LPM58/2012
ID intern unic:  342910
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 58
din  29.03.2012
privind protejarea patrimoniului cultural imaterial
Publicat : 20.04.2012 în Monitorul Oficial Nr. 76-80     art Nr : 255
    MODIFICAT
     
LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338

    NOTĂ:
    În textul Legii sintagma „Ministerul Culturii”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Educației, Culturii și Cercetării” la forma gramaticală corespunzătoare prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul  I
DISPOZIŢII  GENERALE
    Articolul 1. Obiectul şi scopul prezentei legi
    (1) Prezenta lege stabileşte cadrul juridic pentru identificarea, documentarea, cercetarea, conservarea, transmiterea, promovarea, revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural imaterial din Republica Moldova.
    (2) Scopul prezentei legi constă în protejarea patrimoniului cultural imaterial ca parte a patrimoniului cultural naţional, în cultivarea respectului faţă de patrimoniul cultural imaterial al comunităţilor, al grupurilor şi, după caz, al persoanelor pentru a se asigura recunoaşterea valorilor de patrimoniu la nivel local şi naţional.
    Articolul 2. Sfera de aplicare a prezentei legi
    (1)  Prezenta lege se extinde asupra patrimoniului cultural imaterial.
    (2)  Prezenta lege nu poate fi folosită, în întregime sau în parte, de nici o persoană fizică sau juridică pentru a obţine dreptul de proprietate sau dreptul de autor asupra unui element al patrimoniului cultural imaterial prin intermediul actelor normative ce reglementează proprietatea intelectuală sau dreptul de autor.
    (3)  Prevederile prezentei legi nu se aplică artiştilor profesionişti şi nici grupurilor sau persoanelor care activează în domeniul industriilor culturale.
    Articolul 3. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
    a) patrimoniu cultural imaterial – totalitate a elementelor creaţiei tradiţionale autentice, valoroase din perspectivă istorică şi culturală, transmise din generaţie în generaţie, exprimate în forme literare, muzicale, coregrafice sau teatrale, precum şi ansamblu de practici, reprezentări, expresii, cunoştinţe şi abilităţi, împreună cu instrumente, obiecte, artefacte, vestimentaţie specifică, accesorii şi spaţii culturale asociate acestora, pe care comunităţi, grupuri şi, după caz, persoane le recunosc ca parte integrantă a patrimoniului lor cultural;
    b) Purtător al Tezaurului Uman Viu – titlu onorific, conferit unui creator, unui grup familial sau unui colectiv, recunoscut de către comunitatea purtătorilor de cultură şi de cea ştiinţifică drept creator, purtător şi transmiţător de elemente ale patrimoniului cultural imaterial în formă şi cu mijloace tradiţionale neschimbate;
    c) Registru naţional al patrimoniului cultural imaterial – principal instrument de inventariere de stat a patrimoniului cultural imaterial existent pe teritoriul Republicii Moldova;
    d) Catalog naţional al arhivelor cu înregistrări de patrimoniu cultural imaterial – complex de instrumente de evidenţă a înregistrărilor ce ţin de domeniul patrimoniului cultural imaterial, executate pe suport de hîrtie, pe suport electronic, pe bandă magnetică/TV sau pe alte materiale, păstrate în instituţii publice;
    e) protejare – sistem de măsuri juridice, administrative, financiare, tehnice şi ştiinţifice de identificare, documentare, cercetare, de conservare, transmitere, promovare, revitalizare şi de punere în valoare a elementelor patrimoniului cultural imaterial;
    f) salvgardare – aplicare a măsurilor operative şi a măsurilor de durată care asigură revitalizarea şi viabilitatea elementelor de  patrimoniu cultural imaterial ameninţate de pericolul dispariţiei;
    g) clasare a elementelor patrimoniului cultural imaterial – procedură de stabilire a categoriei elementelor patrimoniului cultural imaterial şi de înscriere a acestora în Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial;
    h) dosar de patrimoniu – complex de documente obligatorii despre fiecare element de patrimoniu, necesare pentru înscrierea elementelor în Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial, în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii sau în Lista de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial.
    Articolul 4. Caracteristicile patrimoniului cultural imaterial
    Principalele caracteristici ale patrimoniului cultural imaterial sînt:
    a) caracter anonim al originii creaţiei, la a cărei promovare şi perfecţionare societăţile contribuie continuu în bază de modele tradiţionale;
    b) transmitere cu precădere pe cale orală, neformală, în virtutea tradiţiei;
    c) delimitare după următoarele criterii: teritoriu, etnie, religie, vîrstă, sex şi socioprofesie;
    d) percepţie a elementelor ca fiind foarte importante şi intrinsec legate de grupurile şi/sau de comunităţile în care au fost create, păstrate şi transmise;
    e) realizare, interpretare, reactualizare şi/ori creare a elementelor sale în interiorul grupului şi/sau al comunităţii, cu respectarea formelor, modelelor, conţinuturilor şi tehnicilor tradiţionale.
    Articolul 5. Domeniile de manifestare a patrimoniului
                       cultural imaterial
    Patrimoniul cultural imaterial se manifestă în următoarele domenii:
    a) tradiţii şi expresii orale, incluzînd limba ca vector principal al expresiei culturale, precum sînt: povestea, legenda, snoava, creaţia poetică lirică rituală şi nonrituală, urătura, oraţia, descîntecul, ghicitoarea, proverbul, zicătoarea etc.;
    b) tradiţii şi expresii ale artei sau ale practicii muzicale precum sînt: melodia vocală, melodia instrumentală, melodia de joc şi altele; creaţia exprimată în forme sincretice verbal-muzicale: colindul, balada, doina, poemul muzical, cîntecul de leagăn, bocetul, cîntecul ritual nupţial şi cîntecul ritual funebru, romanţa populară, cîntecul popular religios, cîntecele din cadrul obiceiurilor calendaristice, cîntecul cu acompaniament instrumental, cîntecul fără acompaniament instrumental, strigătura, incantaţia etc.;
    c) tradiţii şi expresii ale artei sau ale practicii coregrafice precum sînt dansurile, spaţiile pentru dans;
    d) practici sociale de reprezentaţie, rituri, obiceiuri, ceremonii şi evenimente festive, arte ale spectacolului, avînd ca mijloc de expresie limbajul sincretic: verbal, muzical, dramatic, coregrafic, obiectual, inclusiv jocuri de copii, jocuri de maturi şi jocuri sportive tradiţionale;
    e) cunoştinţe şi practici despre om, calendar, despre semne ale vremii, despre viaţă a plantelor şi animalelor, despre cosmos;
    f) obiecte, instrumente muzicale, unelte şi instalaţii folosite la crearea, reproducerea, interpretarea, transmiterea şi punerea în valoare a elementelor patrimoniului cultural imaterial;
    g) tehnici şi cunoştinţe de preparare a alimentelor, a băuturilor, a unor substanţe chimice de confecţionare a materialelor de construcţie şi a textilelor, de preparare a altor materiale utilizate în meşteşugurile tradiţionale;
    h) instituţii culturale tradiţionale precum sînt: sfatul oamenilor buni şi bătrîni, ceata flăcăilor, hora, şezătoarea, claca etc.;
    i) suporturi materiale pe care au fost imprimate şi transmise de-a lungul istoriei elementele patrimoniului cultural imaterial.
    Articolul 6. Drepturile în domeniul patrimoniului
                        cultural imaterial
    (1)  Toţi cetăţenii au dreptul de folosinţă şi de acces la patrimoniul cultural imaterial.
    (2)  Comunităţile, grupurile, inclusiv persoanele purtătoare de patrimoniu cultural imaterial, au dreptul:
    a) să-şi afirme identitatea culturală prin practicarea elementelor patrimoniului cultural imaterial;
    b) să participe, în condiţiile prezentei legi, la inventarierea, la protejarea şi la promovarea elementelor patrimoniului cultural imaterial;
    c) să aplice normele cutumiare în relaţiile lor cu cei interesaţi de cercetarea, de conservarea, de promovarea şi de transmiterea elementelor patrimoniului cultural imaterial;
    d) să elaboreze şi să utilizeze simboluri şi mărci ale patrimoniului local, înregistrate conform legislaţiei, pentru a contribui la sporirea vizibilităţii lui în societate.
    (3) Instituţiile de cultură, cele de cercetare şi cele de educaţie cu atribuţii în domeniu au dreptul:
    a) să efectueze inventarieri, documentări, cercetări în comunităţi prin folosirea metodelor şi echipamentelor tradiţionale şi moderne, cu respectarea codului deontologic;
    b) să organizeze, în condiţiile stabilite de legislaţie, arhive, baze de date, colecţii de obiecte în domeniu;
    c) să participe la acţiuni de salvgardare a elementelor patrimoniului cultural imaterial aflate în pericol de dispariţie;
    d) să asigure continuitatea domeniului.
Capitolul  II
MĂSURILE DE PROTEJARE A PATRIMONIULUI
CULTURAL IMATERIAL
    Articolul 7. Cercetarea ştiinţifică a patrimoniului
                        cultural imaterial
    (1) Cercetarea ştiinţifică a patrimoniului cultural imaterial este realizată de reprezentanţi ai instituţiilor şi organizaţiilor cu abilităţi de cercetare, de conservare şi de valorificare în domeniu în comunităţile purtătoare de patrimoniu şi cu participarea comunităţilor.
    (2) Cercetarea ştiinţifică a patrimoniului cultural imaterial include identificarea şi documentarea elementelor cu ajutorul mijloacelor tradiţionale şi moderne de înregistrare, în scopul inventarierii şi cunoaşterii acestor elemente.
    (3) Rezultatele cercetării sub formă de descrieri, de înregistrări audio, video, de fotografii şi de orice alte tipuri de informaţii privind prezenţa elementelor patrimoniului cultural imaterial în mediul cultural tradiţional sînt transmise în termen de pînă la un an spre păstrare în arhivele instituţionale.
    (4) Cercetarea ştiinţifică a patrimoniului cultural imaterial are ca finalitate elaborarea dosarelor de patrimoniu, a lucrărilor ştiinţifice, didactice, metodologice şi de popularizare ce asigură viabilitatea elementelor lui, transmiterea cunoştinţelor către tînăra generaţie şi formarea de specialişti în domeniul protejării patrimoniului cultural imaterial.
    (5) Specialiştii în domeniul patrimoniului cultural imaterial sînt obligaţi să informeze Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial despre elementele locale aflate în pericol de dispariţie.
    Articolul 8. Clasarea elementelor patrimoniului
                        cultural imaterial
    (1) Elementele patrimoniului cultural imaterial se iau la evidenţă şi se clasează în următoarele 3 categorii:
    a) elemente viabile în comunităţi şi reprezentative pentru identitatea acestora;
    b) elemente cu valoare artistică şi etnografică practicate de puţini membri ai comunităţii, păstrate mai mult în memoria colectivă, aflate în pericol de dispariţie şi pasibile de dispariţie în cazul neprotejării;
    c) elemente fără viabilitate în comunităţi, dar cu valoare istorică, ştiinţifică şi cu capacitatea de a completa diversitatea culturală a tradiţiei.
    (2) Clasarea şi luarea elementelor în evidenţa de stat a Registrului naţional al patrimoniului cultural imaterial sînt efectuate de Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial în condiţiile prezentei legi.
    (3) Pentru fiecare element propus să fie înscris în Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial va fi elaborat un dosar de patrimoniu, care va conţine date, descrieri şi imagini despre element şi despre comunitatea care îl practică.
    (4) La înaintarea spre clasare a elementelor aflate în pericol de dispariţie, responsabilii de pregătirea dosarului elaborează măsuri ce le-ar putea  asigura viabilitatea.
    (5) Trecerea unui element dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional în alta se face cu respectarea procedurii stabilite pentru clasare, conform  unui regulament  aprobat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
    Articolul 9. Registrul naţional al patrimoniului
                        cultural imaterial
    (1) Registrul naţional al patrimoniului cultural imaterial (denumit în continuare Registru) este instituit şi ţinut de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    (2) Regulamentul privind clasarea elementelor patrimoniului cultural imaterial şi ţinerea Registrului  este aprobat de Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
    (3) Registrul este completat de Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului  cultural imaterial.
    (4)  Registrul este elaborat în baza dosarelor de patrimoniu ale elementelor, completate cu participarea cercetătorilor, a specialiştilor în domeniu, a comunităţilor purtătoare de patrimoniu şi a reprezentanţilor societăţii civile.
    (5)  Registrul conţine date de bază referitoare la element, este ţinut în formă electronică şi manuală, în limba de stat şi în una din limbile de circulaţie internaţională.
    (6) Registrul, structurat pe domenii de manifestare a patrimoniului cultural imaterial, luîndu-se în considerare viabilitatea elementelor, cuprinde:
    a) elemente viabile în forme tradiţionale din comunităţi;
    b) elemente aflate în pericol de dispariţie;
    c) elemente ieşite din practica comunităţii.
    (7) Registrul este alcătuit din mai multe volume şi se reactualizează periodic.
    Articolul 10. Purtător al Tezaurului Uman Viu
    (1) Titlul onorific de Purtător al Tezaurului Uman Viu  este conferit unui creator, unui grup familial sau unui colectiv, recunoscut de către comunitatea purtătorilor de cultură şi de cea ştiinţifică, singurul capabil să creeze, să păstreze şi să transmită mult mai bine decît alţi purtători anumite elemente de patrimoniu în formă şi cu mijloace tradiţionale neschimbate.
    (2) Titlul onorific de Purtător al Tezaurului Uman Viu se acordă în bază de certificat, de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării.
    (3) Persoana căreia i s-a conferit titlul onorific de Purtător al Tezaurului Uman Viu are dreptul să îl utilizeze pentru a-şi personaliza activitatea în domeniul protejării patrimoniului cultural imaterial.
    (4) Persoana căreia i s-a conferit titlul onorific de Purtător al Tezaurului Uman Viu este obligată să contribuie la protejarea patrimoniului cultural imaterial.
    (5) Titlul onorific de Purtător al Tezaurului Uman Viu se retrage de către Ministerul Educației, Culturii și Cercetării în cazul în care titularul întreprinde acţiuni ce periclitează forma şi mijloacele tradiţionale de perpetuare a elementelor patrimoniului cultural imaterial.
    Articolul 11. Conservarea, transmiterea, promovarea,
                         revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului
                         cultural imaterial
    (1)  Ministerul Educației, Culturii și Cercetării asigură şi coordonează, prin instituţiile subordonate, activităţile de conservare, de transmitere, de promovare, de revitalizare şi de punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial.
    (2)  Conservarea include măsuri ce asigură păstrarea viabilităţii elementelor patrimoniului cultural imaterial în forma lor originală şi se realizează de către instituţiile abilitate în colaborare cu reprezentanţii comunităţilor.
    (3) Asigurarea transmiterii patrimoniului cultural imaterial către generaţia tînără se face prin mijloace educaţionale, inclusiv prin pregătire de specialişti în domeniu, prin creare de condiţii pentru transmiterea elementelor de la purtători către tînara generaţie, prin editare de lucrări ştiinţifice, ştiinţifico-populare şi didactice.
    (4) Revitalizarea unui element al patrimoniului cultural imaterial se asigură prin măsuri de reanimare şi de transmitere în cazul în care elementul, de mare importanţă pentru identitatea comunităţii, a fost trecut în sfera pasivă a culturii.
    (5) Promovarea şi punerea în valoare a elementelor patrimoniului cultural imaterial sînt asigurate prin manifestări publice de schimb cultural, prin producţie editorială şi audio-vizuală favorabilă păstrării autenticităţii.
    Articolul 12. Modalitatea de finanţare
    (1) Finanţarea activităţilor de identificare, de documentare, de cercetare, de conservare, de transmitere, de promovare, de revitalizare şi de punere în valoare a patrimoniului cultural imaterial se asigură de la bugetul de stat prin Ministerul Educației, Culturii și Cercetării, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, din fondurile şi donaţiile unor persoane fizice şi juridice, din alte surse legale.
    (2) Alocaţiile bugetare destinate activităţilor prevăzute la alin. (1) se nominalizează cu aceste destinaţii în bugetul Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, în bugetele autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în bugetele altor instituţii publice cu atribuţii în domeniu.
Capitolul  III
CADRUL INSTITUŢIONAL ŞI ATRIBUŢIILE
AUTORITĂŢILOR ÎN DOMENIUL PROTEJĂRII
PATRIMONIULUI CULTURAL IMATERIAL
    Articolul 13. Ierarhizarea sistemului de protejare
                         a patrimoniului cultural imaterial
    (1) Patrimoniul cultural imaterial este protejat prin instituţiile statului în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare.
    (2) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării este autoritatea publică centrală de specialitate responsabilă de elaborarea politicilor, a strategiilor şi a normelor specifice în vederea protejării patrimoniului cultural imaterial naţional, precum şi a programelor privind identificarea, documentarea, cercetarea, conservarea, transmiterea, promovarea, revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural, care asigură aplicarea lor în practică.
    (3) Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial este un organism ştiinţific specializat, subordonat Ministerului Educației, Culturii și Cercetării, care coordonează realizarea politicii de stat în domeniul protejării patrimoniului cultural.
    (4) Centrul naţional de conservare şi de promovare a patrimoniului cultural imaterial asigură aplicarea politicilor de protejare în teritoriu, în special în comunităţile purtătoare de patrimoniu, susţine prin măsuri concrete viabilitatea patrimoniului cultural imaterial şi transmiterea lui către tînăra generaţie, inventariază elementele acestuia, conservînd informaţiile pe diverse suporturi moderne.
    (5) Autorităţile administraţiei publice centrale, instituţiile de specialitate subordonate lor şi autorităţile administraţiei publice locale colaborează şi sînt responsabile, în condiţiile legii, de activitatea de protejare a patrimoniului cultural imaterial.
    (6) Autorităţile administraţiei publice locale sînt exponentele legale ale comunităţilor deţinătoare de patrimoniu, cooperează cu autorităţile centrale de specialitate, în condiţiile legii, în vederea elaborării de programe privind identificarea, documentarea, cercetarea, conservarea, transmiterea, promovarea, revitalizarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural. Pentru îndeplinirea acestor programe, autorităţile administraţiei publice locale prevăd în bugetele anuale mijloace pentru finanţarea sau cofinanţarea activităţilor de salvgardare a elementelor patrimoniului cultural imaterial, beneficiind totodată în acest scop de transferuri cu destinaţie specială de la bugetul de stat, în condiţiile legii.
    Articolul 14. Atribuţiile Ministerului Educației, Culturii și Cercetării
    În domeniul patrimoniului cultural imaterial, Ministerul Educației, Culturii și Cercetării are următoarele atribuţii, pe care le exercită direct sau prin instituţiile şi structurile sale:
    a) creează Comisia naţională pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial şi îi asigură activitatea;
    b) instituie Registrul şi îi asigură funcţionarea conform Regulamentului;
    c) instituie şi ţine Catalogul naţional al arhivelor cu înregistrări de patrimoniu cultural imaterial;
    d) elaborează politici, strategii şi programe de stat în domeniul protejării patrimoniului cultural imaterial;
    e) elaborează şi aprobă:
    - Regulamentul Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial;
    - Regulamentul privind clasarea elementelor de patrimoniu cultural imaterial şi ţinerea Registrului;
    - Regulamentul Catalogului naţional al arhivelor cu înregistrări de patrimoniu cultural imaterial;
    - Regulamentul privind acordarea titlului onorific de Purtător al Tezaurului Uman Viu;
    - norme şi metodologii specifice domeniului;
    - modele de certificate, de avize şi de fişe tehnice necesare cercetării, clasării şi conservării patrimoniului cultural imaterial;
    f) aprobă, la propunerea Comisiei naţionale pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial:
    - dosarele de patrimoniu ale elementelor patrimoniului cultural imaterial în vederea înscrierii lor în Registru;
    - eliberarea de certificate privind acordarea titlului onorific de Purtător al Tezaurului Uman Viu;
    - constituirea arhivelor de patrimoniu cultural imaterial în conformitate cu legislaţia în domeniul arhivelor şi dezvoltarea capacităţilor celor existente;
    - programele de cercetare şi de editare a colecţiilor patrimoniale specializate, inclusiv a materialelor audio-vizuale reprezentative;
    g) coordonează şi monitorizează:
    - la nivel naţional, activităţile instituţiilor publice cu atribuţii în implementarea strategiilor, programelor şi proiectelor de protejare a elementelor patrimoniului cultural imaterial;
    - programul anual de cercetări privind patrimoniul cultural imaterial din Republica Moldova;
    - procesul de implementare a legislaţiei privind protejarea patrimoniului cultural imaterial;
    h) asigură:
    - îndeplinirea angajamentelor asumate prin tratatele internaţionale referitoare la protejarea patrimoniului cultural imaterial la care Republica Moldova este parte;
    - pregătirea de tineri specialişti în domeniu, inclusiv prin sistemul de învăţămînt specializat la nivel preuniversitar şi universitar;
    i)  iniţiază:
    - propuneri de ajustare la tratatele internaţionale a cadrului juridic existent în domeniul protejării patrimoniului cultural;
    - înaintarea elementelor de patrimoniu pentru a fi înscrise în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii sau în Lista de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial;
    - cooperări internaţionale, proiecte şi programe comune cu alte state sau cu organisme internaţionale vizînd activităţile de protejare şi, după caz, de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial din ţară.
    Articolul 15. Atribuţiile Comisiei naţionale pentru
                         salvgardarea patrimoniului cultural
                         imaterial
    Comisia naţională pentru  salvgardarea patrimoniului cultural imaterial are următoarele atribuţii:
    a) elaborează şi propune Ministerului Educației, Culturii și Cercetării:
    - proiecte ale planurilor de acţiuni pentru implementarea strategiilor, politicilor şi programelor naţionale privind protejarea patrimoniului cultural imaterial;
    -  metodologia formării şi completării Registrului;
    -  lista elementelor care urmează a fi înscrise în Registru;
    - norme şi metodologii în domeniul cercetării, conservării şi valorificării elementelor patrimoniului cultural imaterial;
    b) pregăteşte dosarele elementelor candidate la înscriere în Lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii sau în Lista de salvgardare a patrimoniului cultural imaterial;
    c) propune Ministerului Educației, Culturii și Cercetării candidatura unor persoane, grupuri familiale şi colective în vederea conferirii titlului onorific de Purtător al Tezaurului Uman Viu;
    d) evaluează o dată la 4 ani arhivele instituţiilor care gestionează patrimoniul cultural imaterial în scopul îmbunătăţirii activităţii acestora şi prezintă un raport Ministerului Educației, Culturii și Cercetării;
    e) expertizează activităţile în domeniul patrimoniului cultural imaterial;
    f) examinează contestaţiile în domeniul său de competenţă;
    g) reprezintă Republica Moldova în cadrul organismelor internaţionale similare de specialitate;
    h) îndeplineşte alte atribuţii în domeniu în condiţiile legii.
    Articolul 16. Atribuţiile Centrului naţional de conservare
                         şi de promovare a patrimoniului cultural
                         imaterial
    Centrul naţional de conservare şi de promovare a patrimoniului cultural imaterial are următoarele atribuţii:
    a) susţine metodologic activitatea structurilor sale de specialitate din teritoriu în domeniul  patrimoniului cultural imaterial;
    b) asigură prin măsuri concrete viabilitatea patrimoniului cultural imaterial în formele sale tradiţionale;
    c) contribuie la transmiterea elementelor patrimoniului cultural imaterial către generaţia tînără prin păstrarea caracteristicilor principale;
    d) inventariază elementele patrimoniului cultural imaterial în comunităţile purtătoare de patrimoniu, înfiinţează dosare de patrimoniu, completează arhivele şi  bazele de date cu informaţii înregistrate pe diverse suporturi moderne;
    e) oferă recomandări metodice privind completarea Catalogului naţional al arhivelor cu înregistrări de patrimoniu cultural imaterial;
    f) organizează activităţi de promovare a patrimoniului cultural imaterial, asigurînd diseminarea cunoştinţelor despre specificul acestuia.
    Articolul 17. Responsabilităţile instituţiilor de cercetare,
                         de cultură şi de educaţie cu atribuţii în
                         domeniul patrimoniului cultural imaterial
    (1) Instituţiile de cercetare, de cultură şi de educaţie cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial:
    a) iniţiază şi derulează programe privind activităţile de identificare, de documentare, de conservare, de cercetare, de punere în valoare şi de transmitere a patrimoniului cultural imaterial, în special prin metoda educaţiei formale şi neformale, de revitalizare a diferitelor aspecte ale acestui patrimoniu;
    b) facilitează pregătirea de tineri specialişti în domeniu.
    (2)  Instituţiile de cercetare, de cultură şi de educaţie cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural imaterial organizează şi gestionează în mod obligatoriu arhive de profil, în conformitate cu legislaţia în domeniul arhivelor, avînd următoarele responsabilităţi:
    a) să realizeze cercetări în teren din contul bugetului de stat sau din surse speciale, să ţină arhivele cu înregistrări de patrimoniu imaterial;
    b) să colecţioneze, să inventarieze şi să conserve, în baza rigorilor ştiinţifice moderne, informaţii referitoare la elementele patrimoniului cultural imaterial şi la cele ce ţin de cadrul lor vital, utilizînd în acest scop fixarea informaţiei pe orice fel de suport material şi electronic;
    c) să descrie în mod obligatoriu, conform normelor acceptate în cercetare, elementele de patrimoniu cultural imaterial;
    d) să prezinte Ministerului Educației, Culturii și Cercetării copii de pe inventarele cu înregistrări de patrimoniu cultural imaterial pentru completarea Catalogului naţional al arhivelor  cu înregistrări de patrimoniu cultural imaterial;
    e) să asigure condiţii adecvate de păstrare a patrimoniului cultural imaterial.
    Articolul 18. Atribuţiile autorităţilor administraţiei
                          publice locale
    Autorităţile administraţiei publice locale, ca exponente legale ale comunităţilor deţinătoare de patrimoniu, au următoarele atribuţii în domeniul protejării patrimoniului cultural imaterial:
    a) asigură viabilitatea creaţiei tradiţionale a comunităţilor în formele ei autentice şi neschimbate;
    b) adoptă măsuri prin care păstrătorii şi transmiţătorii anumitor elemente de patrimoniu cultural imaterial se bucură de recunoaştere şi de stimă din partea comunităţilor din care fac parte, a specialiştilor şi a publicului larg;
    c) asigură protejarea formelor viabile ale expresiilor tradiţionale, susţin purtătorii de patrimoniu de pe teritoriul administrat, contribuie la revitalizarea elementelor dispărute, importante pentru identitatea comunităţii;
    d) cooperează cu autorităţile centrale de specialitate, în condiţiile legii, în vederea inventarierii, documentării, cercetării, conservării, transmiterii şi promovării patrimoniului cultural;
    e) dezvoltă iniţiative comunitare privind protejarea şi revigorarea formelor de viaţă tradiţională, în special a elementelor patrimoniului cultural imaterial, ce pot constitui o sursă de dezvoltare economică şi socială la nivel local.
    Articolul 19. Obligaţii şi responsabilităţi privind
                          protejarea patrimoniului cultural imaterial
    (1) Persoanele fizice şi juridice vor prezenta spre avizare Ministerului Educației, Culturii și Cercetării toate proiectele propuse spre implementare în mediul tradiţional de funcţionare a elementelor patrimoniului cultural imaterial pentru a fi evaluat impactul intervenţiilor şi pentru a se asigura viabilitatea patrimoniului.
    (2) Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere disciplinară, civilă, contravenţională sau penală, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Capitolul IV
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul  20
    În termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi:
    1) Guvernul:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;
    b) va adopta şi va modifica actele sale normative în scopul realizării prevederilor prezentei legi;
    2) Ministerul Educației, Culturii și Cercetării va elabora şi va prezenta Guvernului spre aprobare actele normative menţionate în prezenta lege.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                         Marian LUPU

    Nr. 58. Chişinău, 29 martie 2012.