizaţiei sanitare de funcţionare pentru fiecare unitate.
    [Pct.10 abrogat prin HG1020 din 24.10.18, MO400-409/26.10.18 art.1085; în vigoare 26.10.18]
    11.  La proiectarea şi construcţia instituţiilor se va avea în vedere distanţarea lor de zonele căilor ferate, aerogărilor şi autogărilor, magistralelor auto, întreprinderilor industriale şi altor surse de poluare a mediului: cu noxe, radiaţii ionizante şi neionizante şi sonore.
    12.  Amplasarea instituţiilor în vecinătatea obiectelor nominalizate în pct. 11 din prezentul Regulament se va aviza în conformitate cu legislaţia în vigoare, după efectuarea expertizei sanitare a calculelor nivelului de poluare a mediului şi de zgomot prezentate.
    13.  Nu se admite amplasarea instituţiilor pe teritoriul traversat de magistrale inginereşti, comunale, urbane sau rurale (reţele de apeduct, canalizare, termice, linii electrice, oleo- şi gazoducte).
    14. Punctele medicale amplasate pe teritoriile întreprinderilor industriale, gărilor auto şi ferate constituie parte integrantă a unităţilor nominalizate şi sînt destinate pentru acordarea asistenţei medicale angajaţilor/călătorilor, fiind autorizate concomitent cu autorizarea unităţilor respective.
    15.  Teritoriul instituţiilor trebuie să fie îngrădit, amenajat, înverzit, iluminat şi menţinut în stare salubră.
    16. Suprafaţa teritoriului înverzit şi a aleilor va constitui cel puţin 60% din suprafaţa totală a terenului instituţiilor.
    17. Arborii vor fi plantaţi la o distanţă de cel puţin 15 m de clădire, iar arbuştii – de cel puţin 5 m.
    18. Instituţiile amplasate în clădiri publice şi cu menire locativă vor fi separate de edificiul principal printr-un perete capital şi vor fi asigurate cu sisteme proprii de ventilare, canalizare şi intrare separată pentru pacienţi.
    19. Pe teritoriul spitalelor se diferenţiază zonele: blocurilor curative pentru bolnavii infecţioşi şi neinfecţioşi, pediatrică, psihosomatică, radiologică, dermatovenerologică, a maternităţii, a policlinicii, morfopatologică, gospodărească, a instalaţiilor inginereşti şi a spaţiului verde.
    20. Zona morfopatologică şi pentru funeralii va fi izolată de zonele funcţionale curative printr-un coridor verde din arbori sau arbuşti şi va fi amplasată la o distanţă de cel puţin 30 m de acestea. Camera mortuară trebuie să dispună de acces separat.
    21. În spitalele poliprofilate secţiile de boli infecţioase, dermatovenerologice, ftiziopneumologice, psihosomatice, radiologie se vor amplasa în clădiri separate.
    22. În spitalele poliprofilate policlinica va fi amplasată separat, avînd intrare proprie.
    23. Blocul/secţia de boli infecţioase va dispune de teren separat, izolat de alte sectoare printr-un gard sau o fîşie verde (arbuşti), cu intrări separate şi teren şopronat pentru dezinfecţia transportului.
    24. În zona gospodărească, la o distanţă maximă posibilă de blocurile curative şi auxiliare, se amenajează o platformă betonată pentru containerele destinate colectării deşeurilor, al cărei perimetru trebuie să depăşească cel puţin cu 1,5 m perimetrul de bază al containerelor.
    25. Platforma pentru containerele destinate colectării deşeurilor trebuie să fie îngrădită, iar containerele – închise cu capace.
    26. Coşurile pentru colectarea gunoiului instalate la intrarea în clădire, în locurile de odihnă şi pe teritoriul instituţiilor trebuie să fie golite zilnic şi menţinute în stare curată.
    27. Containerele pentru colectarea deşeurilor menajere solide trebuie să fie dotate cu capace, curăţate sistematic, spălate şi dezinfectate după fiecare evacuare.
Capitolul III
Cerinţe igienice pentru edificii
    28. Secţiile/blocurile curative pentru copii (inclusiv saloane pentru copii în vîrstă de pînă la 3 ani internaţi împreună cu mamele) vor fi amplasate nu mai sus de etajul 5 al clădirii, saloanele pentru copii în vîrstă de pînă la 7 ani şi secţiile/saloanele de psihiatrie pentru copii  – nu mai sus de etajul 2.
    29. Planificarea clădirilor şi încăperilor staţionarelor curative şi de obstetrică trebuie să asigure regimuri sanitaro-igienice şi antiepidemice optime, condiţii pentru acordarea asistenţei medicale populaţiei şi condiţii de muncă pentru personalul medical.
    30. Planificarea încăperilor trebuie să excludă posibilitatea interferenţei fluxurilor tehnologice “curat”, “murdar” (la internarea bolnavilor şi a parturientelor, acordarea asistenţei medicale şi aplicarea măsurilor sanitaro-igienice şi antiepidemice).
    31. În secţiile curative ale instituţiilor nou-construite sau reconstruite va fi prevăzut un bloc sanitar pentru unul, maximum două saloane.
    32. În secţiile curative ale instituţiilor nou-construite sau reconstruite se va amenaja cel puţin un salon pentru bolnavii cu handicap locomotor.
    33. Componenţa şi suprafaţa încăperilor principale şi auxiliare vor corespunde sarcinii de proiectare.
    34. Suprafaţa încăperilor principale ale instituţiilor vor corespunde cerinţelor stipulate în anexele nr.1-4 la prezentul Regulament.
    35. În instituţiile ce servesc ca bază clinică/de studii pentru Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu”, pentru cursurile de perfecţionare a medicilor, lucrătorilor medicali cu studii medii şi pentru instituţiile de cercetări ştiinţifice din sistemul de sănătate se vor prevedea suplimentar încăperi pentru studenţi, rezidenţi, cursanţi, doctoranzi, consultanţi, cadre didactice, inclusiv vestiar şi WC separate de cele funcţionale ale subdiviziunilor instituţiilor.
    36. Orientarea ferestrelor va corespunde cerinţelor prevăzute în tabelul 1.

Tabelul 1 
Încăperi
Orientarea geografică
Sălile de operaţii, reanimare,
secţionare, naşteri
Nord, nord-vest, nord-est 
Laboratorul bacteriologic
Nord, nord-vest, nord-est, sud-vest, vest
Saloanele pentru bolnavi de
tuberculoză şi boli infecţioase

Sud, sud-vest, vest, nord-vest (se permite cel mult 10% din numărul total de paturi în secţie), nord-est (se permite cel mult 10% din numărul total de paturi în secţie)

Saloanele pentru terapie intensivă

şi secţiile pentru copiii pînă la 3 ani, încăperi de menaj în secţiile de copii

Nu se admit spre vest, iar saloanele terapiei

intensive – spre vest şi sud-vest
 
    37. La planificarea/reprofilarea clădirilor instituţiilor, nu se permite amplasarea sub ferestrele saloanelor a încăperilor punctului traumatologic, secţiilor/saloanelor de internare, intrărilor în secţia de internare, depozitelor, expediţiilor şi altor încăperi spre care este permis accesul transportului auto şi al altor surse de zgomot.
    38. Adîncimea saloanelor şi încăperilor curativ-diagnostice cu iluminat natural unilateral nu va depăşi 6 m.
    39. Adîncimea cabinetelor de ginecologie, urologie, chirurgie, ortopedie, oncologie, otolaringologie, de proceduri, în cabinetele roentgenologice trebuie să fie de cel puţin 4 m, a cabinetelor de oftalmologie – de cel puţin 6 m, a sălilor de operaţii – de cel puţin 5 m şi a sălilor de naşteri – de cel puţin 4,5 m.
    40. Raportul dintre adîncimea şi lungimea saloanelor şi încăperilor curativ-diagnostice nu trebuie să fie mai mare de 2.
    41. Nu se permite amplasarea în subsoluri şi demisoluri a secţiilor curative cu saloane, a sălilor de operaţii, de naşteri, de proceduri, a cabinetelor de fizioproceduri, roentgen, ale medicilor, depozitele de chimicale, substanţe uşor inflamabile, toxice şi de combustibile.
    42. Nu se admite instalarea utilajelor care reprezintă surse de zgomot şi vibraţie, inclusiv a ascensoarelor, în vecinătatea saloanelor pentru bolnavi, a cabinetelor de proceduri şi a celor curativ-diagnostice.
    43. Nivelul vibraţiei, al ultrainfrasunetului, al presiunii sonore, al iradierilor electromagnetice, laser, infraroşii, ultraviolet, al cîmpului electrostatic nu trebuie să depăşească nivelul maxim admis stabilit prin regulamentele sanitare.
    44. Amplasarea cabinetelor de profil radiologic, a încăperilor pentru manipularea substanţelor radioactive se efectuează în conformitate cu prevederile Normelor Fundamentale de Radioprotecţie. Cerinţe şi Reguli Igienice. NFRP-2000 nr.06.5.3.34 din 27 februarie 2001.
    45. Nu se admite amplasarea în vecinătatea (pe orizontală şi verticală) saloanelor pentru copii şi gravide a sălilor de proceduri ale cabinetelor de radiodiagnostic, cabinetele şi încăperile de radioterapie în care se află surse de radiaţie ionizantă, încăperile laboratorului de diagnostic radioizotopic, unde se efectuează lucrări cu gradul I şi II de pericol.
    46. Intrările în secţia de radiodiagnostic pentru bolnavii staţionarului şi pentru vizitatorii policlinicii trebuie să fie separate; secţiile nu trebuie să servească drept cale de acces.
    47. Blocurile de operaţii se amplasează în clădiri izolate, blocuri-anexă sau în secţii izolate în componenţa clădirii.
    48. La amplasarea blocului de operaţii în afara clădirilor curative se vor prevedea treceri comode cu încălzire, care vor face legătura între blocul de operaţii şi celelalte subdiviziuni clinice şi curativ-diagnostice.
    49. Sălile de operaţii urgente se amplasează în componenţa secţiilor de internare.
    50. Secţiile blocurilor de operaţii nu vor avea funcţia de trecere.
    51. Intrarea în blocurile de operaţii pentru personal va fi organizată prin filtre sanitare, iar pentru bolnavi – prin ecluze.
    52. Vor fi prevăzute blocuri pentru operaţii septice şi aseptice cu divizarea strictă a încăperilor (zona sterilă, zona de regim strict, zona încăperilor “murdare”).
    53. La amplasarea sălilor de operaţii pe verticală, sălile septice trebuie să fie situate deasupra celor aseptice sau la etajele superioare ale blocurilor de profil terapeutic.
    54. Filtrul sanitar pentru personal (separat pentru bărbaţi şi femei) va consta, în blocurile de operaţii, din 3 încăperi adiacente:
    a) prima încăpere este utilată cu cabină de duş, bloc sanitar şi dozator cu soluţie antiseptică. Aici personalul îşi scoate hainele de lucru din secţie, face duş şi igienizează mîinile cu antiseptice;
    b) în cea de-a doua încăpere personalul îmbracă costume chirurgicale curate, încălţăminte specială şi părăseşte filtrul sanitar;
    c) a treia încăpere este utilată cu recipiente pentru colectarea îmbrăcămintei (costume chirurgicale, măşti, bonete) şi a încălţămintei în care, după efectuarea operaţiei, personalul medical revine în filtrul sanitar;
    d) în continuare personalul trece în prima încăpere, unde la necesitate face duş, îmbracă hainele de protecţie pentru lucrul în secţie şi părăseşte blocul de operaţii.
    55. În filtrul sanitar pentru personal din blocurile de operaţii, cabinele de duş se instalează reieşind din calculul: o cabină la maximum 4 săli de operaţii.
    56. În secţiile de internare, obstetrică şi pediatrie trebuie să fie amenajate filtre sanitare pentru personal, cu vestiar şi duş (nu mai puţin de o cabină pentru 5 persoane).
    57. Fluxurile în blocul de operaţii trebuie să fie divizate: “steril” – pentru trecerea chirurgilor şi a asistentelor de operaţii; “curat” – pentru transportarea bolnavului, deplasarea anesteziologilor, personalului medical inferior, personalului tehnic, îmbrăcămintei curate, medicamentelor; “murdar” – pentru evacuarea deşeurilor rezultate din activităţi medicale, albiturilor folosite etc. Fluxurile se dotează cu ascensoare separate şi nu trebuie să se intersecteze.
    58. Secţiile de reanimare şi anesteziologie vor fi constituite din două subdiviziuni: pentru bolnavii aduşi din secţiile curative şi pentru bolnavii de urgenţă. Componenţa şi suprafaţa încăperilor se determină prin sarcina de proiectare.
    59. În instituţii se vor prevedea secţii de diagnostic funcţional, a căror suprafaţă şi componenţă se determină în funcţie de numărul de investigaţii efectuate într-o zi.
    60. În instituţiile cu 400 şi mai multe paturi se vor prevedea două secţii de diagnostic funcţional: una pentru primirea bolnavilor din staţionar, alta pentru primirea vizitatorilor din policlinică.
    61. Încăperile laboratorului de microbiologie trebuie să fie izolate de încăperile altor laboratoare.
    62. Laboratorul de microbiologie trebuie să dispună de o intrare din exterior pentru vizitatori.
    63. Secţia de transfuzie a sîngelui trebuie să fie amplasată la primul etaj. Componenţa şi suprafaţa încăperilor se determină prin sarcina de proiectare.
    64. Instituţiile obstetricale separate ori în componenţa spitalelor poliprofilate trebuie să asigure: zonarea strictă a secţiilor, ciclicitatea încărcării şi prelucrării sanitare, dirijarea fluxului intraspitalicesc la internare-externare şi condiţii optime de muncă pentru personal.
    65. În instituţiile de obstetrică toate încăperile (cu excepţia vestibulului) trebuie să fie separate: pentru secţia fiziologică (“flux curat”) şi pentru secţia de observare (“flux murdar”).
    66. Secţiile de observare trebuie să fie amplasate izolat la primul etaj al clădirii principale sau la ultimul etaj, deasupra secţiilor de patologie a gravidelor, fiziologice sau ginecologice.
    67. Secţiile de boli infecţioase trebuie amplasate într-o clădire separată.
    68. În secţiile de boli infecţioase, intrările, scările şi ascensoarele pentru internarea şi externarea bolnavilor trebuie să fie separate.
    69. În secţiile de boli infecţioase, pentru internarea bolnavilor se vor prevedea boxe de primire şi examinare, al căror număr se determină în funcţie de numărul de paturi în secţie: pînă la 60 de paturi – 2 boxe; 61–100 de paturi – 3 boxe; peste 101 paturi – 3% din numărul de paturi.
    70. În secţiile de boli infecţioase raportul procentual al paturilor în boxe, semiboxe şi saloane va corespunde cerinţelor din tabelul 2.

Tabelul 2
Numărul de paturi în
secţii
Boxe
Semiboxe
Saloane
de 1 pat
de 2 paturi
de 1 pat
de 2 paturi

Pînă la 30

50
50
-
-
-
31-60
25
25
15
35
-
61-100
15
25
4
16
40

Peste 101 paturi

pentru:
maturi
4
8
6
12
70
copii
10
10
15
25
40
 
    71. În componenţa boxelor şi semiboxelor se includ: grup sanitar, care constă din WC şi baie; salon şi ecluză între salon şi coridor. Boxa trebuie să aibă turlă şi antreu pentru bolnavi.
    72. Pentru saloanele din secţiile infecţioase se vor prevedea ecluze şi WC-uri.
    73. În secţiile de boli infecţioase, în pereţii şi paravanele care despart saloanele pentru copii de coridor, precum şi în pereţii şi paravanele dintre saloanele pentru copii în vîrstă de pînă la 7 ani se vor prevedea geamuri de observaţie, ale căror dimensiuni se stabilesc prin sarcina de proiectare.
    74. Boxele, semiboxele şi saloanele secţiilor infecţioase vor fi prevăzute cu ferestre pentru transmiterea produselor alimentare, a preparatelor medicale şi a lenjeriei.
    75. În secţiile de boli somatice pentru copii se vor prevedea boxe – 5% şi boxe pentru examinare şi internare – 3% din numărul de paturi. Boxele se amenajează conform pct.71 din prezentul Regulament.
    76. Suprafaţa saloanelor instituţiilor trebuie să respecte cerinţele stipulate în anexa nr.1 la prezentul Regulament.
    77. Secţia curativă (de toate profilurile) nu trebuie să servească drept cale de acces. La intrarea în secţiile infecţioase se va prevedea o ecluză. Numărul de paturi în secţii se determină prin sarcina de proiectare.
    78. Capacitatea saloanelor, atît pentru copii în vîrstă de peste un an, cît şi pentru maturi, nu trebuie să depăşească 4 paturi.
    79. Capacitatea saloanelor pentru copiii de pînă la un an şi a saloanelor pentru observaţie în secţiile obstetricale nu va depăşi 2 paturi.
    80. În secţiile pentru copiii de pînă la un an se vor prevedea diviziuni cu 8 paturi.
    81. În secţiile cu 2 secţiuni curative se vor prevedea cel puţin 2 săli de proceduri.
    82. În secţiile de boli infecţioase prevăzute cu boxe, sălile de proceduri vor avea ieşire externă şi ecluză la intrarea din coridor.
    83. Numărul de locuri în sufrageria secţiilor din spitalele de tuberculoză, psihiatrie, dermatovenerologie şi a secţiilor de reabilitare, a secţiilor pentru naşteri fiziologice din maternitate va constitui minimum 80%, iar în restul secţiilor – minimum 60% din numărul de paturi în secţie.
    84. Se admite utilizarea unei sufragerii pentru două secţii curative, cu excepţia secţiilor infecţioase, iar în spitalele pentru bolnavii de tuberculoză – a unei cantine pentru toate secţiile blocurilor, cu excepţia secţiilor de tuberculoză MDR/XDR.
    85. În secţiile pediatrice se amenajează sufragerie pentru copiii în vîrstă de peste 3 ani.
    86. În secţiile curative pediatrice, pentru copiii în vîrstă de peste un an în camera de baie se vor instala două căzi, iar pentru copiii pînă la un an se va prevedea cadă în salon sau în încăperea asistentei de gardă.
    87. Pentru secţiile curative şi de obstetrică se va prevedea o sală de tratare pentru oalele de noapte, cu o suprafaţă de cel puţin 4,0 m2.
    88. Staţionarele de zi vor fi dotate cu cabinete şi încăperi ce trebuie să asigure regimul sanitaro-igienic şi antiepidemic optim şi condiţii de aflare a bolnavilor şi a personalului de serviciu şi excluderea intersectării fluxurilor „curate” şi „murdare”.
    89. Capacitatea saloanelor pentru staţionarele de zi nu va depăşi 4 paturi.
    90. Componenţa încăperilor staţionarului de zi se determină în funcţie de profilul paturilor, capacitatea staţionarului şi condiţiile locale.
    91. Staţionarele de zi ale hospisului pot fi amenajate netradiţional, saloanele putînd lipsi.
    92. În hospisuri se vor prevedea camere de zi pentru vizite şi comunicarea bolnavilor şi rudelor acestora cu personalul medical.
    93. Componenţa încăperilor şi suprafeţele secţiei de reabilitare pentru bolnavii din staţionar se determină prin sarcina de proiectare, în baza calculului numărului de proceduri:
    a) proceduri fizioterapeutice;
    b) terapie manuală, cultură fizică (inclusiv piscine, chinetoterapie, mecanoterapie).
    94. Secţia de fizioproceduri poate fi comună pentru vizitatorii staţionarelor de zi şi ai policlinicii.
    95. Intrările pentru bolnavii din staţionarele de zi şi vizitatorii policlinicii în secţia de reabilitare trebuie să fie separate.
    96. Instalarea şi exploatarea aparatajului cu generatoare de cîmpuri electromagnetice se vor efectua în conformitate cu regulamentele sanitare.
    97. În componenţa încăperii pentru iradierea cu raze ultraviolete artificiale trebuie să fie amenajate vestiare şi cabine de duş. În apropiere se amplasează un post pentru asistenta medicului/operator.
    98. Aparatajul fizioterapeutic se instalează în cabine izolate (sau separare prin paravane lavabile), ale căror carcase se confecţionează din piloni de masă plastică, lemn sau din ţevi metalice (nichelate, din inox), lipsite de contact cu pămîntul (izolîndu-le de pereţi şi duşumea).
    99. În cabina pentru fizioterapie se admite amplasarea unui singur aparat.
    100. Cabina pentru fizioterapie trebuie să aibă următoarele dimensiuni minimale: înălţimea pilonilor – 2,0 m, lungimea – 2,2 m, lăţimea – 1,8 m.
    101. La utilizarea aparatelor inductotermice, de terapie cu microunde, generatoare de frecvenţă ultraînaltă de capacitate mai mare de 200 Wt, lăţimea cabinei pentru fizioterapie nu va fi mai mică de 2 m.
    102. Aparatele pentru efectuarea terapiei cu frecvenţă înaltă şi frecvenţă supraînaltă cu amplasare la distanţă, inclusiv cu amplasare universală a plăcilor de condensator ale iradiatoarelor (în conformitate cu cerinţele şi documentele în vigoare), necesită amenajarea încăperilor speciale sau a cabinelor ecranate cu ţesătură cu microfibre.
    103. Aparatele laser de clasele de pericol 3 şi 4 trebuie instalate în încăperi separate, ale căror pereţi vor fi executaţi din materiale refractorii cu suprafaţa mată, iar uşile se vor încuia din interior cu dispozitive de blocare, pentru a exclude accesul în încăpere în timpul funcţionării laserului. Pe uşă trebuie să fie instalat semnul de pericol laser cu panou luminiscent conţinînd inscripţia “Pericol, funcţionează laserul!”, care se va include automat. Aparatele laser de clasa de pericol 1 şi 2 se permite de a fi instalate în încăperi comune.
    104. În instituţii, inclusiv în staţionarele de zi care deţin autorizaţia Agenţiei, se admite instalarea surselor de iradiere cu ioni – mamograf, otopantomograf, radiofiziograf.
    105. Utilajul şi mobilierul trebuie instalate în aşa mod, încît să permită accesul pentru dereticare.
    106. În instituţii se vor prevedea secţii de sterilizare centralizate, ale căror suprafaţă şi componenţă se determină după numărul de paturi din staţionarele deservite.
    107. Toate încăperile secţiilor de sterilizare centralizate trebuie împărţite în 2 zone – sterilă şi nesterilă. La zona sterilă se referă: partea sterilă a secţiei de sterilizare-autoclavare, depozitul materialelor sterile, expediţia. Restul încăperilor se referă la zona nesterilă. Accesul în încăperea sterilă se admite numai prin filtrul sanitar.
    108. În secţiile de sterilizare centralizate se va respecta procesul tehnologic de sterilizare.
    109. La proiectarea spălătoriilor pentru instituţii, capacitatea se va calcula potrivit raportului: cel puţin 2,3 kg lenjerie uscată, în 24 h, pentru un pat în staţionar şi cel puţin 0,4 kg lenjerie uscată, în 24 h, pentru o vizită în policlinică sau în instituţia de asistenţă medicală primară.
    110. Planşeele dintre etaje, paravanele, conexiunile între ele şi orificiile pentru comunicaţiile inginereşti şi cabluri trebuie să fie inaccesibile pentru rozătoare şi insecte.
    111. În instituţii se vor prevedea WC-uri separate pentru bolnavi şi personal.
    112. Dimensiunile cabinelor WC-urilor trebuie să fie de cel puţin 1,6 x 1,1 m, cu deschiderea uşii spre exterior. WC-ul trebuie să fie dotat cu ecluză şi lavoar.
    113. În sala pentru colectarea spermei se vor instala un pisoar şi un lavoar.
    114. Numărul de instalaţii sanitare pentru bolnavii din secţiile somatice ale spitalelor, în cazul în care nu sînt prevăzute pe lîngă saloane, se va determina din calculul – un obiect pentru maxim 10 persoane, în blocul sanitar pentru bărbaţi şi maxim pentru 8 persoane, în blocul sanitar pentru femei.
    115. Numărul de pisoare în blocurile sanitare pentru bărbaţi trebuie să fie egal cu numărul de vase de closet.
    116. În toate secţiile curative cabina pentru igiena femeii din blocurile sanitare trebuie să fie amenajată cu bideu.
    117. În încăperile auxiliare pentru personal se vor prevedea:
    a) obiecte sanitare pentru personalul secţiei – cel puţin 2 pentru femei şi unul pentru bărbaţi; suprafaţa WC-urilor pentru personal nu trebuie să fie mai mică de 3 m2,
    b) cabine de duş reieşind din calculul: cel puţin o cabină la 10 persoane în secţiile de boli infecţioase şi tuberculoză, iar în celelalte secţii – cel puţin o cabină la 15 persoane, care funcţionează în timpul aflării numărului maxim de asistente medicale şi infirmiere. La un număr mai mic al personalului se prevede o cabină de duş pentru unitate (secţie).
    118. Sistemul de colectare, păstrare şi evacuare a deşeurilor din edificiile şi teritoriile instituţiilor se determină prin sarcina de proiectare, în conformitate cu regulamentele sanitare.
    119. Blocul alimentar al instituţiei se va amplasa într-o clădire/anexă separată. Blocul alimentar trebuie să corespundă cerinţelor regulamentelor sanitare pentru întreprinderile alimentaţiei publice.
Capitolul IV
Cerinţe faţă de finisarea interioară a încăperilor
    120. Pentru finisarea interioară a încăperilor, canalelor de ventilare, sistemelor de ventilare şi filtrelor se folosesc materiale în conformitate cu destinaţia funcţională şi omologate pentru utilizare în Republica Moldova.
    121. Suprafaţa pereţilor, duşumelelor şi tavanelor în încăperi trebuie să fie netedă, uşor accesibilă pentru dereticare umedă şi rezistentă la prelucrarea cu detergenţi şi produse dezinfectante permise pentru utilizare în ordinea stabilită.
    122. În saloane, cabinetele medicilor, holuri, vestiare, sufragerie, cabinetele fizioterapeutice şi în alte săli curativ-diagnostice cu regim de lucru uscat se recomandă următoarele finisaje:
    a) pereţilor – vopsea din silicat;
    b) tavanului – var sau vopsea de emulsie;
    c) duşumelei – materiale cu proprietăţi de termoizolare.
    123. Duşumeaua vestibulului trebuie să fie rezistentă la acţiune mecanică.
    124. În încăperile cu regim de lucru umed, care se supun dezinfecţiei umede curente vor fi executate următoarele finisaje:
    a) pereţii, la înălţimea încăperii – cu materiale hidrorezistente;
    b) tavanul – cu materiale hidrorezistente;
    c) duşumeaua – cu materiale hidrorezistente; în sălile de operaţii, pentru anestezie, de naşteri şi în alte încăperi în care se efectuează anestezia generală, finisajele trebuie să fie antistatice.
    125. La acoperirea duşumelei cu linoleum, marginea de lîngă perete trebuie amplasată sub plintă, care va fi fixată între perete şi duşumea, conexiunile fiind sudate în mod obligatoriu.
    126. Locurile unde vor fi instalate lavoare şi alte obiecte sanitare sau utilaje care, în timpul exploatării pot umezi pereţii şi paravanele, vor fi finisate cu materiale hidrorezistente, cel puţin pînă la înălţimea de 1,6 m de la duşumea şi lăţimea de cel puţin 20 cm de la fiecare parte a utilajului.
    127. Instalarea tavanelor suspendate de diverse construcţii se permite numai în încăperile care nu necesită respectarea strictă a regimului antiepidemic, aseptic şi antiseptic: vestiare, coridoare şi încăperi similare.
    128. Suprafaţa internă şi externă a mobilierului medical trebuie să fie netedă şi confecţionată din materiale rezistente la acţiunea detergenţilor, substanţelor dezinfectante şi medicamentoase.
Capitolul V
Cerinţe privind aprovizionarea cu apă şi canalizare
    129. Instituţiile nou-construite, reconstruite şi cele care funcţionează trebuie să fie asigurate cu apeduct, canalizare şi apă caldă centralizată.
    130. Instituţiile trebuie să aibă şi să folosească permanent în activitatea lor apă potabilă curentă, rece şi caldă, sub presiune şi la temperatură adecvată, în cantitate suficientă şi corespunzătoare din punctul de vedere al calităţii şi inofensivităţii, conform prevederilor actelor normative în vigoare privind apa potabilă, cu instalaţii adecvate pentru păstrare şi, în caz de necesitate, pentru distribuire şi cu protecţie adecvată contra contaminării.
    131. În localităţile sau zonele lipsite de reţele publice de distribuire a apei potabile este permisă folosirea apei de fîntînă prin instalaţii proprii, corespunzătoare din punct de vedere sanitaro-igienic, cu obligativitatea ca aceasta să îndeplinească condiţiile de potabilitate.
    132. Instituţiile care folosesc surse proprii de apă potabilă vor asigura protecţia sanitară a acestora şi controlul calităţii apei utilizate.
    133. Folosirea apei din sursă locală se admite doar dacă această sursă este autorizată de Agenţie.
    134. Epurarea şi dezinfecţia apelor reziduale de la instituţii trebuie să se efectueze la staţiile urbane sau în alte staţii de epurare, care vor garanta epurarea şi dezinfecţia lor eficientă.
    135. În cazul lipsei staţiilor indicate în pct.134 din prezentul Regulament, apele reziduale trebuie supuse epurării biologice complete şi dezinfecţiei la staţiile locale.
    136. Apele reziduale ale secţiilor de boli infecţioase şi tuberculoză, înainte de a fi evacuate în sistemul comunitar de canalizare, trebuie supuse dezinfecţiei.
    137. În încăperile pentru pregătirea ghipsului sub lavoar se fixează o instalaţie pentru sedimentarea acestuia.
    138. Evacuarea apelor reziduale din încăperile pentru proceduri cu nămol şi din alte încăperi ale secţiei de tratament cu nămol se va efectua prin trap special în instalaţia pentru sedimentarea nămolului.
    139. Pentru epurarea apelor reziduale de la blocul alimentar al spitalelor cu capacitatea de peste 1000 de paturi trebuie prevăzută o instalaţie de degresare (în afara clădirii).
    140. Pentru instituţiile nou-construite sau reconstruite se va prevedea un sistem de rezervă pentru aprovizionarea cu apă caldă, în caz de deteriorare sau efectuare a reparaţiei curente a sistemului de bază.
    141. Pentru instituţiile existente în calitate de sursă de rezervă pentru aprovizionarea cu apă caldă servesc instalaţiile pentru încălzirea permanentă a apei din filtrele sanitare, spălătorii, bufete, sălile de distribuire, blocurile alimentare, sufragerii, sălile preoperatorii, de naşteri, de proceduri, de pansament, secţiile pentru nou-născuţi şi copiii în vîrstă de pînă la 1 an, băi şi alte încăperi funcţionale, care necesită respectarea strictă a regimului antiepidemic.
    142. În saloane, cabinetele medicilor, încăperile pentru personal, WC-uri, ecluzele boxelor şi semiboxelor, camerele pentru mame din secţiile de pediatrie, sălile de proceduri, de pansament şi încăperile auxiliare trebuie să fie instalate lavoare cu apă rece şi caldă, dotate cu malaxor.
    143. Temperatura apei calde în reţelele de distribuire ale saloanelor pentru copii şi în cele psihiatrice nu va depăşi 37°C.
    144. În sălile preoperatorii, de pansament, de naşteri, reanimare, proceduri, în camera de gardă a asistentelor de pe lîngă saloanele nou-născuţilor, în secţiile de boli infecţioase, de tuberculoză, dermatovenerologie, septico-purulente, combustii, hematologice, în laboratoarele clinico-diagnostice şi bacteriologice şi în alte încăperi care necesită respectarea unui regim deosebit al igienei mîinilor, se vor prevedea lavoare cu robinete ce pot fi deschise cu piciorul, cotul mîinii sau cu fotoelement, echipate cu dozatoare de săpun lichid, soluţii antiseptice şi şerveţele de unică folosinţă.
    145. Blocurile sanitare se vor asigura cu şervete electrice sau şerveţele din hîrtie de unică folosinţă.
    146. În saloanele pentru nou-născuţi se utilizează lavoare cu cupă largă şi malaxor.
    147. Încăperile sanitare vor fi dotate cu instalaţii pentru prelucrarea şi uscarea oliţelor şi muşamalelor.
Capitolul VI
Cerinţe privind sistemul de încălzire, ventilare, microclimatul
 şi calitatea aerului din încăperi

    148. Sistemul de încălzire, de ventilare şi de condiţionare a aerului trebuie să asigure condiţii optime ale microclimatului şi componenţa chimică adecvată a aerului din încăperile instituţiilor.
    149. Temperatura, multiplul schimbului de aer vor corespunde indicilor stabiliţi prin regulamentele sanitare.
    150. Nivelul admisibil de poluare bacteriană a încăperilor instituţiilor va corespunde cerinţelor stipulate în anexa nr.5 la prezentul Regulament.
    151. Convectoarele trebuie să aibă suprafaţă netedă, cu accesibilitate uşoară la curăţire, ele vor fi instalate lîngă pereţii exteriori, sub ferestre. Nu se permite instalarea lor în saloane lîngă pereţii interni.
    152. În sălile de operaţii, preoperatorii, de reanimare, de anestezie, de naşteri, de tratament cu iluminat electric şi în încăperile secţiilor de psihiatrie, precum şi în saloanele de terapie intensivă şi în saloanele postoperatorii, în calitate de convectoare se vor utiliza convectoare cu suprafaţă netedă, rezistente la acţiunea zilnică a detergenţilor şi a soluţiilor dezinfectante.
    153. Pentru evitarea contactului direct cu convectoarele, în încăperile administrative şi în spitalele pentru copii se folosesc echipamente confecţionate din materiale permise pentru utilizare în ordinea stabilită.
    154. Echipamentele de izolare a convectoarelor vor asigura acces liber pentru exploatarea şi tratarea lor curentă.
    155. În calitate de agent termic, în sistemele de încălzire centralizată se utilizează apa cu temperatura maximă în convectoare de 85°C. În instituţii nu se admite utilizarea altor lichide şi soluţii în calitate de agent termic în sistemele de încălzire.
    156. Clădirile instituţiilor trebuie să fie dotate cu sisteme de ventilare, refulare-aspiraţie mecanică şi ventilaţie de refulare naturală.
    157. În secţiile de boli infecţioase, inclusiv de tuberculoză, sistemul de ventilare mecanică se instalează sub formă de canale separate pentru fiecare boxă şi semiboxă cu „presiune negativă”, care vor fi dotate cu instalaţii pentru dezinfecţia aerului.
    158. În lipsa sistemului de ventilare, de refulare-aspiraţie mecanică, în secţiile de boli infecţioase trebuie să fie instalată ventilaţia naturală, cu montarea obligatorie în fiecare boxă şi semiboxă a instalaţiilor de tip recirculant, care vor asigura eficienţa inactivării microorganismelor şi viruşilor nu mai puţin de 95%.
    159. Proiectarea şi exploatarea sistemelor de ventilare trebuie să excludă direcţia de deplasare a maselor de aer din zonele “murdare” ale încăperii spre cele “curate”.
    160. Încăperile instituţiilor, cu excepţia sălilor de operaţii, pe lîngă sistemul de ventilare mecanică vor avea şi ventilaţie naturală.
    161. Captarea aerului din atmosferă pentru sistemul de ventilare şi de condiţionare se efectuează din zona verde la o înălţime nu mai mică de 2 m de la suprafaţa solului. Aerul captat se va supune tratării prin filtre.
    162. Aerul introdus în sălile de operaţii, de anesteziologie, de naşteri, de reanimare, în saloanele postoperatorii, de terapie intensivă, pentru bolnavii cu combustii, bolnavii imunodepresivi va fi tratat prin dispozitive pentru dezinfecţia aerului, care vor asigura o eficacitate de cel puţin 95%.
    163. În încăperile unde în aer se elimină substanţe nocive se vor amenaja sisteme locale de aspiraţie sau nişe de ventilare.
    164. Condiţionarea aerului după filtrele cu o capacitate înaltă de sterilizare va fi prevăzută în sălile de operaţii, de anestezie, de naşteri, în saloanele postoperatorii, de terapie intensivă, pentru bolnavii oncologici, cu SIDA, cu combustii, de reanimare, pentru nou-născuţi, pentru copii născuţi prematuri, pentru copii traumaţi.
    165. Conductele de aer ale sistemului de ventilare pentru debitare (de condiţionare a aerului) după filtrele cu eficacitate înaltă vor fi confecţionate din inox.
    166. În instituţiile existente se admite folosirea sistemelor-split, cu condiţia prezenţei filtrelor cu eficacitate înaltă, cu respectarea obligatorie a regulilor de efectuare a lucrărilor de reglementare.
    167. Multiplul schimbului de aer se stabileşte reieşind din necesitatea asigurării purităţii şi menţinerii componenţei gazoase a aerului.
    168. Umiditatea relativă a aerului nu va depăşi 60%, viteza mişcării aerului –  0,15 m/sec.
    169. Conductele de aer, grilajele de distribuire şi recepţie, camerele de ventilare, dispozitivele de ventilare şi alte instalaţii trebuie menţinute în curăţenie, nu trebuie să aibă defecte, urme de rugină, deteriorări ale etanşeităţii.
    170. Dezinfecţia sistemului de ventilare se va efectua nu mai rar de o dată pe an, precum şi în caz de necesitate, conform indicaţiilor epidemiologice.
    171. Cel puţin o dată pe lună se va efectua controlul pragului de purificare al filtrelor şi eficacitatea dispozitivelor de dezinfecţie a aerului.
    172. Schimbarea filtrelor sistemelor de ventilare se va efectua pe măsura impurităţii lor, dar nu mai rar decît recomandările producătorului.
    173. Dispozitivele de refulare-aspiraţie de schimb general şi de aspiraţie locală se vor conecta cu cel puţin 5 minute înainte de începerea lucrului şi se vor deconecta cu cel puţin 5 minute după finalizarea lucrului.
    174. În sălile de operaţii şi în cele preoperatorii iniţial se conectează sistemele de ventilare, de refulare, apoi de aspiraţie sau ambele simultan.
    175. În toate încăperile instituţiilor aerul se debitează în zona superioară a încăperii. În încăperile sterile aerul se debitează prin intermediul fluxurilor laminare sau turbulente (viteza maximă a aerului – 0,15 m/sec).
    176. Suprafaţa internă a conductelor de aer ale sistemului de ventilare, de refulare-aspiraţie (de condiţionare) trebuie să excludă emanarea în încăpere a părticelelor de material din care sînt confecţionate sau din stratul de protecţie. Acoperirea internă nu trebuie să fie absorbantă.
    177. Instalaţiile de ventilare se vor amplasa în încăperi speciale, separate pentru debitare şi aspiraţie, care nu vor adera pe verticală şi orizontală la cabinetele medicilor, sălile de operaţii, saloane şi alte încăperi cu prezenţă permanentă a oamenilor.
    178. În încăperile pentru sistemele de aspiraţie urmează se prevedea ventilaţie de aspiraţie cu multiplul unitar al schimbului de aer pe oră, pentru sistemele de refulare – ventilaţie prin refulare cu multiplul dublu al schimbului de aer.
    179. Încăperile pentru utilajul de ventilare urmează a fi folosite numai după destinaţie.
    180. În încăperile care necesită respectarea condiţiilor aseptice se va prevedea instalarea camuflată a conductelor de aer, a reţelelor de apeduct şi a armăturii. În restul încăperilor se admite amplasarea conductelor de aer în canale închise.
    181. Se admite aspiraţia naturală în blocurile amplasate separat, cu înălţimea de cel mult 3 niveluri, pentru secţiile de internare, blocurile cu saloane, secţiile de tratament acvatic, secţiile de boli infecţioase. În acest caz se va asigura refularea mecanică.
    182. Ventilaţie de aspiraţie mecanică lipsită de cea de refulare se va prevedea din încăperile spălătoriilor, duşurilor, WC-urilor, camerelor sanitare, încăperilor pentru albiturile murdare, de păstrare temporară a deşeurilor şi magaziilor pentru păstrarea preparatelor dezinfectante.
    183. Multiplul de aer în saloane şi în secţii trebuie să fie organizat astfel încît fluxul de aer între secţiile de spital, între saloane şi între etajele învecinate să fie limitat la maxim.
    184. Volumul de aer refulat în salon pentru un bolnav va fi de minimum 80 m3/h.
    185. Pentru asigurarea unui regim de aer izolat în saloane, acestea vor fi proiectate cu ecluză care să comunice cu blocul sanitar, cu prevalarea aspiraţiei din ultimul.
    186. La intrarea în secţie va fi amenajată o ecluză, unde va fi instalat un sistem de ventilaţie de aspiraţie prin canal individual (pentru fiecare ecluză).
    187. Pentru excluderea posibilităţii de pătrundere a aerului viciat din spaţiile scărilor şi lifturilor, în secţiile de spital este raţională amenajarea între ele a unei zone de trecere, cu asigurarea surplusului de presiune a aerului.
    188. Soluţiile arhitectonice, de planificare şi sistemele de schimb al aerului în staţionar trebuie să excludă răspîndirea infecţiilor din secţii şi alte încăperi în blocul de operaţii, care necesită o salubritate deosebită a aerului.
    189. Pentru a exclude pătrunderea în blocul de operaţii a maselor de aer din secţiile de spital, din spaţiul scărilor şi lifturilor şi din alte încăperi, la intrarea în blocul de operaţii va fi amenajată o ecluză cu efort de aer.
    190. Direcţia de mişcare a curenţilor de aer trebuie să fie asigurată din sălile de operaţii în încăperile adiacente, iar din acestea – în coridor. În coridoare se va amenaja ventilaţie de aspiraţie.
    191. Cantitatea aerului evacuat din zona inferioară a sălilor de operaţii trebuie să constituie 60%, iar din zona superioară – 40%. Debitarea aerului proaspăt se efectuează prin zona superioară, astfel încît refularea să predomine asupra aspiraţiei.
    192. Se vor prevedea sisteme separate/izolate de ventilare şi condiţionare pentru sălile de operaţii septice şi aseptice, blocurile de naşteri, reanimare, oncohematologice, secţiile de combustii, pansament, secţiile de spital separate, cabinetele de imagistică şi alte cabinete speciale.
    193. Examinarea profilactică şi reparaţia sistemelor de ventilare şi condiţionare a aerului, a conductelor de aer trebuie efectuate conform graficului aprobat, nu mai rar de 2 ori pe an. Deteriorările curente şi defectele trebuie înlăturate urgent.
    194. Conducerea instituţiilor organizează controlul parametrilor microclimatului şi eficacităţii funcţionării sistemelor de ventilaţie şi multiplul schimbului de aer în următoarele încăperi:
    a) sălile de operaţii, postoperatorii, de naşteri, saloanele de terapie intensivă, oncohematologice, secţiile de combustii, încăperile pentru păstrarea substanţelor toxice, depozitele farmaceutice, încăperile pentru prepararea substanţelor medicamentoase, secţiile de terapie stomatologică, încăperile speciale ale secţiilor de imagistică şi în alte încăperi, în cabinetele unde se lucrează cu compuşi chimici şi alte substanţe care pot avea acţiune nocivă asupra sănătăţii omului – o dată la 3 luni;
    b) de boli infecţioase, inclusiv spitalele (secţiile) de tuberculoză, laboratoarele bacteriologice, laboratoarele virusologice, cabinetele de imagistică – o dată la 6 luni;
    c) în restul încăperilor – o dată la 12 luni.
    195. Aerisirea prin oberlihturi, geamuri, tratarea încăperilor cu radiaţii ultraviolete şi autocontrolul indicilor microbiologici ai aerului şi de pe obiecte se vor face după un program stabilit.
Capitolul VII
Cerinţe igienice privind iluminatul natural şi artificial
    196. Încăperile instituţiilor trebuie să aibă iluminat mixt.
    197. Iluminarea artificială exclusivă se admite în încăperile ale căror tehnologie şi regim de exploatare nu necesită iluminare naturală.
    198. La proiectarea, construcţia, reconstrucţia instituţiilor, precum şi în instituţiile care funcţionează nivelul de iluminare naturală şi artificială trebuie să corespundă normelor şi regulilor sanitare pentru clădiri publice.
    199. Coridoarele secţiilor curative trebuie să aibă iluminare naturală, prin ferestrele din pereţii laterali şi din holuri. Distanţa dintre holuri nu trebuie să depăşească 24 m, iar pînă la holuri – 36 m. Coridoarele subdiviziunilor diagnostice şi auxiliare trebuie să aibă iluminare frontală sau laterală.
    200. Durata însoririi trebuie acceptată ţinîndu-se cont de cerinţele igienice faţă de însorire şi de protecţie împotriva razelor solare a încăperilor din clădirile publice şi locative şi a teritoriilor.
    201. Pentru protecţia împotriva acţiunii orbitoare a razelor solare şi a supraîncălzirii, ferestrele instituţiilor orientate spre sud se amenajează cu instalaţii de protecţie solară (jaluzele, cozoroc).
    202. Iluminarea artificială, sursele de lumină, marca lămpilor trebuie să corespundă cerinţelor actelor respective.
    203. Lămpile de iluminare generală a încăperilor, amplasate pe tavan, trebuie să fie dotate cu dispersatoare închise.
    204. Pentru iluminarea saloanelor (cu excepţia celor din secţiile pentru copii şi psihiatrie) urmează a fi utilate lămpi de perete combinate (de iluminare locală şi generală), instalate lîngă fiecare pat la înălţimea de 1,7 m de la nivelul duşumelei.
    205. Concomitent, în fiecare salon trebuie să existe o lampă specială de iluminare nocturnă, instalată lîngă uşă la înălţimea de 0,3 m de la nivelul duşumelei (în secţiile pentru copii şi psihiatrice lămpile de iluminare nocturnă a saloanelor se instalează deasupra uşii la înălţimea de 2,2 m de la nivelul duşumelei).
    206. În cabinetele medicale de examinare se vor instala lămpi de perete şi mobile pentru examinarea bolnavilor.
    207. În toate staţionarele instituţiilor trebuie să existe un sistem-rezervă de iluminare artificială, prevăzut pentru situaţii de avarii sau deconectări.
Capitolul VIII
Cerinţe privind inventarul şi utilajul tehnic
    208. Instituţiile se dotează cu mobilierul, utilajul şi inventarul necesar, conform destinaţiei.
    209. Folosirea mobilierului, inventarului şi utilajului defectat este interzisă.
    210. Paturile în saloane trebuie aranjate în rînduri paralele pereţilor cu ferestre.
    211. Distanţa de la paturi pînă la pereţii cu ferestre nu trebuie să fie mai mică de 0,9 m în saloanele cu 4 paturi, şi de 1,2 m în cele cu 2-3 paturi.
    212. În saloane distanţa dintre capetele paturilor direcţionate spre centrul încăperii nu trebuie să fie mai mică de 1,2 m.
    213. Distanţa dintre părţile laterale ale paturilor trebuie să fie de cel puţin 0,8 m, în saloanele pentru bolnavii cu tuberculoză şi boli aerogene – de cel puţin 1,0 m, iar în saloanele pentru copii şi cele de tratament de reabilitare – de cel puţin 1,2 m.
    214. Numărul de noptiere şi scaune din saloane trebuie să corespundă numărului de paturi.
    215. Fiecare secţie trebuie să fie înzestrată cu cărucioare pentru transportarea medicamentelor, hrănii, lenjeriei, deşeurilor, fotolii cu rotile pentru transportarea pacienţilor, în funcţie de numărul de paturi şi de profilul secţiei.
    216. Pentru dezinfecţia aerului şi suprafeţelor în instituţii trebuie instalate lămpi cu raze ultraviolete. Metodele de aplicare a lămpilor ultraviolete, regulile de exploatare şi securitate a instalaţiilor trebuie să corespundă cerinţelor igienice şi instrucţiunilor în vigoare.
Capitolul IX
Cerinţe igienice privind condiţiile de lucru ale personalului medical
    217. În încăperile funcţionale principale, de producere şi la locurile de muncă ale personalului medical de gardă şi altui personal trebuie să fie asiguraţi parametrii microclimatului, componenţa chimică şi bacteriologică a aerului.
    218. Amplasarea şi exploatarea utilajului medical şi tehnic trebuie efectuate pornind de la cerinţele de securitate a muncii şi posibilitatea de curăţare.
    219. În blocurile de operaţii şi de naşteri nu se admite utilizarea aparatelor de anestezie şi altor aparate în lipsa instalaţiilor pentru extragerea şi absorbţia vaporilor substanţelor şi a medicamentelor anestetice, care pătrund cu aerul expirat prin furtunile de evacuare sau prin filtrele de absorbţie.
    220. Nu se admite utilizarea aparatelor de anestezie şi de respiraţie artificială cu defecte ale etanşeităţii sistemelor de inspirare a gazelor.
    221. În sălile de proceduri, de inhalaţii cu aerosol, de pansament şi sterilizare sînt necesare nişe de evacuare a aerului, în cazul efectuării manipulaţiilor cu utilizarea medicamentelor cu activitate înaltă, şi instalarea unui lavoar racordat la reţelele de canalizare.
    222. Încăperile auxiliare pentru personalul instituţiilor trebuie să fie amenajate cu respectarea următoarelor cerinţe:
    a) numărul de dulapuri în vestiar trebuie să corespundă numărului maxim de angajaţi într-un schimb;
    b) suprafaţa vestiarelor pentru păstrarea hainelor personalului va fi de cel puţin 0,08 m2 la un umerar;
    c) suprafaţa vestiarelor pentru păstrarea hainelor personale şi de protecţie va fi de cel puţin 0,4 m2 pentru un dulap. Vestiarele trebuie dotate cu dulapuri cu cel puţin două secţiuni, care asigură păstrarea separată a hainelor personale şi de protecţie, care se închid şi sînt ventilate;
    d) numărul instalaţiilor sanitare pentru personal va fi stabilit în conformitate cu pct. 114 din prezentul Regulament;
    e) pentru femeile angajate vor fi prevăzute încăperi de igienă personală, care vor avea în componenţa lor cabine dotate cu duşuri cu furtun elastic şi malaxor de apă caldă şi rece. Mărimea cabinei trebuie să fie de minimum 1,8 x 1,2 m. În cabine trebuie să fie instalate cuiere pentru lenjerie şi haine.
    223. Pentru asigurarea personalului cu hrană caldă, în instituţii trebuie prevăzute cantine sau bufete (în funcţie de numărul angajaţilor), cu un număr de locuri reieşind din calculul 10-12 locuri la 100 angajaţi.
    224. În fiecare subdiviziune structurală a instituţiilor vor fi prevăzute încăperi pentru personal, cu suprafaţa de cel puţin 12 m2, dotate cu frigidere, instalaţii de încălzire a apei, utilaje de încălzire a bucatelor şi lavoare.
    225. Cerinţele faţă de condiţiile de muncă ale personalului din subdiviziuni şi cabinete specializate se stabilesc prin reguli speciale de amenajare şi exploatare a lor.
    226. Personalul medical din instituţii trebuie să fie asigurat cu seturi de haine de protecţie: costume, halate, bonete sau basmale în cantitatea care asigură schimbul, în conformitate cu pct. 229 din prezentul Regulament, şi încălţăminte de schimb (ciupici).
    227. Permanent trebuie să existe un set de haine de protecţie pentru schimb urgent în caz de murdărire.
    228. Spălarea hainelor de protecţie se va efectua centralizat, separat de lenjeria bolnavilor.
    229. Schimbul hainelor de protecţie în secţiile cu profil chirurgical şi obstetrical se efectuează zilnic şi pe măsura murdăririi, cu profil somatic – de 2 ori pe săptămînă şi pe măsura murdăririi.
    230. Încălţămintea de schimb a personalului din blocurile de operaţii, de naşteri, de reanimare, de pansament, de proceduri şi din secţiile pentru nou-născuţi trebuie să fie confecţionată din material care poate fi dezinfectat.
    231. Personalul medical ce activează (inclusiv temporar) în subdiviziunile instituţiei şi în alte subdiviziuni, care oferă ajutor consultativ şi de alt gen, trebuie să utilizeze echipament de protecţie conform cerinţelor Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.
    232. Nu se admite aflarea în haine de protecţie în afara instituţiei, cu excepţia acordării asistenţei medicale la domiciliu.
    233. Personalul medical trebuie să fie asigurat cu sortimentul şi numărul necesar de echipament de protecţie, indiferent de profilul instituţiei.
    234. Personalul medical este obligat să respecte cerinţele securităţii personale la locul de muncă.
Capitolul X
Întreţinerea sanitară a încăperilor, a utilajului
şi a inventarului
    235. Toate încăperile, utilajul, inventarul medical şi cu altă destinaţie trebuie menţinute în condiţii de salubritate.
    236. Reparaţia cosmetică în încăperile principale ale instituţiilor trebuie efectuată anual.
    237. Înlăturarea defectelor curente (inclusiv lichidarea scurgerilor pe tavane şi pereţi, a urmelor de umezeală, mucegai, restabilirea teracotei deteriorate) trebuie efectuată imediat.
    238. Graficul secţiilor supuse reparaţiei se coordonează cu Agenţia.
    [Pct.238 modificat prin HG1020 din 24.10.18, MO400-409/26.10.18 art.1085; în vigoare 26.10.18]
    239. În perioada efectuării reparaţiei curente sau capitale funcţionarea încăperilor se suspendă.
    240. În instituţii nu se admit artropode sinantrope, şobolani şi alte rozătoare.
    241. Instituţiile trebuie să fie asigurate cu camere de dezinfecţie pentru tratarea inventarului moale, conform cerinţelor specificate în anexa nr.6 la prezentul Regulament.
    242. În instituţiile care dispun de spălătorii, camerele de dezinfecţie se instalează separat în una din încăperile spălătoriei, cu respectarea fluxului tehnologic.
    243. Respectarea standardelor de control al infecţiilor se va efectua conform cerinţelor Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3
    [Anexa nr.3 în redacția HG1020 din 24.10.18, MO400-409/26.10.18 art.1085; în vigoare 26.10.18]

    anexa nr.4

    anexa nr.5

    anexa nr.6