LPO280/2011
ID intern unic:  342998
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 280
din  27.12.2011
privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil
Publicat : 27.04.2012 în Monitorul Oficial Nr. 82-84     art Nr : 270     Data intrarii in vigoare : 27.07.2012
    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul  I
DISPOZIŢII  GENERALE
    Articolul 1. Obiectul prezentei legi
    Prezenta lege reglementează regimul juridic al bunurilor aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil, ca parte a patrimoniului cultural naţional, precum şi activităţile specifice în domeniul identificării, cercetării, inventarierii, clasării, conservării, asigurării securităţii, întreţinerii, preparării, restaurării şi punerii în valoare a bunurilor culturale mobile.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
    a) patrimoniu cultural naţional mobil – ansamblu de bunuri culturale mobile, clasate în patrimoniul cultural naţional cu valoare deosebită sau excepţională istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică şi tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, estetică, etnologică şi antropologică, reprezentînd mărturii materiale ale evoluţiei mediului natural şi ale relaţiei omului cu acest mediu, ale potenţialului creator uman;
    b) protejare a patrimoniului cultural naţional mobil – ansamblu de măsuri avînd caracter ştiinţific, juridic, administrativ, financiar, fiscal şi tehnic, menite să asigure identificarea, cercetarea, inventarierea, clasarea, conservarea, asigurarea securităţii, întreţinerea, prepararea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil în vederea accesului democratic la cultură şi transmiterii acestui patrimoniu generaţiilor viitoare;
    c) clasare a bunurilor culturale mobile – procedură de stabilire a categoriei bunurilor culturale mobile şi de înscriere a acestora în Registrul patrimoniului cultural naţional mobil;
    d) declasare a bunurilor culturale mobile – procedură de radiere a bunurilor culturale mobile clasate, în baza expertizelor efectuate de specialişti acreditaţi în domeniu, din Registrul patrimoniului cultural naţional mobil;
    e) colecţie publică de bunuri culturale mobile – ansamblu de bunuri culturale deţinute de instituţii publice, de culte religioase ca rezultat al achiziţiilor publice, al colectărilor sau al donaţiilor;
    f) colecţie privată de bunuri culturale mobile – ansamblu de bunuri culturale constituit de persoane fizice sau de persoane juridice de drept privat ca rezultat al colectărilor, al achiziţionărilor, al donaţiilor sau al moştenirii;
    g) laborator de restaurare – spaţiu special amenajat, dotat cu instalaţii şi cu aparate, în care se execută lucrări de investigaţii şi de tratamente cu caracter ştiinţific, aplicativ şi tehnic;
    h) atelier de restaurare – spaţiu special amenajat, dotat cu instalaţii şi cu unelte dispuse în raport de un flux tehnologic determinat, în care se execută lucrări de restaurare;
    i) Registru al patrimoniului cultural naţional mobil – inventar al bunurilor culturale mobile clasate în patrimoniul cultural naţional mobil ţinut în formă scrisă şi în formă electronică de către Ministerul Culturii.
    Articolul 3. Protejarea patrimoniului cultural naţional
                       mobil
    (1) Protejarea patrimoniului cultural naţional mobil se face prin intermediul autorităţilor publice centrale şi locale, al instituţiilor specializate precum sînt: muzeele, galeriile de artă, colecţiile publice şi private, casele memoriale, arhivele, bibliotecile, cultele religioase, organizaţiile neguvernamentale cu atribuţii în domeniu.
    (2) Statul asigură, în conformitate cu legislaţia în vigoare, baza materială şi mijloacele financiare necesare pentru protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.
    Articolul 4. Componenţa patrimoniului cultural naţional
                       mobil
    Din patrimoniul cultural naţional mobil fac parte:
    1) bunurile arheologice şi istorico-documentare precum:
    a) piese arheologice din săpături terestre şi subacvatice sau din descoperiri întîmplătoare, cu excepţia eşantioanelor de materiale de construcţie, de materiale din situri, care constituie probe arheologice pentru analize de specialitate;
    b) inscripţii, elemente separate provenite din dezmembrarea monumentelor istorice;
    c) mărturii materiale şi documentare privind istoria politică, economică, socială, militară, religioasă, ştiinţifică, artistică, sportivă sau din alte domenii;
    d) manuscrise, incunabule, cărţi rare şi cărţi vechi, publicaţii de diferite tipuri, cu autografe şi ex-librisuri, periodice;
    e) documente şi tipărituri de interes social: documente de arhivă, hărţi şi alte materiale cartografice;
    f) obiecte cu valoare memorialistică;
    g) obiecte şi documente cu valoare numismatică, filatelică, heraldică: monede, medalii, decoraţii, insigne, bancnote, sigilii, brevete, mărci poştale, drapele şi stindarde;
    h) piese epigrafice;
    i) fotografii, clişee fotografice, filme, înregistrări audio şi video;
    j) instrumente muzicale;
    k) uniforme militare şi accesorii la ele;
    l) vestimentaţie;
    2) bunurile cu semnificaţie artistică precum:
    a) opere de artă plastică: pictură, sculptură, grafică, desen, gravură, stampă şi altele asemenea;
    b) opere de artă decorativă şi aplicată: mobilier, tapiserii, covoare, piese din sticlă, ceramică, metal, lemn, textile şi din alte materiale, podoabe;
    c) obiecte de cult: icoane, broderii, orfevrărie, mobilier şi altele;
    d) proiecte şi prototipuri de design;
    e) materiale primare ale filmelor artistice, documentare şi de animaţie;
    f) monumente de for public, componente artistice expuse în aer liber;
    g) cărţi poştale şi ilustraţii;
    h) piese decorative pentru spectacole;
    3) bunurile cu semnificaţie etnografică precum:
    a) elemente de arhitectură populară;
    b) elemente din instalaţii tehnice;
    c) obiecte de uz casnic şi gospodăresc;
    d) unelte de muncă;
    e) produse ale industriei casnice textile: covoare, păretare, prosoape, costume populare şi altele asemenea;
    f) mobilier;
    g) recuzită a obiceiurilor;
    h) obiecte de cult;
    i) produse de artizanat contemporan;
    4) bunurile de importanţă ştiinţifică precum:
    a) specimene rare şi colecţii de zoologie, botanică, mineralogie, petrologie, paleontologie, antropologie, speologie, anatomie;
    b) trofee de vînat;
    5) bunurile de importanţă tehnică precum:
    a) creaţii tehnice de unicat;
    b) rarităţi, indiferent de marcă;
    c) prototipuri ale aparatelor, dispozitivelor şi maşinilor de creaţie curentă;
    d) orologerie;
    e) realizări ale tehnicii populare;
    f) documente tehnice: proiecte, planuri, schiţe, brevete de invenţii;
    g) mijloace de transport şi de telecomunicaţii;
    h) matriţe de CD-uri, CD-ROM, DVD;
    6) bunurile cu semnificaţie memorialistică precum:
    a) bunuri şi obiecte memoriale;
    b) documente şi fotografii din viaţa personalităţilor;
    c) piese legate de evenimente de importanţă naţională şi internaţională.
    Articolul 5. Categoriile de bunuri care aparţin
                        patrimoniului cultural naţional mobil
    În funcţie de semnificaţia sau de importanţa lor istorică, arheologică, documentară, etnografică, artistică, ştiinţifică, tehnică, literară, cinematografică, numismatică, filatelică, heraldică, bibliofilă, cartografică, epigrafică, de vechimea, unicitatea sau de raritatea lor, bunurile aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil fac parte din:
    categoria A – „Tezaur”, care include bunuri culturale de valoare excepţională pentru umanitate;
    categoria B – „Fond”, care include bunuri culturale cu valoare deosebită pentru Republica Moldova.
    Articolul 6. Dreptul de proprietate asupra bunurilor
                       cu statut de patrimoniu cultural
                        naţional mobil
    (1) Bunurile cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil pot fi proprietate publică a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale, a asociaţiilor obşteşti, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia în vigoare şi de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, pot fi proprietate a cultelor religioase sau proprietate privată a persoanelor fizice şi a persoanelor juridice de drept privat.
    (2) Exercitarea dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale asupra bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil este supusă reglementărilor prezentei legi.
    (3) Statul garantează, în condiţiile legii, dreptul de proprietate al persoanelor fizice şi juridice de drept public sau privat asupra bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil pe care le deţin.
Capitolul  II
CERCETAREA, CLASAREA ŞI INVENTARIEREA
BUNURILOR CULTURALE MOBILE
    Articolul 7. Cercetarea bunurilor culturale mobile
    (1) Activitatea de cercetare are ca obiect cercetarea, dezvoltarea şi valorificarea ştiinţifică a patrimoniului cultural naţional mobil, în special a celui gestionat de instituţiile publice specializate, deţinătoare de bunuri culturale mobile care fac parte din patrimoniul cultural naţional.
    (2) Cercetarea bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural naţional mobil se realizează de către instituţiile publice specializate în domeniu: Academia de Ştiinţe a Moldovei, biblioteci, muzee, arhive.
    Articolul 8. Clasarea bunurilor culturale mobile
    (1) Declanşarea procedurii de clasare a bunurilor culturale mobile se face:
    a) din oficiu în cazul:
    - bunurilor culturale mobile care se află în proprietatea statului sau a unităţilor teritorial-administrative şi care sînt administrate de instituţii publice, de alte persoane juridice la care statul sau o autoritate publică este deţinător de acţiuni;
    - bunurilor culturale mobile care se află în proprietatea cultelor religioase;
    - bunurilor culturale mobile care fac obiectul unor vînzări prin licitaţie sau prin intermediul unui agent autorizat;
    - bunurilor culturale mobile pentru care se solicită export temporar sau definitiv;
    - bunurilor culturale mobile descoperite întîmplător sau în cadrul unor cercetări sistematice;
    - bunurilor culturale mobile confiscate;
    - bunurilor culturale mobile care au făcut obiectul unor tentative de export ilicit ori care au fost scoase ilegal din teritoriul Republicii Moldova;
    - bunurilor culturale mobile din domeniul public ce urmează a fi restaurate;
    - bunurilor culturale mobile care fac obiectul unei cercetări penale;
    b) la solicitarea persoanelor fizice şi juridice de drept privat proprietare de bunuri culturale mobile.
    (2) Clasarea bunurilor culturale mobile se efectuează în baza unui raport de expertiză întocmit de experţi acreditaţi de Ministerul Culturii.
    (3) Organismul ştiinţific competent să hotărască clasarea bunurilor culturale mobile este Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor.
    (4) Hotărîrea de clasare, însoţită în mod obligatoriu de raportul de expertiză elaborat de experţi ai bunurilor culturale mobile acreditaţi de Ministerul Culturii, va fi semnată de preşedintele Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor şi va fi aprobată prin ordin al ministrului culturii în termen de 3 luni din momentul declanşării procedurii de clasare.
    (5) La hotărîrea de clasare se vor anexa la extras concluziile din raportul de expertiză, fişa standard a bunului cultural clasat şi fotografia alb-negru sau color, după caz.
    (6) Ministerul Culturii eliberează pentru fiecare bun cultural clasat un certificat, care nu constituie prin sine un certificat de proprietate.
    (7) Proprietarii, titularii unor alte drepturi reale şi deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile pentru care s-a declanşat procedura de clasare au obligaţia de a permite examinarea bunurilor de către experţi acreditaţi de Ministerul Culturii.
    (8) Bunurile culturale mobile clasate pot fi preluate în custodie temporară pentru analize de laborator numai în cazuri speciale şi pentru o perioadă stabilită în normele de clasare, aprobate de Ministerul Culturii, doar cu acordul proprietarilor sau al titularilor de alte drepturi reale, în baza unui act de predare-primire, încheiat cu persoanele fizice sau juridice menţionate la alin. (7).
    (9) Dreptul proprietarului de a solicita clasarea unui bun cultural mobil este imprescriptibil.
    (10) Bunurile culturale mobile proprietate publică aflate în patrimoniul instituţiilor sau al organizaţiilor din subordine cu capital public ori capital public majoritar care se privatizează vor fi supuse procedurii de clasare înainte de declanşarea procedurii de privatizare.
    (11) Autoritatea publică centrală sau locală care declanşează procedura de privatizare a instituţiilor sau a organizaţiilor prevăzută la alin. (10) are obligaţia de a anunţa în scris cu 30 de zile înainte Ministerului Culturii despre procedura de privatizare.
    (12) În termen de 10 zile de la data înregistrării comunicării prevăzute la alin. (11), Ministerul Culturii va expertiza bunurile culturale mobile susceptibile de clasare ale instituţiei sau organizaţiei în curs de privatizare şi va declanşa procedura de clasare, după caz.
    (13) Bunurile culturale mobile clasate în conformitate cu alin. (10) vor fi trecute în administrarea unei instituţii publice specializate, desemnată de Ministerul Culturii.
    (14) Dacă un bun cultural mobil nu a fost clasat, procedura de clasare poate fi reluată, la cerere, după minimum 2 ani. În cazul în care au apărut noi argumente în favoarea iniţierii procedurii de clasare, acest termen poate fi redus de Ministerul Culturii.
    (15) În cazul bunurilor culturale mobile care nu au fost propuse de Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor spre clasare, concluziile din raportul de expertiză se vor comunica proprietarului sau titularului de alte drepturi asupra lor în termen de 30 de zile de la data finalizării expertizei.
    Articolul 9. Registrul patrimoniului cultural naţional mobil
    (1) Registrul patrimoniului cultural naţional mobil este întocmit în baza ordinelor privind clasarea bunurilor culturale mobile. Registrul se va completa de către direcţia de specialitate a Ministerului Culturii în baza registrelor de evidenţă ale proprietarilor de bunuri culturale mobile, ale muzeelor şi ale altor instituţii în a căror proprietate sau folosinţă se află bunurile respective. Evidenţa informatizată şi administrarea documentelor care au stat la baza întocmirii registrului vor fi în gestiunea aceleiaşi direcţii de specialitate.
    (2) Datele privind patrimoniul cultural naţional mobil, cu excepţia listei bunurilor culturale mobile şi a imaginilor acestora, sînt făcute publice doar cu acordul proprietarilor de bunuri.
    (3) Datele patrimoniului cultural naţional mobil pot fi furnizate, la cerere, de către Ministerul Culturii, instituţiilor specializate, cercetătorilor şi altor specialişti şi experţi acreditaţi, în vederea desfăşurării unor activităţi specifice de identificare şi de cercetare. Utilizarea informaţiilor obţinute poate fi făcută doar cu consimţămîntul deţinătorului. Comunicarea publică a datelor de identificare a proprietarului se poate face numai cu acordul lui.
    (4) Informaţiile din Registrul patrimoniului cultural naţional mobil pot fi furnizate organelor de poliţie, organelor de urmărire penală, instanţelor judecătoreşti şi executorilor judecătoreşti numai cu respectarea prevederilor legale în domeniu.
    Articolul 10. Clasarea şi înregistrarea bunurilor
                          culturale mobile proprietate privată
    (1) La solicitarea proprietarilor, bunurile culturale mobile proprietate privată pot fi clasate în conformitate cu prezenta lege.
    (2) Clasarea şi înregistrarea bunurilor culturale mobile proprietate privată se fac opţional, la cererea proprietarului. Cererea trebuie să fie de un model stabilit de Ministerul Culturii.
    (3) Confidenţialitatea datelor despre colecţiile private de bunuri culturale înregistrate şi despre componenţa acestora este garantată.
    (4) Bunurile culturale mobile arheologice aflate în proprietate privată se înregistrează în mod obligatoriu la Ministerul Culturii în termen de un an după adoptarea prezentei legi, cu declanşarea procedurii de clasare.
    Articolul 11. Declasarea bunurilor culturale mobile
    (1) Declasarea bunurilor culturale mobile are loc la cererea titularilor dreptului de proprietate sau din oficiu în următoarele cazuri:
    a) invalidare a expertizei;
    b) distrugere confirmată prin acte doveditoare;
    c) deteriorare gravă, care nu poate fi remediată prin operaţiuni de restaurare;
    d) pierdere, confirmată prin acte doveditoare.
    (2) Declasarea urmează procedura stabilită pentru clasare.
    (3) Ordinul de declasare este luat în evidenţa Registrului patrimoniului cultural naţional mobil, procedîndu-se la radierea bunului respectiv.
    (4) Ordinul de declasare se comunică proprietarului, titularilor de alte drepturi reale, precum şi deţinătorilor cu orice titlu ai bunurilor culturale mobile, după caz.
    Articolul 12. Trecerea unui bun dintr-o categorie
                         juridică a patrimoniului cultural naţional
                         mobil în alta
    Trecerea unui bun dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta se poate face numai cu respectarea procedurii stabilite pentru clasare.
    Articolul 13. Contestarea clasării, declasării sau trecerii 
                         unui bun dintr-o categorie juridică  a
                         patrimoniului cultural naţional mobil în alta
    (1) Ordinul de clasare, de declasare sau de trecere a unui bun dintr-o categorie juridică a patrimoniului cultural naţional mobil în alta poate fi contestat de proprietar sau de titularul unor alte drepturi reale la Ministerul Culturii în termen de 30 de zile de la comunicare. Ministerul va soluţiona contestaţia în termen de 30 de zile de la înregistrarea ei.
    (2) În cazul în care nu este mulţumit de răspunsul la contestaţia adresată Ministerului Culturii, proprietarul sau titularul unor alte drepturi reale poate să se adreseze, în condiţiile legii, instanţei judecătoreşti competente.
    Articolul 14. Inventarierea patrimoniului cultural
                         naţional mobil
    (1) Instituţiile publice deţinătoare de bunuri aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a le inventaria atît analitic, prin fişa standard, cît şi sinoptic, prin banca electronică de date. În fişele standard ale bunurilor culturale mobile clasate ce conţin metale şi pietre preţioase se va indica greutatea acestora.
    (2) Autorităţile publice în a căror subordine funcţionează instituţii deţinătoare de bunuri aparţinînd patrimoniului cultural naţional mobil au obligaţia de a asigura resursele financiare necesare inventarierii informatizate a bunurilor.
    (3) Bunurile culturale mobile clasate care se află în colecţiile instituţiilor specializate, ale cultelor religioase sînt inventariate conform prevederilor prezentei legi.
Capitolul III
ASIGURAREA SECURITĂŢII PATRIMONIULUI
CULTURAL NAŢIONAL MOBIL
    Articolul 15. Asigurarea securităţii patrimoniului
                          cultural naţional mobil
    (1) Proprietarii, titularii unor alte drepturi reale, precum şi deţinătorii cu orice titlu ai bunurilor cu statut de patrimoniu cultural naţional mobil au următoarele obligaţii:
    a) să asigure cele mai bune condiţii de păstrare, de conservare şi depozitare a bunurilor;
    b) să asigure securitatea bunurilor;
    c) să nu distrugă şi să nu deterioreze bunurile;
    d) să nu permită utilizarea bunurilor în scopuri care le-ar supune pierderii, deteriorării, sustragerii sau pereclitării integrităţii;
    e) să aducă la cunoştinţă Ministerului Culturii, în termen de 5 zile, cazurile de constatare a unui pericol iminent de distrugere sau degradare a bunurilor;
    f) să permită accesul specialiştilor autorizaţi de către Ministerul Culturii pentru a constata starea de conservare a bunurilor;
    g) să asigure restaurarea bunurilor;
    h) să permită executarea lucrărilor de restaurare exclusiv restauratorilor acreditaţi de Ministerul Culturii;
    i) în cazul pierderii sau al furtului bunurilor culturale mobile clasate, să informeze, în termen de 24 de ore de la constatare, Ministerul Culturii şi serviciile Ministerului de Interne, iar în cazul constatării distrugerii lor, să informeze Ministerul Culturii în termen de 3 zile.
    (2) Instituţiile publice, cultele religioase, precum şi agenţii economici, care deţin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate au obligaţia să finanţeze achiziţionarea şi instalarea de sisteme antiefracţie, antiincendiu şi de asigurare a microclimatului pentru protecţia bunurilor culturale mobile.
    (3) Persoanele fizice şi juridice care deţin cu orice titlu bunuri culturale mobile clasate beneficiază de consultanţă gratuită din partea instituţiilor specializate în scopul păstrării, conservării şi punerii în valoare a acestor bunuri.
    (4) Instituţiile publice deţinătoare de bunuri culturale mobile clasate au obligaţia de a permite accesul experţilor şi al specialiştilor acreditaţi, precum şi al cercetătorilor, la bunurile culturale mobile clasate pe care le deţin pentru efectuarea de studii şi de lucrări de specialitate în condiţiile convenite de comun acord.
    Articolul 16. Executarea copiilor, mulajelor, facsimilelor,
                         tirajelor postume de pe bunurile culturale
                         mobile clasate
    (1) Copiile, mulajele, facsimilele, tirajele postume de pe bunuri culturale mobile clasate care se află în proprietate publică, în proprietatea persoanelor fizice şi juridice de drept privat, a titularilor de alte drepturi reale pot fi executate numai cu acordul scris al proprietarilor şi al titularilor de alte drepturi reale asupra acestor bunuri, în conformitate cu normele stabilite de Ministerul Culturii.
    (2) Reproducerea prin mijloace video, foto a bunurilor culturale mobile clasate se permite doar cu acordul scris al titularului sau al titularului de alt drept real asupra acestor bunuri.
    (3) Persoanele care execută copii, mulaje, facsimile, tiraje postume de pe bunuri culturale mobile clasate sînt obligate să utilizeze tehnici adecvate şi să ia măsuri pentru a nu afecta integritatea originalelor.
Capitolul  IV
CONSERVAREA ŞI RESTAURAREA BUNURILOR
CULTURALE MOBILE CLASATE

    Articolul 17. Conservarea şi restaurarea bunurilor
                         culturale mobile clasate
    (1) Lucrările de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate care se află în proprietatea publică a statului, în proprietatea persoanelor fizice şi juridice, a titularilor de alte drepturi reale se efectuează numai de către conservatori şi restauratori acreditaţi, în baza unui contract încheiat în conformitate cu actele normative în vigoare.
    (2) Acreditarea conservatorilor şi a restauratorilor care execută lucrări de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate se face de către Ministerul Culturii, cu avizul Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor.
    (3) În baza acreditării, Ministerul Culturii eliberează conservatorilor şi restauratorilor certificate de liberă practică, emise în conformitate cu normele stabilite prin ordin al ministrului culturii.
    (4) Conservatorii şi restauratorii acreditaţi, alţi specialişti autorizaţi de Ministerul Culturii sînt singurii care au calitatea de a face, la solicitare, expertize pentru organe de urmărire penală, pentru instanţe judecătoreşti şi notari publici.
    (5) În bază de aviz al Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor, Ministerul Culturii eliberează laboratoarelor şi atelierelor care efectuează lucrări de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate certificate de acreditare, emise în conformitate cu normele stabilite prin ordin al ministrului culturii.
    (6) Bunurile culturale mobile clasate în categoriile „Tezaur” şi „Fond” care se află în pericolul iminent de distrugere sau degradare gravă se vor supune operaţiunilor de restaurare şi de conservare prin ordin al ministrului culturii, în baza unui raport de expertiză, avizat de Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor.
    (7) Pentru acreditarea conservatorilor, restauratorilor, laboratoarelor şi atelierelor de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate nu se vor percepe taxe de stat.
    (8) În cazul depistării unor erori profesionale care au cauzat distrugerea sau deteriorarea bunurilor culturale mobile clasate, precum şi în cazul utilizării unor tehnici şi materiale neadecvate în procesul de restaurare a bunurilor culturale mobile, ceea ce a dus la prejudicierea integrităţii şi autenticităţii lor, Ministerul Culturii va suspenda sau va retrage pe un termen de pînă la 2 ani certificatele de acreditare eliberate conservatorilor, restauratorilor, laboratoarelor şi atelierelor de restaurare, cu reparaţia, după caz, a prejudiciului material în funcţie de valoarea comercială a bunului cultural distrus sau deteriorat.
    (9) Direcţia de specialitate a Ministerului Culturii va ţine evidenţa acreditărilor eliberate, precum şi a celor suspendate sau retrase.
Capitolul V
CIRCULAŢIA ŞI COMERCIALIZAREA
BUNURILOR CULTURALE MOBILE CLASATE
    Articolul 18. Circulaţia bunurilor culturale mobile clasate
    (1) Bunurile culturale mobile clasate care se află în proprietatea publică a statului, a unităţilor administrativ-teritoriale sînt inalienabile, insesizabile şi imprescriptibile.
    (2) Pentru organizarea unor expoziţii sau pentru realizarea unor proiecte culturale, instituţiile publice, în temeiul unui ordin al ministrului culturii, pot împrumuta unor instituţii publice sau persoane juridice de drept privat din ţară bunuri culturale mobile clasate pe care le gestionează.
    (3) Persoanele fizice şi juridice de drept privat pot împrumuta instituţiilor publice, persoanelor juridice de drept privat bunuri culturale mobile clasate.
    (4) Bunurile culturale mobile clasate aparţinînd cultelor religioase pot fi împrumutate instituţiilor publice, persoanelor juridice de drept privat cu aprobarea şefilor de cult.
    (5) Scoaterea peste hotarele Republicii Moldova a bunurilor culturale mobile clasate reprezintă o operaţiune de export temporar.
    (6) Exportul temporar al bunurilor culturale mobile clasate se efectuează numai în bază de autorizaţie de export temporar, eliberată de Ministerul Culturii în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    (7) Tarifele de eliberare a autorizaţiilor de export al bunurilor culturale mobile clasate se stabilesc de către Guvern, la propunerea Ministerului Culturii.
    (8) Exportul temporar al bunurilor culturale mobile clasate în categoria „Tezaur”, indiferent de proprietar sau de titularul unor alte drepturi reale, se va efectua în bază de autorizaţie de export temporar, eliberată prin ordin al ministrului culturii, cu avizul Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor.
    (9) Scoaterea din ţară pe orice cale de bunuri culturale mobile clasate fără autorizaţie de export temporar este ilegală.
    (10) Bunurile culturale mobile clasate care se află în proprietatea statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale se exportă doar temporar şi numai pentru organizarea de expoziţii în străinătate, pentru investigaţii de laborator, pentru restaurare sau expertizare.
    (11) Bunurile culturale mobile clasate în categoria „Tezaur” care se află în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi exportate doar temporar.
    (12) Bunurile culturale mobile clasate în categoria „Fond” care se află în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi exportate definitiv doar în cadrul unui schimb de bunuri culturale cu valoare şi semnificaţie comparabile, care reprezintă unicate sau rarităţi pentru patrimoniul cultural naţional mobil al Republicii Moldova.
    (13) Schimbul prevăzut la alin. (12) este aprobat prin ordin al ministrului culturii, cu avizul Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor.
    (14) Bunurile culturale producţie contemporană, inclusiv operele de artă plastică şi fotografică, operele cu caracter etnografic ale meşterilor populari, operele de artă decorativă sau de cult, orice alte opere ale autorilor în viaţă (artişti plastici, artişti liber-profesionişti, artişti amatori, meşteri, artizani, studenţi, elevi, copii) create independent ori în cadrul unui proces instructiv-educativ nu fac obiectul clasării şi pot fi exportate definitiv sau temporar fără autorizaţie de export, circulînd fără restricţie.
    (15) Bunurile prevăzute la alin. (14) pot fi exportate definitiv sau temporar în baza:
    a) declaraţiei creatorului în formă autentică, prezentată autorităţilor vamale, în cazul bunurilor înstrăinate fără intermediari sau al exportului de bunuri de către creator sau mandatar;
    b) adeverinţelor emise de persoane juridice de drept public sau privat în cazul bunurilor ce se exportă pentru organizarea de expoziţii, pentru schimburi culturale şi manifestări promoţionale;
    c) adeverinţelor emise de persoane juridice de drept public sau privat în cazul bunurilor realizate în cadrul activităţilor instructiv-educative, atelierelor, cercurilor etc.;
    d) adeverinţelor emise de organizatorii de turnee artistice în cazul obiectelor de decor, costumelor, recuzitei, realizate în bază de schiţe sau de proiecte ale unor autori în viaţă.
    (16) Importul bunurilor culturale mobile se efectuează în conformitate cu legislaţia naţională în domeniu, bunurile urmînd a fi înregistrate în modul stabilit de organele vamale, cu notificarea Ministerului Culturii.
    Articolul 19. Comercializarea bunurilor culturale mobile
    (1) Comercializarea bunurilor culturale mobile clasate care se află în proprietate privată sau intermedierea vînzării se va efectua numai prin agenţi economici autorizaţi prin ordin al ministrului culturii, cu avizul Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor, în baza Normelor de comercializare a bunurilor culturale mobile, aprobate de Ministerul Culturii.
    (2) Agenţii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile sînt obligaţi:
    a) să afişeze la loc vizibil Normele de comercializare a bunurilor culturale mobile;
    b) să deţină un registru, în care să menţioneze corect şi complet numele şi adresa ofertantului, descrierea şi preţul fiecărui bun. Informaţiile din registru au caracter confidenţial;
    c) să informeze în scris, în termen de 5 zile de la data ofertei, Ministerul Culturii despre existenţa unor bunuri susceptibile de clasare;
    d) să informeze în scris, în termen de 5 zile de la data ofertei, proprietarul bunului despre posibilitatea declanşării procedurii de clasare;
    e) să informeze Ministerul Culturii, în termen de 3 zile de la data înscrierii în registrul propriu a bunurilor culturale clasate la categoria „Tezaur”, despre punerea acestora în vînzare.
    (3) Bunurile culturale mobile proprietate a persoanelor fizice sau juridice de drept privat clasate la categoria „Tezaur” pot face obiectul unor vînzări publice numai în condiţiile exercitării dreptului de preemţiune de către statul Republica Moldova, prin Ministerul Culturii, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    (4) Termenul de exercitare a dreptului de preemţiune al statului este de maximum 30 de zile, calculat de la data înregistrării ofertei.
    (5) Nerespectarea dispoziţiilor alin. (3) atrage nulitatea absolută a vînzării.
Capitolul VI
FINANŢAREA ACTIVITĂŢILOR SPECIFICE DE
PROTEJARE A PATRIMONIULUI CULTURAL
NAŢIONAL MOBIL
    Articolul 20. Modalităţile de finanţare
    (1) Finanţarea activităţilor de descoperire, colectare, cercetare, expertizare, clasare, inventariere, depozitare, conservare, preparare, restaurare, protejare şi punere în valoare a bunurilor culturale mobile clasate proprietate publică se asigură de la bugetul de stat prin Ministerul Culturii, de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, din fondurile şi donaţiile unor persoane fizice şi juridice, din alte surse legale.
    (2) Alocaţiile bugetare destinate activităţilor prevăzute la alin. (1) se nominalizează cu aceste destinaţii în bugetul Ministerului Culturii, în bugetele autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi în bugetele altor instituţii publice cu atribuţii în domeniu.
    Articolul 21. Finanţarea activităţilor de completare,
                         conservare, restaurare a patrimoniului
                         cultural naţional mobil
    (1) Achiziţionarea de bunuri culturale mobile pentru completarea colecţiilor instituţiilor publice specializate, în funcţie de subordonarea acestora, se poate face din sumele prevăzute cu această destinaţie în bugetele autorităţilor publice centrale şi locale, precum şi din sumele donate de persoane fizice şi juridice.
    (2) Operaţiunile de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate proprietate publică aflate în pericolul iminent de distrugere sau degradare vor fi efectuate din contul statului, în baza unui aviz emis de Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor.
    (3) Operaţiunile de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate care se află în proprietate privată, în proprietatea cultelor religioase şi a altor titulari de drept privat se vor efectua din contul proprietarului, iar în cazuri speciale, cum ar fi cel în care proprietarul bunului cultural mobil clasat la categoria „Tezaur” este o persoană de drept privat din a cărei declaraţie rezultă că nu dispune de surse financiare pentru acoperirea cheltuielilor de conservare şi restaurare, aceste operaţiuni vor fi finanţate, parţial sau integral, de la bugetul de stat ori de la bugetele unităţilor administrativ-teritoriale, după caz, în conformitate cu prezenta lege. În cazul vînzării ulterioare a acestor bunuri culturale mobile, costul operaţiunilor de conservare şi restaurare vor fi returnate instituţiei finanţatoare de către proprietarul vînzător.
Capitolul  VII
SISTEMUL DE PROTEJARE A PATRIMONIULUI
CULTURAL NAŢIONAL MOBIL
    Articolul 22. Ierarhizarea sistemului de protejare
                         a patrimoniului cultural naţional mobil
    (1) Statul garantează şi asigură protejarea patrimoniului cultural naţional mobil conform legislaţiei în vigoare.
    (2) Parlamentul asigură cadrul legislativ în domeniul protejării, conservării şi restaurării patrimoniului cultural naţional mobil, aprobă strategiile naţionale în domeniul vizat şi finanţarea acestora de la bugetul de stat.
    (3) Guvernul asigură realizarea politicii de stat în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil, aprobă cadrul normativ şi programele de stat privind protejarea, conservarea şi restaurarea patrimoniului cultural naţional mobil.
    (4) Ministerul Culturii este autoritatea administraţiei publice centrale de specialitate responsabilă de elaborarea şi de realizarea politicilor, programelor, strategiilor şi normelor specifice în vederea protejării, conservării, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil.
    (5) Autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi cele de nivelul al doilea cooperează cu autorităţile centrale de specialitate, în condiţiile legii, în vederea elaborării şi realizării programelor privind protejarea, conservarea, restaurarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil.
    Articolul 23. Atribuţiile Ministerului Culturii în
                         domeniul protejării patrimoniului cultural
                         naţional mobil
    (1) Ministerul Culturii îşi exercită atribuţiile în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil direct sau prin instituţiile de specialitate subordonate.
    (2) Atribuţiile de bază ale Ministerului Culturii în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil sînt următoarele:
    a) elaborarea şi implementarea de politici, strategii şi programe în domeniul protejării, conservării, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil;
    b) elaborarea de norme şi de metodologii specifice domeniului de conservare, restaurare, clasare şi de protejare a patrimoniului cultural naţional mobil;
    c) monitorizarea procesului de implementare a legislaţiei privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil.
    (3) În scopul promovării unei politici eficiente în domeniul cercetării, completării, evidenţei, clasării, conservării, restaurării şi punerii în valoare a patrimoniului cultural naţional mobil, Ministerul Culturii:
    a) creează Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor ca organ consultativ în domeniu şi asigură activitatea ei;
    b) eliberează, cu avizul Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor, autorizaţii pentru agenţii economici care desfăşoară activităţi de comercializare a bunurilor culturale mobile clasate, certificate de acreditare a experţilor, conservatorilor, restauratorilor, a laboratoarelor şi atelierelor de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate;
    c) elaborează şi aprobă norme de clasare, de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile, de acreditare a experţilor, conservatorilor, restauratorilor, laboratoarelor şi atelierelor de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate, a agenţilor economici care desfăşoară activităţi de comercializare a bunurilor culturale mobile;
    d) instituie Registrul conservatorilor şi al restauratorilor acreditaţi în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil şi Registrul experţilor acreditaţi în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil;
    e) supraveghează şi verifică lucrările de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile;
    f) administrează dosarele de clasare a bunurilor culturale mobile;
    g) iniţiază, în conformitate cu prevederile tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, demersurile de rigoare în vederea protejării unor bunuri culturale exportate ilegal sau sustrase din colecţiile publice şi păstrate fără temei legal în străinătate;
    h) participă la orice operaţiune internaţională, organizată în comun în baza unui acord de cooperare, în vederea împiedicării sau interzicerii operaţiunilor ilicite de import, de export şi de transfer de proprietate asupra bunurilor culturale mobile.
    Articolul 24. Comisia naţională a muzeelor şi a
                          colecţiilor
    (1) Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor este o structură ştiinţifică de consultanţă şi de avizare în domeniul muzeelor şi al patrimoniului cultural naţional mobil a Ministerului Culturii, în a cărei componenţă sînt incluşi specialişti cu autoritate în domeniu, condusă de un preşedinte, numit prin ordin al ministrului culturii.
    (2) Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament de organizare şi de funcţionare, aprobat prin ordin al ministrului culturii.
    (3) Finanţarea activităţilor specifice ale Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor se efectuează de la bugetul Ministerului Culturii.
    Articolul 25. Atribuţiile Comisiei naţionale a muzeelor
                          şi a colecţiilor
    Comisia naţională a muzeelor şi a colecţiilor are următoarele atribuţii:
    a) ia decizii, în baza rapoartelor de expertiză a bunurilor culturale mobile, asupra clasării lor, inclusiv a bunurilor aflate în biblioteci;
    b) avizează normele de clasare a bunurilor culturale mobile şi normele privind comerţul cu bunuri culturale mobile clasate sau susceptibile de a fi clasate;
    c) avizează normele de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile, stabileşte priorităţile de restaurare a acestora;
    d) avizează normele de executare a copiilor, mulajelor, facsimilelor, tirajelor postume de pe bunuri culturale mobile clasate;
    e) avizează normele de acreditare a experţilor, conservatorilor, restauratorilor, laboratoarelor şi atelierelor de conservare şi de restaurare;
    f) avizează exportul temporar al bunurilor culturale mobile clasate la categoria „Tezaur”;
    g) avizează normele metodologice de export definitiv sau temporar al bunurilor culturale mobile;
    h) avizează autorizarea activităţii agenţilor economici care comercializează sau organizează licitaţii cu bunuri culturale mobile clasate;
    i) avizează regulamentele de organizare şi de funcţionare a muzeelor publice;
    j) îndeplineşte alte atribuţii în domeniu, în condiţiile legii.
    Articolul 26. Serviciile publice cu atribuţii în domeniul
                         patrimoniului cultural naţional mobil
    Serviciile publice cu atribuţii în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil (secţiile de cultură raionale, municipale) au următoarele atribuţii în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil:
    a) întocmesc baza de date privind evidenţa bunurilor culturale mobile clasate din raza lor teritorială;
    b) înregistrează cererile de clasare a bunurilor culturale mobile deţinute de instituţii nespecializate, de culte religioase, de alte persoane fizice şi juridice;
    c) înaintează Comisiei naţionale a muzeelor şi a colecţiilor propuneri privind clasarea bunurilor culturale mobile;
    d) înregistrează informaţiile despre schimbarea proprietarului sau a deţinătorului în cazul bunurilor culturale mobile clasate;
    e) fac propuneri de includere în priorităţile de restaurare a bunurilor mobile clasate la categoria „Tezaur”, aflate în instituţii nespecializate, culte religioase, în proprietatea unor alte persoane fizice şi juridice;
    f) verifică modul în care agenţii economici autorizaţi să comercializeze bunuri culturale mobile respectă obligaţiile ce le revin conform prezentei legi;
    g) controlează periodic starea de conservare şi de securitate a bunurilor culturale mobile clasate, acordînd consultanţă de specialitate, la solicitare, proprietarilor sau titularilor de alte drepturi reale.
Capitolul VIII
RESTITUIREA ŞI RECUPERAREA BUNURILOR
CULTURALE MOBILE CARE AU FĂCUT OBIECTUL
IMPORTULUI SAU AL EXPORTULUI ILEGAL
    Articolul 27. Restituirea bunurilor culturale mobile
                         scoase ilegal de pe teritoriul unui stat
    (1) În sensul prezentului articol, prin scoatere ilegală de pe teritoriul unui stat a bunurilor culturale mobile se înţelege:
    a) scoaterea unui bun clasat de pe teritoriul unui stat cu încălcarea legislaţiei acestui stat în domeniul protecţiei bunurilor culturale;
    b) nerevenirea bunului clasat la sfîrşitul unui export temporar legal sau orice încălcare a uneia din condiţiile acestui export temporar.
    (2) În sensul prezentului articol, prin posesor al bunului cultural mobil scos ilegal de pe teritoriul unui stat se înţelege persoana fizică sau juridică deţinătoare a bunului respectiv.
    (3) În sensul prezentului articol, prin deţinător al bunului cultural mobil scos ilegal de pe teritoriul unui stat se înţelege persoana fizică sau juridică ce deţine bunul cultural respectiv în numele unei persoane fizice sau juridice alta decît proprietarul de drept.
    (4) Ministerul Culturii întreprinde măsurile de rigoare pentru restituirea către statul reclamant a bunului cultural mobil scos ilegal de pe teritoriul lui, precum şi pentru revenirea în ţară a bunurilor culturale scoase ilegal de pe teritoriul Republicii Moldova.
    (5) Procedurile de restituire şi de recuperare a bunurilor culturale scoase ilegal de pe teritoriul unui stat sau de pe teritoriul Republicii Moldova se vor exercita în conformitate cu prevederile şi cu normele stabilite de legislaţia internaţională.
    (6) Autorităţile competente ale Republicii Moldova:
    a) vor lua măsurile necesare pentru a preveni orice tentativă de ignorare a procedurii de restituire a bunului cultural scos ilegal de pe teritoriul unui stat;
    b) vor acţiona ca mediatori între posesorul sau, după caz, deţinătorul bunului cultural scos ilegal de pe teritoriul unui stat şi statul solicitant în vederea restituirii acelui bun.
    Articolul 28. Recuperarea bunurilor culturale mobile scoase
                         ilegal de pe teritoriul Republicii Moldova
    (1) Ministerul Culturii poate cere oricărui stat, prin intermediul autorităţilor competente şi în condiţiile legii, efectuarea de cercetări în vederea descoperirii locului de aflare a bunului cultural mobil scos ilegal de pe teritoriul Republicii Moldova şi identificării posesorului sau deţinătorului acestuia.
    (2) Recuperarea bunurilor culturale identificate se efectuează conform procedurilor legale, convenite între părţi.
Capitolul IX
Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi
    Articolul 29. Răspunderea pentru încălcarea
                          prezentei legi
    (1) Persoanele fizice şi juridice răspund civil, contravenţional sau penal, în conformitate cu legislaţia, pentru:
    a) efectuarea fără certificat de acreditare a lucrărilor de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile clasate;
    b) comercializarea neautorizată a bunurilor culturale mobile clasate;
    c) exportul neautorizat al bunurilor culturale mobile clasate sau susceptibile de clasare;
    d) distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor culturale mobile clasate;
    e) sustragerea de bunuri culturale mobile din colecţiile publice şi din cele private;
    f) încălcarea prevederilor privind accesul la colecţiile de bunuri culturale mobile clasate al specialiştilor acreditaţi în domeniu.
    (2) Prejudiciul material cauzat de către persoane fizice sau juridice bunurilor culturale mobile clasate urmează a fi reparat în modul stabilit de legislaţie.
    (3) Reparaţia prejudiciului cauzat bunurilor culturale mobile clasate se efectuează în mod benevol sau în temeiul unei hotărîri judecătoreşti.
Capitolul X
Dispoziţii finale şi tranzitorii
    Articolul 30
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării.
    (2) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi:
    1) Guvernul:
    a) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    2) Ministerul Culturii:
    a) va aproba:
    - Normele de clasare a bunurilor culturale mobile;
    - Normele de conservare şi de restaurare a bunurilor culturale mobile;
    - Normele de acreditare a experţilor în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil;
    - Normele de acreditare a conservatorilor şi a restauratorilor în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil;
    - Normele privind autorizarea laboratoarelor şi atelierelor de conservare şi de restaurare a patrimoniului cultural naţional mobil;
    - Normele privind executarea copiilor, mulajelor, facsimilelor, tirajelor postume de pe bunuri culturale mobile;
    - Normele privind autorizarea agenţilor economici care comercializează bunuri culturale mobile;
    - Normele de comercializare a bunurilor culturale mobile;
    b) va institui:
    - Registrul experţilor acreditaţi în domeniul protejării patrimoniului cultural naţional mobil;
    - Registrul conservatorilor şi al restauratorilor acreditaţi în domeniul patrimoniului cultural naţional mobil.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                              Marian LUPU

    Nr. 280. Chişinău, 27 decembrie 2011.