MODIFICAT
    HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541
    HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89

    În temeiul Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art. 153), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind prelevarea probelor oficiale de la animalele vii şi din produsele de origine animală (se anexează).
    2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare după 3 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    3. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.
    [Pct.3 modificat prin HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541]

    PRIM-MINISTRU                                                          Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                                    Valeriu Cosarciuc

    Nr. 782. Chişinău, 1 septembrie 2010.

    Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare sînt armonizate cu prevederile Deciziei Comisiei Europene nr.98/179/CE din 23 februarie 1998 de stabilire a normelor detaliate privind prelevarea oficială de probe în vederea monitorizării anumitor substanţe şi a reziduurilor acestora de la animalele vii şi din produsele animale (JO, 5.3.1998, L 65,  p. 31).
    1. Norma sanitar-veterinară privind prelevarea probelor oficiale de la animalele vii şi din produsele de origine animală (în continuare – Norma sanitar-veterinară) stabileşte proceduri şi cerinţe detaliate privind prelevarea oficială de probe de la animalele vii şi din produsele de origine animală, în scopul monitorizării anumitor substanţe şi a reziduurilor acestora.
    2. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, prin intermediul subdiviziunilor teritoriale ale Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – autoritate sanitar-veterinară competentă) desemnează medici veterinari oficiali pentru recoltarea, înregistrarea, pregătirea şi organizarea transportului probelor oficiale destinate examenelor de laborator în condiţii corespunzătoare.
    [Pct.2 modificat prin HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89]
    3. Analiza probelor se efectuează exclusiv în laboratoarele acreditate, precum şi autorizate de către autoritatea sanitar-veterinară competentă pentru controlul oficial al reziduurilor.
    4. Centrul Republican de Diagnostic Veterinar (CRDV), în calitate de laborator de referinţă naţional în domeniul sanitar-veterinar, elaborează şi asigură îndeplinirea programelor adecvate de încercări interlaborator ale competenţei, precum şi verifică rezultatele obţinute de laboratoarele autorizate.
    5. Laboratoarele autorizate trebuie să demonstreze competenţa sa prin participarea regulată şi rezultativă la programele de testare a competenţei interlaborator.
    6. Medicul veterinar oficial trebuie să efectueze recoltarea probelor oficiale astfel încît recoltarea să fie neprevăzută, neaşteptată şi efectuată la ore şi zile din săptămînă care nu au fost stabilite anterior.
    7. Autoritatea sanitar-veterinară competentă trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că elementul surpriză al controalelor este menţinut în permanenţă.
    8. Recoltarea de probe se efectuează în conformitate cu Planul naţional de monitorizare a reziduurilor la animalele vii şi produsele de origine animală (în continuare – Plan naţional) în vederea evidenţierii motivelor şi riscurilor de reziduuri din produsele alimentare de origine animală, de la ferme de animale, abatoare, fabrici de lapte, unităţi de prelucrare a peştelui şi centre de colectare şi ambalare a ouălor, la intervale variabile, repartizate pe ansamblul întregului an, luînd în considerare faptul că un anumit număr de substanţe nu este administrat decît în anumite perioade.
    9. Fără a aduce atingere prevederilor Planului naţional, la alegerea tipului de probă prelevată trebuie să se ia în considerare alte informaţii disponibile, de exemplu, utilizarea substanţelor necunoscute, apariţia bruscă a bolilor în anumite regiuni, existenţa unor practici frauduloase etc.
    10. Planul naţional urmăreşte:
    a) detectarea oricărei utilizări ilegale de substanţe sau produse care nu sînt autorizate sau sînt autorizate şi folosite  în alte scopuri sau condiţii decît cele prevăzute în instrucţiunile de utilizare;
    b) controlul conformităţii reziduurilor de medicamente veterinare cu limitele maxime de reziduuri şi a reziduurilor de pesticide cu nivelul maxim stabilit pentru contaminanţi din mediul înconjurător;
    c) examinarea şi evidenţierea motivelor prezenţei reziduurilor în produsele alimentare de origine animală.
    11. În funcţie de scopul urmărit pot fi recoltate următoarele probe:
    1)  proba cu scop determinat – probă recoltată în conformitate cu Planul naţional prevăzut la pct. 10 al prezentei Norme sanitar-veterinare;
    2)  proba suspectă – probă recoltată:
    a) ca urmare a rezultatelor pozitive constatate la probele recoltate în cadrul Planului naţional, actualizat şi aprobat anual, ţinînd cont de  experienţa din anul precedent sau anii precedenţi;
    b) ca urmare a  rezultatelor pozitive constatate în cadrul Planului naţional privind detectarea substanţelor din Grupa A (substanţe cu efect anabolic şi nepermise – derivaţi de stilbene şi sărurile şi esterii acestora, agenţii antitiroidieni, steroizi, lactone de acid resorcilic, inclusiv zeranol, β-agoniste), folosite la creşterea animalelor şi alte substanţe sau produse care sînt interzise pentru administrare la animalele  pentru îngrăşare sau de tratament ilegal, precum şi suspiciunea de fraudă;
    c) în cazul în care la abator apar suspecţii sau sînt dovezi că animalele în cauză au fost supuse unui tratament ilegal sau că au fost administrate substanţe sau produse neautorizate sau că animalele au fost tratate autorizat, dar timpul de aşteptare nu a fost respectat sau în cazul situaţiilor de urgenţă, în care se permite sacrificarea, iar carnea şi organele vor fi puse sub interdicţie veterinară de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit al abatorului în aşteptarea rezultatelor controalelor oficiale;
    3) probă aleatorie – probă recoltată în funcţie de criterii statistice care să garanteze date reprezentative.
    12. La prelevarea probelor cu scop determinat în cadrul fermei trebuie ţinut cont de:
    1) criteriile pentru selectarea probei cu scop determinat.
    Fermele care fac obiectul recoltării de probe cu scop determinat pot fi alese în baza cunoaşterii locului sau a altor informaţii relevante, cum ar fi sistemul de îngrăşare, rasa şi sexul animalului. Medicul veterinar oficial desemnat face apoi o evaluare a efectivului de animale din cadrul fermei pentru selectarea animalelor care urmează să fie eşantionate. Această evaluare trebuie să fie fondată pe următoarele criterii:
    a) indicarea utilizării substanţelor farmaceutice active;
    b) caracteristicile sexuale secundare;
    c) modificările comportamentale;
    d) acelaşi nivel de dezvoltare într-un grup de animale de rase/categorii diferite;
    e) animalele să prezente o bună conformaţie şi puţină grăsime;
    2) tipul de probă care urmează să fie colectată pentru detectarea substanţelor farmaceutice active. Probele adecvate corespunzătoare sînt recoltate, conform prevederilor Planului naţional.
    13. La prelevarea probelor în unităţile de prelucrare primară trebuie să se ţină cont de criteriile de selectare şi tipul de probe colectate.
    În evaluarea carcaselor de animale şi/sau a produselor de origine animală, supuse recoltării de probe, medicul veterinar oficial trebuie să aplice următoarele criterii de selectare:
    a) sex, vîrstă, specie şi sistem de creştere;
    b) informaţii despre producător;
    c) indicaţii în legătură cu utilizarea substanţelor farmaceutice active;
    d) practicile curente de administrare a anumitor substanţe farmaceutice active în cadrul sistemului respectiv de producţie.
    În momentul recoltării probelor trebuie să se evite recoltarea repetată de probe de la un singur producător.
    Pentru detectarea substanţelor farmaceutice active, tipul de probe colectate se efectuează conform prevederilor Planului naţional.
    14. Cantitatea minimă de probe, stabilită în cadrul Planului naţional, trebuie să fie suficientă pentru a permite laboratoarelor autorizate efectuarea procedurilor analitice necesare privind realizarea analizelor de monitorizare şi de confirmare a rezultatelor.
    15. Fiecare probă trebuie să fie divizată în cel puţin două subeşantioane echivalente, permiţînd realizarea procedurii analitice complete.
    Subdivizarea poate fi efectuată la locul recoltării probelor sau în laborator.
    Divizarea în subgrupe nu se efectuează în cazul în care aceasta este imposibilă din punct de vedere tehnic.
    16. Probele trebuie să fie recoltate în recipiente adecvate, care să asigure integritatea şi urmărirea acestora. În special, recipientele trebuie să fie concepute astfel încît să împiedice substituirea, contaminarea încrucişată sau degradarea probei. Recipientele trebuie să fie sigilate oficial.
    17. După fiecare procedură de prelevare de probe se întocmeşte un raport.
    În raportul de prelevare a probelor medicul veterinar oficial înregistrează cel puţin următoarele date:
    a) adresa autorităţii sanitar-veterinare competente;
    b) numele medicului veterinar oficial sau codul de identificare;
    c) numărul codului oficial al probei;
    d) data prelevării probelor;
    e) numele şi adresa proprietarului animalului sau ale persoanei responsabile de animalele sau de produsele de origine animală;
    f) denumirea şi adresa fermei de origine a animalului (cînd recoltarea de probe are loc în cadrul fermei);
    g) numărul de înregistrare al unităţii/numărul abatorului;
    h) identificarea animalului sau a produsului;
    i) specia de animale;
    j) matricea probei;
    k) medicamentele administrate în timpul ultimelor patru săptămîni înaintea recoltării de probe (cînd recoltarea de probe are loc în cadrul fermei);
    l) substanţa sau grupul de substanţe supuse examinării;
    m) observaţii speciale.
    Numărul copiilor raportului variază în funcţie de procedura de prelevare a probelor.
    Raportul de prelevare de probe şi copiile acestuia se semnează cel puţin de către medicul veterinar oficial; în cazul recoltării de probe în cadrul fermei, crescătorul sau reprezentantul acestuia poate fi invitat să semneze originalul raportului de prelevare de probe.
    Originalul raportului de prelevare de probe se păstrează de către autoritatea sanitar-veterinară competentă, care trebuie să se asigure că nici o persoană neautorizată nu poate avea acces la raportul original.
    Dacă este necesar, crescătorul sau proprietarul unităţii poate fi informat în legătură cu recoltarea probelor.
    18. Raportul întocmit de către autoritatea sanitar-veterinară competentă şi înaintat laboratorului pentru analiza de rutină, împreună cu probele, trebuie să conţină cel puţin următoarele informaţii:
    a) adresa autorităţii sanitar-veterinare competente;
    b) numele medicului veterinar oficial sau codul de identificare;
    c) numărul de cod oficial al probei;
    d) data prelevării de probe;
    e) specia animalelor;
    f) matricea probei;
    g) substanţele sau grupele de substanţe supuse examinării;
    h) observaţii speciale.
    19. Medicul veterinar oficial trebuie:
    a) să respecte condiţiile adecvate de transport şi depozitare pentru fiecare combinaţie analit/matrice în vederea asigurării stabilităţii analitului şi a integrităţii probei, stabilite în Planul naţional;
    b) să acorde o atenţie specială ambalajelor pentru transport, temperaturii şi termenelor de distribuire către laboratorul responsabil.
    20. În cazul nerespectării cerinţelor Planului naţional, laboratorul informează imediat despre acest fapt autoritatea sanitar-veterinară competentă.