MODIFICAT
    HG788 din 07.10.11, MO222-227/11.10.13 art.892

    În temeiul art. 6 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 143-144, art. 587) şi în scopul transpunerii Directivei Consiliului 92/57/CEE din 24 iunie 1992 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate care se aplică pe şantierele temporare sau mobile (a opta directivă specială în sensul alin.(1) art.16 din Directiva 89/391/CEE), publicată în Jurnalul Oficial nr. L245 din 26 august 1992,/Council Directive 92/57/EEC of 24 June 1992 on the implementation of minimum safety and health requirements at temporary or mobile construction sites (eighth individual Directive within the meaning of Article 16 (1) of Directive 89/391/EEC), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    Cerinţele minime generale de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile, conform anexei nr. 1;
    Cerinţele minime specifice de securitate şi sănătate pentru şantierele temporare sau mobile, conform anexei nr. 2.
    2. Prezenta Hotărîre nu se aplică activităţilor de foraj şi extracţie din industria extractivă.
    3. Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei va emite, cu consultarea partenerilor sociali, instrucţiuni care să prevadă modul de întocmire şi modelul Registrului de coordonare prevăzut la punctul 33 din anexa nr. 1 la prezenta hotărîre.

    PRIM-MINISTRU                                               Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul muncii, protecţiei
    sociale şi familiei                                                  Valentina Buliga

    Nr. 80. Chişinău, 9 februarie 2012.


    1. În sensul prezentelor Cerinţe minime, se utilizează următoarele noţiuni:
    şantier temporar sau mobil (în continuare – şantier) – orice şantier în care se desfăşoară lucrări de construcţii sau de inginerie civilă, a căror listă neexhaustivă este prevăzută în anexa nr. 1 la prezentele Cerinţe minime;
    antreprenor (constructor) – orice persoană fizică sau juridică competentă care execută lucrări de construcţii-montaj, în baza unui proiect, la comanda beneficiarului;
    beneficiar – orice persoană fizică sau juridică pentru care se execută lucrarea;
    coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării – orice persoană fizică sau juridică competentă, desemnată de către beneficiar şi/sau de către managerul de proiect pe durata elaborării proiectului, avînd atribuţiile prevăzute la punctul 51 al prezentelor Cerinţe minime;
    coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării – orice persoană fizică sau juridică desemnată de către beneficiarul lucrării şi/sau de către managerul de proiect pe durata realizării lucrării, avînd atribuţiile prevăzute la punctul 55 al prezentelor Cerinţe minime;
    diriginte de şantier – orice persoană fizică desemnată de către antreprenor să conducă realizarea lucrărilor pe şantier şi să urmărească realizarea acestora conform proiectului; 
    lucrător independent – orice persoană fizică autorizată care realizează o activitate profesională în mod independent şi îşi asumă contractual faţă de beneficiar, antreprenor sau subantreprenor sarcina de a realiza pe şantier lucrări pentru care este autorizat;
    manager de proiect – orice persoană fizică sau juridică responsabilă de proiectarea şi/sau execuţia şi/sau controlul execuţiei unui proiect, în contul beneficiarului;
    proiectantul lucrării – orice persoană fizică sau juridică competentă care, la comanda beneficiarului, elaborează documentaţia de proiect;
    subantreprenor – orice persoană fizică sau juridică competentă care îşi asumă contractual faţă de antreprenor sarcina de a executa lucrări de construcţii-montaj de specialitate, prevăzute în proiectul lucrării.
    2. Coordonarea în materie de securitate şi sănătate trebuie să fie organizată atît în faza de studiu, concepţie şi elaborare a proiectului, cît şi pe perioada executării lucrărilor.
    3. Atunci cînd la elaborarea proiectului participă mai mulţi proiectanţi, beneficiarul şi/sau managerul de proiect trebuie să desemneze un coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării.
    4. Atunci cînd la realizarea lucrărilor pe şantier participă mai mulţi antreprenori, un antreprenor şi unul sau mai mulţi subantreprenori, un antreprenor şi lucrători independenţi ori mai mulţi lucrători independenţi, beneficiarul şi/sau managerul de proiect trebuie să desemneze un coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării.
    5. Funcţia de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării şi funcţia de coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării sau a lucrărilor ulterioare pot fi deţinute de aceeaşi persoană.
    6. Pentru a-şi putea îndeplini atribuţiile, coordonatorii în materie de securitate şi sănătate trebuie:
    să participe la toate etapele de elaborare a proiectului şi de realizare a lucrării;
    să fie invitaţi la toate întrunirile care privesc elaborarea proiectului şi realizarea lucrării;
    să primească şi, dacă este cazul, să solicite managerului de proiect şi antreprenorului elementele necesare îndeplinirii sarcinilor lor;
    să întocmească şi să ţină la zi registrul de coordonare prevăzut la punctele 33-37 din prezentele Cerinţe minime.
    7. Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să asigure ca, înainte de deschiderea şantierului, să fie stabilit un plan de securitate şi sănătate al şantierului.
    8. Planul de securitate şi sănătate al şantierului este un document scris care trebuie să cuprindă ansamblul de măsuri ce trebuie luate în vederea prevenirii riscurilor profesionale care pot apărea în timpul desfăşurării activităţilor pe şantier.
    9. Planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie să fie redactat încă din faza de elaborare a proiectului şi trebuie ţinut la zi pe toată durata efectuării lucrărilor.
    10. Planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie să fie elaborat de coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării.
    11. În situaţia în care proiectul este elaborat de un singur proiectant, acesta răspunde de elaborarea planului de securitate şi sănătate al şantierului.
    12. Pe măsura ce sînt elaborate, planurile proprii de securitate şi sănătate ale antreprenorilor trebuie să fie integrate în planul de securitate şi sănătate al şantierului.
    13. Planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie să facă parte din proiectul lucrării şi să fie adaptat conţinutului acestuia.
    14. Planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie:
    să precizeze cerinţele de securitate şi sănătate aplicabile pe şantier;
    să specifice riscurile profesionale care pot apărea;
    să indice măsurile de prevenire necesare pentru reducerea sau eliminarea riscurilor profesionale;
    să conţină măsuri specifice privind lucrările care se încadrează în una sau mai multe categorii cuprinse în anexa nr. 2 la prezentele Cerinţe minime.
    15. La elaborarea planului de securitate şi sănătate al şantierului trebuie să se ţină seama de toate tipurile de activităţi care se desfăşoară pe şantier şi să se identifice toate zonele în care se desfăşoară lucrările cuprinse în anexa nr. 2 la prezentele Cerinţe minime.
    16. Planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie să conţină cel puţin următoarele:
    informaţii de ordin administrativ care privesc şantierul şi, dacă este cazul, informaţii care completează declaraţia prealabilă prevăzută la punctele 44-47 din prezentele Cerinţe minime;
    măsuri generale de organizare a şantierului stabilite de comun acord de către managerul de proiect şi coordonatorii în materie de securitate şi sănătate;
    identificarea riscurilor profesionale şi descrierea lucrărilor care pot prezenta riscuri pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
    măsuri specifice de securitate în muncă pentru lucrările care prezintă riscuri profesionale;
    măsuri de protecţie colectivă şi individuală;
    amenajarea şi organizarea şantierului, inclusiv a obiectivelor edilitar-sanitare, modalităţi de depozitare a materialelor, amplasarea echipamentelor de muncă prevăzute de antreprenori şi subantreprenori pentru realizarea lucrărilor proprii;
    măsuri de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi obligaţiile ce decurg din acestea;
    obligaţii ce decurg din interferenţa activităţilor care se desfăşoară în perimetrul şantierului şi în vecinătatea acestuia;
    măsuri generale pentru asigurarea menţinerii şantierului în ordine şi în stare de curăţenie;
    indicaţii practice privind acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă, evacuarea persoanelor şi măsurile de organizare luate în acest sens;
    modalităţi de colaborare între antreprenori, subantreprenori şi lucrătorii independenţi privind securitatea şi sănătatea în muncă.
    17. Măsurile de coordonare stabilite de coordonatorii în materie de securitate şi sănătate şi obligaţiile ce decurg din acestea trebuie să se refere, în special, la:
    căile sau zonele de deplasare ori de circulaţie orizontale şi verticale;
    condiţiile de manipulare a diverselor încărcături, în particular, în ceea ce priveşte interferenţa instalaţiilor de ridicat aflate pe şantier sau în vecinătatea acestuia;
    limitarea manipulării manuale a încărcăturilor;
    delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare a diverselor materiale, în mod deosebit dacă se depozitează materiale sau substanţe periculoase;
    condiţiile de depozitare, eliminare sau de evacuare a deşeurilor şi a materialelor rezultate din dărîmări, demolări şi demontări;
    utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă şi a instalaţiei electrice generale;
    măsurile care privesc interacţiunile de pe şantier.
    18. Planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie să fie completat şi adaptat în funcţie de evoluţia şantierului şi de durata efectivă a lucrărilor sau a fazelor de lucru.
    19. Planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie să se afle în permanenţă pe şantier pentru a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă sau de reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
    20. Planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie să fie păstrat de către managerul de proiect timp de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.
    21. Planul propriu de securitate şi sănătate al antreprenorului trebuie să cuprindă ansamblul de măsuri de securitate şi sănătate specifice fiecărui antreprenor sau subantreprenor.
    22. Atunci cînd un antreprenor se angajează să realizeze lucrări pe şantier, acesta trebuie să pună planul propriu de securitate şi sănătate la dispoziţia managerului de proiect, beneficiarului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate, după caz.
    23. Antreprenorul trebuie să stabilească planul propriu de securitate şi sănătate în cel mult 30 de zile de la data contractării lucrării.
    24. Planul propriu de securitate şi sănătate al antreprenorului trebuie să fie armonizat cu planul de securitate şi sănătate al şantierului.
    25. Antreprenorul care execută cu unul ori mai mulţi subantreprenori, în totalitate sau o parte din lucrările care trebuie să respecte prevederile planului de securitate şi sănătate al şantierului, trebuie să le transmită acestora un exemplar al planului propriu de securitate şi sănătate şi, dacă este cazul, un document care cuprinde măsurile generale de securitate şi sănătate pentru lucrările şantierului ce intră în responsabilitatea sa.
    26. La elaborarea planului propriu de securitate şi sănătate subantreprenorul trebuie să ţină seama de informaţiile furnizate de către antreprenor şi de prevederile planului de securitate şi sănătate al şantierului.
    27. Subantreprenorul trebuie să elaboreze planul propriu de securitate şi sănătate în cel mult 30 de zile de la data contractării lucrării cu antreprenorul.
    28. Planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să conţină cel puţin următoarele:
    numele, prenumele/denumirea şi adresa antreprenorului/subantreprenorului;
    numărul lucrătorilor pe şantier;
    numele şi prenumele persoanei desemnate să conducă executarea lucrărilor, dacă este cazul;
    durata lucrărilor, indicînd data începerii acestora;
    analiza proceselor tehnologice de execuţie a lucrărilor care pot afecta sănătatea şi securitatea lucrătorilor şi a celorlalţi participanţi la procesul de muncă pe şantier;
    evaluarea riscurilor profesionale previzibile legate de modul de lucru, de materialele utilizate, de echipamentele de muncă folosite, de utilizarea substanţelor sau preparatelor periculoase, de deplasarea personalului, de organizarea şantierului;
    măsurile pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor, specifice lucrărilor pe care antreprenorul/subantreprenorul le execută pe şantier, inclusiv măsurile de protecţie colectivă şi măsurile de protecţie individuală.
    29. Înainte de începerea lucrărilor pe şantier de către antreprenor/subantreprenor, planul propriu de securitate şi sănătate trebuie să fie consultat şi avizat de către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării şi membrii comitetului de securitate şi sănătate sau de către reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
    30. Planul propriu de securitate şi sănătate al antreprenorului trebuie să fie actualizat ori de cîte ori este cazul.
    31. Un exemplar actualizat al planului propriu de securitate şi sănătate al antreprenorului trebuie să se afle în permanenţă pe şantier pentru a putea fi consultat, la cerere, de către inspectorii de muncă, membrii comitetului de securitate şi sănătate în muncă sau de reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
    32. Planul propriu de securitate şi sănătate al antreprenorului trebuie să fie păstrat de către antreprenor timp de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.
    33. Registrul de coordonare trebuie să cuprindă ansamblul de documente redactate de către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării, informaţii privind evenimentele care au loc pe şantier, constatările efectuate şi deciziile luate.
    34. Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să consemneze în registrul de coordonare:
numele, prenumele /denumirea şi adresele antreprenorilor, subantreprenorilor şi data intervenţiei fiecăruia pe şantier;
    lista cu efectivul lucrătorilor pe şantier şi durata prevăzută pentru efectuarea lucrărilor;
    evenimentele importante care trebuie luate în considerare la realizarea proiectului, respectiv a lucrărilor, constatările şi deciziile adoptate;
    observaţiile, informaţiile şi propunerile privind securitatea şi sănătatea în muncă aduse la cunoştinţă beneficiarului, managerului de proiect sau celor care intervin pe şantier şi eventualele răspunsuri ale acestora;
    observaţiile şi propunerile antreprenorilor şi subantreprenorilor privind securitatea şi sănătatea în muncă;
    abaterile de la prevederile planului de securitate şi sănătate al şantierului;
    rapoartele vizitelor de control pe şantier şi ale întrunirilor, precum şi dispoziţiile care trebuie transmise;
    incidentele care au avut loc pe şantier.
    35. Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să transmită coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării registrul de coordonare, în baza unui proces-verbal care se ataşează la registru.
    36. Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării trebuie să prezinte registrul de coordonare, la cerere, managerului de proiect şi inspectorilor de muncă.
    37. Registrul de coordonare trebuie păstrat de către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării timp de 5 ani de la data recepţiei finale a lucrării.
    38. Dosarul de lucrări ulterioare trebuie să cuprindă:
    documentaţia de lucrări ulterioare (planuri, note tehnice etc.);
    prevederi şi informaţii utile pentru efectuarea lucrărilor ulterioare în condiţii de securitate şi sănătate.
    39. Dosarul de lucrări ulterioare trebuie să fie întocmit încă din faza de proiectare a lucrării de către coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării sau de către proiectant, după caz.
    40. Dosarul de lucrări ulterioare trebuie să fie transmis coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, în baza unui proces-verbal care se ataşează la dosar.
    41. După recepţia finală a lucrării dosarul de lucrări ulterioare trebuie transmis beneficiarului, în baza unui proces-verbal care se ataşează la dosar.
    42. În cazul unei lucrări ulterioare, beneficiarul trebuie să pună la dispoziţie coordonatorului în materie de securitate şi sănătate desemnat pe durata realizării lucrării ulterioare un exemplar al dosarului de lucrări ulterioare.
    43. Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate desemnat pe durata realizării lucrării ulterioare trebuie să completeze dosarul de lucrări ulterioare şi să efectueze eventuale modificări cerute de noile lucrări.
    44. Beneficiarul lucrării sau managerul de proiect trebuie să întocmească o declaraţie prealabilă privind începerea lucrărilor pe şantier în următoarele situaţii:
durata lucrărilor este apreciată a fi mai mare de 30 de zile lucrătoare şi pe şantier lucrează simultan mai mult de 20 de lucrători; sau volumul de lucru estimat necesită mai mult de 500 de oameni-zi.
    45. Declaraţia prealabilă privind începerea lucrărilor pe şantier trebuie să fie întocmită conform anexei nr. 3 la prezentele Cerinţe minime şi să fie prezentată inspecţiei teritoriale de muncă în raza căruia se vor desfăşura lucrările, cu cel puţin 30 de zile înainte de începerea acestora.
    [Pct.45 modificat prin HG788 din 07.10.11, MO222-227/11.10.13 art.892]
    46. Textul declaraţiei prealabile privind începerea lucrărilor pe şantier trebuie să fie afişat pe şantier, la un loc vizibil, înainte de începerea lucrărilor.
    47. Textul declaraţiei prealabile privind începerea lucrărilor pe şantier trebuie actualizat ori de cîte ori au loc schimbări ale situaţiilor menţionate la punctul 44 şi la punctele 3, 4, 7, 9, 10, 11 şi 12 din anexa nr. 3 la prezentele Cerinţe minime.
    48. Încă din faza de concepţie, studiu şi elaborare a proiectului lucrării, managerul de proiect, proiectantul şi, atunci cînd este cazul, beneficiarul trebuie să ia în considerare principiile generale de prevenire în materie de securitate şi sănătate prevăzute la alin. (3) art. 10 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008, în special în ceea ce priveşte:
    alegerea soluţiilor arhitecturale, tehnice şi/sau organizatorice destinate planificării diferitelor lucrări ori faze de lucru care se desfăşoară simultan sau succesiv;
    estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau faze de lucru.
    49. În faza de concepţie, studiu şi elaborare a proiectului lucrării trebuie să se ţină seama, ori de cîte ori este necesar, de toate planurile de securitate şi de sănătate şi de toate dosarele de lucrări ulterioare întocmite conform subpunctelor 2) şi 3) punctul 51 sau adaptate conform subpunctului 3) punctul 55 din prezentele Cerinţe minime.
    50. Desemnarea coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să se facă înainte de începerea fazei de elaborare a proiectului lucrării.
    51. Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării, desemnat în conformitate cu punctul 3 al prezentelor Cerinţe minime, are următoarele atribuţii:
    să coordoneze aplicarea prevederilor punctelor 48 şi 49 din prezentele Cerinţe minime;
    să elaboreze, sub responsabilitatea sa, planul de securitate şi sănătate al şantierului, precizînd regulile aplicabile şantierului respectiv şi ţinînd seama de activităţile de exploatare care se vor desfăşura pe şantier; planul de securitate şi sănătate al şantierului trebuie să conţină măsuri specifice privind lucrările care se încadrează în una sau mai multe categorii din anexa nr. 2 la prezentele Cerinţe minime;
    să pregătească un dosar de lucrări ulterioare, adaptat caracteristicilor lucrării, conţinînd elementele utile în materie de securitate şi sănătate de care trebuie să se ţină seama în cursul eventualelor lucrări ulterioare;
    să adapteze planul de securitate şi sănătate al şantierului la fiecare modificare adusă proiectului;
    să transmită elementele planului de securitate şi sănătate al şantierului tuturor celor cu responsabilităţi în domeniu;
    să deschidă un registru de coordonare şi să-l completeze;
    să transmită planul de securitate şi sănătate al şantierului, registrul de coordonare şi dosarul de lucrări ulterioare beneficiarului şi/sau managerului de proiect şi coordonatorului în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării;
    să participe la întrunirile organizate de beneficiar şi/sau de managerul de proiect;
    să stabilească, în colaborare cu beneficiarul şi/sau managerul de proiect, măsurile generale de securitate şi sănătate aplicabile şantierului;
    să armonizeze planurile proprii de securitate şi sănătate ale antreprenorilor cu planul de securitate şi sănătate al şantierului;
    să organizeze coordonarea între proiectanţi;
    să ţină seama de toate eventualele interferenţe ale activităţilor de pe şantier.
    52. Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării trebuie să aibă competenţa necesară exercitării funcţiei:
    experienţă profesională de minimum 5 ani în arhitectură, construcţii sau conducerea şantierelor;
    cursuri de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, specifice coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate.
    53. Pe toată durata realizării lucrării angajatorii şi lucrătorii independenţi trebuie să respecte obligaţiile generale ce le revin în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008, în special în ceea ce priveşte:
    menţinerea şantierului în ordine şi într-o stare de curăţenie corespunzătoare;
    alegerea amplasamentului posturilor de lucru, ţinînd seama de condiţiile de acces la aceste posturi;
    stabilirea căilor şi zonelor de acces sau de circulaţie;
    manipularea în condiţii de securitate a diverselor încărcături;
    întreţinerea, controlul înainte de punerea în funcţiune şi controlul periodic al echipamentelor de muncă utilizate, în scopul eliminării defecţiunilor care ar putea să afecteze securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
    delimitarea şi amenajarea zonelor de depozitare şi înmagazinare a diverselor materiale, în special a materialelor sau substanţelor periculoase;
    condiţiile de deplasare a substanţelor şi materialelor periculoase utilizate;
    stocarea, eliminarea sau evacuarea deşeurilor şi a materialelor rezultate din dărîmări, demolări şi demontări;
    adaptarea, în funcţie de evoluţia şantierului, a duratei de execuţie efectivă stabilită pentru diferite tipuri de lucrări sau faze de lucru;
    cooperarea dintre angajatori şi lucrătorii independenţi;
    interacţiunile cu orice alt tip de activitate care se realizează în cadrul sau în apropierea şantierului.
    54. Atunci cînd beneficiarul sau managerul de proiect desemnează un coordonator în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, altul decît cel desemnat pe durata elaborării proiectului lucrării, această desemnare trebuie să aibă loc înaintea începerii lucrărilor pe şantier.
    55. Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării, desemnat în conformitate cu punctul 4 al prezentelor Cerinţe minime, are următoarele atribuţii:
    să coordoneze aplicarea principiilor generale de prevenire şi de securitate la alegerea soluţiilor tehnice şi/sau organizatorice în scopul planificării diferitelor lucrări sau faze de lucru care se desfăşoară simultan ori succesiv şi la estimarea timpului necesar pentru realizarea acestor lucrări sau faze de lucru;
    să coordoneze punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a se asigura ca antreprenorii şi, dacă este cazul, lucrătorii independenţi respectă principiile prevăzute la punctul 53 al prezentelor Cerinţe minime, într-un mod coerent şi responsabil, şi aplică planul de securitate şi sănătate al şantierului;
    să adapteze sau să solicite să se realizeze eventuale adaptări ale planului de securitate şi sănătate al şantierului şi ale dosarului de lucrări ulterioare, în funcţie de evoluţia lucrărilor şi de eventualele modificări intervenite;
    să organizeze cooperarea între angajatori, inclusiv a celor care se succed pe şantier, şi coordonarea activităţilor acestora privind protecţia lucrătorilor, prevenirea accidentelor şi a riscurilor profesionale care pot afecta sănătatea lucrătorilor, informarea reciprocă şi informarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor acestora şi, dacă este cazul, informarea lucrătorilor independenţi;
    să coordoneze activităţile care urmăresc aplicarea corecta a instrucţiunilor de lucru şi a instrucţiunilor de securitate şi sănătate în muncă;
    să ia măsurile necesare pentru ca numai persoanele abilitate să aibă acces pe şantier;
    să stabilească, în colaborare cu managerul de proiect şi antreprenorul, măsurile generale aplicabile şantierului;
    să ţină seama de toate interferenţele activităţilor din perimetrul şantierului sau din vecinătatea acestuia;
    să stabilească, împreună cu antreprenorul, obligaţiile privind accesul pe şantier, utilizarea mijloacelor de protecţie colectivă şi a instalaţiilor de ridicat încărcături;
    să efectueze vizite comune pe şantier cu fiecare antreprenor sau subantreprenor, înainte ca aceştia să redacteze planul propriu de securitate şi sănătate;
    să avizeze planurile de securitate şi sănătate elaborate de antreprenori şi modificările acestora.
    56. Coordonatorul în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării trebuie să aibă competenţa necesară exercitării funcţiei:
    experienţa profesională în construcţii sau în conducerea şantierelor de minimum 5 ani;
    cursuri de instruire în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, specifice coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate.
    57. Atunci cînd un beneficiar sau un manager de proiect a desemnat unul ori mai mulţi coordonatori în materie de securitate şi sănătate pentru a executa atribuţiile prevăzute la punctele 51 şi 55 din prezentele Cerinţe minime, acesta nu va fi exonerat de răspunderile care îi revin în domeniul respectiv.
    58. Punerea în aplicare a punctelor 51, 55 şi 57 din prezentele Cerinţe minime nu afectează principiul răspunderii angajatorilor prevăzut la art. 9 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008.
    59. În vederea asigurării şi menţinerii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor din şantier, managerul de proiect are, în principal, următoarele obligaţii:
    să aplice principiile generale de prevenire a riscurilor profesionale la locul de muncă;
    să coopereze cu coordonatorii în materie de securitate şi sănătate în timpul fazelor de proiectare şi de realizare a lucrărilor;
    să ia în considerare observaţiile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate consemnate în registrul de coordonare;
    să stabilească măsurile generale de securitate şi sănătate aplicabile şantierului, consultîndu-se cu coordonatorii în materie de securitate şi sănătate;
    să redacteze un document de colaborare practică cu coordonatorii în materie de securitate şi sănătate.
    60. În vederea asigurării şi menţinerii securităţii şi sănătăţii lucrătorilor de pe şantier, angajatorii au, în principal, următoarele obligaţii:
    să respecte obligaţiile generale ale angajatorilor ce le revin în conformitate cu prevederile art. 10 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008;
    să îndeplinească şi să urmărească respectarea planului de securitate şi sănătate al şantierului de către toţi lucrătorii de pe şantier;
    să ia măsurile necesare pentru aplicarea prevederilor menţionate la punctul 53 din prezentele Cerinţe minime, în conformitate cu cerinţele minime specifice stabilite în anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului;
    să ţină seama de indicaţiile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate sau ale dirigintelui de şantier şi să le îndeplinească pe toată perioada execuţiei lucrărilor;
    să informeze lucrătorii independenţi cu privire la măsurile de securitate şi sănătate care trebuie aplicate pe şantier şi să pună la dispoziţia acestora instrucţiuni adecvate;
    să redacteze planurile proprii de securitate şi sănătate şi să le transmită coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate.
    61. În vederea menţinerii securităţii şi sănătăţii pe şantier, atunci cînd ei înşişi execută o activitate profesională pe şantier, angajatorii trebuie să respecte:
    prevederile art. 19 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008;
    dispoziţiile legale referitoare la folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă;
    dispoziţiile legale referitoare la utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;
    indicaţiile coordonatorului sau coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate în muncă.
    62. În vederea menţinerii securităţii şi sănătăţii pe şantier pe toată durata execuţiei lucrării, lucrătorii independenţi trebuie:
    1) să respecte:
    prevederile alin.(5) art. 10 şi art. 13 din Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 186-XVI din 10 iulie 2008;
    prevederile punctului 53 din prezentele Cerinţe minime;
    cerinţele minime specifice de securitate şi sănătate stabilite în anexa nr. 2 la Hotărîrea Guvernului;
    dispoziţiile legale referitoare la folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă;
    dispoziţiile legale referitoare la utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecţie la locul de muncă;
    2) să-şi desfăşoare activitatea conform cerinţelor de securitate şi sănătate stabilite pentru şantierul respectiv;
    3) să participe la orice acţiune coordonată de prevenire a riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională pe şantier;
    4) să respecte indicaţiile şi să îndeplinească instrucţiunile coordonatorilor în materie de securitate şi sănătate;
    5) să respecte prevederile planului de securitate şi sănătate al şantierului.
    63. Lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă trebuie să fie informaţi de către angajatori asupra tuturor măsurilor ce trebuie luate privind securitatea şi sănătatea lucrătorilor pe şantier. Informaţiile trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor cărora le sînt adresate.
    64. Informaţiile menţionate la punctul 63 din prezentele Cerinţe minime trebuie să fie pe înţelesul lucrătorilor vizaţi.
    65. Pentru problemele reglementate la punctele 53-56 şi 60 din prezentele Cerinţe minime consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă din unităţile care îşi desfăşoară activitatea pe acelaşi şantier trebuie să se realizeze cu o coordonare adecvată, ţinînd seama de gradul de risc profesional şi de dimensiunile şantierului.
    66. În scopul consultării şi participării lucrătorilor, trebuie pusă la dispoziţia acestora sau, după caz, reprezentanţilor lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă o copie a planului de securitate şi sănătate al şantierului şi a eventualelor sale modificări.


    1. Excavaţii.
    2. Terasamente.
    3. Construcţii.
    4. Montarea şi demontarea elementelor prefabricate.
    5. Amenajări sau echipări.
    6. Transformări.
    7. Renovări.
    8. Reparaţii.
    9. Dărîmări de ziduri.
    10. Demolări.
    11. Mentenanţă.
    12. Întreţinere – lucrări de zugrăvit şi curăţenie.
    13. Asanări.
    14. Consolidări.
    15. Modernizări.
    16. Reabilitări.
    17. Extinderi.
    18. Restaurări.
    19. Demontări.


    1. Lucrări care expun lucrătorii la riscul de a fi îngropaţi sub alunecări de teren, înghiţiţi de terenuri mocirloase/mlăştinoase ori de a cădea de la înălţime, datorită naturii activităţii desfăşurate, procedeelor folosite sau mediului înconjurător al locului de muncă.
    2. Lucrări în care expunerea la substanţe chimice sau biologice prezintă un risc particular pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor ori pentru care supravegherea sănătăţii lucrătorilor este o cerinţă legală.
    3. Lucrări cu expunere la radiaţii ionizante pentru care prevederile legale specifice obligă la delimitarea de zone controlate sau supravegheate.
    4. Lucrări în apropierea liniilor electrice de înaltă tensiune.
    5. Lucrări care expun la risc de înec.
    6. Lucrări puţuri, terasamente subterane şi tuneluri.
    7. Lucrări efectuate cu alimentarea fiecărui lucrător cu aer din tuburi cu aer comprimat.
    8. Lucrări efectuate cu alimentarea fiecărui lucrător cu aer prin sistemul închis de introducere a aerului.
    9. Lucrări care implică folosirea de explozibili.
    10. Lucrări de montare şi demontare a elementelor prefabricate grele.


    1. Data comunicării.
    2. Adresa precisă a şantierului.
    3. Numele, prenumele (denumirea) şi adresa beneficiarului (beneficiarilor) lucrării.
    4. Tipul lucrării.
    5. Managerul (managerii) de proiect (numele, prenumele şi adresa).
    6. Numele, prenumele şi adresa сoordonatorului (coordonatorilor) în materie de securitate şi sănătate pe durata elaborării proiectului lucrării.
    7. Numele, prenumele şi adresa сoordonatorului (coordonatorilor) în materie de securitate şi sănătate pe durata realizării lucrării.
    8. Data estimativă a începerii lucrărilor pe şantier.
    9. Durata estimativă a lucrărilor pe şantier.
    10. Numărul estimativ maxim de lucrători pe şantier.
    11. Numărul de antreprenori/subantreprenori şi de lucrători independenţi prevăzut pe şantier.
    12. Datele de identificare a antreprenorilor, subantreprenorilor şi/sau lucrătorilor independenţi deja selecţionaţi.


    1. Prezentele Cerinţe minime se aplica de fiecare dată cînd caracteristicile şantierului ori ale activităţii, circumstanţele sau un risc profesional le impun.
    2. În sensul prezentelor Cerinţe minime, termenul încăperi înseamnă barăci.
    3. Materialele, echipamentele de muncă şi, în general, orice componente care, la o deplasare oarecare, pot afecta securitatea şi sănătatea lucrătorilor, trebuie fixate într-un mod adecvat şi sigur.
    4. Accesul pe orice suprafaţă de material care nu are o rezistenţă suficientă nu este permis decît dacă se folosesc echipamente de protecţie corespunzătoare, astfel încît lucrul să se desfăşoare în condiţii de siguranţă.
    5. Instalaţiile trebuie proiectate, realizate şi utilizate astfel încît să nu prezinte pericol de incendiu sau explozie, iar lucrătorii să fie protejaţi corespunzător contra riscurilor de electrocutare prin atingere directă ori indirectă.
    6. La proiectarea, realizarea şi alegerea materialului şi a dispozitivelor de protecţie trebuie să se ţină seama de tipul şi puterea energiei distribuite, de condiţiile de influenţă externe şi de competenţa lucrătorilor care au acces la părţi ale instalaţiei.
    7. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să fie în permanenţă libere şi să conducă în modul cel mai direct posibil într-o zona de securitate.
    8. În caz de pericol, toate posturile de lucru trebuie să poată fi evacuate rapid şi în condiţii de securitate maximă pentru lucrători.
    9. Numărul, amplasarea şi dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă se determina în funcţie de folosirea echipamentului de muncă şi de dimensiunile şantierului şi ale încăperilor, precum şi de numărul maxim de lucrători care pot fi prezenţi. Dimensiunile căilor şi ieşirilor de urgenţă trebuie să corespundă anexei nr.1 la prezentele Cerinţe minime.
    10. Căile şi ieşirile de urgenţă trebuie să fie semnalizate în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă.
    11. Semnalizările căilor şi ieşirilor de urgenţă trebuie să fie durabile, dintr-un material suficient de rezistent, şi să fie amplasate în locuri corespunzătoare. 
    12. Pentru a putea fi utilizate în orice moment, fără dificultate, căile şi ieşirile de urgenţă, precum şi căile de circulaţie şi uşile (porţile) care au acces la acestea nu trebuie să fie blocate cu obiecte.
    13. Căile şi ieşirile de urgenţă care necesită iluminare trebuie prevăzute cu iluminare de securitate de intensitate suficientă, de minimum 20 lx, în cazul în care se întrerupe alimentarea cu energie electrică.
    14. În funcţie de caracteristicile şantierului şi de dimensiunile şi destinaţia încăperilor, de echipamentele de muncă prezente, de caracteristicile fizice şi chimice ale substanţelor sau ale materialelor prezente, precum şi de numărul maxim de lucrători care pot fi prezenţi, trebuie să fie prevăzut un număr suficient de dispozitive corespunzătoare pentru stingerea incendiilor, precum şi, dacă este cazul, un număr suficient de detectoare de incendiu şi de sisteme de alarmă.
    15. Dispozitivele de stingere a incendiului, detectoarele de incendiu şi sistemele de alarmă trebuie întreţinute şi verificate în mod periodic. La intervale periodice trebuie să se efectueze încercări şi exerciţii adecvate.
    16. Dispozitivele neautomatizate de stingere a incendiului trebuie să fie accesibile şi simplu de manipulat.
    17. Dispozitivele de stingere a incendiului trebuie să fie semnalizate în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă.
    18. Semnalizările dispozitivelor de stingere a incendiului trebuie să fie durabile, dintr-un material suficient de rezistent, şi să fie amplasate în locuri corespunzătoare.
    19. Ţinîndu-se seama de metodele de lucru folosite şi de cerinţele fizice impuse lucrătorilor, trebuie luate măsuri pentru a asigura lucrătorilor aer proaspăt în cantitate suficientă.
    20. Dacă se foloseşte o instalaţie de ventilare mecanică, aceasta trebuie menţinută în stare de funcţionare şi nu trebuie să expună lucrătorii la curenţi de aer care le pot afecta sănătatea.
    21. Un sistem de control trebuie să semnalizeze orice oprire accidentală a instalaţiei de ventilare mecanice.
    22. Lucrătorii nu trebuie să fie expuşi la niveluri de zgomot nocive sau unei influenţe exterioare nocive, cum ar fi: gaze, vapori, praf.
    23. Atunci cînd lucrătorii trebuie să pătrundă într-o zonă a cărei atmosferă este susceptibilă să conţină o substanţă toxică sau nocivă, să aibă un conţinut insuficient de oxigen sau să fie inflamabilă, atmosfera contaminată trebuie controlată şi trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a preveni orice pericol.
    24. Lucrătorul nu poate fi în nici un caz expus într-un spaţiu închis cu risc profesional sporit.
    25. Lucrătorul trebuie cel puţin să fie supravegheat în permanenţă din exterior şi trebuie luate toate măsurile corespunzătoare pentru a i se putea acorda primul ajutor în caz de accidentare în muncă, efectiv şi imediat.
    26. În timpul programului de lucru, temperatura din încăperile de lucru trebuie să fie adecvată organismului uman, ţinîndu-se seama de metodele de lucru folosite şi de solicitările fizice la care sînt supuşi lucrătorii, conform tabelelor 1-3 din anexa nr. 2 la prezentele Cerinţe minime.
    27. Posturile de lucru, încăperile şi căile de circulaţie trebuie să dispună, în măsura în care este posibil, de suficientă lumină naturală. Atunci cînd lumina zilei nu este suficientă şi, de asemenea, pe timpul nopţii, locurile de muncă trebuie să fie prevăzute cu lumină artificială corespunzătoare şi suficientă. Nivelul de iluminare trebuie să corespundă anexei nr. 3 la prezentele Cerinţe minime.
    28. Atunci cînd este necesar, trebuie utilizate surse de lumină portabile, protejate contra şocurilor.
    29. Culoarea folosită pentru iluminatul artificial nu trebuie să modifice sau să influenţeze percepţia semnalelor ori a panourilor de semnalizare în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă.
    30. Instalaţiile de iluminat ale încăperilor, posturilor de lucru şi ale căilor de circulaţie trebuie amplasate astfel încît să nu prezinte risc de accidentare pentru lucrători.
    31. Încăperile, posturile de lucru şi căile de circulaţie în care lucrătorii sînt expuşi la riscuri profesionale în cazul întreruperii funcţionării iluminatului artificial, trebuie să fie prevăzute cu iluminat de urgenţă de o intensitate suficientă, conform anexei nr. 3 la prezentele Cerinţe minime.
    32. Uşile şi porţile culisante trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice ieşirea de pe şine şi căderea lor.
    33. Uşile şi porţile care se deschid în sus trebuie să fie prevăzute cu un sistem de siguranţă care să împiedice căderea lor.
    34. Uşile şi porţile situate de-a lungul căilor de siguranţă trebuie să fie semnalizate în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă.
    35. În vecinătatea imediată a porţilor destinate circulaţiei vehiculelor, trebuie să existe uşi pentru pietoni. Uşile pentru pietoni trebuie să fie semnalizate în mod vizibil şi trebuie să fie menţinute libere în permanenţă.
    36. Uşile şi porţile mecanice trebuie să funcţioneze fără să prezinte pericol de accidentare pentru lucrători.
    37. Uşile şi porţile mecanice trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă accesibile şi uşor de identificat şi trebuie să poată fi deschise manual, dacă nu sînt prevăzute cu dispozitive de deschidere automată.
    38. Căile de circulaţie, inclusiv scările mobile, scările fixe, cheiurile şi rampele de încărcare, trebuie să fie calculate, amplasate şi amenajate şi făcute accesibile astfel încît să poată fi utilizate uşor, în deplină securitate şi în conformitate cu destinaţia lor, iar lucrătorii aflaţi în vecinătatea acestor cai de circulaţie să nu fie expuşi nici unui risc profesional.
    39. Căile care servesc la circulaţia lucrătorilor şi/sau a încărcăturilor, precum şi cele unde au loc operaţiile de încărcare sau descărcare, trebuie să fie dimensionate în funcţie de numărul potenţial de utilizatori şi de tipul de activitate.
    40. Dacă pe căile de circulaţie sînt folosite mijloace de transport, trebuie prevăzută o distanţă de securitate suficientă sau dispozitive de protecţie pentru ceilalţi utilizatori ai căilor de circulaţie.
    41. Căile de circulaţie trebuie să fie clar semnalizate în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă, verificate periodic şi întreţinute.
    42. Căile de circulaţie destinate vehiculelor trebuie amplasate astfel încît să existe o distanţă suficientă faţă de uşi, porţi, treceri pentru pietoni, culoare şi scări.
    43. Dacă şantierul are zone cu acces limitat, aceste zone trebuie să fie prevăzute cu dispozitive care să evite pătrunderea lucrătorilor neautorizaţi în zonele respective.
    44. Trebuie luate măsuri corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii autorizaţi să pătrundă în zonele periculoase.
    45. Zonele periculoase trebuie să fie semnalizate în mod vizibil în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă.
    46. Cheiurile şi rampele de încărcare trebuie să fie corespunzătoare dimensiunilor încărcăturilor ce se transportă.
    47. Cheiurile de încărcare trebuie să aibă cel puţin o ieşire la fiecare capăt.
    48. Rampele de încărcare trebuie să fie sigure, astfel încît lucrătorii să nu poată cădea.
    49. Suprafaţa posturilor de lucru trebuie stabilită în funcţie de echipamentul de muncă şi materialul necesar, astfel încît lucrătorii să dispună de suficienta libertate de mişcare pentru activităţile lor.
    50. Angajatorul trebuie să asigure ca acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă să se poată face în orice moment.
    51. Angajatorul trebuie să asigure personal pregătit pentru acordarea primului ajutor în caz de accidentare în muncă.
    52. Trebuie luate măsuri pentru a asigura evacuarea, pentru îngrijiri medicale, a lucrătorilor accidentaţi sau victime ale unei îmbolnăviri neaşteptate.
    53. Trebuie prevăzute una sau mai multe încăperi de prim ajutor în caz de accidentare în muncă, în funcţie de dimensiunile şantierului sau de tipurile de activităţi.
    54. Încăperile destinate primului ajutor în caz de accidentare în muncă trebuie să fie echipate cu instalaţii şi materiale indispensabile primului ajutor şi trebuie să permită accesul cu brancarde.
    55. Încăperile destinate primului ajutor în caz de accidentare în muncă trebuie să fie semnalizate în conformitate cu dispoziţiile legale referitoare la semnalizarea de securitate şi sănătate la locul de muncă.
    56. Trebuie asigurate mijloace de prim ajutor în caz de accidentare în muncă în toate locurile unde condiţiile de muncă o cer.
    57. Mijloacele de prim ajutor în caz de accidentare în muncă trebuie să fie semnalizate corespunzător şi trebuie să fie uşor accesibile.
    58. Un panou amplasat în loc vizibil trebuie să indice clar adresa şi numărul de telefon al serviciului de urgenţă local.
    59. Lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie vestiare corespunzătoare dacă aceştia trebuie să poarte îmbrăcăminte de lucru şi dacă, din motive de sănătate sau de decenţă, nu li se poate cere să se schimbe într-un alt spaţiu.
    60. Vestiarele trebuie să fie uşor accesibile, să aibă capacitate suficientă şi să fie dotate cu scaune.
    61. Vestiarele trebuie să fie suficient de încăpătoare şi să aibă dotări care să permită fiecărui lucrator să îşi usuce îmbrăcămintea de lucru, dacă este cazul, precum şi să poată păstra încuiate vestimentaţia şi obiectele personale. Dimensiunile vestiarelor şi ale dulapurilor individuale din dotarea vestiarelor trebuie să corespundă anexei nr. 5 la prezentele Cerinţe minime.
    62. În anumite situaţii, cum ar fi existenţa substanţelor periculoase, a umidităţii, a murdăriei, îmbrăcămintea de lucru trebuie să poată fi ţinută separat de vestimentaţia şi obiectele personale.
    63. Din motive de decenţă trebuie prevăzute vestiare separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau o utilizare separată a acestora.
    64. Dacă nu sînt necesare vestiare în sensul punctului 59 din prezentele Cerinţe minime fiecare lucrător trebuie să dispună de un loc unde să-şi ţină îmbrăcămintea şi obiectele personale sub cheie.
    65. Atunci cînd tipul de activitate sau cerinţele de curăţenie impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie duşuri corespunzătoare în număr suficient, conform tabelului nr. 1 din anexa nr. 5 la prezentele Cerinţe minime.
    66. Trebuie prevăzute săli de duşuri, separate pentru bărbaţi şi femei, sau o utilizare separată a acestora.
    67. Sălile de duşuri trebuie să fie suficient de încăpătoare, astfel încît să permită fiecărui lucrator să îşi facă toaleta, fără să fie deranjat şi în condiţii de igienă corespunzătoare.
    68. Duşurile trebuie prevăzute cu apă curentă, rece şi caldă.
    69. Dacă duşurile nu sînt necesare în sensul punctului 65 din prezentele Cerinţe minime, atunci trebuie să fie prevăzute, în număr suficient, chiuvete cu apă curentă rece şi caldă şi care să fie amplasate în apropierea posturilor de lucru şi a vestiarelor (o chiuvetă pentru 25 de lucrători).
    70. Din motive de decenţă trebuie prevăzute chiuvete separate pentru bărbaţi şi pentru femei sau o utilizare separată a acestora.
    71. Dacă încăperile cu duşuri sau cu chiuvete sînt separate de vestiare, trebuie să existe o cale uşoară de comunicare între ele.
    72. În apropierea posturilor de lucru, a încăperilor de odihnă, a vestiarelor şi a sălilor de duşuri lucrătorii trebuie să dispună de locuri special dotate cu un număr suficient de WC-uri şi de chiuvete (utilităţi care să asigure nepoluarea mediului înconjurător, de regulă ecologice), conform tabelului 2 din anexa nr. 5 la prezentele Cerinţe minime.
    73. Din motive de decenţă trebuie prevăzute cabine de WC-uri separate pentru bărbaţi şi femei sau utilizarea separată a acestora.
    74. Dacă securitatea sau sănătatea lucrătorilor, în special datorită tipului activităţii, numărului mare de lucrători sau distanţei faţă de şantier impun acest lucru, lucrătorilor trebuie să li se pună la dispoziţie încăperi pentru odihnă şi/sau cazare uşor accesibile.
    75. Încăperile pentru odihnă şi/sau cazare trebuie să fie suficient de mari şi prevăzute cu un număr de mese şi de scaune corespunzător numărului de lucrători. Suprafaţa unei încăperi pentru odihnă trebuie să corespundă anexei nr. 5 la prezentele Cerinţe minime.
    76. Dacă nu există încăperi pentru odihnă şi/sau cazare, alte facilităţi trebuie să fie puse la dispoziţia lucrătorilor pentru ca aceştia să le poată folosi în timpul întreruperii lucrului.
    77. Încăperile de cazare fixe care nu sînt folosite doar în cazuri excepţionale trebuie să fie dotate cu echipamente sanitare în număr suficient, cu o sală de mese şi cu o sală de destindere.
    78. Încăperile de cazare fixe trebuie să fie dotate cu paturi, dulapuri, mese şi scaune, ţinîndu-se seama de numărul de lucrători. La atribuirea încăperilor de cazare trebuie să se ţină seama de proporţia dintre bărbaţi şi femei. 
    79. În încăperile pentru odihnă şi/sau cazare trebuie să se ia măsuri corespunzătoare pentru protecţia nefumătorilor împotriva disconfortului produs de fumul de tutun.
    80. Femeile gravide şi mamele care alăptează trebuie să aibă posibilitatea de a se odihni în poziţie culcată, în condiţii corespunzătoare.
    81. Locurile de munca trebuie să fie amenajate ţinîndu-se seama, dacă este cazul, de lucrătorii cu capacităţi funcţionale limitate. Această dispoziţie se aplică în special uşilor, căilor de comunicaţie, scărilor, duşurilor, chiuvetelor, WC-urilor şi posturilor de lucru folosite sau ocupate direct de către lucrătorii cu capacităţi funcţionale limitate.
    82. Intrările şi perimetrul şantierului trebuie să fie semnalizate astfel încît să fie vizibile şi identificabile în mod clar.
    83. Lucrătorii trebuie să dispună de apă potabilă pe şantier şi, eventual, de altă băutură corespunzătoare şi nealcoolică, în cantităţi suficiente, atît în încăperile pe care le ocupă, cît şi în vecinătatea posturilor de lucru.
    84. Lucrătorii trebuie:
    să dispună de facilităţi pentru a lua masa în condiţii satisfăcătoare;
    eventual, să dispună de facilităţi pentru a-şi pregăti masa în condiţii satisfăcătoare.
    85. Încăperile trebuie să aibă o structură şi o stabilitate corespunzătoare tipului de utilizare.
    86. Uşile de siguranţă trebuie să se deschidă către exterior.
    87. Uşile de siguranţă nu trebuie să fie încuiate astfel încît să nu poată fi deschise uşor şi imediat de către orice lucrător care are nevoie să le utilizeze în caz de urgenţă.
    88. Este interzisă utilizarea uşilor culisante şi a uşilor rotative ca uşi de siguranţă.
    89. Dacă sînt folosite instalaţii de aer condiţionat sau de ventilaţie mecanică, acestea trebuie să funcţioneze astfel încît lucrătorii să nu fie expuşi curenţilor de aer care i-ar putea deranja.
    90. Orice depunere sau impuritate care poate crea un pericol imediat pentru sănătatea lucrătorilor prin poluarea aerului respirat trebuie eliminată rapid.
    91. Temperatura în încăperile de odihnă, încăperile pentru personalul de serviciu permanent, încăperile sanitare, cantinele şi încăperile de prim ajutor în caz de accidentare în muncă trebuie să corespundă destinaţiei specifice acestor încăperi, conform tabelului 4 din anexa nr. 2 la prezentele Cerinţe minime.
    92. Ferestrele, luminatoarele şi pereţii de sticlă trebuie să permită evitarea luminii solare excesive deasupra posturilor de lucru, în funcţie de natura activităţii şi destinaţia încăperii.
    93. Posturile de lucru trebuie, pe cît posibil, să dispună de iluminat natural suficient şi să fie echipate cu dispozitive care să permită un iluminat artificial adecvat, pentru a proteja securitatea şi sănătatea lucrătorilor. Nivelul de iluminare trebuie să corespundă anexei nr. 3 la prezentele Cerinţe minime.
    94. Pardoselile încăperilor trebuie să fie lipsite de proeminenţe, găuri sau de planuri înclinate periculoase. Pardoselile trebuie să fie fixe, stabile şi nealunecoase.
    95. Suprafeţele pardoselilor, pereţilor şi plafoanelor încăperilor trebuie să fie realizate astfel încît să poată fi curăţate şi retencuite pentru a se obţine condiţii de igiena corespunzătoare.
    96. Pereţii transparenţi sau translucizi, în special pereţii realizaţi integral din sticlă, din încăperi ori din vecinătatea posturilor de lucru şi a căilor de circulaţie trebuie să fie semnalizaţi clar.
    97. Pereţii transparenţi sau translucizi trebuie realizaţi din materiale securizate sau trebuie să fie separaţi de posturile de lucru şi de căile de circulaţie astfel încît lucrătorii să nu poată intra în contact cu pereţii şi să nu poată fi răniţi prin spargerea acestora în bucăţi.
    98. Ferestrele, luminătoarele şi dispozitivele de ventilaţie trebuie să poată fi deschise, închise, reglate şi fixate în siguranţă de către lucrători.
    99. Atunci cînd ferestrele, luminătoarele şi dispozitivele de ventilaţie sînt deschise, acestea trebuie poziţionate astfel încît să nu prezinte un pericol pentru lucrători.
    100. Ferestrele şi luminătoarele trebuie concepute şi construite cu sisteme de curăţare sau trebuie să dispună de dispozitive care să permită curăţarea acestora fără riscuri profesionale pentru lucrătorii care execută această activitate ori pentru ceilalţi lucrători prezenţi.
    101. Poziţia, numărul, materialele din care sînt realizate, precum şi dimensiunile uşilor şi porţilor sînt determinate în funcţie de natura şi destinaţia încăperilor.
    102. Uşile transparente trebuie să fie marcate la înălţimea vederii.
    103. Uşile şi porţile batante trebuie să fie transparente sau să fie prevăzute cu panouri transparente.
    104. Suprafeţele transparente sau translucide ale uşilor şi porţilor trebuie protejate împotriva spargerii atunci cînd acestea nu sînt construite dintr-un material securizat şi lucrătorii pot fi răniţi în cazul în care acestea se sparg.
    105. Traseele căilor de circulaţie trebuie să fie puse în evidenţă, în măsura în care utilizarea încăperilor şi echipamentul de muncă din dotare necesita acest lucru, pentru asigurarea protecţiei lucrătorilor.
    106. Scările şi trotuarele rulante trebuie:
    să funcţioneze în condiţii de siguranţă;
    să fie dotate cu toate dispozitivele de securitate necesare;
    să fie prevăzute cu dispozitive de oprire de urgenţă, accesibile şi uşor de identificat.
    107. Încăperile de lucru trebuie să aibă o suprafaţă şi o înălţime care să permită lucrătorilor să îşi desfăşoare activitatea fără riscuri pentru securitatea, sănătatea sau confortul lor.
    108. Posturile de lucru mobile ori fixe, situate la înălţime sau în adîncime, trebuie să fie solide şi stabile, ţinîndu-se seama de:
    numărul de lucrători care le ocupă;
    încărcăturile maxime care pot fi aduse şi suportate, precum şi de repartiţia lor;
    influenţele externe la care pot fi supuse.
    109. Dacă suportul şi celelalte componente ale posturilor de lucru nu au o stabilitate intrinsecă, trebuie să se asigure stabilitatea lor prin mijloace de fixare corespunzătoare şi sigure, pentru a se evita orice deplasare intempestivă sau involuntară a ansamblului ori a părţilor acestor posturi de lucru.
    110. Stabilitatea şi soliditatea trebuie verificate în mod corespunzător şi, în special, după orice modificare de înălţime sau adîncime a postului de lucru.
    111. Instalaţiile de distribuţie a energiei care se află pe şantier, în special cele care sînt supuse influenţelor externe, trebuie verificate periodic şi întreţinute corespunzător.
    112. Instalaţiile de distribuţie a energiei existente înainte de deschiderea şantierului trebuie să fie identificate, verificate şi semnalizate în mod clar.
    113. Dacă există linii electrice aeriene, de fiecare dată cînd este posibil, acestea trebuie să fie deviate în afara suprafeţei şantierului sau trebuie să fie scoase de sub tensiune. Dacă acest lucru nu este posibil, trebuie prevăzute bariere sau indicatoare de avertizare, pentru ca vehiculele să fie ţinute la distanţă faţă de instalaţiile de distribuţie a energiei. În cazul în care vehiculele de şantier trebuie să treacă pe sub liniile electrice aeriene, trebuie prevăzute indicatoare de restricţie corespunzătoare şi o protecţie suspendată.
    114. Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva influenţelor atmosferice care le pot afecta securitatea şi sănătatea.
    115. Lucrătorii trebuie să fie protejaţi împotriva căderilor de obiecte, de fiecare dată cînd aceasta este tehnic posibil, prin mijloace de protecţie colectivă.
    116. Materialele şi echipamentele de muncă trebuie să fie amplasate sau depozitate astfel încît să se evite răsturnarea ori căderea lor.
    117. În caz de necesitate, trebuie să fie prevăzute pasaje acoperite pentru a asigura accesul pe şantier în zonele periculoase, în condiţii de securitate.
    118. Căderile de la înălţime trebuie să fie prevenite cu mijloace materiale, în special cu ajutorul balustradelor de protecţie solide, suficient de înalte şi avînd cel puţin o bordură, o mînă curentă şi protecţie intermediară sau cu un mijloc alternativ echivalent.
    119. Lucrările la înălţime nu pot fi efectuate, în principiu, decît cu ajutorul echipamentelor de muncă corespunzătoare sau cu ajutorul echipamentelor de protecţie colectivă, cum sînt balustradele, platformele ori plasele de prindere.
    120. În cazul în care, datorită naturii lucrărilor, nu se pot utiliza aceste echipamente, trebuie prevăzute mijloace de acces corespunzătoare şi trebuie utilizate centuri de siguranţă sau alte mijloace sigure de ancorare.
    121. Toate schelele trebuie să fie concepute, construite şi întreţinute astfel încît să se evite prăbuşirea sau deplasarea lor accidentală.
    122. Platformele de lucru, pasarelele şi scările schelelor trebuie să fie construite, dimensionate, protejate şi utilizate astfel încît persoanele să nu cadă sau să fie expuse căderilor de obiecte.
    123. Schelele trebuie controlate de către o persoana competenta:
    înainte de a fi date în exploatare;
    ulterior la intervale periodice;
    după orice modificare, perioadă de neutilizare, expunere la intemperii sau cutremur de pămînt ori în alte circumstanţe care le-ar fi putut afecta rezistenţa sau stabilitatea.
    124. Scările trebuie să aibă o rezistenţă suficientă, să fie corect întreţinute şi utilizate, în locuri corespunzătoare şi conform destinaţiei lor.
    125. Schelele mobile trebuie să fie asigurate împotriva deplasărilor involuntare.
    126. Toate instalaţiile de ridicat şi accesoriile acestora, inclusiv elementele componente şi elementele de fixare, de ancorare şi de sprijin, trebuie să fie:
    bine proiectate şi construite şi să aibă o rezistenţă suficientă pentru utilizarea căreia îi sînt destinate;
    corect instalate şi utilizate;
    întreţinute în stare bună de funcţionare;
    verificate şi supuse încercărilor şi controalelor periodice, conform dispoziţiilor legale în vigoare;
    manevrate de către lucrători calificaţi care au pregătirea corespunzătoare.
    127. Toate instalaţiile de ridicat şi toate accesoriile de ridicare trebuie să aibă marcată în mod vizibil valoarea încărcăturii maxime.
    128. Instalaţiile de ridicat, precum şi accesoriile lor nu pot fi utilizate în alte scopuri decît cele pentru care sînt destinate.
    129. Toate vehiculele şi maşinile pentru excavaţii şi manipularea materialelor trebuie să fie:
    bine concepute şi construite, ţinîndu-se seama, în măsura în care este posibil, de principiile ergonomice;
    menţinute în stare bună de funcţionare;
    utilizate în mod corect.
    130. Conducătorii şi operatorii vehiculelor şi maşinilor pentru excavaţii şi manipularea materialelor trebuie să aibă pregătirea necesară.
    131. Trebuie luate măsuri preventive pentru a se evita căderea în excavaţii sau în apă a vehiculelor şi a maşinilor pentru excavaţii şi manipularea materialelor.
    132. Cînd este necesar, maşinile pentru excavaţii şi manipularea materialelor trebuie să fie echipate cu elemente rezistente, concepute pentru a proteja conducătorul împotriva strivirii în cazul răsturnării maşinii şi al căderii de obiecte.
    133. Echipamentele de muncă, inclusiv uneltele de mînă, cu sau fără motor, trebuie să fie:
    bine concepute şi construite, ţinîndu-se seama, în măsura în care este posibil, de principiile ergonomice;
    menţinute în stare bună de funcţionare;
    folosite exclusiv pentru lucrările pentru care au fost concepute;
    manevrate de către lucrători avînd pregătirea corespunzătoare.
    134. Instalaţiile, aparatele şi recipientele sub presiune trebuie să fie verificate şi supuse încercărilor şi controlului periodic, conform dispoziţiilor legale.
    135. În cazul excavaţiilor, sondelor, lucrărilor subterane sau tunelurilor, trebuie luate măsuri corespunzătoare:
    pentru a preveni riscurile de îngropare prin surparea terenului, cu ajutorul unor sprijine, taluzuri sau altor mijloace corespunzătoare;
    pentru a preveni pericolele legate de căderea lucrătorilor, materialelor sau obiectelor, de iruperea apei;
    pentru a asigura o ventilaţie suficientă tuturor posturilor de lucru, astfel încît să se realizeze şi să se întreţină o atmosfera respirabilă care să nu fie periculoasă sau nocivă pentru sănătate;
    pentru a permite lucrătorilor de a se adăposti într-un loc sigur, în caz de incendiu, irupere a apei sau cădere a materialelor.
    136. Înainte de începerea terasamentelor trebuie luate măsuri pentru a reduce la minimum pericolele datorate cablurilor subterane şi altor sisteme de distribuţie.
    137. Trebuie prevăzute căi sigure pentru a intra şi ieşi din zona de excavaţii.
    138. Grămezile de pămînt, materialele şi vehiculele în mişcare trebuie ţinute la o distanţă suficientă faţă de excavaţii. Eventual, se vor construi bariere corespunzătoare.
    139. Cînd demolarea unei clădiri sau a unei lucrări poate să prezinte pericole:
    se vor adopta măsuri de prevenire, precum şi metode şi proceduri corespunzătoare;
    lucrările trebuie să fie planificate şi executate sub supravegherea unei persoane competente.
    140. Construcţiile metalice sau din beton şi elementele lor, cofrajele, elementele prefabricate sau suporturile temporare şi schelele trebuie montate sau demontate numai sub supravegherea unei persoane competente.
    141. Trebuie prevăzute măsuri de prevenire corespunzătoare pentru a proteja lucrătorii împotriva pericolelor datorate nesiguranţei şi instabilităţii temporare a lucrării.
    142. Cofrajele, suporturile temporare şi sprijinele trebuie să fie concepute şi calculate, realizate şi întreţinute astfel încît să poată suporta, fără risc, sarcinile la care sînt supuse.
    143. Toate batardourile şi chesoanele trebuie să fie:
bine construite, realizate din materiale corespunzătoare şi solide, de o rezistenţă suficientă;
prevăzute cu echipament de protecţie adecvat pentru ca lucrătorii să se poată adăposti în caz de iruperi de apă şi de materiale.
    144. Construcţia, montarea, transformarea şi demontarea unui batardou sau cheson trebuie să se facă numai sub supravegherea unei persoane competente.
    145. Toate batardourile şi chesoanele trebuie să fie controlate periodic de către o persoană competentă.
    146. Trebuie luate măsuri de protecţie colectivă pentru a evita căderea lucrătorilor, uneltelor sau a altor obiecte sau materiale de pe acoperişuri.
    147. Cînd lucrătorii trebuie să lucreze pe sau lîngă acoperişuri sau pe orice altă suprafaţă din materiale fragile care ar putea să producă căderea lor, trebuie luate măsuri preventive pentru ca aceştia să nu se deplaseze pe suprafeţele din materiale fragile şi să cadă.


    1. Lăţimea căilor de urgenţă se va calcula în aşa fel încît densitatea torentului de lucrători evacuaţi să nu depăşească 5 persoane pe 1 m², însă nu va fi mai mică de 1,2 m.
    2. O singură ieşire de urgenţă se va calcula după cum urmează:
    de pe orice etaj al clădirii, unde sînt prezenţi cel mult 50 de lucrători, dacă distanţa de la cel mai îndepărtat punct de pe pardoseala încăperii pînă la ieşirea de urgenţă nu depăşeşte 25 m;
    din clădirea fără etaj cu o suprafaţă ce nu depăşeşte 300 m², în care sînt prezenţi cel mult 50 de lucrători.

    anexa nr.2

    anexa nr.3


    1. Pentru spaţiile în care au loc procese tehnologice ce degajă căldură, umiditate, pulberi, gaze, vapori etc., înălţimea minimă a încăperilor de lucru trebuie să fie de cel puţin 3 m, iar volumul minim de aer pentru fiecare lucrător – de cel puţin 12 m³.
    2. Pentru spaţiile în care se desfăşoară activităţi administrative sau comerciale, înălţimea minimă a încăperilor de lucru trebuie să fie de cel puţin 2,6 m, iar volumul minim de aer pentru fiecare lucrător – de cel puţin 10 m³.

    anexa nr.5