Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
    Art. 1. – Se aprobă:
    a) Strategia de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011–2014, prevăzută în anexa nr. 1 care face parte integrantă din prezenta lege;
    b) Planul de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011–2014, prevăzut în anexa nr. 2 care face parte integrantă din prezenta lege.
    Art. 2. – Comisia Naţională a Pieţei Financiare:
    a) va asigura implementarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011–2014 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011–2014;
    b) va prezenta Parlamentului informaţia privind implementarea Strategiei în cadrul raportului anual asupra activităţii sale şi asupra funcţionării pieţei financiare nebancare.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                 Marian LUPU

    Nr. 35. Chişinău, 3 martie 2011.


    Strategia de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011–2014 (în continuare – Strategie) determină direcţiile de dezvoltare a pieţei financiare nebancare în Republica Moldova în următorii 4 ani, precum şi acţiunile principale privind atingerea obiectivelor propuse. Strategia a fost elaborată pentru realizarea obiectivelor stabilite de Strategia naţională de dezvoltare pe anii 2008–2011, Strategia de atragere a investiţiilor şi promovare a exporturilor pentru anii 2006–2015 şi Programul de activitate a Guvernului pentru perioada 2011–2014 „Integrarea europeană: libertate, democraţie, bunăstare”.
    Componentele pieţei financiare nebancare sînt: piaţa valorilor mobiliare, piaţa asigurărilor, sectorul de microfinanţare, care include asociaţiile de economii şi împrumut şi organizaţiile de microfinanţare, companiile de leasing, fondurile nestatale de pensii, birourile istoriilor de credit.
    1. Promovarea reformelor economice în Republica Moldova a avut drept scop crearea unei infrastructuri conforme cu principiile economiei de piaţă, al cărei element fundamental este piaţa valorilor mobiliare. În evoluţia pieţei valorilor mobiliare pot fi evidenţiate următoarele etape:
    a) 1992–1994 – crearea bazei legislative de ramură (provizorii) şi a infrastructurii pieţei, ajustată procesului de privatizare în masă (fondurile de investiţii pentru privatizare şi companiile fiduciare), precum şi constituirea organului de stat pentru reglementarea pieţei valorilor mobiliare – Comisia de stat pentru piaţa hîrtiilor de valoare;
    b) 1995–1996 – derularea procesului de privatizare în masă (schimbarea bonurilor patrimoniale în acţiuni ale întreprinderilor privatizate, încheierea şi înregistrarea celei de a doua emisiuni de acţiuni ale fondurilor de investiţii pentru privatizare şi reorganizarea lor în fonduri clasice), precum şi formarea infrastructurii pieţei valorilor mobiliare (înfiinţarea instituţiei registratorului independent, a deţinătorului nominal, apariţia intermediarilor financiari – companiilor de brokeri, fondarea Bursei de Valori a Moldovei şi începutul activităţii ei);
    c) 1997–1999 – desfăşurarea procesului de distribuire a proprietăţii privatizate (consolidarea proprietăţii privatizate şi conturarea proprietarilor reali (majoritari)); crearea cadrului legislativ şi normativ de ramură; fondarea Depozitarului Naţional de Valori Mobiliare, integrat în sistemul de tranzacţionare al Bursei de Valori a Moldovei; instituirea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare ca autoritate publică independentă pentru reglementarea şi supravegherea pieţei valorilor mobiliare;
    d) 2000–2009 – concomitent cu derularea procesului de distribuire şi consolidare a proprietăţii, au continuat: desfăşurarea activă a procesului de redistribuire a proprietăţii, perfecţionarea cadrului legislativ şi normativ, modificarea infrastructurii pieţei valorilor mobiliare, inclusiv lichidarea fondurilor de investiţii (eliminarea genului de activitate licenţiat ca fonduri de investiţii) care nu au îndreptăţit aşteptările acţionarilor privind obţinerea dividendelor, precum şi cele ale sectorului real al economiei privind atragerea de investiţii.
    2. Evoluţia cantitativă a pieţei primare (segmentul pieţei în care are loc emisiunea valorilor mobiliare şi distribuirea lor între primii deţinători) a demarat în anii 1995–1999 cu procesul de privatizare în masă a întreprinderilor de stat, însoţit de reorganizarea acestora în societăţi pe acţiuni.
    Analizînd evoluţia pieţei primare, se constată că, în ultimii 10 ani, nu s-a conturat o tendinţă de creştere a volumului emisiunilor (Diagrama nr. 1).

    Pe parcursul anilor 1999–2009 a fost înregistrat un număr de 1516 emisiuni de valori mobiliare în volum de circa 11,0 miliarde lei.
    Creşterea volumului emisiunilor în anii 2004 şi 2007 se datorează emisiunilor efectuate de instituţiile bancare şi societăţile din domeniul energetic, ceea ce nu este reprezentativ pentru aprecierea tendinţelor de dezvoltare a pieţei primare a valorilor mobiliare.
    Reducerea volumului emisiunilor de valori mobiliare s-a produs ca urmare a unui şir de factori, printre care: finalizarea executării planurilor investiţionale de către investitorii care au procurat cota de acţiuni a statului în procesul privatizării, concentrarea pachetelor de acţiuni de control pe contul unor persoane sau al unui grup afiliat de persoane, astfel fiind redusă atractivitatea pentru efectuarea de investiţii atît prin intermediul pieţei primare, cît şi al celei secundare.
    3. O evoluţie neuniformă a cunoscut şi piaţa secundară a valorilor mobiliare (segment al pieţei în care se tranzacţionează valorile mobiliare). Pe parcursul anilor 1999–2009 au fost tranzacţionate valori mobiliare în volum de 11,0 miliarde lei. Tendinţa de creştere a volumului tranzacţiilor s-a conturat abia în anii 2006–2008, atingînd cel mai înalt nivel în anul 2008 – 2193,5 milioane lei, fapt condiţionat şi de creşterea volumului tranzacţiilor de vînzare-cumpărare a pachetelor de acţiuni proprietate publică (Diagrama nr. 2).

    Volumul tranzacţiilor bursiere în perioada 1999–2009 a constituit 4,9 miliarde lei, sau 44%, din totalul tranzacţiilor. Astfel, segmentul extrabursier al pieţei prevalează asupra pieţei bursiere, cu excepţia anilor 2003 şi 2007, cînd cota tranzacţiilor bursiere a constituit 58% şi, respectiv, 66%.
    4. Criza economică a influenţat negativ şi piaţa valorilor mobiliare: în anul 2009, volumul emisiunilor de valori mobiliare s-a diminuat cu 21% faţă de anul precedent, iar volumul tranzacţiilor – de 3,5 ori. Totodată, volumele mari ale emisiunilor sau ale tranzacţiilor cu valori mobiliare înregistrate anterior au fost determinate în majoritatea cazurilor de modificările legislaţiei cu privire la mărimea capitalului social, precum şi de interesul investitorilor străini faţă de sectorul bancar. În mod evident, o creştere constantă a pieţei valorilor mobiliare nu a fost posibilă.
    5. În opinia experţilor Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Mondiale, piaţa valorilor mobiliare din Republica Moldova reflectă procesele de privatizare, are un caracter fragmentar şi se manifestă printr-o activitate limitată pe piaţa primară, precum şi printr-un volum neînsemnat de tranzacţii pe piaţa secundară.
    Structura pieţei valorilor mobiliare s-a format în urma privatizării masive a proprietăţii de stat, drept rezultat înregistrîndu-se un număr mare de acţionari minoritari şi un număr restrîns de acţionari care deţin pachete de control în societăţile pe acţiuni. Acţiunile şi proprietarii acţiunilor au apărut ca rezultat al repartizării cotelor de proprietate din patrimoniul statului şi nu al investirii veniturilor proprii pe piaţa de capital. Practic, piaţa naţională a valorilor mobiliare nu dispune de operatori de forţă, precum investitorii instituţionali, administratori eficienţi ai investiţiilor. Spectrul instrumentelor financiare tranzacţionate pe piaţa valorilor mobiliare este îngust şi cuprinde, de fapt, doar acţiunile ordinare şi pe cele preferenţiale.
    6. Actualmente, piaţa valorilor mobiliare dispune de o infrastructură care include Bursa de Valori a Moldovei (BVM), Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare (DNVM), 10 registratori independenţi, 21 de brokeri/dealeri, 2 companii de administrare fiduciară a investiţiilor şi 4 companii de estimare a valorilor mobiliare. Infrastructura pieţei autohtone, în linii generale, corespunde modelelor structurale existente pe alte pieţe de valori mobiliare: piaţa reglementată este reprezentată de BVM, clearingul şi decontările tranzacţiilor bursiere sînt asigurate de DNVM, ţinerea evidenţei deţinătorilor de valori mobiliare este realizată de registratorii independenţi. BVM este unica bursă de valori în Moldova, avînd 21 de membri, dintre care 10 sînt companii de brokeraj independente şi 11 – bănci comerciale.
    În listingul BVM sînt incluse mai puţin de 20 de societăţi pe acţiuni, iar circa 1000 sînt înregistrate la bursă pentru efectuarea tranzacţiilor. La BVM funcţionează sistemul electronic de tranzacţionare, care în prezent se utilizează doar pentru tranzacţiile cu valori mobiliare emise sub formă de acţiuni. Acest sistem urmează a fi utilizat şi pentru tranzacţionarea altor instrumente financiare (valori mobiliare de stat, obligaţiuni, derivative etc.).
    Operaţiile de decontare a mijloacelor băneşti pentru tranzacţiile cu valori mobiliare se efectuează prin intermediul unei singure bănci de decontare. Urmează să fie soluţionată problema integrării DNVM în Sistemul automatizat de plăţi interbancare (SAPI). Totodată, DNVM urmează să preia funcţia de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare.
    7. Astfel, nivelul redus de dezvoltare a pieţei naţionale a valorilor mobiliare este determinat de următorii factori: lipsa emisiunilor publice şi a instrumentelor financiare lichide, absenţa investitorilor instituţionali, aplicarea insuficientă a tehnologiilor informaţionale performante, gradul redus de încredere privind investirea în instrumente financiare şi în dezvoltarea relaţiilor corporative.
    8. Dezvoltarea sectorului privat în domeniul asigurărilor a început după adoptarea Legii nr. 1508-XII din 15 iunie 1993 cu privire la asigurări, care a stabilit modul de activitate pe piaţa asigurărilor în baza proprietăţii private.
    Sectorul asigurărilor este caracterizat prin ritmuri dinamice de creştere. Asigurătorii au extins reţelele de vînzări în teritoriu prin intermediul reprezentanţelor oficiale, al căror rol constă în informarea potenţialilor clienţi despre importanţa şi necesitatea asigurărilor.
    9. Tendinţa de dezvoltare a pieţei asigurărilor din Republica Moldova este determinată de o serie de indicatori privind calitatea serviciilor prestate de companiile locale de asigurare, precum şi de capacitatea financiară a acestora de a-şi onora obligaţiile asumate. În prezent, în sectorul asigurărilor activează 24 de societăţi de asigurări licenţiate şi 45 de brokeri. Activele nete ale societăţilor de asigurare au înregistrat un nivel de peste 800 milioane lei.
    În cursul anilor 1999–2009, volumul primelor de asigurare subscrise a crescut de 7,3 ori, iar al despăgubirilor de asigurare plătite – de 6,5 ori (Diagrama nr. 3).

    10. În pofida ritmurilor înalte de creştere a volumului primelor de asigurare, piaţa asigurărilor este subdezvoltată comparativ cu potenţialul existent şi cu nivelul de dezvoltare în ţările vecine. Gradul de penetrare a asigurărilor (volumul primelor de asigurare în raport cu produsul intern brut) în economia naţională înregistrează încă valori modeste, atingînd în anul 2009 nivelul de 1,36%, un indicator cu mult mai mic decît cel similar din ţările europene (circa 8%). Principalii factori care au creat această situaţie sînt: nivelul redus al veniturilor pe locuitor, subestimarea rolului asigurărilor, lipsa încrederii societăţii în acest sector, lipsa reglementării prudenţiale, asigurarea insuficientă a respectării legislaţiei. Majoritatea societăţilor de asigurare au un nivel insuficient de capitalizare şi sînt dirijate de persoane care nu au o pregătire profesională corespunzătoare.
    Cu excepţia asigurării obligatorii de răspundere civilă auto, celelalte sectoare ale asigurărilor sînt slab dezvoltate. Lipseşte, în fond, asigurarea bunurilor gospodăriilor casnice şi asigurarea benevolă de răspundere civilă, nu sînt asigurate majoritatea întreprinderilor şi organizaţiilor din sectorul real al economiei, precum şi cele din sistemul bugetar.
    11. Una dintre problemele existente în cadrul acestui sector ţine de nivelul redus al asigurărilor de viaţă, a căror cotă este de numai 6% din volumul total al primelor de asigurare. În acelaşi timp, în ţările europene aceasta depăşeşte 50%, constituind astfel un instrument de protecţie financiară, o posibilitate sigură de economisire pentru populaţie, precum şi o sursă importantă de capital pentru piaţa financiară nebancară.
    12. Criza economică a afectat sectorul asigurărilor care, după o perioadă de nouă ani de creştere continuă, a înregistrat în anul 2009 o diminuare cu 2,5% faţă de anul precedent a volumului de prime subscrise.
    13. Adoptarea Legii nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, care a stabilit cadrul regulatoriu de supraveghere, echivalent cu cel aplicat în Uniunea Europeană, constituie un suport important în dezvoltarea pieţei asigurărilor, în transformarea acesteia într-un element de bază al sectorului financiar. Implementarea corespunzătoare a obiectivelor stabilite de legea menţionată implică elaborarea şi aprobarea unor acte normative subordonate legii.
    În cadrul reformei regulatorii, avînd drept scop conformarea cu standardele internaţionale în domeniul asigurărilor, în anul 2006 a fost majorat normativul capitalului social minim pînă la 15 milioane lei pentru asigurătorii care se vor înregistra după intrarea în vigoare a acestei cerinţe; pentru asigurătorii actuali a fost stabilită o majorare treptată a capitalului social pe o perioadă de 5 ani.
    Majorarea cerinţelor faţă de nivelul capitalului social al asigurătorilor va contribui la stabilitatea financiară a acestora, în special la etapa iniţială de activitate.
    14. Un element indispensabil al pieţei dezvoltate a asigurărilor este activitatea intermediarilor în asigurări, al căror rol constă în îmbunătăţirea serviciilor de asigurare şi facilitarea accesului la acestea pentru consumatori. Pînă la intrarea în vigoare a Legii nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, activitatea brokerilor şi agenţilor de asigurare nu era supusă autorizării şi supravegherii. Ca urmare a operării modificărilor legislative, a fost introdusă licenţierea brokerilor de asigurare şi au fost stabilite anumite cerinţe faţă de activitatea acestora şi a agenţilor de asigurare.
    15. Majoritatea societăţilor de asigurare nu deţin baza statistică necesară şi nu aplică sisteme informaţionale pentru evaluarea riscurilor şi calcularea primelor de asigurare, însă dezvoltarea actuală a pieţei asigurărilor este posibilă numai în condiţiile aplicării tehnologiilor informaţionale performante în scopul efectuării estimărilor necesare procesului de asigurare şi menţinerii bazei statistice adecvate.
    Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule reglementează constituirea unei baze de date centralizate privind asigurarea de răspundere civilă auto, o cerinţă obligatorie pentru promovarea acestor asigurări în spaţiul european. Crearea bazei unice de date reprezintă un obiectiv important în dezvoltarea sistemului de asigurări, care va garanta supravegherea eficientă a respectării legislaţiei în vigoare (existenţa poliţei de asigurare, implementarea sistemului bonus-malus, excluderea poliţelor false etc.) şi va facilita accesul persoanei interesate la informaţia privind existenţa poliţei de asigurare obligatorie a autovehiculului.
    16. Piaţa instituţiilor financiare de creditare nebancare din Republica Moldova (asociaţii de economii şi împrumut şi organizaţii de microfinanţare) se dezvoltă dinamic. Înfiinţarea şi dezvoltarea acestor instituţii sînt dictate de necesitatea de finanţare în special a sectorului rural. Sarcina principală a instituţiilor menţionate este facilitarea accesului locuitorilor din zonele rurale la servicii financiare de bază, precum depunerea economiilor şi acordarea de împrumuturi, sprijinirea activităţilor legale ale membrilor asociaţiilor în vederea îmbunătăţirii condiţiilor economice şi sociale ale acestora.
Băncile şi alte instituţii financiare nu au filiale şi reprezentanţe în majoritatea localităţilor din mediul rural, astfel încît serviciile de creditare nu sînt accesibile tuturor categoriilor de populaţie. Avantajul asociaţiilor de economii şi împrumut, în comparaţie cu alte instituţii financiare, constă în apropierea de consumatorii de servicii financiare şi costul redus al serviciilor prestate membrilor asociaţiilor.
    17. În prezent, în sistemul asociaţiilor de economii şi împrumut activează 395 de asociaţii, iar numărul membrilor acestora depăşeşte 120 mii, fiind de 42 de ori mai mare decît cel din anul 1998. La finele anului 2009, valoarea totală a portofoliului de împrumuturi acordate membrilor asociaţiilor a constituit 322,9 milioane lei (Diagrama nr. 4).

    Evoluţia dinamică a sistemului asociaţiilor de economii şi împrumut în perioada 2004–2008 a înregistrat ritmuri semnificative de creştere a numărului beneficiarilor de împrumuturi şi a numărului depunătorilor de economii, însă criza financiară a avut drept impact, în anul 2009, diminuarea numărului beneficiarilor de împrumuturi sub nivelul anului 2004 (Diagrama nr. 5).

    Volumul total al activelor în anul 2009 a constituit 366,2 milioane lei, depăşind nivelul anului 2003 de circa 3 ori (Diagrama nr. 6).

    18. Reţeaua actuală a asociaţiilor de economii şi împrumut nu satisface pe deplin cererile de surse de finanţare ale membrilor, acestea fiind în mare măsură dependente de sursele externe, fapt ce nu permite generarea de venituri suficiente pentru o dezvoltare durabilă, care să le creeze asociaţiilor o imagine atractivă şi sigură. Practic, toate depunerile de economii sînt atrase pe termen scurt. La fel, circa 70% din împrumuturile acordate membrilor asociaţiei sînt pe termen scurt (pînă la 1 an). În anul 2009, ponderea activelor eficiente s-a diminuat comparativ cu cea a activelor ineficiente, înregistrînd o valoare cu 1,5 puncte procentuale inferioară nivelului minim recomandat de Consiliul Mondial al Uniunilor de Credit (WOCCU).
    Asupra activităţii asociaţiilor de economii şi împrumut a avut un impact negativ criza financiară: volumul împrumuturilor acordate la finele anului 2009 s-a diminuat cu 36% faţă de anul precedent.
    19. Dezvoltarea stabilă a asociaţiilor necesită soluţionarea unor probleme, printre care pot fi menţionate următoarele: dependenţa excesivă de sursele externe de finanţare; nivelul insuficient de pregătire profesională a angajaţilor asociaţiilor; riscul de nerambursare cauzat de concentrarea împrumuturilor acordate într-un sector specific, dependent de condiţiile climaterice şi de faptul că circa 90% dintre acestea sînt împrumuturi negarantate.
    20. În Republica Moldova, organizaţiile de microfinanţare se află în faza de dezvoltare, înregistrînd potenţial de creştere. Aceste organizaţii au apărut ca sursă alternativă de finanţare, deoarece băncile comerciale nu acordă credite pentru toate categoriile de populaţie, în special pentru cei din mediul rural, sau deoarece procedura de contractare a creditelor este prea complicată. Misiunea organizaţiilor de microfinanţare este sporirea accesului antreprenorilor individuali şi al întreprinderilor mici şi mijlocii la sursele de finanţare.
    Statutul juridic şi particularităţile de constituire şi de activitate a organizaţiilor de microfinanţare, care asigură condiţii de apărare a drepturilor şi intereselor legitime ale creditorilor, donatorilor, beneficiarilor, precum şi ale fondatorilor, asociaţilor şi acţionarilor organizaţiilor de microfinanţare, sînt stabilite de Legea nr. 280-XV din 22 iulie 2004 cu privire la organizaţiile de microfinanţare. Principiile de activitate a organizaţiilor de microfinanţare sînt: asigurarea unei stabilităţi financiare în domeniul microfinanţării, asigurarea transparenţei în activitatea de microfinanţare şi respectarea concurenţei loiale.
    21. În prezent, în Republica Moldova activează 35 de organizaţii de microfinanţare, avînd la finele anului 2009 un portofoliu de împrumut de circa 1,4 miliarde lei, sau de 3,1 ori mai mare decît în anul 2005 (Diagrama nr. 7).

    În anul 2009, valoarea consolidată a activelor organizaţiilor de microfinanţare a constituit 1933,8 milioane lei, iar profitul lor net a înregistrat valoarea de 77,1 milioane lei, fiind de 3,4 ori mai mare decît în anul 2006.
    22. Fortificarea sectorului de microfinanţare va contribui la susţinerea financiară a unităţilor administrativ-teritoriale, la reducerea sărăciei şi la stimularea iniţiativei private în Republica Moldova, dezvoltînd comerţul, activităţile agricole, sectorul social, meşteşugurile, transportul local şi alte ramuri economico-sociale din mediul rural.
    23. În corelare cu schimbările fundamentale produse în economia Republicii Moldova, în anul 2007 piaţa financiară nebancară a înregistrat importante schimbări pe plan instituţional şi regulator ca urmare a instituirii Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare (în continuare – Comisia Naţională) în temeiul Legii nr. 129-XVI din 7 iunie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998 privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. Comisia Naţională a devenit succesoarea Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, a Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Asigurărilor şi Fondurilor Nestatale de Pensii şi a Serviciului supravegherii de stat a activităţii asociaţiilor de economii şi împrumut ale cetăţenilor de pe lîngă Ministerul Finanţelor.
    24. Comisia Naţională stabileşte politica pieţei financiare nebancare prin elaborarea de acte normative ce reglementează activitatea participanţilor la aceasta, prin autorizarea activităţii lor, precum şi prin supravegherea respectării legislaţiei de către participanţii la piaţa financiară nebancară. Obiectivele de bază ale Comisiei Naţionale sînt: asigurarea stabilităţii, transparenţei, siguranţei şi eficienţei sectorului financiar nebancar, prevenirea riscurilor sistemice şi a manipulării pe piaţa financiară nebancară, protejarea drepturilor participanţilor la piaţa financiară nebancară.
    25. Pe parcursul anilor 2006–2008, în vederea ajustării legislaţiei interne la acquis-ul comunitar şi la standardele internaţionale, au fost adoptate legi noi sau au fost modificate legile existente în domeniul pieţei financiare nebancare, precum: Legea nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, Legea nr. 414-XVI din
    22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, Legea nr. 129-XVI din 7 iunie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 192-XIV din 12 noiembrie 1998 privind Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare, Legea asociaţiilor de economii şi împrumut nr. 139-XVI din 21 iunie 2007, Legea nr.163-XVI din 13 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, Legea nr. 249-XVI din 22 noiembrie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 199-XIV din 18 noiembrie 1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare, Legea nr. 122-XVI din 29 mai 2008 privind birourile istoriilor de credit.
    26. Legea nr. 329-XIV din 25 martie 1999 cu privire la fondurile nestatale de pensii stabileşte modul de constituire, funcţionare şi încetare a activităţii fondurilor nestatale de pensii, precum şi modul de exercitare a controlului de stat asupra activităţii acestora. Autorizarea primului fond nestatal de pensii în anul 2008 a generat noi provocări în vederea dezvoltării cadrului de reglementare în domeniu, care să conducă la crearea fondurilor de pensii facultative, la conştientizarea populaţiei asupra importanţei de a-şi asigura o pensie suplimentară în perioada postactivă de viaţă, precum şi la restabilirea încrederii populaţiei în activitatea investitorilor instituţionali.
    27. Legea nr. 59-XVI din 28 aprilie 2005 cu privire la leasing stabileşte bazele juridice de reglementare a raporturilor de leasing, obiectul leasingului, participanţii la operaţiunile de leasing, drepturile, obligaţiile şi răspunderea acestora. Portofoliul contractelor de leasing în anul 2008 a constituit cifra de 1,2 miliarde lei, fiind de 3,8 ori mai mare faţă de cel din anul 2005. Avînd în vedere recomandările experţilor Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Mondiale, se impune operarea de modificări şi completări la legislaţia în vigoare pentru delegarea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare a atribuţiilor de supraveghere a activităţii de leasing.
    28. Complexitatea relaţiilor de piaţă, faptul că acestea sînt supuse unor riscuri majore, uneori de proporţii statale, interesele de securitate a participanţilor la piaţă condiţionează necesitatea elaborării unor standarde şi reglementări specifice pieţei financiare nebancare. Sistemul actual de reglementare a pieţei necesită să fie modificat din următoarele considerente:
    a) fiind elaborat în condiţiile în care segmentele pieţei financiare nebancare au fost administrate de diferite autorităţi, reglementările respective urmează a fi revăzute în scopul unificării abordărilor şi principiilor de reglementare şi supraveghere;
    b) adoptarea legislaţiei noi în domeniul asigurărilor şi asociaţiilor de economii şi împrumut, modificarea şi completarea legislaţiei privind societăţile pe acţiuni şi valorile mobiliare implică ajustarea normelor de reglementare şi supraveghere a pieţei financiare nebancare la standardele internaţionale şi introducerea supravegherii bazate pe estimarea gradului de risc;
    c) dezvoltarea, în ultimii ani, a segmentului de microfinanţare prin creşterea indicatorilor de performanţă, apariţia mai multor entităţi ce practică activitatea de microfinanţare, oferirea unei game largi de servicii de microfinanţare, inclusiv creditarea ipotecară, creează premise pentru introducerea unor modificări şi completări la Legea nr. 280-XV din 22 iulie 2004 cu privire la organizaţiile de microfinanţare în scopul excluderii fraudelor şi manipulărilor pe acest segment.
    29. Implementarea legislaţiei în domeniul pieţei financiare nebancare impune elaborarea de acte normative privind modul de aplicare a acesteia.
    O problemă importantă care necesită soluţionare este aplicarea standardelor cu privire la managementul riscului şi a standardelor generale privind piaţa financiară nebancară. Elaborarea unor astfel de norme, în special a normelor de prudenţă financiară, care sînt relevante în acquis-ul comunitar, reprezintă un obiectiv de bază în activitatea de reglementare a pieţei.
    Elaborarea, modificarea şi completarea cadrului normativ vor asigura unificarea procedurilor de reglementare şi supraveghere a activităţii pe piaţa valorilor mobiliare, pe piaţa asigurărilor şi în domeniul microfinanţării.
    30. Majoritatea funcţiilor şi atribuţiilor Comisiei Naţionale privind reglementarea şi supravegherea pieţei financiare nebancare au fost stabilite în legile ce reglementează segmentele pieţei (valori mobiliare, asigurări, asociaţii de economii şi împrumut). Armonizarea cadrului juridic în scopul unificării abordării problemelor de reglementare şi supraveghere este o sarcină dificilă, deoarece aceste reglementări diferă esenţial pe sectoare sau, în unele cazuri, lipsesc în totalitate.
    31. Este insuficientă şi protejarea actuală a drepturilor consumatorilor de servicii financiare, deoarece nu toate legile care reglementează sectorul financiar nebancar conţin asemenea măsuri. Promovarea Codului de guvernare corporativă va ajuta la îmbunătăţirea activităţii organelor administrative ale societăţilor pe acţiuni. Totodată, există o serie de probleme care afectează interesele acţionarilor şi care nu pot fi soluţionate prin intermediul Codului de guvernare corporativă. Aceste probleme ţin de protecţia insuficientă a intereselor proprietarilor de societăţi, de lipsa de răspundere personală a membrilor consiliului de administraţie al societăţii pentru deciziile adoptate.
    În vederea protejării eficiente a drepturilor consumatorilor de servicii financiare nebancare şi asigurării transparenţei informaţiei, a fost elaborat Regulamentul cu privire la dezvăluireа de către participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară a informaţiei privind acordarea serviciilor, care stabileşte regulile de prezentare a produselor financiare nebancare şi volumul minim de informaţie privind rezultatele activităţii participantului profesionist la piaţa financiară nebancară care trebuie să fie prezentată consumatorului.
    32. Elaborarea Strategiei derivă din necesitatea dezvoltării în continuare a sectorului financiar nebancar, care în prezent înscrie indicatori sub nivelul mediu înregistrat în ţările din regiune, precum şi din necesitatea consolidării capacităţilor Comisiei Naţionale, implementării cadrului legislativ şi normativ nou şi asigurării respectării standardelor internaţionale pe toate segmentele pieţei financiare nebancare – valori mobiliare, asigurări şi microfinanţare.
    33. Scopul Strategiei este transformarea pieţei financiare nebancare într-un mecanism eficient de atragere a investiţiilor în sectorul real al economiei şi ridicarea atractivităţii investiţionale a Republicii Moldova. În vederea atingerii acestui scop, Strategia prevede realizarea următoarelor obiective:
    a) consolidarea sistemului de reglementare şi supraveghere a sectorului financiar nebancar, alinierea acestuia la standardele internaţionale şi acquis-ul comunitar;
    b) dezvoltarea instituţională a pieţei financiare nebancare;
    c) impulsionarea procesului de dezvoltare a pieţei valorilor mobiliare, inclusiv stimularea apariţiei de noi instrumente financiare şi perfecţionarea infrastructurii pieţei;
    d) consolidarea pieţei asigurărilor, dezvoltarea infrastructurii acestei pieţe;
    e) asigurarea dezvoltării durabile a sectorului de microfinanţare;
    f) asigurarea protecţiei drepturilor şi intereselor participanţilor la piaţa financiară nebancară.
    34. Strategia include două componente:
    a) strategia propriu-zisă, care stabileşte obiectivele necesare şi modul de realizare a acestora;
    b) planul de acţiuni pentru implementarea strategiei, care stabileşte termenul de realizare, autoritatea responsabilă, costul şi sursa de finanţare pentru fiecare acţiune.
    35. Strategia a fost elaborată cu consultarea participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară şi a asociaţiilor profesionale ale acestora. Un suport esenţial în elaborarea Strategiei l-au constituit recomandările experţilor Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Mondiale expuse în Programul de evaluare a sectorului financiar al Moldovei, realizat în anul 2007, şi în procesul de elaborare a Strategiei.
    36. Măsurile de realizare a obiectivelor Strategiei urmează a fi direcţionate spre stimularea aprovizionării continue cu resurse financiare a sectorului real al economiei naţionale prin îmbunătăţirea condiţiilor de activitate pe piaţa financiară nebancară, selectarea unor forme şi metode de activitate orientate spre diversificarea instrumentelor financiare, crearea investitorilor instituţionali şi dezvoltarea infrastructurii, precum şi implementarea tehnologiilor informaţionale moderne.
    37. Reforma sistemului de reglementare şi supraveghere a pieţei financiare nebancare va fi realizată prin implementarea următoarelor acţiuni:
    a) consolidarea capacităţilor instituţionale ale Comisiei Naţionale;
    b) armonizarea cadrului normativ subordonat noii legislaţii privind supravegherea pieţei financiare nebancare cu acquis-ul comunitar, inclusiv aplicarea metodelor de supraveghere bazate pe estimarea gradului de risc;
    c) elaborarea procedurilor de licenţiere a participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară în baza prevederilor acquis-ului comunitar;
    d) perfecţionarea legislaţiei privind prevenirea fraudelor pe piaţa financiară nebancară;
    e) creşterea rolului organizaţiilor de autoreglementare ale participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară şi al asociaţiei centrale a asociaţiilor de economii şi împrumut în procesul de reglementare şi supraveghere a pieţei.
    38. În vederea consolidării capacităţilor Comisiei Naţionale şi a perfecţionării calitative a reglementării şi supravegherii activităţii participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară, se vor realiza următoarele acţiuni:
    a) modificarea cadrului juridic care reglementează activitatea Comisiei Naţionale, inclusiv atribuirea acesteia a funcţiei de supraveghere a activităţii de leasing;
    b) crearea unei baze de date sigure, conformă standardelor şi practicilor internaţionale, privind activitatea participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară şi dezvoltarea tehnologiilor informaţionale privind metodele de analiză a datelor;
    c) instruirea şi perfecţionarea continuă a personalului în domeniul aplicării metodelor şi practicilor relevante de analiză şi supraveghere a pieţei financiare nebancare;
    d) dezvoltarea relaţiilor de cooperare cu organismele internaţionale din domeniu şi cu autorităţi de supraveghere similare din alte ţări.
    39. În scopul unificării reglementărilor actuale privind competenţele Comisiei Naţionale, este necesară revizuirea legislaţiei şi stabilirea competenţelor clare ale Comisiei Naţionale privind:
    a) elaborarea, în mod independent, a regulilor şi regulamentelor cu caracter obligatoriu şi executoriu;
    b) aplicarea acţiunilor de interdicţie, intervenţie, control şi sancţionare disciplinară şi contravenţională;
    c) acumularea operativă şi deplină a informaţiei pentru îndeplinirea obligaţiilor stabilite de legislaţie;
    d) efectuarea supravegherii eficiente a activităţii participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară.
    40. Pentru realizarea unei supravegheri adecvate şi eficiente, va fi revizuit sistemul de acumulare şi prelucrare a informaţiei privind evoluţia pieţei financiare nebancare, fapt care va permite deţinerea de date ce reflectă situaţia reală pe piaţă. Va fi modernizată infrastructura tehnologiilor informaţionale destinată realizării funcţiilor de supraveghere, inclusiv baza tehnică şi sistemele de comunicare şi de prelucrare a informaţiei.
    41. Aplicarea metodеlor relevante de reglementare şi supraveghere va implica capacităţi noi şi o pregătire adecvată a personalului, va implica programe de instruire în domeniu, inclusiv cu participarea experţilor şi specialiştilor internaţionali care posedă experienţă în domeniul supravegherii segmentelor pieţelor financiare nebancare. Instruirea angajaţilor va include şi stagierea acestora în cadrul unor autorităţi de reglementare şi supraveghere sau al unor participanţi profesionişti la pieţele financiare nebancare din alte ţări.
    42. Stabilirea relaţiilor de cooperare cu organismele internaţionale din domeniu, precum şi suportul acordat de acestea în procesul de reformare a pieţei financiare nebancare, reprezintă o condiţie prioritară pentru realizarea obiectivelor Strategiei. Procesul de cooperare în domeniul pieţei financiare nebancare a avut drept punct de reper semnarea Acordului de parteneriat şi cooperare între Republica Moldova şi Uniunea Europeană. Ulterior, acest document a fost completat cu Planul de acţiuni Uniunea Europeană – Republica Moldova, care stabileşte crearea pentru pieţele financiare a unui cadru regulator şi de supraveghere prudenţială echivalent cu cel existent în Uniunea Europeană, instruirea personalului autorităţii de supraveghere în sectorul financiar nebancar şi asigurarea implementării recomandărilor Fondului Monetar Internaţional la realizarea acestor acţiuni.
    43. Cooperarea cu organismele de finanţare internaţionale în procesul de atragere a asistenţei tehnice externe este orientată spre îndeplinirea priorităţilor stabilite pentru activitatea Comisiei Naţionale şi dezvoltarea segmentelor pieţei financiare nebancare. Considerînd că dezvoltarea cooperării la nivel internaţional reprezintă un obiectiv important în orientarea şi afirmarea cursului strategic de dezvoltare, Comisia Naţională a obţinut calitatea de membru al Asociaţiei Internaţionale a Supraveghetorilor în Asigurări (IAIS) şi îşi propune, la acest capitol, următoarele priorităţi:
    a) aderarea la Organizaţia Internaţională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) şi la Consiliul Mondial al Uniunilor de Credit (WOCCU), a căror activitate are drept scop creşterea eficienţei pieţelor emergente prin elaborarea de standarde şi principii şi prin facilitarea schimbului de informaţii şi experienţă;
    b) valorificarea unui proiect de asistenţă tehnică orientat spre dezvoltarea cadrului de reglementare a pieţei financiare nebancare şi consolidarea capacităţilor instituţionale ale Comisiei Naţionale.
    44. Studierea şi implementarea celor mai relevante principii şi practici internaţionale de reglementare şi supraveghere, precum şi necesitatea dezvoltării şi intensificării schimbului de informaţii între autorităţile de supraveghere din diferite ţări, сonstituie obiective pentru care Comisia Naţională va încheia acorduri de colaborare cu organismele internaţionale în domeniu şi cu autorităţile similare din alte ţări.
    45. Odată cu armonizarea legislaţiei privind valorile mobiliare, asigurările şi asociaţiile de economii şi împrumut cu acquis-ul comunitar, se vor elabora acte normative subordonate acesteia, fiind asigurată unificarea procedurilor de reglementare şi supraveghere pentru toţi participanţii la piaţa financiară nebancară.
    46. O direcţie prioritară în perfecţionarea sistemului de reglementare şi supraveghere constituie implementarea monitorizării activităţii participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară în baza estimării gradului de risc.
    47. Activitatea de supraveghere va fi orientată spre aplicarea procedurilor bazate pe estimarea gradului de risc, fapt ce va contribui la identificarea domeniilor şi participanţilor profesionişti cu risc sporit. Aceste proceduri vor include identificarea factorilor semnificativi de risc, evaluarea calităţii managementului, organizarea sistemului intern de evaluare a riscurilor din activitatea participantului profesionist, evidenţierea domeniilor expuse riscului şi elaborarea acţiunilor de prevenire timpurie sau de remediere a acestuia.
    48. Preluarea de către Comisia Naţională a funcţiilor de licenţiere a tuturor participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară implică unificarea procedurilor de licenţiere şi ajustarea acestora la normele stabilite de acquis-ul comunitar. Procedurile noi de licenţiere se vor baza pe criterii specifice pieţei financiare nebancare şi pe nivelul riscurilor în activitatea participanţilor profesionişti, vor prevedea evaluarea resurselor solicitantului, managementului, personalului, sistemelor interne de control.
    49. Cadrul legislativ şi normativ pentru licenţierea activităţii profesioniste pe piaţa financiară nebancară va stabili clar criteriile de eliberare a licenţelor, lista şi conţinutul documentelor aferente, modul şi termenele de examinare a acestora. Solicitantul de licenţă va trebui să demonstreze capacitatea de respectare a cerinţelor de reglementare de către administratorii săi şi să se asigure că aceştia au o bună reputaţie şi experienţă suficientă pentru a garanta gestionarea corectă şi prudentă a activităţii participantului profesionist la piaţa financiară nebancară.
    50. Aplicarea corespunzătoare a cerinţelor stabilite la etapa licenţierii va preveni pierderi ulterioare considerabile, atît de ordin financiar – pentru consumatorii serviciilor financiare, cît şi acelea ce ţin de afectarea imaginii şi stabilităţii sectorului financiar nebancar în ansamblu.
    51. În scopul protecţiei intereselor consumatorilor de servicii financiare în condiţiile crizei economice, este necesar a prevedea în legislaţie măsuri concrete privind neadmiterea fraudelor, abuzurilor, manipulărilor şi răspunderea pentru nerespectarea prevederilor legislaţiei.
    52. Pentru soluţionarea problemelor menţionate se prevede modificarea şi completarea legislaţiei contravenţionale şi a celei penale prin concretizarea contravenţiilor şi infracţiunilor de pe piaţa financiară nebancară, cît şi a măsurilor de sancţionare a acestora.
    53. O condiţie indispensabilă pentru diminuarea riscurilor pe piaţa financiară nebancară este combaterea manipulărilor, a spălării banilor şi a finanţării terorismului. În acest scop, normele cu privire la prevenirea manipulării pe piaţa financiară nebancară şi cele privind combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului vor fi aduse în conformitate cu prevederile directivelor Uniunii Europene.
    54. Dezvoltarea stabilă, transparentă şi eficientă a pieţei financiare nebancare urmează a fi realizată cu implicarea tuturor părţilor interesate. În acest sens, vor fi elaborate norme de reglementare cu implicarea organizaţiilor de autoreglementare, asociaţiilor de specialitate din domeniu şi ale consumatorilor de servicii ale pieţei financiare nebancare.
    55. Un rol important în dezvoltarea pieţei financiare nebancare urmează să revină organizaţiilor de autoreglementare ale participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară şi asociaţiei centrale a asociaţiilor de economii şi împrumut. Competenţa acestor organizaţii va include dreptul de a stabili standarde şi cerinţe proprii care vor completa şi vor detalia normele aprobate de Comisia Naţională. Concomitent cu dezvoltarea capacităţilor organizaţiilor de autoreglementare şi ale asociaţiei centrale, Comisia Naţională va examina posibilitatea delegării, în limitele prevăzute de legislaţie, a unor competenţe de reglementare şi supraveghere, precum şi de disciplinare a membrilor.
    56. Constituirea şi promovarea investitorilor instituţionali care generează necesităţi de produse financiare pentru investiţii, inclusiv instrumente financiare noi, reprezintă un element de bază pentru dezvoltarea pieţei financiare nebancare.
    57. Resursele investitorilor individuali pot fi atrase pe piaţa de capital prin intermediul investitorilor instituţionali. În vederea sporirii rolului investitorilor instituţionali pe piaţa valorilor mobiliare, va fi elaborat un nou cadru legislativ privind constituirea, funcţionarea şi lichidarea acestora, pornind de la următoarele criterii:
    a) extinderea spectrului de obiecte investiţionale care pot forma portofoliul;
    b) elaborarea unor norme mai puţin restrictive din punctul de vedere al spectrului de mecanisme investiţionale, ce ar putea fi utilizate de investitorii instituţionali;
    c) elaborarea legislaţiei noi în baza principiilor de reglementare şi supraveghere a activităţii investitorilor instituţionali prevăzute de acquis-ul comunitar, inclusiv reglementarea şi supravegherea activităţii de leasing.
    58. În scopul amplificării posibilităţii de atragere a mijloacelor disponibile ale populaţiei, se prevede elaborarea cadrului legislativ şi normativ:
    a) privind activitatea organismelor de plasament colectiv;
    b) privind activitatea fondurilor de pensii facultative.
    59. Sistemul fondurilor de pensii facultative se va forma pe baza contribuţiilor voluntare ale angajaţilor şi/sau angajatorilor în scopul obţinerii unei pensii suplimentare faţă de cea asigurată de stat. În timp ce contribuţiile la fondul public de pensii sînt redistribuite pensionarilor actuali, cele vărsate în fondurile de pensii facultative vor fi reinvestite în valori mobiliare de stat sau corporative, în depozite bancare etc. Fiecărui contribuabil i se va deschide un cont personal în care se vor acumula sumele vărsate şi venitul investiţional, astfel fiind asigurată o corelaţie dintre mărimea pensiei şi a contribuţiilor din perioada activă.
    În scopul protejării intereselor participanţilor la fondurile de pensii facultative, vor fi stabilite reguli privind separarea activelor administratorului de activele fondului, răspunderea administratorilor, normele de dezvăluire şi de transparenţă a operaţiunilor cu activele fondurilor de pensii, normele de rezerve obligatorii, va fi creat Fondul de garantare a pensiilor facultative. Acest Fond va fi constituit din contribuţiile administratorilor fondurilor de pensii facultative, fiind reglementat şi gestionat de către Comisia Naţională; disponibilităţile vor fi plasate în conturi de depozit în bănci comerciale şi/sau în valori mobiliare de stat, astfel fiind garantate drepturile participanţilor şi ale beneficiarilor dobîndite în cadrul sistemului de pensii facultative.
    60. Promovarea investiţiilor colective este imposibilă fără o schimbare a psihologiei, culturii şi comportamentului investitorilor individuali. Restabilirea încrederii investitorilor individuali va constitui unul dintre obiectivele principale în domeniul dezvoltării investiţiilor colective. Totodată, este necesar ca investitorii instituţionali şi alte instituţii specializate să efectueze o amplă campanie de informare a publicului larg care, de regulă, posedă cunoştinţe insuficiente în domeniul investiţional.
    61. Dezvoltarea activităţii birourilor istoriilor de credit are o importanţă tot mai mare pe piaţa financiară din Republica Moldova ca urmare a creşterii rapide a ofertei de credite. Creditele înregistrează o creştere continuă datorită diversificării portofoliului de clienţi, dar şi a produselor de finanţare, inclusiv datorită lansării unor noi servicii precum leasingul şi microfinanţarea. În aceste condiţii, pentru a asigura un nivel satisfăcător de rambursare a creditelor, este necesar să se dezvolte infrastructuri informaţionale de formatul birourilor istoriilor de credit. Legea nr. 122-XVI din 29 mai 2008 cu privire la birourile istoriilor de credit reprezintă cadrul de reglementare a activităţii lor.
    62. Pornind de la necesitatea sporirii gradului de protecţie a creditorilor şi debitorilor din contul diminuării generale a riscurilor de credit şi în scopul ridicării eficienţei instituţiilor financiare şi a altor entităţi care acordă credite, a fost aprobat cadrul normativ subordonat legii menţionate. Astfel, vor fi realizate acţiuni de stimulare a cît mai multor entităţi (societăţi de asigurare, companii de leasing, asociaţii de economii şi împrumut, organizaţii de microfinanţare) privind utilizarea serviciilor birourilor istoriilor de credit.
    63. O condiţie principală pentru relansarea pieţei valorilor mobiliare este modificarea infrastructurii acesteia prin aplicarea tehnologiilor informaţionale performante şi implementarea practicilor internaţionale de tranzacţionare, înregistrare şi decontare, pentru a permite interconectarea cu alte pieţe financiare.
    64. În scopul stimulării dezvoltării pieţei valorilor mobiliare, se preconizează realizarea următoarelor măsuri:
    a) modificarea cadrului legislativ şi normativ privind piaţa valorilor mobiliare pentru alinierea acestuia la standardele internaţionale şi acquis-ul comunitar;
    b) stimularea implementării unor noi instrumente financiare;
    c) perfecţionarea infrastructurii pieţei valorilor mobiliare.
    65. Pentru a dezvolta piaţa primară a valorilor mobiliare sînt necesare acţiuni de ridicare a atractivităţii valorilor mobiliare ca instrument de creditare şi ca sursă investiţională, de asemenea, acţiuni de optimizare a procedurii de plasare a valorilor mobiliare, în conformitate cu practicile internaţionale în domeniu. Acest proces va include realizarea următoarelor măsuri:
    a) elaborarea proiectului noii legi privind piaţa de capital;
    b) elaborarea cadrului normativ privind participarea intermediarilor profesionişti la emisiunile de valori mobiliare, în scopul realizării eficiente a acestor emisiuni;
    c) stimularea emisiunilor de valori mobiliare prin intermediul ofertelor publice;
    d) stabilirea criteriilor adecvate privind includerea societăţilor pe acţiuni în primul nivel de listare la BVM, în scopul evidenţierii societăţilor ale căror acţiuni sînt activ tranzacţionate.
    66. Comisia Naţională va susţine instituirea participanţilor profesionişti ce desfăşoară activităţi de underwriting şi de consultanţă investiţională, promovînd emisiuni de valori mobiliare cu participarea acestora.
    67. Optimizarea procedurilor de emisiune a valorilor mobiliare va fi realizată concomitent cu stabilirea responsabilităţii emitenţilor şi persoanelor de răspundere ale acestora în cazurile nerespectării cadrului legislativ şi normativ la efectuarea emisiunilor, legislaţia contravenţională şi penală urmînd să fie completată cu prevederile de rigoare.
    68. Dezvoltarea pieţei financiare nebancare ţine de extinderea spectrului de instrumente financiare în scopul creării de noi posibilităţi pentru investitori, deoarece pe piaţa actuală a valorilor mobiliare din Republica Moldova se tranzacţionează, în fond, numai acţiuni.
    69. Se preconizează dezvoltarea pieţei obligaţiunilor, de a căror apariţie sînt interesate băncile şi companiile de leasing şi care, în acelaşi timp, prezintă un produs solicitat de investitorii instituţionali – organismele de plasament colectiv şi fondurile de pensii facultative. Pentru dezvoltarea instrumentelor financiare menţionate, se vor elabora în mod prioritar acte normative care vor stabili modul de emisiune şi circulaţie a obligaţiunilor corporative.
    70. Dezvoltarea pieţei secundare a valorilor mobiliare este posibilă numai prin transformarea acesteia într-o piaţă eficientă şi rentabilă din punct de vedere operaţional. În acest scop, vor fi întreprinse măsuri privind modificarea, conform practicii internaţionale, a procedurilor de efectuare şi înregistrare a tranzacţiilor şi de efectuare a clearingului şi decontărilor. Astfel, se va promova o structură modernă a DNVM, care va avea şi funcţia de ţinere a registrului deţinătorilor de valori mobiliare emise de către societăţile pe acţiuni şi pe cea de efectuare a decontărilor în conformitate cu practicile internaţionale, fapt ce va conduce la simplificarea şi reducerea costurilor tranzacţiilor cu valori mobiliare.
    71. De asemenea, se vor întreprinde măsuri pentru crearea unui sistem integrat de comercializare care va interconecta BVM, DNVM şi intermediarii, fapt ce va permite efectuarea continuă a tranzacţiilor şi comercializarea la distanţă a valorilor mobiliare. În cadrul tranzacţionării valorilor mobiliare, decontarea mijloacelor băneşti se va efectua prin intermediul Băncii Naţionale a Moldovei. În procesul de dezvoltare a infrastructurii, se va ţine cont de particularităţile existente în ţara noastră şi de direcţiile de dezvoltare a pieţei financiare nebancare în ţările Uniunii Europene, fapt care va permite cooperarea şi interconectarea acestora în viitor.
    72. Principalul obiectiv al domeniului asigurărilor este formarea unei pieţe stabile şi transparente, bazată pe tehnologii moderne de asigurare, capabilă să protejeze interesele cetăţenilor şi ale agenţilor economici, precum şi să devină o sursă importantă de investiţii pentru dezvoltarea economică a ţării. Realizarea acestui obiectiv include următoarele priorităţi:
    a) creşterea nivelului de capitalizare a societăţilor de asigurare, diversificarea serviciilor de asigurare;
    b) modificarea sistemului de reglementare şi supraveghere în baza principiilor aplicate la nivel internaţional şi prin utilizarea tehnologiilor informaţionale performante;
    c) îmbunătăţirea managementului societăţilor de asigurare prin crearea sistemelor interne de evaluare a riscurilor şi de pregătire profesională a specialiştilor;
    d) dezvoltarea infrastructurii pieţei asigurărilor;
    e) crearea sistemului informaţional în asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto.
    73. Pentru a menţine o piaţă stabilă şi eficientă a asigurărilor, este necesară implementarea normelor de solvabilitate aplicate la nivel internaţional care stabilesc o relaţie strînsă între nivelul capitalului propriu al asigurătorului şi volumul obligaţiilor asumate. Elaborarea şi implementarea normelor privind marja de solvabilitate şi controlul riguros al respectării acestora din partea asigurătorilor vor garanta sporul capitalizării organizaţiilor de asigurare în funcţie de volumul de activitate.
    74. Capitalizarea sectorului asigurărilor va spori şi în urma dezvoltării asigurărilor de viaţă. Pentru accelerarea acestui proces sînt necesare următoarele măsuri prioritare:
    a) elaborarea reglementărilor de stimulare a angajaţilor şi patronilor conform practicilor internaţionale în asigurările de viaţă;
    b) crearea cadrului normativ privind activitatea actuarului, care va deţine funcţiile de certificare a calculelor tarifelor de asigurare, a rezervelor şi obligaţiilor de asigurare, precum şi a programelor investiţionale;
    c) ridicarea gradului de informare a populaţiei privind oportunităţile asigurărilor de viaţă;
    d) dezvoltarea sistemului bankassurance, care poate fi definit drept componenta ce înglobează toate tipurile de avantaje pe care clientul le poate obţine din relaţia cu banca şi cu asiguratorul său.
    75. Modificarea sistemului de reglementare şi supraveghere a pieţei asigurărilor se va efectua în baza Legii nr. 407-XVI din 21 decembrie 2006 cu privire la asigurări, care prevede aplicarea normelor de prudenţă echivalente celor aplicate în Uniunea Europeană. Se preconizează perfecţionarea rapoartelor privind solvabilitatea societăţilor de asigurare, informaţia detaliată ce ţine de reasigurare, despăgubirile de asigurare şi cheltuielile asiguratorilor.
    76. Supravegherea documentară din oficiu va fi completată cu un program de efectuare a controlului activităţii asigurătorilor la sediul acestora. Controlul activităţii asigurătorilor, precum şi analiza documentară, efectuate în baza estimării gradului de risc, constituie baza sistemului modern de reglementare şi supraveghere a sectorului asigurărilor, aplicat la nivel internaţional.
    77. Vor fi întreprinse măsuri pentru implementarea sistemului internaţional de raportări financiare în domeniul asigurărilor, pentru a crea o bază unică de date a sectorului asigurărilor din Republica Moldova, care să reflecte în mod cert problemele stabilităţii financiare, transparenţa activităţii, situaţia evidenţei şi guvernării corporative în societăţile de asigurare.
    78. Aplicarea metodelor relevante de reglementare şi supraveghere a pieţei asigurărilor, respectarea normelor de prudenţă financiară implică ridicarea nivelului de pregătire profesională a specialiştilor din cadrul societăţilor de asigurări şi al Comisiei Naţionale.
    În scopul soluţionării problemei privind pregătirea profesională a specialiştilor în domeniul asigurărilor, se vor elabora programe de instruire privind practicile aplicate în ţările cu o infrastructură dezvoltată a pieţei asigurărilor. Astfel, vor fi valorificate la maximum programele organizate la nivel internaţional, precum şi posibilităţile oferite de organizaţiile financiare internaţionale, în scopul instruirii şi perfecţionării specialiştilor în domeniu.
    79. În structura societăţilor de asigurare se vor constitui subdiviziuni specializate în evaluarea riscului, stabilirea primelor de asigurare, aprecierea cuantumului despăgubirilor de asigurare, în conformitate cu practicile internaţionale. Se vor întreprinde măsuri pentru certificarea specialiştilor în domeniul asigurărilor.
    80. O condiţie prioritară pentru dezvoltarea infrastructurii pieţei asigurărilor este elaborarea şi aprobarea reglementărilor privind activitatea brokerilor şi agenţilor de asigurare, precum şi stabilirea cerinţelor pentru supravegherea eficientă a activităţii de intermediere.
    81. Aplicarea tehnologiilor informaţionale moderne în activitatea de asigurare constituie unul dintre obiectivele principale în dezvoltarea pieţei asigurărilor. Implementarea sistemelor informaţionale va contribui la ridicarea nivelului stabilităţii financiare a asigurătorilor şi va permite asigurarea unei transparenţe reale a activităţii acestora.
    În conformitate cu Legea nr. 414-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, se preconizează constituirea unei baze de date unice către care asigurătorii sînt obligaţi să transmită, pe cale electronică, informaţii privind contractele de asigurare auto obligatorie.
    82. O soluţie alternativă de atragere a resurselor suplimentare pe piaţa asigurărilor poate fi revizuirea modelului actual de asigurări medicale şi aplicarea principiilor de parteneriat public-privat, cu implicarea societăţilor de asigurare private. Asiguratorii vor fi cointeresaţi în optimizarea cheltuielilor de asistenţă medicală în cadrul unui mediu concurenţial şi îşi vor asuma responsabilitatea de promovare a nevoii de protecţie prin asigurare. Prin instrumente de informare a populaţiei, asigurarea îşi va îndeplini una din funcţiile de bază – cea de control al calităţii serviciilor medicale prestate.
    83. Piaţa vînzărilor prin Internet din Republica Moldova este încă într-o fază incipientă, totuşi, avînd în vedere creşterile înregistrate la nivel global, în scurt timp Internetul va deveni unul dintre principalele medii de comercializare.
    Actualmente, pentru a încuraja dezvoltarea asigurărilor de răspundere civilă auto, Comisia Naţională este la etapa finală de implementare (securizare şi testare) a Sistemului de emitere electronică a poliţei de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto (internă şi externă), care este o modalitate nouă şi comodă de încheiere şi achitare a contractului pentru acest tip de asigurare şi care presupune promptitudine şi eficienţă.
    84. Asigurarea dezvoltării durabile a sectorului de microfinanţare va avea drept consecinţă sporirea volumului de servicii financiare prestate de către asociaţiile de economii şi împrumut şi va stimula dezvoltarea economică în mediul rural. Situaţia reţelei asociaţiilor de economii şi împrumut evidenţiază necesitatea creării unor condiţii în care acestea ar fi capabile să acopere cheltuielile pe seama veniturilor obţinute din acordarea de împrumuturi, concomitent cu posibilitatea menţinerii unor rate la dobînzi cît mai avantajoase pentru membrii lor.
    85. În vederea atingerii obiectivului menţionat şi luînd în considerare nivelul actual de dezvoltare a sectorului, Strategia prevede realizarea următoarelor acţiuni prioritare:
    a) consolidarea şi dezvoltarea sectorului asociaţiilor de economii şi împrumut;
    b) modificarea cadrului legislativ şi normativ privind asociaţiile de economii şi împrumut şi organizaţiile de microfinanţare;
    c) îmbunătăţirea managementului asociaţiilor.
    86. Consolidarea şi dezvoltarea asociaţiilor se vor realiza în baza Legii asociaţiilor de economii şi împrumut nr. 139-XVI din  21 iunie 2007, care reglementează posibilitatea de extindere teritorială a asociaţiilor, stabilirea a 3 categorii de licenţe de activitate în funcţie de serviciile acordate, facilitarea procedurii de primire a membrilor, divizarea clară a funcţiilor în organele de conducere ale asociaţiei, stabilirea cerinţelor faţă de administratorii asociaţiei, de asemenea, conţine alte norme avînd drept scop extinderea activităţii asociaţiilor şi asigurarea stabilităţii financiare a acestora.
    87. Noul cadru regulatoriu, implementat în cursul anului 2008, a asigurat dezvoltarea calitativă a indicatorilor de bază ce caracterizează sistemul asociaţiilor de economii şi împrumut, aceştia evidenţiind o creştere continuă a încrederii populaţiei în serviciile acordate de instituţiile în cauză. Totodată însă s-au evidenţiat şi unele probleme privind aplicarea măsurilor faţă de asociaţiile aflate în dificultate financiară, privind lichidarea şi reorganizarea asociaţiilor, fapt ce impune introducerea modificărilor corespunzătoare în actele legislative şi în cele normative.
    88. Este necesar să se modifice cadrul legislativ privind reglementarea şi supravegherea activităţii organizaţiilor de microfinanţare, care să asigure: definirea activităţii de microfinanţare; supravegherea organizaţiilor de microfinanţare; reglementarea prudenţială privind suficienţa capitalului; condiţiile de activitate compozită; cerinţe de clasificare a creditelor şi de formare a provizioanelor pentru pierderi; mecanismul de protecţie a beneficiarilor produselor de microfinanţare.
    89. Îmbunătăţirea managementului asociaţiilor de economii şi împrumut se axează pe aplicarea actelor normative ce vizează exigenţe faţă de administratorii asociaţiilor, crearea unui sistem eficient de perfecţionare profesională continuă a angajaţilor asociaţiilor, elaborarea şi implementarea programelor de instruire a administratorilor şi membrilor consiliilor asociaţiilor în domeniul managementului financiar şi implicarea acestora în analiza, evaluarea şi prognoza dezvoltării financiare a asociaţiilor, precum şi în managementul riscurilor, inclusiv aplicarea procedurilor legale de recuperare a împrumuturilor expirate şi a dobînzilor aferente, ridicarea nivelului de utilizare a sistemelor informaţionale de management.
    90. Stabilirea normelor prudenţiale pentru toţi participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară şi stabilirea cerinţelor speciale faţă de conducătorii, angajaţii şi acţionarii semnificativi ai participanţilor profesionişti vor contribui la protecţia drepturilor şi intereselor participanţilor la piaţa financiară nebancară.
    91. În acelaşi timp, sînt necesare măsuri concrete de protecţie a drepturilor şi intereselor consumatorilor de servicii financiare, inclusiv:
    a) asigurarea transparenţei informaţiei privind activitatea participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară, precum şi a informaţiei despre serviciile acordate;
    b) elaborarea şi implementarea reglementărilor privind examinarea petiţiilor;
    c) ridicarea culturii financiare a populaţiei privind serviciile pieţei financiare nebancare.
    92. Pentru a asigura transparenţa informaţiei privind evoluţia pieţei financiare nebancare, se vor elabora standarde specifice de publicare a informaţiei privind activitatea tuturor participanţilor profesionişti la această piaţă, cît şi activitatea societăţilor pe acţiuni, pe paginile web ale participanţilor la piaţă şi pe pagina web a Comisiei Naţionale, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    93. O măsură prioritară pentru protecţia drepturilor consumatorilor de servicii financiare nebancare este asigurarea transparenţei informaţiei prezentate consumatorilor. Vor fi întreprinse măsuri pentru asigurarea respectării stricte a Regulamentului cu privire la dezvăluirea de către participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară a informaţiei privind acordarea serviciilor, care stabileşte modul şi condiţiile de prezentare a informaţiei clientului şi prevede ca informaţia despre serviciile (produsele) prestate consumatorilor să fie expusă într-un limbaj simplu, clar şi accesibil.
    94. Un pas important în dezvoltarea sistemului de protecţie a drepturilor consumatorilor de servicii financiare nebancare este stabilirea unor proceduri speciale de examinare a petiţiilor, care urmează a fi respectate de participantul profesionist. Informaţia prezentată consumatorului va include date privind subdiviziunile sau persoanele care se ocupă de examinarea petiţiilor în cadrul structurii organizatorice a participantului profesionist.
    95. Pentru executarea măsurilor de consolidare a încrederii cetăţenilor ţării şi a altor potenţiali investitori şi consumatori de servicii financiare vizavi de priorităţile şi siguranţa pieţei financiare, se vor desfăşura activităţi instructive în rîndul populaţiei, care să faciliteze cunoaşterea şi asimilarea conceptelor economice noi propuse spre realizare.
    96. Va fi elaborat un program complex de şcolarizare care va ajuta investitorii să utilizeze informaţiile pentru formarea portofoliului de investiţii.
    97. Se preconizează elaborarea şi editarea „Ghidului investitorului pe piaţa de capital”, „Ghidului investitorului în valori mobiliare de stat”, „Ghidului investitorului la bursa de valori”, „Ghidului acţionarului”, „Ghidului asiguratului” şi „Ghidului participantului la fondul de pensii facultative” în vederea informării consumatorilor de servicii financiare privind drepturile şi obligaţiile lor garantate de legislaţie, de asemenea, organizarea unor emisiuni televizate şi radio specializate în domeniul pieţei financiare nebancare.
    98. În urma implementării acţiunilor stabilite de Strategie, piaţa financiară nebancară se va modifica esenţial pe următoarele direcţii:
    a) diversificarea spectrului de instrumente financiare şi servicii financiare acordate persoanelor fizice şi juridice;
    b) crearea organismelor noi de plasament colectiv cu posibilităţi investiţionale pe termen lung;
    c) asigurarea condiţiilor competitive de efectuare a tranzacţiilor pe piaţa financiară nebancară;
    d) diminuarea riscurilor pe piaţa financiară nebancară;
    e) ridicarea gradului de transparenţă, stabilitate şi siguranţă a pieţei financiare nebancare;
    f) îmbunătăţirea gradului de protecţie a drepturilor şi intereselor consumatorilor de servicii financiare.
    99. Impulsionarea dezvoltării pieţei valorilor mobiliare corporative va contribui la aprovizionarea cu resurse financiare a sectorului real al economiei naţionale, la distribuirea resurselor investiţionale în cele mai eficiente sectoare ale economiei, precum şi la sporirea veniturilor investitorilor individuali.
    100. Dezvoltarea asigurărilor ca metodă de gestiune a riscurilor va condiţiona protecţia drepturilor patrimoniale ale agenţilor economici şi ale populaţiei, siguranţa şi stabilitatea activităţii de întreprinzător. Impactul economic al dezvoltării asigurărilor se va releva şi prin faptul că fondurile acumulate în acest sector vor deveni o sursă importantă de investiţii pentru economia ţării. Contribuind la redistribuirea riscurilor între subiecţii economici şi la recuperarea daunelor din contul rezervelor, asigurările vor spori atît eficienţa economiei în ansamblu, cît şi a segmentelor sale separate.
    101. Extinderea sectorului microfinanţării va avea nu numai un impact economic, ci şi unul social: susţinerea financiară a businessului mic şi mijlociu, şi anume a activităţii antreprenoriale în sferele de producţie, comerţ şi prestare a serviciilor, este una dintre căile de eradicare a sărăciei, de reducere a şomajului, de soluţionare a altor probleme cauzate de perioada de tranziţie.
    102. Dezvoltarea fondurilor de pensii facultative va avea un impact dublu: social şi economic. Aceste fonduri vor deveni o sursă suplimentară de investiţii pentru dezvoltarea economiei şi, în acelaşi timp, prin efectele pozitive ale investiţiilor făcute, vor asigura o creştere continuă a nivelului beneficiilor pensionarilor în condiţiile în care funcţionarea sistemului public de pensionare devine tot mai dificilă din cauza problemelor demografice.
    103. Implementarea acţiunilor prioritare ale Strategiei va contribui la crearea condiţiilor pentru depăşirea impactului crizei financiare şi economice asupra pieţei financiare nebancare, la dezvoltarea continuă a sectorului financiar nebancar şi la realizarea următorilor indicatori de progres:
    a) atragerea, pe parcursul anilor 2011–2014, a investiţiilor în volum de circa 4 miliarde lei prin emisiuni de valori mobiliare corporative;
    b) primele de asigurare acumulate de societăţile de asigurare în anul 2014 vor constitui circa 1,7 miliarde lei sau 2,0% în raport cu produsul intern brut;
    c) volumul sumar al rezervelor de asigurare şi al capitalului propriu al societăţilor de asigurare va atinge, la finele anului 2014, nivelul de 2,0 miliarde lei sau 2,4% în raport cu produsul intern brut;
    d) portofoliul de împrumuturi acordate de asociaţiile de economii şi împrumut va înregistra, la finele anului 2014, circa 700 milioane lei, iar portofoliul de împrumuturi acordate de organizaţiile de microfinanţare va atinge nivelul de 2,0 miliarde lei.
    104. Implementarea Strategiei se va efectua în baza Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei de dezvoltare a pieţei financiare nebancare pe anii 2011–2014, care vizează atît activitatea Comisiei Naţionale, cît şi a altor autorităţi publice în domeniul pieţei financiare nebancare. Costurile estimate pentru realizarea Strategiei constituie 31,75 milioane lei, sursele de finanţare fiind asistenţa tehnică, mijloacele participanţilor profesionişti la piaţa financiară nebancară şi bugetul Comisiei Naţionale. Realizarea Strategiei nu preconizează cheltuieli din bugetul de stat.
    105. Sistemul de monitorizare a implementării Strategiei se va asigura prin organizarea unui proces continuu de raportare şi evaluare. În scopul evaluării adecvate a realizării obiectivelor Strategiei, organizaţii specializate independente vor efectua studii şi sondaje privind dezvoltarea pieţei financiare nebancare.
    106. Comisia Naţională va prezenta Parlamentului informaţia cu privire la implementarea Strategiei în cadrul raportului anual privind activitatea sa şi funcţionarea pieţei financiare nebancare.
    107. Monitorizarea şi evaluarea implementării Strategiei se vor efectua pe baza următorilor indicatori:

    anexa nr.2