HGM1112/2010
ID intern unic:  337010
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 1112
din  06.12.2010
pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare de organizare a
controlului specific oficial al produselor alimentare de origine
animală
Publicat : 17.12.2010 în Monitorul Oficial Nr. 247-251     art Nr : 1235     Data intrarii in vigoare : 17.12.2011
    MODIFICAT
   
HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art.1109; în vigoare 02.11.18
   
HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783
    HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89


    NOTĂ:
    pe tot parcursul textului, textele „lista A sau, după caz, în lista B”, „lista A, și după caz, în lista B” și „lista A și, după caz, în lista B” se substituie cu cuvintele „lista bolilor notificabile”, iar cuvintele „agent economic”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „operator din businessul alimentar”, la forma gramaticală corespunzătoare prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783


    În conformitate cu prevederile Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art. 153), cu modificările şi completările ulterioare, şi Legii nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 83-87, art. 431),  precum şi în vederea prevenirii, eliminării sau reducerii riscurilor la niveluri acceptabile pentru sănătatea publică, sănătatea şi bunăstarea animalelor, garantarea de practici echitabile în omerţul cu produse de origine animală şi protecţia drepturilor consumatorilor, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară de organizare a controlului specific oficial al produselor alimentare de origine animală (se anexează).
    2. Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului va controla modul de executare a prevederilor prezentei hotărîri şi va întreprinde măsurile ce se impun, conform limitelor de competenţă legale.
    [Pct.2 modificat prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    3. Prezenta hotărîre intră în vigoare după 12 luni din data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.

    PRIM-MINISTRU                                                              Vladimir FILAT

    Nr. 1112. Chişinău, 6 decembrie 2010.

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr.1112
din 6 decembrie  2010
NORMA SANITAR-VETERINARĂ
de organizare a controlului specific oficial al produselor
alimentare de origine animală

    Prevederile prezentei Norme sînt armonizate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.854/2004/CE din 29 aprilie 2004 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene privind normele specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene, nr. L 139, pag. 83 din  25 iunie 2004), modificat prin Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene din 29 aprilie 2004 (J.O. al CE, L 191, pag. 1 din 28 mai 2004), Regulamentul (CE) nr. 2074/2005 al Comisiei Europene din 5 decembrie 2005 (J.O. al CE, L 338, pag. 27 din 22 decembrie 2005), Regulamentul (CE) nr. 2076/2005 al Comisiei Europene din 5 decembrie 2005 (J.O. al CE, L 338, pag. 83 din 22 decembrie 2005), Regulamentul (CE) nr. 1663/2006 al Comisiei Europene din 6 noiembrie 2006 (J.O. al CE, L 320, pag. 11 din 18 noiembrie 2006), Regulamentul (CE) nr. 1791/2006 al Consiliului Uniunii Europene din 20 noiembrie 2006 (J.O. al CE, L 363, pag. 1 din 20 decembrie 2006), Regulamentul (CE) nr. 1021/2008 al Comisiei Europene din 17 octombrie 2008 (J.O. al CE, L 277, pag. 15 din 18 octombrie 2008), Regulamentul (CE) nr. 219/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene din 11 martie 2009 (J.O. al CE, L 87, pag. 109 din 31 martie 2009) și Regulamentul (UE) nr. 2285/2015 al Comisiei Europene din 8 decembrie 2015 (J.O. al CE, L 323, pag. 2 din 9 decembrie 2015).
    [Clauza de armonizare modificată prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
Capitolul I
Dispoziţii generale
    1. Norma sanitar-veterinară de organizare a controlului specific oficial al produselor alimentare de origine animală (în continuare – Normă sanitar-veterinară) stabileşte modul de  organizare şi efectuare a controlului oficial al produselor alimentare de origine animală (în continuare – agenţi economici) şi de verificare a conformităţii cu cerinţele faţă de hrana pentru animale şi produsele alimentare de origine animală, sănătatea şi bunăstarea  animală la agenţii economici cu activitate în domeniul alimentar.
    2. Prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare se aplică fără a se aduce atingere responsabilităţii primare a agenţilor economici cu activitate în domeniul produselor alimentare de origine animală, stipulate în Legea nr. 78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare, precum şi răspunderii civile sau penale ce rezidă din nerespectarea obligaţiilor acestora.
    3. În sensul prezentelor Norme sanitar-veterinare, noţiunile de bază utilizate au următoarele semnificaţii:
    marcă de sănătate marcă ce indică faptul că, la aplicarea ei, au fost efectuate controale oficiale, în conformitate cu prezentele Norme;
    materiale cu riscuri specifice – materiale specificate în Norma sanitar-veterinară privind stabilirea măsurilor de control şi combatere a anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă la animale, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.  404 din 6 aprilie 2016;
    [Pct.3 noțiunea în redacția HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    HACCP- analiza riscurilor în punctele critice de control;
    condiții controlate de adăpost și sisteme de producție integrate – sistem de creștere a animalelor în care animalele sînt ținute în condiții conforme cu cerințele prevăzute în pct. 541;
    [Pct.3 noțiunea introdusă prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
   
animal tînăr din specia bovină – animal din specia bovină de orice sex, în vîrstă de pînă la 8 luni;
    [Pct.3 noțiunea introdusă prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    animal tînăr din specia ovină – animal din specia ovină de orice sex, fără incisivi permanenți și în vîrstă de pînă la 12 luni;
    [Pct.3 noțiunea introdusă prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    animal tînăr din specia caprină – animal din specia caprină de orice sex, în vîrstă de pînă la 6 luni;
    [Pct.3 noțiunea introdusă prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    efectiv – animal sau un grup de animale care trăiește într-o exploatație și constituie o unitate epidemiologică; dacă exploatația cuprinde mai multe efective de animale, fiecare dintre acestea constituie o unitate epidemiologică distinctă;
    [Pct.3 noțiunea introdusă prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    unitate provizorie de manipulare a vînatului – abator sau unitate de prelucrare a vînatului în care nu se desfășoară, în mod special, activități de abatorizare și de prelucrare a vînatului în decursul unei zile lucrătoare întregi sau pe parcursul a cîteva zile lucrătoare consecutive din săptămînă;
    [Pct.3 noțiunea introdusă prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    totul plin-totul gol – metodă de luptă antiepidemică ce se aplică la depopularea şi repopularea fermelor şi constă în eliminarea tuturor animalelor, urmată de dezinfecţia adăposturilor şi spaţiilor aferente.
    [Pct.3 noțiunea introdusă prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
Capitolul II
Controlul oficial al cărnii proaspete şi importul
 de moluşte bivalve vii, echinoderme vii, tunicate
 vii şi gasteropode marine vii

Secţiunea 1
Controlul oficial al cărnii proaspete
    4. Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – Agenţia):
    [Pct.4 modificat prin HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89]
    a) organizează efectuarea controlului oficial al cărnii proaspete, în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare;
    b) trebuie să se asigure că dispune de personal oficial suficient pentru a efectua controlul oficial cu frecvenţa specificată în  prezenta Normă sanitar-veterinară;
    c) în baza analizei riscului, evaluează şi stabileşte numărul de personal instruit necesar ce trebuie să fie prezent pe linia de sacrificare în orice abator;
    d) poate permite personalului care activează în abator să efectueze, sub supravegherea medicului veterinar de liberă practică împuternicit, anumite obligaţiuni specifice de control oficial la producerea cărnii de pasăre şi de animale lagomorfe, în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare;
    e) trebuie să se asigure că personalul care îndeplineşte obligaţiuni de control este calificat, are instruirea respectivă, acţionează independent de personalul de producţie, raportează orice neregulă medicului veterinar de liberă practică împuternicit;
    f) poate să permită personalului care activează în abator să îndeplinească obligaţiuni specifice de prelevare şi testare a probelor, în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare;
    g) trebuie să se asigure că medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi şi tehnicienii veterinari sînt calificaţi şi au instruirea respectivă, prevăzută în prezenta Normă sanitar-veterinară.
    5. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit de Agenţie:
    a) efectuează inspecţii în abatoarele, unităţile de manipulare a vînatului şi în unităţile de tranşare ce plasează pe piaţă carnea proaspătă, autorizate sanitar-veterinar, în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare;
    b) efectuează marcarea carcaselor de ongulate domestice, vînat de fermă, mamifere, altele decît animale lagomorfe, vînat sălbatic mare, precum şi  semicarcaselor, sferturilor şi a părţilor obţinute prin tranşarea semicarcaselor în trei părţi compacte în abatoarele şi întreprinderile de manipulare a vînatului, în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare;
    c) aplică personal sau sub responsabilitatea personală mărcile de sănătate numai în cazul în care nu a identificat nereguli ce ar face carnea improprie pentru consum uman;
    d) după efectuarea controlului ia măsurile corespunzătoare, stipulate în prezenta Normă sanitar-veterinară.
    6. Tehnicienii veterinari pot să asiste, ca parte a unei echipe independente, medicul veterinar de liberă practică împuternicit pe durata controlului oficial, efectuat în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare.
Secţiunea 2
Importul de moluşte bivalve vii, echinoderme vii,
 tunicate vii şi gasteropode marine vii

    7. Moluştele bivalve vii, echinodermele vii, tunicatele vii şi gasteropodele marine vii trebuie să provină din zone de producţie ale ţărilor, incluse în listele unităţilor care:
    a) prelucrează produse de origine animală pentru care în  Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010 nu sînt stabilite nici o cerinţă;
    b) se ocupă în exclusivitate cu activităţi de producţie primară;
    c) se ocupă în exclusivitate cu  operaţiuni de transport;
    d) efectuează  exclusiv depozitarea produselor de origine animală care nu necesită o reglementare a temperaturii.
    8. Agenţia:
    1) va întocmi şi actualiza listele prevăzute la pct. 7 al prezentei Norme sanitar-veterinare, luînd în considerare garanţiile pe care le oferă autoritatea competentă a ţării exportatoare în ceea ce priveşte conformitatea cu cerinţele faţă de clasificarea şi controlul zonelor de producţie, stipulate în prezenta Normă sanitar-veterinară;
    2) înainte de întocmirea listelor, va efectua o inspecţie la faţa locului, cu excepţia cazului în care:
    a) riscul determinat nu justifică necesitatea acesteia;
    b) ţara exportatoare oferă garanţiile solicitate.
Secţiunea 3
Certificatul sanitar-veterinar de însoţire
    9. Loturile de produse de origine animală admise pentru import trebuie să fie însoţite de un certificat sanitar- veterinar:
    1) semnat de către un reprezentant al autorităţii competente din ţara de expediere şi să aibă o ştampilă oficială, iar în cazul în care este alcătuit din mai multe file această cerinţă se referă la fiecare pagină;
    2) redactat în limba oficială a ţării importatoare sau în limba engleză însoţită de o traducere autentificată în limba oficială a ţării importatoare;
    3) în original, la intrare pe teritoriul ţării importatoare;
    4) constituit din:
    a) o filă de hîrtie unică; sau
    b) două sau mai multe pagini care fac parte dintr-o filă de hîrtie unică şi indivizibilă; sau
    c) o secvenţă de pagini numerotate pentru a indica că prezintă o pagină specifică a unei secvenţe finite;
    5) cu un număr de identificare unic, iar în cazul în care este constituit dintr-o secvenţă de pagini, fiecare pagină trebuie să indice acest număr;
    6) eliberat înainte ca lotul la care se referă să înceteze a fi supus controlului autorităţii competente din ţara de expediere;
    7) ce confirmă că produsele de origine animală corespund:
    a) cerinţelor specificate în Regulile generale de igienă a produselor alimentare, aprobate prin Legea nr. 296/2017 privind cerințele generale de igienă a produselor alimentare;
    [Pct.9 subpct.7, lit.a) modificată prin HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art.1109; în vigoare 02.11.18]
    b) condiţiilor specifice pentru import.
    10. Certificatul sanitar-veterinar poate include detaliile, prevăzute de alte dispoziţii privind sănătatea publică şi animală.
Capitolul III
Controlul cărnii proaspete
Secţiunea 1
Obligaţiunile medicului veterinar oficial
    11. În timpul contolului bunelor practici de igienă medicul veterinar oficial verifică:
    1) dacă agenţii economici aplică în mod continuu şi adecvat proceduri privind cel puţin:
    a) controlul informaţiilor referitoare la circuitul alimentar;
    b) proiectarea şi întreţinerea spaţiilor şi echipamentelor;
    c) igiena preoperaţională, operaţională şi postoperaţională;
    d) igiena personală;
    e) instruirea privind procedurile de lucru şi de igienă;
    f) controlul dăunătorilor – rozătoarelor;
    g) controlul calităţii apei;
    h) controlul temperaturii;
    i) controlul intrării şi ieşirii produselor alimentare din întreprindere, precum şi a documentelor însoţitoare;
    2) conformarea permanentă cu procedurile proprii ale agenţilor economici la colectarea, transportarea, depozitarea, manipularea, prelucrarea şi utilizarea sau distrugerea subproduselor de origine animală, inclusiv a materialelor de risc specific - operaţiuni de care este responsabil operatorul din businessul alimentar;
    3) aplicarea, în mod continuu şi adecvat, a procedurilor bazate pe HACCP de către agenţii, precum şi respectarea prevederilor Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010 referitoare la:
    a) conformarea produselor  de origine animală  cu Regulile privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 221 din 16 martie 2009;
    b) conformarea produselor  de origine animală  cu cerinţele privind reziduurile, contaminanţii şi substanţele interzise;
    c)  lipsa riscurilor de natură fizică, cum ar fi corpurile străine în produsele de origine animală.
    12. Pe lîngă cerinţele generale faţă de inspecţia ante-mortem, efectuată de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit, în scopul depistării semnelor care ar compromite protecţia şi bunăstarea animalelor sau a unei stări ce ar putea să afecteze în mod nefavorabil sănătatea animalelor ori sănătatea umană, în special detectării zoonozelor şi bolilor menţionate în lista bolilor notificabile a Oficiului Internaţional de Epizootii (Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor), trebuie să se asigure că procedurile agenţilor economici oferă garanţii, precum că carnea:
    a) nu prezintă modificări morfopatologice şi organoleptice;
    b) nu este contaminată cu fecale sau alţi contaminanţi;
    c) nu conţine materiale cu riscuri specificate.
Secţiunea 2
Obligaţiunile medicului veterinar de liberă practică
împuternicit
privind inspecţia la abator
    13. În cadrul inspecţiei, medicul veterinar de liberă practică împuternicit:
    1) ţine cont de rezultatele activităţilor de control, efectuate în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare şi, în funcţie de rezultatele de control, va stabili obiectivele inspecţiei;
    2) ţine cont de certificatele sanitar-veterinare ce însoţesc animalele şi de orice declaraţii făcute de către medicii veterinari care efectuează controlul la nivelul producţiei primare;
    3) la efectuarea inspecţiei ante- şi post-mortem:
    a) verifică şi analizează informaţiile relevante referitoare la circuitul alimentar, obţinute din înregistrările exploataţiei de origine a animalelor destinate tăierii;
    b) ţine cont de rezultatele documentate ale acestor verificări şi analize;
    c) ia în considerare,  în cazul în care animalele sînt clar identificate, toate activităţile agenţilor economici ce oferă garanţii privind siguranţa alimentară, inclusiv de revizuire a procedurilor bazate pe HACCP şi de luare a măsurilor suplimentare documentate ce includ implementarea sistemelor integrate, sistemelor private de control, procedurilor de certificare independentă;
    4) efectuează inspecţia ante-mortem a tuturor animalelor înainte de tăiere, în decurs de 24 de ore de la sosirea animalelor la abator şi cu cel mult 24 de ore înainte de sacrificare, în scopul depistării la animalul respectiv inspectat prezenţa:
    a) semnelor care ar compromite protecţia şi bunăstarea animalelor;
    b) stării ce ar putea afecta, în mod nefavorabil, sănătatea animalelor ori sănătatea umană, atrăgînd o atenţie diosebită zoonozelor şi bolilor menţionate în lista bolilor notificabile a Oficiului Internaţional de Epizootii (Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animalelor);
    5) pe lîngă inspecţia ante-mortem de rutină, efectuează o inspecţie clinică a tuturor animalelor separate de către operatorul din businessul alimentar sau tehnicianul veterinar;
    6) examinează declaraţia ce însoţeşte carcasa animalului, eliberată de medicul veterinar de liberă practică împuternicit sau de persoana instruită, în conformitate cu Regulile specifice de igienă a produselor de origine animală, în cazul sacrificării forţate în afara abatorului şi în cazul animalelor sălbatice vînate, livrate abatorului sau  întreprinderii de manipulare a vînatului;
    7) în cazul în care inspecţia ante-mortem este efectuată în exploataţia de provenienţă în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare, efectuează numai  inspecţia ante-mortem de necesitate;
    8) verifică conformitatea cu cerinţele privind protecţia şi bunăstarea animalelor, în special în timpul tăierii şi uciderii, precum şi în timpul transportării;
    9) după sacrificare, efectuează, fără întîrziere, inspecţia post-mortem a carcaselor şi organelor în scopul stabilirii diagnosticului final prin:
    a) examinarea tuturor suprafeţelor externe cu manipularea minimă a carcasei şi a organelor sau utilizarea comodităţilor tehnice speciale;
    b) acordarea atenţiei deosebite detectării zoonozelor şi bolilor menţionate în lista bolilor notificabile a Oficiului Internaţional de Epizootii;
    10) efectuează examinări suplimentare, în caz de necesitate, prin palparea şi incizia unor părţi ale carcasei şi ale organelor, precum şi teste de laborator în scopul stabilirii diagnosticului definitiv şi detectării:
    a) prezenţei unor boli la animale;
    b) prezenţei unor reziduuri sau contaminanţi ce depăşesc limitele stabilite pentru substanţele respective;
    c) neconformităţii cu criteriile microbiologice;
    d) altor factori, conform cărora carnea poate fi declarată improprie pentru consum uman sau necesită a fi  pusă sub interdicţia veterinară, în special în cazul animalelor sacrificate forţat;
    11) solicită, înaintea efectuării inspecţiei post-mortem, secţionarea longitudinală în semicarcase, de-a lungul coloanei vertebrale şi, în caz de necesitate, a oricărui cap de solipede domestice, de animale din specia bovină cu vîrsta mai mare de 6 luni şi de porcine domestice, cu vîrsta de peste 4 săptămîni, cu excepţia cazurilor autorizate de Agenţie, pentru a se ţine cont de anumite deprinderi nutriţionale, de evoluţii tehnologice sau de situaţii sanitare specifice;
    12) ia măsuri preventive pentru reducerea la minimum a riscului de contaminare a cărnii prin palpare, tranşare sau incizare;
    13) în cazul sacrificării forţate, carcasa va fi examinată post-mortem, cît mai curînd posibil, în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare, înaintea distribuirii pentru consum uman;
    14) verifică îndepărtarea, separarea şi, în caz de necesitate, marcarea materialelor cu riscuri specifice şi altor subproduse de origine animală, pentru a se asigura că operatorul din businessul alimentar ia toate măsurile necesare privind evitarea contaminării cărnii prin intermediul materialelor cu riscuri specifice în timpul tăierii, inclusiv asomării şi pentru îndepărtarea acestora;
    15) trebuie să se asigure că prelevarea probelor, identificarea, manipularea şi expedierea probelor la laboratorul respectiv se efectuează în modul corespunzător programului de:
    a) monitorizare şi control al zoonozelor şi al agenţilor zoonotici;
    b) testare specifică de laborator pentru diagnosticul encefalopatiilor spongiforme transmisibile;
    c) detectare a unor substanţe sau produse neautorizate şi de control al substanţelor incluse în cadrul planurilor naţionale pentru reziduuri;
    d) detectare a bolilor menţionate în lista bolilor notificabile a Oficiului Internaţional de Epizootii;
    16) trebuie să se asigure că este efectuată orice altă testare de laborator considerată necesară.
    14. Viteza liniei de tăiere şi numărul personalului de inspecţie prezent la linia de tăiere trebuie stabilite astfel încît să permită o inspecţie adecvată.
Secţiunea 3
Marcarea de sănătate
    15. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit:
    1) trebuie să supravegheze, în mod obligatoriu, marcarea de sănătate şi mărcile utilizate;
    2) trebuie să se asigure, în special, că marca de sănătate se aplică:
    a) numai animalelor (ungulate domestice, mamifere vînat de fermă, altele decît animale lagomorfe şi vînat sălbatic mare) care au fost supuse inspecţiei ante-mortem şi post-mortem, în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare şi nu există motive pentru a se declara carnea improprie pentru consum uman;
    b) pe suprafaţa externă a carcasei, prin ştampilare cu tuş sau cu foc, iar dacă carcasele sînt parcelate în semicarcase, sferturi sau trei părţi – pe fiecare parte este aplicată o marcă de sănătate;
    3) poate aplica marca de sănătate înaintea obţinerii rezultatelor examenului, în cazul în care este convins că plasarea pe piaţă a cărnii se va realiza numai dacă rezultatele respective sînt satisfăcătoare.
    16. Marca de sănătate trebuie să fie de formă ovală, de cel puţin 6,5 cm lăţime şi 4,5 cm înălţime, şi să poarte următoarele informaţii scrise cu caractere lizibile:
    a)  denumirea ţării în care este localizată întreprinderea, care poate fi scrisă cu litere mari sau ca în codul ISO al ţării, alcătuit din două litere;
    b)  numărul de autorizare al abatorului.
    Marca de sănătate poate să includă, de asemenea, o indicaţie privind medicul veterinar oficial care a efectuat inspecţia cărnii.
    17. Literele trebuie să aibă o înălţime de cel puţin 0,8 cm, iar cifrele – de cel puţin 1 cm.
    Dimensiunile şi caracterele mărcii pot fi reduse pentru marcarea mieilor, a iezilor şi a purceilor de lapte.
    18. Coloranţii utilizaţi pentru marcarea de sănătate trebuie să fie avizaţi sanitar, în conformitate cu cerinţele faţă de aditivii alimentari.
    19. Carnea provenită de la animalele sacrificate de urgenţă în afara abatorului trebuie marcată cu aplicarea unei mărci speciale de sănătate, care să nu poată fi confundată  nici cu marca de sănătate prevăzută de prezenta secţiune şi nici cu marca de identificare prevăzută în Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.435 din 28 mai 2010.
    20. Carnea de vînat sălbatic nejupuit poate fi marcată cu aplicarea unei mărci de sănătate numai în cazul în care, după jupuire într-o întreprindere de manipulare a vînatului a fost supusă inspecţiei post-mortem şi a fost declarată proprie pentru consum uman.
    21. Prevederile prezentei secţiuni se aplică fără a se aduce atingere regulilor referitoare la marcarea de sănătate a animalelor.
Capitolul IV
Măsuri ce urmează după efectuarea controlului
Secţiunea 1
Comunicarea rezultatelor inspecţiei
    22. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit trebuie:
    а) să înregistreze şi să evalueze rezultatele inspecţiei;
    b) să informeze operatorul din businessul alimentar despre rezultatele inspecţiilor, dacă acestea relevă prezenţa oricărei boli sau îmbolnăviri a animalelor ce ar putea afecta sănătatea publică ori sănătatea animalelor sau ar putea compromite protecţia şi bunăstarea animalelor;
    с) să informeze operatorul din businessul alimentar, responsabil de  exploataţia supravegheată (cu condiţia ca astfel de informaţii să nu aducă atingere procedurilor legale ulterioare) şi, în caz de necesitate, subdiviziunea teritorială a Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor respectivă (în continuare - autoritatea competentă) responsabilă de supravegherea exploataţiei de origine sau a zonei de vînătoare, dacă problema este identificată în timpul producţiei primare;
    [Pct.22 lit.c) modificată prin HG51 din 16.01.13, MO15-17/22.01.13 art.89]
    d) să informeze autoritatea competentă a ţării exportatoare despre inspecţia animalelor crescute într-o ţară cu care Republica Moldova are încheiate acorduri comerciale;
    [Pct.22 lit.d) exclusă prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
   
221. În cazul în care animalele provin din import, Agenția informează autoritatea competentă a țării exportatoare cu care Republica Moldova are încheiate acorduri comerciale despre neconformitățile depistate.
    [Pct.221 introdus prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    23. Rezultatele inspecţiilor şi testelor trebuie incluse în baza de date relevante.
Secţiunea 2
Decizii privind informaţiile referitoare la circuitul alimentar
    24. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit:
    1) este obligat să verifice ca animalele să fie sacrificate numai în cazul în care operatorului din businessul alimentar din abator i s-au furnizat informaţii relevante controlate referitoare la circuitul alimentar;
    2) poate să permită sacrificarea animalelor în abator în lipsa informaţiei relevante referitoare la circuitul alimentar, depozitînd separat de cealaltă carne carcasele şi organele obţinute pînă la primirea informaţiei relevante pentru luarea deciziei finale privind admiterea carcasei pentru consum uman;
    3) în cazul lipsei informaţiei relevante cu referire la circuitul alimentar în decurs de 24 de ore de la sosirea animalului la abator:
    a) declară improprie pentru consum uman toată carnea provenită de la animalul respectiv;
    b) impune efectuarea sacrificării separate de alte animale a animalelor netăiate;
    4) impune sacrificarea separată de alte animale, în conformitate cu cerinţele sanitar-veterinare specifice corespunzătoare, a animalelor deja sosite la abator şi le declară improprii pentru consum uman şi, în funcţie de necesitate, ia măsurile de precauţie pentru protecţia sănătăţii publice şi a sănătăţii animalelor, în cazul în care înregistrările, documentaţia sau alte informaţii însoţitoare indică faptul că:
    a) animalele provin dintr-o exploataţie sau dintr-o zonă supusă unei restricţii de mişcare ori altor restricţii din motive de sănătate publică sau a animalelor;
    b) nu au fost respectate regulile privind utilizarea produselor medicinale de uz veterinar;
    c) este prezentă orice altă maladie ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea publică sau animală.
    25. Agenţia trebuie să ia măsuri împotriva operatorului din businessul alimentar care răspunde de exploataţia de provenienţă a animalelor sau persoana implicată, în special, efectuează controale suplimentare, ori de cîte ori este necesar, în cazul:
    a) lipsei informaţiei relevante cu referire la circuitul alimentar;
    b) necorespunderii înregistrărilor, documentaţiei sau altor informaţii însoţitoare cu situaţia reală în exploataţia de provenienţă ori cu statusul real al animalelor;
    c) inducerii în eroare, în mod deliberat, a medicului veterinar de liberă practică împuternicit.
    26. Agentul economic sau persoana implicată, responsabilă de exploataţia de provenienţă a animalelor suportă cheltuielile aferente pentru efectuarea controalelor suplimentare.
Secţiunea 3
Decizii privind animalele vii
    27. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit verifică dacă operatorul din businessul alimentar din sectorul alimentar respectă obligaţiile în conformitate cu Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010 pentru:
    а) a oferi garanţii că animalele acceptate la sacrificare pentru consumul uman sînt identificate corect;
    b) а se asigurа că animalele a căror identitate nu este verificabilă au fost sacrificate separat şi declarate improprii pentru consumul uman;
    с) a stabili necesitatea efectuării controalelor suplimentare în exploataţia de provenienţă;
    d) a oferi garanţii că animalele cu afecţiuni ale pielii sau modificări ale învelişului cutanat, ce reprezintă un risc inacceptabil pentru contaminarea cărnii în timpul sacrificării nu sînt sacrificate pentru consumul uman, cu excepţia cazului în care acestea sînt curăţate în prealabil.
    28. Сaii pot fi supuşi sacrificării de urgenţă  într-un abator sau în afara acestuia în lipsa informaţiilor referitoare la identitatea acestora, însă aceste informaţii trebuie prezentate înainte de а declara carcasa proprie pentru consum uman.
    29. Se interzice sacrificarea pentru consum uman a animalelor afectate de o boală care poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne şi animalelor cu semne clinice de boală sistemică ori de emaciere.
    Astfel de animale se sacrifică separat, în condiţii în care se exclude contaminarea altor animale sau carcase şi se declară improprii pentru consum uman.
    30. Se amînă sacrificarea animalelor suspecte de boală sau bolnave ce pot afecta în mod nefavorabil sănătatea oamenilor ori a animalelor pînă la stabilirea diagnosticului printr-un examen ante-mortem detaliat.
    Inspecţia post-mortem poate include, de asemenea, prelevarea de probe şi examinări de laborator.
    În caz de necesitate, animalele vor fi sacrificate separat sau la sfîrşitul zilei de lucru, luîndu-se toate măsurile de precauţie pentru evitarea contaminării altei cărni existente în acelaşi spaţiu.
    31. Animalele care ar putea conţine reziduuri de produse medicinale de uz veterinar peste limitele admisibile sau reziduuri de substanţe interzise trebuie să fie tratate în conformitate cu Norma sanitar-veterinară privind măsurile de supraveghere și control al unor substanțe și al reziduurilor acestora la animalele vii și la produsele lor, precum și al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală, aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr. 298 din 27 aprilie 2011.
    [Pct.31 modificat prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    32. În scopul reducerii la minimum a contaminării animalelor şi produselor obţinute de la acestea, animalele din cadrul unei scheme specifice pentru eradicarea sau controlul unei anumite boli (bruceloza, tuberculoza ori a agenţilor zoonotici, cum ar fi Salmonella)  trebuie tratate şi sacrificate în condiţii stabilite de Agenţie.
    33. Ca regulă generală, animalele prezente pentru sacrificare într-un abator se sacrifică în acesta.
    În cazuri excepţionale, cum ar fi o defecţiune gravă a echipamentului de sacrificare, medicul veterinar de liberă practică împuternicit poate permite transportarea animalelor la un alt abator.
Secţiunea 4
Decizii privind protecţia şi bunăstarea animalelor
    34. În cazul nerespectării regulilor privind protecţia animalelor în momentul sacrificării sau uciderii şi transportării, medicul veterinar de liberă practică împuternicit:
    a) urmăreşte ca operatorul din businessul alimentar să ia imediat măsurile corective şi de prevenire a recidivării;
    b) abordează proporţional şi progresiv, în funcţie de natura şi gravitatea problemei, aplicarea măsurilor corespunzătoare, pornind de la elaborarea de instrucţiuni pînă la diminuarea sau stoparea producţiei;
    c) informează, după caz, autorităţile competente despre încălcările regulilor de protecţie şi bunăstare animală.
    35. Dacă în cadrul controalelor privind protecţia şi bunăstarea animalelor se depistează neconformarea cu regulile de protecţie a animalelor, tehnicianul veterinar informează imediat medicul veterinar de liberă practică împuternicit şi, în cazuri de urgenţă, ia măsurile necesare, în conformitate cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare, pînă la sosirea medicului veterinar de liberă practică împuternicit.
Secţiunea 5
Decizii privind carnea
    36. Carnea urmează a fi declarată improprie pentru consum uman, în cazul în care:
    a) provine de la animale care nu au fost supuse inspecţiei ante-mortem, cu excepţia animalelor sălbatice vînate;
    b) provine de la animale ale căror organe comestibile nu au fost supuse inspecţiei post-mortem, cu excepţia cazului în care există o indicaţie prevăzută de prezenta Normă sanitar-veterinară sau de Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010;
    c) provine de la animale care au murit înainte de sacrificare, de la animale născute moarte, de la animale avortate sau sacrificate pînă la vîrsta de 7 zile;
    d) rezultă din excizia provocată de sîngerare;
    e) provine de la animale afectate de o boală specificată în lista bolilor notificabile a Oficiului Internaţional de Epizootii, cu excepţia cazului în care există o indicaţie contrară prevăzută de prezenta Normă sanitar-veterinară;
    f) provine de la animale infectate de o afecţiune generalizată, ca, de exemplu, septicemia, piemia, toxiemia sau viremia;
    g) nu este conformă criteriilor microbiologice pentru produsele alimentare ce pot fi plasate pe piaţă;
    h) prezintă o infestare parazitară, cu excepţia cazului în care există o indicaţie contrară, prevăzută de prezenta Normă sanitar-veterinară;
    i) conţine reziduuri sau contaminanţi ce depăşeşte limitele stabilite pentru substanţele respective, confirmate prin determinarea suplimentară a nivelului relevant;
    j) provine de la animale sau de la carcase ce conţin reziduuri de substanţe interzise ori de la animale ce au fost tratate cu aceste substanţe;
    [Pct.36 lit.j) modificată prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    k) constă din ficatul şi rinichii animalelor cu vîrsta de peste 2 ani, care provin din regiuni în care s-a depistat prezenţa generalizată de metale grele în mediul înconjurător;
    l) a fost tratată în mod ilegal cu substanţe decontaminante;
    m) a fost tratată în mod ilegal cu radiaţii ionizante sau cu raze ultraviolete;
    n) conţine corpi străini (cu excepţia materialelor utilizate pentru vînarea animalelor sălbatice);
    o) depăşeşte nivelurile de radioactivitate maxime permise;
    p) indică modificări morfopatologice, anomalii de consistenţă, sîngerare insuficientă (cu excepţia vînatului sălbatic) sau modificări organoleptice, în special, un miros pronunţat de feromoni;
    q) provine de la animale emaciate;
    r) conţine materiale cu riscuri specificate, cu excepţia celor în cazul în care există o prevedere contrară;
    s) indică prezenţa unor resturi de sol, de excremente sau contaminanţi de altă natură;
    t) conţine sînge ce poate constitui un risc pentru sănătatea publică ori pentru sănătatea animalelor, datorită stării de sănătate a animalului de la care provine sau contaminării produse în urma sacrificării;
    u) poate constitui, conform opiniei medicului veterinar de liberă practică împuternicit, după examinarea tuturor informaţiilor relevante, un risc pentru sănătatea publică ori pentru sănătatea animalelor, sau este necorespunzătoare pentru consum uman din orice alt motiv.
    [Pct.36 lit.u) modificată prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    37. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit impune condiţii privind utilizarea cărnii provenite de la animalele care au fost sacrificate din necesitate, în afara abatorului.
Capitolul V
Responsabilităţi şi frecvenţa controalelor
Secţiunea 1
Tehnicianul veterinar
    38. Tehnicianul veterinar poate:
    a) să asiste medicul veterinar de liberă practică împuternicit la îndeplinirea tuturor atribuţiilor ce constituie subiectul restricţiilor şi oricăror reguli specifice, prevăzute de prezenta Normă sanitar-veterinară;
    b) să colecteze numai informaţiile privind buna practică de igienă şi proceduri bazate pe HACCP, legate cu obligaţiunile de audit;
    c) să efectueze numai un control iniţial al animalelor;
    d) să ajute la activităţi strict practice, legate de inspecţia ante-mortem şi controlul privind protecţia şi bunăstarea animalelor.
    39. Аctivitatea tehnicianului veterinar privind inspecţia post-mortem este controlată cu regularitate de medicul veterinar de liberă practică împuternicit, iar în cazul animalelor sacrificate de necesitate în afara abatorului, ultimul personal efectuează inspecţia post-mortem.
Secţiunea 2
Frecvenţa controalelor oficiale
    40. Agenţia este obligată să verifice prezenţa obligatorie a unui medic veterinar de liberă practică împuternicit cu o frecvenţă corespunzătoare pentru realizarea obiectivelor prezentei Norme sanitar-veterinare:
    a) în abatoare, pe toată durata inspecţiei ante-mortem, precum şi a celei post-mortem;
    b) în întreprinderi de manipulare a vînatului, pe toată durata inspecţiei post-mortem;
    c) în unităţile de tranşare, la prelucrarea cărnii.
    În unităţile de tranşare, la prelucrarea cărnii medicul veterinar de liberă practică împuternicit poate fi înlocuit cu un tehnician veterinar.
    41. Pentru anumite abatoare, întreprinderi și unități provizorii de manipulare a vînatului, identificate în baza analizei riscului, Agenţia poate face excepţie de la obligativitatea prezenţei unui medic veterinar de liberă practică împuternicit în abator, în cazul:
    [Pct.41 modificat prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    1) efectuării inspecţiei ante-mortem:
    a) de către un alt medic veterinar de liberă practică împuternicit în exploataţia de provenienţă, verificării informaţiilor referitoare la circuitul alimentar şi comunicării rezultatelor controlului efectuat tehnicianului veterinar de la abator;
    b) de către tehnicianul veterinar din abator şi în baza informaţiilor primite de la mediul veterinar de liberă practică împuternicit în exploataţia de provenienţă cu certitudine că starea generală de sănătate şi bunăstare a animalelor este satisfăcătoare şi nu indică nici o problemă privind siguranţa produselor alimentare de origine animală;
    c) în timpul căreia medicul veterinar de liberă practică împuternicit are certitudinea că tehnicianul veterinar efectuează în mod corespunzător controlul încredinţat;
    2)  efectuării inspecţiei post-mortem, dacă:
    a) un tehnician veterinar realizează inspecţia post-mortem şi separă carnea cu anomalii şi toată cealaltă carne improprie provenită de la acel animal;
    b) medicul veterinar de liberă practică împuternicit inspectează ulterior, în totalitate, această carne;
    c) tehnicianul veterinar îşi documentează procedurile şi constatările în modul în care îi permite medicului veterinar oficial să se convingă de faptul că s-au respectat standardele;
    d) unitatea în cauză nu desfășoară activități continue de abatorizare sau de prelucrare a vînatului și dispune de suficiente instalații pentru a depozita carnea care prezintă anomalii pînă cînd medicul veterinar de liberă practică împuternicit poate efectua o inspecție post-mortem finală;
    [Pct.41 subpct.2), lit.d) introdusă prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    e) medicul veterinar de liberă practică împuternicit este prezent la sediul unității cel puțin o dată pe zi, atunci cînd au loc sau au avut loc activități de abatorizare;
    [Pct.41 subpct.2), lit.e) introdusă prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    f) se respectă procedura elaborată de Agenție pentru evaluarea periodică a performanței tehnicianului veterinar în unitățile respective, inclusiv prin monitorizarea performanței individuale, verificarea documentației privind concluziile inspecției și efectuarea unei comparații cu carcasele corespunzătoare, controlul carcaselor în spațiul de depozitare.
    [Pct.41 subpct.2), lit.f) introdusă prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
   
411. La efectuarea analizei riscului în vederea identificării unităților provizorii de manipulare a vînatului care pot beneficia de derogările pct. 41 lit. d)-f), Agenția ține cont de următoarele elemente:
    1) numărul de animale sacrificate sau prelucrate pe oră sau pe zi;
    2) speciile și categoriile de animale sacrificate sau prelucrate;
    3) capacitatea unității;
    4) antecedentele unității privind activitățile de abatorizare sau de prelucrare;
    5) eficiența măsurilor suplimentare la nivelul lanțului alimentar privind aprovizionarea cu animale destinate sacrificării, menite să asigure siguranța alimentară;
    6) eficiența sistemului existent, bazat pe analiza riscului și punctele critice de control;
    7) rapoartele de audit;
    8) antecedentele unității în ceea ce privește inspecțiile ante-mortem și post-mortem.
    [Pct.411 introdus prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    42. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit nu este obligat să inspecteze în mod sistematic şi în totalitate carnea păsărilor şi animalelor lagomorfe, în cazul în care tehnicianul veterinar îndepărtează carnea cu anomalii în conformitate cu cerinţele specifice, stipulate în prezenta Normă sanitar-veterinară.
    43. Se interzice personalului instruit al abatorului îndeplinirea, inclusiv sub responsabilitatea şi supravegherea medicului veterinar de liberă practică împuternicit, a obligaţiunilor specifice de prelevare de probe şi de testare de la toate speciile, în cazul animalelor:
    a) sacrificate din necesitate;
    b) suspecte de o afecţiune ce ar putea afecta în mod nefavorabil sănătatea umană;
    c) din specia bovină provenite din efective ce nu au fost declarate oficial libere de tuberculoză;
    d) din speciile bovine, ovine şi caprine provenite din efective ce nu au fost declarate oficial libere de bruceloză;
    e) suspecte de o boală, specificată în lista bolilor notificabile a Oficiului Internaţional de Epizootii, care provin dintr-o anumită regiune, ce afectează comerţul de bovine şi porcine cu Republica Moldova;
     f) ce necesită controale stricte referitoare la bolile emergente sau bolile specifice, prevăzute în lista bolilor notificabile a Oficiului Internaţional de Epizootii.
    [Pct.43 lit.f) modificată prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
Secţiunea 3
Responsabilităţi specifice privind producţia
de carne de pasăre şi de animale lagomorfe
    44. Agenţia poate permite personalului din abator să preia activităţile tehnicianului veterinar pentru controlul producţiei de carne de pasăre şi de iepure, în cazul în care:
    1) la întreprindere s-au respectat bunele practici de igienă, precum şi procedura HACCP în decurs de cel puţin 12 luni;
    2) personalul întreprinderii:
    a) a fost instruit în acelaşi mod ca şi tehnicianul veterinar;
    b) a efectuat, în mod satisfăcător, aceleaşi examinări ce ţin de obligaţiunile tehnicianului veterinar;
    c) face parte din grupe independente de inspecţie şi activează sub supravegherea, îndrumarea şi responsabilitatea medicului veterinar de liberă practică împuternicit;
    3)  medicul veterinar de liberă practică împuternicit:
    a) este prezent la examinările ante-mortem şi post-mortem;
    b) supraveghează aceste activităţi;
    c) efectuează şi documentează, cu regularitate, teste de performanţă, pentru a se asigura că activităţile desfăşurate în abator întrunesc criteriile specifice, stabilite faţă de aceste întreprinderi;
    4) responsabilităţile pentru producţie şi inspecţie la întreprindere sînt separate şi confirmate prin deţinerea unui certificat recunoscut pe plan internaţional;
    5) s-a convins că întreprinderile corespund cerinţelor prevăzute în prezentul punct în baza rezultatelor unei analize a înregistrărilor de producţie şi de inspecţie, a tipului de activităţi practice în întreprindere, respectării legislaţiei pe parcursul activităţii, a expertizei, a atitudinii profesionale şi a simţului responsabilităţii personalului abatorului şi altor informaţii relevante.
    45. Personalul abatorului care a fost instruit sub supravegherea medicului veterinar de liberă practică împuternicit, poate, sub responsabilitatea şi supravegherea acestuia, să îndeplinească anumite obligaţiuni specifice de prelevare de probe şi de testare de la animalele de toate speciile, permise de prezenta Normă sanitar-veterinară.
Capitolul VI
Calificări profesionale
Secţiunea 1
Medici veterinari de liberă practică împuterniciţi
    46. Agenţia:
    1) numeşte în calitate de medic veterinar de liberă practică împuternicit numai medicii veterinari care au trecut atestarea;
    2) organizează activitatea Comisiei de atestare, care confirmă cunoaşterea următoarelor subiecte, pînă la un anumit nivel, în funcţie de experienţa şi de calificările medicului veterinar:
    a) legislaţia naţională şi internaţională în domeniul sănătăţii publice veterinare, sănătăţii animalelor, protecţiei şi bunăstării animalelor şi produselor medicinale veterinare;
    b) principiile politicii agricole generale, măsurile de susţinere a pieţei, subsidiile la export şi detectarea fraudei în contextul global: Organizaţia Mondială a Comerţului, Acordul Sanitar şi Fitosanitar (SPS), Codex Alimentarius, Oficiul Internaţional de Epizootii (OIE);
    c) cunoştinţele esenţiale privind prelucrarea şi tehnologia produselor alimentare;
    d) principiile, conceptele şi metodele de bune practici de fabricare şi de management al calităţii;
    e) bunele practici agricole;
    f) bunele practici de igienă – promovarea şi utilizarea igienei alimentare şi siguranţei produselor alimentare;
    g) principiile, conceptele şi metodele de analiză a riscului;
    h) principiile, conceptele şi metodele HACCP, precum şi utilizarea HACCP pe întreg  lanţul alimentar de producţie;
    i) prevenirea şi controlul pericolelor generate de boli de origine alimentară în raport cu sănătatea umană;
    j) dinamica infecţiei şi intoxicaţiei în rîndul populaţiei;
    k) diagnosticul epidemiologic;
    l) sistemele de monitorizare şi de supraveghere;
    m) evaluarea şi auditul sistemelor de reglementare a managementului siguranţei alimentare;
    n) principiile şi aplicaţiile de diagnostic ale metodelor moderne de testare;
    o) tehnologia informaţiilor şi a comunicaţiilor în raport cu sănătatea publică veterinară;
    p) prelucrarea datelor şi aplicaţiile biostatisticii;
    q) investigaţiile erupţiilor de boli de origine alimentară la oameni;
    r) aspectele relevante privind encefalopatiile spongiforme transmisibile;
    s) protecţia şi bunăstarea animalelor la nivelul producţiei, în timpul transportării şi sacrificării;
    t) aspectele de mediu corelate cu producerea de produse alimentare, inclusiv gestionarea deşeurilor;
    u) principiul precauţiei şi preocupările consumatorilor;
    v) principiile de instruire a personalului care lucrează în lanţul de producţie;
    3) organizează pentru medicii veterinari, în comun  cu autorităţile centrale competente, cursuri de instruire veterinară de bază, prin formare continuă sau prin acumularea experienţei profesionale, dobîndite după primirea diplomei de medic veterinar şi verifică eficacitatea acestor cursuri;
    4) stabileşte reguli specifice pentru medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, care lucrează în baza contractului de muncă pe durată determinată şi sînt responsabili de inspectarea întreprinderilor cu capacitate mică.
    47. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit:
    a) este obligat să aibă aptitudini adecvate pentru cooperare multidisciplinară;
    b) înainte de a începe să lucreze independent, trebuie să treacă o instruire practică privind verificarea sistemelor de management  al siguranţei produselor alimentare de origine animală, pe o perioadă de probă de cel puţin 200 de ore, sub supravegherea unor medici veterinari de liberă practică împuterniciţi titulari, care activează în abatoare, în unităţi de tranşare, la posturi de inspecţie pentru carnea proaspătă şi în exploataţii corespunzătoare;
    c) este obligat să-şi perfecţioneze cunoştinţele prin activităţi reglementate de instruire şi studiere a literaturii de specialitate;
    d) trebuie să fie la curent cu noutăţile în domeniu;
    e) trebuie să participe cu regularitate sau de cîte ori este posibil la activităţi de pregătire continuă sau prin perfecţionare de sine stătător.
Secţiunea 2
Tehnicieni veterinari
    48. Agenţia:
    a) va desemna în calitate de tehnicieni veterinari numai persoane care au fost instruite şi testate în conformitate cu cerinţele prezentei secţiuni;
    b) va asigura condiţiile necesare pentru instruire şi testare.
    49. Se desemnează în calitate de tehnician veterinar persoana care:
    a) are cel puţin 500 de ore de instruire teoretică şi cel puţin 400 de ore de instruire practică;
    b) are o instruire suplimentară în domeniul de activitate, în special în cazul în care efectuează numai prelevarea de probe şi examenul trichineloscopic;
    c) a urmat un curs de formare redusă şi a susţin testul respectiv, în cazul în care a urmat unul din cele două cursuri, în special dacă pregătirea şi testul se referă la vînatul sălbatic, la vînatul de crescătorie şi la lagomorfele de crescătorie;
    d) este la curent cu noutăţile în domeniu, işi perfecţionează cunoştinţele, prin activităţi reglementate de pregătire continuă, şi studiază literatura de specialitate;
    e) participă cu regularitate sau ori de cîte ori este necesar la activităţi de pregătire continuă;
    f) la moment activează în calitate de tehniciаn veterinar şi demonstrează că posedă cunoştinţele corespunzătoare sau a dobîndit aceste cunoştinţe prin activităţi de pregătire continuă.
    50. Instruirea practică trebuie efectuată în abatoare, unităţi de tranşare şi în alte întreprinderi relevante sub supravegherea unui medic veterinar oficial.
    51. Programul de instruire şi testare a tehnicienilor veterinari la exploataţii trebuie să cuprindă şi să confirme cunoaşterea următoarelor subiecte:
    1) teoretice:
    a) familiarizarea cu modul de organizare a agriculturii, metodele de producţie, comerţul internaţional etc.;
    b) bunele practici de administraţie în zootehnie;
    c) cunoştinţe de bază despre boli, în special despre zoonoze – virusuri, bacterii, paraziţi etc.;
    d) monitorizarea bolii, utilizarea medicamentelor şi vaccinurilor, testarea reziduurilor;
    e) igiena şi inspecţia de sănătate;
    f) protecţia şi bunăstarea animalelor de fermă, inclusiv în timpul transportării;
    g) cerinţe de mediu  în clădiri, în ferme şi în sens general;
    h) legi, reglementări şi prevederi administrative în domeniul de activitate;
    i) preocupările consumatorului şi controlul calităţii;
    2) practice:
    a) vizite în exploataţii de diferite tipuri, care utilizează diverse metode de creştere;
    b) vizite la întreprinderile de producţie;
    c) supravegherea procedurilor de încărcare şi descărcare a animalelor;
    d) testări de laborator;
    e) controale veterinare;
    f) documentare.
    52. Programul de instruire şi testare a tehnicienilor veterinari din abatoare şi unităţile de tranşare trebuie să cuprindă şi să confirme cunoaşterea următoarelor subiecte:
    1) teoretice:
    a) familiarizarea cu organizarea industriei cărnii, metodele de producţie, comerţul internaţional şi tehnologia de sacrificare şi de tranşare;
    b) cunoştinţe generale de igienă şi bune practici de igienă, în special, igiena industrială, igiena sacrificării, igiena tranşării şi depozitării, igiena muncii;
    c) HACCP şi auditul procedurilor bazate pe HACCP;
    d) protecţia şi bunăstarea animalelor la descărcare după transport şi la abator;
    e) cunoştinţe generale de anatomie şi fiziologie a animalelor;
    f) cunoştinţe generale de patologie a animalelor;
    g) cunoştinţe generale de anatomie patologică a animalelor;
    h) cunoştinţe relevante privind encefalopatiile spongiforme transmisibile, alte zoonoze şi agenţii zoonotici importanţi;
    i) cunoştinţe despre metodele şi procedurile privind sacrificarea, inspecţia, pregătirea, ambalarea, împachetarea şi transportarea cărnii proaspete;
    j) cunoştinţe fundamentale în microbiologie;
    k) inspecţia ante-mortem;
    l) examinarea trichineloscopică;
    m) inspecţia post-mortem;
    n) atribuţii administrative;
    o) cunoşterea legilor, reglementărilor şi prevederilor administrative;
    p) proceduri de prelevare a probelor;
    q) aspecte privind frauda;
    2) practice:
    a) identificarea animalelor;
    b) controlul vîrstei animalelor;
    c) inspecţia şi evaluarea animalelor sacrificate;
    d) inspecţia post-mortem la abator;
    e) examinarea trichineloscopică;
    f) identificarea speciilor de animale prin examinarea părţilor caracteristice ale animalului;
    g) identificarea şi comentarii privind părţile animalelor sacrificate predispuse la descompunere;
    h) controlul igienei, inclusiv auditul bunelor practici de igienă şi al procedurilor bazate pe HACCP;
    i) înregistrarea rezultatelor inspecţiei ante-mortem;
    j) prelevarea de probe;
    k) trasabilitatea cărnii;
    l) documentare.
Capitolul VII
Cerinţe specifice de control pe specii
Secţiunea 1
Animalele din specia bovine
    53. Carcasele şi organele comestibile de bovine cu vîrsta sub 6 săptămîni se supun următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
    a) inspecţia vizuală a capului şi a gîtului, incizia şi examinarea limfonodulilor retrofaringieni (Lnn. retropharyngiales), inspecţia cavităţii bucale şi a zonei faringolaringiene, palparea limbii, îndepărtarea tonsilelor;
    b) inspecţia vizuală a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor, incizia şi examinarea limfonodulilor bronhiei şi a celor mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales), inclusiv prin deschiderea longitudinală a traheei şi principalelor ramificaţii ale bronhiilor, incizarea pulmonilor în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele lor principale, cu excepţia cazului în care pulmonii nu sînt destinaţi pentru consum uman;
    c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se secţiona septul interventricular;
    d) inspecţia vizuală a diafragmei;
    e) inspecţia vizuală a ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), palparea şi, după caz, incizia ficatului şi a limfonodulilor acestuia;
    f) inspecţia vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mezenterici, craniales şi caudales), palparea şi, după caz, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
    g) inspecţia vizuală şi, după caz, palparea splinei;
    h) inspecţia vizuală a rinichilor şi, după caz, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. renales);
    i) inspecţia vizuală a pleurei şi peritoneului;
    j) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor şi, în caz de dubiu, incizarea regiunii ombilicale şi deschiderea articulaţiile cu examinarea  lichidului sinovial.
    54. Carcasele şi organele comestibile ale bovinelor în vîrstă de peste 6 săptămîni se supun următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
    a) inspecţia vizuală a capului şi a gîtului, incizia şi examinarea limfonodulilor submandibulari, retrofaringieni şi parotidieni (Lnn. retropharyngiales, Lnn. mandibulares şi Lnn. parotidei), examinarea muşchilor maseteri externi, în care trebuie făcute două incizii paralele cu mandibula, şi a muşchilor maseteri interni (muşchii pterigoidieni interni) ce trebuie incizaţi de-a lungul unui plan, limba trebuie detaşată pentru a se permite o inspecţie vizuală detaliată a cavităţii bucale şi a zonei faringolaringiene ce urmează a fi inspectată vizual şi palpată, tonsilele trebuie îndepărtate;
    b) inspecţia traheii şi a esofagului, examinarea vizuală şi palparea pulmonilor, incizia şi examinarea limfonodulilor bronhiei şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales), traheea şi principalele ramificaţii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime, iar pulmonii trebuie să fie incizaţi în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele lor principale, cu excepţia cazului în care pulmonii nu sînt destinaţi pentru la consum uman;
    c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se secţiona septul interventricular;
    d) inspecţia vizuală a diafragmei;
    e) inspecţia vizuală şi palparea ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), incizia suprafeţei gastrice a ficatului şi la baza lobului caudat pentru a se examina canalele biliare;
    f) inspecţia vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mesenterici, craniales şi caudales), palparea şi, după caz, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
    g) inspecţia vizuală şi, după caz, palparea splinei;
    h) inspecţia vizuală a rinichilor şi, după caz, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
    i) inspecţia vizuală a pleurei şi peritoneului;
    j) inspecţia vizuală a organelor genitale (cu excepţia penisului, dacă nu a fost deja îndepărtat);
    k) inspecţia vizuală şi, după caz, palparea şi incizia ugerului şi a limfonodulilor acestuia (Lnn. Supramammarii), iar la vaci fiecare jumătate de uger trebuie deschisă în lungime şi făcută o incizie profundă pînă la sinusurile lactofore (sinus lactiferes), iar limfonodulii mamari – incizaţi, cu excepţia cazului în care ugerul este exclus de la consum uman.
    541. Prin derogare de la prevederile pct. 53 și 54, procedurile de inspecție post-mortem pentru animalele tinere din speciile bovină se pot limita la o examinare vizuală însoțită de o palpare, cu condiția îndeplinirii următoarelor cerințe:
    1) operatorul din businessul alimentar garantează că animalele sînt ținute în condiții controlate de adăpost și într-un sistem de producție integrat care, la rîndul său, respectă următoarele condiții:
    a) toate furajele trebuie să provină dintr-o unitate care produce hrană pentru animale conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 1405 din 10 decembrie 2008 „Cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind igiena nutrețurilor și conținutul substanțelor nedorite în nutrețuri”, în cazul în care animalele sînt hrănite cu furaje grosiere sau fibroase, acestea se prelucrează corespunzător și, în măsura în care este posibil, sînt uscate și/sau peletizate;
    b) se aplică sistemul „totul plin-totul gol”. Animalele nou-introduse în efectiv sînt supuse în mod obligatoriu carantinei profilactice;
    c) accesul animalelor la instalațiile exterioare este interzis în scopul neadmiterii introducerii bolilor în efectivul de animale, cu excepția cazului în care operatorul din businessul alimentar poate demonstra, printr-o analiză a riscului, autorității competente că accesul la instalațiile exterioare nu prezintă niciun risc de introducere a bolii în efectivul de animale;
    d) există informații detaliate privind animalele, începînd cu nașterea lor și pînă la sacrificare, precum și privind circuitul alimentar conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010 „Privind aprobarea Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală”;
    e) în cazul în care este utilizat așternut pentru animale, introducerea bolilor este prevenită prin prelucrarea corespunzătoare a materialului din care este constituit așternutul;
    f) personalul exploatației respectă cerințele generale privind igiena conform prevederilor Legii nr. 296/2017 privind cerințele generale de igienă a produselor alimentare;
    g) sînt stabilite proceduri de control al accesului în spațiile în care sînt deținute animalele;
    h) exploatația nu are prevăzute infrastructuri de primire a turiștilor sau de camping, cu excepția cazului în care operatorul din businessul alimentar poate demonstra, printr-o analiză a riscului, autorității competente că respectivele dotări sînt suficient de bine separate de unitățile de creștere a animalelor, astfel încît să nu fie posibil niciun contact direct sau indirect între vizitatori și animale;
    i) animalele nu au acces la locurile pentru depozitarea gunoaielor sau la deșeurile menajere;
    j) este stabilit un plan de control și de gestionare a dăunătorilor;
    k) nu se utilizează alimente însilozate, cu excepția cazului în care operatorul din businessul alimentar poate demonstra, printr-o analiză a riscului, autorității competente că furajele în cauză nu prezintă niciun risc pentru animale;
    l) efluentele și sedimentele provenite de la instalațiile de prelucrare a apelor reziduale nu sînt eliminate în zonele accesibile animalelor și nu sînt utilizate ca îngrășăminte pentru pășunile pe care cresc culturile folosite ca hrană pentru animale, cu excepția cazului în care prelucrarea apelor reziduale corespunde prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 950 din 25 noiembrie 2013 „Pentru aprobarea Regulamentului privind cerințele de colectare, epurare și deversare a apelor uzate în sistemul de canalizare și/sau în emisari pentru localitățile urbane și rurale”;
    2) operatorul din businessul alimentar garantează că bovinele sînt crescute într-un efectiv declarat oficial indemn de tuberculoză bovină;
    3) Agenția efectuează sau dispune efectuarea monitorizării serologice și/sau microbiologice periodice a unui număr de animale alese pe baza unei analize a riscului pentru siguranța alimentară pe care îl prezintă animalele vii, relevante la nivel de exploatație;
    4) inspecția post-mortem a animalelor tinere din specia bovină include întotdeauna palparea ganglionilor limfatici retrofaringieni, bronhici și mediastinali.
    [Pct.541 subpct.7, lit.f) modificat prin HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art.1109; în vigoare 02.11.18]
    [Pct.541 introdus prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    542. În cazul în care se detectează o anomalie, carcasa și organele comestibile se supun unei inspecții post-mortem, în conformitate cu dispozițiile pct. 53 și 54.
    [Pct.542 introdus prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    543. Animalele tinere din specia bovină care nu sînt duse direct de la exploatația de origine la abator pot fi mutate o dată într-o altă exploatație (pentru creștere sau îngrășare) înainte de a fi trimise la abator. În acest caz se respectă următoarele cerințe:
    1) se utilizează centre de colectare agreate între exploatația de origine și exploatația destinată creșterii sau îngrășării, precum și între aceste exploatații și abator;
    2) se asigură trasabilitatea pentru fiecare animal sau lot de animale.
    [Pct.543 introdus prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
Secţiunea 2
Ovine şi caprine domestice
    55. Carcasele şi organele de ovine şi caprine domestice se supun următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
    a) inspecţia vizuală a capului după jupuire şi, în caz de dubiu, examinarea gîtului, a cavităţii bucale, a limbii şi a limfonodulilor retrofaringieni şi parotidieni, cu excepţia cazului în care se oferă garanţii că, capul, inclusiv limba şi creierul sînt excluşi de la consum uman;
    b) inspecţia vizuală a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor şi a limfonodulilor bronhiei şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales), iar în caz de dubiu, aceste organe şi limfonoduli trebuie incizaţi şi examinaţi;
    c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului, iar în caz de dubiu, cordul trebuie incizat şi examinat;
    d) inspecţia vizuală a diafragmei;
    e) inspecţia vizuală, palparea ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales), incizia suprafeţei gastrice a ficatului pentru a se examina canalele biliare;
    f) inspecţia vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului şi limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mezenterici, craniales şi caudales);
    g) inspecţia vizuală şi, după caz, palparea splinei;
    h) inspecţia vizuală a rinichilor şi, după caz, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
    i) inspecţia vizuală a pleurei şi peritoneului;
    j) inspecţia vizuală a organelor genitale (cu excepţia penisului, dacă acesta nu a fost deja îndepărtat);
    k) inspecţia vizuală a ugerului şi a limfonodulilor acestuia;
    l) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor la animalele tinere, iar în caz de dubiu, regiunea ombilicală trebuie incizată şi articulaţiile deschise, iar lichidul sinovial trebuie să fie examinat.
    551. Prin derogare de la prevederile pct. 55, procedurile de inspecție post-mortem pentru animalele tinere din speciile ovină și caprină se pot limita la o examinare vizuală însoțită de o palpare, cu condiția că Agenția efectuează sau dispune efectuarea monitorizării serologice și/sau microbiologice periodice a unui număr de animale alese pe baza unei analize a riscului pentru siguranța alimentară pe care îl prezintă animalele vii, relevante la nivel de exploatație.
    [Pct.551 introdus prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    552. În cazul în care se detectează o anomalie, carcasa și organele comestibile se supun unei inspecții post-mortem, în conformitate cu dispozițiile pct. 55.
    [Pct.512 introdus prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    553. Animalele tinere din specia ovină și caprină care nu sînt duse direct de la exploatația de origine la abator pot fi mutate o dată într-o altă exploatație (pentru creștere sau îngrășare) înainte de a fi trimise la abator. În acest caz se respectă următoarele cerințe:
    1) se utilizează centre de colectare agreate între exploatația de origine și exploatația destinată creșterii sau îngrășării, precum și între aceste exploatații și abator;
    2) se asigură trasabilitatea pentru fiecare animal sau lot de animale.
    [Pct.553 introdus prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
Secţiunea 3
Solipede domestice
    56. Carcasele şi organele comestibile de solipede se supun următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
    a) inspecţia vizuală a capului şi, după detaşarea limbii, inspecţia gîtului, palparea şi, după caz, incizia limfonodulilor submandibulari, a celor retrofaringieni şi a celor parotidieni (Lnn. retropharyngiales, mandibulares şi parotidei); limba trebuie să fie liberă pentru a se permite o inspecţie vizuală detaliată a cavităţii bucale şi a zonei faringolaringiene ce urmează a fi inspectate vizual şi palpate; tonsilele trebuie îndepărtate;
    b) inspecţia vizuală a pulmonilor, a traheii şi esofagului, palparea pulmonilor, palparea şi, după caz, incizia limfonodulilor bronhiei şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales); traheea şi principalele ramificaţii ale bronhiilor trebuie să fie deschise în lungime, iar pulmonii – incizaţi în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele lor principale, cu excepţia cazurilor în care pulmonii sînt excluşi de la consum uman;
    c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se secţiona septul interventricular;
    d) inspecţia vizuală a diafragmei;
    e) inspecţia vizuală, palparea şi, după caz, incizia ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales);
    f) inspecţia vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului şi a limfonodulilor gastrici şi mezenterici (Lnn. gastrici, mezenterici, craniales şi caudales), incizia, după caz, a limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
    g) inspecţia vizuală şi, după caz, palparea splinei;
    h) inspecţia vizuală şi palparea rinichilor, incizia, după caz, a rinichilor şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
    i) inspecţia vizuală a pleurei şi a peritoneului;
    j) inspecţia vizuală a organelor genitale la iepe şi la armăsari (exceptînd penisul, dacă nu a fost deja îndepărtat);
    k) inspecţia vizuală a mamelei şi a limfonodulilor acesteia (Lnn. supramamarii) şi, după caz, incizia limfonodulilor supramamari;
    l) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor animalelor tinere, iar în caz de dubiu, incizia regiunii ombilicale şi deschiderea articulaţiilor şi examinarea lichidului sinovial;
    m) inspecţia tuturor cailor suri sau albi pentru depistarea melanozei şi melanomatozei, prin examinarea muşchilor şi a limfonodulilor subromboidali (Lnn. subhomboidei) de sub cartilajul subscapular, după secţionarea inserţiei unei spete. Rinichii trebuie decapsulaţi şi examinaţi printr-o incizie pe toată lungimea lor.
Secţiunea 4
Inspecţia porcinelor domestice
    57. Agenţia poate permite efectuarea  inspecţiei ante-mortem a porcinelor destinate sacrificării în exploataţia de provenienţă, în cazul în care:
    a) lotul este însoţit de certificatul sanitar-veterinar, prevăzut în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitar-veterinară;
    b) sînt respectate prevederile inspecţiei ante-mortem şi post-mortem a porcinelor domestice, stipulate în prezenta Normă sanitar-veterinară.
    58. Inspecţia ante-mortem în exploataţia de provenienţă trebuie să cuprindă:
    1) controlul registrelor şi documentelor exploataţiei, inclusiv informaţiei referitoare la circuitul alimentar;
    2) examinarea porcinelor pentru a se stabili:
    a) prezenţa unei boli sau afecţiuni ce poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne ori a semnelor comportamentale la individ sau grup, ce indică posibilitatea apariţiei unei atare boli;
    b) prezenţa unei perturbări a comportamentului general sau a semnelor de boală ce pot determina caracterul impropriu al cărnii pentru consum uman;
    c) prezenţa semnelor ce pot indica la conţinerea de reziduuri sau reziduuri de substanţe interzise peste limitele stabilite pentru respectivele substanţe.
    59. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit al exploataţiei trebuie:
    a) să  efectueze inspecţia ante-mortem în exploataţie;
    b) să expedieze porcinele examinate direct la abator, fără a le amesteca cu alte porcine.
    60. Inspecţia ante-mortem la abator, care poate fi efectuată şi de un tehnician veterinar trebuie să cuprindă:
    a) un control al identificării animalelor;
    b) o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate regulile de protecţie şi bunăstare a animalelor şi că animalele nu prezintă semne de îmbolnăvire, ce ar putea afecta sănătatea oamenilor şi a animalelor.
    61. În cazul nesacrificării,  în decurs de 3 zile de la eliberarea certificatului sanitar-veterinar, porcii:
    a) reţinuţi în exploataţia de origine se supun unei noi examinări cu eliberarea  altui certificat sanitar- veterinar  ce însoţeşte lotul în timpul  transportării la abator;
    b) aflaţi în drum spre abator sau sosiţi la abator se sacrifică numai după stabilirea motivului întîrzierii şi efectuării unei noi inspecţii veterinare ante-mortem.
    62. Carcasele şi organele comestibile ale porcinelor se supun următoarelor proceduri de inspecţie post-mortem:
    a) inspecţia vizuală a capului şi a gîtului, incizia şi examinarea limfonodulilor submandibulari (Lnn. mandibulares), inspecţia vizuală a cavităţii bucale, a zonei faringolaringiene şi a limbii;
    b) inspecţia vizuală a pulmonilor, a traheii şi a esofagului, palparea pulmonilor şi a limfonodulilor bronhiei şi mediastinali (Lnn. bifucationes, eparteriales şi mediastinales), deschiderea în lungime a traheii şi principalelor ramificaţii ale bronhiilor, incizia pulmonilor în treimea posterioară a acestora, perpendicular pe axele lor principale, cu excepţia cazului în care pulmonii sînt excluşi de la consum uman;
    c) inspecţia vizuală a pericardului şi a cordului, ultimul fiind incizat în lungime pentru a se deschide ventriculele şi a se secţiona septul interventricular;
    d) inspecţia vizuală a diafragmei;
    e) inspecţia vizuală şi palparea ficatului şi a limfonodulilor hepatici şi pancreatici (Lnn. portales);
    f) inspecţia vizuală a tractului gastrointestinal, a mezenterului, a limfonodulilor gastrici şi a celor mezenterici (Lnn. gastrici, Lnn. mesenterici, Lnn. craniales şi Lnn. caudales), palparea şi, după caz, incizia limfonodulilor gastrici şi mezenterici;
    g) inspecţia vizuală a splinei şi, după caz, palparea;
    h) inspecţia vizuală a rinichilor şi, după, incizia acestora şi a limfonodulilor renali (Lnn. relales);
    i) inspecţia vizuală a pleurei şi a peritoneului;
    j) inspecţia vizuală a organelor genitale,  cu excepţia penisului, dacă acesta nu a fost deja îndepărtat;
    k) inspecţia vizuală a mamelei şi a limfonodulilor acesteia (Lnn. supramammarii), incizia limfonodulilor supramamari la scroafe;
    l) inspecţia vizuală şi palparea regiunii ombilicale şi a articulaţiilor animalelor tinere, iar în caz de dubiu, incizia regiunii ombilicale şi deschiderea articulaţiilor şi examinarea lichidului sinovial.
    63. Agenţia poate permite efectuarea doar a inspecţiei vizuale, în baza datelor epidemiologice sau altor date care parvin de la exploataţie, dacă porcii îngrăşaţi, din momentul înţărcării au fost crescuţi în condiţii controlate în sisteme integrate de producţie.
    631. Porcii pentru îngrășat care nu sînt duși direct de la exploatația de origine la abator pot fi mutați o dată într-o altă exploatație (pentru creștere sau îngrășare) înainte de a fi trimiși la abator. În acest caz se asigură trasabilitatea pentru fiecare animal sau lot de animale.
    [Pct.631 introdus prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
Secţiunea 5
Inspecţia păsărilor
    64. Agenţia poate permite efectuarea  inspecţiei ante-mortem a păsărilor destinate sacrificării în exploataţia de provenienţă în cazul în care:
    a) lotul este însoţit de certificatul sanitar-veterinar, prevăzut în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitar-veterinare;
    b) sînt respectate prevederile inspecţiei ante-mortem a păsărilor, stipulate în prezenta Normă sanitar-veterinare.
    65. Inspecţia ante-mortem în exploataţia de provenienţă, efectuată de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit al exploataţiei, trebuie să cuprindă:
    1) controlul registrelor sau documentelor exploataţiei, inclusiv informaţiilor referitoare la circuitul alimentar;
    2) inspecţia lotului pentru a se stabili:
    a) prezenţa unei boli sau afecţiuni ce poate fi transmisă animalelor ori oamenilor prin manipulare sau consum de carne ori a semnelor comportamentale la individ sau grup, ce indică posibilitatea apariţiei unei atare boli;
    b) prezenţa unei perturbări a comportamentului general sau a semnelor de boală ce pot determina caracterul impropriu al cărnii pentru consum uman; 
    c) prezinţa semnelor ce pot indica la conţinerea de reziduuri sau reziduuri de substanţe interzise peste limitele stabilite pentru respectivele substanţe.
    66. În cazul în care inspecţia ante-mortem nu este efectuată în exploataţie, aceasta se efectuează la abator de către un medic veterinar de liberă practică împuternicit sau un tehnician veterinar.
    Inspecţia ante-mortem la abator trebuie să cuprindă o examinare vizuală pentru a se asigura că au fost respectate regulile de protecţie şi bunăstare a animalelor şi că păsările nu prezintă semne de îmbolnăvire, ce ar putea afecta sănătatea oamenilor şi a animalelor.
    67. În cazul nesacrificării,  în decurs de 3 zile de la eliberarea certificatului sanitar-veterinar, păsările:
    a) reţinute în exploataţia de origine se supun unei noi examinări cu eliberarea altui certificat sanitar- veterinar  ce însoţeşte lotul în timpul  transportării la abator;
    b) aflate în drum spre sau sosite la abator se sacrifică numai după stabilirea motivului întîrzierii şi efectuării unei noi inspecţii veterinare ante-mortem.
    68. Se interzice sacrificarea pentru consum uman a păsărilor cu simptome clinice ale unei boli.
    Sacrificarea păsărilor bolnave se va face la sfîrşitul procesului normal de sacrificare, după luarea măsurilor de precauţie pentru evitarea riscului răspîndirii de organisme patogene şi pentru curăţarea şi dezinfecţia instalaţiilor imediat după sacrificare.
    69. Păsările domestice crescute pentru a produce "ficat gras" şi a celor tăiate în exploataţia de provenienţă şi eviscerate cu întîrziere,  se supun inspecţiei ante-mortem în conformitate cu prevederile prezentei secţiuni.
    Carcasele neeviscerate trebuie să fie însoţite pînă la abator sau la unitatea de tranşare de un certificat sanitar-veterinar, prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta Normă sanitar-veterinară.
    70. Toate păsările domestice se supun inspecţiei post-mortem,  conform prevederilor prezentei Norme sanitar-veterinare, efectuată, de medicul veterinar de liberă practică împuternicit, care include:
    a) inspecţia zilnică a viscerelor şi cavităţilor corpului la un eşantion reprezentativ de păsări;
    b) inspecţia detaliată a unui eşantion dubios, a fiecărui lot de păsări cu aceeaşi provenienţă, a unor părţi sau a păsărilor întregi declarate improprii pentru consum uman ca urmare a inspecţiei post-mortem;
    c) orice investigaţie, ulterioară necesară, dacă există suspecţia că carnea provenită de la păsările respective poate fi improprie pentru consum uman.
    71. Inspecţia post-mortem a păsărilor crescute pentru producerea de "ficat gras" şi a celor tăiate la exploataţia de provenienţă şi eviscerate cu întîrziere, trebuie să includă:
    a) controlul certificatului sanitar-veterinar  ce însoţeşte carcasele acestor păsări;
    b) inspecţia post-mortem în  unitatea de tranşare a carcaselor transportate direct de la o exploataţie.
    72. Cerinţele pentru păsări se extind şi asupra animalelor lagomorfe de fermă.
Secţiunea 6
Inspecţia animalelor de vînat de fermă
    73. Inspecţia ante-mortem:
    1) poate fi efectuată la exploataţia de provenienţă, în cazul în care:
    a) se respectă Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.435 din 28 mai 2010;
    b) se eliberează certificatul sanitar-veterinar pentru animalele vii inspectate în exploataţie, prevăzut în anexa nr. 2 la prezenta Normă sanitar-veterinară;
    c) se eliberează certificatul sanitar-veterinar pentru animalele vii inspectate şi sacrificate în exploataţie, prevăzut în anexa nr. 3 la prezenta Normă sanitar-veterinară;
    2) trebuie să includă controlul înregistrărilor sau documentelor din exploataţie, inclusiv informaţiilor referitoare la circuitul alimentar;
    3) în cazul în care  se efectuează cu pînă la 3 zile înainte de sosirea animalelor vii  la abator  trebuie să includă:
    a) un control al identificării animalelor;
    b) o examinare vizuală pentru verificarea respectării regulilor de protecţie şi bunăstare a animalelor şi a faptului că animalele nu prezintă semne de boală ce ar putea afecta sănătatea oamenilor şi a animalelor.
    74. Inspecţia post-mortem, efectuată de către medicul veterinar de liberă practică împuternicit al abatorului:
    a) include palparea şi, după caz, incizia părţilor animalului cu semne de alterare sau care sînt suspecte din orice alt motiv;
    b) procedurile de inspecţie post-mortem al bovinelor şi ovinelor, porcinelor domestice şi păsărilor la  speciile corespunzătoare de vînat de fermă;
    c) urmăreşte verificarea certificatului sanitar-veterinar ce însoţeşte animalele care  au fost tăiate la exploataţie.
Secţiunea 7
Inspecţia post-mortem a vînatului sălbatic
    75. Medicul veterinar de liberă practică împuternicit trebuie:
    a) să inspecteze cît mai curînd posibil vînatul sălbatic livrat la întreprinderea de manipulare a vînatului;
    b) să ţină cont de declaraţia sau de informaţiile furnizate de persoana iniţiată, implicată în vînarea animalului, în conformitate cu Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010.
    76. Inspecţia post-mortem include:
    1) examinarea vizuală a carcasei, a cavităţilor acesteia şi, după caz, a organelor, în vederea:
    a) depistării oricăror modificări ce nu sînt cauzate de procesul de vînătoare;
     b) stabilirii diagnosticului în baza oricăror informaţii  privind comportamentul animalului înainte de sacrificare, furnizate de persoana iniţiată;
    c) verificării faptului dacă moartea a fost cauzată de vînătoare, dar nu din alte motive;
    2) inspecţia detaliată într-un laborator, în cazul în care nu poate fi realizată evaluarea;
    3) investigarea modificărilor organoleptice;
    4) palparea organelor, după caz;
    5) o analiză, prin prelevare de probe pentru reziduuri ce nu rezultă din procesul de vînătoare şi pentru contaminanţi în mediul înconjurător, în cazul existenţei motivelor întemeiate de suspectare a prezenţei acestora şi luarea deciziei finale privind utilizarea produselor obţinute în baza rezultatelor de laborator şi, în caz de necesitate, evaluării întregului vînat ucis în timpul vînătorii sau a părţilor suspectate de prezenţa acestor modificări;
    6) examinarea parametrilor ce arată că carnea prezintă un risc pentru sănătate, în special:
    a) comportamentul anormal sau perturbarea stării generale a animalului viu, după cum a informat vînătorul;
    b) prezenţa generalizată de tumori ori abcese ce afectează diferite organe interne sau muşchi;
    c) prezenţa artritei, orhitei, modificări patologice în ficat şi splină, inflamaţia intestinelor sau a regiunii ombilicale;
    d) prezenţa de corpi străini ce nu rezultă din activitatea de vînătoare, în cavităţile cadavrului, în stomac sau intestine ori în urină, în cazul în care pleura sau peritoneul prezintă o alterare (în cazul existenţei viscerelor respective);
    e) prezenţa de paraziţi;
    f) depistarea cantităţii semnificative de gaze în tractul gastrointestinal, însoţită de decolorarea organelor interne, în cazul în care viscerele respective sînt prezente;
    g) modificările semnificative de culoare, de consistenţă sau de miros ale ţesutului muscular sau ale organelor;
    h) fracturile vechi deschise;
    i) emacierea şi/sau edemul generalizat sau localizat;
    j) aderenţele peritoneale sau pleurale recente;
    k) alte modificări extensive evidente, cum ar fi putrefacţia;
    l) secţionarea longitudinală a coloanei vertebrale şi a capului, în caz de necesitate;
    7) în cazul vînatului sălbatic mic neeviscerat imediat după ucidere:
    a) inspectarea unui eşantion reprezentativ de animale de aceeaşi provenienţă;
    b) controlul suplimentar obligatoriu al întregului lot  sau al fiecărei carcase pentru a determina dacă acesta trebuie să fie declarat impropriu pentru consum uman, în cazul în care inspecţia relevă o boală transmisibilă la oameni sau oricare alte modificări;
    8) incizii şi inspecţii suplimentare ale părţilor relevante ale animalelor, în caz de suspiciune, pentru punerea diagnosticului final.
Secţiunea 8
Controlul riscurilor specifice
    77. Controlul oficial al encefalopatiilor spongiforme transmisibile (EST) se efectuează conform Hotărîrii Guvernului nr. 404 din 6 aprilie 2016 „Pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind stabilirea măsurilor de control și combatere a anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă la animale” și Programului acţiunilor strategice de supraveghere, profilaxie şi combatere a bolilor la animale, de prevenire a transmiterii bolilor de la animale la om şi de protecţie a mediului, prevăzut în Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007.
    [Pct.77 în redacția HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    78. Controlul oficial pentru depistarea Cisticercozei se realizează:
    a) conform procedurilor de inspecţie post-mortem a animalelor  din specia bovine în vîrstă de peste 6 săptămîni şi porcinelor;
    b) prin teste serologice specifice.
    Incizia maseterilor în cadrul inspecţiei post-mortem nu este obligatorie la bovinele cu vîrstă mai mare de 6 săptămîni supuse testului serologic specific, precum şi la bovinele cu vîrstă mai mare de 6 săptămîni crescute într-o exploataţie declarată oficial ca fiind liberă de cisticercoză.
    79. Carnea în caz de:
    a) infestare masivă cu Cysticercus se declară improprie pentru consum uman;
    b) infestare slabă cu Cysticercus, părţile neinfestate pot fi declarate proprii pentru consum uman după ce au fost supuse unui tratament termic.
    80. Carcasele de porcine (domestice, vînat de fermă şi vînat sălbatic), de solipede şi de alte specii susceptibile la Trichineloză, se supun  trichineloscopiei conform Regulamentului cu privire la stabilirea normelor specifice aplicabile controalelor oficiale privind prezenţa Trichinellei în carne,  aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.987 din 26 august 2008.
    Carnea de la animalele infestate cu trichină se declară improprie pentru consum uman.
    81. Solipedele se supun, în caz de necesitate, examenului pentru identificarea Morvei, care include secţionarea capului în plan median şi excizia septumului nazal, urmate de controlul atent al membranelor mucoase ale traheii, laringelui, cavităţii nazale şi ale sinusurilor şi ramificaţiilor acestora.
    Carnea cailor cu morvă se declară improprie pentru consum uman.
    82. În cazul Tuberculozei stabilite în baza reacţiei pozitive sau neconcludente a animalelor la tuberculină ori dacă există alte motive pentru suspectarea infecţiei, aceste animale trebuie sacrificate separat de celelalte animale, luîndu-se măsuri de precauţie pentru evitarea riscului de contaminare a altor carcase, a liniei de sacrificare şi a personalului prezent în abator.
    Toată carnea de la animalele inspectate post-mortem şi la care s-au depistat leziuni de tuberculoză localizate la un număr mare de organe sau la un număr mare de zone ale carcasei se declară improprie pentru consum uman. În cazul în care  s-a depistat o leziune de tuberculoză în limfonodulii unui singur organ sau într-o parte a carcasei, se vor declara improprii pentru consum uman numai organul afectat ori partea respectivă a carcasei şi limfonodulii asociaţi.
    83. În cazul Brucelozei stabilite în baza unei reacţii pozitive sau neconcludente a animalelor la un test pentru bruceloză ori dacă există alte motive pentru suspectarea infecţiei, aceste animale trebuie sacrificate separat de alte animale, luîndu-se măsuri de precauţie pentru evitarea riscului de contaminare a altor carcase, a liniei de sacrificare şi a personalului prezent în abator.
    Carnea de la animalele inspectate post-mortem la care s-au depistat leziuni ce indică infecţia acută cu bruceloză se declară improprie pentru consum uman. În cazul animalelor ce reacţionează pozitiv sau neconcludent la un test pentru bruceloză, ugerul, tractusul genital şi sîngele se declară improprii pentru consum uman, inclusiv al celor fără leziuni caracteristice.
Capitolul VIII
Controlul moluştelor bivalve vii, echinodermelor vii, tunicatelor
vii şi gastropodelor marine vii 
din zonele de producţie clasificate
Secţiunea 1
Clasificarea zonelor de producţie şi de relocare
    84. Agenţia, în baza rezultatelor analizei situaţiei epizootice din ţara exportatoare,  în caz  de necesitate, în comun cu operatorul din businessul alimentar, stabileşte habitantul, delimitează şi clasifică, în trei clase, zonele de producţie şi de relocare din care se permite importul produselor de acvacultură.
    În cazul clasificării zonelor de producţie sau de relocare trebuie să se ia în considerare:
    a) inventarul surselor de poluare de origine umană sau animală ce ar putea constitui o sursă de contaminare pentru zona de producţie;
    b) cantităţile de poluanţi organici emanaţi în diferite perioade ale anului, în funcţie de variaţiile sezoniere atît ale populaţiilor umane, cît şi ale celor de animale din zona de recoltare, de cantitatea de precipitaţii, de tratarea apei reziduale etc.;
    c) caracteristicile circulaţiei poluanţilor, influenţate de curenţii marini, adîncime şi ciclului mareelor în zona de producţie;
    d) programul de prelevare a probelor de moluşte bivalve în zona de producţie, bazat pe determinarea anumitor parametri la un anumit număr de probe, distribuite geografic şi prelevate cu o frecvenţă ce asigură că rezultatele analizei sînt reprezentative pentru zona respectivă.
    85. Agenția trebuie să clasifice zonele de producție în care autorizează recoltarea moluștelor bivalve vii în una dintre cele trei clase, în funcție de nivelul de contaminare fecală. Pentru clasificarea zonelor de producție, Agenția trebuie să definească o perioadă de reexaminare a datelor de eșantionare din fiecare zonă de producție și de relocare pentru a determina conformitatea cu prevederile prezentei Norme sanitar-veterinare și cu următoarele clasificări:
    1) zone din clasa A – de unde pot fi recoltate moluşte bivalve vii pentru consum uman direct, care corespund standardelor de sănătate pentru moluşte bivalve vii, prevăzute în Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010.
    Eșantioanele de moluște bivalve vii care provin din aceste zone nu pot să depășească, în ceea ce privește 80% din eșantioanele colectate în timpul perioadei de reexaminare, limita de 230 E. coli la 100 g de carne și lichid intravalvar. Restul de 20% din eșantioane nu trebuie să depășească limita de 700 E. coli la 100 g de carne și lichid intravalvar.
    La evaluarea rezultatelor pentru perioada definită de reexaminare pentru menținerea unei zone din clasa A, Agenția poate decide, pe baza unei evaluări a riscurilor realizată printr-o anchetă, să nu ia în considerare un rezultat anormal care depășește limita de 700 E. coli la 100 g de carne și lichid intravalvar;
    2) zone din clasa B –  de unde pot fi colectate moluşte bivalve vii ce pot fi plasate pe piaţă pentru consum uman numai după tratare într-un centru de purificare sau după relocare, astfel încît:
    a) nivelul de E. coli să nu depăşească 4 600 E. coli/100 g de carne şi lichid intravalvar la nu mai mult de 90% din eşantioane;
    b) nivelul de E. coli să nu depăşească 46 000 E. coli/100 g de carne şi lichid intravalvar la 10% din eşantioane;
    3) zone din clasa C – de unde pot fi colectate moluşte bivalve vii ce pot fi plasate pe piaţă pentru consum uman numai după tratare într-un centru de purificare sau după relocare pentru o perioadă îndelungată de timp, astfel încît limita de E. coli să nu depăşească 46 000 E. coli/100 g de carne şi lichid intravalvar.
    [Pct.85 în redacția HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    86. Laboratorul de referinţă va utiliza metoda de referinţă pentru determinarea numărului de E. Coli//100 g de carne şi lichid intravalvar, specificată în standardul ISO 16649-3 sau alte metode validate în raport cu metoda de referinţă, în conformitate cu criteriile din standardul EN/ISO 16140.
Secţiunea 2
Controlul zonelor de producţie şi de relocare clasificate
    87. Zonele de producţie şi de relocare clasificate urmează a fi monitorizate periodic pentru a se controla:
    a) că nu există fraude privind originea, provenienţa şi destinaţia moluştelor bivalve vii;
    b) calitatea microbiologică a moluştelor bivalve vii în funcţie de zonele de producţie şi de relocare;
    c) prezenţa planctonului ce produce toxine în apele de producţie şi de relocare, precum şi prezenţa biotoxinelor în moluştele bivalve vii;
    d) prezenţa contaminanţilor chimici în moluştele bivalve vii.
    88. Pentru a asigura realizarea prevederilor prezentei secţiuni, planurile privind prelevarea de probe trebuie să includă controale efectuate la intervale reglementate sau de la caz la caz, dacă perioadele de recoltare sînt nereglementate.
    Distribuţia geografică a punctelor de prelevare a probelor şi frecvenţa prelevării de probe trebuie să asigure ca rezultatele analizei să fie reprezentative, pe cît posibil, pentru zona respectivă.
    89. În planurile privind prelevarea de probe:
    1) care vizează controlul calităţii microbiologice a moluştelor bivalve vii trebuie să se ţină cont de:
    a) variaţia posibilă a contaminării cu fecale;
    b) parametrii microbiologici, specificaţi în prezentul capitol;
    2) pentru verificarea prezenţei planctonului ce produce toxine în apele de producţie şi relocare, precum şi a biotoxinelor în moluştele bivalve vii trebuie să se prevadă, în special, variaţiile prezenţei planctonului care conţine biotoxine marine.
    90. Prelevarea de probe va cuprinde:
    a) prelevarea periodică de probe pentru depistarea schimbărilor în compoziţia planctonului ce conţine toxine şi distribuţia geografică a acestuia;
    b) testări periodice ale toxicităţii moluştelor din zona afectată ca fiind cea mai susceptibilă de a fi contaminată.
    Orice rezultat care trezeşte suspiciuni de acumulare a toxinelor în carnea de moluşte va fi supus unei prelevări intensive de probe.
    91. Frecvenţa prelevării de probe pentru analiza toxinelor din moluşte:
    a) este, de regulă, săptămînală, în perioadele în care este autorizată recoltarea;
    b) poate fi redusă pentru zonele specifice sau pentru anumite tipuri de moluşte, în cazul în care evaluarea riscului privind toxinele sau apariţia fitoplanctonului indică riscul foarte redus de epizootii toxice;
    c) este mai mare în cazul în care evaluarea riscului va demonstra că prelevarea săptămînală de probe nu este suficientă.
    Evaluarea de risc urmează a fi revizuită periodic, pentru a se evalua riscul de apariţie a toxinelor în moluştele bivalve vii din aceste zone.
    92. În cazul în care:
    a) ponderea de acumulare a toxinelor este cunoscută pentru un grup de specii ce cresc în aceeaşi zonă, o specie cu cea mai mare pondere poate fi considerată ca specie-indicator;
    b) nivelurile toxinelor în specia-indicator sînt sub limitele reglementate se permite exploatarea tuturor speciilor din grup;
    c) nivelurile toxinelor în specia-indicator sînt peste limitele normale, recoltarea altor specii este permisă numai în cazul în care analiza ulterioară a celorlalte specii indică niveluri de toxine mai mici decît aceste limite.
    93. La monitorizarea planctonului, probele din coloana de apă trebuie să fie reprezentative şi să furnizeze informaţii referitoare la:
    a) prezenţa speciei toxice;
    b) evoluţia populaţiei.
    Dacă se depistează orice schimbări în populaţia toxică ce pot conduce la acumularea de toxine, frecvenţa prelevării de probe de moluşte urmează a fi majorată sau luate măsuri de închidere a zonelor din motive de precauţie, pînă cînd se obţin rezultatele analizei toxinelor.
    94. Planurile privind prelevarea de probe pentru verificarea prezenţei de contaminanţi chimici trebuie să permită depistarea oricărei depăşiri a nivelurilor  prevăzute de cerinţele sanitar-veterinare referitoare la măsurile de supraveghere şi control al unor substanţe şi al reziduurilor acestora la animalele vii şi la produsele lor, precum şi al reziduurilor de medicamente de uz veterinar în produsele de origine animală.
Secţiunea 3
Decizii în urma efectuării controlului
    95. În cazul în care rezultatele prelevării de probe indică faptul că sînt depăşite standardele de sănătate pentru moluşte sau că poate exista un risc pentru sănătatea oamenilor, Agenţia:
    a) trebuie să închidă zona de producţie respectivă, prevenind recoltarea de moluşte bivalve vii; sau
    b) poate să reclasifice o zonă de producţie într-o clasă inferioară (B sau C), dacă aceasta întruneşte criteriile prevăzute pentru clasa respectivă şi nu prezintă nici un alt risc pentru sănătatea publică;
    c) poate autoriza redeschiderea unei zone de producţie anterior închise numai dacă aceasta corespunde cerinţelor sanitar-veterinare.
    96. Decizia privind închiderea şi redeschiderea unei zone de producţie din cauza prezenţei planctonului sau a nivelurilor excesive de toxine în moluşte se ia în baza a cel puţin două rezultate consecutive, sub limitele reglementate, efectuate la interval de cel puţin 48 de ore.
    La adoptarea unei astfel de decizii se va ţine cont de informaţiile privind evoluţia fitoplanctonului.
    În cazul în care există date concrete privind dinamica toxicităţii pentru o anumită zonă şi cu condiţia să fie disponibile date recente privind tendinţele de descreştere a toxicităţii, Agenţia poate decide redeschiderea zonei cu rezultate sub limitele reglementate, obţinute la o singură prelevare de probe.
Secţiunea 4
Cerinţe suplimentare privind controlul
    97. Agenţia monitorizează zonele de producţie clasificate din care a interzis recoltarea de moluşte bivalve sau care fac obiectul recoltării în condiţii speciale pentru a se asigura că nu sînt plasate pe piaţă produse dăunătoare sănătăţii umane.
    98. La monitorizarea zonelor de relocare şi de producţie trebuie să se stabilească un sistem de control ce cuprinde teste de laborator pentru verificarea conformităţii agenţilor economici cu cerinţele pentru produsul final, la toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie.
    Acest sistem este necesar pentru verificarea, în mod deosebit, a nivelurilor de biotoxine marine şi contaminanţi pentru ca aceştia să nu depăşească limitele de siguranţă, iar calitatea microbiologică a moluştelor să nu constituie un risc pentru sănătatea umană.
Secţiunea 5
Înregistrare şi schimb de informaţii
    99. Agenţia este obligată:
    a) să întocmească, să actualizeze şi să facă accesibilă pentru producătorii, culegătorii şi agenţii economici din centrele de purificare şi de distribuţie lista zonelor de producţie şi de relocare autorizate cu detalii privind localizarea şi limitele acestora, precum şi clasa în care a fost clasificată zona din care pot fi recoltate moluşte bivalve vii, în conformitate cu cerinţele prezentei Norme sanitar-veterinare;
    b) să informeze imediat părţile interesate aflate sub incidenţa prezentei Norme sanitar-veterinare, despre orice modificare a localizării, a delimitărilor sau a clasei unei zone de producţie sau despre închiderea acesteia, fie temporară sau definitivă;
    c) să acţioneze prompt în cazul în care controalele prevăzute de prezenta Normă sanitar-veterinară denotă faptul că o zonă de producţie trebuie închisă ori reclasificată sau că poate fi redeschisă.
Secţiunea 6
Autocontroalele agenţilor economici cu activitate
în domeniul alimentar
    100. Agenţii economici sau organizaţiile ce îi reprezintă efectuează autocontroale în vederea garantării siguranţei produselor de acvacultură din zonele de producţie.
    În acest caz, Agenţia:
    va desemna laboratorul care trebuie să efectueze analizele sau, în caz de necesitate, va permite prelevarea probelor şi efectuarea analizelor în conformitate cu protocolul convenit între părţile participante la aceste controale.
    va ţine cont de rezultatele controalelor pe care le-au efectuat agenţii economici sau organizaţiile ce îi reprezintă la luarea deciziei privind clasificarea, deschiderea sau închiderea zonelor de producţie.
Capitolul IX
Controale oficiale privind pectinidele recoltate
în afara zonelor de producţie clasificate
    101. Controalele oficiale ale pectinidelor recoltate în afara zonelor de producţie clasificate trebuie efectuate în cadrul vînzării la licitaţie a peştelui, în centre de distribuţie şi la întreprinderi de prelucrare în scopul verificării conformităţii cu standardele de sănătate referitoare la moluştele bivalve vii, prevăzute în Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.435 din 28 mai 2010.
Capitolul X
Controale oficiale asupra producerii şi plasării
pe piaţă a produselor din peşte şi produse
din pescuit
Secţiunea 1
Controale oficiale asupra producerii
şi plasării pe piaţă a produselor din peşte
    102. Controalele oficiale asupra producerii şi distribuţiei pe piaţă a produselor din pescuit trebuie să includă, în mod expres:
    1) o verificare reglementată a condiţiilor de igienă la debarcarea şi  vînzarea primară;
    2) inspecţii periodice ale vaselor şi întreprinderilor terestre, inclusiv ale pavilioanelor pentru licitaţii şi pieţelor angro, pentru a se controla, în special:
    a) după caz, respectarea permanentă a condiţiilor de autorizare;
    b) dacă produsele din pescuit sînt manipulate corect;
    c) conformitatea cu cerinţele de igienă şi de temperatură;
    d) curăţenia în cadrul întreprinderilor, inclusiv a vaselor, instalaţiilor şi echipamentelor acestora, precum şi igiena personalului;
    e) condiţiile de depozitare şi de transport.
    103. Controalelor oficiale se supun toate vasele de pescuit, indiferent de pavilionul acestora,  ce acostează şi descarcă produse din pescuit în portul Republicii Moldova.
    104. În cazul necesităţii autorizării vasului de pescuit sau vasului-congelator ce navighează sub pavilionul Republicii Moldova sau al altui stat, Agenţia trebuie să efectueze inspecţia în conformitate  cu prevederile Regulilor specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010.
Secţiunea 2
Controale oficiale ale produselor din pescuit
    105. Controalele oficiale ale produselor din pescuit trebuie să includă cel puţin:
    1) examinări organoleptice, efectuate la toate etapele de producţie, prelucrare şi distribuţie în scopul stabilirii sau verificării conformităţii cu criteriile de prospeţime pentru produsele din pescuit;
    2) prelevări de probe şi testări de laborator pentru determinarea nivelurilor azotului bazic uşor hidrolizabil (TVB-N) şi ale azotului trimetilamină (TMA-N) şi altor parametri care pot afecta sănătatea umană, în cazul necorespunderii parametrilor de prospeţime şi în scopul verificării conformităţii produsului respectiv;
    3) testări aleatorii pentru verificarea conformităţii cu nivelurile admisibile stabilite pentru  histamină;
    4) măsuri de monitorizare pentru controlul nivelurilor  de reziduuri şi contaminanţi;
    5) controale microbiologice, după caz, efectuate în conformitate cu regulile şi criteriile sanitar-veterinare;
    6) testări aleatorii pentru verificarea conformităţii cu cerinţele sanitar- veterinare privind depistarea paraziţilor;
    7) verificări în scopul depistării şi neadmiterii plasării pe piaţă a următoarelor produse din pescuit otrăvitoare:
    a) peştilor otrăvitori din familiile: Tetraodontidae, Molidae, Diodonitidae şi Canthigasteridae;
    b) produselor din pescuit ce conţin biotoxine ca, de exemplu, Ciguatera sau alte toxine periculoase pentru sănătatea oamenilor, cu excepţia plasării pe piaţă a produselor din pescuit provenite din moluşte bivalve, echinoderme, tunicate şi gasteropode marine, obţinute în conformitate cu Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 435 din 28 mai 2010;
    c) produselor proaspete din pescuit din familia Gempzlidae, în special Ruvettus pretiosus şi Lepidocybium flavobrunneum, în formă proaspătă, preparate şi prelucrate, cu excepţia celor  ambalate  sau împachetate şi etichetate, în mod corespunzător, şi conţin informaţia necesară pentru consumator referitoare la denumirile ştiinţifice şi denumirile comune ale produselor din pescuit, metodele de preparare şi/sau de fierbere, precum şi riscul generat de prezenţa substanţelor care pot provoca tulburări gastrointestinale.
Secţiunea 3
Decizii în baza rezultatelor controalelor
    106. Produsele din pescuit sînt declarate improprii pentru consum uman în cazul în care:
    1) controalele organoleptice, chimice, fizice sau microbiologice, precum şi controalele pentru identificarea paraziţilor demonstrează că produsele în cauză nu corespund cerinţelor sanitar- veterinare;
    2) părţile lor comestibile conţin contaminanţi sau reziduuri peste limitele prevăzute de cerinţele sanitar-veterinare ori la niveluri la care consumul zilnic calculat ar putea să depăşească limita de consum zilnică sau săptămînală acceptabilă pentru oameni;
    3) acestea provin din:
    a) peşti otrăvitori;
    b) produse din pescuit ce nu sînt conforme cu cerinţele pct. 105 subpct. 7) lit. b) din prezenta Normă sanitar-veterinară;
    [Pct.106 subpct.2), lit.b) modificată prin HG681 din 30.08.17, MO322-328/01.09.17 art.783]
    c) moluşte bivalve, echinoderme, tunicate sau gasteropode marine ce conţin biotoxine marine în cantităţi totale ce depăşesc limitele prevăzute în Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.435 din 28 mai 2010;
    4) Agenţia consideră că acestea pot constitui un risc pentru sănătatea publică sau pentru sănătatea animalelor ori sînt improprii pentru consum uman, din orice alt motiv.
Capitolul XI
Inspecţia exploataţiilor de producere a laptelui
şi controlul laptelui şi a colostrului la colectare
    107. Exploataţiile de producere a laptelui se supun controlului oficial în scopul verificării respectării cerinţelor de igienă, care poate implica inspecţii şi/sau monitorizarea controalelor efectuate de organizaţii profesionale.
    108. Animalele din exploataţiile pentru producerea laptelui se supun controlului oficial în scopul verificării corespunderii cu cerinţele faţă de sănătatea animalelor pentru producerea laptelui, precum şi de utilizarea produselor medicinale de uz veterinar.
    Acest control poate fi iniţiat în baza rezultatelor controalelor sanitar-veterinare efectuate în conformitate cu cerinţele sanitar-veterinare ce vizează sănătatea publică sau sănătatea animalelor ori protecţia şi bunăstarea animalelor.
    109. În cazul în care există motive pentru suspectarea nerespectării cerinţelor de sănătate animală, urmează să se verifice statutul general de sănătate al animalelor.
    110. În cazul constatării nerespectării regulilor de igienă, Agenţia trebuie:
    1) să verifice sau să impună luarea măsurilor corespunzătoare pentru remedierea neconformităţii;
    2) să monitorizeze controalele oficiale, efectuate în conformitate cu Regulile specifice de igienă a produselor alimentare de origine animală, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.435 din 28 mai 2010;
    3) în cazul în care operatorul din businessul alimentar nu remediază neconformitatea cu criteriile referitoare la numărul total de germeni (NTG) şi numărul de celule somatice în decurs de 3 luni de la prima notificare a Agenţiei:
    a) să suspende livrarea laptelui crud din exploataţia de producere;
    b) să impună aplicarea măsurilor necesare privind tratamentul şi utilizarea laptelui crud în scopul ocrotirii sănătăţii publice;
    4) să monitorizeze aplicarea măsurilor impuse pînă cînd operatorul din businessul alimentar demonstrează că laptele crud obţinut este conform cu criteriile stabilite.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3