LPM272/2011
ID intern unic:  342978
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 272
din  23.12.2011
apelor
Publicat : 26.04.2012 în Monitorul Oficial Nr. 81     art Nr : 264     Data intrarii in vigoare : 26.10.2013
    MODIFICAT
   
LP162 din 18.07.14, MO261-267/05.09.14 art.582
   
LP96 din 12.06.14, MO174-177/04.07.14 art.403

    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Prezenta lege, parţial armonizată cu directivele Consiliului: nr. 91/271/CEE din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale şi nr. 91/676 CEE din 12 decembrie 1991 privind protecţia apelor împotriva poluării cu nitraţi proveniţi din surse agricole, cu directivele Parlamentului European şi ale Consiliului: nr. 2000/60/CE din 23 octombrie 2000 privind stabilirea unui cadru de politică comunitară în domeniul resurselor de apă; nr. 2006/7/CE din 15 februarie 2006 privind gestionarea calităţii apei pentru scăldat; nr. 2007/60/CE din 23 octombrie 2007 privind evaluarea şi gestionarea riscurilor de inundaţii; nr. 2008/105/CE din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, creează cadrul legal necesar gestionării, protecţiei şi folosinţei apelor.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Scopul legii
    Scopul prezentei legi îl constituie:
    a) crearea unui cadru legal pentru gestionarea, protecţia şi folosinţa eficientă a apelor de suprafaţă şi a apelor subterane în baza evaluării, planificării şi luării deciziilor în mod participativ;
    b) stabilirea drepturilor de folosinţă a apei şi promovarea investiţiilor în domeniul apelor;
    c) stabilirea mecanismelor de protecţie a stării apelor, prevenirea oricărei degradări ulterioare a apelor, protecţia şi restabilirea mediului acvatic, convergenţa treptată şi sistematică a protecţiei şi a gestionării lor cu cerinţele europene;
    d) prevenirea deteriorărilor ulterioare, conservarea şi îmbunătăţirea stării ecosistemelor acvatice şi, în ceea ce priveşte necesităţile lor de apă, a ecosistemelor terestre şi a zonelor umede care depind în mod direct de ecosistemele acvatice;
    e) asigurarea unei aprovizionări suficiente cu apă de suprafaţă şi cu apă subterană de calitate bună, faptul acesta fiind necesar pentru o utilizare durabilă, echilibrată şi echitabilă a apei;
    f) stabilirea unei baze legale de cooperare internaţională în domeniul gestionării şi protecţiei în comun a resurselor de apă.
    Articolul  2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
    acvifer – strat sau straturi subterane de rocă sau alte tipuri de straturi geologice cu o porozitate şi o permeabilitate suficiente pentru a permite fie o curgere semnificativă a apelor subterane, fie captarea unor cantităţi importante de ape subterane;
    ape de suprafaţă – ape stătătoare şi ape curgătoare de la suprafaţa solului;
    ape subterane – ape care se află sub suprafaţa solului în zona de saturaţie şi în contact direct cu solul sau cu subsolul;
    ape uzate – ape ce provin din activităţi casnice, sociale şi economice, conţinînd poluanţi sau reziduuri care îi alterează caracteristicile fizice, chimice şi bacteriologice iniţiale;
    autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei – document eliberat de instituţia subordonată organului central al administraţiei publice în domeniul mediului, al cărei titular are dreptul la folosinţa specială a apei în anumite condiţii, conform dispoziţiilor prezentei legi;
    bazin hidrografic – porţiune de teren de pe care toate scurgerile de suprafaţă curg printr-o succesiune de rîuri, fluvii şi lacuri spre mare într-o singură gură de vărsare, estuar sau deltă, delimitată prin cumpăna apelor;
    Cadastru de stat al apelor – sistem informaţional de stat ce conţine evidenţa datelor referitoare la reţeaua hidrografică, la resursele de apă, la prelevările şi la restituţiile de apă, la patrimoniul hidrotehnic;
    cerinţă de calitate a mediului pentru ape – concentraţie a unui poluant sau a unui grup de poluanţi în apă, în sedimente sau în biotă care nu trebuie depăşită pentru asigurarea protecţiei sănătăţii umane şi a mediului;
    comitet al districtului bazinului hidrografic – organ coordonator şi consultativ al districtului bazinului hidrografic;
    corp de apă artificial – corp de apă de suprafaţă creat prin activitate umană;
    corp de apă de suprafaţă – parte distinctă şi semnificativă a unei ape de suprafaţă, cum ar fi: lac, lac de acumulare, iaz, curs de apă – rîu sau canal, segment al unui curs de apă – rîu sau canal, ape tranzitorii;
    corp de apă subterană – volum distinct de apă subterană în limitele unui acvifer sau ale mai multor acvifere;
    debit salubru – debit minim într-o secţiune pe un curs de apă necesar pentru asigurarea condiţiilor de viaţă a ecosistemelor acvatice existente;
    district al bazinului hidrografic – suprafaţă de teren din Republica Moldova, constituită din unul sau din mai multe bazine hidrografice învecinate, precum şi din apele subterane asociate, identificat ca principală unitate de gestionare a bazinelor hidrografice;
    iaz (heleşteu) – corp de apă artificial format prin stăvilirea apei cu baraj sau prin abaterea unui curs de apă, destinat pisciculturii, irigaţiei etc., cu volum de apă la nivelul normal de retenţie de pînă la un milion m3;
    inundaţii – acoperire temporară cu apă, provenită din revărsarea exagerată a apelor mari de viitură sau din precipitaţii abundente, a unei porţiuni de teren care, în mod obişnuit, nu este acoperit de apă;
    lac – corp de apă stătătoare de suprafaţă care nu are legătură cu oceanul planetar;
    lac de acumulare  – corp de apă artificial care constituie o rezervă de apă, cu o posibilă utilizare în diferite scopuri, cu un volum de apă, la nivel normal de retenţie, de peste un milion m3;
    poluare a apei – introducere directă sau indirectă, ca rezultat al activităţii umane, a unor substanţe sau a căldurii în aer, în apă ori sol care poate prezenta riscuri pentru sănătatea umană sau pentru calitatea ecosistemelor acvatice ori a ecosistemelor terestre, ce depind în mod direct de ecosistemele acvatice, care duce la deteriorarea bunurilor materiale sau care dăunează ori afectează negativ serviciile şi alte folosinţe legale ale mediului;
    poluant – orice substanţă care ar putea constitui un factor de poluare;
    resurse de apă – ape de suprafaţă, ape subterane şi precipitaţii atmosferice căzute pe teritoriul Republicii Moldova;
    risc de inundaţii – combinaţie între probabilitatea producerii unor inundaţii şi efectele potenţial adverse pentru sănătatea umană, pentru mediu, pentru patrimoniul cultural şi pentru activitatea economică, asociate inundaţiilor;
    secetă – deficienţă temporară a apelor de suprafaţă şi a celor subterane ca urmare a modificărilor climatice;
    subbazin – suprafaţă de teren în cadrul unui district hidrografic din care toate scurgerile de apă se varsă, printr-o reţea de rîuri, fluvii şi lacuri, către un anumit punct al unui curs de apă în cadrul acestui district hidrografic;
    substanţe periculoase – substanţe sau grupuri de substanţe toxice, persistente şi bioacumulabile, precum şi alte substanţe sau grupuri de substanţe care prezintă pericol;
    teren al fondului apelor – teren aflat sub ape, albiile cursurilor de apă, cuvetele lacurilor, iazurilor, rezervoarelor de apă, mlaştini, terenuri pe care sînt amplasate construcţii hidrotehnice şi alte structuri ale serviciului apelor, terenuri repartizate  pentru fîşiile  de deviere (de pe maluri) a rîurilor, a bazinelor de apă, a canalelor magistrale şi a colectoarelor, precum şi terenuri folosite pentru  construcţia şi exploatarea instalaţiilor ce asigură satisfacerea necesităţilor de apă potabilă, de apă tehnică, de apă curativă, altor necesităţi de interes public;
    valori-limită de emisie – masă exprimată în funcţie de anumiţi parametri specifici, concentraţie şi/sau nivel al unei emisii care nu pot fi depăşite pe durata unei anumite perioade sau a mai multor perioade anumite;
    zone umede – întinderi de bălţi, de mlaştini, de turbării, de ape naturale sau de ape artificiale, permanente sau temporare, unde apa este stătătoare sau curgătoare, dulce, salmastră ori sărată, a căror adîncime nu depăşeşte 6 m;
    zone vulnerabile – suprafeţe de teren din care se alimentează apele de suprafaţă şi/sau apele subterane şi care provoacă poluarea lor cu nitraţi proveniţi din surse agricole.
    Articolul 3. Obiectul de reglementare a legii
    (1) Prezenta lege reglementează:
    a) gestionarea şi protecţia apelor de suprafaţă şi a celor subterane, inclusiv măsurile de prevenire şi de combatere a inundaţiilor, a eroziunii şi măsurile de contracarare a secetei şi a deşertificării;
    b) activităţile care au impact asupra apelor de suprafaţă şi a celor subterane, inclusiv captarea şi folosinţa apei, deversarea apelor uzate şi a poluanţilor, alte activităţi care ar putea dăuna calităţii apelor.
    (2) Următoarele activităţi sînt reglementate şi prin legi speciale:
    a) folosinţa apelor minerale naturale şi minerale medicinale, inclusiv termale;
    b) siguranţa digurilor şi altor structuri hidrotehnice;
    c) constituirea asociaţiilor de utilizatori de apă pentru irigare, precum şi transferul şi utilizarea infrastructurii pentru irigare de către asemenea asociaţii;
    d) pescuitul şi acvacultura, cu excepţia deversărilor de poluanţi provenite de la instalaţiile de acvacultură şi introducerii substanţelor periculoase în apă reglementate de prezenta lege;
    e) asigurarea aprovizionării cu apă, a deversării apelor uzate şi a serviciilor de tratare a apei pentru populaţie, comerţ şi industrie.
    Articolul 4. Regimul proprietăţii în domeniul apei
    (1) Apa reprezintă o resursă naturală regenerabilă, vulnerabilă şi limitată, un element indispensabil pentru viaţă şi societate, un factor determinant în menţinerea echilibrului ecologic, o materie primă pentru activităţi productive, o sursă de energie şi o cale de transport.
    (2) Apa nu este un produs comercial oarecare, ci un patrimoniu natural, care trebuie protejat, tratat şi apărat ca atare.
    (3) Apa face parte din domeniul public al statului.
    (4) Orice persoană fizică sau persoană juridică are dreptul la folosinţa apei în condiţiile prezentei legi.
    (5) Terenul de sub apa iazului poate face parte atît din domeniul  public, cît şi din domeniul privat. Orice persoană fizică sau persoană juridică poate să construiască un iaz pe terenul care îi aparţine cu drept de proprietate, în condiţiile legii.
    (6) Terenul fondului de apă este un bun indivizibil.
    Articolul 5. Gestionarea resurselor de apă
    (1) Gestionarea eficientă a resurselor de apă ale Republicii Moldova se efectuează în baza bazinului hidrografic Nistru situat pe teritoriul Republicii Moldova şi a bazinului hidrografic Dunărea–Prut şi Marea Neagră situat pe teritoriul Republicii Moldova, numite districte ale bazinelor hidrografice.
    (2) Districtul bazinului hidrografic este principala unitate de gestionare a bazinelor hidrografice şi a apelor subterane asociate lor.
    (3) Districte ale bazinelor hidrografice în Republica Moldova sînt:
    a) districtul bazinului hidrografic Nistru;
    b) districtul bazinului hidrografic Dunărea–Prut şi Marea Neagră.
    (4) În cadrul districtelor bazinelor hidrografice pot fi formate subbazine.
    (5) Hotarele districtelor bazinelor hidrografice, hotarele subbazinelor şi hărţile speciale în care sînt determinate se aprobă de Guvern.
    Articolul 6. Principiile de gestionare a resurselor
                        de apă
    Gestionarea resurselor de apă se bazează în fond pe:
    a) principiul participării utilizatorilor de apă, autorităţilor publice centrale şi locale, a societăţii civile şi altor părţi interesate la procesele de planificare şi de luare a deciziilor privind folosinţa şi protecţia resurselor de apă;
    b) principiul „poluatorul plăteşte”, potrivit căruia costurile prevenirii poluării sau depoluării resurselor de apă sînt suportate de către poluator;
    c) principiul precauţiei, care presupune că, în cazul în care există riscuri de prejudiciere gravă sau ireversibilă a resurselor de apă, lipsa certitudinii ştiinţifice totale nu poate fi folosită ca justificare a evitării luării de măsuri;
    d) principiul folosinţei durabile a apei în sensul că necesităţile generaţiilor prezente şi viitoare trebuie să fie luate în considerare la folosinţa şi la protecţia apelor;
    e) principiul valorii economice a apei în sensul că valoarea economică a resurselor de apă şi a gestionării lor trebuie să fie recunoscută prin introducerea unor mecanisme de recuperare a costurilor de gestionare a resurselor de apă.
Capitolul II
REGLEMENTAREA  ŞI GESTIONAREA  DE CĂTRE
STAT A FOLOSINŢEI ŞI A PROTECŢIEI APELOR
    Articolul 7. Guvernul
    (1) În domeniul folosinţei şi al protecţiei apelor, Guvernul:
    a) coordonează activitatea tuturor autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul apelor;
    b) aprobă cadrul normativ pentru punerea în aplicare a prezentei legi;
    c) întreprinde alte acţiuni prevăzute de legislaţie.
    (2) Guvernul coordonează activităţile care trebuie întreprinse conform prezentei legi şi poate delega anumite împuterniciri, stabilite în prezenta lege, autorităţilor administraţiei publice centrale, altor autorităţi cu atribuţii în domeniul apelor.
    Articolul 8. Organul central al administraţiei publice
                         în domeniul mediului
    Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului este responsabil de implementarea politicii de stat în domeniul gestionării resurselor de apă şi:
    a) elaborează politicile, actele normative, planurile ce trebuie aprobate de Guvern, precum şi modificările necesare pentru aducerea legislaţiei în conformitate cu cerinţele europene;
    b) efectuează monitorizarea stării şi a folosinţei resurselor de apă, ţine Cadastrul de stat al apelor;
    c) stabileşte instituţia subordonată în ale cărei atribuţii intră eliberarea autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei şi ţinerea Registrului autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei (denumită în continuare instituţie competentă);
    d) asigură, în comun cu Ministerul Sănătăţii, respectarea legislaţiei privind calitatea şi protecţia apelor;
    e) încurajează şi promovează participarea societăţii civile şi a tuturor părţilor interesate la dezbaterea unor anumite proiecte în domeniul apelor de interes naţional;
    f) asigură cooperarea internaţională şi coordonarea desfăşurării activităţilor ce rezultă din tratate internaţionale;
    g) coordonează donaţiile externe şi gestionează investiţiile în domeniul apelor;
    h) întreprinde alte măsuri prevăzute de lege.
    Articolul 9.  Autoritatea administrativă de gestionare
                         a apelor
    (1) Autoritatea administrativă de gestionare a apelor întreprinde măsuri de implementare a legislaţiei în domeniul protecţiei şi gestionării apelor şi:
    a) participă la elaborarea şi la implementarea de politici, de programe, de planuri şi de măsuri în gestionarea apelor;
    b) gestionează construcţiile hidrotehnice care se află în domeniul public;
    c) întreţine corpurile de apă de suprafaţă, zonele şi fîşiile de protecţie a apelor, conform art. 50 alin. (3);
    d) exercită alte atribuţii stabilite de legislaţie, precum şi cele delegate de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului.
    (2) Modul de organizare şi de funcţionare a autorităţii administrative de gestionare a apelor se stabileşte printr-un regulament aprobat de Guvern.
    Articolul 10. Comitetul districtului bazinului
                          idrografic
    (1) Pentru fiecare district al bazinului hidrografic, Guvernul formează cîte un comitet, în a cărui componenţă intră reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, ai comitetelor subbazinale, ai asociaţiilor utilizatorilor de apă, ai societăţii civile şi societăţii ştiinţifice.
    (2) Principalele sarcini ale comitetului districtului bazinului hidrografic sînt:
    a) consultă la elaborarea, la modificarea şi la aprobarea planului de gestionare a districtului bazinului hidrografic;
    b) participă la procesul de identificare, delimitare şi de clasificare a corpurilor de apă cărora li se aplică cerinţele de calitate a mediului pentru ape sau care au nevoie de protecţie, sau  care ar putea fi afectate de poluare din diferite surse, inclusiv agricole, consultă la identificarea zonelor vulnerabile;
    c) elaborează măsuri care trebuie incluse în planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic şi de realizare a obiectivelor de gestionare;
    d) participă la cooperarea transfrontalieră pe bazine comune.
    (3) Modul de constituire şi de funcţionare a comitetului districtului bazinului hidrografic, structura şi atribuţiile lui sînt prevăzute într-un regulament aprobat de Guvern.
    Articolul 11. Autorităţile administraţiei publice locale
    Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii:
    a) întreţin şi gestionează corpurile de apă de suprafaţă, zonele şi fîşiile de protecţie a apelor aflate în gestiune, conform art. 50 alin. (4);
    b) îşi deleagă reprezentanţii în comitetul districtului bazinului hidrografic;
    c) informează societatea civilă şi părţile interesate despre anumite aspecte din domeniul apelor, inclusiv despre restricţiile şi interdicţiile folosinţei apelor;
    d) creează, în colaborare cu asociaţii obşteşti, comitete subbazinale ale rîurilor mici;
    e) realizează alte sarcini prevăzute de lege.
    Articolul 12. Colaborarea şi accesul publicului la
                         informaţia din domeniul apelor
    (1) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului sprijină, direct sau prin intermediul instituţiilor subordonate cu atribuţii de gestionare a apelor, participarea instituţiilor publice şi a celor private, a organizaţiilor neguvernamentale, a mass-mediei, a asociaţiilor utilizatorilor de apă, a cetăţenilor, a altor părţi interesate la realizarea măsurilor privind  folosinţa raţională şi protecţia apelor, prin încurajarea:
    a) colaborării active la examinarea diferitelor probleme supuse dezbaterii publice;
    b) iniţierii campaniilor de educare a populaţiei în spiritul formării unei atitudini grijulii faţă de apă;
    c) organizării controlului public asupra  realizării  măsurilor de protecţie a apelor;
    d) comunicării cazurilor de încălcare a legislaţiei în domeniu, precum şi a cazurilor ale căror efecte sînt susceptibile de poluarea, de irosirea sau de secarea apelor;
    e) prezentării propunerilor de optimizare a folosinţei şi a protecţiei apelor;
    f) implicării în lucrări de optimizare a folosinţei şi a protecţiei apelor,  precum  şi în prevenirea şi  în lichidarea efectelor distructive ale apelor;
    g) întreprinderii unor alte acţiuni menite să asigure folosinţa raţională şi protecţia apelor.
    (2) Orice persoană fizică sau persoană juridică are dreptul de a consulta registre, planuri, liste, orice altă informaţie publică în conformitate cu legislaţia privind accesul la informaţie.
Capitolul III
GESTIONAREA DATELOR. POLITICI ŞI PLANIFICARE
    Articolul 13. Monitorizarea resurselor de apă
    (1) Monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă, a apelor subterane şi a zonelor protejate se efectuează de către organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, prin intermediul instituţiilor subordonate, în modul stabilit printr-un regulament aprobat de Guvern. La prizele de apă potabilă, de apă de irigare şi în zonele de agrement monitorizarea se va efectua în comun cu Ministerul Sănătăţii.
    (2) Regulamentul menţionat la alin. (1) specifică parametrii supuşi monito-rizării, procedurile şi măsurile tehnice necesare, fără a se limita la ele, pentru prelevarea de probe şi respectarea cerinţelor de analiză la fiecare parametru, pentru controlul calităţii, pentru practicile de laborator şi înregistrarea de date.
    (3) Posesorii de terenuri riverane sînt obligaţi să le permită reprezentanţilor autorizaţi de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, fără a percepe plată, întreprinderea pe teren a următoarelor acţiuni:
    a) trecerea sau circulaţia personalului cu atribuţii de serviciu în gestionarea apelor în scopul îndeplinirii lor;
    b) transportarea şi depozitarea temporară a materialelor şi a utilajelor, circulaţia acestora şi a personalului, pompările experimentale, în cazul forajelor hidrogeologice, care fac parte din reţeaua naţională de monitorizare;
    c) amplasarea, în albie şi pe maluri, de borne, repere, aparate de măsură şi de control sau de alte aparate ori instalaţii, necesare studiului apelor, precum şi accesul pentru întreţinerea instalaţiilor destinate acestor activităţi;
    d) accesul pentru efectuarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică pe teren.
    (4) Prejudiciul cauzat prin acţiunile prevăzute la alin. (3) lit. a) şi b) se repară din contul alocaţiilor bugetare de stat sau din contul persoanelor autorizate care au cauzat prejudiciul, iar cel cauzat prin acţiunile de la lit.c) şi d) se repară în alt mod prevăzut de legislaţie.
    Articolul 14. Cadastrul de stat al apelor
    (1) Cadastrul de stat al apelor este ţinut de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, prin autoritatea administrativă de gestionare a apei. Cadastrul conţine date referitor la reţeaua hidrografică, inclusiv la identificarea, delimitarea, clasificarea şi la starea corpurilor de apă, la construcţiile şi instalaţiile hidrotehnice, la zonele şi fîşiile de protecţie, la ariile protejate situate în aceste zone,  precum şi date despre prelevările şi restituţiile de apă.
    (2) Structura şi conţinutul Cadastrului de stat al apelor sînt stabilite printr-un regulament aprobat de Guvern.
    Articolul 15. Registrul autorizaţiilor de mediu pentru
                          folosinţa specială a apei
    (1) Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei se ţine de instituţia competentă. Registrul conţine date privind titularii de autorizaţii, tipul autorizaţiilor, data eliberării, termenul de valabilitate, locul de desfăşurare a activităţii autorizate, alte menţiuni privind eliberarea, modificarea, prelungirea, suspendarea, încetarea sau retragerea autorizaţiilor. Actele în a căror bază s-au efectuat înscrierile în Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei se păstrează la dosar.
    (2) Structura şi conţinutul registrului menţionat la alin. (1) se stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern.
    Articolul 16.  Transparenţa informaţiei din Cadastrul
                          de stat al apelor şi din Registrul autorizaţiilor
                          de mediu pentru folosinţa specială a apei
    (1) Informaţia din Cadastrul de stat al apelor şi din Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei este publică.
    (2) Orice persoană fizică sau persoană juridică are dreptul să studieze şi să primească date din Cadastrul de stat al apelor şi din Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei în conformitate cu legislaţia privind accesul la informaţie.
    Articolul 17.  Documentele de politici naţionale în
                          domeniul resurselor de apă
    (1) Documentele de politici naţionale în domeniul resurselor de apă se aprobă conform legislaţiei. Aceste documente trebuie să conţină prevederi referitor la:
    a) cantitatea şi calitatea resurselor de apă existente şi a corpurilor de apă, la folosinţa lor de către toate sectoarele economiei;
    b) volumul fluxului neutilizat al resurselor de apă, luîndu-se în considerare necesităţile de mediu şi tratatele internaţionale în domeniul folosinţei apelor;
    c) cerinţele de apă pe termen scurt, mediu şi lung pentru fiecare sector principal al economiei;
    d) priorităţile de investiţii, avîndu-se în vedere necesitatea de a se asigura aprovizionarea eficientă cu apă şi serviciile de salubritate a populaţiei urbane şi a celei rurale, precum şi respectarea cerinţelor europene aplicabile şi a obiectivelor de mediu pentru ape;
    e) măsurile speciale de prevenire şi de control al poluării apelor de suprafaţă şi a celor subterane;
    f) măsurile prioritare de promovare a adaptării la efectele schimbărilor climatice, inclusiv de identificare şi de combatere a deficitului de apă, avîndu-se în vedere dezechilibrul pe termen lung între cererea şi oferta de apă, precum şi riscul crescut de secetă şi de inundaţii;
    g) programele de măsuri privind îndeplinirea cerinţelor de calitate a mediului pentru ape şi/sau privind atingerea obiectivelor de mediu pentru ape, conform celor ale Uniunii Europene;
    h) termenele concrete de realizare a unor anumite obiective, măsuri, acţiuni, cerinţe etc.
    (2) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului promovează participarea activă a societăţii civile la elaborarea documentelor de politici naţionale în domeniul resurselor de apă prin publicarea de documente şi informarea tuturor părţilor interesate, oferind tuturor oportunitatea de a comenta şi de a face recomandări cu privire la conţinutul acestor documente.
    (3) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului asigură publicitatea documentelor de politici naţionale în domeniul resurselor de apă prin intermediul mass-mediei naţionale.
    Articolul 18. Documentele de politici naţionale privind
                          apele uzate
    Documentele de politici naţionale privind apele uzate se aprobă conform legislaţiei şi conţin prevederi referitor la:
    a) proiectarea, finanţarea, construcţia, punerea în funcţiune şi exploatarea sistemelor de colectare şi a staţiilor de epurare a apelor uzate în localităţile urbane, precum şi la termenul în care Republica Moldova trebuie să se conformeze cerinţelor aplicabile în Uniunea Europeană în acest domeniu;
    b) identificarea şi punerea în aplicare a măsurilor care ar oferi costuri eficiente ale epurării apelor uzate în localităţile rurale, astfel încît să se reducă şi să se minimalizeze poluarea apei, şi care ar proteja aprovizionarea cu apă potabilă, precum şi la proiectarea, finanţarea, construcţia, punerea în funcţiune şi exploatarea unor sisteme locale de colectare a apelor uzate, a unor staţii de epurare, la implementarea unor procese, tehnologii şi metode de alternativă adecvate.
    Articolul 19. Planul de gestionare a districtului bazinului
                         hidrografic
    (1) Districtul bazinului hidrografic se gestionează în baza unui plan elaborat de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, în consultare cu comitetul districtului bazinului hidrografic, aprobat de Guvern.
    (2) Planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic prevede măsuri de implementare a documentelor de politici naţionale în domeniul resurselor de apă şi include:
    a) evaluarea calităţii şi a cantităţii resurselor de apă în cadrul districtului bazinului hidrografic;
    b) evaluarea riscului deficitului de apă, al secetei, al inundaţiilor, al poluării şi al eşecului barajelor din cadrul districtului bazinului hidrografic, evaluarea costurilor de prevenire, de reducere sau de atenuare a unor astfel de riscuri;
    c) identificarea zonelor din districtul bazinului hidrografic în care există risc de poluare din surse difuze;
    d) analiza ariilor protejate existente şi a zonelor de protecţie stabilite în conformitate cu legislaţia, identificarea necesităţii de stabilire a unor noi arii sau zone ori de modificare a celor existente;
    e) priorităţile folosinţei speciale a apei, măsurile de abordare a riscurilor şi a problemelor identificate la lit. b) şi c), standardele existente şi cele viitoare;
    f) alte aspecte relevante.
    (3) Procedura de elaborare a planului menţionat la alin. (1) şi (2), precum şi procedura de revizuire a acestuia se stabilesc de către organul central al administraţiei publice în domeniul mediului şi se aprobă de Guvern.
    (4) Planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic se revizuieşte la fiecare 6 ani.
    Articolul 20. Informarea şi consultarea societăţii civile
    (1) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului încurajează, direct sau prin intermediul instituţiilor subordonate cu atribuţii de gestionare a apelor, participarea activă a tuturor părţilor interesate la elaborarea, la revizuirea şi la actualizarea planului de gestionare a districtului bazinului hidrografic prin publicare şi supunere la dezbatere publică:
    a) a calendarului şi a programului de elaborare a planului, a măsurilor care trebuie luate în materie de consultare;
    b) a sintezei provizorii privind problemele identificate în materie de gestionare a apelor în districtul bazinului hidrografic;
    c) a proiectului de plan de gestionare a districtului bazinului hidrografic sau a altei informaţii relevante.
    (2) Informaţia menţionată la alin. (1), documentele de referinţă şi informaţiile utilizate la elaborarea planului de gestionare a districtului bazinului hidrografic se pun la dispoziţia solicitanţilor gratuit, la cerere.
    (3) Termenul de consultare şi de formulare în scris a comentariilor şi a obiecţiilor pe marginea documentelor supuse dezbaterii trebuie să fie de cel puţin 6 luni.
Capitolul IV
FOLOSINŢA APELOR ŞI AUTORIZAREA
FOLOSINŢEI APELOR
    Articolul 21. Folosinţa apelor
    (1) Se consideră folosinţă a apelor următoarele activităţi:
    a) captarea apei dintr-un corp de apă de suprafaţă sau dintr-un corp de apă subterană, transportul şi folosinţa ulterioară a apei;
    b) îndiguirea sau depozitarea apei în spatele unui baraj sau al altor construcţii şi instalaţii hidrotehnice;
    c) colectarea, tratarea şi evacuarea apei uzate;
    d) devierea, restricţionarea sau modificarea fluxului de apă într-un corp de apă;
    e) modificarea albiei, a malurilor, a cursului sau a caracteristicilor unui corp de apă;
    f) construirea de structuri permanente pe terenul fondului de apă.
    (2) Utilizatorii de apă sînt obligaţi:
    a) să folosească apa în mod raţional şi econom;
    b) să întreprindă măsuri pentru protecţia apelor împotriva poluării;
    c) să respecte drepturile altor utilizatori de apă;
    d) să ţină evidenţa apei folosite şi să o raporteze, conform unui regulament aprobat de Guvern.
    Articolul 22. Folosinţa generală a apei
    (1) Se consideră folosinţă generală şi nu necesită autorizaţie de mediu pentru folosinţă specială utilizarea apei în următoarele scopuri:
    a) consumul uman şi alte necesităţi casnice;
    b) adăparea animalelor fără utilizarea de structuri permanente;
    c) irigarea terenurilor de pe lîngă casă;
    d) scăldatul şi agrementul;
    e) captarea şi folosinţa apei pentru lupta împotriva incendiilor sau în orice altă situaţie de urgenţă.
    (2) Irigarea efectuată de către o persoană aprovizionată legal cu apă printr-un sistem centralizat de irigare gestionat de o asociaţie a utilizatorilor de apă pentru irigare sau de o altă persoană care deţine autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei nu necesită o astfel de autorizaţie.
    (3) Folosinţa apei pentru scăldat şi agrement poate fi limitată sau interzisă:
    a) de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului sau de alte organe ale administraţiei publice abilitate în cazul unui pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea oamenilor sau într-o zonă de protecţie stabilită în conformitate cu legislaţia;
    b) de titularul unei autorizaţii de mediu pentru folosinţa specială a apei în conformitate cu condiţiile autorizaţiei.
    (4) La sesizarea autorităţii administraţiei publice abilitate, organul central al administraţiei publice în domeniul mediului poate limita sau interzice temporar folosinţa generală a apei în cazul în care există un pericol iminent pentru viaţa şi sănătatea oamenilor sau un pericol pentru starea apelor şi echilibrul ecologic.
    (5) Precipitaţiile atmosferice care cad pe terenurile private pot fi folosite de către proprietar în conformitate cu dispoziţiile Codului civil.
    (6) Titularul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei este obligat să asigure accesul la folosinţa generală a apei indicată la alin. (1).
    (7) Dreptul la folosinţa generală a apei nu implică dreptul de trecere printr-un teren privat decît în condiţiile prevăzute de Codul civil.
    Articolul 23. Folosinţa specială a apei
    (1) Folosinţa apei care nu cade sub incidenţa art. 22 se consideră folosinţă specială şi poate fi efectuată numai în bază de autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei.
    (2) Sînt considerate folosinţă specială a apei şi următoarele activităţi:
    a) captarea apei din sursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane pentru aprovizionarea cu apă destinată consumului uman;
    b) captarea şi folosinţa apei din sursele de apă de suprafaţă şi din cele subterane în scopuri tehnice şi industriale, inclusiv la prelucrarea produselor alimentare şi în agroindustrie;
    c) captarea şi folosinţa apei din diferite surse pentru irigare;
    d) folosinţa apei în acvacultură şi piscicultură;
    e) deversarea apelor uzate;
    f) utilizarea apei pentru generarea de energie hidro-electrică;
    [Art.23 al.(2), lit.f) modificată prin LP96 din 12.06.14, MO174-177/04.07.14 art.403]
    g) exploatarea de pontoane, debarcadere şi de alte structuri hidraulice pe terenul fondului de apă;
    [Art.23 al.(2), lit.g) modificată prin LP96 din 12.06.14, MO174-177/04.07.14 art.403]
    h) dezvoltarea şi exploatarea comercială a plajelor şi a zonelor de agrement.
    Articolul 24. Priorităţi la  folosinţa apei
    (1) Satisfacerea necesităţii populaţiei în apă potabilă şi în apă pentru necesităţi casnice, asigurarea debitelor salubre au prioritate faţă de folosinţa apei în alte scopuri.
    (2) În cazul în care planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic nu specifică o altă ordine de priorităţi la folosinţa şi la alocarea apei, inclusiv a celei subterane, folosinţa specială a apei va fi conformată următoarelor priorităţi:
    a) irigarea şi adăpatul animalelor;
    b) activităţile industriale, inclusiv activităţile miniere şi activităţile în agroindustrie;
    c) pescuitul şi piscicultura;
    d) generarea de hidroenergie;
    e) sportul şi agrementul;
    f) alte domenii.
    Articolul 25. Cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu
                          pentru folosinţa specială a apei
    (1) Cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei se înaintează instituţiei competente.
    (2) Lista actelor necesare solicitantului pentru obţinerea autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei include:
    a) documentul care atestă dreptul de proprietate sau de folosinţă asupra terenului pe care este situat corpul de apă, asupra construcţiilor hidrotehnice, precum şi asupra altor construcţii destinate folosinţei apelor;
    b) planul şi/sau schema terenului, cu indicarea, după caz,  a construcţiilor hidrotehnice, a mijloacelor de măsurare a cantităţii de apă care urmează a fi folosită şi deversată, precum şi a altor construcţii destinate folosinţei apelor;
    c) paşaportul prizei de apă;
    d) regulamentul de exploatare a barajelor, iazurilor şi a lacurilor de acumulare;
    e) calculele privind cantitatea de apă care urmează a fi folosită şi volumul de ape uzate;
    f) planul de acţiuni/investiţii privind protecţia resurselor de apă în perioada de folosinţă a apei;
    g) rezultatele analizelor privind proprietăţile fizico-chimice şi/sau bacteriologice ale apei;
    h) contractul pentru folosirea sectorului de subsol;
    i) contractul de transportare şi receptare a apelor uzate pentru epurare, în cazul lipsei propriului sistem de evacuare şi epurare a apelor uzate;
    j) dovada publicării în presa locală a anunţului prevăzut la alin. (4) cu privire la solicitarea eliberării autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei.
    [Art.25 al.(2) în redacția LP96 din 12.06.14, MO174-177/04.07.14 art.403]
    (3) În cazul folosinţei apei care implică deversarea apelor uzate, se aplică dispoziţiile art. 41 alin. (1).
    (31) În dependenţă de tipurile de folosinţă specială a apei, la cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei solicitantul anexează:
    a) pentru activităţile specificate la art. 23 alin. (2) lit. a), b) şi d) – actele prevăzute la alin. (2) lit. a)–j) din prezentul articol;
    b) pentru activitatea specificată la  art. 23 alin. (2) lit. c) – actele prevăzute la  alin. (2) lit. a)–h) şi j) din prezentul articol;
    c) pentru activitatea specificată la art. 23  alin. (2) lit. e) – actele prevăzute la alin. (2) lit. b), d), e), g) şi j) din prezentul articol;
    d) pentru activitatea specificată la art. 23  alin. (2) litera f) – actele prevăzute la alin. (2) lit. b), d) – f) şi j) din prezentul articol;
    e) pentru activităţile specificate la art. 23 alin. (2) lit. g) şi h) – actele prevăzute la alin. (2) lit. a), b), d), f), g) şi j) din prezentul articol.
    [Art.25 al.(31) introdus prin LP96 din 12.06.14, MO174-177/04.07.14 art.403]
    (4) Solicitantul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei este obligat să publice în presa locală un anunţ cu privire la solicitarea eliberării autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei, precum şi să îl afişeze la primăria din localitate. Orice persoană fizică sau persoană juridică ce are obiecţii la cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei poate notifica în scris instituţiei competente în termen de 30 de zile de la publicarea anunţului.
    (5) Instituţia competentă, în termen de 30 de zile de la primirea cererii:
    a) coordonează, prin procedura ghişeului unic, condiţiile de folosinţă a apei cu autorităţile de supraveghere a sănătăţii publice, de gestionare a apelor, de folosire a resurselor minerale, de protecţie a mediului, de protecţie a resurselor biologice acvatice, precum şi cu autorităţile de supraveghere sanitar-veterinară, de protecţie civilă şi situaţii excepţionale, conform unui regulament aprobat de Guvern;
    b) organizează, în comun cu autorităţile specificate la lit. a), inspectarea corpului de apă, a construcţiilor hidrotehnice, precum şi a altor construcţii destinate folosinţei apelor indicate în cerere.
    [Art.25 al.(5) în redacția LP96 din 12.06.14, MO174-177/04.07.14 art.403]
    (6) Instituţia competentă plasează pe site-ul său oficial cererile de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei şi organizează, după caz, audieri publice cu privire la numitele cereri dacă acestea din urmă implică un impact semnificativ asupra mediului sau dacă au fost prezentate obiecţii conform alin. (4).
    (7) Termenul maxim de examinare a cererii şi de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei este de două luni. În cazul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei pe termen lung, termenul poate fi prelungit cu  două luni.
    (8) Termenul indicat la alin. (7) curge din momentul prezentării de către solicitant a tuturor documentelor necesare, conform prezentei legi.
    Articolul 26. Termenul autorizaţiei de mediu pentru
                          folosinţa specială a apei
    (1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei se eliberează pentru un termen de 12 ani, cu excepţia cazurilor în care:
    a) autorizaţia este cerută pentru un termen mai scurt;
    b) autorizaţia este cerută pentru un termen lung în temeiul alin. (2).
    (2) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei pe termen lung se eliberează pentru 25 de ani în cazul în care solicitantul se obligă să facă o investiţie pe termen lung avînd ca obiect construcţia, îmbunătăţirea sau reabilitarea:
    a) unui baraj în scopuri hidroenergetice sau de altă natură;
    b) unei construcţii hidrotehnice sau instalaţii pentru tratarea şi furnizarea apei potabile.
    Articolul 27. Eliberarea autorizaţiei de mediu pentru
                          folosinţa specială a apei
    (1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei, inclusiv pe termen lung, se eliberează cu titlu gratuit de către instituţia competentă.
    [Art.27 al.(1) modificat prin LP96 din 12.06.14, MO174-177/04.07.14 art.403]
    (2) La examinarea cererii de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei se vor lua în considerare:
    a) planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic relevant;
    b) obligaţiile Republicii Moldova asumate în conformitate cu tratatele internaţionale;
    c) priorităţile la folosinţa apei aplicabile în cadrul districtului bazinului hidrografic relevant;
    d) conţinutul expertizelor ecologice sau de evaluare a impactului asupra mediului cerute de lege;
    e) utilizarea celor mai bune tehnici disponibile;
    f) obiecţiile scrise, precum şi concluziile audierilor publice referitoare la cerere.
    (3) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei nu se eliberează dacă aceasta ar afecta negativ:
    a) folosinţa apei de către orice persoană fizică sau persoană juridică ce deţine autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei;
    b) cerinţele de calitate a mediului pentru ape menţionate la art. 37 sau obiectivele de mediu pentru ape menţionate la art. 38;
    c) cerinţele minime pentru debit salubru.
    (4) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei se înscrie în  Registrul autorizaţiilor de mediu pentru folosinţa specială a apei, în conformitate cu prevederile art. 15.
    (5) Decizia de eliberare sau de refuz al eliberării autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei poate fi atacată în instanţă de contencios administrativ, fără a fi necesară procedura prealabilă.
    Articolul 28. Conţinutul autorizaţiei de mediu pentru
                          folosinţa specială a apei
    (1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei trebuie să prevadă:
    a) scopul în care va fi folosită apa;
    b) volumul de apă pe care titularul ei este în drept să îl capteze, să îl îndiguiască, să îl devieze şi să îl folosească, prin referire fie la un volum fix, fie la o cotă-parte din flux;
    c) volumul fluxului de restituţie, dacă este cazul, locul în care fluxul de restituţie va fi deversat.
    (2) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei obligă titularul să respecte  următoarele condiţii generale:
    a) folosinţa raţională a apei în scopul specificat;
    b) prevenirea poluării apei;
    c) instalarea echipamentelor de măsurare a volumului de apă folosită;
    d) furnizarea informaţiei cu privire la volumul de apă folosit;
    e) respectarea normelor de deversare;
    f) asigurarea zonelor de protecţie sanitară a sursei de apă;
    g) respectarea cerinţelor igienice de calitate a apei.
    (3) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei obligă titularul să respecte anumite condiţii speciale privind:
    a) modul în care va fi folosită apa;
    b) variaţiile sezoniere sau temporale de folosinţă a apei;
    c) luarea măsurilor de reducere a efectelor poluării şi întreprinderea unor alte măsuri de protecţie a mediului;
    d) gestionarea eficientă şi protecţia apelor.
    Articolul 29. Titularul autorizaţiei de mediu pentru
                          folosinţa specială a apei
    (1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei este un document personal, care nu poate fi cesionat decît cu acordul prealabil al instituţiei competente, cu respectarea de către cesionar a prevederilor art. 27 alin. (1). Acordul prealabil nu este necesar în caz de:
    a) succesiune;
    b) înstrăinare a terenului sau a construcţiei hidrotehnice la care se referă autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei.
    (2) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei, cesionată conform alin. (1), rămîne valabilă cu condiţia ca, în termen de două luni de la data cesiunii, cesionarul să înregistreze cesiunea la instituţia competentă.
    Articolul 30. Modificarea şi suspendarea autorizaţiei
                         de mediu pentru folosinţa specială a  apei
    (1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei poate fi modificată de către instituţia competentă:
    a) la cererea titularului ei, inclusiv în caz de modificare substanţială survenită în exploatare care poate avea efecte semnificative asupra apelor;
    b) temporar, în cazul în care este necesară aplicarea cerinţelor ce ţin de debitul salubru al sursei de apă ca urmare a adoptării unei hotărîri de declarare a stării de secetă în conformitate cu art. 48.
    (2) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei poate fi suspendată de către instituţia competentă:
    a) la cererea titularului;
    b) în caz de neexecutare în termen de cel mult 30 de zile a prescripţiei eliberate ca urmare a nerespectării condiţiilor de autorizare;
    c) în cazul în care nu au fost revizuite condiţiile de deversare conform art. 42 alin. (3) şi (4);
    d) în cazul în care este necesară aplicarea cerinţelor ce ţin de debitul salubru al sursei de apă ca urmare a adoptării unei hotărîri de declarare a stării de secetă în conformitate cu art. 48;
    e) în cazul în care este necesară protejarea sănătăţii publice sau în alte cazuri excepţionale.
    (3) Instituţia competentă, în decursul a 3 zile de la data suspendării prevăzute la alin. (2) lit. b)–e), iniţiază procese de judecată. Decizia instituţiei competente privind suspendarea se aplică pînă la adoptarea hotărîrii judecătoreşti definitive.
    Articolul 31. Încetarea şi retragerea autorizaţiei de
                         mediu pentru folosinţa specială a apei
    (1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei încetează:
    a) la cererea titularului;
    b) la expirarea termenului de valabilitate;
    c) în cazul în care apa la care se referă nu a fost folosită în decursul a 3 ani consecutivi;
    d) în caz de retragere.
    (2) Instituţia competentă are dreptul să retragă autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei dacă este necesară realocarea de apă pentru un alt scop în conformitate cu utilitatea publică şi/sau cu planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic relevant.
    (3) În cazul retragerii prevăzute la alin. (2), titularul autorizaţiei are dreptul să obţină gratuit o nouă autorizaţie pentru folosinţa unui volum echivalent de apă de la o resursă de alternativă ori o compensaţie calculată pe aceeaşi bază legală ca exproprierea în interes public.
    (4) Instituţia competentă iniţiază proces de judecată de retragere a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei în cazul în care:
    a) se constată că titularul autorizaţiei nu respectă condiţiile de autorizare după o perioadă anterioară de suspendare a autorizaţiei de maximum 30 de zile;
    b) autorizaţia a fost cesionată fără respectarea art. 29.
    Articolul 32. Prelungirea autorizaţiei de mediu pentru
                         folosinţa specială a apei
    (1) Titularul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei poate solicita instituţiei competente prelungirea autorizaţiei în conformitate cu procedura de eliberare a unei astfel de autorizaţii. Cererea de prelungire a autorizaţiei de mediu pentru  folosinţa specială a apei trebuie depusă cu cel puţin 3 luni înainte de expirare.
    (2) Instituţia competentă prelungeşte autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei, cu excepţia cazurilor în care:
    a) ordinea de priorităţi ale planului de gestionare a districtului bazinului hidrografic aplicabil prevede ca toată apa sau o parte din ea să fie realocată în alt scop;
    b) există alte motive de interes public pentru respingerea cererii de prelungire.
    (3) Restricţiile specificate la alin. (2) nu se raportă la captarea apei pentru aprovizionarea cu apă destinată consumului uman.
    Articolul 33. Terenurile şi  construcţiile hidrotehnice
                         destinate folosinţei speciale a apei
    (1) În cazul în care terenul unui corp de apă, construcţiile hidrotehnice şi terenurile pe care se află sînt necesare pentru exercitarea dreptului de folosinţă specială a apei, dar nu sînt deţinute de solicitantul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei, acesta trebuie să obţină dreptul de folosinţă a terenurilor şi a construcţiilor hidrotehnice.
    (2) Dreptul de proprietate şi/sau dreptul de folosinţă a construcţiilor hidrotehnice şi a terenurilor destinate folosinţei speciale a apei pot fi dobîndite şi/sau cesionate în conformitate cu prevederile Codului civil şi ale Legii privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice.
    (3) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului iniţiază, direct sau prin intermediul instituţiilor subordonate, procese judiciare de demolare a construcţiilor şi demontare a instalaţiilor hidrotehnice neautorizate situate pe terenul fondului apelor sau pe ape.
Capitolul V
PROTECŢIA APELOR
    Articolul 34. Interzicerea poluării apelor
    (1) Deversarea, introducerea de poluanţi într-un corp de apă de suprafaţă, într-un corp de apă subterană, în terenurile fondului de apă sau în terenurile din care este posibilă scurgerea într-un corp de apă de suprafaţă sau într-un corp de apă subterană sînt interzise, cu excepţia cazurilor în care se efectuează în  conformitate cu condiţiile de deversare a apei uzate prevăzute în autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei.
    (2) Substanţele specifice care se introduc în apele de suprafaţă în scopuri de pescuit sau de acvacultură, dar care nu produc impact negativ asupra calităţii apelor receptoare şi pentru care nu este necesară obţinerea condiţiilor de deversare a apei uzate, se stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern.
    (3) Zonele de protecţie sanitară a prizelor de apă din apele de suprafaţă şi din apele subterane se stabilesc conform unui regulament aprobat  de Guvern.
    Articolul 35. Substanţele prioritar periculoase
    Lista substanţelor prioritar periculoase care, din cauza naturii lor periculoase sau a riscului sporit pe care îl prezintă pentru mediu, nu pot fi deversate în corpuri de apă de suprafaţă, în corpuri de apă subterane sau pe terenuri ale fondului de apă se aprobă de Guvern.
    Articolul 36. Cerinţele privind deversarea substanţelor
                         periculoase
    (1) Cerinţele privind deversarea substanţelor periculoase, altele decît substanţele prioritar periculoase prevăzute la art. 35, se stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern, care va prevedea:
    a) valorile-limită de emisie;
    b) controlul asupra emisiei şi cerinţele tehnice de epurare a deşeurilor lichide şi a efluenţilor înainte de deversarea acestora, inclusiv cerinţele de utilizare a celor mai bune tehnici disponibile;
    c) monitorizarea şi cerinţele de raportare.
    (2) Conţinutul celor mai bune tehnici disponibile se aprobă de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului.
    Articolul 37. Cerinţele de calitate a mediului pentru ape
    (1) Cerinţele de calitate a mediului pentru ape trebuie să prevadă, fără a se limita la ele, valori de temperatură, de aciditate/alcalinitate, de oxigen dizolvat, parametri chimici şi microbiologici. Cerinţele se stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern. Regulamentul trebuie să conţină şi prevederi referitor la:
    a) cerinţele de monitorizare a calităţii apelor, inclusiv la metodele de măsurare, de prelevare a probelor, la frecvenţa analizelor şi a procedurilor, la cerinţele de gestionare a datelor;
    b) publicitatea informaţiei privind respectarea cerinţelor de calitate a mediului pentru ape;
    c) clasificarea apelor prin referinţă la cerinţele de calitate a mediului pentru ape stabilite în conformitate cu alin. (3);
    d) interzicerea folosinţei apei în anumite scopuri din corpurile în care apa nu corespunde cerinţelor stabilite;
    e) impunerea măsurilor de remediere care urmează a fi întreprinse pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele de calitate a mediului pentru ape, inclusiv la elaborarea unor planuri de gestionare şi de remediere prin intermediul unor procedee participative care implică publicul şi/sau utilizatorii apelor respective.
    (2) Cerinţele de calitate a mediului pentru ape sînt stabilite în conformitate cu alin. (1) pentru toate resursele de apă, precum şi pentru:
    a) folosinţa unor anumite corpuri de apă;
    b) activităţile care sînt autorizate sau care au loc în corpurile de apă de la lit. a);
    c) corpurile de apă identificate în conformitate cu alin. (3), care necesită protecţie în vederea susţinerii unor anumite activităţi.
    (3) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului identifică apele sau corpurile de apă cărora le sînt aplicabile cerinţele de calitate a mediului pentru ape sau care au nevoie de protecţie în vederea susţinerii unor anumite activităţi în aceste zone, în conformitate cu o procedură stabilită de Guvern.
    (4) Identificarea efectuată în conformitate cu alin. (3) se ia în considerare la revizuirea planului de gestionare a districtului bazinului hidrografic.
    Articolul 38. Obiectivele de mediu pentru ape
    (1) Obiectivele de mediu pentru ape cu referire la starea chimică şi/sau ecologică şi/sau la starea cantitativă a apelor de suprafaţă, a apelor subterane şi a zonelor de protecţie se stabilesc de Guvern.
    (2) În sensul prezentei legi:
    a) starea apelor de suprafaţă înseamnă starea unui corp de apă de suprafaţă determinată de cea mai proastă stare ecologică şi chimică a sa;
    b) starea apelor subterane înseamnă starea unui corp de apă subterană determinată de cea mai proastă stare cantitativă şi chimică a sa;
    c) starea chimică a apelor de suprafaţă înseamnă starea generată de concentraţia de poluanţi în apele de suprafaţă;
    d) starea chimică a apelor subterane înseamnă starea chimică a unui corp de apă subterană;
    e) starea ecologică înseamnă calitatea structurii şi a funcţionării ecosistemelor acvatice asociate apelor de suprafaţă;
    f) starea cantitativă reprezintă gradul de afectare a unui corp de apă subterană de către captările directe şi indirecte.
    (3) Criteriile generale privind starea apelor pentru corpurile de apă de suprafaţă, inclusiv rîuri, lacuri, corpuri de apă artificiale sau puternic modificate, pentru corpurile de apă subterană, precum şi definiţiile necesare, se stabilesc de Guvern.
    (4) Asigurarea conformităţii stării apelor pentru corpurile de apă din fiecare district al bazinului hidrografic cu obiectivele indicate la alin. (1) se efectuează în baza măsurilor elaborate de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, în consultare cu comitetul districtului bazinului hidrografic. Măsurile trebuie incluse în planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic.
    (5) În cazul unor circumstanţe excepţionale legate de cauze naturale sau de o forţă majoră ori dacă, în comparaţie cu beneficiul anticipat, acest lucru ar fi posibil doar la un cost disproporţionat în raport cu fezabilitatea tehnică, comitetul districtului bazinului hidrografic poate solicita Guvernului derogare de la conformitatea cu obiectivele de mediu pentru ape.
    (6) Conţinutul minim al măsurilor stabilite în conformitate cu alin. (4) şi criteriile derogării acordate în conformitate cu alin. (5) se stabilesc de Guvern.
    Articolul 39. Cerinţele de epurare a apelor uzate în
                          localităţile urbane
    Cerinţele pentru exploatarea sistemelor de colectare a apelor uzate în localităţile urbane şi pentru exploatarea staţiilor de epurare se stabilesc printr-un regulament aprobat de Guvern, care trebuie să conţină prevederi referitor la:
    a) metoda şi gradul de epurare care trebuie asigurate în funcţie de numărul de locuitori/de mărimea localităţii deservite sau care urmează să fie deservită de un sistem de colectare şi de o staţie de epurare şi/sau de calitatea apelor receptoare în care se deversează apele uzate epurate;
    b) identificarea şi clasificarea unor astfel de ape receptoare, desemnate ca zone sensibile;
    c) obligativitatea deversării tuturor apelor industriale uzate într-un sistem de colectare în localităţile urbane, care trebuie să aibă loc pe baza unui acord, cu excepţia cazurilor argumentate din punct de vedere tehnic, economic şi ecologic;
    d) condiţiile privind gestionarea nămolurilor ce rezultă din procesul de epurare;
    e) obligativitatea monitorizării evacuărilor de deşeuri lichide şi a monitorizării efectelor acestora, în plus faţă de cerinţele de raportare;
    f) alte aspecte relevante.
    Articolul 40. Cerinţele de epurare a apelor uzate în
                          localităţile rurale
    Cerinţele de colectare, depozitare, de epurare şi deversare a apelor uzate casnice în localităţile rurale, inclusiv cerinţele de exploatare a sistemelor de colectare locale, a staţiilor şi a proceselor de epurare alternative, a tehnologiilor şi a proceselor adecvate, se stabilesc într-un regulament aprobat de Guvern.
    Articolul 41. Reglementarea deversării apei uzate
    (1) În cazul în care folosinţa apei implică deversarea apei uzate sau un alt proces de poluare a apei, la cererea de eliberare a autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei se anexează:
    a) descrierea procesului de deversare;
    b) expertiza ecologică a documentaţiei de proiect pentru procesul de deversare;
    c) descrierea cantităţii şi compoziţiei poluanţilor care urmează să fie deversaţi;
    d) descrierea metodelor propuse de monitorizare a  deversării.
    (2) La examinarea cererii menţionate la alin. (1), instituţia competentă:
    a) aplică cerinţele de deversare relevante adoptate în temeiul art. 36, cu excepţia cazurilor în care realizarea cerinţelor de calitate a mediului pentru ape menţionate la art. 37 şi a obiectivelor de mediu pentru ape menţionate la art. 38 impune condiţii mai severe şi, prin urmare, controale de emisie mai stricte;
    b) ia în considerare impactul deversării solicitate asupra altor utilizatori de apă;
    c) consultă organele abilitate în cazul deversării în surse de apă potabilă şi în zone de agrement.
    Articolul 42. Condiţiile autorizaţiei de mediu pentru folosinţa
                         specială a apei care implică deversarea apei uzate
    (1) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei care implică deversarea apei uzate, pe lîngă prevederile art. 28, trebuie să conţină:
    a) valorile-limită de emisie în ceea ce priveşte fiecare substanţă a cărei deversare este autorizată;
    b) descrierea locului de amplasare a construcţiilor de deversare, descrierea caracteristicilor acestora;
    c) obligativitatea monitorizării de către titularul autorizaţiei, precum şi frecvenţa cu care informaţiile monitorizării urmează să fie furnizate către instituţia competentă;
    d) descrierea proceselor de epurare sau de epurare prealabilă la care trebuie să se supună deşeurile sau poluanţii înainte de deversare;
    e) descrierea construcţiei, exploatării şi întreţinerii oricărei structuri care este necesară pentru epurarea sau epurarea prealabilă a deşeurilor şi a poluanţilor ori care controlează modul sau locul lor de deversare;
    f) aspectele necesare minimalizării sau prevenirii poluării corpurilor de apă, realizării cerinţelor de calitate a mediului pentru ape şi a obiectivelor de mediu pentru ape, inclusiv variaţiile sezoniere sau de altă natură cu privire la cantitatea sau la concentraţia de poluanţi care poate fi deversată.
    (2) Autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei care implică deversarea apei uzate poate preciza termenul-limită de reducere progresivă a cantităţii şi/sau a concentraţiei de poluanţi care poate fi deversată.
    (3) Condiţiile de deversare a apei uzate prevăzute în autorizaţia de mediu pentru folosinţa specială a apei se revizuiesc la fiecare 3 ani.
    (4) Titularul autorizaţiei înaintează instituţiei competente cerere de revizuire cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de 3 ani. La cerere se anexează descrierea procesului de deversare şi copia rapoartelor de monitorizare furnizate conform alin. (1) lit. c).
    (5) În baza cererii menţionate la alin. (4), instituţia competentă revizuieşte condiţiile de deversare a apei uzate prevăzute în autorizaţie, avînd ca scop îmbunătăţirea calităţii apei, şi modifică, atunci cînd este necesar, aceste condiţii pentru a reduce cantitatea, tipul şi/sau concentraţia de poluanţi deversaţi:
    a) ca rezultat al introducerii în legislaţie a unor valori-limită de emisie mai stricte;
    b) pentru asigurarea conformităţii cu cerinţele de calitate a mediului pentru ape şi/sau cu obiectivele de mediu pentru ape;
    c) în virtutea schimbărilor produse în tehnologie în ceea ce priveşte cele mai bune tehnici disponibile.
    Articolul 43. Prevenirea poluării din activităţi agricole
    (1) Identificarea apelor care sînt sau care ar putea fi afectate de poluare din activităţi agricole şi desemnarea suprafeţelor de teren care au scurgere în apele respective ca fiind zone vulnerabile se efectuează de către organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, în consultare cu fiecare comitet al districtului bazinului hidrografic, în baza unui regulament aprobat de Guvern.
    (2) Regulamentul menţionat în alin. (1) trebuie să conţină şi prevederi referitor la:
    a) normele de utilizare a produselor de uz fitosanitar şi a fertilizanţilor în cadrul zonelor vulnerabile;
    b) elaborarea unui cod sau a unor coduri de bune practici agricole pentru a fi puse în aplicare de către agricultori, pe bază de voluntariat, precum şi a unor programe de promovare a implementării codurilor, inclusiv de formare şi de informare a agricultorilor;
    c) programele generale de acţiuni sau programele aplicate în anumite zone, care pot conţine norme obligatorii privind depozitarea şi utilizarea unor anumite produse de uz fitosanitar şi unor anumiţi fertilizanţi;
    d) monitorizarea efectului activităţilor întreprinse în temeiul prezentului articol, precum şi a concentraţiei de nitraţi în apele dulci.
    Articolul 44. Evacuarea apei de drenaj de pe teren
    (1) Nu este necesară obţinerea condiţiilor de deversare a apei uzate dintr-un sistem de drenaj al terenurilor folosite în scopuri agricole, silvice sau horticole, cu excepţia prevederilor alin. (2) lit. b).
    (2) În cazul în care evacuarea apei de drenaj de pe teren ar putea provoca poluarea gravă a apelor sau în vederea respectării cerinţelor de calitate a mediului pentru ape menţionate la art. 37 ori a obiectivelor de mediu pentru ape menţionate la art. 38, printr-un regulament aprobat de Guvern:
    a) se stabilesc cerinţe tehnice pentru epurarea apei de drenaj, inclusiv pentru crearea şi utilizarea de iazuri speciale, de zone umede construite şi de filtre; şi/sau
    b) se impune ca astfel de evacuări să aibă loc numai în temeiul condiţiilor de deversare.
Capitolul VI
FOLOSINŢA ŞI PROTECŢIA APELOR SUBTERANE
    Articolul 45. Folosinţa apelor subterane
    (1) Folosinţa apelor subterane cu proprietăţi potabile în alte scopuri decît cel al alimentării cu apă potabilă şi cu apă menajeră este interzisă.
    (2) În zonele în care nu există surse necesare de apă de suprafaţă, dar există rezerve suficiente de ape subterane, inclusiv cu proprietăţi potabile, se permite folosirea acestora în alte scopuri decît cel al alimentării cu apă potabilă şi menajeră în baza unor reglementări aprobate de Guvern.
    [Art.45 al.(2) în redacția LP162 din 18.07.14, MO261-267/05.09.14 art.582]
    (3) Folosinţa apei subterane se efectuează numai în baza autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei.
    (4) Nu este necesară obţinerea autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei în cazul în care folosinţa apelor freatice se încadrează în folosinţa generală a apei conform art. 22.
    Articolul 46. Calitatea apelor subterane
    (1) Cerinţele de calitate a apelor subterane se stabilesc printr-un regulament aprobat de Guvern, care trebuie să conţină prevederi referitor la:
    a) obiectivele de gestionare a apelor subterane sau a corpurilor de apă subterană care pot prevedea, fără a se limita la acestea, starea cantitativă şi chimică, concentraţia de poluanţi ca urmare a activităţilor umane, asigurarea unui echilibru între captare şi realimentare;
    b) cerinţele de calitate pentru apele subterane;
    c) permisiunea realimentării şi stabilirea unor condiţii specifice de explorare şi de captare a apelor subterane;
    d) zonele sanitare ale sondelor.
    (2) Măsurile de asigurare a respectării obiectivelor prevăzute la alin. (1) se elaborează în consultare cu comitetul districtului bazinului hidrografic.
Capitolul VII
GESTIONAREA SECETEI ŞI A INUNDAŢIILOR
    Articolul 47. Planurile de gestionare a secetei
    Planificarea gestionării secetei este reglementată printr-un regulament aprobat de Guvern, care trebuie să conţină prevederi referitor la:
    a) elaborarea unor planuri individuale de gestionare a secetei pentru fiecare district al bazinului hidrografic ori subbazin;
    b) precizarea indicatorilor care permit identificarea împrejurărilor de secetă;
    c) stabilirea unor sisteme de monitorizare specifice pentru identificarea împrejurărilor de secetă;
    d) identificarea obiectivelor de gestionare şi a măsurilor de atenuare a efectelor secetei, inclusiv a măsurilor de raţionalizare a cererii de apă, de stabilire a priorităţilor la folosinţa apei, de sprijinire a necesităţilor umane de bază, inclusiv în produse alimentare, de protecţie a ecosistemelor acvatice;
    e) măsurile de participare a publicului la elaborarea şi la punerea în aplicare a planurilor de gestionare a secetei, inclusiv la măsurile de informare;
    f) crearea rezervelor de apă pentru caz de secetă;
    g) alte măsuri necesare.
    Articolul 48. Declararea stării de secetă
    (1) La propunerea organului central al administraţiei publice în domeniul mediului, Guvernul adoptă o hotărîre prin care declară starea de secetă. Hotărîrea va indica dacă prevederile sale se aplică la nivelul întregii ţări, al unui district al bazinului hidrografic sau al unor subbazine şi va conţine şi o altă informaţie relevantă despre situaţia concretă de secetă.
    (2) Hotărîrea de declarare a stării de secetă poate prevedea temporar:
    a) restricţii asupra unor activităţi sau a tuturor activităţilor care implică folosinţa apelor;
    b) restricţii sau interdicţii asupra folosinţei apei celor care deţin autorizaţie de mediu pentru folosinţa specială a apei;
    c) restricţii sau  interdicţii asupra folosinţei generale a apei;
    d) noi priorităţi de folosinţă a apei în zona supusă secetei şi deficienţei de apă;
    e) utilizarea rezervelor de apă.
    Articolul 49. Gestionarea riscului de inundaţii
    (1) Gestionarea riscului de inundaţii este reglementată printr-un regulament aprobat de Guvern, care trebuie să conţină prevederi referitor la:
    a) domeniul de aplicare a planurilor de gestionare a riscului de inundaţii;
    b) integrarea pe etape a planurilor de gestionare a riscului de inundaţii în planurile de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice;
    c) stabilirea unor proceduri şi mecanisme de urgenţă în caz de inundaţii pentru a coordona acordarea de asistenţă populaţiei afectate;
    d) coordonarea elaborării şi adoptării planurilor de gestionare a riscurilor de inundaţii cu exerciţii de planificare similare întreprinse în ţările vecine, pe baza unor tratate bilaterale sau multilaterale;
    e) alte aspecte relevante.
    (2) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului efectuează evaluarea zonelor din cadrul districtului bazinului hidrografic care sînt supuse riscului de inundaţii, elaborează hărţile de hazard ale zonelor geografice care ar putea fi inundate şi hărţile zonelor cu risc de inundaţii în legătură cu zonele respective şi, în consultare cu fiecare comitet al districtului bazinului hidrografic, elaborează planuri de gestionare a riscului de inundaţii care să precizeze obiectivele  gestionării riscului de inundaţii, precum şi măsurile pentru atingerea acestor obiective, inclusiv măsuri de reducere a riscului de inundaţii şi de protecţie a sănătăţii şi a vieţii oamenilor, a activităţilor economice, a ecosistemelor şi a patrimoniului cultural.
    (3) Posesorii de terenuri sînt obligaţi să permită reprezentanţilor autorizaţi de către organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, fără a percepe taxe, trecerea, precum şi transportarea şi depozitarea temporară a materialelor şi a utilajelor pentru intervenţii operative privind apărarea împotriva inundaţiilor.
    (4) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului iniţiază negocieri cu ţările riverane în elaborarea de planuri comune de prevenire şi de gestionare a inundaţiilor.
Capitolul VIII
ÎNTREŢINEREA CORPURILOR DE APĂ, A ZONELOR
ŞI A FÎŞIILOR DE PROTECŢIE

    Articolul 50. Întreţinerea corpurilor de apă, a zonelor
                          şi a fîşiilor de protecţie
    (1) Autoritatea administrativă de gestionare a apelor şi autorităţile administraţiei publice locale asigură întreţinerea corpurilor de apă de suprafaţă, a zonelor şi a fîşiilor de protecţie ca un serviciu public obligatoriu.
    (2) Întreţinerea corpurilor de apă de suprafaţă, a zonelor şi a fîşiilor de protecţie, care se bazează pe respectarea obiectivelor de mediu pentru ape menţionate la art. 38, include:
    a) consolidarea malurilor de rîuri, a albiilor corpurilor de apă;
    b) asigurarea capacităţii de evacuare a albiilor de rîuri şi înlăturarea aluviunilor excedentare;
    c) înlăturarea vegetaţiei excesive din albia minoră;
    d) întreţinerea apelor navigabile în stare navigabilă;
    e) înlăturarea obiectelor şi a deşeurilor de la suprafaţa apei, de pe terenurile fondului de ape;
    f) alte lucrări necesare.
    (3) Autoritatea administrativă de gestionare a apelor este responsabilă de întreţinerea corpurilor de apă de suprafaţă, a zonelor şi a fîşiilor de protecţie, precum şi a construcţiilor hidrotehnice stabilite de Guvern.
    (4) Autorităţile administraţiei publice locale, alţi posesori privaţi sînt responsabili de întreţinerea corpurilor de apă de suprafaţă, a zonelor şi a fîşiilor de protecţie, precum şi a construcţiilor hidrotehnice aflate în gestiunea lor.
    (5) Posesorii de terenuri riverane sînt obligaţi, după ce au fost preavizaţi, să permită trecerea reprezentanţilor responsabili de întreţinere, precum şi transportarea şi depozitarea temporară a materialelor şi a utilajelor necesare îndeplinirii atribuţiilor de întreţinere.
    Articolul 51. Regimul juridic al zonelor şi al fîşiilor
                         de protecţie
    Modul de creare, regimul de folosinţă şi activitatea de ocrotire a zonelor şi a fîşiilor de protecţie a apelor sînt reglementate prin lege specială.
    Articolul 52. Zonele de protecţie a apelor
    (1) Zonele de protecţie a apelor sînt stabilite, în cazul în care acest lucru este necesar în interesul public, în scopul:
    a) protejării corpurilor de apă împotriva efectelor dăunătoare pentru asigurarea curentă sau viitoare a aprovizionării publice cu apă;
    b) protejării apei destinate captării pentru alimentare cu apa potabilă;
    c) realimentării apelor subterane;
    d) prevenirii efectelor nocive cauzate de scurgerea apei de ploaie, de eroziune, de introducere a componentelor de sol, a îngrăşămintelor, a pesticidelor şi a erbicidelor în corpurile de apă.
    (2) În zonele de protecţie a apelor, anumite activităţi sînt interzise sau sînt reglementate în anumite condiţii conform legislaţiei. Posesorii de terenuri riverane sînt obligaţi să permită organelor competente realizarea măsurilor necesare, inclusiv a celor de monitorizare a apei şi a solului.
    (3) În cazul în care măsurile luate în conformitate cu alin. (2) echivalează cu o expropriere, se achită o despăgubire conform legii.
    Articolul 53. Zonele umede
    (1) Identificarea şi delimitarea ariilor sau a suprafeţelor calificate ca fiind zone umede se efectuează conform Legii privind fondul ariilor naturale protejate de stat.
    (2) Calităţile specifice şi importanţa zonelor umede trebuie să fie luate în considerare la punerea în aplicare a prezentei legi şi la elaborarea planurilor de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.
    (3) Nu se permite drenarea, utilizarea şi convertirea zonelor umede. Acestea trebuie utilizate într-un mod durabil, astfel încît să fie protejate natura şi caracteristicile esenţiale.
Capitolul IX
ASPECTELE FINANCIARE
    Articolul 54. Principiul recuperării costurilor
    (1) Pentru atingerea obiectivelor prezentei legi, se aplică principiul recuperării integrale a costurilor legate de folosinţa apelor, inclusiv evaluarea deplină a costului apelor drept component al mediului şi resursă naturală, în temeiul unei analize economice a folosinţei apei şi cu respectarea principiului „poluatorul plăteşte”.
    (2) Analiza economică menţionată la alin. (1) cuprinde calculele relevante necesare realizării principiului recuperării costurilor serviciilor legate de folosinţa apei, avînd în vedere prognozele pe termen lung referitoare la cererea şi la oferta de apă în districtele bazinelor hidrografice, şi, în cazul în care este necesar, cu estimarea volumului, a preţurilor şi a costurilor asociate serviciilor legate de utilizarea apei şi cu estimarea investiţiilor relevante.
    (3) Sistemul taxei pentru apă este reglementat de Codul fiscal.
    Articolul 55. Taxa şi plata pentru folosinţa şi poluarea
                          apei
    (1) Folosinţa generală a apei se efectuează cu titlu gratuit. Plăţi de acces în zonele de scăldat şi în staţiunile balneare pot fi stabilite numai de titularul autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei care a edificat construcţii şi/sau instalaţii destinate activităţilor de agrement.
    (2) Taxele pentru folosinţa apei sînt stabilite de Codul fiscal.
    (3) Plăţile pentru poluarea apei sînt stabilite prin lege.
Capitolul X
COMPETENŢA ÎN EFECTUAREA CONTROLULUI
FOLOSINŢEI ŞI AL PROTECŢIEI APELOR
    Articolul 56. Controlul folosinţei şi al protecţiei apelor
    (1) Autoritatea abilitată cu funcţii de control ecologic de stat din subordinea organului central al administraţiei publice în domeniul mediului coordonează şi exercită activitatea de inspecţie şi de control în domeniul folosinţei şi al protecţiei apelor.
    (2) În scopul îndeplinirii atribuţiilor de control, inspectorii au dreptul:
    a) de acces la ape, în zonele din lungul apelor, precum şi în orice alt loc, unitate sau instalaţie, pentru a face constatări privind respectarea reglementărilor şi aplicarea măsurilor de folosinţă şi de protecţie a apelor;
    b) de a verifica instalaţiile de măsurare a debitelor, de a recolta probe de apă şi de a examina, în condiţiile legii, orice date sau documente necesare controlului;
    c) de a controla lucrările, construcţiile, instalaţiile şi folosinţele care au legătură cu apa şi de a verifica dacă acestea sînt realizate şi exploatate în conformitate cu prevederile legale specifice şi cu respectarea condiţiilor autorizaţiilor eliberate în conformitate cu prezenta lege;
    d) de a întocmi actele corespunzătoare în cazul constatării faptelor care constituie contravenţii în domeniul apelor;
    e) de a dispune eliminarea deşeurilor, altor substanţe ori bunuri depozitate sau evacuate în contradicţie cu legislaţia de mediu.
    Articolul 57. Controlul poluării
    (1) În cazul în care anumiţi poluanţi sau anumite deşeuri au fost deversate ori sînt susceptibile de a fi deversate într-un corp de apă sau pe un teren, astfel existînd un risc de poluare, autoritatea abilitată cu funcţii de control ecologic de stat din subordinea organului central al administraţiei publice în domeniul mediului emite o prescripţie, cerînd ca, într-un termen rezonabil, să fie întreprinse măsuri specifice de protecţie a apei împotriva poluării, de minimalizare sau de remediere a efectelor poluării.
    (2) În cazul în care măsurile specifice menţionate la alin. (1) nu sînt întreprinse în termenele prescrise, autoritatea abilitată cu funcţii de control ecologic de stat din subordinea organului central al administraţiei publice în domeniul mediului le realizează, avînd dreptul să recupereze costurile suportate.
    (3) Prescripţia emisă în conformitate cu alin. (1) poate fi contestată în scris, în termen de 10 zile, la organul central al administraţiei publice în domeniul mediului.
    (4) Depunerea contestaţiei menţionate la alin. (3) nu suspendă executarea prescripţiei.
    (5) Decizia organului central al administraţiei publice în domeniul mediului poate fi atacată în instanţă de contencios administrativ.
    Articolul 58. Răspunderea pentru încălcarea legislaţiei
                         în domeniul apelor
    Încălcarea sau neexecutarea legislaţiei în domeniul apelor atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, în condiţiile legii.
Capitolul XI
COOPERAREA INTERNAŢIONALĂ
    Articolul 59. Gestionarea resurselor de apă pe plan
                          internaţional
    (1) Guvernul, organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, autoritatea administrativă de gestionare a apelor şi comitetele districtelor bazinelor hidrografice participă la gestionarea în comun a resurselor de apă internaţionale pe baza unor tratate bilaterale şi/sau multilaterale la care Republica Moldova este parte.
    (2)  Guvernul iniţiază procese de elaborare a tratatelor bilaterale şi/sau multilaterale cu statele riverane rîurilor Nistru şi Prut, bazate pe principiile gestionării integrate a bazinelor hidrografice.
    (3) Guvernul promovează participarea Republicii Moldova în cadrul organizaţiilor internaţionale de gestionare a bazinelor hidrografice internaţionale, care includ părţi din teritoriul Republicii Moldova.
    Articolul 60. Acţiuni de cooperare
    (1) Pentru realizarea obligaţiilor Republicii Moldova care derivă din tratatele internaţionale, Guvernul aprobă:
    a) mecanisme pentru schimbul direct şi în timp util al datelor de gestionare şi de protecţie a apei şi al informaţiilor între organul central al administraţiei publice în domeniul mediului, autoritatea administrativă de gestionare a apelor şi comitetele districtelor bazinelor hidrografice, pe de o parte, şi instituţii similare din alte ţări, pe de altă parte;
    b) proceduri de coordonare a planurilor care urmează a fi elaborate în conformitate cu prezenta lege, cu documente echivalente din alte ţări;
    c) componenţa delegaţiilor, care pot include membri ai comitetelor districtelor bazinelor hidrografice, pentru întîlniri cu reprezentanţi din alte ţări.
    (2) Guvernul aprobă cadrul normativ şi/sau înaintează iniţiative legislative pentru îndeplinirea angajamentelor asumate faţă de Uniunea Europeană şi faţă de organizaţiile internaţionale.
Capitolul XII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul 61
    (1) Autorizaţiile de folosinţă specială a apei eliberate anterior intrării în vigoare a prezentei legi sînt valabile pînă la expirare.
    (2) Organul central al administraţiei publice în domeniul mediului va elabora, va prezenta spre aprobare Guvernului şi, de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va pune în aplicare un plan etapizat de înregistrare a folosinţei speciale a apei pentru districtele bazinului hidrografic.
    (3) Utilizatorii de apă care nu deţin autorizaţie de folosinţă specială a apei sînt obligaţi să declare folosinţa specială a apei organului central al administraţiei publice în domeniul mediului în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
    (4) Utilizatorilor de apă care au declarat folosinţa specială a apei în conformitate cu alin. (3) li se acordă un termen de 6 luni pentru obţinerea autorizaţiei de mediu pentru folosinţa specială a apei în condiţiile prezentei legi.
    Articolul 62
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 18 luni de la data publicării.
    (2) Guvernul:
    a) în termen de 6 luni de la adoptarea prezentei legi, va înainta în Parlament propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu legea;
    b) în termen de 18 luni de la adoptarea prezentei legi:
    va revizui şi va aduce actele sale normative în concordanţă cu prevederile acesteia;
    va elabora şi va aproba actele normative necesare implementării ei.
    (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă:
    Codul apelor nr. 1532-XII  din 22 iunie 1993 (Monitorul Parlamentului Republicii Moldova, 1993, nr. 10, art. 287);
    art. XIX din Legea nr. 1592-XIII din  27 februarie 1998 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 44–46, art. 326);
    art. V din Legea nr. 493-XIV  din  9 iulie 1999 privind modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 90–92, art. 452);
    art. II din Legea nr. 454-XV din 30 iulie 2001 privind modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 141–143, art. 1089);
    art. III din Legea  nr. 523-XV  din  11 octombrie 2001 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 131–132, art. 981);
    art. I din Legea nr. 446-XV din 13 noiembrie 2003 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 6–12, art. 40);
    art. X din Legea nr. 482-XV  din  4 decembrie 2003 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 6–12, art. 48);
    art. II din Legea nr. 252-XVI din 21 octombrie 2005 cu privire la abrogarea şi modificarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 151–153, art. 724);
    art. I din Legea nr. 202-XVI  din  26 iulie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 141–145, art. 599);
    art. IV din Legea nr. 280-XVI  din  14 decembrie 2007 pentru modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 94–96, art. 349);
    art. III din Legea nr. 131-XVIII  din 23 decembrie 2009 privind modificarea şi completarea unor acte legislative (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr. 23–24, art. 35).

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                                  Marian LUPU

    Nr. 272. Chişinău, 23 decembrie 2011