În temeiul prevederilor Legii nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr. 67, art. 183), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    Programul naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D pentru anii 2012-2016, conform anexei nr.1;
    Planul de acţiuni pentru realizarea Programului naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D pentru anii 2012-2016, conform anexei nr.2.
    2. Se recomandă autorităţilor administraţiei publice locale:
    să aprobe şi să asigure realizarea programelor teritoriale de combatere a hepatitelor virale B, C şi D pentru anii 2012-2016;
    să informeze Ministerul Sănătăţii anual, pînă la 5 martie, despre realizarea Programului de combatere a hepatitelor virale B, C şi D pentru anii 2012-2016.
    3. Se stabileşte că finanţarea Programului naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D pentru anii 2012-2016 se va efectua din bugetul de stat şi din mijloacele fondurilor asigurărilor obligatorii de asistenţă medicală, în limita alocaţiilor prevăzute în scopurile enunţate, precum şi din alte surse, conform legislaţiei în vigoare.
    4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Sănătăţii, care va monitoriza realizarea Programului naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D pentru anii 2012-2016 şi va prezenta Guvernului anual, pînă la 1 aprilie, raportul respectiv.
 
    PRIM-MINISTRU                                                    Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul sănătăţii                                                      Andrei Usatîi
    Ministrul finanţelor                                                    Veaceslav Negruţa

    Nr. 90. Chişinău, 13 februarie 2012.


    1. Hepatitele virale reprezintă o categorie de maladii infecţioase, antroponoze, cauzate de virusuri hepatotrope, cu diverse mecanisme de transmitere. Actualmente sînt cunoscute mai multe tipuri de virusuri hepatice (A, B, C, D, E, F, G, TTV, SEN-V etc.), care variază conform însuşirilor lor biologice şi patogenice.
    2. Manifestările clinice se caracterizează prin fenomene de intoxicaţie generală, dereglări ale sistemului digestiv, îndeosebi ale funcţiei ficatului, cu sau fără apariţia icterului.
    3. Din toată gama de hepatite virale, o importanţă semnificativă pentru sănătatea publică la nivel mondial şi naţional o au hepatitele virale B, C şi D, a căror evoluţie clinică se poate manifesta prin forme acute, uşoare, medii şi grave, forme fulminante, portaj cronic al AgHBs, hepatită cronică (HC), ciroză hepatică (CH) şi cancer hepatic primar (CHP).
    4. La începutul mileniului III, hepatitele virale, în special cele cu transmitere parenterală şi sexuală, continuă a fi o problemă majoră de sănătate publică, atît pe plan global, cît şi pentru Republica Moldova, din cauza răspîndirii, endemicităţii, morbidităţii şi mortalităţii crescute, ratei înalte de invaliditate în urma cronicizării infecţiei.
    5. Conform estimărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), două miliarde de persoane au fost în contact cu virusul hepatitei B (VHB), dintre care 350 milioane au devenit purtători cronici şi, potenţial, au un risc înalt de infectare cu virusul hepatitei D (VHD), circa 170 milioane sînt infectate cu virusul hepatitei C (VHC) şi mai mult de 10 milioane – cu virusul hepatitei D (VHD). În fiecare an apar, în diferite zone geografice, peste 100 mii de cazuri de hepatită fulminantă, 400 mii de hepatite cronice, 700 mii de ciroze hepatice şi aproximativ 300 mii de cazuri de carcinom hepatic primar. Astfel, hepatita virală B (HVB) determină anual 600 mii de decese şi hepatita virală C (HVC) – 350 mii de decese.
    6. Hepatitele virale B, C şi D acute şi cronice, atît la adulţi, cît şi la copii, au fost şi continuă să fie o problemă social-medicală stringentă.
    7. Actualmente Republica Moldova poate fi calificată ca o zonă cu endemicitate medie (frecvenţa decelării AgHBs variază în jur de 2-7 %, riscul de infectare pe parcursul vieţii este de 20-60% pentru toate grupele de populaţie).
    8. În Republica Moldova indicele morbidităţii prin hepatita virală B acută s-a redus de la 25,46 la 100 mii populaţie în anul 1997 pînă la 2,66 în anul 2010, prin hepatita virală C – respectiv de la 6,14 pînă la 2,24, prin hepatita virală D (HVD) – de la 1,89 pînă la 0,28 în 2010. Dar indicii menţionaţi depăşesc cu mult indicii multor ţări europene (Austria – 0,04 cazuri la 100 mii populaţie, Franţa – 0,2, Malta – 0,9, Portugalia – 0,5, Italia – 1,4, Germania – 1,0,  Ungaria – 0,8, Olanda – 1,4, Finlanda – 0,9).
    9. Structura morbidităţii hepatitelor virale acute este următoarea: hepatita virală A constituie 7,4%, hepatita virală B – 44,2%, hepatita virală C – 37,2%, hepatita virală D – 4,7% şi hepatitele virale nedeterminate – 6,5%.
    10. În structura morbidităţii prin HVB acută, în funcţie de căile posibile de transmitere, predomină căile artificiale de transmitere în instituţiile medicale (60,2%), dintre care, mai frecvent, în caz de manipulaţii stomatologice (38,1%) şi chirurgicale (21,7%).
    11. Acoperirea cu vaccin contra hepatitei B a contingentelor cu risc sporit este insuficientă din cauza lipsei de vaccin.
    12. Nu sînt examinate toate persoanele contacte din focare la marcherii hepatitelor virale, deoarece unele dintre ele nu deţin poliţă de asigurare medicală şi nici resurse financiare pentru acoperirea costului investigaţiilor.
    13. O bună parte (72%) a secţiilor, sălilor de proceduri, cabinetelor stomatologice nu sînt dotate satisfăcător cu lămpi bactericide, casolete şi echipament de sterilizare.
    14. Pentru informarea populaţiei privind profilaxia hepatitelor virale, în raioanele Republicii Moldova, în perioada 2007-2011, au fost publicate anual în medie  20 de articole în presă, participări la emisiuni TV – 20, la radio – 15, au fost ţinute 1500 de prelegeri, au fost efectuate 10000 de convorbiri, 50 de seminare şi au fost publicate 200 de buletine sanitare.
    15. De menţionat că şi indicii morbidităţii prin hepatite cronice de origine virală rămîn a fi destul de înalţi (prevalenţa fiind de 894,8 la 100 mii de populaţie), ceea ce are consecinţe social-medicale şi economice grave, exprimate prin circa 31 mii de bolnavi cu hepatite virale cronice şi 4,5 mii cu ciroze hepatice.
    16. Conform datelor statistice, în Moldova se înregistrează anual circa 1700 de purtători ai AgHBs nou-depistaţi, 5000 de persoane cu HC şi CH de etiologie virală. În urma acestor complicaţii, în republică decedează anual circa 3000 de persoane. Ca urmare a hepatitelor cronice şi cirozelor hepatice, anual se înregistrează în jurul a 200 de invalizi. Potrivit datelor instituţiilor internaţionale, Republica Moldova se află pe primul loc în lume după mortalitatea prin ciroze hepatice.
    17. Putem menţiona însă că, datorită realizării măsurilor de profilaxie în cadrul Programelor naţionale de combatere a hepatitelor virale B, C şi D, s-a reuşit stabilizarea incidenţei prin HC şi CH la copii, cu tendinţă spre diminuare.
    18. Coinfecţia cu HIV şi hepatitele virale B, C şi D rămîne o problemă actuală pentru sănătatea publică, fapt condiţionat de acţiunea sinergică a acestor virusuri, care provoacă accelerarea procesului de afectare a ficatului, deja infectat cu virusurile hepatitelor virale. Conform datelor cercetărilor ştiinţifice, 10% dintre persoanele cu HIV sînt infectate şi cu virusul hepatitei B, 45,6 % − cu virusul hepatitei C şi 11,3% au infecţia mixtă cu virusul hepatic B şi C.
    19. Morbiditatea populaţiei prin hepatite acute şi cronice are consecinţe socioeconomice extrem de grave. Impactul economic al morbidităţii prin hepatite virale în Republica Moldova în anii 1997-2010 a constituit 962541 mii lei. Prejudiciul economic prevenit ca urmare a realizării Programelor naţionale de combatere a hepatitelor virale B, C şi D în Republica Moldova, pe perioada anilor 1997-2010, a constituit 809323 mii lei. Bugetul Programelor naţionale de combatere a hepatitelor virale B, C şi D în Republica Moldova, în anii 1997-2010, a constituit 78138 mii lei.
    20. Reieşind din cele menţionate, problema hepatitelor virale rămîne a fi stringentă pentru Moldova şi, prin urmare, necesitatea elaborării şi adoptării Programului naţional de combatere a hepatitelor virale B, C şi D pentru anii 2012-2016 (în continuare – Programul) este incontestabilă, atît din punct de vedere medico-social, cît şi economic. Programul este elaborat pentru susţinerea obiectivelor Legii nr. 10-XVI din 3 februarie 2009 privind supravegherea de stat a sănătăţii publice.
    21. Scopul Programului constă în reducerea în continuare a morbidităţii, invalidităţii şi mortalităţii determinate de hepatitele virale acute, trenante şi cronice B, C şi D, cirozele hepatice cauzate de virusurile nominalizate, pentru a atinge un indice de incidenţă comparabil cu cel al ţărilor Comunităţii Europene.
    22. Obiectivele Programului sînt următoarele:
    1) reducerea incidenţei prin hepatită virală acută B, pînă în anul 2016, pînă la 2 la 100000 populaţie generală;
    2) reducerea incidenţei prin hepatită virală acută C, pînă în anul 2016, pînă la 2 la 100000 populaţie generală;
    3) reducerea incidenţei prin hepatită virală acută D, pînă în anul 2016, pînă la 0,2 la 100000 populaţie generală;
    4) asigurarea cu tratament antiviral a pacienţilor adulţi şi copii cu hepatite virale cronice şi ciroze hepatice cauzate de virusurile hepatice B, C şi D: cel puţin 300 de pacienţi cu virusul hepatitei B, 300 – cu virusul hepatitei C şi 100 – cu virusul hepatitei D anual.
    23. În legătură cu situaţia creată privind morbiditatea şi mortalitatea sporită prin hepatitele virale B, C şi D, apare necesitatea efectuării cercetărilor pentru studierea aspectelor etiologice, epidemiologice, clinice, de diagnostic şi tratament; mecanismelor moleculare şi imunogenetice de dezvoltare şi progresare a hepatitelor virale, rezistenţei la preparatele antivirale, metodelor de asanare şi profilaxie a hepatitelor virale acute, cronice, cirozelor hepatice, precum şi a portajului, determinat îndeosebi de virusul hepatic C. Se impune şi studierea aspectelor nominalizate privind hepatitele virale provocate de virusurile hepatotrope G, TTV, SEN, HVE. Conform recomandărilor instituţiilor internaţionale, este necesar să se studieze posibilitatea implementării sistemului de supraveghere epidemiologică comportamentală de generaţie nouă.
    24. Strategia profilaxiei specifice a hepatitei virale B constă în substituirea din circulaţie a virusului sălbatic al HVB prin vaccinare, extinderea la maximum a ponderii populaţiei, inclusiv a contingentelor cu risc sporit de infectare, imunizate contra hepatitei virale B. Tactica profilaxiei specifice constă în vaccinarea contra HVB a grupurilor de populaţie, în funcţie de riscul de infectare, după cum urmează:
    1) grupul persoanelor supuse riscului de infectare pe cale sexuală:
    a) femeile de vîrstă fertilă (24-30 ani);
    b) partenerii sexuali ai purtătorilor de AgHBs;
    c) partenerii sexuali de acelaşi gen;
    d) persoanele care urmează tratament în legătură cu alte boli sexual transmisibile (BST);
    2) grupul persoanelor supuse riscului de infectare prin leziunea pielii şi mucoaselor şi pe cale habituală:
    a) contacţii din focare cu HVB acută;
    b) contacţii din focare cu hepatită cronică şi ciroză hepatică cauzată de virusul hepatitei B;
    c) personalul medical nevaccinat;
    d) rezidenţii şi studenţii instituţiilor medicale nevaccinaţi;
    e) persoanele private de libertate (în detenţie);
    3) alte persoane supuse riscului de infectare cu HVB:
    a) copiii nou-născuţi;
    b) bolnavii din secţiile de hemodializă şi transplantare, cu patologii renale severe;
    c) persoanele care pleacă ori se deplasează în ţările endemice;
    d) persoanele cu dereglări hepatice cronice care, etiologic, nu sînt cauzate de virusul hepatic B;
    e) persoanele infectate cu HIV;
    f) bolnavii cu HVC acută;
    g) donatorii de ţesuturi şi organe;
    h) bolnavii cu tuberculoză primar depistaţi;
    i) bolnavii oncologici primar depistaţi;
    j) efectivul militar nevaccinat;
    k) utilizatorii de droguri intravenoase;
    l) persoanele din grupele de risc cu nivelul minim de anti-HBs (aplicarea booster dozei).
    25. Este recomandată vaccinarea totală a populaţiei generale (23-60 de ani) pentru extinderea păturii imune a populaţiei contra HVB la maximum. Etapele de realizare a profilaxiei specifice în contingentele cu risc sporit de infectare sînt indicate în anexa nr.1 la prezentul Program. De remarcat că aplicarea strategiei şi tacticii propuse va contribui şi la reducerea morbidităţii prin hepatita virală D, inclusiv la scăderea numărului de bolnavi cu hepatite cronice, ciroză hepatică, cancer hepatic primar, cu condiţia implementării complete a tacticii profilaxiei specifice.
    26. Se recomandă vaccinarea copiilor nou-născuţi din mame infectate cu HVB sau HVD cu viremie, împreună cu administrarea imunoglobulinei specifice anti-HVB în primele 12 ore după naştere. Schema, modul de aplicare şi păstrare a vaccinului se stabilesc conform instrucţiunilor anexate la fiecare unitate de ambalaj.
    27. Profilaxia nespecifică poate fi efectuată cu succes în cazul executării unui complex de măsuri profilactice nespecifice în instituţiile medicale şi nemedicale, precum şi în condiţii de habitat.
    28. Scopul principal al supravegherii epidemiologice constă în monitorizarea procesului epidemic şi limitarea posibilităţilor de transmitere a agenţilor patogeni ai hepatitelor virale B, C şi D de la sursa de infecţie la alte persoane. Măsurile de profilaxie nespecifică a hepatitelor virale B, C şi D sînt utile şi pentru profilaxia altor infecţii hemotransmisibile, inclusiv a infecţiei cu HIV. Realizarea acestui obiectiv poate  fi obţinută prin:
    1) depistarea activă şi tratarea bolnavilor cu hepatite virale acute şi cronice, ciroze hepatice virale şi cancer hepatic primar;
    2) supravegherea epidemiologică şi medicală cu examenul de laborator al contacţilor din focarele cu bolnavi de hepatită virală acută şi cronică, ciroze hepatice virale şi cancer hepatic primar;
    3) examinarea de laborator la prezenţa markerilor virusurilor hepatitelor virale a personalului medical, femeilor de vîrsta fertilă, gravidelor, infectaţilor cu HIV şi altor contingente de risc;
    4) optimizarea securităţii hemotransfuzionale prin ajustarea algoritmului de testare a sîngelui donat la marcherii hepatitei virale B şi C, validarea unităţii de sînge/component recoltată şi calificarea donatorului conform recomandărilor organizaţiilor internaţionale şi directivelor europene din domeniu;
    5) testarea donatorilor de fluide biologice, de ţesuturi şi organe la prezenţa markerilor hepatitelor virale B, C şi D;
    6) utilizarea hemotransfuziilor pe principiul argumentării bazate pe dovezi;
    7) reducerea administrării produselor medicamentoase pe cale injectabilă, prin revizuirea standardelor de tratament; elaborarea, în baza standardelor internaţionale, a programelor educaţionale pentru instruirea universitară şi postuniversitară a personalului medical cu privire la diminuarea utilizării formelor medicamentoase injectabile; organizarea şi efectuarea studiilor ştiinţifice care demonstrează eficienţa terapeutică echivalentă a diferitelor căi de administrare a medicamentelor, elaborarea programelor educaţionale pentru populaţie, începînd cu sistemul de educaţie preuniversitar, în scopul diminuării consumului invaziv de medicamente şi reducerii altor riscuri asociate;
    8) implementarea metodelor neinvazive de diagnostic şi tratament;
    9) efectuarea manipulaţiilor şi intervenţiilor medicale cu echipament de unică folosinţă;
    10) sterilizarea garantată a instrumentarului şi echipamentului medical în toate instituţiile medico-sanitare publice şi instituţiile medico-sanitare private realizată din resursele financiare proprii;
    11) asigurarea securităţii manipulaţiilor medicale chirurgicale, îndeosebi a celor stomatologice şi ginecologice;
    12) acreditarea instituţiilor medicale doar cu condiţia respectării regimului antiepidemic;
    13) asigurarea profilaxiei transmiterii hepatitelor virale B, C şi D ca maladii profesionale în instituţiile de profil medical;
    14) asigurarea personalului din instituţiile medico-sanitare, inclusiv private, cu trei seturi de echipament medical, conform specificului activităţii profesionale (halate speciale, ochelari speciali, măşti, mănuşi speciale, papuci speciali etc.) din resursele financiare proprii;
    15) asigurarea instituţiilor paramedicale şi de deservire socială (frizerii, cabinete cosmetice, de manichiură, pedichiură, acupunctură, peersing, tatoo) cu dezinfectante şi echipament modern necesar pentru deservire şi sterilizarea garantată a instrumentarului utilizat din resursele financiare proprii;
    16) respectarea igienei personale privind evitarea folosirii în comun a obiectelor individuale (aparate de bărbierit, periuţe de dinţi şi alte obiecte care pot trauma tegumentele şi mucoasele);
    17) tratamentul  bolnavilor cu HVB, C şi D cu preparate antivirale.
    29. Scopul principal constă în informarea populaţiei şi, în special, a grupurilor de risc privind situaţia epidemiologică şi consecinţele grave ale acestor maladii, precum şi privind eficacitatea măsurilor de profilaxie specifică şi nespecifică. În acest scop se preconizează:
    1) promovarea modului sănătos de viaţă pentru excluderea transmiterii pe cale sexuală şi habituală şi prin utilizarea de droguri intravenoase a hepatitelor de geneză virală;
    2) perfecţionarea cunoştinţelor personalului medical, ale persoanelor care lucrează în structurile legate de promovarea măsurilor de combatere a hepatitelor virale, în vederea profilaxiei HVB, C şi D;
    3) informarea populaţiei, cu accent asupra grupurilor de risc, despre consecinţele grave ale infecţiei asociate cu virusul HIV şi promovarea profilaxiei specifice şi nespecifice a hepatitelor virale între persoanele infectate cu HIV;
    4) informarea populaţiei privind respectarea igienei personale prin evitarea folosirii în comun a obiectelor individuale (aparate de bărbierit, periuţe de dinţi şi alte obiecte care pot trauma tegumentele şi mucoasele) prin intermediul mass-media;
    5) elaborarea ghidurilor speciale pentru persoane care lucrează cu grupurile de risc sporit;
    6) informarea grupurilor de risc sporit despre infectarea profesională;
    7) organizarea seminarelor, conferinţelor ştiinţifico-practice republicane, zonale şi raionale;
    8) ridicarea nivelului de alertă a populaţiei, în special prin intermediul Internetului, cu folosirea resurselor web  utilizate pe larg în Republica Moldova;
    9) crearea unei pagini web speciale destinate problemelor legate de hepatitele virale (www.hepatita.md);
    10) realizarea activităţilor de informare a populaţiei, în coordonare cu instituţiile specializate, conform prevederilor actelor normative în vigoare.
    30. Pentru managementul Programului este necesară consolidarea capacităţilor diagnosticului de laborator prin:
    1) stabilirea algoritmului de determinare a marcherilor virusurilor hepatitelor virale B, C şi D şi asigurarea cu echipament, reactive, consumabile şi personal calificat a laboratoarelor identificate pentru diagnosticul de laborator al infecţiilor nominalizate, în funcţie de nivelul de asistenţă medicală;
    2) asigurarea managementului calităţii investigaţiilor de laborator la toate nivelurile de asistenţă medicală, cu implementarea pe parcurs de către laboratorul de referinţă a practicii corecte de diagnostic al hepatitelor virale B, C şi D racordate la standardele OMS, ECDC, CDC;
    3) efectuarea diagnosticului etiologic de laborator al hepatitelor virale de către laboratoarele specializate din instituţiile medico-sanitare raionale, municipale şi republicane de profil prin metoda imunoenzimatică (ELISA), cu utilizarea truselor de diagnostic de ultima generaţie, înregistrate şi omologate în Republica Moldova, inclusiv prin reacţia de polimerizare în lanţ (PCR) pentru stabilirea diagnosticului de laborator precoce, evidenţierea genotipurilor şi încărcăturii virale, determinarea indicilor biochimici,  în strictă conformitate cu algoritmul de diagnostic şi definiţiile de caz standard aprobate;
    4) fortificarea laboratoarelor centrelor de sănătate publică teritoriale şi a altor instituţii responsabile şi asigurarea lor cu reactivi şi consumabile necesare pentru investigarea la markerii hepatitelor virale a grupurilor de risc recomandate:
    a) contacţii din focare de HV acute;
    b) contacţii din focare de HV cronice;
    c) contacţii din focare de purtători de AgHBs;
    d) contacţii din focare de ciroze hepatice;
    e) femeile gravide;
    f) personalul medical;
    g) utilizatorii de droguri intravenoase;
    h) infectaţii cu HIV;
    i) migranţii care vin în ţară;
    j) bolnavii în secţiile de hemodializă, transplant şi combustii;
    k) persoanele care nu răspund la vaccinare contra HVB;
    l) BSB (bărbaţii care practică sex cu bărbaţii);
    m) bolnavii de tuberculoză primar depistaţi;
    n) bolnavii oncologici primar depistaţi;
    o) bolnavi cu alte boli sexual transmisibile (BST);
    p) deţinuţii;
    q) donatorii de sînge, ţesuturi şi organe;
    r) grupurile de risc profesional;
    s) efectivul Armatei Naţionale, al Ministerului Afacerilor Interne şi recruţii;
    t) persoanele care se căsătoresc;
    u) pacienţii înainte de operaţii chirurgicale şi cei care necesită transfuzii de produse sangvine;
    v) persoanele supuse transfuziilor de sînge;
    w) persoanele cu hepatopatii;
    x) copiii născuţi de la mame HBsAg pozitive;
    y) copiii cu hepatomegalie şi hepatosplenomegalie;
    5) confirmarea de laborator a diagnosticului de hepatită virală B, C şi D pentru probele iniţial reactive sau pozitive drept urmare a aplicării algoritmelor de testare a sîngelui şi componentelor sangvine donate, în cazuri suspecte, fals-pozitive, discutabile, conflictuale etc., care se va efectua în Laboratorul de referinţă al Centrului Naţional de Sănătate Publică prin metodele de performanţă, inclusiv imunoenzimatică (ELISA), imunoblot şi reacţia de amplificare genică (PCR) pentru evidenţierea genotipului şi încărcăturii virale. Este important a studia problema de implementare a testelor rapide la HVB şi C în medicina primară, realizate la nivel de screening.
    31. Depistarea şi tratamentul antiviral al bolnavilor cu hepatite virale B, C şi D au o semnificaţie deosebită, dat fiind faptul că tratamentul hepatitelor virale acute va preveni cronicizarea lor, iar depistarea şi tratamentul bolnavilor cronici vor micşora numărul de persoane care servesc ca sursă de infecţie şi vor preveni progresarea maladiei. Realizarea eficientă a acestui scop poate fi obţinută prin:
    1) depistarea activă a bolnavilor cu hepatite virale B, C şi D în focarele active de boală şi în grupele de risc de către medicii infecţionişti de la cabinete de boli infecţioase (CBI), epidemiologi şi medicii de familie;
    2) testarea markerilor hepatitelor virale B, C şi D prin ELISA în toate raioanele, oraşele şi municipiile republicii, inclusiv pentru cei consiliaţi în cadrul cabinetelor de consiliere şi testare voluntară;
    3) crearea unei baze de date electronice speciale pentru evidenţa bolnavilor cu hepatite virale acute, cronice şi a purtătorilor de AgHBs;
    4) organizarea şi asigurarea tratamentului  bolnavilor cu hepatite virale acute şi cronice, ciroze hepatice virale în secţiile specializate, cu asigurarea regimului antiepidemic şi utilizarea preparatelor antivirale, hepatoprotectoare, imunomodulatoare şi altele;
    5) asigurarea accesului la tratament cu interferon a pacienţilor cu HVC acută pentru prevenirea cronicizării;
    6) asigurarea tratamentului etiologic al bolnavilor cu hepatite virale B, C şi D cronice conform obiectivelor Programului;
    7) asigurarea tratamentului antiviral al HVC şi B pentru pacienţii cu coinfecţii HVC/HIV şi HIV/HVB;
    8) desfăşurarea tratamentului conform protocoalelor clinice naţionale;
    9) dispensarizarea convalescenţilor după hepatite virale acute pentru monitorizarea stărilor de sănătate de către medicii infecţionişti, cu luarea în evidenţă de către medicii de familie. Supravegherea purtătorilor de AgHBs, a persoanelor cu hepatite cronice virale şi ciroze hepatice virale se va efectua de către medicii infecţionişti, gastroenterologi şi hepatologi, cu luarea în evidenţă de către medicii de familie şi examinarea de laborator pentru determinarea nivelului indicilor biochimici în dinamică;
    10) asigurarea accesului la metode moderne şi neinvazive de investigaţii pentru aprecierea gradului de fibroză la bolnavii cu hepatite virale B, C şi D cronice şi ciroze hepatice virale;
    11) colaborarea medicilor infecţionişti, epidemiologi, virusologi,  gastroenterologi, hepatologi, medici de familie, de laborator şi alte specialităţi în depistarea, diagnosticarea, tratamentul şi dispensarizarea eficientă a bolnavilor cu hepatite virale şi ciroze hepatice virale.
    32. Implementarea prezentului Program se bazează pe principiul de colaborare, la realizarea acţiunilor, a mai multor autorităţi publice, servicii, organizaţii şi instituţii, sub coordonarea Ministerului Sănătăţii.
    1) Instituţiile medico-sanitare publice, indiferent de forma juridică de organizare, vor asigura realizarea următoarelor acţiuni:
    a) participarea la elaborarea în comun cu centrele de sănătate publică şi autorităţile administraţiei publice locale a programelor teritoriale;
    b) organizarea depistării active a bolnavilor cu hepatite virale B, C şi D acute şi cronice, a purtătorilor de AgHBs la nivel de centre de sănătate, oficii şi centre ale medicilor de familie, centre consultativ-diagnostice şi instituţii medicale departamentale, cu efectuarea diagnosticului specific şi trimiterea lor în spitalele şi secţiile specializate;
    c) organizarea supravegherii medicale a contacţilor din focarele cu bolnavi de hepatită virală B, C şi D acută şi cronică şi a persoanelor cu risc sporit de infectare, cu realizarea măsurilor profilactice;
    d) organizarea şi asigurarea tratamentului bolnavilor cu hepatite virale acute şi cronice în secţiile şi instituţiile medico-sanitare specializate, cu utilizarea preparatelor antivirale, hepatoprotectoare, imunomodulatoare etc.;
    e) organizarea şi efectuarea dispensarizării bolnavilor în convalescenţă şi a celor cu hepatite cronice, ciroze hepatice virale şi cancer hepatic primar la nivel de centre de sănătate, oficii şi centre ale medicilor de familie şi centre consultativ-diagnostice;
    f) procurarea tehnicii moderne de sterilizare a instrumentarului medical pentru asigurarea sterilizării garantate;
    g) organizarea şi asigurarea informării populaţiei privind problemele de epidemiologie şi profilaxie a hepatitelor virale;
    h) monitorizarea sistematică a măsurilor prevăzute în prezentul Program.
    2) Serviciul de supraveghere de stat a sănătăţii publice:
    A. Centrele de sănătate publică teritoriale şi departamentale vor asigura îndeplinirea următoarelor acţiuni:
    a) în comun cu autorităţile administraţiei publice locale şi instituţiile medico-sanitare, vor elabora programe teritoriale şi le vor înainta spre aprobare consiliilor locale; 
    b) supravegherea epidemiologică şi de laborator a persoanelor cu risc sporit de infectare menţionate în capitolul privind diagnostic, specific, cu realizarea măsurilor profilactice şi antiepidemice, inclusiv vaccinarea contra HVB a persoanelor eligibile;
    c) asigurarea laboratoarelor teritoriale de diagnostic al hepatitelor virale în baza centrelor de sănătate publică (Chişinău, Edineţ, Soroca, Bălţi, Orhei, Ungheni, Leova, Hînceşti, Căuşeni, Comrat şi Cahul) şi dotarea lor cu reactive şi consumabile necesare pentru investigarea la markerii hepatitelor virale;
    d) organizarea şi efectuarea măsurilor antiepidemice la înregistrarea cazurilor de îmbolnăvire prin hepatite virale;
    e) monitorizarea sistematică a măsurilor prevăzute în prezentul Program.
    B. Centrul Naţional de Sănătate Publică va organiza:
    a) supervizarea, monitorizarea şi evaluarea realizării Programului;
    b) elaborarea recomandărilor de profilaxie şi diagnostic al hepatitelor virale acute şi cronice, ţinînd cont de realizările ştiinţei contemporane;
    c) acordarea asistenţei consultativ-metodice privind problemele legate de prevenţia hepatitelor virale;
    d) organizarea şi asigurarea informării populaţiei în problemele de epidemiologie şi profilaxie a hepatitelor virale;
    e) testarea de screening şi confirmare la hepatitele virale;
    f) realizarea controlului extern al calităţii investigaţiilor la hepatitele virale B şi C;
    g) testarea de diferenţiere şi triere a cazurilor incerte;
    h) testarea molecular-genetică în scop de diagnostic de performanţă al hepatitelor virale;
    i) familiarizarea pe larg a publicului cu avantajele şi eficienţa medicală, economică şi socială a profilaxiei şi combaterii hepatitelor virale B, C şi D prin intermediul campaniilor de televiziune, radiodifuziune, agenţiilor, organelor de presă şi altor mijloace mass-media;
    j)  organizarea şi efectuarea studiilor ştiinţifice şi ştiinţifico-practice.
    3) Ministerul Sănătăţii va întreprinde următoarele acţiuni:
    a) evaluarea anuală a îndeplinirii Programului;
    b) aprobarea cadrului normativ şi a recomandărilor privind implementarea Programului;
    c) realizarea finanţării centralizate a activităţilor Programului;
    d) efectuarea unui control periodic selectiv al îndeplinirii funcţiilor de către instituţiile subordonate, conform regulamentelor aprobate;
    e) organizarea şi asigurarea informării populaţiei privind problemele de epidemiologie şi de profilaxie a hepatitelor virale.
    4) Autorităţile administraţiei publice locale sînt responsabile de realizarea următoarelor acţiuni:
    a) elaborarea şi aprobarea, în comun cu centrele de sănătate publică teritoriale şi instituţiile medico-sanitare, a programelor teritoriale de combatere a hepatitelor virale B, C şi D pentru anii 2012-2016;
    b) monitorizarea realizării programelor teritoriale şi întreprinderea măsurilor de mobilizare a populaţiei şi a instituţiilor subordonate în realizarea prezentului Program;
    c) asigurarea dotării tehnico-materiale a instituţiilor medico-sanitare teritoriale cu echipament medical.
    5) Instituţiile de cercetări ştiinţifice naţionale (Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu”, Academia de Ştiinţe a Moldovei, alte instituţii de cercetări ştiinţifice naţionale interesate) vor asigura:
    a) pregătirea universitară şi postuniversitară a cadrelor medicale în domeniul etiologiei, patogeniei, aspectelor clinice, epidemiologiei, diagnosticului, tratamentului şi profilaxiei hepatitelor virale, conform cerinţelor prezentului Program şi protocoalelor naţionale;
    b) includerea în programele de cercetare-dezvoltare a problemelor legate de etiologie, imunogenetică, patogenie, epidemiologie, diagnostic, aspecte clinice, rezistenţa la antivirale, tratament şi profilaxie a hepatitelor virale acute şi cronice, inclusiv mixte;
    c) pregătirea şi stagierea specialiştilor în centre de prestigiu de peste hotare în domeniul hepatitelor virale.
    33. Bugetul anual al Programului include cheltuielile necesare pentru:
    1) achiziţionarea vaccinurilor contra HVB pentru imunizarea persoanelor eligibile (anexa nr.1 la prezentul Program);
    2) achiziţionarea echipamentului de laborator pentru Laboratorul epidemiologia hepatitelor virale, Centrul Naţional de Sănătate Publică;
    3) fortificarea laboratoarelor zonale şi a Laboratorului de referinţă;
    4) procurarea echipamentelor moderne de diagnostic, sterilizare pentru instituţiile medico-sanitare şi centrele de sănătate publică;
    5) elaborarea instrucţiilor metodice, recomandărilor de profilaxie, diagnostic şi tratament al bolnavilor cu hepatite virale B, C şi D;
    6) crearea unei baze de date electronice speciale pentru evidenţa bolnavilor cu hepatitele virale acute, cronice şi a purtătorilor de AgHBs;
    7) dotarea instituţiilor medico-sanitare cu echipament de unică folosinţă;
    8) tratamentul antiviral al bolnavilor cu hepatite virale cronice B, C şi D;
    9) organizarea şi asigurarea informării populaţiei;
    10) efectuarea studiilor ştiinţifice şi ştiinţifico-practice.
    34. Sursele potenţiale de finanţare a Programului sînt bugetul de stat, în limitele mijloacelor destinate ocrotirii sănătăţii, fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru prestarea serviciilor de profilaxie, tratament şi dispensarizare în instituţiile medico-sanitare, fondurile autorităţilor administraţiei publice locale pentru dotarea cu echipament necesar a instituţiilor medico-sanitare teritoriale, promovarea sănătăţii în domeniul vizat şi realizarea măsurilor de prevenţie, precum şi fondurile organizaţiilor internaţionale (Alianţa Globală pentru Vaccinuri şi Imunizări, UNICEF, OMS etc.).
    35. Cheltuielile preponderente pentru realizarea activităţilor Programului sînt prezentate în anexa nr. 2 la prezentul Program.
    36. Mecanismul de realizare a prezentului Program constă în:
    1) executarea Programului prin realizarea unui plan de acţiuni complex, intersectorial, cu implicarea diferitor autorităţi la toate nivelurile;
    2) suportul intern şi extern, care constă în măsuri de identificare de către Ministerul Sănătăţii a donatorilor privind susţinerea financiară a acţiunilor prevăzute în prezentul Program;
    3) finanţarea durabilă a Programului, conform mijloacelor planificate corespunzător activităţilor;
    4) aplicarea integrală  a măsurilor de profilaxie (specifică şi nespecifică);
    5) tratamentul antiviral conform standardelor medico-financiare internaţionale recomandate de instituţiile abilitate ale OMS şi dispensarizarea bolnavilor.
    37. Rezultatele scontate ca urmare a realizării prezentului Program sînt următoarele:
    1) reducerea endemicităţii pentru Republica Moldova sub nivelul mediu (frecvenţa decelării AgHBs va varia în jurul a 2-5%, riscul de infectare pe parcursul vieţii va constitui 20-30% pentru toate grupele de populaţie);
    2) micşorarea semnificativă a indicilor morbidităţii prin hepatită virală B, de la 2,66 pînă la 1,8-2,0, prin hepatită virală C – de la 2,24 pînă la 1,5-1,8, prin hepatită virală D – de la 0,28 pînă la 0,15-0,20 la 100 mii populaţie;
    3) reducerea morbidităţii prin hepatite virale cronice, incidenţa diminuîndu-se cu 15% (de la 99,7 pînă la aproximativ 85 la 100 mii populaţie), precum şi scăderea trendului de sporire a prevalenţei;
    4) reducerea semnificativă a mortalităţii şi invalidizării prin hepatite virale cronice şi cancer hepatic;
    5) micşorarea cu 10 % a ponderii coinfecţiei cu virusurile hepatitelor B şi C şi concomitent cu ambele virusuri la persoanele HIV infectate (indicii actuali fiind, respectiv, 10,0, 45,6 şi 11,3 la 100 persoane infectate cu HIV).
    38. Monitorizarea realizării prezentului Program va fi efectuată de către Centrul Naţional de Sănătate Publică prin intermediul sistemului de raportare a activităţilor întreprinse în cadrul programelor teritoriale din partea instituţiilor medico-sanitare şi centrelor de sănătate publică teritoriale şi departamentale. Monitorizarea şi evaluarea Programului se vor efectua conform planului de acţiuni privind realizarea Programului (anexa nr.2 la prezenta hotărîre).
    39. Indicatorii Programului vor fi raportaţi anual Ministerului Sănătăţii.
    40. Principiul de bază al monitorizării constă în evaluarea progresului şi eficacităţii activităţilor specifice ale Programului. Pentru monitorizarea realizării Programului vor fi utilizaţi indicii morbidităţii, mortalităţii şi invalidităţii prin hepatitele virale B, C şi D acute şi cronice.
    41. Auditul calităţii indicatorilor de monitorizare a realizării Programului va fi realizat de către Ministerul Sănătăţii, prin intermediul Centrului Naţional de Management în Sănătate.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    planul