HGO549/2011
ID intern unic:  339463
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 549
din  21.07.2011
cu privire la aprobarea Programului naţional de profilaxie şi
combatere a diabetului zaharat pentru anii 2011-2015
Publicat : 29.07.2011 în Monitorul Oficial Nr. 122-127     art Nr : 621
    În scopul reducerii morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii populaţiei prin diabet zaharat şi complicaţiilor acestuia, precum şi în temeiul art.3 pct. 9) din Legea nr.64-XII din 31 mai 1990 cu privire la Guvern (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,  2002, nr.131-133, art.1018), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    Programul naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat pentru anii 2011-2015, conform anexei nr.1.
    Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat pentru anii 2011-2015, conform anexei nr.2.
    2. Se recomandă consiliilor municipale Chişinău şi Bălţi, administraţiei unităţii  teritoriale  autonome Găgăuzia (Gagauz-Yeri) şi consiliilor raionale:
    să elaboreze şi să aprobe programe teritoriale de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat pentru anii 2011-2015 în vederea realizării Programului naţional aprobat prin prezenta hotărîre, asigurînd îndeplinirea planurilor de acţiuni privind implementarea programelor teritoriale de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat pentru anii 2011-2015;
    să creeze comisii teritoriale pentru profilaxia şi combaterea diabetului zaharat, abilitate cu funcţii de organizare şi control al realizării programelor teritoriale de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat.
    3. Se stabileşte că finanţarea Programului naţional de profilaxie şi combatere a diabetului  zaharat pentru anii 2011-2015 se va efectua din contul şi în limitele mijloacelor bugetului public naţional, precum şi din contribuţiile organizaţiilor internaţionale, din donaţii şi granturi.
    4. Ministerul Sănătăţii va monitoriza executarea prezentei hotărîri, informînd Guvernul anual, către data de 1 aprilie a anului următor, despre măsurile întreprinse.
    5. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii.

    PRIM-MINISTRU                                                             Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul sănătăţii                                                              Andrei Usatîi
    Ministrul finanţelor                                                            Veaceslav Negruţa
    Ministrul muncii, protecţiei
    sociale şi familiei                                                               Valentina Buliga
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                                      Vasile Bumacov
    Ministrul educaţiei                                                            Mihail Şleahtiţchi
    Ministrul tineretului şi sportului                                      Ion Cebanu

    Nr. 549. Chişinău, 21 iulie 2011
.
Anexa nr.1
la Hotărîrea Guvernului nr. 549
din 21 iulie 2011

PROGRAMUL NAŢIONAL
de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat
pentru anii 2011-2015
I. Analiza situaţiei
    1. Combaterea diabetului zaharat reprezintă pentru Republica Moldova o problemă stringentă atît medicală, cît şi social-economică, prin creşterea numărului de bolnavi cu diabet zaharat, modificarea structurii morbidităţii, afectarea tinerilor şi a copiilor cu pierderea capacităţii de muncă, invalidizare şi mortalitate prematură.
    2. Conform datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, către anul 2025, numărul diabeticilor în lume va constitui 380 milioane. În anul 2025 prevalenţa diabetului zaharat va atinge 10% şi chiar 20% în anumite grupe de populaţie cu factori de risc. Numărul bolnavilor de diabet creşte progresiv şi se dublează cu fiecare deceniu. Diabetul zaharat reprezintă una din cauzele principale de invalidizare precoce a populaţiei: fiecare a treia persoană cu cecitate şi insuficienţă renală suferă de diabet zaharat, 70% din amputaţii ale membrelor inferioare sînt cauzate de diabet.
    3. Actualmente, în Republica Moldova se înregistrează peste 60 mii de bolnavi cu diabet zaharat manifest. În acelaşi timp, numărul persoanelor cu diabet „latent” este de 2-3 ori mai mare. Astfel, numărul total al diabeticilor depăşeşte 100 mii. În structura pacienţilor cu diabet zaharat 20% sînt copii şi adolescenţi cu diabet tip 1, iar 80%  – persoane cu vîrsta peste 40 ani  cu diabet tip 2.
    4. Diabetul zaharat provoacă complicaţii grave: micro- şi macroangiopatia diabetică, în special retinopatia, nefropatia, neuropatia, fiind o maladie care implică cheltuieli financiare imense şi influenţează calitatea vieţii.
    5. Prezenţa diabetului zaharat sporeşte mortalitatea de 2-5 ori în rîndul persoanelor peste 50 de ani şi de 3-6 ori – al persoanelor cu vîrstă de pînă la 40 de ani.
    6. În ultimii zece ani, în Republica Moldova s-a înregistrat o creştere de peste două ori a incidenţei, prevalenţei şi, concomitent, a invalidizării şi mortalităţii prin diabet zaharat.
    7. Ritmul înalt de creştere a invalidizării prin diabet în Republica Moldova este în discordanţă cu datele înregistrate în alte ţări europene, unde sub egida Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, prin realizarea Programului Internaţional de Combatere a Diabetului trasat în Declaraţia de la Saint-Vincent (SVD, Italia, 1989), se semnalează scăderea impactului diabetului asupra morbidităţii, invalidizării şi mortalităţii.
    8. Factorii de risc care condiţionează creşterea prevalenţei diabetului precum ereditatea, stările de diabet „potenţial”, obezitatea, dislipidemiile, hipertensiunea arterială, ateroscleroza, factorii infecţioşi şi chimici  nocivi pentru pancreasul endocrin au o incidenţă sporită în rîndul populaţiei Republicii Moldova.
II. Identificarea problemei
    9. Faptul că în Republica Moldova incidenţa diabetului zaharat este mai redusă în comparaţie cu ţările dezvoltate din Europa, iar rata invalidizării şi mortalităţii este mai înaltă, denotă că acţiunile de depistare precoce şi de tratament sînt mai puţin eficiente sau sînt sub nivelul aşteptat. Gradul de cunoştinţe al populaţiei privind combaterea factorilor de risc este scăzut, iar importanţa depistării precoce a diabetului zaharat este subestimată avînd în vedere rata încă mare a complicaţiilor tardive şi precoce.
    10. Rămîne actuală problema depistării precoce a diabetului zaharat şi a persoanelor cu factori de risc pentru diabetul zaharat în mijlocul rudelor bolnavilor cu diabet, copiilor bolnavilor cu diabet, copiilor şi adolescenţilor reconvalescenţi după infecţiile virale acute; persoanelor cu alte boli endocrine, pancreatice, hepatice; persoanelor cu obezitate, hipertensiune arterială, ateroscleroză; femeilor cu patologii în cursul sarcinii şi la naştere. Este insuficientă examinarea grupelor de populaţie cu factori de risc, precum şi dispensarizarea acestora. În anul 2010 identificarea şi dispensarizarea persoanelor cu factori de risc pentru diabetul zaharat s-au realizat în proporţie de numai 20-40% din necesar. La persoanele cu factori de risc diabetul zaharat se depistează precoce numai în 15% de cazuri. Screeningul diabetului zaharat printre persoanele cu factori de risc prin aplicarea testului oral de toleranţă la glucoză se efectuează în proporţie de numai 20% din necesar.
    11. Rolul asistenţei medicale primare în realizarea măsurilor de prevenire şi depistare  precoce a diabetului zaharat a fost stabilit în cadrul Programului unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Educaţia pentru sănătate, efectuarea examenului profilactic la glicemie, inclusiv al persoanelor din grupurile de risc, sînt prioritare în activitatea medicului de familie, dar la moment se realizează insuficient. Cuprinderea cu măsuri de informare a populaţiei privind factorii de risc şi metodele de prevenire a diabetului zaharat constituie circa 30% din populaţia generală. Măsurile de promovare a sănătăţii realizate de către sistemul de sănătate (medicii de familie, centrele de sănătate publică) şi mass-media rămîn insuficiente, fiind realizate doar măsurile planificate în acest sens la nivel de numai 20% din necesar.
    Au fost cuprinse cu examene profilactice numai circa 30% din persoanele din grupurile de risc. Medicii de familie au fost instruiţi în vederea promovării sănătăţii şi depistării precoce a diabetului zaharat, însă instruirea nu a fost completă, numărul personalului medical instruit în vederea stabilirii diagnosticului precoce a diabetului zaharat fiind la nivel de numai 30% din necesar. La nivel de asistenţă primară centrele medicilor de familie nu sînt dotate suficient cu dispozitivele medicale necesare pentru screening. Dotarea instituţiilor de asistenţă medicală primară şi a subdiviziunilor specializate de ambulator cu glucometre şi consumabile pentru acestea în vederea determinării glucemiei în condiţii de ambulator constituie doar circa 50% din necesar.
    12. La nivel de asistenţă endocrinologică specializată există unele lacune în organizarea diagnosticului precoce, precum şi în asigurarea continuităţii tratamentului. Inaccesibilitatea pentru bolnavi a multor medicamente (insulină, hipoglicemiante orale, angioprotectoare) prin costul lor înalt influenţează atît posibilitatea depistării precoce, cît şi nivelul acordării asistenţei medicale bolnavilor cu diabet.
    Asigurarea cu insulină este insuficientă. Numai 60% din pacienţii maturi insulinonecesitanţi sînt asiguraţi cu insuline, inclusiv analogi de insuline, procurate din resursele centralizate ale Ministerului Sănătăţii. Autorităţile administraţiei publice locale au contribuit insuficient pe parcursul ultimilor ani la asigurarea cu insulină, astfel nefiind acoperite pe deplin costurile (circa 40% din necesar) pentru asigurarea maturilor cu insuline.  De asemenea, reprezintă o problemă asigurarea pacienţilor cu analogi de insuline, care este la nivel de numai 30% din necesar.  Asigurarea necesităţii de antidiabetice orale pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 se efectuează din contul mijloacelor fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală, fiind incluse în lista medicamentelor compensate 3 grupuri de antidiabetice orale, ceea ce acoperă necesităţile pacienţilor în proporţie de circa 80% din necesar.
    Dotarea insuficientă cu dispozitive medicale pentru determinarea glucozei în sînge, a hemoglobinei glicozilate, microalbuminuriei, efectuarea investigaţiilor genetice, imunologice, hormonale, funcţionale reprezintă, de asemenea, o problemă serioasă. Dotarea secţiilor specializate cu utilaj pentru determinarea hemoglobinei glicozilate şi microalbuminuriei este la nivel de numai 60% din necesar.
    Copiii bolnavi de diabet zaharat sînt asiguraţi cu glucometre şi consumabile pentru acestea pentru determinarea glicemiei în condiţii de ambulator în proporţie de pînă la 80% din necesar. În acelaşi timp, asigurarea cu glucometre şi consumabile pentru acestea în vederea determinării glicemiei în condiţii de ambulator pentru maturi este la un nivel de numai 10% din necesar.
    De asemenea, au o acoperire insuficientă serviciile de şcolarizare a pacientului cu diabet zaharat şi educaţie a omului sănătos pentru prevenirea diabetului, numai circa 50% din pacienţii respectivi fiind cuprinşi cu servicii de şcolarizare.
    Sistemul informaţional de monitorizare şi evaluare este slab dezvoltat. Majoritatea datelor sînt prezentate pe hîrtie şi este dificilă generarea unor rapoarte analitice care ar permite evaluarea performanţei şi a progreselor realizate. Nu există un Registru naţional al pacienţilor cu diabet.
    13. Incidenţa înaltă a complicaţiilor tardive ale diabetului precum: angiopatia diabetică (responsabilă de infarct miocardic şi accident vascular cerebral - cauza de deces a 80% dintre diabeticii cu tip 2); arteriopatia membrelor inferioare (cu gangrenă diabetică şi amputaţie înaltă la 60% dintre cei cu „picior diabetic”); retinopatia cu cecitate (la 30% dintre diabetici)  şi nefropatia cu insuficienţă renală ce necesită hemodializă sau transplant renal motivează necesitatea unor măsuri reale pentru perfecţionarea asistenţei medicale acordate bolnavilor cu diabet în vederea profilaxiei primare şi secundare a complicaţiilor tardive ale diabetului.
    Astfel, concomitent cu tratamentul antidiabetic (insulină şi/sau antidiabetice orale), sînt necesare un mare număr de alte preparate (angioprotectoare, remedii hemoreologice, antibiotice, metabolice etc.), precum şi condiţii speciale pentru reabilitarea acestor categorii de pacienţi, toate fiind costisitoare şi inaccesibile. Serviciile de recuperare sînt dezvoltate insuficient, accesul la tratamentul de recuperare, inclusiv la tratamentul balneosanatorial al pacienţilor cu diabet zaharat, este în proporţie de numai 30% din necesar.
    14. Rămîn extrem de reduse posibilităţile de aplicare a tratamentului activ al complicaţiilor diabetice, hemodializa şi transplantul renal, de care anual au nevoie peste 200 de bolnavi. Întrucît anual se înregistrează cazuri noi de retinopatie diabetică cu cecitate, iar fotocoagularea cu „Laser” este unica metodă eficientă de tratament a retinopatiei, de ea au nevoie anual peste 1000 de diabetici. Metodele de tratament al nefropatiei şi retinopatiei implică resurse financiare importante, ceea ce limitează accesul pacienţilor la acestea.
    15. Creşterea numărului de pacienţi cu „picior diabetic” (peste 1000 anual) este cauzată şi de asigurarea financiară insuficientă. Deşi amputaţiile înalte la diabetici au scăzut, rămîn pericol de invalidizare, aceşti pacienţi necesitînd tratament în condiţii specializate.
    16. De menţionat că, pe parcursul ultimilor ani, se atestă micşorarea complicaţiilor acute ale diabetului zaharat, în special coma cetoacidozică, graţie tratamentului corect. Astfel, dacă pînă în anul 2002 în Republica Moldova s-au înregistrat 108 come diabetice cu 8 cazuri de deces prin comă diabetică, în 2006 – respectiv 42 şi 7 cazuri, în anul 2009 au fost înregistrate 22 come cu 3 cazuri de deces. Aceste rezultate în prevenirea complicaţiilor acute trebuie susţinute prin asigurarea tratamentului cu insulină şi controlul optim al diabetului.
    17. Sînt necesare revizuirea şi reînnoirea programelor de studii postuniversitare atît pentru medicii specialişti, cît şi pentru medicii de familie, în scopul ameliorării calităţii programelor de control al diabetului zaharat. De menţionat că este insuficient numărul de cercetări fundamentale şi aplicative autohtone în domeniul endocrinologiei.
III. Scopul şi obiectivele specifice ale Programului
    18. Scopul Programului naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat pentru anii 2011-2015 (în continuare – Program) constă în creşterea ratei depistării precoce a diabetului zaharat pînă la 30%  în rîndul persoanelor cu factori de risc şi reducerea mortalităţii cauzată de diabet şi complicaţiile tardive ale acestuia cu circa 5 - 10%  pînă în anul 2015 faţă de nivelul anului 2010 în Republica Moldova.
    19. Obiectivele specifice pînă în anul 2015 sînt următoarele:
    1) Prevenirea diabetului zaharat:
    a) sporirea cuprinderii a circa 30% din populaţia generală cu măsuri de informare privind factorii de risc şi metodele de prevenire a diabetului zaharat;
    b) sporirea cu 30% a măsurilor de promovare a sănătăţii realizate de către medicii din sistemul de sănătate (medicii de familie, centrele de sănătate publică) şi mass-media;
    2) Depistarea precoce a diabetului zaharat:
    a) sporirea cu 50% a numărului personalului medical instruit în vederea stabilirii diagnosticului precoce al diabetului zaharat;
    b) realizarea examenelor profilactice, implementarea unui program de screening populaţional al diabetului zaharat care să cuprindă 50% din persoanele din grupurile de risc;
    c) identificarea şi dispensarizarea persoanelor cu factori de risc pentru diabetul zaharat în proporţie de cel puţin 40-50%;
    d) screeningul diabetului zaharat printre persoanele cu factori de risc prin aplicarea testului oral de toleranţă la glucoză în proporţie de 50%;
    3) Diagnostic specializat şi tratament:
    a) dotarea secţiilor specializate cu utilaj pentru determinarea hemoglobinei glicozilate şi a microalbuminuriei în proporţie de pînă la 100%;
    b) dotarea cabinetelor specializate endocrinologice şi a centrelor medicilor de familie cu glucometre şi consumabile pentru acestea în vederea determinării glicemiei în condiţii de ambulator în proporţie de cel puţin 70%;
    c) asigurarea copiilor bolnavi de diabet zaharat cu glucometre şi consumabile pentru acestea în vederea determinării glicemiei în condiţii de ambulator în proporţie de pînă la 100%;
    d) asigurarea necesităţii de insulină pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat în proporţie de 100% (pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat tip 1 şi tip 2 insulinonecesitanţi), cu implicarea inclusiv a autorităţilor administraţiei publice locale la nivel de cel puţin 40% din necesităţi pentru adulţi; asigurarea necesităţii de analogi de insulină în proporţie de cel puţin 70% din necesar; asigurarea necesităţii de antidiabetice orale pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 în proporţie de cel puţin 90%;
    e)  şcolarizarea pacienţilor cu diabet zaharat în proporţie de cel puţin 80%;
    f) organizarea şi extinderea serviciilor de recuperare, tratament balneosanatorial al pacienţilor cu diabet zaharat în proporţie de cel puţin 40-50%.
    g) scăderea frecvenţei cecităţii (cu 1/3);
    h) scăderea frecvenţei insuficienţei renale terminale (cu 1/3);
    i)   scăderea frecvenţei amputaţiilor (cu 50%);
    4) Cercetări ştiinţifice şi pregătirea cadrelor:
    a) ajustarea a 100% programe de studii universitare şi postuniversitare la protocoalele naţionale din domeniul diabetului zaharat;
    b) instruirea a 50% din medicii de familie în vederea promovării sănătăţii şi depistării precoce a diabetului zaharat;
    c) sporirea cu 15% a numărului de cercetări fundamentale şi aplicative autohtone în domeniul endocrinologiei.
IV. Acţiunile ce urmează a fi întreprinse
    20. Prezentul Program cuprinde acţiuni ce urmează a fi întreprinse, de realizarea cărora va beneficia un număr mare de populaţie. Programul pune un accent major pe promovarea sănătăţii şi prevenirea diabetului zaharat; depistarea precoce, diagnosticul, tratamentul şi şcolarizarea pacienţilor cu diabet zaharat; cercetările ştiinţifice şi pregătirea cadrelor, acţiunile menţionate fiind incluse în Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat pentru anii 2011-2015, aprobat prin prezenta hotărîre de Guvern.
V. Estimarea generală a costurilor
    21. Finanţarea prezentului Program se va efectua în limita mijloacelor financiare aprobate anual în bugetul public naţional în aceste scopuri, precum şi din contribuţiile organizaţiilor internaţionale, din donaţii şi granturi.
    22. Costurile estimative ce ţin de realizarea Programului naţional de profilaxie şi combatere a diabetului  zaharat pentru anii 2011-2015 sînt specificate în anexa la prezentul Program.
VI. Rezultatele scontate
    23. Realizarea integrală a prezentului Program va contribui la:
    1) reducerea mortalităţii cauzate de diabet şi a complicaţiilor acestuia cu circa 15-20%;
    2) scăderea frecvenţei cecităţii (cu 1/3);
    3) scăderea frecvenţei insuficienţei renale terminale (cu 1/3);
    4) scăderea frecvenţei amputaţiilor (cu 50%);
    5) scăderea complicaţiilor în timpul sarcinii şi la naştere în rîndurile femeilor diabetice (cu 10%);
    6) scăderea frecvenţei complicaţiilor acute ale diabetului zaharat în proporţie de peste 90%;
    7) o cotă a depistării diabetului zaharat la persoanele cu factori de risc de cel puţin 60%;
    8) identificarea şi dispensarea persoanelor cu factori de risc pentru diabetul zaharat în proporţie de cel puţin 40-50%;
    9) obţinerea şi menţinerea compensării diabetului zaharat la cel puţin 50% dintre diabetici;
    10) asigurarea necesităţii de insulină pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat în proporţie de 100% (pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat tip1 şi tip 2 insulinonecesitanţi); asigurarea necesităţii de analogi de insulină în proporţie de cel puţin 70%; asigurarea necesităţii de antidiabetice orale pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 în proporţie de cel puţin 90%;
    11) şcolarizarea pacienţilor cu diabet zaharat în proporţie de cel puţin 80%;
    12) asigurarea copiilor bolnavi de diabet zaharat cu glucometre şi consumabile pentru acestea în vederea determinării glicemiei în condiţii de ambulator în proporţie de cel puţin 70%;
    13) dotarea secţiilor specializate cu utilaj pentru determinarea hemoglobinei glicozilate şi microalbuminuriei în proporţie de cel puţin 50%;
    14) dotarea cabinetelor specializate endocrinologice şi a centrelor medicilor de familie cu glucometre şi consumabile pentru acestea în vederea determinării glicemiei în condiţii de ambulator în proporţie de cel puţin 70%;
    15) prevenirea complicaţiilor tardive ale diabetului zaharat prin depistarea precoce a acestora şi prin asigurarea accesului la metodele de diagnostic specific (funcţional, instrumental, de laborator etc.), precum şi prin consultaţia specialiştilor (oftalmolog, neurolog, angiochirurg, nefrolog etc.) la 100% pacienţi cu diabet zaharat;
    16) depistarea diabetului gestaţional în proporţie de 100%, cu tratamentul optim al acestuia;
    17) organizarea şi extinderea serviciilor de recuperare, tratament balneosanatorial al pacienţilor cu diabet zaharat în proporţie de cel puţin 40-50%;
    18) screeningul diabetului zaharat în rîndul persoanelor cu factori de risc prin aplicarea testului oral de toleranţă la glucoză în proporţie de 50%.
VII. Indicatori de progres şi performanţă
    24. Indicatorii de progres şi performanţă pentru realizarea Programului sînt următorii:
    1) Prevenirea diabetului zaharat:
    a) prevalenţa factorilor de risc în rîndul populaţiei generale;
    b) procentul populaţiei generale ce identifică corect factorii de risc în apariţia diabetului zaharat şi metodele de prevenire a acestuia;
    c) numărul de campanii informaţionale desfăşurate;
    2) Depistarea precoce a diabetului zaharat:
    a) numărul de personal medical instruit în vederea diagnosticului precoce şi clinicii diabetului zaharat;
    b) numărul/rata de persoane din grupurile de risc incluse în examene medicale profilactice, programe de screening şi luate în evidenţă;
    c) numărul persoanelor cu diabet zaharat luate în evidenţă;
    d) rata persoanelor din grupul de risc incluse în screening prin aplicarea testului oral de toleranţă la glucoză în proporţie de 90%;
    3) Diagnostic specializat şi tratament:
    a) rata de dotare a secţiilor specializate cu utilaj pentru determinarea hemoglobinei glicozilate şi microalbuminuriei;
    b) rata de dotare a cabinetelor specializate endocrinologice şi a centrelor medicilor de familie cu glucometre şi consumabile pentru acestea în vederea determinării glicemiei în condiţii de ambulator;
    c) rata asigurării copiilor bolnavi de diabet zaharat cu glucometre şi consumabile pentru acestea;
    d) rata asigurării necesităţii de insulină, inclusiv de analogi de insulină, pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat (pentru tratamentul pacienţilor cu diabet zaharat tip1 şi tip 2 insulinonecesitanţi), rata asigurării necesităţii de antidiabetice orale pentru tratamentul diabetului zaharat de tip 2 în proporţie de cel puţin 90%;
    e) rata contribuţiei autorităţilor administraţiei publice locale în asigurarea adulţilor cu insuline;
    f)  rata şcolarizării pacienţilor cu diabet zaharat;
    g) numărul pacienţilor cu diabet zaharat  aflaţi în evidenţă, inclusiv evidenţa complicaţiilor, numărul pacienţilor cu diabet zaharat  asiguraţi cu tratament spitalicesc, servicii de recuperare, tratament balneosanatorial;
    f)  frecvenţa cecităţii;
    h) frecvenţa insuficienţei renale;
    i) frecvenţa amputaţiilor;
    4) Cercetări ştiinţifice şi pregătirea cadrelor:
    a) rata programelor  de studii universitare şi postuniversitare ajustate la protocoalele naţionale din domeniul diabetului zaharat;
    b) numărul medicilor de familie instruiţi în vederea promovării sănătăţii şi depistării precoce a diabetului zaharat şi numărul medicilor endocrinologi instruiţi prin secundariat;
    c) numărul de cercetări aplicative şi fundamentale elaborate.
VIII. Procedurile de raportare şi evaluare
    25. În procesul de implementare a prezentului Program va fi efectuată monitorizarea permanentă a realizării acţiunilor şi a rezultatelor obţinute, pentru a opera, în caz de necesitate, modificări în politicile promovate şi în acţiunile întreprinse.
    26. Scopul monitorizării constă în corelarea obiectivelor şi a acţiunilor din Planul de acţiuni privind implementarea Programului naţional de profilaxie şi combatere a diabetului zaharat pentru anii 2011-2015 (în continuare – Planul de acţiuni) cu rezultatele scontate ale Programului, pentru ca, ulterior, să fie efectuată o evaluare a modului de realizare a Programului şi a impactului acestuia asupra sănătăţii populaţiei.
    27. Coordonarea întregului proces de monitorizare şi evaluare a rezultatelor implementării prezentului Program va fi efectuată de către Ministerul Sănătăţii.
    28. Indicatorii Programului specificaţi în compartimentul VII „Indicatori de progres şi performanţă” vor fi evaluaţi şi raportaţi anual şi la finele Programului (peste 5 ani de la iniţiere) de către specialiştii endocrinologi din Republica Moldova, iar rezultatele vor fi raportate, respectiv, Ministerului Sănătăţii şi specialistului principal al Ministerului Sănătăţii în endocrinologie. Responsabili de realizarea evaluării indicatorilor şi veridicitatea datelor prezentate sînt conducătorii instituţiei medico-sanitare publice respective.
    29. La sfîrşitul fiecărui an de implementare, Ministerul Sănătăţii va elabora, în baza informaţiilor prezentate de către responsabilii şi partenerii de implementare nominalizaţi în Planul de acţiuni, raportul de evaluare a Programului, care va conţine informaţia despre rezultatele obţinute, conform obiectivelor stabilite în Program, şi care va fi prezentat Guvernului către data de 1 aprilie a fiecărui an.

    bugetul

    anexa nr.2