MODIFICAT
    HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19


    În temeiul art. 10 din Legea zootehniei nr. 412-XIV din 27 mai 1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.73-77, art. 347), cu modificările şi completările ulterioare, art. 10 din Legea nr. 371-XIII din 15 februarie 1995 privind selecţia şi reproducţia în zootehnie (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.  52-53, art. 160), art. 16 şi art. 17 din Legea apiculturii nr. 70-XVI din 30 martie 2006 (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 247-251, art. 754), precum şi în scopul ameliorării genetice şi creşterii productivităţii familiilor de albine şi beneficiilor apicultorilor în masă, utilizatori ai materialului genitor apicol de prăsilă, Guvernul  HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma zootehnică privind bonitarea familiilor de albine, creşterea şi certificarea materialului genitor apicol (se anexează).
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor.
   [Pct.2 modificat prin HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19]

    PRIM-MINISTRU                                                 Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru, 
    ministrul economiei                                                 Valeriu Lazăr
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                            Vasile Bumacov

    Nr. 306. Chişinău, 28 aprilie 2011.


    1. Prezenta Normă zootehnică are drept scop ameliorarea genetică şi creşterea productivităţii familiilor de albine în  beneficiul apicultorilor în masă, utilizatori ai materialului genitor apicol de prăsilă.
    2. În sensul prezentei Norme zootehnice, se utilizează noţiunile specificate în Legea apiculturii nr. 70-XVI din 30 martie 2006, precum şi noţiunile de mai jos care semnifică următoarele:
    lot de prăsilă – familiile de albine cu categoria de bonitare nu mai joasă de clasa II;
    rasă pură – populaţie de albine care corespunde, conform indicilor morfometrici de exterior şi particularităţilor biologice, standardului de rasă;
    material genitor apicol de prăsilă – material biologic, purtător de gene ereditare (regine, roiuri cu mătci, trîntori, spermă, ouă, larve), care este certificat de inspectoratul de specialitate şi poate fi comercializat în scopuri de reproducţie;
    fermă apicolă – stupină (prisacă);
    revizia de primăvară – măsură zootehnică ce include examinarea detaliată a familiei de albine cu desfacerea cuibului la ieşirea din iarnă (martie-aprilie), cînd temperatura aerului  este de cel puţin 14^oC;
    revizia de toamnă – măsură zootehnică ce include examinarea detaliată a familiei de albine în perioada de toamnă (august-septembrie), după ultimul cules în  natură;
    cules de producţie – perioada în care familia de albine adună rezerve de hrană ce depăşesc consumul zilnic al familiei şi se manifestă prin creşterea zilnică a greutăţii stupului de control;
    şerbet (candi) – amestec de miere cu pudră de zahăr destinat  hrănirii albinelor;
    stupină de multiplicare – stupină pentru creşterea mătcilor, în care se multiplică materialul genitor testat din stupina de prasilă;
    nucleu de împerechere – unitate biologică de albine, de dimensiuni mici, în care se introduc mătcile obţinute în stupina de multiplicare în vederea împerecherii şi livrării ulterioare a acestora către beneficiari;
    familie maternă – familie de albine din stupina de prasilă cu matca testată, atît după performanţele proprii, cît şi după descendenţă şi care se încadrează în clasa elita, care asigură materialul genitor (larve) pentru creşterea mătcilor în stupina de multiplicare;
    familie paternă – familie de albine din stupina de prăsilă cu matca testată, atît după performanţele proprii, cît şi după descendenţă şi care se încadrează în clasa elita-record, care asigură materialul genitor (larve)     pentru creşterea de mătci – mame de trîntori, ce se  introduc în familii de albine din stupina de multiplicare;
    familie pornitoare (starter) – familie de albine orfană, din stupina de multiplicare, cu o anumită structură de organizare, destinată pornirii în creştere a larvelor prelevate din familia maternă în vederea creşterii de mătci;
    familie crescătoare (finisoare) – familie de albine cu matcă, organizată special, din stupina de multiplicare, în care se introduc botcele cu larve acceptate din familia pornitoare în vederea finalizării creşterii mătcilor;
    rame de creştere (portbotce) – rame prevăzute cu leaţuri de creştere pe care se fixează botcele artificiale în care se transvazează larvele din familia maternă în vederea creşterii mătcilor şi se folosesc, atît în faza de pornire (starter), cît şi în faza de finalizare, cînd în locul şipcilor de creştere se pun şine din tablă cu margini îndoite pe care sînt ţinute cuştile pentru eclozionare;
    transvazare – prelevarea larvelor (în vîrstă de pînă la 48 de ore) cu ajutorul spatulei de transvazare din celulele fagurelui familiei materne şi trecerea acestora în botcele artificiale în vederea creşterii mătcilor;
    botcă – celulă confecţionată din ceară sau masă plastică cu ajutorul unui şablon în formă de bară rotundă, cu  diametrul de 8,5 mm, rotunjită la un capăt, destinată transvazării larvei la creşterea mătcilor de albine;
    păstură – produs apicol obţinut din polenul florilor prelucrat de către albinele lucrătoare, depus în celulele fagurelui şi care serveşte drept hrană proteică pentru
albine;
    gratia Hanemann – gratie din plastic, celuloid sau zinc, cu dimensiunile ochiurilor de 4,4 x 4,4 mm, prin care pot trece albinele lucrătoare, însă nu pot trece matca şi trîntorii. Gratia este folosită în  stup pentru  izolarea trîntorilor şi a mătcilor;
    rama Netz de măsurat – ramă standard, împărţită cu sîrmă în pătrate, cu suprafaţa de 25 cm² (5 x 5cm),  care este folosită la măsurarea cantităţii de puiet sau de albină aflată pe un fagure compact la iernare, în suprafaţa fiecărui pătrat fiind cuprinse 100 celule de albine lucrătoare sau 60 – de trîntori;
    certificare a materialului genitor apicol – acţiune a autorităţilor abilitate cu funcţii de control, urmată, în cazul corespunderii materialului genitor apicol cerinţelor din prezenta Normă zootehnică, de eliberarea unui certificat ce garantează calitatea acestuia.
    3. Scopul bonitării constă în aprecierea potenţialului  genetic (ereditar) al familiilor de albine şi stabilirea destinaţiei lor pentru utilizare ulterioară.
    4. Bonitarea familiilor de albine se efectuează, în mod obligatoriu, anual la stupinele de prăsilă după revizia de toamnă a stupinei (septembrie-octombrie), conform prezentei Norme zootehnice.
    5. La celelalte stupine (de producţie) bonitarea familiilor de albine este benevolă.
    6. La stupinele de prăsilă sînt supuse bonitării toate familiile de albine.
    7. În baza rezultatelor bonitării familiilor de albine se formează lotul de prăsilă.
    8. Familiile de albine din lotul de prăsilă se folosesc la producerea  mătcilor, trîntorilor şi roiurilor cu matcă, la extinderea efectivului familiilor de albine şi la comercializarea materialului genitor apicol de prăsilă.
    9. Bonitarea se efectuează conform următoarelor caractere morfoproductive:
    a) puritatea rasei (conform indicilor morfometrici ai exteriorului şi particularităţilor biologice);
    b) producţia de miere;
    c) puterea familiei;
    d) rezistenţa la iernare;
    e) viabilitatea puietului;
    f) rezistenţa la boli.
    10. Evaluarea caracterelor morfoproductive  se efectuează pe parcursul anului, de către specialiştii zootehnici, la diferite etape concrete, conform cerinţelor şi regulilor prezentei Norme zootehnice.
    11. Puritatea rasei se evaluează prin compararea încadrării, în limitele standardului rasei, a indicilor morfometrici de exterior (culorii tegumentului, lungimii trompei, indicelui cubital şi dislocării discoidale), de comportament şi biologici (prolificitate, greutate corporală), conform  anexei nr. 1 la prezenta Normă zootehnică.
    12. Comportamentul albinelor la deschiderea cuibului se determină vizual, prin examinarea gradului de agresivitate sau blîndeţe a acestora. Se consideră blînde familiile ale căror albine, la intervenţia apicultorului în cuib, cu sau fără fum, în condiţii normale de cules, nu atacă, nu urmăresc omul, deci albinele nu sînt irascibile.
    13. Comportamentul albinelor la cercetarea fagurelui se determină vizual, prin examinarea caracterului acestora: sînt liniştite, părăsesc sau nu fagurile. Se consideră familii liniştite ale căror albine, la intervenţia apicultorului de examinare a fagurelui, rămîn pe fagure, îşi continuă activitatea şi îşi reiau activitatea normală imediat după închiderea stupului.
    14. Specificul de căpăcire a mierii se determină vizual la cercetarea fagurelui cu miere, examinînd aspectul de căpăcire a celulelor. Căpăcirea fagurilor cu miere poate fi uscată, umedă şi mixtă. Se consideră căpăcire uscată atunci cînd între căpăcelul de ceară şi stratul de miere apare un strat de aer, ceea ce conferă fagurelui un aspect frumos, alb. Căpăcirea se consideră umedă atunci cînd lipseşte acest spaţiu, fapt ce conferă fagurelui  un aspect mai puţin plăcut, unsuros, umed. Căpăcirea mixtă se consideră atunci cînd pe suprafaţa fagurelui există atît zone de căpăcire uscată, cît şi zone de căpăcire parţial umedă.
    15. Culoarea tegumentului se determină vizual la albinele de pe faguri şi la fiecare albină din proba prelevată. În cazul în care, la controlul vizual al familiei, se constată un număr mare de albine ale căror culoare nu corespunde  standardului de rasă, din această familie nu se prelevă probe pentru aprecierea indicilor morfometrici, se consideră că aceasta nu este de rasă pură şi se elimină din stupina de prăsilă.
    16. Pentru evaluarea indicilor morfometrici, de la fiecare familie de albine se prelevă probe (cel puţin 25 de albine lucrătoare) de pe un fagure cu puiet căpăcit, sau de pe ultima ramă din cuibul familiei, într-un borcan de sticlă sau într-o pungă din material plastic.
    17. Dupa recoltare, acestea se anesteziază, prin introducerea în proba de albine a unui tampon îmbibat cu cloroform sau eter, apoi se introduc în apă clocotită pentru întinderea completă a trompei. Pentru conservare şi distrugerea ţesuturilor moi albinele se introduc într-un lichid special (fixativ) Pampell. Recipientul cu proba de albine se închide ermetic, se  aplică eticheta cu înscrierile numărului familiei de albine, a numărului matricol al mătcii şi a datei prelevării probei. Prelevate astfel, probele de albine pot fi păstrate cîteva luni.
    18. Pentru examenul microscopic, pe lama microscopică se aranjează părţile anatomice (trompa şi aripa dreaptă anterioară) de la fiecare albină din probă. În condiţii de laborator se fac măsurările la lungimea trompei şi la aripa anterioară, determinîndu-se principalii indici de exterior (indicele cubital şi dislocarea discoidală).
    19. Metodele detaliate de preparare a probelor de albine pentru examinarea microscopică şi aprecierea caracterelor morfometrice sînt descrise în anexa nr. 2 la prezenta Normă zootehnică.
    20. Lungimea trompei se măsoară de la extremitatea prementului pînă la extremitatea glosei, incluzînd şi linguriţa (la bellum) aparatului bucal al albinei (figura nr. 1, anexa nr.2). Măsurările se fac la un microscop cu o putere de mărire de 16 ori.
    21. Indicele  cubital se determină prin coraportul celor două măsurători ale nervurilor (A şi B) ce formează unghiul obtuz la baza celei de a treia celule cubitale a aripei drepte anterioare (figura nr. 2, anexa nr.2), exprimat în procente.
    22. Dislocarea discoidală se determină prin verificarea poziţiei de plasare a liniei perpendiculare a scării numerice a micrometrului ocular faţă de punctul de bifurcaţie a nervurilor în forma de Y culcat (figura nr. 3, anexa nr.2).
    23. Greutatea corporală a mătcii se determină o singură dată, după împerechere. Pentru aceasta, matca se prinde şi se introduce într-o colivie specială agăţată de cîrligul cîntarului torsionic sau aşezată pe cîntarul electronic care indică greutatea cu precizia de 1 mg. Indicele greutăţii mătcii se înscrie în Registrul nucleelor de împerechere a mătcilor (F - 13Ap). Ulterior, din acest Registru, greutatea mătcii se transcrie în Certificatul de rasă al mătcii de albine (F-1Ap, la livrare), în Registrul de apreciere a purităţii rasei familiilor de albine (F- 4Ap) şi în Fişa individuală a familiei de albine (F-3Ap).
    24. Prolificitatea mătcii se determină conform metodologiei descrise la pct. 32 al prezentei Norme zootehnice.
    25. Valorile obţinute în urma examinărilor şi masurărilor indicilor morfometrici de exterior, de comportament şi biologici (prolificitate şi greutate a mătcii) se înscriu în Registrul de apreciere a purităţii rasei familiilor de albine (F- 4Ap, anexa nr.3) şi ulterior se compară cu Standardul rasei (anexa nr. 1). Familiile de albine care nu se încadrează în limitele standardului, conform acestor caractere, se consideră metise şi se elimină din stupina de prăsilă.
    26. Producţia de miere (în kg) se determină la fiecare familie de albine prin însumarea cantităţii de miere-marfă, extrasă pe parcursul sezonului de cules, cu cantitatea de miere acumulată în cuib şi lăsată (la revizia de toamnă) ca hrană albinelor pentru perioada de iernat.
    Cantitatea de miere-marfă se va determina pentru fiecare familie în parte, la fiecare extragere, prin cîntărirea fagurilor cu miere înainte şi după extracţie (cu precizia de 0,1 kg), diferenţa greutăţii constituind cantitatea de miere-marfă extrasă.
    Cantitatea de miere lăsată în cuib pentru hrana albinelor se determină la revizia de toamnă (septembrie), prin cîntărirea ramelor cu faguri cu miere şi diminuarea (din greutatea totală a acestora)  greutăţii sumare a ramelor standard cu fagurii fără miere: pentru rama de tip Dadant (435x300 mm) – 0,6 kg, pentru rama de tip Langstroth (435x230 mm) – 0,5 kg.
    27. Rezultatele evaluării producţiei de miere a familiilor de albine se înscriu în Registrul  F-5Ap (anexa nr. 4).
    28. În funcţie de cantitatea totală de miere produsă în cursul sezonului apicol, fiecărei familii de albine i se acordă o notă de punctaj, conform anexei nr. 9 la prezenta Normă zootehnică.
    29. Puterea familiei de albine reprezintă cantitatea de albină existentă în cuib la momentul aprecierii. Aprecierea se efectuează de trei ori pe an: la revizia de primăvară (martie-aprilie), la sfîrşit de primăvară (20-31 mai) şi la revizia de toamnă (septembrie). În urma acestor trei aprecieri se determină puterea medie a familiei de albine.
    30. Cantitatea de albine (kg) se determină  prin înmulţirea numărului de intervale între rame, ocupate uniform cu albine, cu coeficientul 0,25 pentru rama standard Dadant (435x300 mm) şi cu 0,2 pentru rama standard Langstroth (435x230 mm). Rezultatele aprecierii puterii familiilor de albine în toate perioadele se înscriu în Registrul de apreciere a puterii familiilor de albine şi a prolificităţii mărcii (F-6Ap, anexa nr. 5). În funcţie de puterea medie, fiecărei familii de albine i se acordă o notă de punctaj, conform anexei nr. 9 la prezenta Normă zootehnică.
    31. Prolificitatea mătcii (ouă/24 ore) se determină la revizia de la sfîrşitul primăverii (20-31 mai)  prin impărţirea numărului de celule cu puiet capăcit din cuib la 12 (durata ciclului de dezvoltare a puietului căpăcit, zile), rezultînd numărul de ouă depuse în 24 de ore.
    32. Numărul de celule cu  puiet căpăcit din cuib se determină  prin măsurarea cu rama Netz a numărului de pătrate (5 x 5 cm) ocupate cu puiet căpăcit care se înmulţeşte cu 100, rezultînd numărul total de celule cu puiet căpăcit. Rezultatele aprecierii prolificităţii mătcii se înscriu în Regisrtul F-6Ap (anexa nr.5).
    33. Rezistenţa la iernare a familiilor de albine se evaluează în funcţie de cantitatea de albină supravieţuitoare în timpul iernării, folosindu-se datele din actele  reviziilor de toamnă ale anului precedent şi de primăvară ale anului curent. Rezistenţa albinelor la iernare se determină prin coraportul cantităţii de albine ieşite din iarnă la cantitatea de albine intrate în iarnă, exprimat în procente.
    34. Rezultatele evaluării se înscriu în Registrul de apreciere a rezistenţei la iernare a familiilor de albine (F- 7 Ap, anexa  nr. 6).
    35. În funcţie de cantitatea de albine supravieţuitoare în perioada de iarnă, fiecărei familii de albine i se acordă  o notă de punctaj, conform  anexei nr. 9 la prezenta Normă zootehnică.
    36. Evaluarea viabilităţii puietului  în familia de albine se efectuează în lunile mai-iunie, prin marcarea  cu chibrituri,  în colţuri, a unei porţiuni de fagure ouat compact de 400 celule (10 x 10 cm). Dupa 4-5 zile se numără celulele cu larve de pe suprafaţa marcată. Raportul dintre celulele cu larve şi numărul total de celule de pe suprafaţa marcată reprezintă viabilitatea puietului, exprimată în procente. Aprecierea se efectuează de 2 ori pe an, la fiecare familie de albine, stabilindu-se media pe două aprecieri.
    37. Rezultatele evaluării se înscriu în Registrul de apreciere a viabilităţii puietului  familiilor de albine (F – 8Ap, anexa nr. 7). 
    38. În funcţie de viabilitatea puietului, fiecărei familii de albine i se acordă  o notă de punctaj, conform  anexei nr. 9 la prezenta Normă zootehnică.
    39. Rezistenţa la boli  se determină prin urmărirea comportamentului igienic al familiei de albine. Pentru identificarea familiilor de albine cu comportament igienic pronunţat se utilizează teste standard, prin care puietul de pe o suprafaţă compactă este omorît artificial în vederea stabilirii rapidităţii şi acurateţei cu care albinele identifică şi elimină puietul mort.
    40. Evaluarea se efectuează  în lunile mai-iulie, de două ori pe aceeaşi familie de albine, în condiţii diferite de mediu şi la intervale diferite de timp. Puietul se omoară în stadiul căpăcit (pupă) prin înţeparea cu un ac fin prin căpăcelul celulelor de pe o porţiune de fagure din cuibul familiei, pe o suprafaţă pătrată de 5 x 5 cm (100 celule) marcată în colţuri cu chibrituri. După 24 ore, de la introducerea în cuib a fagurelui, se apreciază numărul de celule din care puietul a fost eliminat. Raportul dintre puietul eliminat şi cel omorît iniţial de pe suprafaţa marcată a fagurelui, exprimat în procente, reprezintă rezistenţa la boli.
    41. Rezultatele testării  se înscriu în Registrul de apreciere a rezistenţei la boli a familiilor de  albine (F – 9Ap, anexa nr. 8).
    42. În funcţie de valoarea indicelui rezistenţei la boli, fiecărei familii de albine i se acordă  o notă de punctaj, conform  anexei nr. 9 la prezenta Normă zootehnică.
    43. Clasamentul familiei de albine  se determină prin verificarea punctajului acumulat pentru fiecare caracter în parte cu cerinţele minime, conform anexei nr. 10 la prezenta Normă zootehnică.
    44. Familiile de albine se consideră de rasă pură în cazul în care toţi indicii morfometrici de exterior şi biologici se încadrează în limitele parametrilor cerinţelor de rasa Apis mellifera Carpatica, conform anexei nr. 1 la prezenta Normă zootehnică.
    45. Ca rezultat al bonitării, fiecărei familii de albine, i se atribuie anual una din clasele zootehnice corespunzătoare (elita-record, elita, clasa I, clasa II şi clasa III).
    46. Rezultatele finale obţinute în urma bonitării se înscriu în Registrul centralizator al rezultatelor bonitării familiilor de albine (F-10Ap, anexa nr.12).
    47. Reproducerea materialului genitor la stupinele de prăsilă se admite doar în familiile de albine de categoria bonitării nu mai joasă de clasa elita. La stupina de prăsilă nu se admite ecloziunea şi creşterea trîntorilor din familiile de categoria de bonitare mai joasă de clasa elita.
    48. Valorificarea materialului de prăsilă (elita şi elita-record) se face prin reproducerea acestuia în subdiviziunea stupinei de prăsilă, pepiniera de multiplicare şi creştere a mătcilor.
    49. Pepiniera de multiplicare şi creştere a mătcilor este amplasată la o distanţă de cel puţin 50 m faţă de nucleul de prăsilă al stupinei. În scopul asigurării evidenţei zootehnice stricte şi profilaxiei maladiilor, nu se admite schimbul de materiale (elemente de stup şi rame cu faguri goi sau cu rezerve de hrană) între cele două subdiviziuni ale stupinei.
    50. Tehnologia de întreţinere a familiilor de albine din stupina de creştere a mătcilor cuprinde o gamă largă de lucrări tehnice, care nu se admit în stupina de prăsilă, spre exemplu, stimularea diferenţiată a  familiilor de albine, limitarea ouatului mătcilor, orfanizarea unor familii de albine în scopul aplicării tehnologiei de pornire în creştere, unificarea familiilor ce nu corespund puterii şi cerinţelor pentru creşterea de mătci, prelevarea de material biologic (puiet şi albine) pentru formarea nucleelor de împerechere etc.
    51. Mărimea stupinei de creştere a mătcilor nu este limitată, dimensionarea acesteia fiind determinată de numărul de mătci care urmează să fie produse. Pentru calcularea mărimii stupinei de creştere a mătcilor în condiţiile autohtone de climă pe o stupină de 50 familii de albine de prăsilă şi 400 nuclee de împerechere se pot produce 1,2-1,6 mii de mătci selecţionate şi împerecheate. În medie pe un nucleu se pot produce, într-un sezon, pentru  livrare, 3-4  mătci împerecheate.
    52. În stupina de creştere a mătcilor, toate mătcile familiilor respective sînt fiice ale familiilor paterne provenite din stupina de prăsilă şi se înlocuiesc în mod obligatoriu la 2 ani, rata înlocuirii anuale fiind de 50%.
    53. Acest sistem de înlocuire a mătcilor cu fiice din familiile paterne, care se folosesc numai pentru creşterea de mătci pentru împerechere şi livrare, măresc variabilitatea genetică a alelelor în arealul de împerechere, diminuînd astfel riscul consanguinizării, şi asigură o viabilitate mai bună a puietului pe termen mai lung.
    54. Creşterea mătcilor începe cu  transvazarea larvelor din familiile materne în celule artificiale fixate pe leaţurile ramei de creştere. Rama de creştere constituie un cadru de ramă normală, fară distanţatoare Hofmann (umeraşe laterale), în care sînt fixate 3 leaţuri de creştere cu botce artificiale. Pe un leaţ de creştere se fixează maximum 12 botci, deci, în total, într-o ramă de creştere pot fi fixate pînă la 36 de botce.
    55. Organizarea familiei materne, în vederea obţinerii larvelor de vîrsta corespunzatoare pentru transvazare, se efectuează conform figurii nr. 4, anexa nr. 16 la prezenta Normă zootehnică.
    Pentru asigurarea unui număr cît mai mare de larve, de vîrsta corespunzătoare, pe întreg sezonul de creştere, matca familiei materne se izolează cu o gratie Hanemann într-un compartiment în care se aranjează cuibul, începînd de la un perete lateral al  stupului, cu un fagure cu provizie de miere şi păstură, un fagure cu puiet tînăr necăpăcit, un fagure de culoare închisă bun pentru ouat, în care se vor obţine larvele pentru creşterea de mătci, un al 2-lea fagure cu puiet tînăr, o gratie izolatoare şi restul fagurilor din familie.
    56. Pentru stimularea creşterii de puiet, în perioadele dificitare de cules, familia maternă se hrăneşte zilnic cu cantităţi mici (200-500 ml)  de sirop de zahăr cu apă în proporţie de 1:1 şi se asigură rezerve bogate de pastură. Pentru asigurarea unei ponte intensive a mătcii şi obţinerea larvelor respective se introduc periodic faguri buni pentru ouat.
    57. Transvazarea se face într-un laborator amenajat la stupină, bine iluminat şi dotat  cu echipament şi utilaj corespunzător (masă, lampă bactericidă, rame de creştere, cuşti pentru mătci, lampă electrică de masă, spatulă de transvazare, halate albe pentru personal etc.), în care se asigură o umiditate de minimum 80% şi o temperatură de minimum 24 ^oC.
    58. Transvazarea larvelor în botcele artificiale se face cu ajutorul spatulei de transvazare, evitîndu-se rănirea sau deshidratarea larvelor. Leaţurile cu larve transvazate nu trebuie să nimereasă sub acţiunea directă  a razelor solare. Botcele cu larve se acoperă neapărat cu un tifon umectat.
    59. Ramele de creştere completate cu larve se introduc imediat după finalizarea transvazării în familia pornitoare (starter) pentru a  se evita deshidratarea larvelor şi a se asigura hrănirea cît mai rapidă a acestora. 
    60. Pentru organizarea familiei pornitoare (starter) se alege o familie sănătoasă, puternică şi cu multă albină tînără. Din această familie se scoate matca cu 1-2 faguri cu puiet şi albinele de acoperire şi se face un roi. Cuibul rămas în  familia-starter trebuie să conţină 3 rame cu hrană, în cazul introducerii la creştere a 2 rame portbotce  cu larve (72 larve), şi 4 faguri cu hrană, în cazul introducerii a 3 rame portbotce cu larve (108 larve).
    61. Cantitatea de albine pe interval de rame (incluzînd ramele portbotce) trebuie să fie cel puţin dublă (500 g albină, în cazul ramei Dadant)  faţă de cea din familiile obişnuite.
    62. În cuibul familiei pornitoare se aranjează succesiv (figura nr. 5, anexa nr. 16) un fagure cu pastură şi miere,  rama portbotce, un fagure cu păstură şi miere, un fagure cu păstură şi miere, diafragma şi hrănitorul.
    63. Ramele portbotce cu larve transvazate se introduc în familia-starter (familia pornitoare) după cel puţin 3 ore de orfanizare.
    64. În familia-starter larvele se ţin 24 ore, după care se scot, se verifică acceptarea, se comasează botcele acceptate şi se trec în familia crescătoare (finisoare). Imediat, în familia-starter se introduce o alta serie de larve. Pe o familie -starter se pot efectua 5-6 porniri în creştere, după care familia se reface.
    65. Familia-starter poate fi menţinută permanent pe tot parcursul sezonului, prin adăugarea săptămînală a cca 500 g de albină tînără sau prin introducerea unui fagure cu puiet căpăcit gata de ecloziune. În lipsa unui cules de întreţinere, familia-starter se hrăneşte zilnic cu 500 ml sirop de zahăr.
    66. Datele privind transvazarea şi pornirea în creştere a botcelor se înscriu în Registrul familiilor de albine pornitoare (starter) la creşterea mătcilor (F – 11Ap, anexa nr.13).
    67. În familia crescătoare (finisoare) botcele se menţin pînă la a 10-a zi de la transvazare, după care acestea se izolează în cuşti individuale în vederea eclozionării mătcilor. Ca familii crescătoare se aleg familii puternice şi sănătoase care ocupă cel puţin 10 faguri cu albină. Familiile crescătoare (finisoare) nu se orfanizează, ci doar se izolează matca de rama portbotce cu gratii izolatoare, creşterea botcelor facîndu-se în prezenţa mătcii.
    68. Organizarea familiei crescătoare (finisoare) se face în funcţie de puterea familiei şi de tipul de stup folosit (figura nr. 6, anexa nr. 16), după cum urmează:
    a) în cazul în care familia ocupă maximum 10 faguri cu albină, indiferent de tipul stupului, fagurii se aranjează succesiv, începînd de la peretele lateral al stupului, cu un fagure cu miere şi păstură, un fagure cu puiet larval, o ramă portbotce, o gratie izolatoare, un fagure cu puiet larval, după care urmează restul familiei. În acest compartiment situat după gratia izolatoare trebuie să se afle şi matca familiei. Dacă matca rămîne în compartimentul cu botce, aceasta va distruge toate botcele introduse;
    b) în cazul stupilor multietajaţi, în care familiile de albine ocupă 2 corpuri, organizarea se face astfel: în corpul de jos se trece matca împreună cu puietul aproape de căpăcire şi puietul căpăcit. Peste acesta se pune gratia izolatoare, iar deasupra – al doilea corp cu puiet tînăr, necăpăcit, şi 1-2 faguri cu păstură. Rama portbotce se introduce în mijlocul cuibului între 2 faguri cu puiet larval. Pentru obţinerea mătcilor calitative, în familia finisoare se introduce o singură ramă portbotce  cu 25-30 de botce.
    69. În lipsa unui cules de întreţinere, familiile crescătoare se hrănesc la interval de 2-3 zile cu 500 ml sirop de zahăr.
    70. După izolarea botcelor în cuşti, în vederea eclozionării, acestea, fie că se menţin în aceeaşi familie pînă la ecloziune,  fie că se introduc într-un incubator special, verificîndu-se de 2 ori pe zi eclozionarea.
    71. Datele privind evidenţa zootehnică a seriilor de creştere şi eclozionare a mătcilor se înscriu în Registrul familiilor de albine crescătoare de mătci (F – 12 Ap, anexa nr. 14).
    72. Dacă mătcile eclozionate nu se introduc imediat  într-un nucleu de împerechere, din cuştile acestora se elimină botcele părăsite, se introduce hrana (şerbet sau miere) şi se adaugă 5-7 albine tinere însoţitoare, orfanizate în prealabil. Pînă la utilizare (maximum 3 zile), mătcile astfel pregătite se plasează deasupra unei familii puternice, izolate de albinele acesteia cu o plasă de sîrmă fixată pe un cadru de lemn de înălţimea cuştilor, peste care se aşază podişorul şi capacul, asigurîndu-se astfel temperatura şi umiditatea optimă.
    73. Ulterior, mătcile obţinute se introduc în nuclee de împerechere, respectîndu-se cu stricteţe evidenţa originii materne a acestora pe baza înscrierilor din Registrul familiilor de albine pornitoare (starter) la creşterea mătcilor (anexa nr.13) şi Registrul familiilor de albine crescătoare de mătci (anexa nr.14).
    74. Nucleul de împerechere reprezintă un ministup, în cazul în care este construit aparte, sau polistup, în cazul în care într-un adăpost (într-un stup mare) sînt construite mai multe compartimente (nuclee) alăturate, cu urdinişele în direcţii diferite, asigurînd, astfel, o termoreglare mai bună. Nucleele de împerechere se formează din familiile stupinei de multiplicare şi trebuie să conţină fiecare cel puţin  200 g de albină şi  2 dm² de puiet căpăcit. Pentru împerecherea calitativă a mătcii,  temperatura optimă în nuclee trebuie să constituie 30- 34^o C. Fiecare nucleu în parte se numerotează cu un număr propriu de identificare.
    75. În perioadele dificitare de cules, nucleele de împerechere se hrănesc cu sirop de zahăr sau cu şerbet în cantităţi suficiente pentru asigurarea necesităţilor de hrană ale albinelor.
    76. În cazul în care se constată depopularea parţială a unor nuclee şi suprapopularea altora, nucleele depopulate se vor reface prin introducerea în acestea a cîte un fagure cu puiet căpăcit, gata de ecloziune, preluat dintr-un nucleu suprapopulat.
    77. Vîrsta optimă de maturitate sexuală şi împerechere a mătcilor constituie 7-16 zile de la ecloziune. Mătcile care nu-şi încep ponta la vîrsta de maximum 18 zile de la ecloziune sînt de calitate inferioară şi nu corespund cerinţelor, de aceea acestea trebuie eliminate.
    78. Mătcile de albine, destinate comercializării, trebuie să corespundă următoarelor norme zootehnice:
    a) să aibă provenienţă genealogică bine determinată cel puţin pe linie maternă şi confirmată prin evidenţă zootehnică;
    b) să fie fecundate;
    c) să fie identificate (marcate) fiecare cu număr matricol individual, aplicat pe torace de culoarea corespunzătoare anului de eclozionare;
    d) să aibă conformaţie corporală normală, să fie fără defecte anatomice (deformaţii ale aripilor, picioarelor, diverse malformaţii, tergite înfundate etc.) şi fizice (membre, aripi sau tergite frînte);
    e) culoarea tegumentului să fie caracteristică rasei  Apis mellifica Carpatica – brună-închisă;
    f) greutatea corporală la certificare  să fie de minimum 200 mg;
    g) să fie prezentă pontea proprie corectă;
    h) să fie indemne de orice boală şi paraziţi (această cerinţă se referă şi la albinele însoţitoare, aflate în colivia mătcii);
    i) să fie eclozionate în anul livrării.
    79. Înainte de recoltare din nuclee, se examinează mătcile şi se elimină  orice matcă care nu corespunde cerinţelor stipulate la pct. 78 al prezentei Norme zootehnice. 
    80. Mătcile examinate care corespund cerinţelor de rigoare se păstrează în nuclee cel puţin 3 zile de la începerea pontei, perioadă în care acestea vor fi marcate, examinate şi certificate de către inspectorul zootehnic invitat, după care se va admite livrarea lor.
    81. Mătcile destinate livrării se marchează cu număr matricol, notat în Registrul nucleelor de împerechere a mătcilor de albine (F- 13Ap, anexa nr.15), astfel încît la livrare să se cunoască precis originea genealogică a acestora.
    82. Mătcile marcate se introduc cîte una în cuşca (colivia) de livrare, prevăzută cu şerbet, în fiecare adaugîndu-se cîte 7-10 albine tinere însoţitoare, orfanizate în prealabil.
    83. Livrarea mătcilor către beneficiari se efectuează împreună cu certificatul de rasă, eliberat de inspectoratul de specialitate în zootehnie.
    84. La comercializare, roiul cu matcă de albine pe rame trebuie să corespundă următoarelor condiţii zootehnice:
    a) să fie compus din cel puţin 4 rame de faguri cu 1,2 kg de albine lucrătoare, inclusiv 1,5 rame (435 x 300 mm) cu puiet şi o matcă tînără (în vîrstă de pînă la 1an), marcată cu număr matricol individual, însoţită de certificatul de rasă;
    b) ramele cu faguri cu albine şi puiet să fie provenite din familiile stupinei de prăsilă cu categoria de bonitare de cel puţin clasa II.
    85. La comercializare, roiul cu matcă de albine la pachet trebuie să  conţină 1,3 kg de albine lucrătoare, provenite din familiile stupinei de prăsilă cu categoria de bonitare de cel puţin clasa II, 1,4 kg de hrană şi o matcă tînără (în vîrstă de pînă la 1an), marcată cu număr matricol individual, însoţită de certificatul de rasă.
    86. Pentru comercializare, fiecare matcă se ambalează  în colivie de transport (tip Benton) împreună cu 7-10 albine tinere (din acelaşi nucleu sau familie de unde a fost preluată matca), asigurată cu  hrană (15 g) şi însoţită de certificatul de rasă.
    87. Înainte de comercializarea mătcilor de albine, roiurilor cu mătci şi altui material genitor apicol, acesta trebuie supus certificării. Procedura de certificare a materialului genitor apicol este reglementată de art. 17 din Legea apiculturii   nr. 70-XVI din 30 martie 2006.
    88. Se interzice comercializarea mătcilor (roiurilor cu matcă) de albine nemarcate pe torace cu numărul matricol special şi neînsoţite cu certificatul de rasă, eliberat de inspectoratul de specialitate în zootehnie.
    89. Deţinătorul stupinei de prăsilă este responsabil de ţinerea evidenţei zootehnice oficiale, conform prezentei Norme zootehnice. La stupina de prăsilă este obligatorie ţinerea următoarelor documente de evidenţă zootehnică:
    1) Certificat de rasă al mătcii de albine (F-1Ap), anexa nr. 17;
    2) Fişa individuală a familiei de albine (F- 3Ap), anexa nr. 11;
    3) Registrul de apreciere a purităţii rasei familiilor de albine (F- 4Ap), anexa nr. 3;
    4) Registrul de apreciere a producţiei de miere a familiilor de albine (F-5Ap), anexa nr. 4;
    5) Registrul de apreciere a puterii familiilor de albine şi a prolificităţii mătcii (F- 6Ap), anexa nr. 5;
    6) Registrul de apreciere a rezistenţei la iernare a familiilor de albine (F-7Ap), anexa nr. 6;
    7) Registrul de apreciere a viabilităţii puietului familiilor de albine (F-8Ap), anexa nr.7;
    8) Registrul de apreciere a rezistenţei la boli a familiilor de albine (F-9Ap), anexa nr.8;
    9) Registrul centralizator al rezultatelor bonitării  familiilor de albine (F-10Ap), anexa nr. 12;
    10) Registrul familiilor de albine pornitoare (starter) la creşterea mătcilor (F-11Ap), anexa nr.13;
    11) Registrul familiilor de albine crescătoare de mătci (F-12Ap), anexa nr. 14;
    12) Registrul nucleelor de împerechere a mătcilor de albine (F-13Ap), anexa nr. 15.
    90. O dată în an (în perioada ianuarie-martie) deţinătorul stupinei de prăsilă este obligat să se prezinte la inspectoratul de specialitate în zootehnie pentru a înregistra (reînregistra) şi a sigila registrele tipizate de evidenţă zootehnică, indicate în prezenta Normă zootehnică.
    91. Deţinătorii stupinelor de prăsilă sînt obligaţi:
    a) să identifice (să marcheze) matca în fiecare familie de albine cu un număr matricol individual special, aplicat (lipit) pe toracele acesteia, care trebuie să coincidă cu culoarea anului de eclozionare, conform codului internaţional, cu înscrierea acestuia în Fişa individuală a familiei de albine;
    b) să dispună la stupină de: lupă pentru citirea numerelor matricole ale mătcilor de albine, microscop şi accesorii necesare pentru examinarea indicilor morfometrici ai exteriorului albinelor, balanţă de torsiune sau cîntar electronic microanalitic pentru cîntărirea mătcii de albine, cîntar de control al familiei de albine, care pot fi puse (în caz de solicitare) la dispoziţia inspectorului zootehnic pentru examinarea unor probe selective;
    c) să prezinte anual, pînă la 1 decembrie, Serviciului raional pentru selecţie şi reproducţie în zootehnie borderoul totalizator al rezultatelor bonitării familiilor de albine la stupina de prăsilă, duplicatul fiind depus în arhiva documentaţiei de evidenţă zootehnică a stupinei;
    d) să păstreze registrele de evidenţă zootehnică permanent în arhiva stupinei (la staţionar) fără limita termenului de păstrare, astfel încît să fie posibilă prezentarea acestora la orice solicitare a inspectorului zootehnic
de stat.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.4

    anexa nr.5

    anexa nr.6

    anexa nr.7

    anexa nr.8

    anexa nr.9

    anexa nr.10

    anexa nr.11

    anexa nr.12

    anexa nr.13

    anexa nr.14

    anexa nr.15

    anexa nr.16

    anexa nr.17
    [Anexa nr.17 modificată prin HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19]