LPM550/1995*
ID intern unic:  338489
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 550
din  21.07.1995
instituţiilor financiare*
Publicat : 13.05.2011 în Monitorul Oficial Nr. 78-81     art Nr : 199     Data intrarii in vigoare : 01.01.1996
    MODIFICAT
   
LP242 din 29.12.15, MO20-24/29.01.16 art.48
    LP241 din 29.12.15, MO20-24/29.01.16 art.46
   
LP202 din 20.11.15, MO332-339/11.12.15 art.641
   
LP71 din 12.04.15, MO102-104/28.04.15 art.170
    LP40 din 24.03.15, MO74-77/27.03.15 art.95
    LP187 din 28.09.14, MO310-312/10.10.14 art.626
    LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559
    LP43 din 27.03.14, MO99-102/25.04.14 art.247
   
LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14
    LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223
   
LP178 din 11.07.12, MO190-192/14.09.12 art.644; în vigoare 14.09.12
    LP164 din 11.07.12, MO190-192/14.09.12 art.638; în vigoare 14.03.13
   
LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 29.05.12
    LP5 din 15.01.12, MO46-47/07.03.12 art.138
    LP184 din 27.08.11, MO146/28.08.11 art.450

    NOTĂ:
    În cuprinsul sintagma „Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei” se substituie cu sintagma „Centrul Naţional Anticorupţie” prin LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 29.05.12


    __________________________________________
    ∗ Republicată în temeiul art.V al Legii nr.241 din 24 septembrie 2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 247-251, art. 756.
    Modificată şi completată prin legile Republicii Moldova:
    1) nr. 241 din 24.09.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 247-251, art.756;
    2) nr. 195 din 15.07.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 160-162, art.590;
    3) nr. 108 din 04.06.2010 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 117-118, art.363.



    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Obiectul prezentei legi
    Prezenta lege are ca obiect protejarea intereselor deponenţilor, păstrarea secretului depozitelor, neadmiterea riscului excesiv în sistemul financiar, promovarea unui sector financiar puternic şi competitiv şi facilitarea acţiunii forţelor de piaţă în prestarea serviciilor financiare.
    Articolul 2. Acţiunea prezentei legi
    (1) Prezenta lege se aplică pentru instituţiile financiare, cu excepţia celor pe care, datorită specificului, volumului mic al cifrei de afaceri sau provenienţei resurselor lor, Banca Naţională le scuteşte parţial sau total de prevederile prezentei legi.
    (2) Banca Naţională are dreptul să impună adăugător instituţiilor financiare care nu sînt bănci prevederi referitoare la bănci din prezenta lege.
    Articolul 3. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi se utilizează următoarele noţiuni:
    achizitor potenţial – orice persoană care urmează să dobîndească, prin orice modalitate, direct sau indirect, o cotă substanţială într-o bancă sau să îşi majoreze cota substanţială astfel încît proporţia drepturilor sale de vot sau a cotei în capitalul social să atingă ori să depăşească nivelul de 5%, 10%, 20%, 33%  sau 50% ori astfel încît banca să devină o sucursală a sa;
    [Art.3 noţiunea modificată prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    achiziţie propusă – orice act sau fapt juridic care conduce la dobîndirea calităţii de achizitor potenţial;
    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    administrator - membru al consiliului, al organului executiv, al comisiei de cenzori, contabilul-şef, conducătorul filialei persoanei, precum şi altă persoană învestită prin lege sau statut să-şi asume obligaţii, de sine stătător sau împreună cu alţii, în numele şi în contul persoanei;
    afiliată a unei alte persoane se consideră persoana:
    a) care exercită controlul asupra persoanei;
    b) care se află sub controlul persoanei;
    c) care se află, împreună cu persoana, sub controlul unei alte persoane;
    d) care este membru al consiliului, al organului executiv şi al comisiei de cenzori a persoanei;
    e) care, conform legislaţiei civile, este legată de persoana fizică - membru al consiliului, al organului executiv, al comisiei de cenzori a persoanei - printr-un raport de rudenie de gradul întîi şi doi, precum şi soţii;
    f) a cărei afiliere este determinată de Banca Naţională prin actele sale normative, care trebuie să corespundă principiilor general acceptate pentru o supraveghere bancară eficientă;
    bancă - instituţie financiară care acceptă de la persoane fizice sau juridice depozite sau echivalente ale acestora, transferabile prin diferite instrumente de plată, şi care utilizează aceste mijloace total sau parţial pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc;
    beneficiar efectiv – persoană fizică care deţine sau controlează în ultimă instanţă achizitorul potenţial ori deţinătorul direct sau indirect al unei cote de participare în capitalul social al băncii egale cu sau mai mari decît cota substanţială;
    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    capital - valoarea netă a fondurilor de care dispune o instituţie financiară, reprezentînd diferenţa dintre active şi obligaţii (datorii);
    capital reglementat - fondurile proprii pe care instituţia financiară trebuie să le menţină în conformitate cu regulamentele Băncii Naţionale în care sînt stabilite părţile componente ale capitalului reglementat şi suma minimă pe care instituţia trebuie să o menţină în raport cu activele ponderate la risc ori cu totalul activelor;
    control – relaţia dintre o întreprindere-mamă şi o sucursală a acesteia, conform noţiunilor din prezentul articol, sau o relaţie similară dintre două persoane;
    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    cotă de participare la capital - drept de proprietate sau de vot în capitalul unei unităţi economice;
    cotă substanţială - drept de proprietate direct sau indirect care reprezintă echivalentul de 1% sau mai mult din capitalul unităţii economice sau din dreptul de vot ori care permite exercitarea unei influenţe considerabile asupra managementului sau activităţii acesteia;
    [Art.3 noţiunea modificată prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    [Art.3 noţiunea modificată prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    creanţă - orice instrument negociabil de datorie sau orice alt instrument echivalent, precum şi orice instrument negociabil care acordă dreptul de a achiziţiona o altă creanţă negociabilă prin subscriere sau schimb. Creanţele negociabile pot fi în formă de certificat sau de înscris în registrul contabil;
    credit - orice angajament de a acorda bani ca împrumut cu condiţia rambursării lor, plăţii dobînzii şi altor plăţi aferente; orice prelungire a termenului de rambursare a datoriei; orice garanţie emisă, precum şi orice angajament de a achiziţiona o creanţă sau alte drepturi de a efectua o plată;
    datorie subordonată - sumă de bani depusă, care îndeplineşte următoarele criterii:
    - este neasigurată;
    - termenul de scadenţă este de cel puţin 5 ani. Dacă termenul de scadenţă nu este fixat, este rambursabilă la cererea deţinătorului în termen nu mai mic de 5 ani de la data depunerii şi cu condiţia obţinerii prealabile de la Banca Naţională a permisiunii eliberate în condiţiile art.7 alin.(2);
    - nu este rambursabilă înainte de data scadenţei, cu excepţia cazului lichidării băncii;
    - în cazul lichidării băncii, se achită după executarea creanţelor tuturor creditorilor băncii, dar înaintea executării creanţelor acţionarilor;
    - poate fi considerată drept componentă a capitalului reglementat în condiţiile stabilite de Banca Naţională;
    depozit - sumă de bani depusă care:
    - urmează să fie rambursată fie la vedere, fie la termen, cu sau fără dobîndă ori cu orice alt beneficiu, fie în condiţiile convenite în comun de către deponent (persoana care depune banii) sau de împuternicitul acestuia şi de banca ce acceptă banii;
    - nu se raportă la datorii subordonate, la dreptul de proprietate ori la servicii, inclusiv la serviciile de asigurare;
    - este atestată sau nu de orice evidenţă scrisă ori de orice chitanţă, certificat, notă sau de un alt document al băncii care acceptă banii;
depozite personale - depozite ale persoanelor fizice;
    distribuire a capitalului - distribuire, efectuată de instituţia financiară către acţionari, a banilor sau a altor valori obţinute pe baza proprietăţii lor, cu excepţia:
    - dividendelor constituite numai din acţiuni ale instituţiei sau din drepturi de a achiziţiona astfel de acţiuni;
    - sumei plătite în baza depozitelor la o bancă cooperatistă care, conform determinării făcute de Banca Naţională, nu reprezintă o distribuire în sensul art. 28 alin. (4);
    dobîndire/deţinere indirectă – dobîndire/deţinere a unei cote de participare în capitalul social al băncii prin intermediul unei persoane asupra căreia dobînditorul/deţinătorul, inclusiv beneficiarul efectiv al acestuia, exercită controlul;
    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    documentaţie de credit - documentaţia care stă la baza unei convenţii între o bancă şi o altă persoană pentru acordarea unui credit şi cuprinde cel puţin:
    - situaţia financiară curentă a solicitantului de credit şi a oricărei persoane care constituie o garanţie personală;
    - o descriere a modalităţilor de garantare pentru plata integrală a datoriei şi, după caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garanţiei;
    - o descriere a condiţiilor creditului, cuprinzînd valoarea creditului, rata dobînzii, schema de rambursare, obiectivul debitorului şi scopul pentru care a solicitat creditul;
    - documentul cu semnăturile persoanelor care au autorizat acordarea creditului în numele băncii;
    - alte documente determinate de bancă;
    filială - subdiviziune separată, juridic dependentă de bancă, ce desfăşoară toate tipurile de activităţi financiare sau unele din ele;
    instituţie financiară - persoană juridică ce acceptă depozite sau echivalente ale acestora netransferabile prin nici un instrument de plată şi care utilizează total sau parţial aceste mijloace pentru a acorda credite sau a face investiţii pe propriul cont şi risc;
    întreprindere-mamă – persoană care se află în oricare din următoarele situaţii:
    a) are majoritatea drepturilor de vot într-o altă persoană (sucursală);
    b) are dreptul de a numi sau de a înlocui majoritatea membrilor organelor de conducere ale altei persoane (sucursale) şi este în acelaşi timp acţionar/asociat sau membru al acelei persoane (sucursale);
    c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei persoane (sucursale), fiind sau nefiind acţionar/asociat ori membru al acesteia, în virtutea unui contract încheiat cu acea persoană (sucursală) sau a unor prevederi din actul de constituire al persoanei (sucursalei), în cazul în care legislaţia aplicabilă persoanei (sucursalei) îi  permite acesteia să fie supusă unor astfel de contracte sau prevederi;
    d) este acţionar/asociat sau membru al unei persoane (sucursale) şi majoritatea membrilor organelor de conducere ale acelei persoane (sucursale), aflaţi în funcţie în exerciţiul financiar în curs, în exerciţiul financiar anterior şi pînă la data la care sînt întocmite situaţiile  financiare anuale consolidate, au fost numiţi numai ca rezultat al exercitării drepturilor sale  de vot; această prevedere nu se aplică în situaţia în care o altă persoană are faţă de sucursală drepturile prevăzute la lit. a), b) sau c);
    e) este acţionar/asociat sau membru al unei persoane (sucursale) şi controlează singură, în baza unui acord încheiat cu alţi acţionari/asociaţi sau membri ai acelei persoane (sucursale), majoritatea drepturilor de vot în acea sucursală;
    f) exercită efectiv influenţă dominantă asupra altei persoane (sucursale) conform  criteriilor  prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale;
    [Art.3 noţiunea introdusă prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    măsură de remediere - măsură de corectare a încălcărilor enumerate la art. 38, care constă în:
    - întocmirea unui plan de majorare a capitalului reglementat;
    - formarea unor comisii ale consiliului băncii de supraveghere a creditelor, de gestiune a activelor şi pasivelor, de audit şi control intern;
    - înlocuirea şefilor de subunităţi;
    - crearea şi aplicarea unui sistem de control intern mai eficient;
    - alte măsuri;
    ordonanţă - normă obligatorie emisă de Banca Naţională în scopul executării prezentei legi cu privire la una sau mai multe instituţii financiare care nu constituie totalitatea instituţiilor financiare dintr-o categorie;
    persoană - persoană fizică sau juridică, asociaţie sau grup de persoane acţionînd concertat, înregistrate ca atare sau nu;
    [Art.3 noţiunea modificată prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    regulament - normă obligatorie emisă de Banca Naţională în scopul executării prezentei legi pentru una sau mai multe categorii de instituţii financiare şi pentru alte persoane juridice şi fizice;
    reprezentanţă – subdiviziune separată situată în afara sediului băncii, juridic dependentă de bancă, ce reprezintă şi apără interesele ei;
    sucursală – persoană aflată în relaţie cu o întreprindere-mamă, în una din situaţiile prevăzute la noţiunea „întreprindere-mamă”. Toate sucursalele unei întreprinderi-mamă care, la rîndul ei, este sucursală a altei întreprinderi-mamă sînt considerate sucursale ale celei din urmă.
    [Art.3 noţiunea în redacţia LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
Capitolul II
LICENŢIEREA BĂNCILOR
    Articolul 4. Dreptul de a licenţia
    Banca Naţională este învestită cu dreptul exclusiv de a elibera licenţe băncilor.
    Articolul 5. Capitalul iniţial (social)
    (1) Suma minimă subscrisă şi depusă în capitalul băncii se stabileşte în cuantum de 100 de milioane de lei.
    (2) Acţiunile se achită integral cu mijloace băneşti.
    Articolul 6. Cererea pentru eliberarea licenţei
    (1) Pentru eliberarea licenţei de a desfăşura activităţi financiare în conformitate cu art. 26, se depune la Banca Naţională, în modul stabilit de ea, o cerere scrisă, la care se anexează:
    a) acte care atestă existenţa sau inexistenţa antecedentelor penale, precum şi informaţii referitoare la calificarea şi experienţa administratorilor viitoarei instituţii financiare, activitatea lor profesională din ultimii 10 ani;
    [Art.6 al.(1), lit.a) modificată prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    b) date despre capitalul viitoarei bănci care se prevede să fie plătit;
    c) business-planul viitoarei bănci cuprinzînd structura organizatorică, tipurile de activităţi financiare preconizate, pronosticul rezultatelor financiare pentru următorii 3 ani etc.;
    d) acte care atestă existenţa sau inexistenţa antecedentelor penale, precum şi informaţii referitoare la numele (denumirea), domiciliul (sediul), activitatea comercială sau profesională din ultimii 10 ani şi cota de participare a fiecărei persoane care intenţionează să deţină 1% sau mai mult din acţiunile cu drept de vot ale băncii;
    [Art.6 al.(1), lit.d) modificată prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    [Art.6 al.(1), lit.d) în redacţia LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    e) orice alte informaţii prevăzute de regulamentele Băncii Naţionale.
    (2) În cazul în care Banca Naţională consideră că informaţiile de bază sînt insuficiente pentru eliberarea licenţei, poate cere solicitantului date suplimentare.
    (3) Cererea de eliberare a licenţei pentru filialele şi sucursalele unei bănci străine se depune de către aceasta în modul stabilit prin regulamentele Băncii Naţionale.
    Articolul 7. Decizia privind eliberarea licenţei
    (1) În termen de 3 luni de la data primirii cererii în condiţiile art.6, Banca Naţională o aprobă preliminar sau o respinge, aducînd în scris la cunoştinţa solicitantului decizia sa. Refuzul de a elibera licenţă trebuie să fie motivat. Ca motiv de respingere a cererii poate servi şi faptul că informaţia depusă este insuficientă pentru a se constata că solicitantul corespunde cerinţelor din alin. (2).
    (2) Banca Naţională eliberează licenţă numai dacă este pe deplin convinsă că:
    a) banca se va conforma condiţiilor prezentei legi;
    b) calificarea, experienţa şi integritatea morală a administratorilor, acţionarilor cu cote substanţiale şi achizitorilor potenţiali sînt adecvate din perspectiva necesităţii asigurării unei administrări prudente şi sănătoase şi corespund business - planului şi activităţilor financiare pentru care banca va primi licenţă. La evaluarea achizitorilor potenţiali se au în vedere prevederile art.15– 153;
    [Art.7 al.(2), lit.b) în redacţia LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    c) situaţia financiară a băncii va fi satisfăcătoare.
    (3) După aprobarea preliminară a cererii, Banca Naţională stabileşte următoarele cerinţe pentru primirea licenţei:
    a) depunerea capitalului iniţial, care nu trebuie să fie mai mic decît capitalul prevăzut la art. 5;
    b) angajarea de specialişti;
    c) încheierea de contract cu o firmă de audit, conform art.34;
    d) închirierea sau cumpărarea de utilaj pentru efectuarea operaţiunilor bancare şi de edificii bancare.
    (4) Dacă în decursul unui an banca nu îndeplineşte cerinţele enumerate, aprobarea preliminară a cererii se anulează.
    (5) Dacă cerinţele enumerate sînt satisfăcute, Banca Naţională eliberează licenţa în termen de o lună.
    (6) Băncii străine se acordă licenţe pentru filiale şi sucursale dacă:
    a) în ţara de origine banca străină este licenţiată pentru activităţi de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;
    b) autorităţile competente din ţara de origine care supraveghează activitatea financiară a băncii străine la sediul ei central au aprobat în scris eliberarea unei astfel de licenţe;
    c) Banca Naţională constată că banca străină este supravegheată adecvat, în mod consolidat, de autorităţile competente din ţara de origine, inclusiv în scopurile prevenirii şi combaterii spălării banilor şi a finanţării terorismului.
    [Art.7 al.(6), lit.c) modificată prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    (7) Instituţiile financiare care practică unele activităţi financiare şi care nu sînt calificate ca bancă potrivit prezentei legi primesc licenţă în modul stabilit de Banca Naţională.
    (8) Banca Naţională nu eliberează licenţă în cazul cînd capitalul băncii ce se constituie nu corespunde cuantumului capitalului reglementat plus cheltuielile necesare pentru constituirea băncii. Cheltuielile legate de constituirea băncii se efectuează în limita prevăzută în business-planul elaborat în conformitate cu prevederile art.6 alin.(1) lit.c).
    [Art.7 al.(8) modificat prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    Articolul 8. Termenul licenţei. Copii autorizate
                        de pe licenţă. Taxe
    (1) Licenţa se eliberează pe un termen nedeterminat şi este netransferabilă.
    (2) Pentru fiecare filială sau o altă subdiviziune separată a băncii în care se va desfăşura activitatea pe baza licenţei, băncii i se eliberează copii autorizate de pe aceasta.
    (3) Taxa pentru eliberarea licenţei se stabileşte la valoarea de 50 000 de lei.
    (4) Taxa pentru eliberarea copiei autorizate de pe licenţă, pentru reperfectarea licenţei/copiei autorizate de pe aceasta, precum şi cea pentru eliberarea duplicatului licenţei/copiei autorizate de pe aceasta se stabilesc la valoarea de 450 lei.
    (5) Sumele taxelor indicate la alineatele (3) şi (4) se varsă la bugetul de stat şi sînt nerambursabile în cazul în care banca/filiala sau o altă subdiviziune separată a băncii nu îşi începe activitatea sau încetează să funcţioneze.
    Articolul 9. Registrul băncilor
    (1) Banca Naţională ţine registrul băncilor licenţiate, în care se înscriu denumirea, adresele sediului central şi ale filialelor şi reprezentanţelor lor şi la care se anexează copiile de pe documentele indicate la art. 17. Acest registru va fi accesibil permanent publicului.
    (2) În toate subdiviziunile separate ale Băncii Naţionale trebuie să se afle copii de pe registrul băncilor licenţiate care vor fi accesibile permanent publicului.
    (3) Băncile ale căror licenţe au fost retrase se exclud din registru prin înscrisul respectiv.
    Articolul 10. Retragerea licenţei
    (1) Banca Naţională poate retrage licenţa băncii în cazul în care:
    a) retragerea licenţei este solicitată de bancă;
    b) au fost comise încălcările enumerate la art. 38;
    c) licenţa a fost obţinută în baza unor informaţii eronate, oferite de solicitant sau referitoare la el;
    d) banca nu a început activitatea într-un termen de un an de la data eliberării licenţei sau a fost incapabilă timp de peste 6 luni de a efectua operaţiuni de atragere a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile;
    e) a fost retrasă licenţa unei alte bănci care deţine o cotă substanţială în banca respectivă;
    f) a avut loc reorganizarea băncilor sau vinderea unei părţi ce reprezintă 25 % şi mai mult din activele băncii;
    [Art.10 al.(1), lit.f) modificată prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    [Art.10 al.(1), lit.g) abrogată prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    h) banca este lichidată conform hotărîrii luate de acţionarii ei sau încetează să existe ca unitate juridică independentă;
    i) activităţile financiare ale băncii din primii 3 ani de funcţionare se deosebesc considerabil de cele preconizate în cererea de eliberare a licenţei, iar în opinia Băncii Naţionale o astfel de deviere nu este justificată de noile circumstanţe economice;
    j) deţinătorii direcţi şi indirecţi de acţiuni ale băncii nu respectă condiţiile prevăzute de lege pentru asigurarea unei administrări prudente şi sănătoase a băncii ori nu permit efectuarea unei supravegheri eficiente;
    [Art.10 al.(1), lit.j) modificată prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    k) nu au fost lichidate circumstanţele ce au servit drept temei pentru instituirea supravegherii speciale sau a administrării speciale a băncii ori, în opinia Băncii Naţionale, acestea nu pot fi lichidate în perioada aplicării acestor măsuri;
    l) măsura suspendării dreptului de vot este aplicată acţionarilor care deţin întregul capital social al băncii.
    [Art.10 al.(1), lit.l) introdusă prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    (11) Banca Naţională retrage licenţa băncii în cazul insolvabilităţii ei.
    (2) În cazul în care retragerea licenţei este solicitată de bancă sau de acţionarii ei în baza hotărîrii luate, retragerea licenţei şi lichidarea băncii se efectuează în conformitate cu prevederile capitolului VI2.
    (3) Licenţa eliberată unei bănci străine pentru filialele ei trebuie să fie retrasă de Banca Naţională în cazul în care banca străină a pierdut împuternicirea de a desfăşura activităţi de acceptare a depozitelor sau a altor fonduri rambursabile în ţara de origine.
    (4) Hotărîrea Băncii Naţionale de retragere a licenţei va cuprinde temeiurile de retragere a licenţei. Despre retragerea licenţei se comunică imediat în scris băncii respective, Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar şi Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.
    Articolul 11. Publicarea şi intrarea în vigoare
                         a hotărîrii de retragere a licenţei
    (1) Hotărîrea de retragere a licenţei se publică, în cel mult 7 zile de la adoptare, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Un anunţ privind retragerea licenţei se publică în termenul indicat în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate.
    (2) Hotărîrea de retragere a licenţei intră în vigoare la data adoptării.
    (3) De la data intrării în vigoare a hotărîrii de retragere a licenţei, banca este obligată să nu se angajeze în activităţi financiare, să-şi lichideze activele într-un timp cît mai scurt, să înceteze acceptarea depozitelor şi să-şi onoreze obligaţiile. În procesul de lichidare banca rămîne subiectul prezentei legi, ca şi în timpul deţinerii licenţei, în măsura în care este necesar pentru dobîndirea şi recuperarea activelor, conservarea şi lichidarea patrimoniului, inclusiv pentru onorarea obligaţiilor, şi pentru luarea altor măsuri în vederea lichidării băncii.
    (4) Banca Naţională supraveghează procesul de lichidare a băncii pînă la încheierea acestuia şi radierea băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice. Banca, la cererea Băncii Naţionale, asigură accesul angajaţilor împuterniciţi la încăperile şi registrele băncii, prezintă documente, informaţii şi rapoarte în legătură cu lichidarea băncii.
    Articolul 12. Interdicţii
    (1) Nici o persoană nu poate practica activităţi financiare, care includ acceptarea de depozite sau echivalente ale acestora, fără licenţă emisă de Banca Naţională.
    (2) Nici o persoană, cu excepţia băncilor, nu poate accepta depozite personale sau echivalente ale acestora.
    (3) Nici o persoană care nu are licenţă emisă de Banca Naţională nu poate să utilizeze referitor la activitatea sa cuvîntul “bancă” sau derivate ale lui, cu excepţia cazurilor cînd folosirea lor este recunoscută de lege sau de un acord internaţional şi cînd este evident din context că acest cuvînt şi derivatele lui nu se referă la activitate financiară.
    (4) Nici o bancă străină nu poate desfăşura direct activitate financiară în Republica Moldova decît prin filiale şi sucursale pentru care Banca Naţională a emis licenţă. Banca străină poate deschide reprezentanţe în Republica Moldova numai după notificarea Băncii Naţionale, în conformitate cu actele normative adoptate de aceasta. Reprezentanţele băncilor străine îşi vor limita activitatea la acte de informare, de legătură sau de reprezentare şi nu vor efectua nici una din activităţile prevăzute la art.26.
    (5) Nici o persoană nu poate atrage depozite prin reprezentare eronată a faptelor, creare a unor aparenţe, prin inducere în eroare sau prin alte manipulări.
Capitolul III
ORGANIZAREA ŞI ADMINISTRAREA BĂNCILOR
    Articolul 13. Organizarea şi independenţa băncilor
    (1) Băncile sînt organizate ca societăţi pe acţiuni conform legislaţiei despre societăţile pe acţiuni.
    (2) Banca dispune de independenţă juridică, operaţională, financiară şi administrativă faţă de orice persoană, inclusiv faţă de Banca Naţională, de Guvern şi de alte autorităţi ale administraţiei publice, dacă legislaţia nu prevede altfel. Nici o persoană nu poate îngrădi independenţa băncilor, nu poate influenţa administratorii în exercitarea funcţiilor, nu poate interveni în activitatea vreunei bănci, cu excepţia executării unor obligaţii sau împuterniciri specifice prevăzute de legislaţie.
    (3) Banca este în drept să încheie contracte, să posede şi să dispună de bunuri mobile şi imobile şi să fie parte în proces.
    (4) Băncile pot deschide filiale şi reprezentanţe pe teritoriul Republicii Moldova şi al altor state numai cu aprobarea prealabilă a Băncii Naţionale, în condiţiile stabilite de actele normative adoptate de aceasta.
    Articolul 131. Filiala şi reprezentanţa băncii
    (1) Filiala băncii desfăşoară în numele ei toate sau unele din activităţile financiare prevăzute de licenţa eliberată băncii şi acţionează în limitele împuternicirilor acordate de bancă.
    (2) Reprezentanţa băncii nu are dreptul să desfăşoare activităţi financiare şi alte activităţi, cu excepţia celor de informare, reprezentare şi apărare a intereselor băncii.
    (3) Denumirea filialei, reprezentanţei trebuie să includă indicarea faptului că este filiala, respectiv, reprezentanţa băncii care а deschis-o.
    (4) Filiala, reprezentanţa se deschide/se închide prin hotărîrea organului de conducere al băncii căruia i s-a acordat acest drept în conformitate cu statutul băncii.
    (5) Înregistrarea filialei, reprezentanţei la organul înregistrării de stat se efectuează la prezentarea avizului Băncii Naţionale cu privire la aprobarea deschiderii filialei, reprezentanţei.
    (6) Filiala băncii poate avea subdiviziuni structurale interne (agenţii, puncte de schimb valutar) situate în afara sediului ei, care nu au bilanţ separat (denumite în continuare oficii secundare). Denumirea oficiului secundar va conţine indicarea tipului acestuia şi a apartenenţei la filiala concretă în cadrul căreia a fost deschis.
    (7) Agenţia poate desfăşura activităţi (inclusiv cele ale punctului de schimb valutar) determinate de bancă în conformitate cu lista activităţilor permise acesteia, stabilite în actele normative ale Băncii Naţionale. Punctul de schimb valutar îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară.
    (8) Oficiul secundar se deschide/se închide prin hotărîrea organului de conducere al băncii căruia i s-a acordat acest drept în conformitate cu statutul băncii. Oficiul secundar se indică în regulamentul filialei.
    (9) În cazul luării hotărîrii privind închiderea filialei (oficiului secundar), banca (filiala), în termen de 10 zile, este obligată să notifice clienţii deserviţi de filiala respectivă (oficiul secundar respectiv) şi să ia măsuri privind executarea obligaţiilor faţă de aceştia.
    (10) Despre închiderea filialei, reprezentanţei, deschiderea şi închiderea oficiului secundar, banca notifică Banca Naţională în condiţiile stabilite în actele ei normative.
    Articolul 14. Capitalul reglementat
    (1) Suma minimă pe care banca o menţine în calitate de capital reglementat nu poate fi mai mică decît cuantumul capitalului iniţial stabilit la art.5 alin.(1).
    (2) Acţiunile se achită integral cu mijloace băneşti.
    (3) Acţiunile pot fi achitate, integral sau parţial, cu valori mobiliare de stat emise în acest scop de Guvern, în persoana Ministerului Finanţelor, în situaţii de criză financiară sistemică, definite astfel de organul naţional instituit pentru gestionarea crizelor financiare sistemice.
    [Art.14 al.(3) introdus prin LP187 din 28.09.14, MO310-312/10.10.14 art.626]
    Articolul 15. Restricţiile privind cotele de participare
                         în capitalul social al băncii
    (1) Fără permisiunea prealabilă scrisă a Băncii Naţionale:
    a) nici un achizitor potenţial nu poate să dobîndească, prin nici o modalitate, o cotă substanţială în capitalul social al băncii ori să îşi majoreze cota substanţială astfel încît proporţia drepturilor sale de vot sau a cotei de participare în capitalul social să atingă ori să depăşească nivelul de 5%, 10%, 20%, 33% sau 50% ori astfel încît banca să devină o sucursală a sa;
    b) nici o persoană nu poate să dobîndească, individual sau concertat, prin nici o modalitate, o cotă în capitalul social al băncii asupra căreia au devenit incidente prevederile alin.(2);
    c) niciun deţinător de cotă în capitalul social al băncii nu poate depune ca aport la capitalul social al unei societăţi comerciale acţiunile băncii.
   
[Art.15 al.(1), lit.c) introdusă prin LP202 din 20.11.15, MO332-339/11.12.15 art.641]
    [Art.15 al.(1), lit.c) abrogată prin LP71 din 12.04.15, MO102-104/28.04.15 art.170; în vigoare 28.04.15]
    [Art.15 al.(1) în redacția LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
  
  [Art.15 al.(11) abrogat prin LP202 din 20.11.15, MO332-339/11.12.15 art.641]
    [Art.15 al.(11) introdus prin LP71 din 12.04.15, MO102-104/28.04.15 art.170; în vigoare 28.04.15]
    (2) Exerciţiul dreptului de vot, al dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, al dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, al dreptului de a propune candidaţi pentru membrii consiliului societăţii, ai organului executiv şi ai comisiei de cenzori, al dreptului de a primi dividende este suspendat de drept din data achiziţiei realizate cu încălcarea prevederilor alin. (1). Banca Naţională informează achizitorul şi banca, în termen de 5 zile de la data la care a aflat despre achiziţia realizată cu încălcarea prevederilor alin. (1), despre incidenţa prevederilor vizînd suspendarea exerciţiului drepturilor prevăzute la prezentul alineat.
    (3) Persoanele care au încălcat prevederile alin. (1) vor înstrăina, în termen de 3 luni de la data achiziţiei, acţiunile aferente cotei substanţiale astfel achiziţionate. Dacă după expirarea termenului acţiunile nu au fost înstrăinate, devin incidente prevederile art. 15 alin. (3).
    (4) Persoanele care sînt împuternicite conform legii să înregistreze transferul dreptului de proprietate asupra acţiunilor băncii vor face înregistrările respective numai cu condiţia prezentării permisiunii prealabile a Băncii Naţionale, în cazurile prevăzute de prezenta lege. Procedura de înregistrare a transferului dreptului de proprietate asupra acţiunilor băncilor se realizează conform actelor normative ale Băncii Naţionale, coordonate cu Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
    (5) În aplicarea prevederilor prezentului articol şi ale art. 151–156, calculul drepturilor de vot se realizează conform actelor normative ale Băncii Naţionale, coordonate cu Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
    (6) Persoanele rezidente în jurisdicţiile ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă nu pot deţine direct sau indirect cote de participare în capitalul social al băncilor. Lista jurisdicţiilor ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă este stabilită prin actele normative ale Băncii Naţionale.
    [Art.15 în redacţia LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    [Art.15 modificat prin LP5 din 15.01.12, MO46-47/07.03.12 art.138]
    [Art.15 modificat prin LP184 din 27.08.11, MO146/28.08.11 art.450]

    Articolul 151. Exceptarea de la obligaţia de solicitare
                           în prealabil a permisiunii
    (1) Prevederile art. 15 alin. (1) nu se aplică în circumstanţe obiective, stabilite conform actelor normative ale Băncii Naţionale. În acest caz, exerciţiul dreptului de vot, al dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, al dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, al dreptului de a propune candidaţi pentru membrii consiliului societăţii, ai organului executiv şi ai comisiei de cenzori este suspendat de drept de la data achiziţiei pînă la data eliberării de către Banca Naţională a permisiunii în condiţiile prezentei legi. Banca Naţională informează achizitorul, în termen de 5 zile de la data la care a aflat despre achiziţia realizată în condiţiile prezentului alineat, despre incidenţa prevederilor vizînd suspendarea exerciţiului drepturilor menţionate.
    (2) În cazul prevăzut la alin. (1), acţionarii vor informa Banca Naţională despre achiziţie în termen de 15 zile de la data achiziţiei şi  vor solicita permisiunea Băncii Naţionale în termen de 60 de zile de la data achiziţiei.
    (3) La solicitarea şi eliberarea permisiunii vor fi aplicate prevederile art. 152 şi 153.
    (4) Dacă acţionarii nu solicită permisiunea Băncii Naţionale în termenul prevăzut la alin. (2) sau dacă, în urma evaluării efectuate, Banca Naţională refuză eliberarea permisiunii, acţionarii  vor înstrăina, în termen de 3 luni de la data achiziţiei sau, după caz, de la data la care a fost emis acest refuz, acţiunile aferente cotei substanţiale astfel achiziţionate. Dacă după expirarea termenului acţiunile nu au fost înstrăinate, devin incidente prevederile art. 156 alin. (3).
    [Art.151 introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    Articolul 152. Solicitarea permisiunii prealabile
    (1) Orice achizitor potenţial va solicita permisiunea prealabilă scrisă a Băncii Naţionale pentru dobîndirea sau majorarea cotei substanţiale în capitalul social al băncii prin care urmează să fie atinse nivelurile prevăzute la art. 15 alin. (1), cu indicarea mărimii cotei de participare ce constituie obiectul achiziţiei şi furnizarea informaţiilor şi documentelor relevante prevăzute la art. 153 alin. (5).
    (11) Pentru solicitarea permisiunii prevăzute la art.15 alin.(1) lit. b) şi c) persoana, cu excepţia achizitorului potenţial, prezintă documentele şi informaţiile relevante, conform actelor normative ale Băncii Naţionale, care vor fi examinate în termenele prevăzute la alin. (3)-(9). În cazul dobîndirii unei cote în capitalul băncii inferioare celei substanţiale, la evaluarea persoanei Banca Naţională va ţine cont de prevederile art.153 alin.(1) lit. a), e) şi f), alin. (2)-(4), (6) şi (7).
    [Art.152 al.(11) introdus prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    (2) În aplicarea prevederilor alin. (1), condiţiile în care se consideră că mai multe persoane acţionează concertat în calitate de achizitori potenţiali se stabilesc prin actele normative ale Băncii Naţionale.
    (3) Banca Naţională confirmă în scris, în cel mult 2 zile lucrătoare, achizitorului potenţial primirea solicitării.
    (4) Banca Naţională realizează evaluarea prevăzută la art.153 alin. (1) în  termen de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data confirmării scrise a primirii tuturor documentelor care trebuie transmise acesteia, conform actelor normative la care se face referire la art. 153 alin. (5). Dacă solicitarea nu este însoţită de toate documentele necesare, termenul de evaluare începe să curgă de la data  confirmării de către Banca Naţională a primirii tuturor documentelor respective. În momentul transmiterii confirmării de primire, Banca Naţională comunică potenţialului achizitor data de expirare a termenului de evaluare.
    (5) Banca Naţională poate solicita în scris orice informaţii suplimentare necesare pentru finalizarea evaluării, dar nu mai tîrziu  de expirarea a 50 de zile lucrătoare din termenul de evaluare prevăzut la alin. (4).
    (6) Achizitorul potenţial va transmite informaţiile suplimentare solicitate de Banca Naţională în termen de cel mult 30 de zile lucrătoare de la data expedierii de către Banca Naţională a solicitării. În cazul neîndeplinirii acestei obligaţii, se aplică prevederile art.153 alin. (3). Pe perioada respectivă, termenul de evaluare prevăzut la alin. (4) din prezentul articol se suspendă. Orice altă solicitare din partea Băncii Naţionale de completare sau de clarificare a informaţiilor primite nu mai are ca efect  suspendarea termenului de evaluare.
   (7) Dacă Banca Naţională hotărăşte să refuze eliberarea permisiunii prealabile, comunică în scris achizitorului potenţial hotărîrea sa în termen de 2 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia şi fără a depăşi termenul prevăzut pentru  realizarea evaluării, indicînd şi motivele refuzului. Banca Naţională poate face publică hotărîrea.
    (8) În cazul eliberării permisiunii prealabile, Banca Naţională poate stabili un termen maxim, care nu poate fi mai mic de 3 luni, pentru finalizarea achiziţiei propuse şi poate prelungi acest termen dacă este necesar.
     (9) Banca Naţională remite solicitantului permisiunea prealabilă în termen de 2 zile lucrătoare de la data adoptării hotărîrii respective.
    [Art.152 introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    Articolul 153. Evaluarea achizitorului potenţial
    (1) La examinarea solicitării prevăzute la art. 152, în vederea asigurării unei administrări prudente şi sănătoase a băncii şi luînd în considerare posibila influenţă a achizitorului potenţial asupra băncii, Banca Naţională evaluează dacă calitatea achizitorului potenţial, inclusiv soliditatea financiară a acestuia în raport cu achiziţia propusă, este potrivită şi adecvată prin examinarea cumulativă a următoarelor criterii:
    a) reputaţia achizitorului potenţial;
    b) calificarea, reputaţia şi experienţa oricărei persoane care va activa în calitate de administrator al băncii ca rezultat al achiziţiei propuse;
    c) soliditatea financiară a achizitorului potenţial, în special în raport cu tipul de activitate desfăşurată de bancă în prezent şi cu cea preconizată a fi desfăşurată de banca vizată de achiziţia propusă;
    d) capacitatea băncii de a respecta cerinţele prudenţiale înaintate faţă de bancă, conform prevederilor legislaţiei în vigoare, în special a cerinţei ca grupul financiar din care va face parte să aibă o structură care să permită exercitarea unei  supravegheri eficiente, realizarea schimbului eficient de informaţii între autorităţile competente şi determinarea repartizării competenţelor între aceste autorităţi;
    e) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că, în ceea ce priveşte achiziţia propusă, este sau a fost săvîrşită o infracţiune ori o tentativă a infracţiunii de spălare a banilor sau de finanţare a actelor de terorism, în sensul prevederilor legislaţiei în domeniu, sau că prin achiziţia propusă un asemenea risc ar putea creşte;
    f) existenţa unor motive rezonabile de a suspecta că beneficiarul efectiv al achiziţiei propuse este o altă persoană decît cea declarată Băncii Naţionale.
    (2) Banca Naţională poate lua orice măsuri pentru a verifica informaţiile/ documentele furnizate de achizitorul potenţial, inclusiv prin cooperarea cu autorităţile competente interne şi externe. Autorităţile competente interne vor furniza informaţiile solicitate de Banca Naţională. Informaţiile solicitate trebuie să fie proporţionale şi adaptate la natura achizitorului potenţial şi a achiziţiei propuse şi să prezinte relevanţă din perspectiva unei evaluări prudenţiale.
    (3) Banca Naţională nu va elibera permisiunea prealabilă dacă există motive rezonabile în acest sens, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), sau dacă informaţiile şi documentele furnizate de achizitorul potenţial sînt incomplete.
    (4) Banca Naţională nu poate impune nicio condiţie prealabilă privind nivelul cotei care trebuie să fie achiziţionată şi nici nu poate evalua achiziţia propusă pe baza criteriului oportunităţii.
    (5) Criteriile prevăzute la alin. (1), lista de informaţii şi documente pentru realizarea evaluării se detaliază prin actele normative ale Băncii Naţionale.
    (6) Banca Naţională poate decide să realizeze evaluarea prevăzută la prezentul articol numai cu referire la persoana care urmează să deţină direct o cotă de participare în capitalul social al băncii şi la beneficiarul efectiv al acesteia.
    (7) În cazul în care permisiunea prealabilă a Băncii Naţionale este solicitată pentru două sau mai multe achiziţii propuse care vizează aceeaşi bancă, Banca Naţională asigură tratament nediscriminatoriu tuturor achizitorilor potenţiali.
    [Art.153 introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    Articolul 154. Notificarea înstrăinării şi reducerii cotei
                           de participare în capitalul social
                           al băncii
    Orice deţinător direct sau indirect al unei cote substanţiale în capitalul social al băncii care a decis să înstrăineze această cotă sau să o reducă astfel încît proporţia drepturilor sale de vot sau  a cotei de participare în  capitalul social să se situeze sub nivelurile de 1%, 5%, 10%, 20%, 33% sau 50% ori astfel încît banca în cauză să înceteze să mai fie o sucursală a acestei persoane trebuie să notifice în prealabil, în scris, Banca Naţională în legătură cu această decizie, conform actelor normative ale Băncii Naţionale.
    [Art.154 modificat prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    [Art.154 introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]

    Articolul 155. Informări subsecvente ale Băncii Naţionale
    (1) Banca informează Banca Naţională, în termen de 3 zile lucrătoare de la data la care a luat cunoştinţă, despre orice dobîndire sau înstrăinare directă sau indirectă a cotelor de participare în capitalul său social care depăşesc nivelurile de 1%, 5%, 10%, 20%, 33%, 50% sau ca urmare a căreia banca devine sucursală, respectiv se situează sub nivelurile menţionate, precum şi despre orice fapte sau circumstanţe care generează suspiciunea că asemenea dobîndire sau înstrăinare a avut loc fără respectarea prezentei legi şi a actelor normative ale Băncii Naţionale.
    [Art.155 al.(1) modificat prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    (2) Banca informează Banca Naţională, la solicitarea acesteia, despre identitatea deţinătorilor direcţi şi indirecţi de cote substanţiale şi nivelul acestora, conform informaţiilor de care dispune, în modul şi în condiţiile prevăzute de actele normative ale Băncii Naţionale.
    (3) Orice deţinător direct sau indirect de cotă în capitalul social al unei bănci prezintă Băncii Naţionale, la cererea acesteia, informaţia aferentă activităţii sale, inclusiv rapoartele financiare anuale, declaraţiile de venituri, precum şi altă informaţie necesară efectuării evaluării prudenţiale, în modul şi în condiţiile prevăzute de actele normative ale Băncii Naţionale.
    (4) Orice deţinător direct sau indirect de cotă substanţială în capitalul social al băncii este obligat să notifice Băncii Naţionale schimbarea beneficiarului său efectiv în termen de 10 zile din data la care a aflat sau trebuia să afle despre aceasta.
    (5) Banca Naţională va fi informată despre orice acord, indiferent de forma în care a fost încheiat, care are drept obiect sau efect: exercitarea concertată a dreptului de vot în cadrul adunărilor generale ale acţionarilor băncii sau în cadrul adunărilor generale ale persoanelor care exercită controlul asupra băncii; activitatea concertată în cadrul administrării băncii sau a persoanelor care exercită controlul asupra acesteia; ori exercitarea dreptului de a desemna majoritatea membrilor consiliului sau ai organului executiv al băncii sau al persoanelor care exercită controlul asupra acesteia. Această obligaţie revine participanţilor la acord şi organelor de conducere ale băncii sau ale persoanelor la care acest acord se referă, urmînd a fi executată în termen de 5 zile lucrătoare de la semnarea acordului sau, dacă acordul nu este încheiat în formă scrisă, din ziua în care devin cunoscute circumstanţele care relevă existenţa acestuia.
    (6) Banca Naţională urmăreşte respectarea în mod permanent a cerinţelor prevăzute la art. 153 şi poate solicita, în acest sens, de la bancă şi de la orice deţinător direct sau indirect de cotă în capitalul social al băncii orice informaţii pe care le consideră necesare. În cazul în care aceste cerinţe nu sînt respectate, Banca Naţională poate aplica băncii şi deţinătorului direct şi indirect de cote în capitalul social al băncii măsuri de remediere şi sancţiuni corespunzătoare, potrivit  prezentei legi.
    (7) Informaţiile prezentate conform acestui articol pot fi verificate de Banca Naţională în condiţiile art. 153 alin. (2).
    [Art.155 introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    Articolul 156. Nerespectarea cerinţelor privind
                           calitatea acţionariatului
    (1) În cazul în care deţinătorul direct sau indirect de cotă substanţială nu mai îndeplineşte cerinţele prevăzute de lege şi de actele normative ale Băncii Naţionale emise în aplicarea acesteia privind calitatea acţionariatului unei bănci sau exercită asupra acesteia o influenţă de natură să pericliteze administrarea prudentă şi sănătoasă a băncii, precum şi în cazul în care deţinătorul direct sau indirect ori beneficiarul efectiv al acestuia nu a furnizat Băncii Naţionale informaţii care relevă cu certitudine identitatea beneficiarului efectiv, Banca Naţională dispune măsurile adecvate pentru încetarea acestei situaţii. În acest sens, independent de alte măsuri sau sancţiuni care pot fi aplicate băncii, administratorilor acesteia, deţinătorului direct şi indirect de cotă substanţială în capitalul social al băncii şi beneficiarului efectiv al acestuia, Banca Naţională poate retrage permisiunea prealabilă acordată în temeiul art. 15, poate dispune suspendarea exercitării drepturilor de vot aferente acestor acţiuni, a dreptului de convocare şi desfăşurare a adunării generale a acţionarilor, a dreptului de a introduce chestiuni în ordinea de zi, a dreptului de a propune candidaţi pentru membrii consiliului societăţii, ai organului executiv şi ai comisiei de cenzori, a dreptului de a primi dividende, poate dispune înstrăinarea de către persoana al cărei drept de vot a fost suspendat a acţiunilor deţinute şi/sau, în cazul în care Banca Naţională retrage permisiunea prealabilă deţinătorilor de cotă substanţială în capitalul social al băncii care deţin cumulativ mai mult de 50% în capitalul social al băncii, instituirea administrării speciale.
    (2) În termen de 3 luni de la data retragerii permisiunii prealabile, deţinătorii de cotă substanţială vizaţi trebuie să înstrăineze acţiunile.
    (3) Dacă după expirarea termenului prevăzut la alin. (2) acţiunile nu au fost înstrăinate, prin derogare de la prevederile Legii nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni şi ale Legii nr. 199-XIV din 18 noiembrie 1998 cu privire la piaţa valorilor mobiliare, în termen de 15 zile, organul executiv al băncii dispune anularea acţiunilor respective, emiterea unor noi acţiuni şi expunerea acestora pentru vînzare la bursa de valori, urmînd ca suma încasată din vînzare să fie consemnată la dispoziţia fostului deţinător, după reţinerea cheltuielilor de vînzare şi a sumelor amenzilor care i-au fost aplicate acestuia. Dacă acţiunile expuse pentru  vînzare nu au fost vîndute sau au fost vîndute parţial, prin derogare de la prevederile Legii privind  societăţile pe acţiuni şi ale Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare, organul executiv al băncii va lua decizia privind achiziţionarea cotei corespunzătoare de acţiuni în vederea micşorării capitalului social.
    (4) Persoanele faţă de care s-au dispus măsurile prevăzute la alin. (1) nu mai pot deţine, direct sau indirect, noi acţiuni ale băncii respective.
    [Art.156 introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    Articolul 157. Înstrăinarea cotei de participare în capitalul
                           social al băncii a persoanei rezidente în jurisdicţiile
                           ce nu implementează standardele internaţionale de
                           transparenţă
    (1) Persoana rezidentă în jurisdicţia ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă, care deţine, direct sau indirect, cotă de participare în capitalul social al băncii va înstrăina această cotă în decurs de un an de la data la care această jurisdicţie a fost calificată, conform actelor normative ale Băncii Naţionale, ca jurisdicţie ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă.
    (2) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, devin incidente prevederile art. 156 alin. (3).
    [Art.157 introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    Articolul 158. Lista acţionarilor cu drept de participare
                           la adunarea generală a acţionarilor
    (1) Cu cel puţin 7 zile înainte de ţinerea adunării generale a acţionarilor, banca sau persoanele care convoacă adunarea generală extraordinară a acţionarilor prezintă Băncii Naţionale lista acţionarilor cu drept de participare la adunarea generală a acţionarilor.
    (2) Nu mai tîrziu de 3 zile înainte de data desfăşurării adunării generale a acţionarilor, registratorul independent care ţine registrul deţinătorilor de valori mobiliare ale băncii şi deţinătorii nominali sînt obligaţi să informeze banca şi persoanele care convoacă adunarea generală extraordinară a acţionarilor despre orice transfer al dreptului de proprietate asupra acţiunilor băncii care are loc după data întocmirii listei acţionarilor.
    (3) Datele obţinute conform alin. (2) se prezintă Băncii Naţionale de către bancă sau persoanele care convoacă adunarea generală a acţionarilor nu mai tîrziu de 2 zile înainte de data desfăşurării acesteia.
    (4) Banca Naţională examinează documentele prezentate conform alin. (1) şi (3) şi remite Comisiei de înregistrare a participanţilor la adunarea generală a acţionarilor băncii, precum şi băncii sau persoanelor care convoacă adunarea generală a acţionarilor, opinia scrisă referitoare la lista acţionarilor.
    (5) Lista acţionarilor cu  drept de participare la adunarea generală a acţionarilor este nulă în absenţa opiniei scrise a Băncii Naţionale cu privire la aceasta.
    (6) Prin derogare de la prevederile art. 54 alin. (5) lit. c) din Legea nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, lista acţionarilor băncii nu poate fi modificată în interiorul termenului de 3 zile pînă la data desfăşurării adunării generale a acţionarilor băncii.
    [Art.158 introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    Articolul 16. Reorganizarea băncilor
    Reorganizarea băncilor sau vînzarea unei părţi ce reprezintă 25 % şi mai mult din activele băncii se efectuează cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale. Decizia privind o astfel de permisiune se emite conform art.7 alin.(2). Banca sau băncile constituite în urma contopirii sau dezmembrării încep activitatea numai după obţinerea licenţei Băncii Naţionale. Nu pot fi permise reorganizările care intră în contradicţie cu art.27.
    [Art.16 modificat prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    Articolul 17. Statutul şi regulamentele
    (1) Banca trebuie să aibă un statut în care se specifică denumirea, adresa, obiectul activităţii, funcţiile consiliului băncii, cuantumul capitalului, tipul, numărul, valoarea nominală a acţiunilor şi drepturile de vot legate de ele. Statutul băncii poate fi modificat doar cu aprobarea Băncii Naţionale dată în scris.
    (2) Banca se conduce de regulamente interne, aprobate de consiliul său, care, în conformitate cu statutul băncii, stabilesc:
    a) structura organizatorică şi funcţiile băncii, modul de formare şi competenţa organelor de administrare şi de control;
    b) funcţiile unităţilor din structura băncii, ale administratorilor lor şi ale funcţionarilor băncii;
    c) limitele competenţei administratorilor şi ale funcţionarilor băncii de a se angaja în activităţi financiare în numele şi în favoarea băncii;
    d) funcţiile comisiei de cenzori şi ale altor comisii permanente.
    (3) Băncile prezintă Băncii Naţionale copia autorizată de pe statut şi de pe regulamentele băncii, lista persoanelor oficiale autorizate să acţioneze în numele ei, documentul care stabileşte limitele competenţei acestora şi specimenele semnăturilor lor.
    Articolul 18.  Organul de administrare şi organul
                          de control
    (1) Organele de conducere ale băncii sînt adunarea generală a acţionarilor, consiliul, organul executiv şi comisia de cenzori. Consiliul este organul de administrare al băncii care exercită funcţii de supraveghere, elaborează şi asigură aplicarea politicii băncii. Atribuţiile consiliului se stabilesc în statutul băncii şi regulamentele interne ale acesteia.
    (2) Organul de control al băncii este comisia de cenzori, care exercită controlul activităţii ei.
    Articolul 19. Consiliul băncii
    (1) Consiliul băncii este format dintr-un număr impar de membri, dar nu mai puţin de trei. Membrii consiliului sînt aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru un termen de pînă la 4 ani. Membrii consiliului pot fi redesemnaţi pentru un nou termen. Adunarea generală a acţionarilor băncii poate stabili remunerarea membrilor consiliului. Majoritatea membrilor consiliului trebuie să fie persoane care nu sînt afiliate băncii, cu excepţia afilierii determinate de calitatea de membru al consiliului băncii.
    (2) Nu poate fi ales membru al consiliului băncii sau i se retrage această calitate prin decizie a adunării generale a acţionarilor băncii persoana:
    a) care este sau care va deveni membru de consiliu în 2 sau mai multe bănci din Republica Moldova;
    b) căreia i s-a retras dreptul de a fi membru al consiliului băncii;
    c) care îndeplineşte sau a îndeplinit în decursul a 12 luni precedente funcţii în Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale;
    d) care a fost subiectul unei cauze privind insolvabilitatea şi nu a fost eliberată de datorii.
    (3) Consiliul băncii şi membrii lui nu pot delega unor alte persoane responsabilităţile lor.
    Articolul 20. Comisia de cenzori
    (1) Comisia de cenzori este alcătuită dintr-un număr impar, dar nu mai puţin de 3 membri aleşi de adunarea generală a acţionarilor băncii pentru o perioadă de pînă la 4 ani. Membrii consiliului băncii nu pot fi concomitent membri ai comisiei de cenzori. Majoritatea membrilor comisiei de cenzori trebuie să fie persoane care nu sînt angajaţi ai băncii.
    (2) Comisia de cenzori:
    a) stabileşte pentru bancă proceduri de evidenţă şi de control contabil în temeiul regulamentelor Băncii Naţionale, supraveghează respectarea lor şi controlează conturile şi alte documente ale băncii;
    b) controlează respectarea legilor şi a regulamentelor aplicabile băncii şi prezintă consiliului băncii rapoartele respective;
    c) prezintă avize în problemele solicitate de consiliul băncii şi în alte probleme pe care le consideră necesare.
    (3) Comisia de cenzori se întruneşte în şedinţe ordinare o dată în trimestru şi în şedinţe extraordinare, la convocarea consiliului băncii sau a doi membri ai săi. Deciziile se iau cu votul majorităţii membrilor, care nu sînt în drept să se abţină de la votare.
    Articolul 21. Exigenţele faţă de administratori
    Persoanele alese sau numite în funcţia de administrator de bancă trebuie să corespundă criteriilor stabilite de Banca Naţională privind calificarea, experienţa, reputaţia în cercurile de afaceri, inexistenţa antecedentelor penale şi a probelor care ar demonstra că au purtat răspundere la locurile anterioare de muncă pentru apariţia de probleme financiare şi administrative, inexistenţa mărturiilor de escrocherii financiare, de evaziune fiscală etc. Administratori ai băncii pot fi numai persoane fizice, cu excepţia membrilor comisiei de cenzori ale căror împuterniciri pot fi delegate organizaţiei de audit, dacă aceasta nu efectuează controlul de audit al băncii. Aceste persoane trebuie să fie confirmate de Banca Naţională înainte de începerea exercitării funcţiei. Decizia privind o astfel de confirmare se emite în condiţiile art.7 alin.(2).
    Articolul 22. Secretul bancar şi obligaţiile fiduciare
    (1) Secret bancar constituie orice informaţie referitoare la persoana, la bunurile, la activitatea, la afacerea, la relaţiile personale sau de afaceri ale clienţilor băncii, la conturile clienţilor (solduri, rulaje, operaţiuni derulate), la tranzacţiile încheiate de clienţi, precum şi altă informaţie despre clienţi, care i-a devenit cunoscută băncii.
    (2) În înţelesul prezentului articol, client al băncii este considerată orice persoană care beneficiază sau a beneficiat de serviciile unei bănci ori persoana cu care banca a negociat o tranzacţie, chiar dacă tranzacţia respectivă nu s-a finalizat.
    (3) Administratorii şi funcţionarii băncii, persoanele care acţionează în numele băncii şi alte persoane care, în virtutea executării obligaţiilor de serviciu, au obţinut acces la informaţia prevăzută la alin. (1) au obligaţia de a păstra secretul bancar, de a nu folosi informaţia indicată în alte scopuri decît cele de serviciu. Această obligaţie subzistă şi după încetarea activităţii persoanelor menţionate mai sus sau în perioada suspendării activităţii lor.
    (4) Furnizarea informaţiei ce constituie secret bancar, inclusiv către autorităţile publice abilitate prin legi speciale să solicite informaţii de la persoanele fizice şi juridice, se efectuează în strictă conformitate cu prezentul articol.
    (5) Informaţia ce constituie secret bancar urmează a fi furnizată de bancă, în măsura în care furnizarea acestei informaţii este justificată de scopul pentru care este solicitată, în următoarele cazuri:
    a) la solicitarea clientului băncii sau a reprezentantului acestuia;
    b) în cazul decesului clientului băncii, la solicitarea moştenitorului acestuia, cu anexarea certificatului de moştenitor, precum şi la solicitarea notarului care a deschis procedura succesorală, cu anexarea copiei certificatului de deces al clientului băncii;
    c) la solicitarea organului de urmărire penală, cu autorizaţia judecătorului de instrucţie, privind cauza penală concretă;
    d) la solicitarea instanţei de judecată, în scopul soluţionării unei cauze aflate pe rol;
    e) la solicitarea organului fiscal, în scopul exercitării atribuţiilor stabilite de legislaţia fiscală;
    [Art.22 al.(5), lit.e) modificată prin LP178 din 11.07.12, MO190-192/14.09.12 art.644; în vigoare 14.09.12]
    f) la solicitarea organului vamal, în privinţa persoanei supuse supravegherii vamale, în conformitate cu prevederile Codului vamal;
    g) la solicitarea Curţii de Conturi, în privinţa persoanei auditate, potrivit legii speciale ce reglementează activitatea Curţii de Conturi;
    h) la solicitarea Serviciului de Informaţii şi Securitate, în scopul exercitării atribuţiilor ce ţin de asigurarea securităţii de stat;
    i) la solicitarea Centrului Naţional Anticorupţie, în privinţa persoanei care cade sub incidenţa legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;
    j) la solicitarea Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, în scopul exercitării atribuţiilor ce ţin de domeniul pieţei financiare nebancare;
    j1) la solicitarea Ministerului Finanţelor conform art. 32 alin. (101) sau, în scopul exercitării atribuţiilor pentru conturile deschise în bănci de către instituţiile publice finanţate de la bugetul public naţional;
    [Art.22 al.(5), lit.j1) modificată prin LP242 din 29.12.15, MO20-24/29.01.16 art.48]
    [Art.22 al.(5), lit.j1) introdusă prin LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]
    k) la solicitarea organului de executare, în temeiul şi în limitele prevăzute de documentul executoriu;
    l) cînd banca justifică un interes legitim.
    (6) Solicitarea de furnizare a informaţiei ce constituie secret bancar, înaintată de autorităţile menţionate la alin. (5), trebuie să conţină: temeiul legal al solicitării, datele de identitate ale persoanei la care se referă informaţia confidenţială solicitată, categoria informaţiei solicitate şi scopul pentru care se solicită aceasta. Solicitarea înaintată trebuie să fie semnată de persoana cu funcţie de răspundere împuternicită şi să aibă aplicată ştampila autorităţii date. Solicitarea de furnizare a informaţiei, înaintată de autoritatea menţionată la alin. (5) lit. e), poate să nu conţină datele de identitate ale persoanei (persoanelor) la care se referă informaţia solicitată în cazurile şi/sau în condiţiile Acordului de cooperare dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru facilitarea implementării prevederilor Actului privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale cu privire la conturile străine (FATCA).
    [Art.22 al.(6) modificat prin LP241 din 29.12.15, MO20-24/29.01.16 art.46]
    (7) Nu constituie încălcare a obligaţiei de păstrare a secretului bancar:
    a) furnizarea către Banca Naţională a informaţiei necesare exercitării atribuţiilor ei;
    b) furnizarea informaţiei şi a datelor întocmite astfel încît identitatea şi informaţiile privind activitatea fiecărui client al băncii nu pot fi identificate;
    c) furnizarea obligatorie organelor fiscale a informaţiei privind deschiderea, modificarea şi închiderea conturilor bancare, în cazurile şi cu referinţă la categoriile de contribuabili prevăzute de lege;
    d) furnizarea informaţiei organizaţiei de audit a băncii, în limitele necesare exercitării de către aceasta a activităţii de audit;
    e) furnizarea informaţiei Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar, în limitele necesare exercitării atribuţiilor acestuia;
    f) furnizarea informaţiei birourilor istoriilor de credit referitoare la creditele acordate, în conformitate cu legea;
    g) furnizarea informaţiei Centrului Naţional Anticorupţie despre orice activitate sau tranzacţie suspectă, în conformitate cu legislaţia cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;
    h) furnizarea lunară către Ministerul Finanţelor a informaţiei privind încasările, plăţile şi soldurile de mijloace băneşti în conturile deschise în bănci de către instituţiile publice finanţate de la bugetul public naţional;
    [Art.22 al.(7), lit.h) introdusă prin LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]
   
i) furnizarea informaţiei în conformitate cu prevederile şi în limitele Acordului de cooperare dintre Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Statelor Unite ale Americii pentru facilitarea implementării prevederilor Actului privind îndeplinirea obligaţiilor fiscale cu privire la conturile străine (FATCA).
    [Art.22 al.(7), lit.i) introdusă prin LP241 din 29.12.15, MO20-24/29.01.16 art.46]
    (8) Persoanele şi organele abilitate să solicite şi să primească informaţiile ce constituie secret bancar sînt obligate să păstreze confidenţialitatea acestora şi le pot utiliza numai în scopul pentru care le-au solicitat sau le-au fost furnizate, potrivit legii, precum şi sînt obligate să nu o furnizeze sau să o divulge persoanelor terţe, cu excepţia cazurilor de executare a obligaţiilor prevăzute de lege.
    (9) Se interzice furnizarea de către bancă a informaţiei referitoare la clienţii altei bănci, chiar dacă numele/denumirea acestora sînt indicate în documentele şi contractele clientului sau figurează în cadrul operaţiunilor acestuia.
    (10) Banca îşi organizează activitatea astfel încît administratorii, funcţionarii şi persoanele care acţionează în numele ei să nu fie puşi în situaţia cînd obligaţiile lor faţă de un client intră în conflict cu obligaţiile faţă de un alt client sau cînd interesele lor proprii intră în conflict cu obligaţiile faţă de un client.
    Articolul 23. Prevenirea şi combaterea spălării
                          banilor şi finanţării terorismului
    (1) Banca nu poate ascunde, converti sau transfera bani sau alte valori, ştiind că acestea provin din activităţi criminale, pentru mascarea originii lor ilegale, şi nici asista persoana angajată în astfel de activităţi pentru evitarea consecinţelor legale ale faptelor ei.
    (2) Se consideră că banca ştie de originea ilegală a banilor sau a altor valori cînd faptul acesta este dedus din circumstanţe de facto obiective.
    (3) Banca aplică măsuri de identificare a clienţilor şi a altor persoane cu care intră în relaţii de afaceri, inclusiv a acţionarilor şi a beneficiarilor efectivi, măsuri de precauţie, de păstrare a datelor aferente acestor măsuri, precum şi raportează autorităţii competente despre activităţile sau tranzacţiile (operaţiunile) suspecte şi alte informaţii supuse raportării, în conformitate cu Legea nr.190-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului şi cu actele normative emise în vederea executării acestei legi. Acordarea unor astfel de informaţii nu este considerată încălcare a prevederilor art. 22.
    (4) Banca solicită, iar clienţii şi alte persoane cu care banca intră în relaţii de afaceri sînt obligate să prezinte documentele şi informaţiile necesare pentru identificarea acestora. În caz de neprezentare sau prezentare a documentelor şi informaţiilor neautentice (neveridice), banca refuză deschiderea contului, efectuarea tranzacţiei (operaţiunii) sau stabilirea relaţiei de afaceri. În cazul existenţei unor suspiciuni rezonabile privind prezentarea intenţionată a documentelor şi informaţiilor neautentice (neveridice) în scop de inducere în eroare, banca raportează astfel de circumstanţe autorităţii competente.
    (5) Pentru identificarea clientului şi a altei persoane cu care banca intră în relaţii de afaceri, precum şi pentru asigurarea respectării procedurilor de control intern, inclusiv a celor ce ţin de stabilirea activităţilor şi tranzacţiilor (operaţiunilor) suspecte, banca, printr-o cerere argumentată, poate solicita informaţiile necesare de la autorităţile publice, de la bănci, alte persoane juridice, precum şi poate întreprinde alte măsuri pentru obţinerea acestor informaţii din alte surse. Autorităţile publice, băncile, alte persoane juridice sînt obligate să prezinte informaţiile solicitate într-un termen cît mai scurt. Prezentarea unor astfel de informaţii nu se consideră încălcare a prevederilor privind secretul bancar, comercial sau privind un alt secret protejat de lege.
    Articolul 24. Conflictele de interes
    (1) Orice administrator al băncii care este parte într-un contract efectiv sau într-un contract propus băncii privind interese materiale sau care este conducător al unei persoane constituită parte într-un contract material efectiv sau propus băncii sau care are un interes material faţă de această persoană trebuie să dezvăluie în scris băncii interesul său material în momentul în care ia cunoştinţă sau ar fi trebuit să ia cunoştinţă de existenţa unui astfel de contract.
    (2) Orice administrator este obligat să prezinte consiliului băncii, cel puţin o dată pe an, o notă scrisă, în care să dezvăluie suficient conflictul de interese. Se consideră dezvăluire suficientă a conflictului de interese indicarea numelui şi adresei asociaţilor administratorului, detaliilor esenţiale despre activităţile lui, intereselor de familie care confirmă că acesta are interese materiale în contractele încheiate cu orice persoană numită în notă.
    (3) Administratorul care are interes material într-un contract trebuie să părăsească orice şedinţă la care este pus în discuţie acest contract. Totodată, prezenţa administratorului la şedinţă se ia în calcul la stabilirea cvorumului, iar la votare se consideră că acesta s-a abţinut. În caz de paritate a voturilor, cel al preşedintelui şedinţei se consideră hotărîtor.
    (4) Se consideră material, în aplicarea alin.(1) şi alin. (2), interesul legat de averea, activitatea comercială sau interesul de familie (rudele de gradul întîi şi doi) al persoanei interesate. Se consideră interesată persoana care are interes material în companie în cazul în care posedă în aceasta, direct sau indirect, o cotă în mărime de 5% şi mai mult sau este administratorul ei, precum şi în societate în nume colectiv sau în societate în comandită, în cazul în care este membrul ei.
    [Art.24 al.(4) modificat prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    (5) Dacă administratorul nu a dezvăluit conflictul de interese:
    a) judecătoria poate, la cererea băncii, a unui sau a mai mulţi acţionari ai ei sau a Băncii Naţionale, să suspende contractul pe un termen stabilit de prima;
    b) Banca Naţională poate suspenda din funcţie administratorul pe un termen de cel mult un an sau îl poate destitui prin ordonanţă.
    (6) Independent de obligaţiile fiduciare enumerate la art. 22 alin.(10), administratorul băncii are obligaţia fiduciară faţă de banca în care îşi desfăşoară activitatea şi faţă de clienţii băncii de a pune interesele băncii şi ale clienţilor mai presus de interesul pecuniar propriu.
Capitolul IV
EFECTUAREA OPERAŢIUNILOR
    Articolul 25. Cerinţele de prudenţă
    (1) Administrarea instituţiilor financiare şi operaţiunile lor trebuie să fie efectuate în strictă conformitate cu principiile de administrare şi principiile contabile recunoscute, cu cerinţele legii şi ale actelor normative emise de Banca Naţională.
    (2) Instituţiile financiare trebuie să menţină în permanenţă un capital adecvat şi resurse lichide suficiente în corespundere cu tipul activităţii lor financiare şi să asigure diversificarea activelor potrivit riscului pierderilor.
    Articolul 26. Activităţi financiare permise băncilor
    (1) Băncile pot desfăşura, în limita licenţei acordate, următoarele activităţi:
    a) acceptarea de depozite (plătibile la vedere sau la termen etc.) cu sau fără dobîndă;
    b) acordarea de credite (de consum şi ipotecare, factoring cu sau fără drept de regres, finanţarea tranzacţiilor comerciale, eliberarea garanţiilor şi cauţiunilor etc.);
    c) împrumutarea de fonduri, cumpărarea ori vînzarea, în cont propriu sau în contul clienţilor (cu excepţia subscrierii valorilor mobiliare), de:
    - instrumente ale pieţei financiare (cecuri, cambii şi certificate de depozit etc.);
    - futures şi opţioane financiare privind titlurile de valoare şi ratele dobînzii;
    - instrumente privind rata dobînzii;
    - titluri de valoare;
    d) acordarea de servicii de decontări şi încasări, prestarea serviciilor de plată şi emiterea monedei electronice, în conformitate cu Legea nr. 114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică;
    [Art.26 al.(1), lit.d) modificată prin LP43 din 27.03.14, MO99-102/25.04.14 art.247]
    e) emiterea şi administrarea instrumentelor de plată, altele decît cele cuprinse la lit. d);
    [Art.26 al.(1), lit.e) în redacția LP43 din 27.03.14, MO99-102/25.04.14 art.247]
    f) cumpărarea şi vînzarea banilor (inclusiv a valutei străine);
    g) leasing financiar;
    h) acordarea de servicii aferente la credit;
    i) acordarea de servicii ca agent sau consultant financiar, cu excepţia celor de la lit. a) şi b);
    j) operaţiuni în valută străină, inclusiv contracte futures de vînzare a valutei străine;
    k) acordarea de servicii fiduciare (investirea şi gestionarea fondurilor fiduciare), păstrarea şi administrarea valorilor mobiliare şi altor valori etc.;
    l) acordarea de servicii de gestionare a portofoliului de investiţii şi acordarea de consultaţii privind investiţiile;
    m) subscrierea şi plasarea titlurilor de valoare şi acţiunilor, operaţiunile cu acţiuni;
    n) orice alte activităţi sau servicii, în măsura în care acestea se circumscriu domeniului financiar, permise de Banca Naţională.
    [Art.26 al.(1), lit.n) în redacţia LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    (11) Dispoziţiile alin. (1) se interpretează şi se aplică astfel încît activităţile enumerate la alin. (1) să acopere orice operaţiuni, tranzacţii, produse şi servicii care se înscriu în sfera acestor activităţi sau pot fi asimilate acestora, inclusiv serviciile auxiliare acestor activităţi.
    [Art.26 al.(11) introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    (2) – exclus.
    (3) Nici o bancă nu se poate angaja în activităţi financiare neprevăzute în licenţă.
    Articolul 27.  Interzicerea operaţiunilor şi activităţilor
                          anticompetitive
    (1) Instituţiilor financiare li se interzice:
    a) angajarea în tranzacţii şi operaţiuni care le-ar putea acorda cu titlu individual sau cîtorva dintre ele o poziţie dominantă pe piaţa monetară, pe piaţa financiară şi cea valutară;
    b) angajarea în activităţi de manipulare care ar conduce la avantaje necinstite pentru ele şi pentru terţi.
    (2) Nici o instituţie financiară nu are dreptul de a cere vreunei persoane să încheie contracte de servicii financiare şi de altă natură sau procurări de bunuri de la afiliatele sale ca o condiţie pentru a încheia contracte cu ea privind acordarea de servicii financiare.
    (3) Nici o bancă şi nici o instituţie financiară afiliată băncii nu poate:
    a) acorda unei persoane credite peste limitele stabilite de Banca Naţională sau subscrie, plasa valori mobiliare sau facilita finanţări din partea unor terţi către această persoană pentru a o ajuta să-şi achite obligaţiile către afiliată;
    b) subscrie sau plasa valori mobiliare ale unei persoane şi acorda totodată credite acestei persoane ca ea să-şi plătească datoria, dobînda sau dividendele la astfel de valori mobiliare;
    c) subscrie, plasa sau distribui valori mobiliare, cu excepţia valorilor mobiliare de stat, şi, în decursul a 60 de zile de la vînzare, cumpăra sau recomanda altora, în calitate de manager de active sau de consultant în probleme de investiţii, să le procure.
    (4) Nici o bancă nu poate cumpăra de la o afiliată a sa:
    a) active ale acestei afiliate;
    b) valori mobiliare care urmează a fi subscrise, plasate sau distribuite de această afiliată ori valori mobiliare care au fost subscrise, plasate sau distribuite de ea în decursul anului precedent.
    (5) Nici o bancă nu poate acorda credite sau facilita primirea de credite pentru cumpărarea unor valori mobiliare subscrise, plasate sau distribuite de către o afiliată a sa.
    Articolul 28. Măsuri de prudenţă
    (1) Băncile sînt obligate să respecte următoarele limite maxime prevăzute de Banca Naţională:
    a) indicii maximi şi poziţiile care urmează să fie respectate de către bancă cu privire la activele sale, la activele ponderate la risc, la elementele extrabilanţiere şi la diferite categorii de capital şi rezerve;
    b) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la capitalul reglementat, pe care o bancă are dreptul să o acorde unei persoane sau unui grup de persoane aflate în relaţii speciale cu banca;
    c) suma maximă a creditelor acordate şi contractate, raportată la suma totală a creditelor băncii, de care pot beneficia 10 cei mai mari debitori (inclusiv grupurile de persoane aflate în relaţii speciale cu banca).
    (2) Conform regulamentelor Băncii Naţionale, băncile trebuie să respecte cerinţele privind:
    a) suma minimă a resurselor lichide sau a unor categorii specifice de astfel de resurse raportată la valoarea ori la schimbarea valorii activelor (inclusiv garanţii şi gajuri primite) ori la unele categorii specifice ale acestora sau raportată la valoarea ori la schimbarea valorii pasivelor sau la unele categorii specifice ale acestora;
    b) suma totală maximă de investiţii în imobil sau categoriile specifice ale acestora;
    c) clasificarea şi evaluarea activelor/angajamentelor condiţionale, reducerile pentru pierderi la activele/angajamentele condiţionale respective;
    [Art.28 al.(2), lit.c) în redacţia LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    d) acordarea unor anumite tipuri şi forme de credite şi investiţii;
    e) armonizarea termenelor şi dobînzilor la active şi pasive;
    f) poziţiile neasigurate în valută străină, metale preţioase sau pietre preţioase ce depăşesc o anumită limită;
    g) transparenţa structurii de proprietate a băncii şi de control asupra băncii prin obţinerea, acumularea, deţinerea şi actualizarea informaţiilor cu privire la acţionari (beneficiarii efectivi);
    h) externalizarea activităţilor de importanţă materială;
    i) sistemele de control intern;
    j) activele transmise în posesie/achiziţionate în schimbul rambursării datoriei.
    [Art.28 al.(2), lit.j) introdusă prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    (3) Nerespectarea cerinţelor indicate la alin. (1) şi la alin. (2) atrage după sine sancţiunile prevăzute la art. 38.
    (4) Banca nu poate distribui capital dacă Banca Naţională consideră că aceasta va conduce la nerespectarea de către bancă a cerinţelor prevăzute la art. 7 alin. (2) lit. a) şi c).
    (5) Banca nu poate acorda credite garantate cu acţiunile emise de ea.
    (6) Nici o instituţie financiară nu se poate angaja direct în activităţi de întreprinzător sau în servicii altele decît cele financiare.
    (7) Fără permisiunea scrisă a Băncii Naţionale, nicio bancă, singură sau în calitate de beneficiar efectiv ori în cadrul grupului de persoane care acţionează concertat, nu poate:
    a) să deţină în capitalul unei persoane juridice, cu excepţia băncilor în al căror capital dobîndirea/deţinerea cotelor se efectuează conform art. 15, o cotă care fie că reprezintă 20% şi mai mult, fie că depăşeşte, conform valorii ei contabile, 5% din capitalul reglementat al băncii;
    [Art.28 al.(7), lit.a) modificată prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    b) să deţină cote menţionate la lit. a) cu o valoare contabilă totală mai mare de 50% din capitalul reglementat al băncii.
    [Art.28 al.(7) introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    (8) Nu este necesară permisiunea Băncii Naţionale pentru cotele de participare la capitalul persoanelor juridice, cu excepţia băncilor:
    [Art.28 al.(8) modificat prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    a) transmise în posesiune/achiziţionate în schimbul rambursării datoriilor;
    b) deţinute temporar de bancă în  nume propriu, dar pe contul altor persoane.
    [Art.28 al.(9) introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    [Art.28 al.(9) abrogat prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    [Art.28 al.(9) introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]

    Articolul 281. Externalizarea
    (1) Externalizarea reprezintă angajarea în bază contractuală a unei persoane juridice (denumită în continuare furnizor) în vederea desfăşurării de către aceasta a unor activităţi/efectuării unor operaţiuni care în mod obişnuit ar fi desfăşurate/efectuate de către bancă.
    (2) Banca are dreptul de a externaliza activităţile de importanţă materială după obţinerea permisiunii în scris a Băncii Naţionale. Activităţi de importanţă materială se consideră activităţile supuse licenţierii sau autorizării, orice alte activităţi sau operaţiuni care reprezintă o asemenea importanţă, încît orice dificultate sau eşec în desfăşurarea/efectuarea acestora ar putea conduce la incapacitatea băncii de a continua desfăşurarea activităţii financiare şi/sau respectarea prevederilor legilor şi ale altor acte normative.
    (3) Externalizarea activităţilor de importanţă materială prevăzute la art. 26, precum şi a celor pentru desfăşurarea cărora este necesară o licenţă, poate avea loc doar către o bancă din Republica Moldova sau către o altă persoană juridică rezidentă care deţine licenţa valabilă pentru activitatea respectivă.
    (4) Subcontractarea activităţilor de importanţă materială externalizate (externalizarea în lanţ) nu se admite.
    (5) Responsabilitatea pentru administrarea corespunzătoare a riscurilor asociate activităţilor/operaţiunilor externalizate îi revine băncii.
    (6) În cazul externalizării, banca va respecta următoarele condiţii minime:
    a) va dispune de politici şi proceduri interne adecvate privind evaluarea, gestionarea, controlul activităţilor/operaţiunilor externalizate, iar sistemul de control intern, sistemul de raportare internă şi funcţiile auditului intern vor fi adaptate la specificul acestor activităţi/operaţiuni;
    b) externalizarea nu va avea ca efect:
    – delegarea către furnizor a responsabilităţii organelor de conducere ale băncii;
    – reducerea capacităţii băncii de a-şi executa obligaţiile sau lezarea în alt mod a intereselor legitime ale clienţilor, de a-şi îndeplini sarcinile prevăzute în statutul, regulamentele sau strategiile de dezvoltare pe termen lung şi mediu ale băncii;
    – limitarea, împiedicarea sau imposibilitatea exercitării atribuţiilor Băncii Naţionale privind licenţierea, supravegherea şi reglementarea, precum şi a atribuţiilor organelor de control abilitate;
    c) va lua măsuri pentru asigurarea continuităţii desfăşurării activităţilor de importanţă materială în cazul unor situaţii excepţionale, precum şi pentru respectarea prezentei legi în relaţiile cu furnizorul;
    d) va asigura efectuarea, anual sau la cererea Băncii Naţionale, a auditului extern al activităţilor/operaţiunilor externalizate de către o societate de audit internaţională agreată de Banca Naţională, conform cerinţelor privind auditul respectiv stabilite de aceasta;
    e) va raporta Băncii Naţionale fără întîrziere orice incident sau schimbare de risc, inclusiv schimbarea furnizorului, care ar putea afecta semnificativ capacitatea de administrare eficientă a băncii, stabilitatea, performanţele şi continuitatea activităţii acesteia.
    (7) Cererea pentru obţinerea permisiunii prevăzute la alin. (2) se depune cu cel puţin 60 de zile înainte de data la care se preconizează încheierea contractului de externalizare.
    (8) Banca Naţională eliberează permisiunea prevăzută la alin. (2) dacă sînt întrunite cerinţele stabilite de prezentul articol şi actele normative adoptate întru executarea legii şi/sau, după caz, dacă este încredinţată în existenţa posibilităţilor băncii de a asigura respectarea cerinţelor referitoare la externalizare. În caz de necesitate, Banca Naţională consultă autorităţile publice şi alte persoane competente.
    (9) În cazul externalizării activităţilor de importanţă materială, Banca Naţională poate impune anumite condiţii ţinînd seama de factori cum ar fi: mărimea băncii, natura şi complexitatea activităţii care se intenţionează a fi externalizată, caracteristicile şi poziţia de piaţă a furnizorului, durata contractului, conflictele de interese ce ar putea fi generate de externalizare.
    (10) Banca Naţională are dreptul să prescrie rezilierea contractului de externalizare dacă constată că:
    a) banca nu efectuează controlul continuu asupra activităţilor/operaţiunilor externalizate sau gestionarea riscurilor asociate acestora ori o face neregulat şi inadecvat;
    b) activitatea furnizorului activităţilor/operaţiunilor externalizate are deficienţe semnificative care ameninţă sau pot ameninţa capacitatea băncii de a-şi îndeplini obligaţiile.
    Articolul 29. Documentele instituţiilor financiare
    (1) Instituţia financiară trebuie să ţină la sediul său şi/sau să asigure din sediu accesul la următoarele registre şi documente în formă electronică sau pe suport de hîrtie:
    a) statutul şi regulamentele, modificările la ele;
    b) registrul acţionarilor săi, inclusiv numărul de acţiuni înregistrate pe numele fiecărui acţionar, conform Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare;
    c) procesele-verbale ale şedinţelor şi deciziile consiliului său;
    d) procesele-verbale şi deciziile adunărilor generale ale acţionarilor;
    e) registrele contabile care reflectă clar şi corect activitatea instituţiei respective, operaţiunile efectuate, situaţia sa financiară;
    f) evidenţa zilnică detaliată a operaţiunilor efectuate pentru fiecare client, soldurile conturilor lui;
    g) alte documente prevăzute de prezenta lege şi de actele normative ale Băncii Naţionale.
    (2) În caz de ţinere a registrului sau documentului în formă electronică, instituţia financiară, la solicitarea persoanei împuternicite, este obligată să imprime registrul sau documentul pe suport de hîrtie.
    Articolul 30. Cerinţe de dezvăluire a informaţiei de
                         către bancă
    (1) Banca va dezvălui informaţii referitoare la activitatea desfăşurată conform reglementărilor emise de Banca Naţională în aplicarea prezentei legi.
    (2) Banca va adopta politici formale pentru a se conforma cerinţelor de transparenţă şi de publicare stabilite şi va dispune de politici de evaluare a gradului de adecvare a informaţiilor publicate, inclusiv în ceea ce priveşte verificarea şi frecvenţa lor. Banca va adopta politici pentru a evalua dacă informaţiile publicate oferă participanţilor la piaţă o imagine completă asupra profilului de risc; în caz contrar, banca va publica informaţiile necesare suplimentar faţă de informaţiile obligatorii publicate potrivit alin.(1), obligaţie care priveşte însă numai informaţii semnificative şi care nu sînt considerate ca fiind proprietatea băncii sau confidenţiale, conform reglementărilor prevăzute la alin. (1).
    (3) Banca va dezvălui informaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) cel puţin anual, imediat ce acestea sînt disponibile. În temeiul reglementărilor prevăzute la alin. (1), banca va determina dacă este necesară dezvăluirea cu o frecvenţă mai mare decît cea anuală.
    (4) Modalităţile de publicare a informaţiilor necesare, locaţia unde acestea sînt disponibile şi mijloacele de verificare a respectării cerinţelor de publicare se stabilesc de către fiecare bancă. În măsura în care este posibil, banca trebuie să asigure utilizarea aceloraşi mijloace sau a aceleiaşi locaţii pentru publicarea tuturor informaţiilor.
    (5) Prezentările echivalente de informaţii realizate de bancă către piaţă în baza altor reglementări pot fi considerate ca asigurînd respectarea cerinţelor de dezvăluire potrivit prezentei legi.
    (6) Banca  Naţională  poate impune unei bănci măsuri specifice referitoare la:
    a) conţinutul informaţiilor pe care trebuie să le publice;
    b) frecvenţa cu care trebuie să publice unele informaţii şi stabilirea termenelor de publicare;
    c) modalităţile şi formele de publicare, altele decît situaţiile financiare;
    d) utilizarea anumitor mijloace de verificare a informaţiilor publicate care nu intră în sfera auditului financiar.
    [Art.30 în redacţia LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    Articolul 31. Tranzacţiile cu funcţionarii băncii şi cu
                          persoanele aflate în relaţii speciale cu
                          banca
    (1) Băncile nu pot acorda credite unei persoane aflate în relaţii speciale cu banca sau în interesul ei, dacă astfel de credite nu se acordă în genere sau se acordă în condiţii mai puţin avantajoase persoanelor care nu se află în astfel de relaţii cu banca. În scopul aplicării acestei prevederi, este considerat persoană care se află în relaţii speciale cu banca: orice administrator al băncii; orice persoană aflată în legătură de rudenie de gradul întîi şi doi cu un astfel de funcţionar; acţionarii cu cote în mărime de 5% şi mai mult; persoanele afiliate băncii. Pe lîngă aceasta, nici o bancă nu trebuie să acorde credit unei persoane care se află în relaţii speciale cu ea ori în interesul ei dacă în consecinţă suma tuturor creditelor acordate unor astfel de persoane va depăşi cuantumul stabilit de Banca Naţională.
    [Art.31 al.(1) modificat prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    (2) Creditele acordate de bancă unei instituţii financiare care se află în relaţii speciale cu ea vor fi supuse unor condiţii şi restricţii stabilite de Banca Naţională. În scopul aplicării acestei prevederi, se consideră instituţie financiară care se află în relaţii speciale cu banca: orice persoană sau grup de astfel de persoane acţionînd concertat, avînd în mod direct sau indirect un interes în acordarea de către bancă a unui credit; orice unitate economică asupra căreia banca exercită controlul.
    [Art.31 al.(2) modificat prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    [Art.31 al.(2) modificat prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]

    (3) Banca nu poate acorda credite nici unui funcţionar al său, decît în limitele stabilite de Banca Naţională.
    Articolul 32. Acordarea de credite
    (1) Acordarea de credite se efectuează în conformitate cu regulamentele interne ale băncii, care nu contravin legii şi cuprind cel puţin condiţiile acordării de credite solicitanţilor (clienţilor, administratorilor şi angajaţilor băncii), împuternicirile, obligaţiile şi structura subdiviziunii interne în ale cărei atribuţii intră gestionarea operaţiunilor legate de acordarea creditelor (comitetul de credit), modul de luare a deciziilor privind acordarea de credite, limitele creditării, modul de garantare a creditelor.
    (2) În activitatea de acordare a creditelor, banca este obligată să respecte limitele şi cerinţele privind concentrarea riscurilor (expunerile) şi alte măsuri de prudenţă stabilite conform prezentei legi şi actelor normative ale Băncii Naţionale.
    (3) Banca oferă gratuit solicitantului informaţii despre condiţiile de acordare a creditelor, care cuprind cel puţin:
    a) rata, modul de calculare şi plată a dobînzii, precum şi condiţiile în care aceasta se poate modifica pînă la rambursarea integrală a creditului;
    b) plăţile şi alte costuri aferente creditului (comisioane, taxe, alte remuneraţii şi penalităţi legate nemijlocit de contractul de credit), precum şi criteriile obiective în baza cărora acestea se pot modifica;
    c) numărul şi suma tranşelor, precum şi alte obligaţii legate de rambursarea creditului;
    d) condiţiile şi costurile în cazul rambursării creditului înainte de termen;
    e) în cazul garantării creditului cu ipotecă – informaţia cu privire la dreptul părţilor de a solicita notarului învestirea contractului de ipotecă cu formulă executorie, explicînd clar dreptul băncii, în acest caz, la executarea silită a dreptului de ipotecă în conformitate cu Legea nr. 142-XVI din 26 iunie 2008 cu privire la ipotecă, fără adresarea în instanţa judecătorească (în mod extrajudiciar), în temeiul contractului de ipotecă învestit cu formulă executorie, dacă părţile au convenit de comun acord asupra acestui drept şi dacă contractul de ipotecă propus de bancă prevede un asemenea drept;
    f) alte informaţii pe care este obligată să le ofere conform legislaţiei.
    (4) Dobînda şi costurile aferente creditului se stabilesc expres în contractul de credit, inclusiv pentru cazul rambursării creditului înainte de termen.
    (5) Pentru efectuarea finanţării comune, băncile au dreptul să încheie acorduri privind creditele de consorţiu. În cadrul unui astfel de acord, băncile participante stabilesc condiţiile de acordare a creditului şi desemnează o bancă responsabilă pentru executarea acordului. Băncile participante poartă riscul aferent creditului acordat proporţional mijloacelor investite în consorţiu.
    (6) Banca urmăreşte ca solicitantul de credit să dea dovadă de credibilitate în ceea ce priveşte rambursarea creditului. Rambursarea creditului poate fi garantată prin gaj al bunurilor mobile şi imobile (ipotecă), prin garanţie bancară, prin fidejusiune şi prin alte modalităţi prevăzute de lege sau în contract. Banca are dreptul să acorde credit fără garanţie (credit în alb) numai în cazul solvabilităţii şi credibilităţii înalte ale solicitantului de credit.
    (7) Banca are dreptul să ceară prezentarea dărilor de seamă, altor documente şi informaţii referitoare la situaţia financiară şi la activitatea solicitantului de credit, a persoanei care constituie o garanţie personală, necesare pentru evaluarea solvabilităţii şi credibilităţii acestora, să întreprindă, în limitele legale, alte măsuri în scopul verificării veridicităţii informaţiilor prezentate, precum şi să efectueze controlul asupra utilizării conform destinaţiei a creditului acordat.
    (8) Creditul poate fi acordat prin înregistrarea sumei creditului în contul curent al debitorului, prin transferarea în vederea executării documentelor de plată prezentate de debitor sau, la indicaţia/cu acordul lui, de un terţ, prin transferarea către terţ în conformitate cu indicaţiile debitorului, prin eliberarea în numerar, dacă legislaţia nu prevede altfel.
    (9) Pentru fiecare tranzacţie de credit banca păstrează cererea pentru credit, copia de pe decizia persoanei care a autorizat creditul privind aprobarea tranzacţiei sau copia de pe procesul-verbal al şedinţei consiliului băncii (în cazul în care decizia a fost luată de consiliu), documentele contractuale, altă documentaţie de credit.
    (10) Banca prezintă, în modul stabilit de Legea nr. 122-XVI din 29 mai 2008 privind birourile istoriilor de credit, cel puţin unui birou al istoriilor de credit toate informaţiile de care dispune, necesare pentru formarea istoriilor de credit în privinţa tuturor debitorilor care şi-au dat acordul pentru prezentarea informaţiilor respective.
   
(101) Banca prezintă Ministerului Finanțelor, în conformitate cu Legea nr. 419-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria sectorului public, garanţiile de stat şi recreditarea de stat, informația privind împrumuturile acordate întreprinderilor de stat/municipale, societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar public și unităţilor administrativ-teritoriale, necesară pentru monitorizarea datoriei sectorului public.
    [Art.32 al.(101 introdus prin LP242 din 29.12.15, MO20-24/29.01.16 art.48]
   
[Art.32 în redacţia LP164 din 11.07.12, MO190-192/14.09.12 art.638; în vigoare 14.03.13]
Capitolul V
CONTURI, SITUAŢII FINANCIARE, AUDIT,
RAPOARTE ŞI INSPECŢII
    [Capitolul V denumirea modificată prin LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]
    Articolul 33. Conturile şi situaţiile financiare
    [Art.33 titlul modificat prin LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]
    (1) Instituţiile financiare trebuie să ţină permanent conturi şi registre şi să întocmească situaţii financiare conform legislaţiei contabile.
    [Art.33 al.(1) modificat prin LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]
    (2) Conturile şi situaţiile financiare trebuie să corespundă Legii contabilităţii nr. 113-XVI din 27 aprilie 2007 şi standardelor de contabilitate. Totodată, instituţiile financiare sînt obligate să respecte  cerinţele Băncii Naţionale de întocmire a situaţiilor financiare FINREP şi de întocmire a rapoartelor în scopuri prudenţiale. Conducătorul organului executiv şi membrii consiliului sînt responsabili pentru corectitudinea şi veridicitatea rapoartelor prezentate la Banca Naţională conform cerinţelor menţionate.
    [Art.33 al.(2) modificat prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    [Art.33 al.(2) în redacţia LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]

    (3) Conturile, registrele şi situaţiile financiare ale instituţiilor financiare trebuie să reflecte operaţiunile şi starea financiară a filialelor şi sucursalelor şi să fie întocmite atît separat, cît şi în mod consolidat.
    [Art.33 al.(3) modificat prin LP324 din 23.12.13, MO320-321/31.12.13 art.871; în vigoare 01.01.14]
    Articolul 34. Auditul extern
    (1) Banca trebuie să încheie contract cu o firmă de audit independentă acceptată de Banca Naţională, care:
    a) îi acordă asistenţă în ţinerea evidenţei contabile în conformitate cu principiile stabilite de Banca Naţională;
    b) întocmeşte un raport despre actvitatea ei anuală şi un aviz despre veridicitatea cu care dările de seamă reflectă starea ei financiară, în conformitate cu prezenta lege;
    c) controlează corectitudinea metodelor şi procedeelor de audit şi de control intern şi face recomandări de remediere;
    d) informează Banca Naţională despre orice acţiune frauduloasă comisă de funcţionarii băncii sau ai filialelor ei, precum şi despre orice neregulă din administrarea şi din efectuarea operaţiunilor care ar putea conduce la pierderi materiale pentru bancă sau filiala sa.
    (2) În banca ale cărei active nu depăşesc suma stabilită de Banca Naţională, funcţiile de audit pot fi exercitate de un expert contabil sau de un contabil autorizat din bancă aprobat de Banca Naţională.
    Articolul 35. Publicarea bilanţului, avizului auditului
                         extern şi raportului anual
    Banca, în termen de 4 luni de la încheierea anului financiar, va publica, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate, bilanţul şi avizul auditului extern şi va edita raportul anual, eliberînd gratuit publicului copii de pe acesta din urmă.
    Articolul 36. Inspecţia filialelor
    (1) Prevederile art.34 şi art.35 pot fi aplicate, prin actele normative ale Băncii Naţionale, şi filialelor băncii ca unor sucursale. Cerinţele statutului şi ale regulamentelor băncii privind întocmirea dărilor de seamă se pot aplica şi filialelor.
    (2) Funcţiile comisiei de cenzori a filialei unei bănci străine pot fi exercitate de un comitet de audit sau de un alt organ reprezentativ al băncii străine.
    Articolul 37. Rapoarte şi inspecţii
    (1) Banca va întocmi şi va prezenta Băncii Naţionale, conform regulamentelor acesteia, rapoarte despre administrarea, operaţiunile, lichiditatea, solvabilitatea, profitabilitatea sa şi ale sucursalelor sale, atît separat, cît şi în mod consolidat, în scopul evaluării stării financiare a băncii şi a fiecărei sucursale.
    (2) Banca, filialele, sucursalele sale, inclusiv cele din străinătate, vor fi supuse unor inspecţii efectuate de către inspectori ai Băncii Naţionale sau de experţi contabili şi contabili autorizaţi, numiţi de aceasta. Asupra băncii care este filială sau sucursală a unei bănci străine sau care are o cotă în mărime de 5% şi mai mult în capitalul unei bănci străine astfel de inspecţii pot fi efectuate de experţii contabili şi contabilii autorizaţi care supraveghează activitatea financiară din ţara respectivă.
    [Art.37 al.(2) modificat prin LP180 din 25.07.14, MO238-246/15.08.14 art.559]
    (3) Banca şi sucursalele sale vor permite accesul în bancă inspectorilor Băncii Naţionale, experţilor contabili şi contabililor autorizaţi, numiţi de aceasta, şi vor conlucra cu ei.
    (4) În cadrul inspecţiei băncilor şi sucursalelor acestora, inspectorii Băncii Naţionale, experţii contabili şi contabilii autorizaţi numiţi de ea au dreptul:
    a) să examineze conturile, registrele şi orice alte documente;
    b) să solicite administratorilor, funcţionarilor şi agenţilor băncii şi ai sucursalelor orice informaţie referitoare la activitatea şi operaţiunile efectuate.
    (5) Accesul organelor fiscale, al Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, al organelor Centrului Naţional Anticorupţie şi ale altor organe, învestite cu funcţii de control, în instituţiile financiare pentru a efectua controale şi punerea la dispoziţia acestor organe a informaţiilor şi documentelor sau copiilor de pe acestea, necesare pentru exercitarea funcţiilor încredinţate, în limitele competenţei lor, se permit şi se înfăptuiesc în conformitate cu legislaţia ce reglementează activitatea organelor menţionate şi cu prevederile prezentei legi.
Capitolul V1
SUPRAVEGHEREA SPECIALĂ
    Articolul 371. Instituirea şi efectuarea supravegherii
                           speciale
    (1) Banca Naţională poate institui procedura de supraveghere specială a unei bănci în cazul constatării încălcărilor prevăzute la art. 38 alin. (1), precum şi a unei situaţii financiare precare a acesteia.
    (2) Supravegherea specială se efectuează printr-o comisie instituită în acest scop, formată din maximum 5 salariaţi din cadrul Băncii Naţionale, dintre care unul îndeplineşte funcţia de preşedinte al comisiei şi unul – pe cea de vicepreşedinte al acesteia.
    (3) Prevederile prezentului capitol nu aduc atingere atribuţiilor şi împuternicirilor Băncii Naţionale de a aplica, înainte ori în cursul supravegherii speciale, alte măsuri şi sancţiuni prevăzute de prezenta lege, inclusiv instituirea administrării speciale ori retragerea licenţei şi lichidarea silită a băncii.
    Articolul 372. Principalele atribuţii ale comisiei
                           de supraveghere specială
    (1) Atribuţiile comisiei de supraveghere specială se stabilesc de către Banca Naţională şi se referă, în principal, la:
    a) analiza situaţiei financiare a băncii;
    b) verificarea existenţei temeiurilor prevăzute la art. 374 alin. (2) şi la art. 38 alin. (3);
    c) urmărirea modului în care consiliul, organul executiv şi administratorii băncii acţionează pentru stabilirea şi aplicarea măsurilor necesare de remediere a încălcărilor şi deficienţelor sau, după caz, a recomandărilor formulate de comisie, sau a măsurilor dispuse de Banca Naţională potrivit prezentei legi;
    d) formularea recomandărilor către bancă privind:
    – suspendarea sau abrogarea unor decizii ale organelor de conducere ale băncii, contrare cerinţelor de prudenţă sau care conduc la deteriorarea situaţiei financiare a acesteia;
    – modificarea/completarea cadrului de conducere, a strategiilor, proceselor şi mecanismelor implementate de bancă;
    – limitarea şi/sau suspendarea unor activităţi şi operaţiuni ale băncii pe o anumită perioadă;
    – orice alte măsuri considerate necesare pentru remedierea încălcărilor şi/sau a situaţiei băncii;
    e) formularea recomandărilor către Banca Naţională pentru dispunerea anumitor măsuri sau pentru aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege în situaţia în care consiliul, organul executiv sau administratorii băncii nu respectă măsurile recomandate de comisie ori acestea nu s-au soldat cu efectul scontat.
    (2) Comisia de supraveghere specială nu se substituie administratorilor băncii în ceea ce priveşte administrarea curentă a activităţii şi competenţa de a angaja banca. Responsabilitatea pentru legalitatea, realitatea, exactitatea şi oportunitatea operaţiunilor efectuate de bancă şi a documentelor întocmite de bancă revine exclusiv administratorilor băncii şi/sau persoanelor care întocmesc şi semnează documentele în cauză, potrivit atribuţiilor şi competenţelor acestora.
    (3) Membrii comisiei de supraveghere specială au acces la toate informaţiile, documentele şi registrele băncii, fiind obligaţi să păstreze secretul profesional privind operaţiunile acesteia.
    (4) Organele de conducere, angajaţii băncii, alte persoane nu pot împiedica exercitarea atribuţiilor membrilor comisiei de supraveghere specială.
    Articolul 373. Rapoartele privind supravegherea
                           specială
    (1) Comisia de supraveghere specială prezintă Băncii Naţionale rapoarte periodice şi recomandări referitoare la situaţia băncii. Recomandările trebuie să întrunească următoarele criterii:
    a) să conţină propuneri privind modul cel mai rapid şi economicos de remediere a încălcărilor şi deficienţelor, după caz, privind prevenirea condiţiilor ce conduc la apariţia temeiurilor prevăzute la art. 374 alin. (2) lit. b)–f), privind instituirea administrării speciale sau concluzia privind necesitatea lichidării băncii;
    b) să prevadă minimizarea riscului pentru deponenţi şi alţi creditori ai băncii, precum şi pentru stabilitatea financiară.
    (2) În funcţie de propunerile şi concluziile rezultate din rapoartele comisiei de supraveghere specială, Banca Naţională hotărăşte cu privire la încetarea sau continuarea supravegherii speciale pentru o perioadă de cel mult 3 luni de la data instituirii ei.
    (3) În cazul în care în activitatea băncii se constată în continuare deficienţe grave, Banca Naţională poate hotărî, în funcţie de situaţia concretă, aplicarea măsurii de administrare specială a băncii sau a altor măsuri prevăzute de lege, inclusiv retragerea licenţei şi lichidarea silită a băncii.
Capitolul V2
ADMINISTRAREA SPECIALĂ
    Articolul 374. Noţiunea şi instituirea administrării
                           speciale
    (1) Administrarea specială reprezintă un regim de administrare instituit pentru o anumită perioadă în privinţa unei bănci, care prevede realizarea unui complex de măsuri administrative, financiare, juridice, organizatorice în scop de stabilire a condiţiilor optime pentru conservarea valorii activelor, eliminarea deficienţelor în administrarea băncii şi a patrimoniului ei, încasarea creanţelor, stabilirea posibilităţilor de remediere a situaţiei financiare, inclusiv de restructurare, sau de lichidare a băncii.
    (2) Banca Naţională poate institui administrarea specială asupra unei bănci în cazul în care:
    a) instituirea măsurii de supraveghere specială nu a dat rezultate;
    b) cuantumul capitalului băncii este mai mic deсît cuantumul capitalului reglementat stabilit în actele normative ale Băncii Naţionale ori coeficientul suficienţei capitalului este mai mic cu cel puţin 1/3 faţă de coeficientul stabilit în actele normative respective;
    c) coeficientul lichidităţii băncii este mai mic cu cel puţin 1/4 faţă de coeficientul stabilit în actele normative ale Băncii Naţionale;
    d) banca nu respectă sau nu este capabilă să respecte măsurile de remediere impuse de Banca Naţională;
    e) banca împiedică sistematic exercitarea atribuţiei de supraveghere bancară prin tăinuirea conturilor, activelor, registrelor, rapoartelor, documentelor şi a informaţiilor sau prin refuzul neîntemeiat de prezentare a acestora angajaţilor împuterniciţi ai Băncii Naţionale;
    f) organele de conducere ale băncii nu sînt capabile să asigure activitatea băncii în conformitate cu legislaţia, în special în legătură cu conflictele ce dezorganizează activitatea băncii, cu arestul, suspendarea din funcţie a administratorilor în cadrul unei cauze penale sau cu condamnarea acestora pentru infracţiunea comisă;
    g) aceasta se solicită de bancă în baza hotărîrii consiliului sau adunării generale a acţionarilor băncii.
    (3) Administrarea specială se instituie pe un termen de pînă la 9 luni. Termenul de administrare specială poate fi prelungit doar o singură dată pentru o perioadă ce nu poate depăşi 3 luni.
    (4) Hotărîrea cu privire la instituirea/prelungirea termenului administrării speciale va cuprinde temeiurile instituirii/prelungirii termenului şi termenul administrării speciale, datele despre administratorul special şi, după caz, restricţiile sau condiţiile referitoare la activitatea băncii. Hotărîrea se comunică imediat în scris băncii respective.
    (5) Cu excepţia cazului prevăzut la alin. (2) lit. f), anunţul privind instituirea administrării speciale se publică, în termen de 7 zile, de către Banca Naţională în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    Articolul 375. Administratorul special
    (1) Administrarea specială se exercită de către un administrator special numit de Banca Naţională prin hotărîrea cu privire la instituirea administrării speciale.
    (2) În calitate de administrator special poate fi numită o persoană fizică, inclusiv un salariat al Băncii Naţionale, care întruneşte condiţiile prevăzute la art.382. Din motive întemeiate, Banca Naţională poate să decidă înlocuirea administratorului special.
    (3) În exercitarea atribuţiilor şi drepturilor sale, administratorul special este responsabil doar faţă de Banca Naţională, care are împuternicirea să dea dispoziţii obligatorii şi recomandări în legătură cu activitatea acestuia.
    (4) În cazul în care administratorul special nu respectă prezenta lege sau nu execută atribuţiile sale, Banca Naţională îl va destitui şi va numi o altă persoană în locul acestuia.
    Articolul 376. Efectele instituirii administrării speciale
    (1) Din momentul numirii sale, administratorul special preia administrarea şi controlul asupra băncii şi are acces nelimitat la activele, încăperile, registrele, documentele şi informaţiile băncii.
    (2) Pe perioada administrării speciale, drepturile şi obligaţiile acţionarilor, consiliului, organului executiv şi ale administratorilor băncii se suspendă şi se exercită de către administratorul special, dacă prezentul capitol nu prevede altfel. Administratorul special poate delega o parte din împuternicirile sale altor persoane, inclusiv administratorilor şi salariaţilor băncii ale căror împuterniciri sînt suspendate, dacă Banca Naţională nu stabileşte altfel.
    (3) Membrii consiliului, organului executiv şi administratorii băncii nu pot primi plăţi şi alte beneficii ca urmare a suspendării împuternicirilor lor sau a încetării calităţii de membru, cu excepţia celor prevăzute de legislaţia muncii.
    (4) Pe perioada administrării speciale, împuternicirile adunării generale a acţionarilor băncii se limitează la hotărîri care nu vin în contradicţie cu scopurile instituirii administrării speciale şi nu pot împiedica exercitarea atribuţiilor şi drepturilor administratorului special.
    (5) Prevederile legale privind obligativitatea convocării adunării generale la cererea acţionarilor băncii nu sînt aplicabile pe perioada administrării speciale.
    (6) Actele juridice efectuate în numele şi din contul băncii cu încălcarea prevederilor alin. (2)–(5) sînt nule dacă nu sînt aprobate sau coordonate cu administratorul special.
    (7) Administratorul special ia măsuri privind asigurarea siguranţei activelor, registrelor, documentelor şi a informaţiilor băncii, inclusiv poate:
    a) să schimbe regulile cu privire la accesul în încăperile băncii;
    b) să retragă dreptul de acces şi/sau să modifice parolele de acces la resursele sistemului informaţional al băncii, inclusiv la orice purtători de informaţie, să acorde dreptul de acces la acestea unui număr limitat de angajaţi;
    c) să elibereze un nou tip de permise de intrare în încăperile băncii pentru angajaţii împuterniciţi şi să controleze accesul altor persoane la aceste încăperi.
    (8) Administratorul special înştiinţează imediat subdiviziunile separate ale băncii, băncile corespondente, organul înregistrării de stat, deţinătorii de registre publice, depozitarul central de valori mobiliare şi registratorul care ţine registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale băncii şi, după caz, alte persoane despre instituirea administrării speciale, suspendarea împuternicirilor unor persoane şi acordarea acestora altor persoane.
    (9) Administratorii şi salariaţii băncii sînt obligaţi să acorde sprijin administratorului special în activitatea acestuia. La cererea administratorului special, orice persoană care deţine registre, documente, informaţii, ştampile, sigilii şi bunuri ale băncii sau le controlează este obligată să le pună la dispoziţia acestuia sau a persoanelor împuternicite de acesta. Administratorii băncii, la cererea administratorului special, asigură prezentarea explicaţiilor şi dărilor de seamă referitoare la operaţiunile băncii.
    Articolul 377. Principalele atribuţii şi drepturi
                           ale administratorului special
    (1) Administratorul special are atribuţii depline de a conduce, gestiona şi controla banca, inclusiv:
    a) analizează, evaluează activitatea şi situaţia financiară a băncii;
    b) determină cel mai eficient şi rapid mod de lichidare a circumstanţelor prevăzute la art. 374 alin. (2) lit. b)–f), de reducere a pierderilor băncii şi de minimizare a riscurilor pentru interesele deponenţilor şi ale altor creditori;
    c) participă la elaborarea, organizarea şi realizarea măsurilor de remediere a situaţiei băncii şi controlează realizarea lor;
    d) exercită controlul asupra dispunerii de patrimoniul băncii;
    e) ia măsuri privind colectarea datoriilor faţă de bancă şi recuperarea bunurilor ei aflate în posesiunea terţilor, intentează acţiuni în instanţele de judecată în numele şi în interesele băncii;
    f) prezintă Băncii Naţionale informaţii, explicaţii şi rapoarte;
    g) exercită alte atribuţii necesare în scopurile administrării speciale.
    (2) Administratorul special are dreptul:
    a) să angajeze specialişti, experţi, consultanţi profesionişti;
    b) să convoace şi să conducă adunarea generală a acţionarilor băncii;
    c) să abroge sau să suspende deciziile organelor de conducere, să concedieze sau să transfere în alte funcţii membrii organelor executive şi salariaţii băncii, să revizuiască obligaţiile lor funcţionale, să schimbe mărimea remuneraţiei muncii, cu respectarea legislaţiei muncii;
    d) să numească reprezentanţii săi în subdiviziunile separate ale băncii, în organele executive ale persoanelor juridice care se află în posesiunea majoritară a băncii;
    e) să suspende plata dividendelor şi alte forme de distribuire a capitalului băncii;
    f) să stabilească creditorii băncii, valoarea şi temeinicia creanţelor acestora, să ceară creditorilor să confirme creanţele lor;
    g) să negocieze obligaţiile şi creanţele băncii în vederea stabilirii unei noi scadenţe a acestora, reducerii, novaţiei, preluării, remiterii datoriilor;
    h) să suspende atragerea de depozite şi/sau acordarea de credite, să dispună alte restricţii privind activitatea băncii;
    i) să rezilieze contractele, să refuze executarea obligaţiilor conform art. 3712;
    j) să efectueze măsuri de remediere a situaţiei financiare, inclusiv restructurarea băncii (majorarea, reducerea capitalului, vînzarea activelor, predarea obligaţiilor şi a activelor), reorganizarea sau vînzarea băncii;
    k) să prezinte Băncii Naţionale concluzii şi recomandări referitoare la bancă, inclusiv privind instituirea moratoriului, prelungirea termenului/încetarea administrării speciale, retragerea licenţei;
    l) să exercite alte drepturi prevăzute de prezenta lege, de alte acte legislative şi normative.
    (3) În cazul prevăzut la art. 374 alin. (2) lit. f), atribuţia principală a administratorului special o constituie luarea măsurilor necesare pentru numirea, după caz, a membrilor consiliului, a organului executiv şi a administratorilor băncii. În decursul acestei administrări, administratorul special poate lua orice măsuri care pot fi adoptate de organele menţionate, potrivit legii.
    (4) La cererea administratorului special, organele de drept sînt obligate să-i acorde sprijin în obţinerea accesului la încăperi şi la alte active ale băncii, în preluarea controlului şi asigurarea integrităţii activelor, registrelor, documentelor şi a informaţiilor băncii.
    (5) În exercitarea atribuţiilor şi drepturilor sale, administratorul special acordă importanţă prioritară intereselor deponenţilor şi ale altor creditori care nu sînt persoane afiliate băncii în raport cu acţionarii şi creditorii care sînt persoane afiliate băncii. Banca şi acţionarii ei nu pot să facă responsabil pe administratorul special sau pe Banca Naţională de prejudiciile cauzate în legătură cu acţiunile în cadrul administrării speciale dacă aceste acţiuni sînt întreprinse în scop de neadmitere a riscului excesiv pentru stabilitatea financiară, de protejare a intereselor deponenţilor şi ale altor creditori ai băncii.
    Articolul 378. Raportul administratorului special
    (1) În termen de cel mult 2 luni de la numire, administratorul special prezintă la Banca Naţională un raport în scris cu privire la situaţia financiară şi la perspectivele băncii.
    (2) Raportul administratorului special va conţine:
    a) măsurile întreprinse de la instituirea administrării speciale şi efectele acestora;
    b) evaluarea perspectivelor de realizare, a costurilor şi beneficiilor aproximative ale posibilităţilor de remediere a situaţiei financiare, inclusiv de restructurare, reorganizare sau vînzare a băncii, ori, după caz, ale lichidării băncii, inclusiv o determinare a valorii estimative a activelor ce ar putea fi valorificate în caz de lichidare a băncii;
    c) recomandările privind măsurile de lichidare a circumstanţelor ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale, care pot include un plan de acţiuni detaliat constînd în implementarea oricăror dintre măsurile prevăzute la art. 377 alin. (2) lit. j) sau o combinare a acestora, fără a exclude aplicarea sau continuarea aplicării altor măsuri de remediere.
    (3) În termen de 15 zile de la primirea raportului administratorului special, Banca Naţională poate, în funcţie de situaţia concretă, să hotărască următoarele:
    a) cu privire la oportunitatea şi perioada de menţinere a administrării speciale;
    b) cu privire la aprobarea recomandărilor înaintate, aprobarea planului propus, cu sau fără modificări, ori cu privire la respingerea acestora;
    c) cu privire la retragerea licenţei băncii, dacă ajunge la concluzia despre imposibilitatea lichidării circumstanţelor ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale, aducerii activităţii băncii în conformitate cu legea şi actele normative emise în vederea executării ei.
    (4) Banca Naţională are dreptul:
    a) de a modifica planul aprobat atît pînă la, cît şi în procesul realizării acestuia;
    b) de a impune anumite măsuri de remediere;
    c) de a retrage oricînd licenţa şi de a iniţia procesul de lichidare silită a băncii în temeiurile prevăzute de prezenta lege.
    (5) La analiza costurilor şi beneficiilor diferitor posibilităţi expuse în raportul administratorului special, potrivit alin. (2) lit. b), şi la adoptarea hotărîrii potrivit alin.(3), Banca Naţională trebuie să urmărească, prioritar, obiectivul de menţinere a stabilităţii financiare şi protecţia intereselor deponenţilor, luînd în considerare alegerea celei mai puţin costisitoare variante în acest sens.
    Articolul 379. Măsuri de sanare financiară
    (1) În scop de remediere a situaţiei financiare a băncii, pot fi realizate una sau mai multe dintre următoarele măsuri:
    a) schimbarea structurii activelor şi pasivelor băncii;
    b) schimbarea structurii organizatorice a băncii;
    c) finanţarea suplimentară din partea acţionarilor băncii şi a altor persoane;
    d) majorarea capitalului băncii;
    e) alte măsuri ce permit remedierea situaţiei financiare a băncii şi sînt agreate de Banca Naţională.
    (2) Schimbarea structurii activelor poate prevedea:
    a) îmbunătăţirea portofoliului de credite, inclusiv înlocuirea unor active nelichide cu cele lichide;
    b) modificarea scadenţei activelor pentru asigurarea executării obligaţiilor băncii;
    c) reducerea cheltuielilor, inclusiv a celor de administrare;
    d) vînzarea unor active.
    (3) Schimbarea structurii pasivelor poate prevedea:
    a) majorarea capitalului propriu;
    b) reducerea ponderii cheltuielilor în structura generală a pasivelor;
    c) mărirea pasivelor cu scadenţă medie şi lungă în structura generală a pasivelor.
    (4) Schimbarea structurii organizatorice a băncii se poate realiza prin:
    a) reducerea componenţei sau a numărului de angajaţi;
    b) schimbarea structurii, reducerea sau lichidarea subdiviziunilor separate şi a altor subdiviziuni structurale.
    (5) Finanţarea suplimentară din partea acţionarilor băncii şi a altor persoane poate fi efectuată în următoarele forme:
    a) aporturi suplimentare;
    b) renunţare la distribuirea profitului între acţionari;
    c) amînare sau reeşalonare a plăţii datoriilor băncii;
    d) acordare a garanţiilor la creditele obţinute de bancă;
    e) constituire a depozitelor în bancă cu rata dobînzii joasă şi cu termenul suficient de lung (cel puţin un an);
    f) novaţia, preluarea, remiterea datoriei băncii.
    (6) Banca şi acţionarii ei sînt obligaţi să ia în timp util măsuri de sanare financiară.
    Articolul 3710. Particularităţile reducerii şi majorării
                             capitalului băncii
    (1) În cazul în care pierderile de capital înregistrate nu pot fi acoperite din contul rezervelor generale, al profitului nedistribuit din anii precedenţi, administratorul special poate hotărî reducerea capitalului social şi majorarea capitalului băncii.
    (2) Hotărîrea privind reducerea capitalului social al băncii se publică în termen de 3 zile.
    (3) În caz de reducere a capitalului social al băncii potrivit alin. (1) al prezentului articol, prevederile art. 45 alin. (3)–(5) din Legea nr. 1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni nu se aplică.
    (4) În cazul în care Banca Naţională, în baza raportului prevăzut la art. 378, ajunge la concluzia privind necesitatea de majorare a capitalului băncii pentru a asigura cuantumul capitalului reglementat sau pentru a înlătura insuficienţa lichidităţii ori pericolul insolvabilităţii, Banca Naţională poate dispune administratorului special să convoace adunarea generală extraordinară a acţionarilor şi să propună luarea hotărîrii de majorare a capitalului băncii.
    (5) Administratorul special asigură informarea acţionarilor băncii despre convocarea adunării generale extraordinare a acţionarilor în termen de 10 zile, după primirea dispoziţiei indicate la alin. (4), iar adunarea generală se va convoca în termen de 15 zile de la informare.
    (6) În cazul în care este necesară majorarea capitalului social, pentru motive temeinice, justificate de existenţa unei intenţii serioase din partea unui investitor de participare la capitalul băncii, administratorul special poate reduce termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al acţionarilor pînă la 14 zile de la data adoptării hotărîrii privind majorarea capitalului.
    (7) Aporturile în vederea plăţii acţiunilor emisiunii suplimentare se fac în termenul stabilit de administratorul special.
    (8) În cazul în care adunarea generală a acţionarilor a refuzat să adopte hotărîre de majorare a capitalului sau acţiunile nu au fost subscrise ori plătite de acţionari în termenul stabilit, administratorul special poate propune altor persoane subscrierea la aceste acţiuni.
    (9) Prin derogare de la prevederile legislaţiei privind piaţa valorilor mobiliare, Comisia Naţională a Pieţei Financiare va înregistra (aproba) modificările ce ţin de emisia suplimentară de acţiuni în termen de 3 zile lucrătoare, după obţinerea avizului pozitiv al Băncii Naţionale, eliberat la cererea administratorului special.
    (10) Persoanele care participă la majorarea capitalului băncii achiziţionează acţiunile emisiunii suplimentare cu condiţia de obţinere a permisiunii Băncii Naţionale în cazurile prevăzute de prezenta lege.
    (11) Administratorul special întreprinde măsurile necesare pentru aducerea documentelor de constituire ale băncii în concordanţă cu hotărîrile luate.
    Articolul 3711. Particularităţile reorganizării
                             şi vînzării băncii
    (1) În cazul în care raportul administratorului special, prevăzut la art. 378, conţine recomandări privind reorganizarea băncii prin fuziunea cu o altă bancă sau vînzarea acesteia ori privind alte acţiuni ce ţin de competenţa adunării generale conform legislaţiei, Banca Naţională poate dispune administratorului special să convoace adunarea generală extraordinară a acţionarilor băncii în vederea adoptării hotărîrilor necesare. Prevederile art. 3710 alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
    (2) În cazul în care adunarea generală extraordinară a acţionarilor nu a luat hotărîrile prevăzute la alin. (1), acestea pot fi luate de administratorul special.
    (3) Reorganizarea băncii se efectuează de către administratorul special, cu permisiunea în scris a Băncii Naţionale, în condiţiile prevederilor art. 16 şi ale art. 387 alin. (2) aplicate în mod corespunzător.
    (4) În caz de reorganizare a băncii, prevederile art. 93 alin. (7) şi (8) din Legea nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni nu se aplică.
    (5) Vînzarea băncii se efectuează de administratorul special către o altă bancă, cu permisiunea în scris a Băncii Naţionale, în conformitate cu art. 387 alin. (2)–(4), (9)–(15) care se aplică în mod corespunzător. Administratorul special, imediat după predarea activelor şi obligaţiilor băncii, solicită Băncii Naţionale, printr-o cerere, retragerea licenţei.
    (6) În caz de retragere a licenţei, administratorul special depune la organul înregistrării de stat cererea de radiere a băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice şi efectuează alte acţiuni necesare în acest scop în modul stabilit de lege.
    Articolul 3712. Particularităţi ale refuzului de
                             executare a obligaţiilor băncii
    (1) În afară de cazurile prevăzute de legislaţia civilă, administratorul special poate refuza executarea obligaţiilor băncii ce decurg din contracte şi din alte acte juridice, fără repararea prejudiciului cauzat, dacă există unul din următoarele temeiuri:
    a) obiectul prestaţiei constituie transferul gratuit al activelor băncii;
    b) obiectul prestaţiei constituie investirea sau acordarea viitoare de mijloace ale băncii;
    c) executarea obligaţiei este vădit dezavantajoasă pentru bancă în raport cu alte obligaţii analogice născute în circumstanţe comparabile. Se prezumă caracterul vădit dezavantajos al obligaţiei dacă prestaţiile opuse ale părţilor obligaţiei sînt neechivalente cu mai mult de 20 la sută. Existenţa neechivalenţei se poate dovedi prin concluziile expertului independent şi prin alte probe. Administratorul special poate dovedi caracterul vădit dezavantajos al executării obligaţiei şi în alte cazuri;
    d) executarea obligaţiei va împiedica remedierea situaţiei financiare a băncii, în special cînd aceasta va avea ca efect cauzarea de prejudicii suplimentare sau lezarea intereselor creditorilor.
    (2) Refuzul de executare se admite cît timp obligaţia nu este executată.
    Articolul 3713. Particularităţile predării obligaţiilor
                             băncii
    (1) În scop de prevenire a adresării în masă a deponenţilor şi a altor creditori cu cererea privind executarea înainte de termen a obligaţiilor băncii, administratorul special poate încheia un acord cu o altă bancă (bancă-dobînditor), potrivit căruia banca-dobînditor va prelua, integral sau parţial, obligaţiile primei bănci (banca cedentă) faţă de deponenţi şi alţi creditori. În calitate de compensaţie pentru preluarea obligaţiilor, băncii-dobînditor i se pot preda activele băncii cedente.
    (2) Predarea obligaţiilor şi activelor se efectuează în conformitate cu prevederile art. 387 alin. (8), (17), (18), (20)–(23), aplicate în mod corespunzător.
    (3) În caz de predare a obligaţiilor aferente depozitelor, deponenţii îndreptăţiţi au opţiunea de a-şi menţine depozitele la banca ce le-a preluat sau de a solicita acesteia restituirea depozitelor.
    Articolul 3714. Compensarea creanţelor opuse
    (1) Instituirea administrării speciale nu afectează dreptul creditorului sau al băncii la compensarea creanţelor opuse dacă acest drept s-a născut pînă la data instituirii administrării speciale.
    (2) Compensarea, inclusiv prin declaraţia unilaterală a uneia din părţi, nu se admite în cazul în care:
    a) datoria creditorului faţă de bancă a apărut după instituirea administrării speciale;
    b) creditorul a dobîndit creanţa de la un alt creditor după instituirea administrării speciale;
    с) creditorul a obţinut posibilitatea de a declara compensarea în urma unui act juridic anulabil.
    (3) Actele de compensare efectuate cu încălcarea prevederilor prezentului articol sînt nule.
    Articolul 3715. Moratoriul
    (1) Pentru a preveni agravarea situaţiei financiare a băncii şi a păstra activele acesteia, Banca Naţională, la instituirea sau în perioada administrării speciale a băncii, poate dispune amînarea executării creanţelor creditorilor şi a transferului activelor băncii pe un termen de pînă la 2 luni (moratoriu). Banca Naţională poate prelungi moratoriul în situaţii de criză financiară sistemică, definite astfel de organul naţional instituit pentru gestionarea crizelor financiare sistemice, pentru o perioadă ce nu va depăşi termenul administrării speciale stabilit conform art. 374 alin. (3). Moratoriul nu constituie situaţie de insolvabilitate a băncii.
    [Art.3715 al.(1) modificat prin LP40 din 24.03.15, MO74-77/27.03.15 art.95]
    [Art.3715 al.(1) modificat prin LP187 din 28.09.14, MO310-312/10.10.14 art.626]
    (2) Acţiunea moratoriului poate fi limitată la anumite categorii de creditori, creanţe sau active ori la o anumită valoare a acestora.
    (3) Acţiunea moratoriului nu se extinde asupra:
    a) creanţelor aferente depozitelor şi altor obligaţii pecuniare constituite/născute în baza tranzacţiilor încheiate după instituirea moratoriului;
    b) creanţelor salariaţilor băncii privind plata salariilor, remuneraţiilor de autor, privind repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau prin o altă vătămare a sănătăţii, ori prin deces, precum şi asupra creanţelor creditorilor privind plata salariilor, pensiilor, a pensiilor de întreţinere, burselor, indemnizaţiilor sociale, în limitele stabilite de administratorul special;
    c) creanţelor privind plata cheltuielilor de administrare necesare asigurării activităţii băncii, prevăzute la art. 388 alin. (1);
    d) efectuării compensării creanţelor opuse conform art. 3714.
    (4) În perioada acţiunii moratoriului:
    a) dobînzile, penalităţile şi alte măsuri de răspundere patrimonială pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor băncii nu se aplică;
    b) dobînzile stabilite la obligaţiile băncii se calculează, dar se plătesc numai după expirarea termenului moratoriului sau după ridicarea acestuia de către Banca Naţională înainte de termen;
    c) intentarea şi continuarea procedurilor judiciare sau administrative, precum şi aplicarea altor metode de apărare juridică în scopul obţinerii sau asigurării plăţilor aferente depozitelor sau datoriilor nu se admit;
    d) executarea documentelor executorii şi a altor acte supuse executării silite privind urmărirea activelor băncii, inclusiv a bunurilor gajate, se suspendă, cu excepţia cazurilor legate de creanţele asupra cărora nu se extinde moratoriul conform alin. (3);
    e) satisfacerea cererii acţionarului băncii privind răscumpărarea acţiunilor, în urma căreia acţionarul se va retrage din componenţa acţionarilor băncii, nu se admite.
    (5) Un anunţ privind instituirea moratoriului se publică potrivit art. 374 alin. (5).
    Articolul 3716. Cheltuielile legate de administrarea
                              specială
    (1) Cheltuielile legate de administrarea specială a băncii se efectuează din contul mijloacelor ei.
    (2) Remuneraţia muncii administratorului special se stabileşte de Banca Naţională. Remuneraţia muncii administratorului special, salariat al Băncii Naţionale, se efectuează din contul ultimei.
    (3) Remuneraţia muncii persoanelor angajate pentru a acorda asistenţă administratorului special nu poate fi mai mare decît remuneraţia muncii salariaţilor din bănci pentru servicii similare.
    (4) Banca Naţională are dreptul să stabilească condiţiile şi limitele cheltuielilor legate de administrarea specială.
    Articolul 3717. Încetarea administrării speciale
    (1) Administrarea specială încetează:
    a) la expirarea termenului pentru care a fost instituită/prelungită;
    b) prin hotărîre a Băncii Naţionale, luată pînă la expirarea termenului administrării speciale, în baza raportului administratorului special;
    c) în legătură cu retragerea licenţei, în special dacă nu au fost lichidate circumstanţele ce au servit drept temei pentru instituirea administrării speciale sau, în opinia Băncii Naţionale, acestea nu pot fi lichidate în perioada administrării speciale.
    (2) Despre încetarea administrării speciale se comunică imediat în scris băncii respective şi Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar şi se publică un anunţ potrivit art. 374 alin. (5).
    (3) Încetarea administrării speciale potrivit alin. (1) lit. a) şi b) are ca efect reluarea împuternicirilor de către organele de conducere ale băncii şi administratorii suspendaţi din funcţie pe perioada administrării speciale dacă nu au fost concediaţi în conformitate cu legislaţia şi nu există prescripţia Băncii Naţionale privind înlocuirea administratorului sau limitarea împuternicirilor lui conform art. 38 alin. (2) pct. 3) lit. f).
    (4) În cazul în care administrarea specială a încetat potrivit alin. (1) lit. c), activitatea administratorului special continuă pînă la intrarea lichidatorului în gestiunea băncii. Administratorul special transmite imediat lichidatorului controlul asupra băncii, activelor, registrelor, documentelor şi al informaţiilor ei.
    (5) În termen de o lună după încetarea mandatului său, administratorul special prezintă Băncii Naţionale raportul final cu privire la rezultatele administrării speciale.
    Articolul 3718. Litigiile în legătură cu administrarea
                             specială
    (1) Hotărîrea Băncii Naţionale cu privire la instituirea/prelungirea termenului administrării speciale, alte acţiuni ale acesteia, precum şi acţiunile administratorului special pot fi atacate în instanţa de judecată competentă.
    (2) Litigiile dintre Banca Naţională, administratorul special şi alte persoane se soluţionează în conformitate cu art. 38 alin. (7).
    (3) În cazul constatării în activitatea administratorului special a încălcărilor grave, instanţa de judecată poate obliga Banca Naţională să-l destituie şi să numească o altă persoană în locul acestuia.
    (4) Pentru tăinuirea de informaţii de la Banca Naţională, inducerea în eroare a acesteia, tăinuirea, degradarea, nimicirea, falsificarea documentelor şi a înregistrărilor băncii, pentru primirea banilor, activelor, remuneraţiilor, compensaţiilor, altor favoruri sau promisiuni ilegale pentru efectuarea sau neefectuarea unor acţiuni, efectuarea actelor juridice favorizînd unii creditori în detrimentul altor creditori îndreptăţiţi şi pentru alte acţiuni ilegale intenţionate, administratorul special poate fi atras la răspundere contravenţională sau penală în conformitate cu legea.
Capitolul VI
ÎNCĂLCĂRI, MĂSURI DE REMEDIERE
ŞI SANCŢIUNI
    Articolul 38. Încălcări, măsuri de remediere
                          şi sancţiuni
    (1) Dacă se constată că banca (instituţia financiară), acţionarii sau administratorii ei au încălcat prezenta lege, actele normative ale Băncii Naţionale, condiţiile de licenţiere sau cerinţele autorizaţiei, permisiunii, aprobării, confirmării (denumite în continuare autorizaţie), obligaţiile fiduciare, obligaţiile prevăzute de legislaţia privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, al căror control al respectării ţine de competenţa Băncii Naţionale, periclitează interesele deponenţilor ori s-au angajat în operaţiuni riscante sau dubioase, nu au raportat, au raportat cu întîrziere, au raportat date eronate privind indicatorii de prudenţă bancară sau alte exigenţe prevăzute în actele normative ale Băncii Naţionale, nu au respectat măsurile de remediere stabilite de Banca Naţională sau luînd în considerare specificul situaţiei financiare curente sau din trecut a băncii (instituţiei financiare), Banca Naţională poate aplica următoarele sancţiuni:
    a) emite un avertisment;
    b) – abrogată;
    c) – abrogată;
    d) aplica şi percepe incontestabil amendă băncii (instituţiei financiare) pînă la 0,5 la sută din capitalul băncii (instituţiei financiare) şi/sau deţinătorilor direcţi şi indirecţi de cote de participare în capitalul social al băncii pînă la 10% din mărimea cotei de participare în capitalul social al băncii calculată la valoarea nominală şi/sau administratorilor între 1-10 salarii medii pe activităţi financiare conform datelor Biroului Naţional de Statistică din luna precedentă datei constatării faptei, inclusiv pentru neîndeplinirea deciziei de sistare a tranzacţiei emise de organul învestit cu atribuţii de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului;
    [Art.38 al.(1), lit.d) modificată prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    e) retrage confirmarea dată administratorilor băncii (instituţiei financiare);
    f) limita sau suspenda activitatea băncii (instituţiei financiare);
    g) – exclusă;
    h) retrage licenţa sau autorizaţia.
    (11) La determinarea categoriei de sancţiuni şi a mărimii amenzii se va ţine cont de toate circumstanţele relevante, inclusiv:
    a) gravitatea şi durata încălcării;
    b) gradul de vinovăţie a persoanei responsabile;
    c) capacitatea financiară a persoanei responsabile, determinată conform rulajului total anual, în cazul persoanei juridice, şi conform venitului anual, în cazul persoanei fizice; capacitatea financiară poate fi determinată şi conform cotelor de participare în capitalul social al băncii deţinute de persoana responsabilă;
    d) cuantumul profitului realizat sau al pierderilor evitate de către persoana responsabilă, în măsura în care acestea pot fi cuantificate;
    e) prejudiciul cauzat unui terţ prin încălcare, în măsura în care acesta poate fi cuantificat;
    f) măsura în care persoana responsabilă a cooperat cu Banca Naţională la remedierea încălcărilor;
    g) încălcările anterioare comise  de persoana responsabilă.
    [Art.38 al.(11) introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    (2) În urma constatării celor prevăzute la alin.(1), Banca Naţională poate impune băncii (instituţiei financiare), fără a se limita la acestea, următoarele măsuri de remediere:
    1) să prescrie băncii încetarea şi lichidarea încălcărilor comise;
    2) să încheie cu banca un acord care prevede măsuri de remediere;
    3) să prescrie băncii una sau mai multe din următoarele măsuri:
    a) ca media activelor acesteia din fiecare trimestru să nu depăşească media activelor din trimestrul precedent;
    b) să nu achiziţioneze capitalul unei alte persoane juridice, să nu formeze sau să nu achiziţioneze o nouă filială, să nu se angajeze într-un nou tip de activitate;
    c) să nu acorde nici un credit unei afiliate a sa decît dacă acest credit este garantat prin valori mobiliare, emise sau garantate de Guvern, a căror valoare pe piaţă depăşeşte permanent cu 125 la sută creditul;
    d) ca ratele dobînzii pe care aceasta o plăteşte pentru depozite să nu depăşească ratele dobînzii predominante la depozite în sumele şi termenele comparabile în zona în care se află ea;
    e) să restricţioneze, să suspende orice activitate; să restricţioneze, să suspende sau să interzică anumite tranzacţii sau operaţiuni;
    f) să înlocuiască unul sau mai mulţi administratori care au activat peste 180 de zile înaintea momentului în care banca (instituţia financiară) a înregistrat pierderi de capital sau să limiteze împuternicirile acestora;
    g) să înstrăineze sau să lichideze sucursala dacă Banca Naţională stabileşte că aceasta poate deveni insolvabilă şi impune un risc mare instituţiei financiare sau îi poate cauza o pierdere substanţială a activelor sau veniturilor;
    h) ca nici un funcţionar să nu primească beneficii (suplimente, prime şi alte adaosuri la salariul funcţiei), retribuţii (compensaţii), cu excepţia celor prevăzute de legislaţia muncii, şi un salariu care să depăşească cuantumul mediu al salariului (excluzînd beneficiile, retribuţiile şi veniturile de la opţiunile de stok şi împărţirea profitului) pentru 12 luni calendaristice precedente lunii în care banca a înregistrat pierderi de capital;
    i) să majoreze rezervele pentru acoperirea eventualelor pierderi la credite şi la alte active;
    j) să interzică plata dividendelor sau alte forme de distribuire a capitalului;
    k) să realizeze măsuri de sanare financiară prevăzute la art. 379;
    4) să instituie supravegherea specială sau, după caz, administrarea specială asupra băncii, potrivit prevederilor capitolelor V1 şi V2.
    (21) În scopul remedierii situaţiei financiare a băncii, Banca Naţională, indiferent de măsurile de remediere impuse conform alin. (2), poate impune deţinătorilor direcţi şi indirecţi de cote substanţiale în capitalul social al băncii elaborarea şi realizarea măsurilor de sanare financiară, care pot include măsurile prevăzute la art. 379 alin. (2) lit. b), alin. (3) lit. a) şi alin. (5). În cazul neexecutării cerinţei de elaborare şi realizare a măsurilor respective, devin incidente prevederile art. 156  alin. (1).
    [Art.38 al.(21) introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    (3) Banca Naţională retrage licenţa şi iniţiază procesul de lichidare silită a băncii în cazul în care se constată că banca se află în una din următoarele situaţii de insolvabilitate:
    a) banca nu este capabilă să execute cererile creditorilor privind plata obligaţiilor pecuniare scadente (incapacitate de plată);
    b) activele băncii nu mai acoperă obligaţiile acesteia (supraîndatorarea);
    c) cuantumul capitalului reglementat al băncii este mai mic de 1/3 faţă de cuantumul capitalului minim reglementat stabilit în actele normative ale Băncii Naţionale.
    [Art.38 al.(3), lit.c) în redacția LP187 din 28.09.14, MO310-312/10.10.14 art.626]
    (31) În cazul în care o bancă se află în incapacitate de plată sau este supraîndatorată, sau există pericolul să intre în incapacitate de plată, conducătorul organului executiv al băncii este obligat să înştiinţeze imediat Banca Naţională.
    (4) Măsurile şi sancţiunile prevăzute la prezentul articol nu exclud aplicarea altor măsuri şi sancţiuni conform legislaţiei.
    (5) Amenzile aplicate conform prezentului articol se varsă la bugetul de stat.
    (51) Constatarea încălcărilor, aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri se efectuează conform prevederilor Legii nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei, dacă prezenta lege nu prevede altfel.
    (52) Sancţiunile şi alte măsuri se aplică de Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale. Sancţiunile şi măsurile prevăzute la alin. (1) lit. a), alin. (2) pct. 1) şi 2) pot fi aplicate de către guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorii, iar cele prevăzute la alin. (1) lit. d), alin. (2) pct. 3) – de către guvernatorul Băncii Naţionale.
    (53) Dacă legea nu prevede altfel, aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri este supusă dispoziţiilor privind secretul profesional şi bancar.
    (54) Banca Naţională este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale privind aplicarea sancţiunilor şi a altor măsuri.
    (6) Prin derogare de la prevederile legislaţiei cu privire la contenciosul administrativ, numai acţionarii băncii care deţin în total cel puţin 25 la sută din acţiunile cu drept de vot, deponenţii care deţin cel puţin 1/4 din suma depozitelor sau alţi creditori care deţin cel puţin 1/4 din valoarea totală a cerinţelor (cu excepţia depozitelor) pot ataca în instanţa de judecată competentă, în decursul a 30 de zile de la data retragerii licenţei, decizia de retragere a licenţei, indicînd motive argumentate numai în temeiul prevederilor alin.(3).
    (7) Măsurile şi sancţiunile aplicate de Banca Naţională pot fi atacate în instanţa de judecată competentă. În procesul de judecată intentat Băncii Naţionale în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi, se vor respecta următoarele condiţii:
    a) în cazul în care instanţa de judecată recunoaşte că acţiunile Băncii Naţionale faţă de bancă sînt ilegale, Banca Naţională va repara prejudiciile materiale, retragerea licenţei rămînînd în vigoare;
    b) contestarea sau acţiunea în justiţie nu va influenţa asupra procesului de lichidare şi nu va suspenda executarea actelor impuse de Banca Naţională;
    c) instanţa de judecată stabileşte legalitatea acţiunilor întreprinse în scopul executării prezentei legi şi decide numai asupra faptului dacă au fost făcute cu sau fără intenţie;
    d) angajaţii Băncii Naţionale, membrii comisiei de supraveghere specială, administratorul special, lichidatorul şi persoanele angajate pentru acordarea asistenţei acestora nu răspund pentru prejudiciile, acţiunile sau omisiunile care au avut loc în exercitarea atribuţiilor lor decît în cazul în care s-a demonstrat că acestea sînt intenţionate şi ilegale.
Capitolul VI1
LICHIDAREA SILITĂ A BĂNCII
    Articolul 381. Prevederi generale referitor
                            la lichidarea silită a băncii
    (1) În cazul retragerii licenţei băncii ca urmare a constatării a cel puţin uneia din situaţiile de insolvabilitate prevăzute la art. 38 alin. (3) sau în unul din temeiurile prevăzute la art. 10, cu excepţia alin. (1) lit. a), f), h) şi alin. (2) ale acestui articol, Banca Naţională ia, din oficiu, hotărîrea de iniţiere a procesului de lichidare silită a băncii.
    (2) Lichidarea băncii în alte temeiuri decît în cel al insolvabilităţii nu împiedică iniţierea procesului de lichidare silită în temeiul insolvabilităţii dacă în decursul procesului de lichidare se constată că banca a devenit insolvabilă.
    (3) Odată cu retragerea licenţei şi iniţierea procesului de lichidare silită a băncii, Banca Naţională numeşte un lichidator. Din motive întemeiate, Banca Naţională îl poate înlocui pe lichidator.
    (4) Ordonanţa Băncii Naţionale cu privire la numirea (înlocuirea) lichidatorului se publică în termen de 7 zile de la adoptare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (5) De la data de retragere a licenţei băncii:
    a) Banca Naţională închide conturile în lei ale băncii respective şi deschide un nou cont cu specificarea „bancă în proces de lichidare”, la care vor fi virate sumele de bani disponibile la acea dată în conturile respective şi prin intermediul căruia lichidatorul va efectua toate operaţiunile în lei ale băncii ce se lichidează;
    b) lichidatorul închide conturile în valută străină deschise în alte bănci (inclusiv în Banca Naţională), iar valuta străină disponibilă la acea dată în aceste conturi, la ordinul lichidatorului, va fi virată, în funcţie de tipurile valutei străine, în unul sau mai multe conturi cu specificarea indicată la lit. a), deschise la o bancă/bănci din Republica Moldova, prin intermediul cărora lichidatorul va efectua operaţiunile în valută străină ale băncii ce se lichidează.
    (6) Lichidarea silită a băncii se desfăşoară în mod extrajudiciar.
    (7) Procesul de lichidare a băncii nu poate depăşi 3 ani de la data de retragere a licenţei. Termenul indicat poate fi prelungit de Banca Naţională pentru cel mult un an, în baza demersului argumentat al lichidatorului băncii.
    Articolul 382. Condiţiile pentru numirea lichidatorului
    (1) În funcţia de lichidator se numeşte o persoană fizică care corespunde exigenţelor înaintate faţă de administratorul unei bănci, stabilite în regulamentul respectiv al Băncii Naţionale.
    (2) Nu poate fi lichidator persoana care:
    a) are antecedente penale;
    b) în ultimii 5 ani a fost trasă la răspundere civilă pentru acte juridice fictive sau simulate, acte afectate de eroare, încheiate prin dol, violenţă, în urma unei înţelegeri dolosive sau pentru încălcarea obligaţiilor fiduciare;
    c) este învinuit într-o cauză penală sau pîrît într-un proces civil;
    d) nu şi-a onorat obligaţiile de plată a datoriei sau de achitare a dobînzii către o bancă.
    (3) Pentru constatarea existenţei/inexistenţei conflictelor de interese, lichidatorul va prezenta, înainte de numirea sa, Băncii Naţionale informaţie despre interesele sale personale şi de afaceri, precum şi despre relaţiile financiare ale sale, ale soţiei sale şi ale copiilor, inclusiv:
    a) despre datoria faţă de banca în proces de lichidare, activitatea în ea sau deţinerea unor drepturi de proprietate ale acesteia;
    b) despre relaţiile din ultimii 5 ani cu orice bancă în calitate de angajat, administrator sau acţionar cu cotă substanţială;
    c) despre relaţiile financiare, de afaceri sau individuale cu orice persoană care are anumite interese faţă de banca în proces de lichidare şi de activele ei, inclusiv informaţie despre o angajare viitoare la persoana dată;
    d) despre neonorarea obligaţiilor patrimoniale faţă de banca în proces de lichidare sau oricare altă bancă în ultimii 5 ani;
    e) despre posedarea unei proprietăţi ce concurează cu bunurile imobile ale băncii dacă lichidarea băncii presupune evaluarea, dispunerea şi gestionarea acestora;
    f) despre alte interese financiare şi de afaceri care pot afecta exercitarea în mod imparţial a funcţiei de lichidator;
    g) alte informaţii solicitate de Banca Naţională.
    (4) Concomitent cu informaţia menţionată la alin.(3), persoana va prezenta o informaţie care certifică inexistenţa vreunui conflict de interese ca urmare a intereselor lui personale şi relaţiilor cu Banca Naţională, iar dacă un astfel de conflict există – o informaţie despre acest conflict şi, în pofida acestui fapt, va solicita Băncii Naţionale autorizarea activităţii de lichidator.
    (5) Înainte de a numi persoana în funcţia de lichidator, Banca Naţională va trebui să se asigure că nu există vreun conflict de interese, iar dacă un astfel de conflict există, va trebui să se convingă că persoana este capabilă să acţioneze imparţial în virtutea naturii nemateriale a conflictului şi o va numi ca excepţie.
    (6) În cazul apariţiei conflictului de interese după numirea sa, lichidatorul va informa Banca Naţională despre acest fapt imediat după ce acesta i-a devenit cunoscut, precum şi despre acţiunile pe care le-a întreprins sau le va întreprinde în vederea eliminării conflictului, şi va cere permisiunea Băncii Naţionale de a-şi continua activitatea.
    (7) Dacă Banca Naţională constată că un astfel de conflict de interese este inadmisibil, lichidatorul va trebui să-l soluţioneze într-un mod care ar satisface Banca Naţională sau să demisioneze.
    (8) Lichidatorul îşi va executa atribuţiile cu imparţialitate. Pornind de la aceasta, el nu este în drept:
    a) să-şi desfăşoare activitatea în situaţia în care există conflict de interese, cu excepţia cazului cînd despre acest conflict s-a comunicat Băncii Naţionale, iar aceasta îi permite să-şi continue activitatea;
    b) să solicite sau să accepte, direct sau indirect, orice servicii, cadouri, alte valori şi beneficii din partea vreunei persoane despre care lichidatorul ştie că aceasta urmăreşte să obţină anumite avantaje în legătură cu lichidarea băncii sau că are interese ce pot fi afectate în mod substanţial de executarea sau neexecutarea de către lichidator a unor atribuţii;
    c) să utilizeze sau să permită utilizarea bunurilor Băncii Naţionale sau a bunurilor asupra cărora lichidatorul are dreptul de gestiune în interes personal sau în interesul terţilor, cu excepţia intereselor Băncii Naţionale şi ale băncii în proces de lichidare;
    d) să facă promisiuni sau să-şi asume angajamente în numele Băncii Naţionale fără autorizarea acesteia.
    (9) Lichidatorul nu are dreptul să divulge informaţia ce constituie secret bancar, comercial sau un alt secret protejat de lege decît în măsura în care este necesară în exercitarea atribuţiilor sale.
    Articolul 383. Comunicarea lichidării
    Lichidatorul:
    a) afişează, în termen de 3 zile de la data numirii sale, la fiecare subdiviziune separată a băncii un anunţ despre retragerea licenţei băncii şi începutul lichidării acesteia, indicînd numele şi prenumele lichidatorului, data şi locul la care el intră în gestiunea băncii;
    b) publică anunţul indicat la lit.a) în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate;
    c) transmite Băncii Naţionale, în termen de 3 zile de la publicarea anunţurilor, copii de pe acestea.
    Articolul 384. Principalele atribuţii şi drepturi
                           ale lichidatorului
    (1) Lichidatorul are atribuţii depline şi exclusive de a conduce, a gestiona şi a controla banca (în continuare – gestiunea băncii) şi de a lua orice măsuri în vederea lichidării ei eficiente şi obţinerii sumei maxime din vînzarea activelor, inclusiv dreptul:
    a) de a continua sau a înceta orice operaţiune a băncii;
    b) de a lua cu împrumut bani garantaţi cu activele ei sau fără garanţie;
    c) de a suspenda sau a limita plata obligaţiilor prevăzute la lit.g) lin. a 4-a;
    d) de a angaja specialişti, experţi sau consultanţi profesionişti;
    e) de a administra contul băncii;
    f) de a colecta datoriile faţă de bancă şi de a recupera bunurile acesteia aflate în posesiunea terţilor, de a intenta acţiuni în instanţele de judecată;
    g) de a executa în numele băncii orice operaţiuni, ţinînd cont de necesitatea obţinerii aprobării prealabile a Băncii Naţionale pentru efectuarea următoarelor operaţiuni:
    - vînzarea sau altă formă de lichidare a oricărui activ al băncii în valoare de peste 1 milion de lei;
    - acordarea de garanţii pe baza activelor băncii în favoarea creditorului care acordă băncii un credit nou de peste 500 de mii de lei;
    - reducerea sau anularea oricărei creanţe faţă de bancă, a cărei validitate este îndoielnică, dacă aceasta depăşeşte 200 de mii de lei;
    - onorarea oricăror creanţe faţă de bancă (cu excepţia creanţelor care decurg din angajamentele asumate de lichidator în exerciţiul funcţiunii) înainte de încheierea procedurilor prevăzute la art.389 şi 3810, inclusiv achitarea cu deponenţii şi alţi creditori în sumele care, în opinia Băncii Naţionale, pot fi folosite în acest scop, dar ţinîndu-se totodată cont de faptul că toţi deponenţii şi alţi creditori aflaţi în situaţii similare trebuie să fie trataţi în mod egal;
    h) de a primi de la organele de conducere, de la salariaţii băncii şi de la orice altă persoană registrele, documentele şi informaţiile băncii;
    i) de a formula obiecţii împotriva creanţelor creditorilor înaintate faţă de bancă, de a negocia obligaţiile băncii în vederea novării lor, reducerii, reeşalonării, preluării de către o altă persoană sau remiterii datoriilor, de a rezilia contractele băncii în conformitate cu legislaţia.
    (11) Imediat după intrarea în gestiunea băncii, lichidatorul ia măsuri privind asigurarea integrităţii activelor, registrelor, documentelor şi a informaţiilor băncii, inclusiv poate lua măsurile prevăzute la art. 376 alin. (7), înştiinţează subdiviziunile separate ale băncii, băncile corespondente, organul înregistrării de stat, deţinătorii de registre publice, depozitarul central de valori mobiliare şi registratorul care ţine registrul deţinătorilor valorilor mobiliare ale băncii şi, după caz, alte persoane cu privire la retragerea licenţei, iniţierea procesului de lichidare silită a băncii, precum şi comunică informaţiile despre sine.
    (12) La cererea lichidatorului, organele de drept sînt obligate să-i acorde sprijin în obţinerea accesului la încăperi şi la alte active ale băncii, în preluarea controlului şi asigurarea integrităţii activelor, registrelor, documentelor şi informaţiilor băncii.
    (2) Lichidatorul are şi alte atribuţii şi drepturi prevăzute de prezentul capitol.
    (3) În exercitarea atribuţiilor şi drepturilor sale, lichidatorul este responsabil doar faţă de Banca Naţională.
    Articolul 385. Efectele iniţierii procedurii de
                           lichidare
    (1) Pe lîngă efectele prevăzute la art.11 alin.(3), de la data retragerii licenţei:
    a) calcularea dobînzilor şi penalităţilor la obligaţiile băncii se întrerupe, iar obligaţiile neajunse la scadenţă se consideră scadente. Banca nu răspunde pentru încălcarea obligaţiilor sale din imposibilitatea fortuită de executare în legătură cu retragerea licenţei;
    b) creanţele faţă de bancă se onorează în modul prevăzut de prezentul capitol;
    c) exercitarea oricărui drept asupra activelor băncii, inclusiv urmărirea acestora în legătură cu procedurile judiciare şi de executare întru încasarea creanţelor, se suspendă. Nici un drept asupra activelor nu poate fi exercitat în timpul lichidării băncii, cu excepţia drepturilor acordate lichidatorului conform prezentului capitol şi a creanţelor privind plata cheltuielilor legate de procesul de lichidare;
    d) plăţile sau transferurile activelor băncii efectuate înainte de începutul lichidării în dauna intereselor creditorilor pot fi declarate nule, cu excepţia plăţilor pînă la plafonul de garantare a depozitelor pentru fiecare deponent conform Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar;
    e) toate împuternicirile organelor de conducere ale băncii trec la lichidator, care devine unicul reprezentant legal al băncii. Lichidatorul poate delega altor persoane doar acele împuterniciri pe care le consideră necesare, dacă Banca Naţională nu va stabili altfel;
    f) hotărîrile anterioare adoptate de organele de conducere ale băncii se consideră nevalabile dacă nu sînt aprobate (autorizate) de lichidator, precum şi dacă împiedică exercitarea atribuţiilor şi drepturilor acestuia;
    g) suspendarea operaţiunilor în contul băncii, urmărirea silită a activelor băncii încetează, iar sechestrele şi alte restricţii aplicate asupra acestora se ridică;
    h) acceptarea şi efectuarea în conturile corespondente ale băncii a plăţilor în conturile clienţilor băncii încetează, iar plăţile încasate în folosul acestora după data de retragere a licenţei băncii se restituie în conturile plătitorilor din băncile plătitoare;
    i) executarea obligaţiilor faţă de bancă se efectuează nemijlocit în folosul băncii, chiar dacă potrivit clauzelor obligaţiei debitorul are dreptul la executarea obligaţiei către о altă persoană;
    j) stingerea creanţelor creditorilor prin compensarea creanţelor opuse nu se admite, cu excepţia cazurilor în care dreptul părţilor la compensare s-a născut pînă la data de retragere a licenţei, precum şi în legătură cu scadenţa creanţelor din clasa corespunzătoare conform ordinii priorităţii claselor de creanţe stabilite;
    k) cesiunea creanţelor creditorului, în urma căreia noul creditor (cesionar) va aparţine unei clase de creanţe mai prioritare de onorare în raport cu cea la care a aparţinut cedentul, nu se admite;
    l) acţiunea mandatului (procurii) eliberat de bancă încetează, cu excepţia cazului în care încetarea lui poate cauza prejudicii băncii;
    m) creditorii pot înainta creanţele lor doar în cadrul procesului de lichidare, cu excepţia creanţelor privind plata cheltuielilor legate de procesul de lichidare.
    (2) Plăţile sau transferurile activelor băncii efectuate pînă la începutul lichidării în dauna intereselor creditorilor se prezumă a fi actele juridice:
    a) de plată sau transfer, efectuate simulat, fictiv sau cu intenţia tuturor părţilor implicate de a sustrage activele băncii de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile în decursul a 3 ani anteriori retragerii licenţei;
    b) de transfer cu titlu gratuit, efectuate în decursul a 2 ani anteriori retragerii licenţei, cu excepţia celor de sponsorizare şi filantropie conform legii;
    c) de transfer cu titlu gratuit, efectuate cu persoanele afiliate băncii în decursul a 2 ani anteriori retragerii licenţei;
    d) de plată sau transfer în care prestaţia băncii o depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în decursul unui an anterior retragerii licenţei;
    e) de plăţi anticipate ale datoriilor, efectuate în decursul a 6 luni anterioare retragerii licenţei, dacă scadenţa acestora fusese stabilită pentru o dată ulterioară retragerii licenţei;
    f) de constituire de către bancă a gajului sau a altei garanţii reale pentru o creanţă care era neasigurată în decursul a 6 luni anterioare retragerii licenţei.
    (3) Retragerea licenţei nu produce efecte retroactive asupra creanţelor şi obligaţiilor băncii decurgînd din sau avînd legătură în alt mod cu participarea ei într-un sistem de plăţi ori de decontare pînă la momentul de retragere a licenţei, precum şi nu afectează executarea documentelor irevocabile de plată/transfer al valorilor mobiliare, acceptate de la bancă pentru decontare în sistemul de plăţi/sistemul de decontare a valorilor mobiliare pînă la momentul de retragere a licenţei.
    Nici o prevedere a legii, a altui act normativ sau uzanţa cu privire la nulitatea, rezilierea contractelor şi a altor acte juridice, amînarea sau întîrzierea obligaţiilor, încheiate/efectuate pînă la data retragerii licenţei băncii, nu poate avea ca efect anularea (inversarea) rezultatelor operaţiunii de decontare/clearing realizate în sistemul de plăţi/sistemul de decontare a valorilor mobiliare.
    (4) Furnizorii de servicii de utilitate publică care deţin o poziţie dominantă (livrări de energie electrică, gaze naturale, apă, servicii telefonice, alte asemenea) nu au dreptul să refuze ori să întrerupă unilateral prestarea unor astfel de servicii către bancă din momentul retragerii licenţei, chiar dacă banca nu a plătit serviciile prestate anterior. Diminuarea sau întreruperea prestării serviciilor indicate poate avea loc doar în cazul în care lichidatorul nu plăteşte, conform contractului, serviciile curente prestate după retragerea licenţei.
    (5) În cazul în care un bun mobil vîndut băncii şi neplătit integral de aceasta este, la data retragerii licenţei, în curs de predare (în tranzit) ori banca sau alte persoane împuternicite nu au intrat încă în posesia acestui bun, vînzătorul poate reintra în posesia bunului. În acest caz, vînzătorul restituie orice plată făcută de bancă în avans pentru bunul respectiv, avînd dreptul de a înainta creanţă pentru cheltuielile aferente acestei tranzacţii.
    (6) În cazul în care, conform contractului cu participarea băncii, obligaţia uneia din părţi de a încheia o tranzacţie cu acţiuni devine scadentă după data retragerii licenţei, contractul se consideră reziliat la această dată. În acest caz, diferenţa dintre preţul contractului şi valoarea acţiunilor de la data retragerii licenţei este plătită băncii, dacă este un credit, sau adăugată la datoriile băncii, dacă este o datorie.
    (7) Organele executive ale băncii, cel mai tîrziu în următoarea zi după intrarea lichidatorului în gestiunea băncii, asigură predarea ştampilelor şi sigiliilor băncii. În termenul stabilit de lichidator, orice persoană care deţine registrele, documentele, valorile materiale şi alte valori ale băncii este obligată să le predea. În cazul încălcării acestor obligaţii, al împiedicării accesului lichidatorului la încăperile, activele, registrele, documentele, informaţiile băncii, persoana vinovată poartă răspundere conform legii.
    (8) Procedurile suspendate conform alin. (1) lit. c) încetează de la data înregistrării listei creanţelor la Banca Naţională dacă creanţa constituind obiectul procedurii a fost înscrisă în lista creanţelor validate de lichidator şi în privinţa ei nu sînt obiecţii. Procedurile menţionate pot fi reluate la cererea creditorului în cazul în care:
    a) creanţa nu este înscrisă în lista creanţelor înregistrată la Banca Naţională;
    b) creanţa este înscrisă în lista creanţelor înregistrată la Banca Naţională, însă creditorul a înaintat obiecţii în privinţa ei.
    (9) Creditorii băncii pot înainta creanţele lor în termen de 3 luni de la data retragerii licenţei băncii. Creditorii care îşi înaintează creanţele după expirarea acestui termen, dar în toate cazurile pînă la încheierea distribuirii (lichidării) tuturor activelor băncii, pot pretinde la onorarea creanţelor doar conform art. 3811 alin. (6).
    Articolul 386. Procedura de lichidare
    (1) În termen de 3 luni de la data intrării în gestiunea băncii, lichidatorul efectuează inventarierea activelor ei şi transmite Băncii Naţionale o copie de pe opis, care va fi accesibilă permanent publicului.
    (2) Lichidatorul va efectua măsurile prevăzute la art.387 prin proceduri transparente în conformitate cu legislaţia în vigoare, astfel încît alte bănci şi persoane interesate să poată face oferte pentru aceste active, dacă prezentul capitol nu prevede altfel.
    (3) Lichidatorul, de la data intrării în gestiunea băncii, poate rezilia:
    a) contractul de muncă cu orice angajat al băncii;
    b) contractele de prestare a serviciilor la care banca este parte;
    c) contractele de locaţiune a bunurilor mobile şi imobile, cu condiţia înştiinţării proprietarului cu 30 de zile înainte despre faptul că banca îşi exercită dreptul discreţionar de a rezilia contractul de locaţiune. Proprietarul nu este în drept să ceară recuperarea plăţilor aferente locaţiunii după rezilierea contractului. În cazul lichidării, nici un prejudiciu legat de rezilierea contractului nu va fi reparat.
    (4) În termen de 2 luni de la data intrării în gestiunea băncii, lichidatorul:
    a) ia măsurile necesare pentru încetarea obligaţiilor fiduciare ale băncii, restituie proprietarului toate activele şi bunurile deţinute de bancă în administrare fiduciară şi efectuează decontări finale aferente acestora;
    b) expediază, la adresele indicate în registre sau înmînează contra semnătură, tuturor deponenţilor, altor creditori şi clienţi ai serviciilor de păstrare în siguranţă a bunurilor avize recomandate despre tipul şi suma creanţelor acestora faţă de bancă potrivit registrelor, despre necesitatea retragerii bunurilor de către clienţii serviciilor de păstrare în siguranţă a bunurilor. În aviz se va menţiona că obiecţiile pot fi prezentate lichidatorului în termen de o lună de la primirea avizului.
    (5) Bunurile păstrate în siguranţă la bancă neretrase de proprietar pînă la data menţionată în aviz vor intra în gestiunea lichidatorului pentru a fi transmise ulterior proprietarului conform legislaţiei în vigoare.
    (6) Bunurile păstrate în siguranţă la bancă împreună cu opisurile lor şi neretrase de proprietar se consideră bunuri la care nu pot pretinde alţi creditori ai băncii.
    (61) Bunurile băncii care constituie obiectul gajului se includ în componenţa (opisul) activelor băncii, însă se întrebuinţează pentru onorarea creanţelor creditorului gajist în ordine prioritară, înainte de onorarea celorlalte creanţe prevăzute de prezenta lege.
    (62) În caz de insuficienţă a mijloacelor obţinute de la vînzarea bunului gajat pentru onorarea creanţelor creditorului gajist sau de renunţare a acestuia la dreptul său de gaj, creanţele neonorate se supun onorării în ordinea priorităţii claselor de creanţe stabilite la art. 3811.
    (7) Lichidatorul va prezenta Băncii Naţionale, la solicitarea acesteia, rapoarte şi informaţii în legătură cu lichidarea băncii.
    (8) Prevederile prezentului articol, cu excepţia alin. (2), (61), (7), nu se aplică în cazul vînzării băncii conform art. 387 alin. (1) lit. a).
    Articolul 387.  Acţiunile întreprinse de lichidator, de
                            predare a activelor şi de predare a
                            obligaţiilor băncii
    Procedura de vînzare a băncii
    (1) Lichidatorul întreprinde următoarele acţiuni:
    a) vinde, cu permisiunea scrisă a Băncii Naţionale, banca ca un complex patrimonial unic unei alte bănci (banca-cumpărător), ţinînd cont de prevederile prezentului capitol;
    b) organizează vînzarea şi/sau predarea parţială a activelor băncii şi predarea parţială a obligaţiilor băncii către alte bănci;
    c) lichidează activele băncii în condiţiile prezentului capitol.
    (2) Pentru efectuarea tranzacţiei de vînzare-cumpărare prevăzută la alin.(1) lit.a), banca-cumpărător va îndeplini următoarele condiţii:
    a) va menţine capitalul reglementat în mărime nu mai mică decît cuantumul capitalului minim stabilit la art.5 alin.(1);
    [Art.387 al.(2), lit.a) modificată prin LP187 din 28.09.14, MO310-312/10.10.14 art.626]
    b) activele acesteia trebuie să fie mai mari decît activele nete ale băncii care constituie obiectul vînzării;
    [Art.387 al.(2), lit.b) modificată prin LP187 din 28.09.14, MO310-312/10.10.14 art.626]
    c) după realizarea tranzacţiei, va corespunde condiţiilor stabilite la art.7 alin.(2).
    (3) Prin derogare de la prevederile Legii nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe acţiuni, hotărîrea băncii-cumpărător privind încheierea tranzacţiei de proporţii, aferentă cumpărării băncii în proces de lichidare sau activelor acesteia conform alin.(1), se ia:
    a) de către consiliul băncii, cu majoritatea simplă de voturi, dacă valoarea tranzacţiei constituie peste 25 la sută, dar nu mai mult de 50 la sută din valoarea activelor băncii-cumpărător potrivit ultimului bilanţ, pînă la adoptarea deciziei respective;
    b) de către adunarea generală a acţionarilor, cu majoritatea simplă de voturi, dacă valoarea tranzacţiei constituie peste 50 la sută din valoarea activelor băncii-cumpărător potrivit ultimului bilanţ, pînă la adoptarea hotărîrii respective.
    (4) Banca Naţională respinge cererea privind eliberarea permisiunii pentru vînzarea băncii dacă:
    a) apreciază că situaţia financiară a băncii-cumpărător va deveni nesatisfăcătoare;
    b) apreciază că vînzarea băncii va conduce la încălcarea de către banca-cumpărător a cerinţelor faţă de desfăşurarea activităţilor financiare prevăzute de prezenta lege şi de actele normative emise în vederea executării ei;
    c) documentele prezentate pentru obţinerea permisiunii conţin informaţie incompletă, insuficientă sau contradictorie sau nu au fost prezentate documentele solicitate suplimentar, necesare pentru luarea deciziei de eliberare a permisiunii pentru efectuarea tranzacţiei.
    (5) În cazurile prevăzute la alin.(1) lit.a) şi b), lichidatorul poate reduce valoarea unor obligaţii astfel încît deponentul sau un alt creditor al băncii să nu primească mai puţin decît în cazul onorării obligaţiilor băncii în condiţiile art.3811.
    (6) Lichidatorul alege din măsurile enumerate la alin.(1) cele care, în opinia sa, conduc la obţinerea sumei maxime din vînzarea băncii sau activelor acesteia şi protejează interesele deponenţilor şi ale altor creditori.
    (7) La determinarea sumei ce ar putea fi obţinută din vînzarea băncii sau activelor acesteia, lichidatorul este obligat:
    a) să evalueze ofertele alternative, luînd în considerare valoarea de piaţă a activelor şi aplicînd rata reală de reduceri;
    b) să documenteze evaluarea şi criteriile de evaluare, inclusiv rata dobînzii, rata de recuperare a activelor, costul menţinerii activelor şi cheltuielile neprevăzute.
    (8) Prevederile alin. (2)–(4) se aplică în mod corespunzător şi asupra tranzacţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) dacă valoarea activelor sau a obligaţiilor predate depăşeşte 10 milioane lei.
    (9) În scop de încheiere a tranzacţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), lichidatorul organizează o şedinţă de informare cu toate băncile considerate de acesta ca eligibile, în vederea prezentării condiţiilor şi termenelor negocierii. Înainte de şedinţa de informare, lichidatorul semnează cu băncile prezente la şedinţă un acord de confidenţialitate, prin care acestea se angajează să păstreze, în condiţiile legii, secretul cu privire la informaţiile din cererea de ofertă referitoare la banca în proces de lichidare, la activele şi obligaţiile acesteia ce urmează a face obiectul negocierii. Nerespectarea de către administratori, acţionari, salariaţi şi de alte persoane care acţionează în numele băncii care a semnat acordul de confidenţialitate a obligaţiilor privind păstrarea secretului atrage răspunderea contravenţională şi patrimonială şi excluderea băncii respective de la participarea la concurs.
    (10) În funcţie de interesul manifestat de băncile participante la şedinţă, lichidatorul perfectează o cerere de ofertă privind tranzacţiile respective, care cuprinde, în principal, categoriile şi volumul de active şi obligaţii ce urmează să facă obiectul tranzacţiei, prima ce poate fi stabilită de lichidator care va fi plătită de ofertant, termenul de prezentare a ofertelor băncilor, care nu poate fi mai mare de 15 zile.
    (11) Lichidatorul transmite, în regim de confidenţialitate, cererea de ofertă privind tranzacţia respectivă băncilor ofertante, care au participat la şedinţa de informare şi care au manifestat interes pentru o astfel de tranzacţie.
    (12) Lichidatorul asigură accesul băncilor ofertante la documentele şi informaţiile referitoare la banca, activele şi obligaţiile acesteia ce urmează să facă obiectul negocierii. Contestaţiile părţilor interesate se examinează în conformitate cu art. 38 alin. (54) şi (7).
    (13) În termenul stabilit pentru prezentarea ofertelor, băncile ofertante transmit lichidatorului, în plic închis, ofertele privind tranzacţiile propuse.
    (14) În cel mai scurt timp, lichidatorul analizează ofertele primite şi selectează, pe principiul costului minim presupus, oferta băncii/ofertele băncilor cu care se va încheia tranzacţia/tranzacţiile respective. Lichidatorul poate decide încheierea tranzacţiei şi în cazul depunerii unei singure oferte.
    (15) Lichidatorul şi banca ce a cîştigat concursul semnează un antecontract în care se consemnează obligaţia părţilor şi, după caz, termenul de încheiere a contractului, obligaţiile părţilor pe perioada de pînă la semnarea acestuia.
    (16) În caz de încheiere a tranzacţiei care prevede predarea obligaţiilor băncii, prevederile prezentei legi privind înregistrarea la Banca Naţională a listei creanţelor faţă de bancă în partea ce ţine de obligaţiile predate nu se aplică.
    (17) În cazul în care activele ce vor fi predate nu sînt suficiente pentru acoperirea valorii tuturor obligaţiilor băncii, iar banca ce preia activele şi obligaţiile (banca-dobînditor) nu şi-a dat consimţămîntul pentru preluarea tuturor obligaţiilor băncii, se vor preda numai obligaţiile ce aparţin unei/unor clase de creanţe în conformitate cu ordinea priorităţii claselor de creanţe stabilită la art. 3811. În cazul în care activele ce vor fi predate nu vor fi suficiente pentru acoperirea valorii tuturor obligaţiilor dintr-o clasă de creanţe, poate fi predată doar o parte din obligaţiile faţă de fiecare creditor din clasa de creanţe respectivă.
    (18) Obligaţiile faţă de creditorii care sînt persoane afiliate băncii nu pot fi predate dacă obligaţiile faţă de alţi creditori din clasa de creanţe respectivă nu sînt predate sau nu sînt onorate.
    (19) În caz de predare a activelor şi obligaţiilor, se respectă ordinea priorităţii onorării creanţelor conform art. 3811 şi nici o predare a activelor şi obligaţiilor nu se permite dacă aceasta va schimba ordinea indicată.
    (20) Tranzacţiile prevăzute la alin. (1) nu necesită consimţămîntul organelor de conducere, acţionarilor băncii, deponenţilor şi al altor creditori. În caz de predare a obligaţiilor băncii, lichidatorul anunţă creditorii în cel mai scurt timp despre aceasta în modul stabilit la art. 389 alin. (10).
    (21) Banca-cumpărător/banca-dobînditor răspunde doar pentru obligaţiile preluate potrivit condiţiilor tranzacţiei. Obligaţiile ce decurg din acţiunile băncii a cărei lichidare se efectuează în temeiul insolvabilităţii se consideră stinse.
    (22) Partea contractului de vînzare a băncii sau a contractului de predare a activelor şi a obligaţiilor ei se scuteşte de orice taxe şi plăţi legate de contractele menţionate, percepute pentru efectuarea înscrierilor în registrele publice şi pentru serviciile prestate de autorităţile publice.
    (23) Lichidatorul prezintă Băncii Naţionale copiile contractelor de vînzare a băncii, de predare a activelor şi obligaţiilor băncii imediat după semnarea acestora.
    (24) În cazul în care pînă la preluarea obligaţiilor băncii în favoarea ei au fost făcute plăţi în avans de către banca-cumpărător/banca-dobînditor, asupra acestor plăţi pe perioada indicată se aplică regimul creditelor acordate băncii după numirea lichidatorului.
    (25) În cazul în care în termenul stabilit în cererea de ofertă cu privire la încheierea tranzacţiilor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) nu se primesc oferte ori ofertele primite nu se încadrează în cerinţele de fezabilitate ale unor astfel de tranzacţii sau dacă Banca Naţională respinge cererea privind eliberarea permisiunii conform alin. (4), lichidatorul recurge la alte metode de lichidare a activelor şi obligaţiilor băncii.
    (26) Lichidarea activelor constă în valorificarea activelor în scopul obţinerii de mijloace băneşti pentru onorarea creanţelor creditorilor şi se efectuează prin vînzarea de bunuri, cum ar fi: clădiri, terenuri, valori mobiliare, datorii debitoare, sau prin alte tehnici, cum ar fi cesiunile de creanţă ori novaţiile, la o valoare negociată.
    (27) Vînzarea activelor se efectuează luînd în considerare valoarea lor de piaţă, ţinînd cont de particularităţile prevăzute de prezentul articol. Valoarea de piaţă nu este determinată de preţul de cumpărare a activului sau de valoarea acestuia prevăzută în bilanţul băncii, ci de suma ce poate fi obţinută pentru activ de la potenţialul cumpărător. În acest caz, în scopuri fiscale, baza valorică a activelor se determină conform prevederilor Codului fiscal nr. 1163-XIII din 24 aprilie 1997.
    (28) La vînzarea activelor, datoriile debitoare în baza contractelor de credit, de leasing financiar şi de factoring pot fi expuse spre vînzare printr-un lot unic (vînzarea portofoliului de credite al băncii). Lichidatorul poate să vîndă altei bănci sau oricărei alte persoane datoria debitoare cu reducere, dacă va ajunge la concluzia despre imposibilitatea obţinerii sumei mai mari a datoriei debitoare, luînd în considerare costurile recuperării activelor şi timpul necesar pentru aceasta.
    (29) Fezabilitatea ofertei prezentate se examinează de lichidator ţinînd cont de obligaţia lui de a lichida activele fără întîrzieri nejustificate, precum şi de faptul că vînzarea activelor se efectuează în termene restrînse şi preţul poate deveni mai mic decît la comercializarea acestora în împrejurări mai favorabile.
    (30) În cazul în care activele nu sînt comercializabile din lipsă de cerere sau costul vînzării depăşeşte valoarea acestora, ori din alte motive întemeiate nu se supun comercializării, lichidatorul poate renunţa la drepturile băncii asupra acestor active după obţinerea permisiunii în scris a Băncii Naţionale.
    Articolul 388. Cheltuielile legate de procesul
                           de lichidare
    (1) Cheltuielile legate de procesul de lichidare a băncii se efectuează prioritar altor creanţe faţă de bancă din contul mijloacelor acesteia. Aceste cheltuieli includ:
    a) obligaţiile de plată a serviciilor comunale şi de exploatare, de asigurare a integrităţii bunurilor, a altor cheltuieli necesare pentru continuarea funcţionării băncii, apărute în perioada de pînă şi după retragerea licenţei;
    b) obligaţiile de plată a serviciilor de locaţiune, a remuneraţiei muncii salariaţilor, a indemnizaţiilor în legătură cu concedierea acestora, a remuneraţiei muncii lichidatorului şi a persoanelor antrenate de acesta, a cheltuielilor de judecată, a cheltuielilor aferente publicării anunţurilor, expedierii avizelor, inventarierii, evaluării, administrării (inclusiv predării) patrimoniului, distribuirii (lichidării) activelor băncii, alte cheltuieli şi obligaţii de plată necesare în procesul lichidării băncii, precum şi obligaţiile de plată a impozitelor, taxelor şi a altor plăţi obligatorii, în perioada de după retragerea licenţei.
    (2) Remuneraţia muncii lichidatorului se stabileşte de către Banca Naţională şi se efectuează din contul mijloacelor băncii în proces de lichidare, cu excepţia cazului în care lichidatorul este salariat al Băncii Naţionale.
    (3) Remuneraţia muncii persoanelor antrenate pentru a acorda asistenţă lichidatorului în legătură cu lichidarea băncii nu poate fi mai mare decît remuneraţia muncii salariaţilor din bănci pentru servicii similare.
    (4) În caz de insuficienţă a mijloacelor pentru acoperirea cheltuielilor legate de lichidarea băncii conform alin.(1)–(3), Banca Naţională este în drept să le acopere.
    (5) Banca Naţională este în drept să stabilească condiţiile şi limitele cheltuielilor legate de lichidarea băncii.
    Articolul 389. Măsurile prealabile onorării
                           creanţelor faţă de bancă
    (1) În termen de 5 zile de la data de retragere a licenţei băncii în temeiul insolvabilităţii, lichidatorul, în baza registrelor şi a altor date disponibile la bancă, stabileşte suma datorată aferentă fiecărui depozit personal garantat în conformitate cu Legea nr. 575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, întocmeşte lista creanţelor aferente acestor depozite şi o transmite Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar pentru efectuarea plăţilor în conformitate cu legea menţionată.
    (2) În termen de 2 luni de la ultima dată menţionată în avizul prevăzut la art.386 alin.(4) lit.b), lichidatorul:
    a) respinge creanţele a căror validitate este îndoielnică;
    b) stabileşte suma datorată fiecărui deponent, unui alt creditor şi clasele de prioritate a creanţelor;
    c) întocmeşte lista creanţelor pe care le-a validat pentru a fi înregistrate la Banca Naţională;
    d) înştiinţează în scris fiecare persoană a cărei creanţă nu a fost validată pe deplin despre acest fapt;
    e) publică de trei ori, la interval de 7 zile, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, în ziarele de circulaţie generală, precum şi în ziarele din localităţile în care banca are subdiviziuni separate, un anunţ despre data şi locul unde creditorii pot lua cunoştinţă de informaţiile referitoare la creanţele lor validate, precum şi despre data la care lichidatorul va prezenta lista creanţelor Băncii Naţionale spre înregistrare şi care se va încadra în limita de 15 zile de la data publicării ultimului anunţ;
    (3) Creanţele creditorilor se stabilesc în baza registrelor, documentelor şi a altor date disponibile la bancă, iar în caz de înaintare a creanţelor prin cererea în scris a creditorului – şi în baza hotărîrilor judecătoreşti şi a altor documente prezentate ce confirmă temeinicia creanţelor.
    (4) Valoarea creanţei deponentului care are mai multe depozite în bancă se stabileşte prin însumarea tuturor depozitelor.
    (5) Valoarea creanţei exprimate în valută străină se stabileşte la cursul oficial al leului faţă de valuta străină respectivă, valabil la data de retragere a licenţei băncii, şi se plăteşte în lei.
    (6) În lista creanţelor se înscriu numele, prenumele, domiciliul (pentru persoana fizică), denumirea, sediul (pentru persoana juridică) ale creditorului, temeiul, valoarea creanţei. Creanţele contestate sau aflate în litigiu se înscriu în partea contestată în mod separat, cu menţiunile respective. Creditorii ale căror creanţe sînt garantate cu gaj (creditori garantaţi) se înscriu în mod separat, cu indicarea bunului gajat. În lista creanţelor pot fi incluse şi alte informaţii necesare pentru onorarea acestora.
    (7) Creanţele se înscriu în listă în ordinea priorităţii claselor de creanţe. Filele listei creanţelor trebuie să fie numerotate şi cusute.
    (8) Lista creanţelor este supusă dispoziţiilor privind secretul bancar.
    (9) Banca Naţională înregistrează lista creanţelor în termen de 5 zile de la data prezentării corespunzătoare a acesteia de către lichidator. Înregistrarea listei creanţelor nu presupune examinarea temeiniciei, valorii fiecărei creanţe validate, clasei de creanţe în care aceasta este inclusă, precum şi corectarea acestora.
    (10) Pînă la începerea onorării creanţelor conform clasei respective de creanţe, lichidatorul publică, cel puţin într-un ziar de circulaţie generală şi într-un ziar din localităţile în care banca avea subdiviziuni separate, un anunţ despre locul, modul şi termenele onorării acestora.
    (11) În cazul în care pînă la data de începere a onorării creanţelor creditorilor a luat cunoştinţă de existenţa litigiilor examinate în instanţa de judecată dintre creditor şi lichidator cu privire la creanţa creditorului neînscrisă în lista creanţelor şi înaintată pînă la înregistrarea listei creanţelor la Banca Naţională, lichidatorul va rezerva mijloace necesare pentru onorarea proporţională a creanţei respective, în limita mijloacelor băneşti disponibile pentru onorarea clasei de creanţe căreia aparţine creanţa dată.
    Articolul 3810.  Contestaţiile privind măsurile prealabile
                              onorării creanţelor faţă de bancă
    (1) În termen de 20 de zile de la data înregistrării listei creanţelor la Banca Naţională, orice deponent, orice alt creditor ori unul sau mai mulţi acţionari ai băncii care deţin în total cel puţin 10 la sută din acţiunile cu drept de vot pot înainta Băncii Naţionale o contestaţie împotriva măsurilor întreprinse de lichidator prevăzute la art.389 alin.(2) lit.a) şi b). Banca Naţională va soluţiona contestaţia în termen de o lună de la data înaintării acesteia.
    (2) În cazul în care pretenţiile exprimate în contestaţie sînt motivate, Banca Naţională emite o ordonanţă cu privire la modificarea listei creanţelor şi a mecanismului propus pentru onorarea acestora.
    (3) După expirarea termenului de soluţionare a contestaţiei indicat la alin.(1), lista creanţelor înregistrată la Banca Naţională nu poate fi modificată.
    Articolul 3811. Onorarea creanţelor faţă de bancă
                             şi priorităţi la onorare
    (1) Onorarea creanţelor faţă de banca în proces de lichidare se efectuează după expirarea termenului de soluţionare a contestaţiei prevăzut la art.3810, cu condiţia validării acestora şi înregistrării listei creanţelor la Banca Naţională, dacă prezentul capitol nu prevede altfel.
    (2) Creanţele aferente depozitelor personale, garantate conform Legii nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, se onorează de către Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar în conformitate cu legea menţionată, după primirea listei creanţelor întocmite de lichidator conform art. 389 alin. (1).
    (21) Creanţele validate privind plata salariilor angajaţilor băncii pentru perioada de pînă la 3 luni precedente datei de retragere a licenţei băncii, plata pensiei de întreţinere, repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau printr-o altă vătămare a sănătăţii ori prin deces se onorează înaintea onorării creanţelor prevăzute la alin. (3).
    (3) Creanţele validate se onorează conform ordinii priorităţii claselor de creanţe stabilite, după cum urmează:
    a) creditele acordate băncii de către Banca Naţională pînă la numirea lichidatorului;
    a1) creanţele Ministerului Finanţelor, ca urmare a plăţilor efectuate sau care urmează a fi efectuate în temeiul garanţiilor de stat sau gajării valorilor mobiliare de stat pentru garantarea creditelor de urgenţă acordate de Banca Naţională a Moldovei băncii în situaţii de criză financiară sistemică sau de pericol al apariţiei acesteia, conform art.18 alin. (3) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei
    [Art.3811 al.(3), lit.a1) introdusă prin LP187 din 28.09.14, MO310-312/10.10.14 art.626]
    b) sumele neplătite la depozitele personale, rămase după efectuarea plăţilor în conformitate cu Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar, în limita stabilită de Banca Naţională;
    c) creditele acordate băncii de către alte bănci pînă la numirea lichidatorului;
    d) creditele acordate băncii după numirea lichidatorului;
    e) creanţele Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar în mărimea sumelor plătite drept compensare a depozitelor garantate;
    f) sumele neplătite la depozitele personale, rămase după efectuarea plăţilor conform lit.b);
    g) depozitele persoanelor juridice şi ale întreprinderilor individuale;
    h) sumele plăţilor la bugetul public naţional, decontate de la contribuabili, dar care nu au fost transferate în conturile respective ale sistemului bugetar;
    i) alte creanţe.
    (31) Creanţele creditorilor care aparţin unei clase de creanţe se onorează după onorarea tuturor creanţelor care aparţin clasei de creanţe precedente.
    (32) În cazul în care, în termenul de onorare a creanţelor anunţat de lichidator, creditorul nu se prezintă pentru primirea creanţei sale, lichidatorul depune mijloacele cuvenite acestui creditor în contul deschis la altă bancă pe numele creditorului.
    (4) Creanţele validate în baza hotărîrilor instanţelor judecătoreşti se onorează în ordinea stabilită pentru clasele de creanţe enumerate la alin.(3), cu excepţia creanţelor neînscrise în termen în lista creanţelor (creanţe neînregistrate), validate în baza hotărîrilor emise după expirarea termenului de soluţionare a contestaţiei conform art. 3810 alin. (1), care se onorează:
    a) din contul mijloacelor rezervate – în cazul prevăzut la art. 389 alin. (11);
    b) după onorarea creanţelor din clasa respectivă (dar înaintea onorării creanţelor din clasa următoare), dacă plăţile în vederea onorării acestor creanţe au început pînă la primirea de către lichidator a creanţelor neînregistrate;
    c) în conformitate cu alin. (6), dacă creanţele neînregistrate au fost primite de lichidator după onorarea tuturor creanţelor.
    (5) Dacă suma disponibilă pentru onorarea creanţelor din una din clasele menţionate la alin. (21) şi (3) este insuficientă pentru acoperirea lor totală, valoarea fiecărei creanţe din această clasă se va reduce proporţional.
    (6) După onorarea tuturor creanţelor validate, creanţele rămase valabile, neînscrise în termen în lista indicată la art.389 lit.c) vor fi de asemenea onorate din contul activelor rămase după onorarea creanţelor înscrise în termen în lista respectivă.
    (7) Plata datoriilor subordonate se efectuează după onorarea creanţelor tuturor creditorilor băncii înaintea onorării creanţelor acţionarilor conform alin.(8).
    (8) Activele rămase după onorarea tuturor creanţelor faţă de bancă se distribuie acţionarilor acesteia conform cotelor lor.
    (9) Creanţele neonorate din cauza insuficienţei activelor băncii, precum şi obligaţiile băncii, în privinţa cărora creanţele nu au fost înaintate în termen, se consideră stinse.
    (10) Lichidatorul înscrie în lista creanţelor informaţiile privind onorarea/stingerea creanţelor creditorilor.
    Articolul 3812. Darea de seamă. Încheierea procesului
                             de lichidare
    (1) După distribuirea (lichidarea) tuturor activelor băncii lichidate, lichidatorul prezintă Băncii Naţionale o dare de seamă. Darea de seamă va conţine informaţia privind valoarea şi clasele creanţelor onorate şi neonorate ale creditorilor, privind valorificarea activelor, privind activele considerate neeligibile sau care nu au valoare, cu anexarea, după caz, a documentelor justificative, altă informaţie necesară. La darea de seamă se anexează bilanţul de lichidare a băncii şi alte documente necesare.
    (2) După aprobarea dării de seamă, Banca Naţională şi lichidatorul vor fi degrevaţi de orice obligaţie legată de lichidarea băncii.
    (3) Lichidatorul depune la organul înregistrării de stat cererea de radiere a băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice şi efectuează alte acţiuni necesare în acest scop în modul stabilit de lege.
    Articolul 3813. Responsabilitatea lichidatorului
    (1) În cazul în care lichidatorul nu respectă prezenta lege, Banca Naţională îl va destitui.
    (2) Pentru comiterea de acţiuni ilegale în procesul exercitării atribuţiilor, lichidatorul răspunde contravenţional sau penal în conformitate cu legea.
    (3) Divergenţele şi litigiile dintre lichidator, Banca Naţională şi alte persoane care apar în legătură cu lichidarea băncii se soluţionează în conformitate cu art.38 alin.(7).
    Articolul 3814. Redeschiderea procesului de lichidare
    (1) În cazul în care, după aprobarea dării de seamă a lichidatorului sau radierea băncii din Registrul de stat al persoanelor juridice, au fost depistate unele active ale băncii, Banca Naţională, la cererea creditorilor sau din oficiu, poate hotărî redeschiderea procesului de lichidare silită a băncii şi, dacă este necesar, poate numi un lichidator.
    (2) Mijloacele obţinute de la lichidarea (valorificarea) activelor depistate se utilizează pentru onorarea creanţelor creditorilor îndreptăţiţi, în modul stabilit de prezenta lege.
    (3) În cazul în care a fost numit, lichidatorul prezintă Băncii Naţionale darea de seamă cu privire la activele lichidate (valorificate) suplimentar şi la creanţele onorate suplimentar.
Capitolul VI2
LICHIDAREA BENEVOLĂ A BĂNCII
    Articolul 3815. Condiţiile de lichidare benevolă
    (1) Lichidarea băncii în baza hotărîrii luate de acţionari (lichidarea benevolă) se efectuează în modul prevăzut de actele legislative ce reglementează lichidarea societăţilor comerciale, ţinînd cont de prevederile prezentei legi.
    (2) Hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii poate fi luată de către adunarea generală a acţionarilor numai în cazul în care banca nu se află în situaţie de insolvabilitate. Hotărîrea adunării generale a acţionarilor se adoptă cu votul a cel puţin 2/3 din numărul total de voturi ale acţionarilor reprezentate la adunare.
    (3) În cazul adoptrăii hotărîrii privind lichidarea benevolă, banca solicită Băncii Naţionale, printr-o cerere, retragerea licenţei şi eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă. Cererea se depune la Banca Naţională în termen de 5 zile de la data adoptării hotărîrii adunării generale a acţionarilor. La cerere se anexează hotărîrea privind lichidarea benevolă, planul lichidării aprobat de adunarea generală a acţionarilor, care va cuprinde etapele lichidării, modul şi termenele de onorare a creanţelor creditorilor, bilanţul ce confirmă suficienţa mijloacelor necesare onorării creanţelor, informaţia privind componenţa comisiei de lichidare (lichidatorul numit) şi alte date necesare.
    (4) Banca Naţională examinează cererea în termen de 2 luni de la data depunerii corespunzătoare a documentelor şi eliberează permisiunea privind lichidarea benevolă dacă constată că:
    a) hotărîrea privind lichidarea benevolă a băncii a fost luată cu respectarea legislaţiei;
    b) banca este solvabilă şi poate executa fără amînare obligaţiile faţă de creditori;
    c) documentele prezentate conţin informaţie completă şi suficientă;
    d) planul propus de lichidare este în interesul creditorilor băncii;
    e) banca a prezentat în termenul stabilit documentele suplimentare solicitate de Banca Naţională, necesare pentru a constata dacă sînt întrunite condiţiile de eliberare a permisiunii.
    (5) Odată cu eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă, Banca Naţională retrage licenţa băncii.
    Articolul 3816. Modul de lichidare benevolă
    (1) După retragerea licenţei şi eliberarea permisiunii privind lichidarea benevolă, comisia de lichidare (lichidatorul) preia toate împuternicirile de administrare a patrimoniului şi a operaţiunilor băncii.
    (2) Comisia de lichidare (lichidatorul):
    a) depune, în termen de 5 zile de la data de retragere a licenţei, cererea de lichidare a băncii la organul înregistrării de stat, anexînd documentele necesare, inclusiv actul privind retragerea licenţei şi permisiunea privind lichidarea benevolă a băncii;
    b) publică avize despre lichidare;
    c) efectuează inventarierea patrimoniului, evaluarea activelor, onorează creanţele creditorilor, întreprinde alte măsuri necesare lichidării băncii.
    (3) Creanţele creditorilor se onorează conform ordinii priorităţii claselor de creanţe după cum urmează:
    a) cheltuielile legate de lichidare;
    b) salariile angajaţilor băncii pentru perioada de pînă la 3 luni precedente datei hotărîrii privind lichidarea, pensia de întreţinere, repararea prejudiciilor cauzate prin schilodire sau printr-o altă vătămare a sănătăţii ori prin deces;
    c) depozitele personale;
    d) creditele acordate băncii, negarantate cu gaj;
    e) creanţele prevăzute la art. 3811 alin. (3) lit. g)–i), în ordinea corespunzătoare.
    (4) Comisia de lichidare (lichidatorul), în termen de 5 zile de la data de întocmire a bilanţului de lichidare, îl prezintă Băncii Naţionale.
    (5) Lichidarea benevolă a băncii nu împiedică iniţierea procesului de lichidare silită a acesteia dacă în procesul de lichidare benevolă se constată că banca se află în situaţie de insolvabilitate.
    (6) În cazul în care se constată că banca se află în situaţie de insolvabilitate, comisia de lichidare (lichidatorul) înştiinţează imediat Banca Naţională pentru iniţierea procesului de lichidare silită şi prezintă darea de seamă şi documentele ce atestă situaţia financiară a băncii.
    (7) În termen de 15 zile, Banca Naţională examinează documentele prezentate сonform alin. (6) şi, dacă este întrunit unul din temeiurile prevăzute la art. 38 alin. (3), ia hotărîrea prin care constată situaţia de insolvabilitate a băncii şi iniţiază procesul de lichidare silită a acesteia.
Capitolul VII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul 39. Dispoziţii tranzitorii
    (1) Instituţiile financiare care funcţionează ca bănci la data intrării în vigoare a prezentei legi se consideră că au deja licenţă conform prevederilor prezentei legi.
    (2) Cererile de acordare a licenţei nesoluţionate la data intrării în vigoare a prezentei legi se resituie solicitanţilor. Aceştia vor depune noi cereri în conformitate cu cerinţele prezentei legi.
    (3) Instituţiile financiare a căror organizare, administrare, situaţie financiară şi operaţiuni contravin prezentei legi şi actelor normative emise în temeiul ei de Banca Naţională le vor pune în conformitate cu acestea în termenul stabilit de Banca Naţională prin regulament sau ordonanţă, dar nu mai tîrziu de 1 iulie 1996.
    Articolul 40.  Supravegherea şi reglementarea
                           activităţii instituţiilor financiare
    În scopul supravegherii şi reglementării activităţii instituţiilor financiare, Banca Naţională are dreptul de a emite acte normative, de a efectua controale asupra acestor instituţii, de a examina registre, conturi contabile şi alte documente, de a întreprinde orice alte acţiuni în vederea executării prezentei legi.
    Articolul 41. Actele normative ale Băncii Naţionale
    Actele normative ale Băncii Naţionale emise întru executarea prezentei legi se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi intră în vigoare la data publicării ori la data prevăzută în ele, cu condiţia informării instituţiilor financiare.
    Articolul 42. Soluţionarea litigiilor
    Litigiile dintre bănci, dintre bănci şi alte persoane, precum şi dintre Banca Naţională şi bănci, se soluţionează în instanţa judecătorească competentă în modul stabilit de legislaţie.
    Articolul 43. Dispoziţii finale
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
    (2) Prin derogare de la art.39 alin.(3), prevederile art. 38 alin.(3) şi alin.(4) intră în vigoare la 1 ianuarie 1996.
    (3) Guvernul, în termen de o lună, va aduce actele sale normative în conformitate cu prezenta lege.
    (4) La intrarea în vigoare a prezentei legi se abrogă:
    - Legea nr. 601-XII din 12 iunie 1991 cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Hotărîrea Parlamentului nr. 602-XII din 12 iunie 1991 despre punerea în aplicare a Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Legea nr. 810-XII din 18 decembrie 1991 despre completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Hotărîrea Parlamentului nr. 811-XII din 18 decembrie 1991 privind punerea în aplicare a Legii despre completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Legea nr. 1233-XII din 15 decembrie 1992 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Legea nr. 166-XIII din 1 iulie 1994 pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Hotărîrea Parlamentului nr. 167-XIII din 1 iulie 1994 privind punerea în aplicare a Legii pentru modificarea şi completarea Legii cu privire la bănci şi activitatea bancară;
    - Legea nr. 419-XIII din 29 martie 1995 pentru completarea articolului 22 din Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară.
    (5) Se propune Preşedintelui Republicii Moldova să abroge Decretul nr. 36-p din 25 aprilie 1995 privind promulgarea Legii pentru completarea articolului 22 din Legea cu privire la bănci şi activitatea bancară.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                          Petru LUCINSCHI

    Nr. 550-XIII. Chişinău, 21 iulie 1995.