Curtea de Conturi, în prezenţa preşedintelui Comisiei permanente mediu şi schimbări climatice a Parlamentului Republicii Moldova dna V.Ivanov, ministrului mediului dl Gh.Şalaru, viceministrului mediului dl R.Bajureanu, viceministrului dezvoltării regionale şi construcţiilor dl A.Zolotcov, directorului Agenţiei „Apele Moldovei” dl M.Adam, şefului adjunct al Inspectoratului Ecologic de Stat dna V.Ţapiş, directorului general al Centrului Naţional de Sănătate Publică dl I.Băhnărel, şefului adjunct al Direcţiei finanţele economiei naţionale, cheltuieli capitale şi achiziţii publice a Ministerului Finanţelor dl V.Pană, preşedintelui raionului Criuleni dl V.Rotaru, vicepreşedintelui raionului Soroca dl B.Ivasi, preşedintelui raionului Cimişlia dl I.Veveriţa, primarului s.Lunga, r-nul Floreşti dna G.Burduja, viceprimarului s. Olăneşti, r-nul Ştefan Vodă, dna V.Ţăranu şi a altor persoane cu funcţii de răspundere, călăuzindu-se de art.2 alin.(1) şi art.4 alin.(1) lit.a) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008¹, a examinat Raportul auditului performanţei în domeniul mediului – aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor „Situaţia privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor din republică este alarmantă şi în impas”.
    ____________________________
    ¹M.O., 2008, nr.237-240, art.864.

    Misiunea de audit s-a desfăşurat în temeiul art.28 şi art.31 din Legea nr.261-XVI din 05.12.2008 şi în conformitate cu Programul activităţii de audit a Curţii de Conturi pe anii 2011 şi 2012.
    Auditul a fost efectuat în conformitate cu Standardele de audit ale Curţii de Conturi, ca ghid servind Manualul de audit al performanţei, elaborat de Curtea de Conturi în baza Standardelor Internaţionale de Audit, precum şi bunele practici în domeniul auditului mediului.
    O atenţie deosebită auditul a acordat realizării obiectivelor principale de asigurare etapizată cu apă potabilă a populaţiei şi de canalizare a apelor uzate. Astfel, s-a evaluat activitatea autorităţilor de resort privind realizarea conformă a politicilor în domeniu şi eficacitatea măsurilor întreprinse, eventual începînd cu anul 2005. De asemenea, s-a analizat dacă au fost obţinute rezultatele scontate în urma utilizării mijloacelor financiare alocate în anii 2008-2011 pentru aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei şi calitatea acesteia, precum şi pentru asigurarea cu canalizare, adică a protecţiei mediului de apele reziduale; s-a identificat care au fost instrumentele folosite la realizarea acestor obiective.
    Obiectivul principal la care a răspuns auditul este: Ministerul Mediului şi alte organe cu competenţe în domeniu (centrale şi locale) dispun de instrumente suficiente şi eficace pentru realizarea obiectivelor stabilite ce ţin de aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor?
    Examinînd rezultatele auditului, audiind raportul prezentat şi explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţă, Curtea de Conturi
    Apa este componentul principal al vieţii pe pămînt. De calitatea şi cantitatea ei depinde starea sănătăţii, iar de evacuarea adecvată a apelor uzate - starea mediului înconjurător.
    Asigurarea populaţiei cu apă de calitate este una din direcţiile prioritare ale politicii statului în domeniu.
    Principalele obiective ale politicii naţionale în domeniul resurselor de apă sînt:
    a) realizarea unui management stabil al apei în calitate de component natural (resursă) al mediului şi categorie social-economică (marfă);
    b) crearea unor condiţii sănătoase şi inofensive pentru viaţa omului.
    În acest context, a fost elaborat Programul de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor din Republica Moldova pînă în anul 2015² (în continuare - Programul), iar ulterior Strategia privind aprovizionarea cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova³ (în continuare - Strategia).
    __________________________
    ²Hotărîrea Guvernului nr. 1406 din 30.12.2005.
    ³Hotărîrea Guvernului nr. 662 din 13.06.2007.

    Politica de stat la capitolul instituţional este orientată spre crearea unei autorităţi unice abilitate cu funcţii de gestiune a resurselor de apă, ca structură principală în acest domeniu, care soluţionează problemele resurselor de apă de importanţă naţională. De asemenea, statul urma să creeze structura organizatorică a gestionării, cu scopul de a asigura folosirea raţională a apelor şi realizarea măsurilor de prevenire a poluării.
    Astfel, organul central de specialitate al administraţiei publice care elaborează şi promovează politica statului în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale, gospodăririi resurselor de apă, aprovizionării cu apă şi canalizării, controlului ecologic de stat şi monitoringului calităţii mediului este Ministerul Mediului, iar autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicii de stat în domeniul gospodăririi resurselor de apă, aprovizionării cu apă şi canalizării este Agenţia „Apele Moldovei”, care se subordonează Ministerului Mediului.
    În cadrul auditului s-a constatat că realizarea obiectivelor privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor se tergiversează. Cu toate că au fost stabilite termenele de realizare a obiectivelor, acestea nu se respectă. Astfel, în localităţile rurale nu sînt asigurate surse îmbunătăţite de apă, cu centralizarea alimentării. Acest fapt condiţionează riscul îmbolnăvirii populaţiei rurale, iar lipsa condiţiilor adecvate privind canalizarea apelor uzate duce la poluarea mediului, prin contaminarea apelor de suprafaţă şi a celor subterane.
    În majoritatea lor, apele subterane nu corespund parametrilor de calitate pentru apa potabilă, iar apa din fîntîni este preponderent contaminată. Principalele surse de poluare a acestora sînt spaţiile insalubre de lîngă fîntîni, complexele animaliere situate în apropierea surselor de apă, lipsa reţelelor de canalizare. În unele localităţi, cu toate că au fost valorificate mijloace financiare în sume substanţiale, s-a constatat că calitatea apei distribuite către consumator nu corespunde parametrilor de calitate ai apei potabile (or.Iargara, r-nul Leova; s.Floreni, r-nul Anenii Noi).
    În acelaşi timp, odată cu creşterea numărului populaţiei cu acces la apă în mod centralizat, creşte consumul de apă, în special menajeră, şi, respectiv, al apelor uzate care se deversează în pămînt, din lipsa canalizării.
Neaprobarea unui concept unic a condiţionat construcţia apeductelor în lipsa sistemelor de canalizare. Chiar dacă, în unele cazuri, populaţia îşi amenajează locuri de acumulare a apelor uzate, lipsa normelor, precum şi informarea insuficientă privind pericolele nu asigură protecţia mediului.
    Lipsa sistemelor de canalizare duce la poluarea mediului, în special a apelor freatice şi a celor subterane (or.Soroca, or.Cimişlia, or.Străşeni). Un alt impact al apelor deversate direct în pămînt este fenomenul alunecărilor de teren.
    Concluzia generală a auditului este că structura actuală privind gestionarea resurselor de apă nu asigură implementarea politicilor de sector şi  nu dispune de instrumente suficiente şi eficace pentru  realizarea obiectivelor stabilite. De asemenea, Ministerul Mediului nu şi-a exercitat pe deplin atribuţiile statuate, din motiv că nu dispune de informaţiile relevante şi suficiente pentru aceasta, fapt ce condiţionează tergiversarea realizării obiectivelor de asigurare etapizată cu apă potabilă a populaţiei, precum şi a protecţiei mediului, populaţia nedispunînd de condiţii minime pentru necesităţile fiziologice.
    Această concluzie s-a conturat reieşind din următoarele:
    • Ministerul Mediului, precum şi Agenţia „Apele Moldovei” nu-şi exercită pe deplin atribuţiile, în special ce ţin de:
    - efectuarea analizei şi de informarea autorităţilor privind asigurarea cu apă şi canalizare, din lipsa metodologiei privind acumularea informaţiei, precum şi a bazei de date privind starea ramurii;
    - elaborarea planurilor de management conform principiului de bazin hidrografic, precum şi a schemelor de utilizare complexă a resurselor de apă;
    - stabilirea criteriilor de determinare a priorităţilor, precum şi efectuarea studiilor privind necesităţile reale ale localităţilor;
    - deţinerea de date sistematizate privind evaluarea şi justificarea proiectelor înaintate spre finanţare, a celor prioritare sau a celor eşalonate/etapizate şi coordonate cu obiectivele naţionale;
    - monitorizarea şi asigurarea implementării documentelor de politici.
    Activitatea necorespunzătoare a autorităţilor cauzează realizarea într-un mod haotic a obiectivelor ce ţin de aprovizionarea cu apă a populaţiei şi de canalizare, iar incoerenţa documentelor de politici afectează şi coordonarea principalelor surse de finanţare a sectorului, neexistînd un mecanism de monitorizare a realizărilor în domeniu.
    Monitorizarea formală şi lipsa raportării unificate privind realizarea Strategiei şi Programului nu permit informarea relevantă şi integrală a Guvernului despre rezultatele obţinute în domeniu şi, respectiv, actualizarea politicilor de sector. Nedisponibilitatea datelor veridice privind situaţia actuală a ramurii, precum şi lipsa studiilor recente efectuate în domeniu ar putea determina tergiversarea noilor acţiuni stabilite în cadrul proiectelor implementate de Ministerul Mediului.
    De asemenea, competenţele celorlalte autorităţi cu atribuţii în domeniul aprovizionării cu apă şi canalizare nu sînt clar statuate de cadrul legal, fiind nominalizate în general, fără determinarea modalităţii conlucrării acestora întru atingerea obiectivelor statului. Cadrul legislativ nu a fost revizuit ţinîndu-se cont de reorganizările instituţionale efectuate în cadrul autorităţilor publice centrale, în vederea respectării coerenţei privind denumirea autorităţilor, ceea ce cauzează situaţii incerte şi eschivarea de la exercitarea atribuţiilor.
    • Sectorul aprovizionării cu apă şi canalizării este finanţat din diverse surse, în mod fragmentat.
    În cadrul analizei mai detaliate a unor proiecte finanţate din diferite surse (FEN, BS), s-a relevat  că din mijloacele FEN se aprobă şi finanţarea parţială a unor proiecte complexe ca valoare. Totodată, s-a constatat că în unele cazuri nu au fost valorificate mijloacele financiare alocate, ceea ce denotă şi  iresponsabilitatea beneficiarilor. În aceste situaţii, se imobilizează mijloacele financiare pe un termen nedeterminat, astfel nefiind atinse scopurile finale ale proiectelor.
    S-au aprobat şi alocat  mijloace în sume mai mici decît valoarea proiectului complex, fără asigurarea planificării finanţării ulterioare, ceea ce, de fapt, determină un risc sporit de utilizare neeficace a mijloacelor financiare (39,5 mil.lei) – „bani îngropaţi în pămînt”.
    Cauzele principale ale finanţării fragmentate sînt:
    - cuantumul limitat al resurselor financiare publice disponibile, care să acopere necesităţile integrale la finanţarea obiectivelor;
    - neefectuarea studiilor şi nestabilirea criteriilor de finanţare la determinarea priorităţilor de finanţare şi planificarea eşalonată a alocării mijloacelor financiare pe viitor, pentru asigurarea realizării obiectivelor;
    - nivelul redus de informare privind priorităţile politicilor în domeniu şi transparenţa disponibilităţii resurselor financiare.
    Astfel, construcţia proiectelor din diverse surse, în acelaşi timp, sau pe etape  nu permite ţinerea evidenţei obiectivelor începute, în curs de execuţie, precum şi monitorizarea derulării acestora. Totodată, sînt iniţiate obiective noi, cele nedefinitivate nefiind duse la bun sfîrşit. Organul central de specialitate nu a asigurat deţinerea informaţiei privind finanţarea sectorului şi, ca rezultat, nu monitorizează eficacitatea realizării proiectelor.     Cele menţionate determină neasigurarea continuităţii finanţării proiectelor investiţionale şi, respectiv, imobilizarea sau utilizarea neeficace a resurselor financiare atît interne, cît şi externe.
    • Sistemul actual de supraveghere asupra calităţii apelor şi protecţiei mediului are responsabilităţi prestabilite, dar nu dispune de pîrghii şi metodologii de realizare.
    Sistemul de monitorizare şi supraveghere în domeniul aprovizionării cu apă şi canalizării este ineficient şi nu asigură prevenirea şi lichidarea la timp a consecinţelor impactului negativ asupra mediului şi sănătăţii.
    Astfel, activitatea Inspectoratului Ecologic de Stat, precum şi a Centrelor de Sănătate Publică se limitează doar la inspectare, control şi constatarea încălcărilor. Totodată, nu se înaintează propuneri concrete, de rigoare şi rezultative privind soluţionarea temporară a problemelor constatate.
    Lipsa metodologiei privind supravegherea asupra protecţiei şi utilizării resurselor acvatice, precum şi asupra respectării tehnologiilor de epurare şi regulilor de exploatare, funcţionare şi întreţinere a sistemelor de epurare a apelor uzate determină neasigurarea prevenirii impactului negativ al deversărilor de ape reziduale direct în receptorii naturali, iar lipsa standardelor (normativelor) de supraveghere a calităţii apei potabile condiţionează efectuarea neadecvată a acesteia, fără asigurarea respectării normelor legale, precum şi minimizarea impactului asupra sănătăţii.
    De menţionat că Ministerul Mediului nu a executat cerinţele înaintate prin Hotărîrea Curţii de Conturi nr.33 din 21 mai 2010 privind implementarea recomandărilor ce ţin de cadrul normativ-legal (elaborare de strategii, sau asigurarea compatibilităţii cu normele legale în domeniul mediului şi racordarea acestora la cerinţele internaţionale de protecţie a mediului).
    În contextul celor expuse, se concluzionează că autorităţile ce deţin competenţe în domeniu nu-şi exercită pe deplin atribuţiile, iar realizarea obiectivelor statului se tergiversează, ceea ce determină neasigurarea populaţiei cu apă de calitate şi în cantitatea necesară, precum şi a condiţiilor adecvate de canalizare a apelor uzate, aceasta avînd o influenţă nefastă asupra sănătăţii şi mediului.
    Faptele constatate în Raportul de audit evidenţiază o dată în plus importanţa realizării obiectivelor naţionale privind aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei, precum şi asigurarea implementării recomandărilor înaintate de audit.
    Examinînd rezultatele auditului, audiind raportul prezentat şi explicaţiile persoanelor cu funcţii de răspundere prezente în şedinţă, în temeiul art.7 alin.(1) lit.a), art.15 alin.(2) şi alin.(4), art.16 lit.c), art.34 alin.(3) şi alin.(6) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008, Curtea de Conturi
    1. Se aprobă Raportul auditului performanţei în domeniul mediului – aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor „Situaţia privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor din republică este alarmantă şi în impas”, care se anexează la prezenta Hotărîre.
    2. Hotărîrea şi Raportul de audit se remit autorităţilor de resort indicate în prezenta Hotărîre şi se cere să ia atitudine, conform competenţelor, referitor la rezultatele auditului, cu întreprinderea măsurilor de rigoare în vederea implementării recomandărilor înaintate, după cum urmează:
    2.1. Ministerului Mediului:
    2.1.1. pentru întreprinderea măsurilor necesare în vederea implementării recomandărilor expuse în Raport şi în prezenta Hotărîre;
    2.1.2. în comun cu Ministerul Finanţelor şi Ministerul Sănătăţii, pentru efectuarea studiilor şi stabilirea criteriilor de determinare a priorităţilor de finanţare şi modalităţii de planificare eşalonată a alocării mijloacelor financiare, ţinîndu-se cont de necesităţi şi urgenţe, întru asigurarea realizării obiectivelor;
    2.1.3. pentru executarea cerinţelor neexecutate din Hotărîrea Curţii de Conturi nr.33 din 21 mai 2010, ce ţin de cadrul normativ-legal, şi anume - implementarea recomandărilor 4.1., 4.2., 4.8., 4.9., 4.10., expuse în anexa la Raportul de audit;
    2.2. Ministerului Sănătăţii, pentru informare şi întreprinderea măsurilor necesare în vederea implementării recomandărilor expuse în Raport şi în prezenta Hotărîre;
    2.3. Ministerului Finanţelor, pentru informare şi elaborarea normelor privind aprobarea alocaţiilor eşalonate pe o perioada îndelungată, mecanismului şi normelor de dirijare a cazurilor de finanţare din diverse surse, în vederea atingerii impactului general al proiectelor investiţionale.
    3. Prezenta Hotărîre şi Raportul de audit se remit:
    3.1. Guvernului:
    3.1.1.pentru informare privind rezultatele auditului, în special referitor la:
    - neimplementarea obiectivelor prioritare stabilite privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor şi neefectuarea monitorizării şi raportării adecvate;
    - situaţia precară privind accesul populaţiei la sursele de apă potabilă, ceea ce prezintă risc pentru sănătate;
    - gradul îngrijorător de poluare a mediului, din lipsa sistemelor de canalizare şi de epurare a apelor reziduale ce se deversează;
    - realizarea necorespunzătoare a atribuţiilor de către autorităţile de resort, cauzată şi de nestabilirea exhaustivă a atribuţiilor, precum şi a procedurilor de executare;
    - lipsa unei politici determinate privind alocarea mijloacelor financiare şi utilizarea neeficace a acestora, din cauza finanţărilor fragmentate;
    3.1.2. pentru luare de atitudine, întru asigurarea revizuirii cadrului legislativ în vederea respectării coerenţei privind denumirea autorităţilor, ţinînd cont de reorganizările instituţionale deja efectuate, precum şi a delimitării clare şi exhaustive a competenţelor tuturor autorităţilor de atribuţiile cărora ţine aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor;
    3.2. Parlamentului, inclusiv Comisiei permanente mediu şi schimbări climatice, pentru informare privind rezultatele auditului şi documentare asupra faptului aprobării incoerente a documentelor de politici ale statului prin prisma Legii nr.780-XV din 27 decembrie 2001 „Privind actele legislative”, care se exprimă prin elaborarea Strategiei ulterior elaborării Programului şi aprobării Strategiei prin Hotărîre de Guvern;
    3.3. Preşedinţilor raioanelor, primarului general al mun. Chişinău şi primarului mun. Bălţi, pentru informare şi luare de atitudine în limita competenţelor;
    3.4. Preşedintelui Republicii Moldova, pentru informare.
    4. Despre măsurile întreprinse pentru executarea pct.2 din prezenta Hotărîre, precum şi pentru implementarea recomandărilor auditului se va informa Curtea de Conturi în termen de 6 luni.
    5. Prezenta Hotărîre se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în conformitate cu art.34 alin.(7) din Legea Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008.

    PREŞEDINTELE CURŢII DE CONTURI           Serafim URECHEAN

    Nr. 14. Chişinău, 12 aprilie 2012.




    Sumar executiv
    Mediul înconjurător devine o preocupare tot mai activă atît a societăţii, cît şi a statului, cu atît mai mult că unul din cele trei obiective privind dezvoltarea durabilă îl reprezintă aspectul ecologic.
    Una dintre problemele globale cu care se confruntă omenirea este lipsa apei şi degradarea calităţii ei, apa fiind un factor esenţial pentru existenţa vieţii şi dezvoltarea societăţii umane.
    Asigurarea populaţiei cu apă potabilă de bună calitate constituie unul din factorii primordiali ai securităţii naţionale a ţării. Un alt factor primordial al activităţii vitale este funcţionarea stabilă a sistemelor de evacuare a apelor uzate, cu diminuarea impactului lor asupra mediului înconjurător.
    Începînd cu anul 2003, în Republica Moldova au fost aprobate mai multe documente de politici în domeniu: Concepţia politicii naţionale în domeniul resurselor de apă pentru perioada anilor 2003-2010, Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova pînă în 2015 (ce conţin şi asigurarea durabilităţii mediului), Programul de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor din Republica Moldova pînă în anul 2015 şi Strategia privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor din Republica Moldova.
    Pentru evaluarea nivelului de realizare a obiectivelor, a fost efectuată o analiză a stării actuale a sectorului de aprovizionare cu apă şi de canalizare. Ministerul Mediului nu deţine informaţii reale, iar datele au fost preluate de la Biroul Naţional de Statistică. Acest fapt este cauzat de lipsa unei metodologii unice privind acumularea şi generalizarea datelor, cu prezentarea acestora ministerului de resort pentru analiză.
    În urma analizei, s-a constatat că starea sectorului este caracterizată prin: accesul limitat al populaţiei la reţelele de alimentare cu apă şi de canalizare; decalajul semnificativ dintre localităţile urbane şi rurale privind accesul la sistemele de apă şi de canalizare; diminuarea ponderii staţiilor de canalizare în raport cu sistemele de alimentare cu apă.
    În cadrul auditului s-a pus accentul pe eficacitate, acordîndu-se atenţie asupra faptului dacă se realizează obiectivele principale de asigurare etapizată cu apă potabilă a populaţiei şi de canalizare a apelor uzate, cu urmărirea conformităţii realizării politicilor în domeniu, precum şi a activităţii autorităţilor de resort, începînd cu anul 2005.
    De asemenea, s-a verificat dacă au fost obţinute rezultatele scontate în urma utilizării mijloacelor financiare alocate în domeniu pentru aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei şi calitatea acestei ape, precum şi pentru asigurarea cu canalizare, adică protecţia mediului de apele reziduale, şi care sînt instrumentele utilizate la realizarea acestor obiective, analizîndu-se alocaţiile financiare.
    Astfel, în cadrul auditului s-a constatat că obiectivele principale de asigurare etapizată cu apă potabilă a populaţiei nu se realizează pe deplin şi în termenele stabilite.
    Situaţia cea mai dificilă se atestă în zonele rurale, adică la aproximativ 60% din populaţia ţării. Astfel, în localităţile rurale nu sînt asigurate surse îmbunătăţite de apă, cu centralizarea alimentării, fapt ce condiţionează riscul îmbolnăvirilor populaţiei din zonele rurale, din motivul lipsei unor condiţii fiziologice adecvate. Totodată, lipsa canalizării apelor uzate duce la poluarea mediului, prin contaminarea apelor de suprafaţă şi a celor subterane.
    Obiectivele stabilite în Program şi în Strategie nu au fost fundamentate şi conformate necesităţilor, iar din cauza nestabilirii unor acţiuni concrete şi a surselor de finanţare conform destinaţiei, s-a tergiversat realizarea acestora, populaţia nefiind asigurată cu servicii de aprovizionare cu apă şi canalizare.
    La contrapunerea rezultatelor obţinute conform Programului şi Strategiei cu obiectivele trasate, s-a constatat că unele din acestea nu au fost realizate pînă în prezent, cu toate că finanţări în domeniu există, respectiv acestea nu sînt coordonate cu necesităţile.
    Un exemplu în acest sens este faptul că realizarea Programului urma să se efectueze paralel în cîteva direcţii, iar asigurarea populaţiei rurale cu apă se prevedea a fi realizată în trei etape, prima fiind livrarea apei potabile către populaţie prin transportarea în recipiente speciale sau construcţia şi reconstrucţia fîntînilor de mină, însă pînă în prezent sînt localităţi care nici în acestea nu au apă de calitatea corespunzătoare.
    În conformitate cu datele oferite de CNSP, calitatea apei potabile atestă abateri la caracteristicile organoleptice (miros, gust), fizice, chimice, biologice şi bacteriologice.
    Deşi pentru aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor se alocă mijloace financiare, în unele localităţi, în urma valorificării mijloacelor financiare, se constată că calitatea apei distribuite către consumator nu corespunde parametrilor de calitate apei potabile, aceasta putînd fi utilizată doar în alte scopuri decît potabile.
    În acelaşi timp, deşi 60 % din populaţia rurală se alimentează cu apă din fîntîni, calitatea acesteia nu corespunde normativelor, în unele cazuri conţinînd substanţe dăunătoare.
    O situaţie alarmantă şi specifică s-a constatat în s. Lunga, r-nul Floreşti. Astfel, în peste 60% din fîntînile din sat se conţin substanţe specifice, şi anume, produse petroliere, în cantităţi mari, sursele de apă  fiind interzise de a fi folosite în scopuri potabile. Este necesar de menţionat că localitatea nu dispune de alte surse de aprovizionare cu apă potabilă. Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în or. Iargara, raionul Leova.
    O altă problemă ce ţine de nerealizarea obiectivelor este poluarea mediului din cauza lipsei sistemelor da canalizare şi epurării neadecvate a apelor reziduale.
    Odată cu creşterea numărului populaţiei cu acces la apă, în special în mod centralizat, creşte consumul de apă, în special menajeră, şi, respectiv, cel al apelor uzate, care se deversează în pămînt din lipsa canalizării.     Din lipsa unui concept unic şi a reglementărilor, nu se asigură construirea apeductului concomitent cu canalizarea. Astfel, volumul deversărilor fără epurare s-a majorat.
    În acelaşi timp, chiar dacă a fost stabilită drept obiectiv prioritar în Program construcţia staţiilor de epurare în or.Soroca şi or.Rezina, cu termenele de realizare – anii 2006-2009, aceasta nu a început nici pînă în prezent.
    Din lipsa staţiei de epurare, apele reziduale sînt deversate direct în receptorii naturali, ceea ce condiţionează nu doar poluarea apelor, ci şi la răspîndirea unui miros neplăcut. Astfel de situaţii s-au constatat în or.Soroca şi or.Străşeni.
    De asemenea, în unele localităţi s-a observat un grad sporit de uzură al sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare, astfel apele se epurează insuficient şi sînt deversate în receptorii naturali.
    Lipsa sistemelor de canalizare determină poluarea mediului, în special a apelor freatice şi a celor subterane. Deversarea apelor neepurate din sistemul comunal cauzează poluarea apelor de suprafaţă, deoarece acestea se deversează direct în rîuri.
    Cele relatate sînt condiţionate de mai mulţi factori:
    1. La implementarea politicii de stat în domeniul gestionării resurselor de apă nu se asigură un management integrat.
    Astfel, politica de stat în domeniul instituţional este orientată spre crearea unei autorităţi unice abilitate cu funcţii de gestiune a resurselor de apă ca structură principală în acest domeniu, care soluţionează problemele resurselor de apă de importanţă naţională. În realitate, atribuţiile au fost dispersate între mai multe entităţi, iar unele suprapunîndu-se.
    Una din atribuţiile de bază ale Ministerului Mediului, precum şi ale Agenţiei „Apele Moldovei”, este acumularea şi analiza informaţiei privind starea ramurii, fapt ce n-a putut fi confirmat de nici una dintre structuri. Activitatea Agenţiei s-a limitat doar la acumularea informaţiilor în baza chestionarelor, dar care nu au fost supuse verificărilor pentru confirmarea veridicităţii lor.
    Lipsa unei metodologii unice de acumulare şi de efectuare a analizei datelor determină lipsa bazei de date asupra stării ramurii privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor.
    Agenţia „Apele Moldovei”, purtînd răspundere pentru planificarea, proiectarea, construirea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă, trebuia să elaboreze planurile de dezvoltare în perspectivă a gospodăriei apelor şi schemele de utilizare complexă a resurselor de apă ale ţării. De facto, nu au fost întreprinse măsuri pentru realizarea acestei atribuţii.
    De menţionat că legislaţia naţională nu prevede exhaustiv atribuţiile organelor centrale de specialitate şi ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul alimentării cu apă potabilă, acestea fiind formulate în mod general, fără divizare pe niveluri.
    Totodată, din lipsa metodologiilor, s-a constatat că AAPL nu sînt capabile să-şi realizeze atribuţiile la nivel local, deoarece nu dispun de planuri/programe locale adecvate pentru domeniul aprovizionării cu apă şi canalizare. De asemenea, acestea nu deţin informaţii privind concepţia generală de aprovizionare şi managementul integrat.
    Ministerul Mediului, precum şi Agenţia „Apele Moldovei”, chiar dacă deţin funcţii ce vizează întreprinderea măsurilor de implementare a Concepţiei şi Strategiei privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor, în realitate nu au monitorizat acest proces. Monitorizarea formală, precum şi lipsa raportării unificate privind realizarea Strategiei şi a Programului nu permite informarea adecvată şi relevantă a Guvernului despre rezultatele obţinute în domeniu şi, respectiv, actualizarea politicilor de sector.
    Nedisponibilitatea de date veridice privind situaţia actuală a ramurii, precum şi de unele studii recente efectuate în domeniu ar putea condiţiona şi tergiversarea noilor acţiuni stabilite în cadrul proiectelor implementate de Ministerul Mediului.
    Incoerenţa documentelor de politici afectează şi coordonarea principalelor surse de finanţare a sectorului, neexistînd un mecanism de monitorizare a realizărilor în domeniu.
    2. Alocarea mijloacelor financiare se efectuează într-un mod fragmentat, fără o analiză şi o fundamentare în ce priveşte prioritatea obiectivelor şi corelarea disponibilităţii finanţărilor din diverse surse pentru asigurarea atingerii scopului final.
    Ministerul Mediului nu dispune de informaţia privind proiectele finanţate şi rezultatele acestora, fapt ce invocă imposibilitatea de a cunoaşte situaţia actuală în ţară, precum şi creează riscul utilizării neeficace şi neconforme cu politicile în domeniu a mijloacelor financiare.
    Echipa de audit nu a obţinut de la Ministerul Mediului date sistematizate privind evaluarea şi justificarea obiectivelor înaintate spre finanţare, a celor prioritare sau a celor eşalonate/etapizate şi coordonate cu obiectivele naţionale. Astfel, la colectarea informaţiei privind sursele de finanţare, s-a folosit informaţia oferită de Ministerul Finanţelor.
    Sectorul de aprovizionare cu apă şi de canalizare este finanţat din diverse surse: bugetul de stat, bugetele locale, donatorii străini, Fondul Ecologic Naţional, Fondul Naţional de Dezvoltare Regională.
    De asemenea, s-au depistat unele surse de mijloace financiare internaţionale gestionate direct de AAPL şi care nu au fost coordonate cu Ministerul Mediului, astfel putînd devia de la priorităţile naţionale.
    În cadrul actualului audit au fost supuse vizualizării şi evaluării privind rezultatul atins conform scopului stabilit în proiect unele obiective finanţate din FEN şi din bugetul de stat.
    Fondul Ecologic Naţional reprezintă una dintre sursele de finanţare ale proiectelor din domeniul de aprovizionare cu apă şi sisteme de canalizare.
    Pentru unele dintre proiectele analizate este caracteristică aprobarea şi alocarea de mijloace în sume mai mici decît valoarea proiectului complex, fără asigurarea planificării finanţării ulterioare, ceea ce, de fapt, determină un risc sporit privind utilizarea neeficace a mijloacelor financiare – „bani îngropaţi în pămînt”.
    Iniţierea proiectelor din diverse surse şi de diferite entităţi, în acelaşi timp sau pe etape, nu permite ţinerea evidenţei obiectivelor deja începute, sau sînt în curs de execuţie, precum şi monitorizarea derulării acestora, dar în schimb încep altele noi, care nu sînt duse la bun sfîrşit.
    Una din cauzele finanţării fragmentate este cuantumul limitat al resurselor financiare publice disponibile care să acopere necesităţile integrale la finanţarea obiectivelor. Totodată, nu au fost efectuate studii şi nu s-au stabilit criteriile de finanţare, pentru a determina priorităţile de finanţare şi planificarea eşalonată a alocării mijloacelor financiare pe viitor întru asigurarea realizării obiectivelor.
    Un alt motiv ce condiţionează finanţarea parţială a obiectivelor este factorul uman. Adică, mulţi dintre potenţialii beneficiari nu cunosc posibilităţile de accesare a resurselor financiare destinate domeniului. În acest sens, s-a constatat nivelul redus de informare privind priorităţile politicilor în domeniu şi transparenţa disponibilităţii resurselor financiare.
    3. La realizarea atribuţiilor de supraveghere nu se asigură protecţia mediului şi a sănătăţii umane.
    Monitorizarea stării apelor trebuie să fie efectuată pentru a obţine о viziune coerentă si completă asupra stării apelor şi pentru a asigura un control riguros şi permanent al influenţei asupra mediului.
    Auditul a constatat că nu este stabilită procedura, precum şi metodologia supravegherii surselor de apă, precum şi a locurilor de deversare a apelor uzate.
    În urma analizei activităţii IES, s-a relevat că acesta se limitează doar la procese de control şi de constatare a încălcărilor depistate. În acelaşi timp, IES nu înaintează AAPL propuneri concrete de soluţionare temporară a problemelor constatate.
    De asemenea, IES nu deţine informaţii sub forma unei baze de date care să asigure monitorizarea adecvată a sectorului.
    Supravegherea de stat în domeniul de alimentare cu apă potabilă se efectuează în lipsa regulilor şi normativelor sanitaro-epidemiologice privind supravegherea şi monitorizarea calităţii apei potabile, ce urmau a fi elaborate de Ministerul Sănătăţii. Totodată, nu au fost constatate acţiuni ale CNSP privind monitorizarea indicatorilor relevanţi ai stării de sănătate a populaţiei în corelaţie cu factorul hidric (apa potabilă).
    De menţionat că activităţile IES nu sînt coordonate cu cele ale CSP, cu toate că ţin de realizarea unui scop comun, privind protecţia mediului şi a sănătăţii, iar la realizarea atribuţiilor uneia dintre părţi ar putea fi depistate cazuri ce ţin de competenţa celeilalte.
    Cele relatate denotă că structura actuală privind gestionarea resurselor de apă nu asigură implementarea politicilor de sector şi nu dispune de instrumente suficiente şi eficace în scopul realizării obiectivelor stabilite. De asemenea, Ministerul Mediului nu şi-a exercitat pe deplin atribuţiile statuate şi nu deţine informaţii relevante şi suficiente pentru aceasta, ceea ce condiţionează tergiversarea realizării obiectivelor privind asigurarea etapizată cu apă potabilă a populaţiei, precum şi protecţia mediului, populaţia nedispunînd de condiţii minime pentru necesităţile fiziologice.
    Este necesar de menţionat şi faptul că nu au fost pe deplin executate cerinţele şi implementate recomandările din Hotărîrile Curţii de Conturi aprobate anterior. Ministerul Mediului nu a întreprins nici o măsură în vederea implementării recomandărilor ce ţin de cadrul normativ-legal (elaborarea strategiilor, sau asigurarea compatibilităţii cu normele legale în domeniul mediului şi racordarea acestora la cerinţele internaţionale de protecţie a mediului), nefiind modificată modalitatea finanţărilor din Fondul Ecologic Naţional.
    În acest context, este foarte important de a stabili necesităţile naţionale şi priorităţile, iar autorităţile responsabile să-şi redimensioneze atribuţiile pentru a asigura realizarea obiectivelor în termeni restrînşi.
    Apa – un element indispensabil al vieţii
    Apa este componentul principal al vieţii pe Pămînt, iar accesul la apă este un drept primar al oamenilor. De calitatea şi cantitatea ei, precum şi de alimentarea fără întreruperi cu apă depinde starea sănătăţii şi nivelul sanitaro-epidemiologic al populaţiei, amenajarea mediului ambiant, stabilitatea funcţionării serviciilor din sfera comunală şi socială. Alt factor primordial al activităţii vitale îl constituie funcţionarea stabilă a sistemelor de evacuare a apelor uzate, utilizarea deşeurilor, cu diminuarea impactului lor asupra mediului înconjurător.
    Alimentarea populaţiei cu apă potabilă şi în cantităţi suficiente trebuie să fie una din direcţiile prioritare în politica şi acţiunile statului pentru sănătate în relaţie cu mediul, fiind şi o măsură eficientă în profilaxia maladiilor condiţionate de apă. La fel de importantă este şi problema canalizării localităţilor, ambele probleme urmînd a fi soluţionate concomitent, deoarece construcţia numai a sistemelor de alimentare cu apă, cu creşterea inevitabilă a volumului de ape uzate formate, în lipsa colectării şi epurării acestora, duce la poluarea apelor de suprafaţă şi din fîntîni.
    Insuficienţa apei, sau calitatea neadecvată a acesteia poate influenţa negativ asupra sănătăţii oamenilor, asupra stării mediului, precum şi asupra economiei, aducînd prejudicii în domeniul agriculturii. Astfel, alimentarea cu apă este în egală măsură o problemă ecologică, socială şi economică.
    Date privind accesul populaţiei la apă şi canalizare
    De menţionat că Ministerul Mediului nu deţine studii şi informaţii statistice privind situaţia în domeniul auditat. Echipa de audit a preluat datele statistice de la Biroul Naţional de Statistică şi, la momentul efectuării auditului, au fost accesibile doar pînă în anul 2010 inclusiv.
    Potrivit acestor date, în anul 2010 pe teritoriul ţării existau 690 sisteme de alimentare cu apă, din care funcţionează 611 sisteme (sau 88,6%). În comparaţie cu anul 2008, numărul sistemelor de alimentare cu apă s-a mărit cu 90 unităţi.
    Sursă: www.statistica.md

    Sursă: www.statistica.md

    Datele din figurile 1 şi 2 relevă că, deşi construcţia sistemelor de alimentare cu apă înregistrează un spor, aceasta nu este susţinută de construcţia sistemelor de canalizare, fapt care presupune riscul de poluare a apelor, impunîndu-se cerinţe privind protecţia mediului împotriva efectelor negative ale evacuărilor de ape uzate. Comparativ cu anul 2008, numărul sistemelor de canalizare s-a redus cu 5 unităţi.
    În anul 2010, din totalul apeductelor, doar 169 (sau 24,5 %) au fost dotate cu sisteme de canalizare, din care au funcţionat 106 sisteme, iar 126 au fost dotate cu staţii de epurare (fig.3).

Ponderea numărului sistemelor de alimentare cu apă dotate

cu sisteme de canalizare

    Datele indică faptul că sistemele de apeduct nu sînt construite în paralel cu sistemele de canalizare şi epurare a apelor reziduale, lipsa acestora avînd impact asupra poluării active a mediului, în special a solului, apelor de suprafaţă şi celor  freatice.
    Deşi accesul la apă şi sanitaţie este important pentru un mod adecvat de viaţă, acesta, în special în mediul rural, este scăzut (fig.4).
    Sursă: www.statistica.md

    Datele din Figura 4 denotă un decalaj semnificativ al cotei populaţiei cu acces la serviciile de aprovizionare cu apă şi de canalizare din mediul urban şi cel rural, deşi în structura populaţiei predomină populaţia din mediul rural (58,4 %). Astfel, se impune consolidarea angajamentelor întru sporirea numărului sistemelor de apă şi canalizare în zonele rurale, prin investiţii axate pe extinderea şi modernizarea reţelelor de apă şi canalizare, construcţia staţiilor de epurare, precum şi prin eficientizarea serviciilor publice de apă şi canalizare.
    Informaţiile din figurile expuse prezintă starea sectorului, care se caracterizează prin:
    -  accesul limitat al populaţiei la reţelele de alimentare cu apă şi canalizare;
    - decalajul semnificativ dintre localităţile urbane şi cele rurale privind accesul la sistemele de apă şi canalizare;
    - diminuarea ponderii staţiilor de canalizare în raport cu sistemele de alimentare cu apă.
    Cadrul juridic şi obiectivele statului
    Relaţiile din domeniul alimentării cu apă potabilă, normele privind asigurarea persoanelor fizice şi juridice cu apă potabilă, funcţionarea sigură a sistemelor de alimentare cu apă potabilă şi calitatea ei, precum şi răspunderea pentru încălcările în acest domeniu sînt reglementate prin Legea cu privire la apa potabilă¹.
    ____________________________
    ¹Legea nr. 272-XIV din 10.02.1999.

    Concepţia politicii naţionale în domeniul resurselor de apă² a fost elaborată pentru perioada anilor 2003-2010, cu luarea în consideraţie a schimbărilor social-economice din ţară, a programelor şi tendinţelor regionale şi globale în domeniu, şi are scopul de a preveni degradarea resurselor de apă.
    ____________________________
    ²Hotărîrea Parlamentului nr. 325-XV din 18.07.2003.

    Principalele obiective ale politicii naţionale în domeniul resurselor de apă sînt:
    a) realizarea unui management stabil al apei în calitate de component natural (resursă) al mediului şi categorie social-economică (marfă);
    b) crearea unor condiţii sănătoase şi inofensive pentru viaţa omului.
    Scopul fundamental al prezentei Concepţii este folosirea raţională şi conservarea resurselor de apă, îmbunătăţirea calităţii apelor, satisfacerea cerinţelor populaţiei şi ale economiei naţionale în aprovizionarea cu apă, în restabilirea ecosistemelor acvatice.
    În acest context, Guvernul a aprobat Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova pînă în 2015³. În vederea realizării obiectivului al 7-lea privind asigurarea durabilităţii mediului, au fost stabilite drept sarcini: reducerea în jumătate către anul 2015 a numărului de persoane fără acces durabil la surse sigure de apă (majorarea ponderii populaţiei cu acces durabil la surse sigure de apă de la 38,5% în 2002 pînă la 47,7% în 2006, pînă la 57% în 2010 şi pînă la 68,5% în 2015), precum şi reducerea în jumătate către anul 2015 a numărului persoanelor fără acces la sisteme de canalizare şi salubrizare îmbunătăţite.
    __________________________________
    ³Hotărîrea Guvernului nr.288 din 15.03.2005.

    A fost aprobat Programul de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor din Republica Moldova pînă în anul 2015⁴ (în continuare - Programul), care inserează şi concretizează căile de soluţionare a problemelor expuse în direcţiile strategice ale dezvoltării social-economice a Republicii Moldova pînă în anul 2015, cuprinzînd 43 de localităţi urbane (municipii şi oraşe), cu populaţia totală de circa 1,5 mil. locuitori, şi 556 localităţi rurale (comune şi sate), cu populaţia totală de circa 2,1 mil. locuitori. De asemenea, Programul prevede soluţionarea urgentă a problemei ce ţine de modernizarea, reutilarea tehnică şi dezvoltarea sistemelor comunale de alimentare cu apă şi canalizare.
    ___________________________________
    ⁴Hotărîrea Guvernului nr. 1406 din 30.12.2005.

    Ulterior, a fost aprobată Strategia privind aprovizionarea cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova⁵ (în continuare - Strategia), al cărei scop este de a stabili politica statului în domeniu şi direcţiile prioritare de realizare a ei.
    ____________________________________
    ⁵Hotărîrea Guvernului nr. 662 din 13.06.2007.

    Conform cadrului juridic vizat, au fost identificaţi actorii responsabili de realizarea sarcinilor şi obiectivelor stabilite în domeniu, după cum urmează:

Responsabil	Atribuţii
Guvernul	-       elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul alimentării cu apă potabilă, se realizează prin intermediul ministerelor de resort; -       elaborarea, aprobarea, finanţarea şi realizarea programelor de stat privind dezvoltarea sistemelor centralizate de alimentare cu apă potabilă;
Ministerul Mediului, organul central de specialitate al administraţiei publice	-       elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale, gospodăririi resurselor de apă, aprovizionării cu apă şi canalizare ; -       asigurarea realizării măsurilor ce decurg din colaborarea interstatală în domeniul resurselor de apă; -       atragerea investiţiilor la construcţia obiectelor de alimentare cu apă şi de canalizare, de gospodărire a apelor şi de hidroamelioraţie;
Agenţia „Apele Moldovei” , autoritate administrativă (în subordinea Ministerului Mediului)	-       implementarea politicii de stat  în domeniul gospodăririi resurselor de apă, hidroamelioraţiei, aprovizionării cu apă şi canalizare; -       elaborarea şi planificarea măsurilor privind gestionarea sistemelor de aprovizionare cu apă şi de canalizare a localităţilor din Republica Moldova; -       implementarea proiectelor în domeniul aprovizionării cu apă şi canalizare, finanţate de instituţii financiare internaţionale;
Ministerul Dezvoltării Regionale și Construcţiilor	-       elaborarea şi promovarea politicii statului în domeniul amenajării şi planificării teritoriului, arhitecturii, urbanismului, construcţiei, locuinţelor şi dezvoltării regionale, în special avizarea planurilor urbanistice generale şi zonale, susţinerea şi supravegherea realizării acţiunilor urbanistice şi de amenajare a teritoriului, inclusiv a proiectelor construcţiilor amplasate în zonele centrale ale municipiilor şi oraşelor, sistemelor de alimentare cu apă şi canalizare, precum şi proiectelor-pilot în domeniul dezvoltării şi amenajării teritoriului;
Autorităţile administraţiei publice locale	-       asigurarea condiţiilor şi serviciilor sigure pentru respectarea drepturilor şi intereselor populaţiei în domeniul sănătăţii publice, inclusiv pentru asigurarea cu apă potabilă de calitate, salubrizarea şi igienizarea teritoriului; -       înfiinţarea, în toate localităţile în care funcţionează sisteme de alimentare cu apă şi de canalizare, a structurilor specializate pentru gestionarea şi exploatarea serviciilor respective, indiferent de sursele financiare din care au fost construite; -       restabilirea și modernizarea sistemelor centralizate de alimentare cu apă și canalizare.

    Figura 5. Structura instituţională în domeniul managementului apei

    De asemenea, sînt stabilite responsabilităţi privind supravegherea de stat în domeniul alimentării cu apă potabilă:

Organele supravegherii sanitaro-epidemiologice (Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice)	asupra calităţii apei potabile, conformităţii ei cu normele sanitaro-igienice, cu standardele, asupra stării sanitaro-epidemiologice a surselor de apă potabilă şi a zonelor de protecţie sanitară, asupra respectării regulilor sanitare de organizare şi întreţinere a obiectivelor de alimentare cu apă potabilă;
Organele de protecţie a mediului înconjurător, serviciile de administrare şi supraveghere a resurselor de apă (Inspectoratul Ecologic de Stat)	asupra stării surselor de alimentare cu apă potabilă, evidenţei volumului de apă folosit pentru alimentarea cu apă potabilă;

    Figura 6. Organele supravegherii de stat

    Domeniul aprovizionării cu apă şi canalizare este foarte larg şi implică diverşi factori ce ţin atît de crearea sistemelor de aprovizionare cu apă şi de canalizare, cît şi de instituirea structurilor specializate privind gestionarea acestor sisteme.
    Astfel, auditul mediului s-a axat pe evaluarea realizării obiectivelor principale privind asigurarea etapizată cu apă potabilă a populaţiei reieşind din priorităţi, precum şi canalizarea apelor uzate, pentru protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă a societăţii.
    Reieşind din importanţa domeniului şi a determinării deficienţelor şi cauzelor nerealizării obiectivelor, a fost stabilit următorul obiectiv de auditului: Ministerul Mediului şi alte organe cu competenţe în domeniu (centrale şi locale) dispun de instrumente suficiente şi eficace pentru realizarea obiectivelor stabilite ce ţin de aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor?
    Abordarea de audit a fost orientată pe probleme. Reieşind din obiectivul determinat, a fost auditat nu doar Ministerul Mediului, ca autoritate centrală de specialitate, dar şi s-au colectat probe şi la alte entităţi cu atribuţii în domeniu.
    În cadrul auditului s-a pus accentul pe eficacitate, acordîndu-se atenţie asupra faptului dacă au fost obţinute rezultatele scontate în urma utilizării mijloacelor financiare alocate în domeniu, în special pentru aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei şi calitatea acestei ape, precum şi pentru asigurarea cu canalizare, adică protecţia mediului împotriva apelor reziduale, şi care sînt instrumentele utilizate la realizarea acestor obiective.
    Domeniul de aplicare şi metodologia de audit se conţin în Anexa 1.
    Cu toate că Republica Moldova a semnat Protocolul privind Apa şi Sănătatea încă în anul 2000, care a fost ratificat în anul 2005, indicatorii-ţintă au fost determinaţi cu întîrziere. Totodată, se tergiversează realizarea obiectivelor stabilite în Program şi Strategie, populaţia neasigurîndu-se cu servicii de aprovizionare cu apă şi canalizare.
    Obiectivele naţionale în domeniul aprovizionării cu apă şi canalizare
    Republica Moldova a semnat, la 10 martie 2000, Protocolul privind Apa şi Sănătatea la Convenţia din 1992 privind protecţia şi utilizarea cursurilor de apă transfrontiere şi a lacurilor internaţionale, adoptat la Londra la 17 iunie 1999, ratificîndu-l la 15 decembrie 2005. Ministerul Sănătăţii, în comun cu Ministerul Mediului, au fost desemnate în calitate de autorităţi naţionale responsabile de punerea în aplicare a Protocolului nominalizat.
    De asemenea, obiectivele privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea sînt stabilite în Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului în Republica Moldova pînă în 2015, Programul de alimentare cu apă şi de canalizare a localităţilor din Republica Moldova pînă în anul 2015 şi în Strategia privind aprovizionarea cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova, fiind stabilite şi termenele de realizare.
    Obiectivele din Program şi Strategie nu se realizează conform termenelor stabilite.
    Obiectivele privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea au fost stabilite, cu  determinarea localităţilor prioritare, în lipsa Planului de acţiuni pentru realizare. De asemenea, nu au fost stabilite criteriile de determinare a priorităţilor, precum şi nu s-au efectuat studii privind necesităţile reale ale localităţilor.
    Se menţionează şi faptul că Strategia a fost elaborată după aprobarea Programului. Lipseşte uniformitatea şi coerenţa în elaborarea documentelor de politici ale statului, adică elaborarea prioritară a conceptului, urmat de Strategie şi aprobate de Parlament⁶.
    ____________________________
    ⁶Legea nr.780-XV din 27.12.2001 „Privind actele legislative” .

    Nu au fost elaboraţi în termen indicatorii-ţintă şi termenele de control conform obligaţiei asumate de Republica Moldova prin Protocolul privind Apa şi Sănătatea (în termen de 2 ani de la data cînd a devenit parte la protocol, adică pînă în decembrie 2007). Aceşti indicatori au fost elaboraţi şi aprobaţi la 20.10.2010, prin ordinul ministrului sănătăţii şi ministrului mediului⁷, în cadrul unui proiect finanţat de donatori străini.
    ____________________________
    ⁷Ordinul ministrului sănătăţii şi ministrului mediului nr. 91/704.

    La Ministerul Mediului a fost implementat Proiectul „Susţinerea elaborării Planului de Investiţii/Acţiuni pentru facilitarea noii Strategii de Aprovizionare cu Apă şi Canalizare a Guvernului Republicii Moldova”, sponsorizat de Guvernele Austriei, Republicii Cehă, Iniţiativa UE în domeniul apelor şi implementat sub egida Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare.
    Scopul principal al Proiectului constă în :
    - Dezvoltarea capacităţii Guvernului Republicii Moldova de a planifica şi implementa investiţii viabile, prioritizate în infrastructura aprovizionării cu apă şi canalizare;
    - Mobilizarea şi alocarea eficientă a resurselor financiare pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului privind apa, cu asigurarea accesibilităţii serviciilor de aprovizionare cu apă şi canalizare pentru populaţie.
    Astfel, obiectivul principal al Proiectului a fost de a oferi susţinere Guvernului Republicii Moldova în elaborarea unui plan de investiţii/acţiuni pe termen mediu şi de a acorda asistenţă în implementarea Strategiei Guvernului de Aprovizionare cu Apă şi Canalizare, prin integrarea eficientă a acestui plan, elaborat în Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu. Ministerul Mediului, cu suportul experţilor, a elaborat Planul de acţiuni privind facilitarea implementării Strategiei pentru perioada 2010-2015, care a fost definitivat în iunie 2011, dar care cuprinde acţiuni preconizate pentru perioade expirate (2010-2011).
    Potrivit studiului efectuat în cadrul acestui proiect, s-a constatat că obiectivele stabilite anterior în Strategie nu sînt realiste şi realizabile, fiind elaborat un plan de investiţii/acţiuni pe termen mediu.
    În anul 2009 a fost încheiat Acordul de Finanţare între Comunitatea Europeană şi Republica Moldova privind finanţarea „Programului de Susţinere a Politicilor de Sector în domeniul apelor”. Obiectivul general al Programului este de a susţine Moldova în implementarea reformelor în sectorul aprovizionării cu apă potabilă şi canalizare prin intermediul asistenţei financiare, asistenţei tehnice, a dialogului politic pentru activităţile prioritare de relevanţă sporită pentru populaţia şi mediul înconjurător. Scopul acestui Program este de a susţine Moldova în realizarea obiectivelor pe termen mediu, prevăzute de Strategia privind aprovizionarea cu apă şi canalizare a localităţilor din Republica Moldova şi care urmează a fi atinse în comun cu alţi parteneri pentru dezvoltare internaţională. Întru realizarea acestui Program, a fost elaborată Matricea de Politici, care prevede atribuţii pentru diferite autorităţi.
    Implementarea Programului de Susţinere a Politicilor de Sector în domeniul apelor a fost monitorizată prin organizarea şedinţelor Comitetului de Supraveghere a Proiectului. Urmare evaluării progreselor, precum şi nerealizării în termen a tuturor obiectivelor trasate şi recomandărilor înaintate, Ministerul Mediului a revizuit termenele de realizare a Matricei de Politici.
    Cu toate că în Raportul de evaluare s-a indicat că Matricea a fost realizată la un nivel de 75%, auditorii au constatat imposibilitatea determinării nivelului real  de executare, datorită lipsei informaţiilor.
    Auditul denotă o iresponsabilitate la realizarea anagajamentelor asumate prin Matricea de Politici, iar la raportarea privind executarea ei se denaturează informaţiile. Astfel, nu există o bază de date creată care ar permite verificarea informaţiei oferite, precum şi o metodologie de acumulare şi analiză a datelor, cu toate că elaborarea acesteia constituie şi o cerinţă a Matricei de Politici, ca angajament faţă de Uniunea Europeană. Această bază de date urma a fi publicată pînă în decembrie 2011, obiectivul fiind raportat ca realizat, cu toate că crearea acesteia de abia fusese iniţiată.
    S-a constatat, de asemenea, că unul din obiectivele conform tranşei I este construirea de haznale noi sau sisteme simple de canalizare pentru populaţia rurală (mai mult de 25000 de persoane) din sursele bugetului de stat, ale bugetelor companiilor de apă, precum şi din finanţarea internaţională. S-a raportat că, potrivit  chestionarelor, 22478 de persoane beneficiază de haznale. De facto, auditul a relevat că astfel de lucrări nu sînt finanţate, iar construcţia lor este efectuată individual de către populaţie. În acest sens, se menţionează că legislaţia naţională nu prevede cerinţe privind construcţia acestora, iar organele de supraveghere nu au pîrghii de a verifica numărul existent, precum şi cel nou apărut.
    Cele mai multe atribuţii, conform Programului şi Strategiei, le revin AAPL, atît în privinţa restabilirii şi modernizării sistemelor existente, cît şi a asigurării calităţii adecvate a apei potabile. S-a constatat că Ministerul     Mediului nu a acordat asistenţa necesară pentru ajutorarea AAPL în vederea elaborării şi implementării planurilor şi programelor locale prin elaborarea metodologiei de elaborare a acestora.
    Ministerul Mediului, precum şi Agenţia „Apele Moldovei”, chiar dacă au în competenţa lor întreprinderea măsurilor ce ţin de implementarea prevederilor Concepţiei şi Strategiei privind aprovizionarea cu apă şi canalizare a localităţilor, în realitate nu au monitorizat acest proces.
    Documentele strategice şi de politică nu sînt coordonate suficient, existînd în acelaşi timp atît Programul şi Strategia, cît şi Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului, pentru care se raportează separat, cu toate că obiectivele sînt aceleaşi. Nu există o modalitate unică privind raportarea rezultatelor obţinute, totul este  descris în mod narativ şi formal, fără a se indica care obiectiv a fost atins comparativ cu indicatorul stabilit.
    Populaţia nu este asigurată etapizat cu apă potabilă conform obiectivelor stabilite.
    Obiectivele naţionale de aprovizionare cu apă şi canalizare nu se realizează conform termenelor şi măsurilor prioritare stabilite.
    Astfel, la contrapunerea rezultatelor obţinute conform Programului şi Strategiei cu obiectivele trasate, s-a constatat că unele din acestea nu au fost realizate, cu toate că finanţări în domeniu există, dar care nu sînt coordonate cu necesităţile. De exemplu, ca obiectiv prioritar în Program s-a  stabilit  construcţia staţiilor de epurare în or.Soroca şi or.Rezina, cu termenul  de realizare anii 2006-2009, care nici pînă în prezent nu a început.
    De asemenea, s-a constatat că Programul urma să se realizeze paralel în cîteva direcţii, iar asigurarea cu apă a populaţiei rurale se prevedea a fi efectuată în trei etape. Prima  etapă a fost livrarea apei potabile către populaţie, prin transportarea în recipiente speciale sau construcţia şi reconstrucţia fîntînilor de mină, dar pînă în prezent sînt localităţi care nici în acestea nu au apă de calitatea corespunzătoare. Exemplificînd situaţia din unele raioane, menţionăm că în fîntînile din satul Lunga (r-nul Floreşti) şi oraşul Iargara (r-nul Leova) se conţine petrol încă din anii ,90, iar fîntînile cu apă acceptabilă sînt limitate.
    Faptul că obiectivele şi măsurile preconizate nu au fost fundamentate pe necesităţile reale ale ţării, precum şi că nu s-au stabilit criterii de determinare a priorităţilor de finanţare a condiţionat imposibilitatea realizării lor.
    Incoerenţa documentelor de politici afectează şi coordonarea principalelor surse de finanţare a sectorului, neexistînd un mecanism de monitorizare a realizărilor în domeniu. Monitorizarea formală, precum şi lipsa raportării unificate privind realizarea Strategiei şi Programului nu permit informarea adecvată şi relevantă a Guvernului despre rezultatele obţinute în domeniu şi, respectiv, actualizarea politicilor de sector.
    Totodată, din lipsa metodologiilor, AAPL nu sînt capabile să-şi exercite atribuţiile la nivel local, deoarece nu dispun de planuri/programe locale adecvate pentru domeniul aprovizionării cu apă şi canalizare. Acestea includ, de obicei, obiective/acţiuni foarte generale (cum ar fi „construcţia sau modernizarea sistemelor de aprovizionare cu apă în raion”), care nu pot fi realizate, întrucît nu sînt stabilite acţiunile concrete şi sursele financiare de acoperire.
    Nedisponibilitatea de date veridice privind situaţia actuală a ramurii, precum şi de studii recente în domeniu ar putea determina tergiversarea noilor acţiuni stabilite în cadrul proiectelor implementate de Ministerul Mediului.
    Recomandări Ministerului Mediului:
    1. Să efectueze un studiu în vederea determinării necesităţilor şi actualizării datelor privind starea ramurii, întru asigurarea realizării obiectivelor, ţinînd cont de rezultate, dat fiind faptul că atît Programul, cît şi Strategia au fost elaborate anterior (anii 2005, 2007).
    2. Să elaboreze Metodologia şi forma de raportare privind implementarea Programului şi Strategiei la nivel de Guvern.
    3. Să determine Metodologia de elaborare a planurilor/programelor locale privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor.
    Asigurarea populaţiei cu apă şi informarea privind calitatea acesteia este una din direcţiile prioritare ale politicii statului. Autorităţile de competenţă nu contribuie în măsura corespunzătoare la realizarea acesteia, ceea ce prezintă un risc pentru sănătatea populaţiei.
    Noţiuni de apă potabilă
    Apa potabilă reprezintă acea apă care poate fi consumată de om, direct sau indirect, timp îndelungat, fără a-i prejudicia sănătatea⁸.
    ______________________________
    ⁸Legea nr. 272- XV din 10.02.99 „Cu privire la apa potabilă”.

    În conformitate cu Directiva Consiliului Europei privind calitatea apei destinate consumului uman, aceasta reprezintă orice tip de apă în stare naturală sau după tratare, folosită pentru băut, la prepararea hranei ori în alte scopuri casnice, indiferent de origine şi de faptul că este furnizată prin reţeaua de distribuţie, din sursă sau rezervor, sau este distribuită în sticle ori în alte recipiente.
    În conformitate cu Legea privind supravegherea de stat a sănătăţii publice⁹, calitatea apei potabile livrate populaţiei nu trebuie să prezinte riscuri pentru sănătatea umană, iar cantitatea acesteia trebuie să satisfacă necesităţile fiziologice şi gospodăreşti ale ei.
    _____________________________
    ⁹Legea nr.10 din  03.02.2009 „Privind supravegherea de stat a sănătăţii publice”.

    Asigurarea populaţiei cu apă de calitate este una din direcţiile prioritare ale politicii statului în domeniu, acesta garantînd respectarea standardului calităţii apei potabile (pentru sistemele urbane centralizate de aprovizionare cu apă) şi îmbunătăţirea treptată a calităţii ei în localităţile rurale şi în oraşele care nu au sisteme centralizate de alimentare cu apă¹⁰.
    ____________________________
    ¹⁰Hotărîrea Parlamentului nr. 325 din 18.07.2003 „Privind aprobarea Concepţiei politicii naţionale în domeniul resurselor de apă”.

    În scopul verificării faptului dacă apa distribuită consumatorului este conformă cerinţelor de calitate şi nu creează riscuri pentru sănătate, este asigurată supravegherea şi controlul monitorizării calităţii apei potabile de către Centrul Naţional de Sănătate Publică şi Centrele teritoriale de sănătate publică, acestea fiind instituţii din subordinea Ministerului Sănătăţii, care aprobă norme sanitaro-igienice (de calitate) ale apei potabile. De asemenea, CSP trebuie să asigure disponibilitatea informaţiei în ceea ce priveşte calitatea apei potabile, avizarea populaţiei despre posibilele efecte asupra sănătăţii şi despre măsurile de remediere luate sau care se impun a fi luate de către autorităţile competente ori de către consumatorii în cauză. Această informaţie trebuie să fie corectă, clară, furnizată la timp şi actualizată.
    Rezultatele investigării calităţii apei potabile pentru unele localităţi invocă motive de îngrijorare.
    Strategia şi Programul prevăd aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei în cantităţi suficiente, iar calitatea acesteia trebuie să corespundă normelor sanitaro-igienice ale apei potabile şi să nu prezinte riscuri pentru sănătatea umană. În conformitate cu datele oferite de CNSP, calitatea apei potabile atestă abateri de la caracteristicile organoleptice (miros, gust), fizice (turbiditate, culoare, temperatură, conductibilitate electrică, radioactivitate), chimice (reziduu fix, reacţia apei, duritatea apei, substanţe organice), biologice şi bacteriologice.
    În vederea asigurării supravegherii sanitare, CNSP organizează şi efectuează investigaţii de laborator privind calitatea apei potabile. În acest sens, este întocmit planul anual al investigaţiilor de laborator, care cuprinde investigaţii sanitaro-igienice pentru apa potabilă, apele reziduale, determinarea reziduurilor de pesticide în apa potabilă, investigaţii de microbiologie sanitară. Rezultatele privind investigarea probelor preluate (apa potabilă) sînt structurate conform surselor de aprovizionare şi caracteristicii sanitare a apei potabile (valori absolute şi %) (Anexa 2.).
    Cea mai mare cotă de probe examinate care nu corespund normativelor sanitare atît la parametrii chimici, cît şi microbiologici o deţin sursele decentralizate de alimentare cu apă (fîntînile de mină). Ponderea probelor de apă din fîntîni neconforme cerinţelor igienice în anul 2011 a constituit  82,9 % la parametrii sanitaro-chimici (în anul 2010 - 84,2 %) şi 38,3% la parametrii sanitaro-microbiologici (în anul 2010 - 41,2%).
Rezultatul prelevării probelor de apă potabilă denotă niveluri sporite de neconformitate la parametrii de calitate (microbiologici, chimici şi cantitativi) ai acesteia atît din sursele subterane, cît şi din sistemele de distribuire. Ponderea probelor neconforme la parametrii chimici din sursele centralizate subterane în anul 2011 a constituit 75,71 %, comparativ cu 67,79% (anul 2010) (vezi figurile 7 şi 8).
    Sursă: Datele CNSP privind starea obiectivelor de alimentare cu apă şi caracteristica sanitaro-epidemiologică a apei potabile

    În acest sens, cea mai gravă situaţie este atestată în raioanele Anenii Noi, Donduşeni, Hînceşti, Făleşti, Glodeni, Căuşeni, Ceadîr-Lunga, Comrat, Glodeni, Drochia, Cimişlia, Sîngerei, mun. Bălţi, unde acest indice constituie de la 84% pînă la100%.
    Există localităţi unde apa din fîntînile de mină sau sursele subterane este utilizată direct, fără a se lua în consideraţie calitatea acesteia şi fără a fi tratată sau dezinfectată pentru respectarea regulilor minime de igienă.
    În majoritatea lor, apele subterane nu corespund parametrilor de calitate pentru apa potabilă prin concentraţia de reziduu fix, fluor, hidrogen sulfurat, duritate totală, fier total etc.
    Deşi pentru aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor se alocă surse financiare, în unele localităţi, în urma valorificării mijloacelor financiare, s-a constatat că calitatea apei distribuite consumatorului nu corespunde parametrilor de calitate ai apei potabile, aceasta putînd fi utilizată doar în alte scopuri decît potabil.
    Astfel, deşi în or. Iargara, raionul Leova au fost executate lucrări în valoare de 9,9 mil. lei pentru construcţia sistemului de epurare, canalizare şi aprovizionare cu apă şi canalizare, calitatea apei la sursă nu corespunde parametrilor în vigoare, nefiind asigurate normele de calitate ale apei potabile, prin alegerea sursei necorespunzătoare de alimentare cu apă potabilă.
    Ca rezultat al valorificării surselor financiare (1,9 mil. lei) alocate din FEN, s. Floreni din raionul Anenii Noi a fost aprovizionat cu apă. Este necesar de menţionat că probele de apă prelevate, conform valorilor parametrilor investigaţi, nu corespund cerinţelor privind conţinutul de amoniu, hidrogen sulfurat şi sodiu. Astfel, în scopuri potabile, se recomandă a se utiliza apa extrasă doar după filtrare şi aerare.
    În conformitate cu datele Centrului Naţional de Sănătate Publică, 60% din populaţia rurală se alimentează cu apă din fîntîni, aceasta fiind preponderent contaminată cu nitraţi şi alte substanţe dăunătoare. Principalele surse de poluare a acestora sînt spaţiile insalubre ale localităţilor şi cele de lîngă fîntîni, complexele animaliere situate în apropierea surselor de apă, latrinele (încăperi speciale pentru satisfacerea nevoilor fiziologice (fără canalizare)), haznalele (bazine subterane (gropi) de dimensiuni reduse, folosite pentru colectarea deşeurilor umane).
    O situaţie alarmantă şi specifică s-a constatat în s. Lunga, r-nul Floreşti (Foto 1). Astfel, Centrul de Sănătate Publică a atenţionat AAPL asupra faptului că, potrivit probelor de apă preluate din sursele decentralizate (fîntîni), peste 60% din fîntîni nu corespund parametrilor la indicii sanitaro-chimici, fiind depistate substanţe specifice, şi anume – produse petroliere în cantităţi mari (de la 61,4 pînă la 166,8 mg/dm3), sursele de apă  fiind interzise spre folosire în scop potabil. De menţionat că localitatea nu dispune de alte surse de aprovizionare cu apă potabilă.
    De asemenea, apa din fîntînile de mină din oraşul Iargara, r-nul Leova (Foto 2) este afectată de conţinutul sporit al substanţelor petroliere.

    Ministerul Sănătăţii, în special CNSP, nu a oferit echipei de audit studii şi informaţii oficiale referitor la acţiunile CNSP privind monitorizarea indicatorilor relevanţi ai stării de sănătate a populaţiei în corelaţie cu factorul hidric (apa potabilă). De asemenea, nu au fost prezentate informaţii sau studii privind specificul apelor pe teritoriul republicii (după regiuni), ţinîndu-se cont de conţinutul chimic (fluor, hidrogen sulfurat ş.a.), cu soluţiile propuse pentru aceste localităţi.
    CNSP a prezentat doar Raportul despre cercetările ştiinţifice la tema: „Evaluarea igienică comparativă a morbidităţii nontransmisibile a copiilor din sectorul urban şi rural determinată de unii factori ai mediului ambiant”.
    Conform Raportului Naţional de Dezvoltare Umană în Moldova 2009-2010 „Schimbările Climatice în Republica Moldova: Impactul socio-economic şi opţiunile de politici pentru adaptare”, în republică aproximativ 2,0 milioane de oameni utilizează în consumul zilnic apă poluată. Lipsa apei potabile în gospodăriile oamenilor este cauzată de starea deplorabilă a reţelelor de alimentare cu apă şi canalizare în localităţile urbane, dar şi de inexistenţa apeductelor la sate,  reprezentînd  un risc de răspîndire a infecţiilor. În opt (din zece) fîntîni şi izvoare apa nu corespunde normelor sanitare.
    Calitatea apei din fîntîni se înrăutăţeşte cu fiecare zi şi nici apa din apeduct nu corespunde normelor în vigoare. Din cauza avariilor, a sistărilor în procesul de alimentare, se creează condiţii pentru dezvoltarea bacteriilor patogene în ţevi. Ca rezultat, apa se contaminează. Analiza datelor arată că indicii chimici, sanitari şi microbiologici care descriu calitatea apei în fîntîni s-au micşorat brusc în ultimii 6 ani. În anul 2003, 82% din fîntînile cu apă potabilă nu corespundeau standardelor sanitare. Acest procent a crescut în anul 2008 pînă la 84,8%, şi dacă va continua să crească, ne putem aştepta ca în următorii 5 ani cota fîntînilor cu apă care nu corespunde standardelor va atinge 86,7%, iar a celor care nu corespund standardelor microbiologice poate ajunge la 44,1% în anul 2012.
    În acelaşi timp, la nivel regional şi european se anticipează următoarele tendinţe ale riscurilor asociate schimbărilor climatice, printre care este şi sporirea poverii bolilor induse de apă la populaţiile pentru care standardele de apă, salubritate publică şi igienă personală sînt deja joase.
    Situaţia dată privind potenţialul impact negativ asupra sănătăţii umane, care este relevantă şi pentru Republica Moldova, nu s-a luat în consideraţie la formularea politicilor, strategiilor sau recomandărilor necesare. Totodată, principiile de bază şi priorităţile nu au fost incluse în documentele corespunzătoare şi, respectiv, nu au fost implementate.
    Nu este asigurat accesul populaţiei la apa potabilă nici măcar pentru necesităţile fiziologice, ceea ce prezintă un risc pentru sănătate.
    Potrivit informaţiei din Raportul Naţional de Dezvoltare Umană în Moldova 2009-2010, s-a dublat morbiditatea în urma maladiilor cauzate de poluarea apei. Circa 80% din maladiile legate de calitatea nesatisfăcătoare a mediului sînt provocate de poluarea excesivă a apei potabile şi doar 20% - de ceilalţi factori de mediu. Din cauza calităţii apei, viaţa locuitorilor de la sate se va reduce cu 4-5 ani. Populaţia rurală (aproximativ 60% din total) este asigurată preponderent din surse necentralizate de apă, comparativ cu populaţia urbană. Astfel, declinul în calitatea apei va lovi într-un mod disproporţional locuitorii din mediul rural.
    Se menţionează că Ministerul Sănătăţii nu deţine informaţia completă privind impactul apei asupra sănătăţii, precum şi privind conţinutul apelor de pe teritoriul republicii şi nu a identificat măsurile de protecţie specifice. De asemenea nu se asigură informarea adecvată a populaţiei privind calitatea apei şi impactul asupra sănătăţii, respectiv aceasta nu este familiarizată cu măsurile de protecţie ce urmează a fi întreprinse.
    Recomandări Ministerului Sănătăţii:
    4. Să efectueze studii privind impactul calităţii apei asupra sănătăţii, specifice localităţilor republicii, cu identificarea riscurilor şi a măsurilor de protecţie reieşind din fiecare caz;
    5. Să elaboreze procedurile şi formele de informare a populaţiei despre influenţa calităţii apei potabile asupra sănătăţii şi să desfăşoare o campanie activă de sensibilizare a populaţiei privind situaţia reală în localităţile rurale, cu informarea despre riscurile pentru sănătate şi măsurile de protejare.
    Evacuarea apei uzate în receptorii naturali trebuie să fie efectuată doar după asigurarea epurării. Situaţia din ţară la acest capitol denotă lipsa asigurării cu sisteme de canalizare şi, respectiv, a epurării apelor reziduale, ceea ce determină poluarea apelor, influenţînd asupra sănătăţii populaţiei.
    Cerinţe privind deversarea apelor uzate
    Conform legislaţiei naţionale¹¹, înainte de a fi evacuate în receptori naturali, apele uzate menajere şi industriale, colectate în reţelele de canalizare municipale, vor fi supuse unei epurări corespunzătoare. De asemenea, nu se permite evacuarea apelor reziduale în lipsa autorizaţiei. Conform bunelor practici, odată cu construcţia sistemelor de aprovizionare cu apă, e necesar de a construi şi sisteme de canalizare. Rolul de preluare şi epurare a apelor uzate menajere şi industriale revine staţiilor de epurare, acestea avînd ca scop îmbunătăţirea calităţii apelor uzate, pentru a putea fi deversate fără a prejudicia mediul.
    ____________________________
    ¹¹Hotărîrea Guvernului nr. 1141 din 10.10.2008 „Pentru aprobarea Regulamentului privind condiţiile de evacuare a apelor uzate urbane în receptori naturali”.

    Nu se asigură construcţia sistemelor de canalizare
    Odată cu creşterea numărului populaţiei cu acces la apă, în special în mod centralizat, creşte şi consumul de apă, în special menajeră şi, respectiv, cel al apelor uzate, care se deversează în pămînt, din lipsa canalizării.
    În sectorul rural, dacă la sistemele centralizate de apă există un acces parţial, apoi cît priveşte canalizarea situaţia este mult mai dificilă.
    În unele cazuri, populaţia îşi amenajează locuri de acumulare de tip haznale în mod individual, însă nu întotdeauna acestea sînt construite asigurarîndu-se protecţia mediului (multe reprezintă nişte gropi, din care apa treptat se înfiltrează în pămînt, astfel poluînd apele freatice).
    Cu toate că numărul apeductelor este în creştere, cel al sistemelor de canalizare s-a micşorat. O problemă ce ţine de organizarea sistemelor de canalizare este construcţia apeductelor în lipsa acestora. Nu se menţine un concept unic privind construirea în paralel a apeductului şi a canalizării.
    Un alt motiv îl constituie informarea insuficientă a populaţiei despre pericolele cauzate de lipsa canalizării, precum şi privind utilizarea haznalelor.
    Organele competente responsabile de supraveghere nu propun soluţii alternative temporare. De asemenea, nu au fost formulate viziuni concrete privind tipul de staţii de epurare cărora ar trebui de dat prioritate, în republică construindu-se staţii de epurare biologică, zone umede construite (ZUC) etc. Acest fapt influenţează atît costul investiţiei, cît şi atitudinea populaţiei. Spre exemplu, în r-nul Soroca, populaţia din s.Egoreni a împiedicat construcţia staţiei de epurare pe teritoriul satului, ceea ce a dus la pierderea mijloacelor alocate de către Banca Mondială.
    În unele localităţi s-a constatat un grad sporit de uzură a sistemelor existente şi a staţiilor de epurare, astfel apele ieşind insuficient de epurate.
    De exemplu sistemul de canalizare a oraşului Anenii Noi este foarte uzat, cauzînd multiple avarii, iar staţia de epurare amplasată în s. Bulboaca nu mai asigură epurarea conformă a apelor uzate (Foto 3 şi Foto 4)

    O situaţie analogică s-a înregistrat şi în oraşul Cimişlia, unde sistemul de canalizare este deteriorat, iar staţia de epurare nu funcţionează (Foto 5 şi Foto 6).

    Din lipsa staţiei de epurare, apele reziduale sînt deversate direct în receptorii naturali, ceea ce duce nu doar la poluarea apelor, ci şi la răspîndirea unui miros neplăcut.
    Astfel, din lipsa staţiei de epurare apele reziduale ale oraşului Soroca sînt deversate direct în rîul Nistru (Foto 7 şi Foto 8).
    Contrar prevederilor legislaţiei, unii operatori de servicii publice de aprovizionare cu apă şi canalizare activează în lipsa autorizaţiei de folosinţă specială a apei, care se eliberează în cazul corespunderii tuturor cerinţelor şi se acordă beneficiarului cu dreptul de utilizare a apelor, de deversare a apelor reziduale în receptori, precum şi la alte activităţi cu influenţă negativă asupra apelor.
    Nu există modalităţi privind oprirea apelor reziduale, deoarece populaţia este conectată la sistemul de canalizare. Astfel, chiar dacă întreprinderile gestionare ale acestui sistem sînt avertizate în privinţa necesităţii epurării apelor uzate şi activitatea acestora nu se autorizează de către organele competente din lipsa staţiei de epurare, acestea oricum activează, deoarece nu există pîrghii de a împiedica exploatarea sistemelor de canalizare.
    Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în or.Străşeni (Foto 9 şi Foto10).

    Organele de control ecologic şi de supraveghere a sănătăţii publice nu deţin pîrghiile necesare pentru a preveni poluarea mediului, deoarece unele surse de apă (fîntînile de mină), haznalele, precum şi latrinele se află pe proprietate privată şi nu au posibilitate de a influenţa, precum şi informaţia suficientă de a le verifica.
    Neasigurarea epurării adecvate cauzează poluarea mediului
    Volumul apelor uzate epurate insuficient care sînt deversate în obiectivele acvatice pentru perioada 2006-2010 atestă fluctuaţii de la 6,5 pînă la 7,5 mil. m3, iar volumul deversărilor fără epurare s-a majorat de la 0,5 pînă la 0,9 mil. m3, fapt ce este reflectat în tabelul ce urmează:

    Sursă: www.statistica.md
    Avînd în vedere gradul apelor epurate insuficient şi al celor fără epurare, este important să se ţină cont de faptul că această situaţie provoacă un impact negativ asupra resurselor naturale (solul, apa, aerul atmosferic etc.), apele uzate conţinînd diverşi poluanţi solizi, lichizi sau gazoşi (Anexa 3).
    Lipsa sistemelor de canalizare duce la poluarea mediului, în special a apelor freatice şi a celor subterane. Apele uzate şi deversarea acestora neepurate din sistemul comunal cauzează poluarea apelor de suprafaţă.
    Un alt impact al apelor deversate direct în pămînt este fenomenul alunecărilor de teren, cum ar fi în or.Sîngera, mun.Chişinău.
    Recomandări Ministerului Mediului:
    6. Să elaboreze şi să aprobe reglementări privind asigurarea construcţiei apeductelor concomitent cu canalizarea.
    7. Să elaboreze propuneri privind soluţionarea admisibilă temporară a problemelor constatate, pentru asigurarea continuităţii activităţii operatorilor care deţin în gestiune sisteme de canalizare în lipsa staţiilor de epurare, avînd în vedere situaţia precară privind starea sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare, precum şi imposibilitatea de a întreprinde măsuri de ameliorare imediate, din lipsa mijloacelor financiare.
    8. Să elaboreze un plan de acţiuni privind prioritizarea finanţării construcţiei sistemelor de canalizare şi a staţiilor de epurare în localităţile care dispun de apă în mod centralizat.
    9. Să stabilească cerinţe, pîrghii şi responsabilităţi privind construcţia şi deservirea haznalelor şi latrinelor individuale.
    10. Să elaboreze procedurile şi formele de informare a populaţiei privind impactul apelor uzate asupra mediului şi să desfăşoare o campanie activă de sensibilizare a populaţiei privind situaţia reală în localităţile rurale, cu informarea despre riscurile pentru mediu şi măsurile de protecţie.
    Cadrul legal prevede atribuţii pentru autoritatea responsabilă de implementarea politicii în domeniu, dar care  sînt dispersate între mai multe autorităţi şi, respectiv, nu se exercită, astfel nefiind deţinute informaţiile necesare pentru realizarea acestei politici, precum şi pentru evaluarea implementării.
    Conceptul de management integrat al resurselor de apă
    Managementul integrat este modalitatea practică de aplicare a conceptului dezvoltării durabile în domeniul apelor. Managementul integrat al resurselor de apă promovează dezvoltarea şi coordonarea apei, a terenului şi a resurselor acestora, în vederea optimizării, dezvoltării sociale şi economice echilibrate, fără compromiterea durabilităţii ecosistemelor.
    Conceptul de management integrat al resurselor de apă presupune, în contrast cu gospodărirea tradiţională a resurselor de apă, o abordare integrată a acestora atît la nivel fizic şi tehnic, cît şi la nivel de planificare şi management. Nivelul de integrare este bazinul hidrografic, unitate naturală de formare a resurselor de apă.
    Managementul integrat al resurselor de apă oferă un cadru conceptual de ghidare în scopul managementului şi exploatării durabile a resurselor de apă, însă pentru implementarea acestuia sînt necesare reforme la toate nivelurile în circuitul managementului şi planificării sectorului acvatic.
    Conform Concepţiei politicii naţionale în domeniul resurselor de apă, politica de stat la capitolul instituţional este orientată spre crearea unei autorităţi unice abilitate cu funcţii de gestiune a resurselor de apă, ca structură principală în acest domeniu, care soluţionează problemele resurselor de apă de importanţă naţională.
    De asemenea, trebuie să fie creată structura organizatorică a gestionării, în scopul asigurării folosirii raţionale a apelor, protecţiei acestora împotriva poluării şi realizarea măsurilor de prevenire a poluării.
    Ministerul Mediului este organul central de specialitate al administraţiei publice care elaborează şi promovează politica statului în domeniul protecţiei mediului şi utilizării raţionale a resurselor naturale, gospodăririi resurselor de apă, aprovizionării cu apă şi canalizare, controlului ecologic de stat şi monitoringului calităţii mediului¹².
    _________________________
    ¹²Hotărîrea Guvernului nr. 847 din 18.12.2009 „Pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Mediului, structurii şi efectivului-limită ale aparatului central al acestuia”.

    Agenţia „Apele Moldovei” este autoritatea administrativă responsabilă de implementarea politicii de stat în domeniul gospodăririi resurselor de apă, hidroamelioraţiei, aprovizionării cu apă şi canalizare, care îşi desfăşoară activitatea în subordinea Ministerului Mediului¹³.
    _________________________
    ¹³Hotărîrea Guvernului nr. 1056 din 15.09.2008 „Cu privire la aprobarea Regulamentului, structurii şi statelor de funcţii ale Agenţiei „Apele Moldovei””.

    Cadrul normativ prevede şi unele atribuţii specifice Agenţiei „Apele Moldovei”¹⁴ privind planificarea, proiectarea, construirea şi exploatarea sistemelor de ameliorare şi de alimentare cu apă.
    __________________________
    ¹⁴Hotărîrea Guvernului nr.619 din 16 august 1994 „Despre reglementarea relaţiilor din domeniul gospodăririi apelor şi folosirea raţională a resurselor de apă în Republica Moldova”.

    Politica de stat în acest domeniu se bazează pe managementul informaţional adecvat, care stă la baza luării tuturor deciziilor, şi este îndreptată spre crearea unui sistem al managementului informaţional integrat şi transparent, concentrat în autorităţile de gestionare a bazinelor hidrografice şi în autoritatea publică de gestionare a resurselor de apă.
    De menţionat că una din direcţiile principale în domeniul perfecţionării legislaţiei acvatice prevede că nici un act normativ nu poate fi adoptat oficial fără a elabora asigurarea metodologică respectivă a îndeplinirii lui şi fără mecanisme de punere în aplicare a legislaţiei.
    Structura organizatorică a managementului resurselor de apă nu asigură implementarea politicii de stat în domeniu.
    Cu toate că atribuţiile sînt prevăzute, structurile de resort nu deţin informaţia deplină şi veridică asupra domeniului. De asemenea, nu este prevăzută modalitatea de coordonare a activităţilor, unele atribuţii ale Ministerului Mediului şi Agenţiei „Apele Moldovei” suprapunîndu-se.
    Agenţia raportează despre activitatea sa Ministerului Mediului, dar Direcţia de specialitate din cadrul acestuia (Direcţia managementul apelor) nu monitorizează activitatea Agenţiei. Astfel, Direcţia nu deţine informaţii privind activităţile preconizate spre realizare de către Agenţie şi nu analizează rezultatele obţinute, pentru a le contrapune cu politica existentă în domeniu.
    Una din atribuţiile de bază ale ministerului, realizată prin intermediul Direcţiei managementul apelor, precum şi ale Agenţiei, este acumularea şi analiza informaţiei privind starea ramurii. Nici una dintre structuri nu a putut confirma activitatea pe parcursul anului la capitolul deţinerea informaţiei din domeniu şi efectuarea analizei acesteia.
    Activitatea Agenţiei s-a limitat doar la acumularea unor informaţii superficiale, în baza chestionarelor, care însă nu au fost supuse verificărilor, în scopul confirmării veridicităţii acestora.
    De asemenea, Agenţia este responsabilă de ţinerea evidenţei statistice a utilizării apelor. Aceasta nu dispune de un instrument de verificare a veridicităţii acestor date şi se ocupă doar cu generalizarea lor, raportul generalizat fiind prezentat Biroului Naţional de Statistică.
    Cele expuse sînt cauzate de lipsa unei metodologii unice de acumulare şi de efectuare a analizei datelor, ceea ce, respectiv, determină lipsa bazei de date privind starea ramurii de aprovizionare cu apă şi canalizare a localităţilor.
    Conform Directivei Europene, statele trebuiau să identifice bazinele hidrografice (orice zonă în care toate scurgerile de apă converg, printr-o reţea de rîuri, fluvii şi, eventual, lacuri, către mare, unde se varsă printr-o singură gură de vărsare, un singur estuar sau o singură deltă) care se află pe teritoriul lor naţional şi să le aloce unor districte hidrografice (zona terestră şi cea marină, constituite din unul sau mai multe bazine hidrografice, precum şi din apele subterane asociate).
    Legislaţia naţională, precum şi Regulamentul privind activitatea Agenţiei „Apele Moldovei” prevăd elaborarea planurilor de management conform principiului de bazin hidrografic şi asigurarea implementării principiului bazinier de gospodărire a apelor. De facto, a fost elaborat doar Planul de management al bazinului hidrografic al rîului Cubolta de către Centrul Regional de Mediu în cadrul proiectului „Activităţi de promovare a implementării Iniţiativei privind Apa a Uniunii Europene şi a managementului integrat al resurselor acvatice”, susţinut financiar de către Comisia Uniunii Europene. Însă nu au fost elaborate planuri de management al bazinelor hidrografice pentru rîurile principale Nistru şi Prut, cu un potenţial semnificativ de resurse acvatice, precum şi pentru alte rîuri de pe teritoriul ţării.
    Cu toate că Agenţia „Apele Moldovei” poartă răspundere pentru planificarea, proiectarea, construirea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu apă, nu au fost întreprinse măsuri pentru realizarea acestor atribuţii.     Totodată, trebuia să elaboreze planurile de dezvoltare în perspectivă a gospodăriei apelor şi schemele de utilizare complexă a resurselor de apă ale ţării.
    De menţionat că legislaţia naţională nu prevede exhaustiv atribuţiile organelor centrale de specialitate şi ale autorităţilor administraţiei publice locale în domeniul alimentării cu apă potabilă, acestea fiind formulate în mod general, fără divizare pe niveluri.
    Neexercitarea atribuţiilor de către Ministerul Mediului şi Agenţia „Apele Moldovei” a condiţionat nedeţinerea de informaţii actuale şi veridice privind starea ramurii.
    Lipsa unei metodologii privind acumularea informaţiei, precum şi a unei baze de date privind starea ramurii face imposibilă exercitarea atribuţiei ce ţine de evaluarea acesteia. S-a constatat că Ministerul Mediului nu-şi îndeplineşte sarcina privind efectuarea analizei şi informarea autorităţilor despre asigurarea cu apă şi canalizare. Formularul statistic conţine informaţii generale, fără indicarea numărului de persoane cu acces la apă şi canalizare şi a necesarului de investiţii, care sînt relevante pentru o analiză.
    Neexercitarea atribuţiilor delegate privind elaborarea planurilor de management conform principiului de bazin hidrografic, precum şi a schemelor de utilizare complexă a resurselor de apă cauzează realizarea într-un mod haotic a obiectivelor ce ţin de aprovizionarea cu apă a populaţiei şi de canalizare. Fiecare localitate îşi determină de sine stătător sursele de aprovizionare cu apă, astfel creîndu-se riscul nerespectării principiului utilizării durabile a resurselor de apă, adică utilizarea primordială a surselor de apă de suprafaţă (rîurile), cu conservarea celor subterane pentru generaţiile ulterioare.
    Recomandări Ministerului Mediului:
    11. Să elaboreze metodologia de acumulare a datelor privind starea ramurii.
    12. Să elaboreze conceptul unic de aprovizionare cu apă a ţării, în vederea determinării surselor prioritare de apă, pentru îmbunătăţirea aprovizionării ramurilor economiei naţionale şi populaţiei cu apă şi asigurarea consumului raţional şi a economisirii apei.
    13. Să întocmească un plan de acţiuni (măsuri, responsabili, termene de realizare, monitorizare) pentru instruirea AAPL în domeniul gestionării resurselor de apă şi competenţelor acestora, precum şi importanţei oferirii datelor veridice privind situaţia în localităţi, cu asigurarea realizării.
    Proiectele în domeniul aprovizionării cu apă şi canalizării se examinează, se aprobă şi se finanţează din toate sursele, conform solicitărilor parvenite de la beneficiari. Totodată, acestea nu se analizează şi nu se verifică fundamental în ce priveşte prioritatea  obiectivelor, corelarea disponibilităţii finanţărilor din diverse surse (FEN, BS; FNDR), pentru asigurarea atingerii scopului final. Situaţia dată condiţionează lipsa informaţiei sistematizate privind rezultativitatea finanţărilor, iar în unele cazuri chiar utilizarea neeficace a mijloacelor financiare.
    Diversitatea surselor de finanţare
    Strategia şi Programul determină necesitatea alocării mijloacelor financiare în domeniu. Finanţarea sectorului este prognozată în Cadrul de Cheltuieli pe Termen Mediu, alocaţiile fiind stabilite în legea bugetară anuală.
    Pentru eficientizarea utilizării mijloacelor financiare alocate, acestea urmează a fi structurate conform priorităţilor, în temeiul unei baze de date privind situaţia şi necesităţile întru realizarea obiectivului de aprovizionare cu apă potabilă şi de canalizare a localităţilor.
    Echipa de audit nu a obţinut de la Ministerul Mediului date sistematizate privind evaluarea şi justificarea obiectivelor înaintate spre finanţare, a celor prioritare sau a celor eşalonate/etapizate şi coordonate cu obiectivele naţionale. Astfel, la colectarea informaţiei privind sursele de finanţare, s-a folosit informaţia oferită de Ministerul Finanţelor.
    Sectorul de aprovizionare cu apă şi canalizare este finanţat din diverse surse: bugetul de stat, bugetele locale, donatorii străini, Fondul Ecologic Naţional, Fondul Naţional de Dezvoltare Regională, informaţia fiind reflectată în tabelul ce urmează:

	Destinația	Sursa de finanțare	2008	2009	2010	2011	Implementator
1.	Cheltuieli capitale destinate gospodăriei comunale	Bugetul de stat	38995,5	38810,9	25645,8	11285,0	AAPL
2.	Proiectul Național de aprovizionare cu apă și canalizare	Asociația Internațională de Dezvoltare (Banca Mondială)	9006,4	1986,9	27548,7	46200,0	UIPAAC
		Contribuția Guvernului	1805,8
3.	Proiectul de infrastructură de mediu	Fondul Global de Mediu	3369,5	155,9	5171	47,4	UIPAAC
4.	Proiectul de Dezvoltare Regională și Protecție Socială	Comisia Europeană			1112,9	40610,0	UIPAAC
5.	Programul de dezvoltare a serviciilor de aprovizionare cu apă	Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare, cofinanțare Banca Europeană de Investiții și Facilitarea Investițiilor de Vecinătate				37360	Ministerul Mediului
6.	Îmbunătăţirea sistemelor de aprovizionare cu apă în şase localităţi	Fondul Kuwait pentru Dezvoltare Economică Arabă			777,5	6200,0	Agenția „Apele Moldovei”
		Contribuția Guvernului			41,7	3800,0
7.	Alocații pentru finanțarea proiectelor	Fondul Ecologic Național	7623,8	56158,6	58411	62271,8	Beneficiarii proiectelor
8.	Alocații pentru finanțarea proiectelor	Fondul Național pentru Dezvoltare Regională				59753,3	Beneficiarii proiectelor
	TOTAL		60801	97112,3	118708,6	267527,5

    Sursă: Informația din Raportul privind executarea bugetului, oferită de Ministerul Finanțelor, precum și privind utilizarea mijloacelor financiare alocate din FEN (care nu conțin alocațiile din bugetele locale, precum și FEL)

    În baza datelor din tabel, se constată o tendinţă pozitivă privind alocaţiile financiare destinate domeniului aprovizionării cu apă şi canalizării.
    De asemenea, au fost identificate, din diverse informaţii neoficiale (rapoarte, studii, presă), unele surse de mijloace financiare internaţionale gestionate direct de AAPL şi necoordonate cu Ministerul Mediului, care sînt prezentate în tabelul ce urmează:

Proiectul	Finanțatorul	Suma	Sectorul/Regiunea
Proiectul de aprovizionare cu apă	Administrația Turcă pentru Cooperare și Dezvoltare (TICA)	6,56 mil. USD Grant	Ciadîr- Lunga
		15,0 mil. USD	Comrat
		20,0 mil. USD	Vulcănești și satele din raion
Dezvoltarea sistemelor aprovizionare cu apă și canalizare	Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare	1,0 mil. EURO anual	Nisporeni, Hînceşti, Strășeni, Călăraşi, laloveni şi Leova
Reabilitarea sistemelor de aprovizionare cu apă	Agenția Austriacă pentru Dezvoltare	1,1 mil. EURO	Cantemir
Asistență de dezvoltare, protecția surselor de captare a apei, construcția unei uzine de tratare a apelor uzate	Agenția Cehă pentru Dezvoltare	900,0 mii EURO	Leova și Iargara

    Situaţia dată demonstrează că pe teritoriul Republicii Moldova ar putea fi implementate şi alte proiecte investiţionale în domeniu, referitor la care Ministerul Mediului nu dispune de informaţii şi ar putea devia de la priorităţile naţionale.
    În cadrul auditului au fost supuse vizualizării şi evaluării privind rezultatul atins conform scopului stabilit în proiect unele obiective finanţate din FEN şi din bugetul de stat. Asupra utilizării mijloacelor financiare pentru obiectivele implementate de UIPAAC se va efectua un audit separat.
    Fondul Ecologic Naţional reprezintă una dintre sursele de finanţare a proiectelor din domeniul aprovizionării cu apă şi sistemelor de canalizare, fiind creat întru colectarea resurselor financiare suplimentare pentru protecţia mediului şi reconstrucţia ecosistemelor¹⁵.
    _______________________________
    ¹⁵Legea nr.1515-XII din 16.06.1993 „Privind protecţia mediului înconjurător”.

    În conformitate cu Regulamentul privind fondurile ecologice¹⁶, mijloacele FEN pot fi utilizate pentru construcţia şi participarea prin cote părţi în construcţia obiectelor, inclusiv pentru finanţarea lucrărilor de proiectare şi implementarea proiectelor în domeniul alimentării cu apă şi canalizare.
    _______________________________
    ¹⁶Hotărîrea Guvernului nr. 988 din 21.09.1998.

    Pe parcursul anilor 2008-2011, numărul proiectelor aprobate de către Consiliul de Administrare al FEN în domeniul alimentării cu apă şi canalizare a fost în creştere (în anul 2008 - 46 proiecte, iar la situaţia din 31.12.2011 - 100 proiecte) (Figura 9).
    Ponderea valorii proiectelor aprobate în domeniul alimentării cu apă şi canalizare în totalul proiectelor finanţate din FEN la fel a fost în creştere – de la 33% în anul 2008 pînă la 51,5% în anul 2011 (Figura 10).
    Mijloacele financiare în perioada anilor 2008-2011 au fost alocate pentru construcţia/reconstrucţia fîntînilor arteziene şi a staţiilor de epurare, reparaţia/restabilirea sistemelor de apeducte şi canalizare, construcţia/reconstrucţia capitală a sistemelor de canalizare şi reţelelor sanitare.
    Sursă: Informaţia privind utilizarea mijloacelor financiare alocate din FEN

    Fragmentarea surselor de finanţare în lipsa unui sistem de priorităţi prestabilite nu permite monitorizarea şi evaluarea realizării obiectivelor.
    Ministerul Mediului nu deţine informaţii referitor la solicitările de alocare a mijloacelor financiare din toate sursele disponibile pentru finanţarea obiectivelor vizînd aprovizionarea cu apă şi canalizarea, la scopul urmărit de beneficiar, precum şi  la mijloacele financiare obţinute şi utilizate ulterior în aceste scopuri, astfel neavînd posibilitatea de a monitoriza eficacitatea realizării acestora.
    Cu toate că se alocă sume considerabile, acestea reprezintă nişte surse nesigure, iar fragmentarea lor face imposibilă urmărirea realizărilor în domeniu.
    Proiectele pot fi iniţiate din diverse surse, în acelaşi timp sau pe etape, ceea ce nu permite ţinerea evidenţei privind obiectivele deja începute, în curs de execuţie, precum şi monitorizarea derulării acestora. Totodată, sînt începute proiecte noi, care nu sînt duse la bun sfîrşit.
    În cadrul analizei mai detaliate a unor proiecte finanţate din diferite surse (FEN, BS), s-a constatat că din mijloacele FEN se aprobă şi finanţarea parţială a unor proiecte complexe ca valoare. În asemenea cazuri, în rapoartele finale ale solicitanţilor este indicat că pentru finalizarea proiectelor mai sînt necesare alocări, astfel nefiind atinse scopurile finale ale proiectelor. Totodată, s-a constatat că în unele cazuri nu s-au valorificat nici mijloacele financiare alocate, ceea ce denotă şi iresponsabilitatea beneficiarilor.
    Asemenea situaţii au fost constatate la următoarele proiecte:
    • Evacuarea apelor reziduale din or. Criuleni la staţia de epurare din s. Oniţcani, raionul Criuleni.
    Construcţia staţiei de epurare a fost iniţiată în anul 2005, costul devizului la prima etapă constituind 43,3 mil.lei. Cu toate că acest obiectiv a fost iniţiat în anul 2005, iar la Ministerul Finanţelor se prezintă anual informaţii privind costul devizului total, precum şi solicitările de mijloace financiare, nu s-a ţinut cont de faptul că obiectul nu este finalizat (soldul costului devizului la 01.01.2008 – 15,5 mil.lei) şi nu au fost alocate mijloace financiare pentru anul 2008. Consiliul raional a înaintat diverse solicitări privind alocarea de mijloace financiare din Fondul de Dezvoltare Regională (10,9 mil. lei), iar la începutul anului 2008 a solicitat repetat mijloace financiare pentru continuarea lucrărilor în anul 2008 (17,0 mil.lei), informînd atît Ministerul Finanţelor, cît şi Preşedintele Republicii Moldova, Parlamentul şi Guvernul despre această necesitate, precum şi despre riscurile care le implică nedefinitivarea lucrărilor. Acest fapt a determinat alocarea a 1,2 mil.lei din Fondul de rezervă al Guvernului, cu toate că soldul a constituit 15,5 mil.lei. În anul 2008 a mai fost încheiat un contract privind finanţarea din Fondul Ecologic Naţional în sumă de 1,0 mil.lei.
    În anul 2009 au fost alocate mijloace financiare în sumă de 1,0 mil. lei, cu toate că solicitările parvenite de la Consiliul raional au fost de 13,8 mil.lei (soldul costului de deviz).
    În anul 2010 nu s-au alocat mijloace financiare, deşi au fost înaintate solicitări atît Guvernului, cît şi FNDR. De asemenea, a fost încheiat un contract privind finanţarea din FEN în sumă de 3,3 mil.lei, cu prelungirea perioadei de executare pentru anul 2011. Aceeaşi situaţie s-a menţinut şi în anul 2011, adică nu au fost alocate mijloace financiare, cu toate că s-au solicitat 8,0 mil.lei.
    La 01.01.2012, costul obiectului a atins cifra de 25,3 mil.lei, în care au fost incluse şi cheltuielile suplimentare privind paza şi păstrarea utilajului (0,1 mil. lei). Faptul că staţia de epurare nu a fost definitivată poate cauza deteriorarea construcţiei în curs de execuţie şi determină utilizarea neeficace a mijloacelor financiare (Foto 11 şi Foto 12).
    • Reparaţia capitală a reţelelor de canalizare şi reconstrucţia staţiei de purificare din or. Cimişlia, valoarea totală a proiectului constituind 11,7 mil. lei. Cu toate că suma aprobată a fost de 3,5 mil. lei, s-au valorificat doar 1,1 mil. lei.
    • Aprovizionarea cu apă potabilă a localităţii Slobozia Mare, raionul Cahul, valoarea totală a proiectului alcătuind 10,8 mil. lei. Suma valorificată a mijloacelor alocate constituie 0,7 mil. lei, fiind aprobate 2,0 mil. lei.
    • Construcţia sistemelor de canalizare şi aprovizionare cu apă potabilă la primăria Holercani, r-nul Dubăsari,  valoarea totală a proiectului constituind 5,7 mil. lei. Din mijloacele FEN au fost valorificate 0,9 mil. lei (aprobate – 1,0 mil. lei).
    • Alimentarea oraşului Făleşti cu apă din rîul Prut (Etapa II – valoarea proiectului 36,0 mil.lei). Din mijloacele alocate din FEN au fost valorificate 9,4 mil. lei (aprobate – 9,4 mil. lei)
    • Aprovizionarea cu apă potabilă a masivului locativ în s.Bădicul Moldovenesc, raionul Cahul, valoarea totală a proiectului alcătuind 2,4 mil. lei. Din mijloacele FEN au fost aprobate şi valorificate 1,0 mil. lei.
    Aceeaşi situaţie s-a constatat şi în s.Roşcani, r-nul Anenii Noi, unde a fost începută construcţia sistemului de canalizare şi pentru care s-a cheltuit suma de 1,1 mil. lei, valoarea totală a proiectului constituind 2,6 mil. lei. Astfel, deoarece nu a fost încheiat ciclul sistemului de canalizare, apele uzate se deversează în mijlocul satului (Foto 13 şi Foto 14).
    Pentru proiectele analizate este caracteristică aprobarea şi alocarea de mijloace în sume mai mici decît valoarea proiectului complex, fără asigurarea planificării finanţării ulterioare, ceea ce, de fapt, determină un risc sporit de  utilizare neeficace a mijloacelor financiare (39,5 mil. lei) – „bani îngropaţi în pămînt”.
    Alocarea mijloacelor din FEN a fost efectuată în lipsa unor criterii explicite de evaluare şi selectare a proiectelor, fără probele pentru luarea deciziilor ce ţin de localizarea şi volumul finanţărilor, precum şi în lipsa planului privind priorităţile de finanţare.
    Cererile beneficiarilor pentru finanţarea proiectelor din FEN nu cuprind informaţii detaliate referitor la esenţa proiectului, rezultatele reale, dar şi la efectul ecologic, acestea purtînd un caracter general.
    Rezultativitatea proiectelor nu are la bază un sistem de indicatori care ar permite monitorizarea continuă a implementării proiectelor finanţate. În unele cazuri, deşi gestionarul obiectivelor finanţate din FEN (20,0 mil.lei) au fost AAPL (Consiliul raional Străşeni - Restabilirea prizei de apă potabilă din s. Micăuţi şi apeductul Micăuţi-Străşeni; primăria or. Iargara - Construcţia sistemului de epurare, canalizare şi aprovizionare cu apă potabilă din or. Iargara), mijloacele financiare s-au alocat agenţilor economici, ca beneficiari de proiect, fără a fi stabilite modalităţile de transmitere a obiectivelor finisate gestionarului. Astfel, pînă în prezent nu sînt obţinute rezultatele scontate ale proiectului.
    Una din cauzele finanţării fragmentate este cuantumul limitat al resurselor financiare publice disponibile, care urmau să acopere necesităţile integrale la finanţarea obiectivelor. Totodată, nu au fost efectuate studii şi nu s-au stabilit criteriile finanţării, pentru a determina priorităţile de finanţare şi de planificare eşalonată a alocării mijloacelor financiare pe viitor, întru asigurarea realizării obiectivelor.
    Un alt motiv ce condiţionează finanţarea parţială a obiectivelor îl constituie factorul uman. Adică mulţi dintre potenţialii beneficiari nu au acces la resursele financiare destinate domeniului, întrucît nu cunosc posibilităţile de accesare a acestora. În acest sens, s-a constatat nivelul redus de informare privind priorităţile politicilor în domeniu şi transparenţa disponibilităţii resurselor financiare.
    Totodată, în urma analizei posibilităţilor de finanţare, auditul a constatat că o sursă suplimentară pentru Republica Moldova este obţinută ca suport al bugetului în valoare de 42,0 mil. euro, în baza Acordului de finanţare pentru  implementarea Programului de Susţinere a Politicilor de Sector în Domeniul Apelor, încheiat între Guvernul Republicii Moldova şi Comunitatea Europeană, în valoare totală de 50,0 mil. euro. Prima tranşă a fost debursată în anul 2009 (15,0 mil. euro), iar a doua tranşă (14,0 mil. euro) urmează a fi debursată în anul 2012.
    Proiectele investiţionale în domeniul aprovizionării cu apă şi canalizare nu se realizează într-un mod coordonat şi în contextul priorităţilor naţionale.
    Finanţarea proiectelor destinate aprovizionării cu apă şi canalizare din diferite surse condiţionează nerealizarea scopurilor stabilite. Astfel, din motivul că unul şi acelaşi obiect este finanţat din diverse surse, iar finanţatorii au cerinţe înguste şi dispersate de finalizare, efectele propuse, adică scopul principal privind aprovizionarea cu apă şi canalizarea, în unele cazuri, nu se realizează definitiv, ceea ce creează dificultăţi în procesul de monitorizare a implementării proiectelor. Lipsa monitorizării sectorului determină neasigurarea continuităţii finanţării proiectelor investiţionale. Această situaţie condiţionează imobilizarea sau utilizarea neeficace a resurselor financiare atît interne, cît şi externe.
    Ţinîndu-se cont de importanţa asigurării cu apă potabilă şi canalizare a localităţilor, ca un obiectiv de bază al guvernării, s-a relevat nivelul redus de finanţare, acţiunile finanţate axîndu-se preponderent pe donatori şi fonduri speciale, cum ar fi FEN.
    Neasigurarea transparenţei şi informării autorităţilor locale privind disponibilitatea de mijloace financiare condiţionează neimplementarea proiectelor în teritoriu, iar lipsa metodologiei de determinare a necesităţilor şi priorităţilor de finanţare duce la apariţia unor criterii subiective de selectare a beneficiarilor de mijloace financiare.
    Recomandări Ministerului Mediului:
    14. Să elaboreze metodologia de monitorizare a proiectelor investiţionale din diverse surse, inclusiv modul de prezentare a informaţiei de către beneficiari, precum şi procedurile de control privind realizările în domeniu.
    15. Să iniţieze proceduri de popularizare bine determinate privind informarea şi instruirea beneficiarilor potenţiali la capitolul solicitarea proiectelor.
    16. Să aprobe o politică bine determinată de finanţare a proiectelor din FEN în contextul priorităţilor naţionale.
    17. Să elaboreze metodologia şi criteriile de determinare a priorităţilor de finanţare a obiectivelor din domeniul aprovizionării cu apă şi canalizare sub aspect teritorial (localităţi, obiective).
    Monitorizarea stării apelor trebuie să fie efectuată cu scopul de a obţine о viziune coerentă şi completă asupra stării apelor şi pentru a asigura un control riguros şi permanent al influenţei asupra mediului. Bunele practici prevăd proceduri concrete de monitorizare privind toate tipurile de surse de apă (de suprafaţă, subterane). Sistemul actual de supraveghere are responsabilităţi prestabilite, dar nu dispune de pîrghii şi metodologii de realizare. Ca rezultat, sistemul de monitorizare şi supraveghere în domeniul aprovizionării cu apă şi canalizării este ineficient şi nu asigură prevenirea şi lichidarea la timp a consecinţelor impactului negativ asupra mediului şi sănătăţii.
    Structura sistemului de supraveghere şi distribuirea responsabilităţilor
    Legislaţia naţională stabileşte responsabilităţile privind supravegherea de stat în domeniul alimentării cu apă potabilă. Astfel, organele supravegherii sanitaro-epidemiologice, reprezentate de Serviciul de Supraveghere de Stat a Sănătăţii Publice, constituit din CNSP şi CSP, sînt responsabile de supravegherea asupra calităţii apei potabile, conformităţii ei cu normele sanitaro-igienice, cu standardele, asupra stării sanitaro-epidemiologice a surselor de apă potabilă şi a zonelor de protecţie sanitară, asupra respectării regulilor sanitare de organizare şi întreţinere a obiectivelor de alimentare cu apă potabilă, precum şi de stabilire a cerinţelor sanitaro-epidemiologice faţă de calitatea apelor uzate epurate deversate în receptori naturali.
    Totodată, organele de protecţie a mediului înconjurător, serviciile de administrare şi supraveghere a resurselor de apă (Inspectoratul Ecologic de Stat şi subdiviziunile teritoriale) sînt responsabile de supravegherea asupra stării surselor de alimentare cu apă potabilă, evidenţei volumului de apă folosit pentru alimentarea cu apă potabilă, precum şi asupra protecţiei mediului.
    Conform Directivei europene, statele membre trebuie să asigure elaborarea programelor de monitorizare a stării apelor, cu scopul de a obţine о viziune coerentă şi completă în acest aspect.
    Sistemul de supraveghere în domeniul aprovizionării cu apă şi canalizării nu funcţionează adecvat.
    Auditul a constatat că nu este stabilită procedura, precum şi metodologia de supraveghere a surselor de apă, precum şi a locurilor de deversare a apelor uzate.

    ► Inspectoratul Ecologic de Stat, conform atribuţiilor sale, monitorizează activităţile privind protecţia şi utilizarea resurselor de apă, precum şi starea staţiilor de epurare a apelor uzate, însă nu dispune de reguli şi norme stabilite în acest domeniu.

    Pentru asigurarea supravegherii poluării surselor de apă potabilă, precum şi diminuării impactului deversării apelor reziduale asupra surselor de apă şi a mediului, este necesară monitorizarea continuă şi adecvată a acestora.
    IES, în corespundere cu atribuţiile sale, în scopul monitorizării reţelelor de canalizare şi/sau staţiilor de epurare a apelor uzate, inspectează activitatea staţiilor de epurare, precum şi a întreprinderilor şi obiectelor care reprezintă pericol pentru resursele acvatice. De asemenea, supune inspectării şi sursele de alimentare cu apă în vederea utilizării raţionale şi protecţiei resurselor acvatice, reglementării volumelor captate şi deversării apelor uzate şi întreprinde măsurile respective de contracarare şi lichidare a consecinţelor apărute.
    Aprecierea eficienţei funcţionării instalaţiilor de epurare a apelor uzate este efectuată în temeiul rezultatelor Centrelor de Investigaţii Ecologice, care efectuează investigaţii de laborator ale probelor de apă uzată, fiind controlată calitatea apelor la intrarea şi ieşirea din staţia de epurare.
    În urma controalelor efectuate de către IES, s-a constatat că numărul autocontroalelor efectuate de către gestionarii staţiilor de epurare este în descreştere, fapt ce are ca impact nerespectarea prevederilor legislative, dar şi neexecutarea obligaţiilor stabilite în vederea menţinerii în stare de funcţionare a instalaţiilor de epurare în conformitate cu regulile şi instrucţiunile de exploatare.
    În urma analizei activităţii IES, s-a relevat că acesta se limitează doar la procese de control şi de depistare a încălcărilor. Totodată, IES nu înaintează AAPL propuneri concrete de soluţionare temporară a problemelor constatate. De asemenea, IES nu deţine informaţii sub forma unei baze de date care să asigure monitorizarea adecvată a sectorului. În Raportul anual al IES sînt indicate datele  colectate şi analizate de Biroul Naţional de Statistică, în baza Raportului statistic nr.1 apeducte-canalizare, nefiind indicată sursa (prezentate de către întreprinderile specializate de alimentare cu apă şi cele care efectuează colectarea şi epurarea apelor uzate).
    Lipsa unei metodologii privind supravegherea asupra protecţiei şi utilizării resurselor acvatice, precum şi asupra respectării tehnologiilor de epurare şi regulilor de exploatare, funcţionare şi întreţinere a sistemelor de epurare a apelor uzate condiţionează neasigurarea prevenirii impactului negativ al deversărilor de ape reziduale direct în receptorii naturali, prin efectuarea unor inspectări formale şi nerezultative.
    Recomandări Ministerului Mediului:
    18. Să aprobe norme şi metodologii privind supravegherea în domeniu, care să prevadă acţiuni concrete, precum şi obiectivele ce urmează a fi supuse supravegherii.

    ► Supravegherea de stat în domeniul alimentării cu apă potabilă se efectuează în lipsa unor standarde de supraveghere a calităţii apei potabile.

    În conformitate cu legislaţia în vigoare, CNSP şi CSP, fiind instituţii din subordinea Ministerului Sănătăţii, asigură supravegherea şi controlul monitorizării calităţii apei potabile în scopul verificării faptului dacă apa distribuită consumatorului este conformă cerinţelor de calitate şi nu creează riscuri pentru sănătatea publică, fiind aprobate norme sanitaro-igienice (de calitate) ale apei potabile.
    Conform directivelor europene, în scopul asigurării calităţii apei potabile, organele de supraveghere urmează să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că este efectuat un control periodic al calităţii apei potabile, urmînd a fi instituite programe de control, iar probele trebuie prelevate astfel încît să fie reprezentative pentru calitatea apei consumate pe parcursul unui an.
    În conformitate cu prevederile Normelor sanitare privind calitatea apei potabile¹⁷, Ministerul Sănătăţii urma să elaboreze Regulile şi normativele sanitaro-epidemiologice privind supravegherea şi monitorizarea calităţii apei potabile.
    _________________________
    ¹⁷Hotărîrea Guvernului nr. 934 din 15.08.2007 „Cu privire la instituirea Sistemului informaţional automatizat „Registrul de stat al apelor minerale naturale, potabile şi băuturilor nealcoolice îmbuteliate”.

    Asemenea standarde pentru activitatea CNSP au fost elaborate, însă acestea nu au fost aprobate, ceea ce condiţionează efectuarea supravegherii calităţii apei potabile într-un mod nedeterminat.
    Ca rezultat al depistării neconformităţilor în domeniul alimentării cu apă potabilă, CSP teritoriale aplică măsuri de constrîngere administrativă, în acest sens fiind întocmite procese-verbale, aplicate amenzi şi emise hotărîri de sistare a exploatării obiectivelor. Cu toate acestea, unii operatori activează în continuare.
    Dată fiind una din principalele surse de alimentare cu apă din fîntînile de mină a populaţiei, în special rurală, se impune creşterea nivelului de informare a acesteia, referitor la riscul consumului de apă din fîntînile unde concentraţiile maximal admisibile ale unor parametri chimici şi microbiologici sînt depăşite.
    Chiar dacă se recomandă, în scopul sensibilizării populaţiei, ca AAPL,de comun acord cu CSP teritoriale, să întocmească „paşapoarte” ecologice şi să le amplaseze în locurile vizibile lîngă fiecare fîntînă, cu indicarea datelor  referitor la calitatea apei după indicatori, scopurile în care poate fi folosită apa, data ultimelor analize de laborator şi data ultimei curăţiri a fîntînii ş.a., în cadrul vizitelor la faţa locului în 18 localităţi nu au fost vizualizate astfel de informaţii.
    Totodată, nu au fost constatate acţiuni ale CNSP privind monitorizarea indicatorilor relevanţi ai stării de sănătate a populaţiei în corelaţie cu factorul hidric (apa potabilă).
    Centrul Naţional de Sănătate Publică nu dispune de metodologia privind supravegherea şi monitorizarea calităţii apei potabile, care ar asigura respectarea normelor legale. Lipsa procedurii de supraveghere condiţionează lipsa informaţiei ample şi obiective privind calitatea apei consumate şi, respectiv, nu permite informarea adecvată şi actualizată a populaţiei, adică nu asigură minimizarea impactului asupra sănătăţii.
    Recomandări Ministerului Sănătăţii:
    19. Să asigure aprobarea standardelor (normativelor) de supraveghere a calităţii apei potabile.
    De menţionat că activităţile IES nu sînt coordonate cu cele ale CSP, cu toate că ţin de realizarea unui scop comun privind protecţia mediului şi a sănătăţii, iar la realizarea atribuţiilor uneia dintre părţi ar putea fi depistate cazuri ce ţin de competenţa celeilalte.
    Recomandări Ministerului Mediului, în comun cu Ministerul Sănătăţii:
    20. Să elaboreze metodologia privind colaborarea organelor din subordine responsabile de supravegherea în domeniu, pentru a eficientiza procesul de supraveghere.
    Concluzia generală a auditului este că structura actuală privind gestionarea resurselor de apă nu asigură implementarea politicilor de sector şi nu dispune de instrumente suficiente şi eficace în scopul realizării obiectivelor stabilite. De asemenea, Ministerul Mediului nu şi-a exercitat pe deplin atribuţiile statuate şi nu deţine informaţii relevante şi suficiente pentru aceasta, ceea ce condiţionează tergiversarea realizării obiectivelor privind asigurarea etapizată cu apă potabilă a populaţiei, precum şi protecţia mediului, populaţia nedispunînd de condiţii minime pentru necesităţile fiziologice.
    Astfel, este foarte important să se stabilească necesităţile naţionale şi priorităţile, iar autorităţile responsabile să-şi redimensioneze atribuţiile pentru asigurarea realizării obiectivelor în termene restrînse.

    Echipa de audit

    Controlor superior de stat, auditor public                      Olesea Djurenco
    Controlor superior de stat                                               Viorel Miron

    Sfera auditului a fost limitată la evaluarea realizării obiectivelor principale de asigurare etapizată cu apă potabilă a populaţiei reieşind din priorităţi, precum şi a canalizării apelor uzate, pentru protecţia mediului şi dezvoltarea durabilă a societăţii.
    Obiectivul auditului a fost: Ministerul Mediului şi alte organe cu competenţe în domeniu (centrale şi locale) dispun de instrumente suficiente şi eficace pentru realizarea obiectivelor stabilite ce ţin de aprovizionarea cu apă şi canalizarea localităţilor?
    Auditul s-a efectuat în conformitate cu Standardele de audit ale Curţii de Conturi, întocmindu-se un Raport de audit.
    Abordarea de audit a fost orientată pe probleme. Reieşind din obiectivul determinat, a fost auditat nu doar Ministerul Mediului, ca autoritate centrală de specialitate, dar s-au colectat probe şi la alte entităţi cu atribuţii în domeniu.
    În cadrul auditului s-a pus accentul pe eficacitate, acordîndu-se atenţie asupra faptului dacă au fost obţinute rezultatele scontate în urma utilizării  mijloacelor financiare alocate în domeniu, în special pentru aprovizionarea cu apă potabilă a populaţiei şi calitatea acestei ape, precum şi pentru asigurarea cu canalizare, adică protecţia mediului împotriva apelor reziduale, şi care sînt instrumentele utilizate la realizarea acestor obiective .
    În procesul auditului a fost auditată executarea atribuţiilor de către instituţiile responsabile (Ministerul Mediului, Inspectoratul Ecologic de Stat, autorităţile administraţiei publice locale), cu colectarea probelor la ministerele ce deţin atribuţii în domeniu: Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor.
    A fost analizată activitatea Ministerului Mediului privind elaborarea politicilor şi monitorizarea situaţiei generale, cu studierea rapoartelor de activitate. S-au studiat rapoartele privind implementarea Programului şi a Strategiei, în scopul determinării modalităţii de monitorizare şi raportare a realizării obiectivelor. A fost verificată modalitatea colectării informaţiilor de către minister, întru asigurarea veridicităţii acesteia.
    De asemenea, s-a verificat şi activitatea Agenţiei „Apele Moldovei” în aspectul realizării sarcinilor privind implementarea politicii în domeniu, precum şi implementarea proiectelor de care este responsabilă.
    În cadrul IES au fost studiate Anuarele „Protecţia mediului înconjurător”, pentru determinarea situaţiei în domeniu. În acelaşi timp, s-au verificat unele procese-verbale de inspectare în teritoriu, rapoarte de încercare a probelor de apă, pentru a evalua exercitarea atribuţiilor de către IES şi eficienţa activităţii acestuia.
    De la Ministerul Sănătăţii au fost solicitate informaţii privind studiul impactului calităţii apei asupra sănătăţii, precum şi privind specificul conţinutului apelor pe teritoriul ţării.
    De asemenea, au fost studiate Rapoartele privind starea obiectivelor de alimentare cu apă şi caracteristica sanitaro-epidemiologică a apei potabile, precum şi privind calitatea apelor reziduale la deversarea în bazinelor de apă.
    A fost evaluată activitatea CNSP şi a CSP sub aspectul executării atribuţiilor privind supravegherea de stat asupra cerinţelor sanitaro-epidemiologice, studiindu-se Rapoartele de activitate şi unele procese-verbale de investigare a apei potabile.
    S-au remis chestionare în toate raioanele Republicii Moldova, precum şi s-au organizat vizite în teritoriu (mun. Chişinău, r-nul Soroca, r-nul Anenii Noi, r-nul Străşeni, r-nul Cimişlia, r-nul Criuleni, r-nul Floreşti, r-nul Leova), pentru elucidarea problemelor locale şi identificarea situaţiei, fiind  intervievaţi responsabilii şi fotografiate unele obiective.
    S-au solicitat şi s-au analizat informaţiile de la Ministerul Finanţelor privind mijloacele financiare alocate şi valorificate.
    De menţionat că una din deficienţele la efectuarea auditului a constituit-o nedisponibilitatea datelor veridice privind situaţia în domeniu, deoarece Ministerul Mediului nu dispune de informaţia actualizată.
    Totodată, nu a putut fi utilizată nici informaţia oferită de autorităţile publice locale, deoarece de către acestea nu a putut fi argumentată modalitatea colectării datelor, iar în cazurile contrapunerii acestora cu informaţiile statistice şi de la Inspectoratul Ecologic de Stat au fost constatate divergenţe.
    O echipă separată a verificat executarea cerinţelor privind implementarea recomandărilor expuse în capitolul IV al Raportului auditului Fondului Ecologic Naţional pe perioada 2008-2009, aprobat prin Hotărîrea Curţii de Conturi nr.33 din 21 mai 2010 (Anexa 4).

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    Departamentul metodologie şi planificare strategică, în conformitate cu prevederile Regulamentului cu privire la monitorizarea executării cerinţelor şi implementării recomandărilor Curţii de Conturi, aprobat prin Hotărîrea Curţii de Conturi nr.53 din 15 decembrie 2009 (cu modificările ulterioare), a elaborat Raportul privind măsurile întreprinse de către factorii de decizie întru executarea cerinţelor expuse în Hotărîrea Curţii de Conturi nr.33 din 21.05.2010.
    Scopul Raportului rezidă în constatarea executării cerinţelor şi implementării recomandărilor de către entităţile vizate în Hotărîrea Curţii de Conturi nr.33 din 21.05.2010, precum şi în  Raportul auditului Fondului Ecologic Naţional pe perioada 2008-2009, în scopul lichidării încălcărilor şi neajunsurilor constatate de către echipa de audit.
    Implementarea recomandărilor şi executarea cerinţelor Curţii de Conturi în termenul stabilit de Curte, precum  şi comunicarea despre măsurile întreprinse¹⁸ ţin de responsabilitatea Ministerului Mediului şi a Consiliului de Administrare al FEN, conform Hotărîrii Curţii de Conturi şi Raportului misiunii de audit.
    ____________________________
    ¹⁸Legea Curţii de Conturi  nr.261-XVI din 05.12.2008, art.36 alin.(1).

    Responsabilitatea Departamentului metodologie şi planificare strategică constă în evidenţa, sistematizarea şi analiza informaţiilor prezentate de către entităţi în contextul executării cerinţelor şi implementării recomandărilor Curţii de Conturi, precum şi în evaluarea impactului acestora asupra activităţii entităţilor vizate şi asupra aspectelor auditate.
    Constatarea implementării recomandărilor şi executării cerinţelor s-a efectuat prin analiza şi generalizarea documentelor justificative parvenite în adresa Curţii de Conturi, însă, deoarece  informaţiile primite nu cuprindeau în totalitate măsurile necesare întreprinse întru implementarea recomandărilor şi cerinţelor înaintate, a fost necesară deplasarea la faţa locului. În acest context, pe parcursul derulării misiunii de audit al mediului, reprezentantul Departamentului metodologie şi planificare strategică, împreună cu reprezentantul echipei de audit care a exercitat  auditul Fondului Ecologic Naţional, au efectuat 3 vizite de lucru  în satul Olăneşti, r-nul Ştefan Vodă, la Consiliul raional Străşeni, precum şi în oraşul Iargara, r-nul Leova. Întîlnirile şi convorbirile efectuate pe parcursul celor trei vizite de lucru, precum şi cu unii responsabili din cadrul Ministerului Mediului au permis obţinerea unei imagini autentice în ceea ce priveşte atestarea implementării recomandărilor.
    Constatările şi concluziile din prezentul Raport au fost coordonate cu echipa de audit care a efectuat misiunea de audit, cu directorul Departamentului care a monitorizat misiunea de audit, în vederea obţinerii unei viziuni veridice asupra informaţiilor analizate.
    Misiunea de audit s-a desfăşurat în baza Programului activităţii de audit a Curţii de Conturi pe anul 2010, avînd ca scop oferirea unei asigurări rezonabile referitor la faptul că rapoartele privind încasarea şi utilizarea mijloacelor Fondului Ecologic Naţional pe anii 2008-2009 nu conţin denaturări semnificative şi prezintă o imagine reală şi fidelă asupra gestionării FEN, iar mijloacele acestuia au fost executate regulamentar.
    Obiectivele generale ale auditului s-au referit la asigurarea utilizării mijloacelor Fondului Ecologic Naţional conform scopului stabilit de lege.
    Obiectivele specifice ale auditului  au vizat:
    • Verificarea regularităţii examinării de către Consiliul de administrare al FEN (în continuare – Consiliul) a documentaţiei de solicitare a finanţării proiectelor;
    • Verificarea regularităţii adoptării hotărîrilor Consiliului în aspectul selectării regulamentare a beneficiarilor;
    • Examinarea regularităţii adoptării hotărîrilor Consiliului sub aspectul conformităţii proiectelor de mediu aprobate;
    • Verificarea corectitudinii întocmirii rapoartelor financiare finale ale beneficiarilor de proiecte.
    Astfel, conform rezultatelor misiunii de audit, echipa a constatat, pe de o parte, creşterea semnificativă a veniturilor acumulate în fond, iar pe de altă parte, existenţa problemelor/deficienţelor majore la gestionarea mijloacelor fondului, care se exprimă prin:
    1. Nivelul scăzut al managementului financiar în procesul de administrare regulamentară a mijloacelor publice ale fondului, precum şi lipsa responsabilităţii manageriale la repartizarea şi monitorizarea utilizării mijloacelor fondului;
    2. Lipsa conlucrării între minister, Consiliul de administrare al FEN şi autorităţile publice locale la aprecierea unor priorităţi şi scopuri distincte în utilizarea mijloacelor FEN, întru realizarea obiectivelor stabilite în documentele prezentate şi, ulterior, prin contracte concrete, ceea ce a dus la nerealizarea obiectivelor şi neutilizarea conform destinaţiei a mijloacelor fondului;
    3. Acceptarea finanţării proiectelor înaintate direct de către agenţii economici care nu au respectat principiile achiziţiilor publice, atribuindu-le acestora calitatea de beneficiar al mijloacelor FEN şi cea de antreprenor la executarea lucrărilor;
    4. Imperfecţiunea cadrului normativ: necorelarea actelor normative cu cele legislative, lipsa unor norme de drept complete, coerente şi echilibrate, care să reglementeze expres şi cu precizie raporturile în domeniul utilizării mijloacelor fondului pentru protecţia mediului;
    5. Admiterea cheltuielilor neîntemeiate, prin executarea neconformă a competenţelor stabilite prin lege de către organele autorităţilor publice centrale şi organizaţiile subordonate, la realizarea proiectelor, în sumă de 1,7 mil.lei;
    6. Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor fondului în sumă de 5,9 mil.lei;
    7. Necorespunderea perioadelor de raportare în procesele-verbale de executare a lucrărilor  în valoare de 4,9 mil.lei.
    Raportul misiunii de audit la FEN conţine o serie de recomandări, în baza constatărilor şi concluziilor, ce ţin de corelarea actelor normative cu cele legislative; restituirea mijloacelor utilizare contrar destinaţiei; racordarea normelor de drept în domeniul mediului la cerinţele internaţionale de protecţie a mediului, parte la care este şi Republica Moldova; elaborarea şi implementarea unui sistem de management financiar şi control care va determina administrarea regulamentară şi eficientă a fondului.
    În contextul misiunii de audit efectuate, s-a constatat că Ministerul Mediului n-a executat cerinţele Curţii de Conturi expuse în Hotărîrea Curţii de Conturi nr.39 din 12.06.2008 „Privind Raportul asupra auditului regularităţii efectuat la Ministerul Ecologiei şi Resurselor Naturale şi la unele instituţii din subordine pe perioada anului 2007”, continuînd în perioada auditată practica utilizării nejustificate a mijloacelor FEN.
    Conform Hotărîrii Curţii de Conturi nr.33 din 21.05.2010, s-a cerut să se informeze Curtea de Conturi, în termen de 6 luni, despre măsurile întreprinse de către conducerea Ministerului Mediului referitor la informarea Colegiului  ministerului privind rezultatele auditului, expuse în Raportul misiunii de audit, precum şi la asigurarea realizării măsurilor eficiente de formare şi executare a mijloacelor FEN şi executării întocmai a recomandărilor expuse în capitolul IV al Raportului – Raportul auditului Fondului Ecologic Naţional pe perioada anilor 2008-2009 a fost examinat conform Hotărîrii Colegiului ministerului din 22 decembrie 2010.
    În urma verificării implementării recomandărilor expuse în Raportul de audit, s-a constatat realizarea parţială a acestora, după cum urmează:
    4.1. Să elaboreze şi să implementeze un sistem de management financiar şi control care va determina administrarea regulamentară şi eficientă a fondului, cu delimitarea strictă a competenţelor şi responsabilităţilor pentru toate structurile (persoane cu funcţii de răspundere) delegate cu atribuţii respective în procesul activităţii FEN la toate etapele (selectare, evaluare, contractare, finanţare şi raportare, cu evaluarea impactului proiectului), ceea ce nu a fost elaborat.
    4.2. Să elaboreze şi să înainteze Guvernului, spre aprobare, Strategia de utilizare durabilă a mijloacelor FEN, care să includă: stabilirea domeniilor prioritare ale utilizării resurselor financiare ale fondului; nomenclatorul condiţiilor exhaustive pentru evaluarea şi selectarea proiectelor şi a potenţialilor beneficiari de proiecte; lista exhaustivă a restricţiilor pentru potenţialii beneficiari de proiecte etc., acţiunea nefiind realizată.
    4.3. La evaluarea, acceptarea şi justificarea proiectelor, să se determine şi să se monitorizeze înregistrarea şi reflectarea în evidenţă a mijloacelor publice  şi a valorii proprietăţii publice. – În unele cazuri, se prezintă actul  de primire-predare autentificat de către antreprenori (beneficiari ai proiectelor) şi AAPL.
    4.4. Excluderea practicii de acceptare şi finanţare a proiectelor înaintate de agenţii economici ce practică activitate de antreprenoriat, prin ce nu se respectă principiile achiziţiilor publice şi se admite utilizarea mijloacelor FEN în scopuri de obţinere de către aceştia a profitului, acţiunea nefiind realizată.
    4.5. Să elaboreze un plan de măsuri privind restabilirea în conformitate cu legislaţia a mijloacelor fondului în sumă de 2,0 mil.lei, alocate şi utilizate neîntemeiat la implementarea proiectelor. - Parţial au fost restituite mijloacele fondului alocate şi utilizate neîntemeiat la implementarea proiectelor (din 2,0 mil.lei constatate, s-au restituit 155,8 mii lei (potrivit calculelor efectuate de către Inspecţia de Stat în Construcţii):
    • Restabilirea apeductului Micăuţi-Străşeni (beneficiar – Î.S. „STI”) – 0,9 mil.lei; au fost restituite 39,3 mii lei;
    • Construcţia sistemului de epurare, canalizare şi aprovizionare cu apă potabilă  din  or. Iargara, r-nul Leova (beneficiar – Î.S. „STI”) – 0,5 mil.lei; au fost restituite 68,3 mii lei;
    • Construcţia sistemului de apeduct din satul Copanca, r-nul Căuşeni (beneficiar – Î.S. „STI”) – 0,2 mil.lei; au fost restituite  33,9 mii lei;
    • Reconstrucţia  apeductului microraionului cu construcţii cu multe nivele  din satul Olăneşti, r-nul Ştefan Vodă (beneficiar – Î.S. „STI”) – 0,1 mil.lei; au fost restituite 14,3 mii lei;
    • Amenajarea a 20 de fîntîni (beneficiar – primăria comunei Corjova, r-nul Dubăsari) – 0,1 mil.lei; a fost intentată acţiunea civilă în cadrul cauzei penale nr. 201006800 de către CCCEC;
    • Reparaţia sistemului de apeduct şi canalizare al Staţiunii turistice „Satul Moldovenesc” (beneficiar – S.R.L. „Satul Moldovenesc”) – 0,2 mil.lei; a fost intentată acţiunea civilă în cadrul cauzei penale nr. 2010036801 de către CCCEC.
    4.6. Să elaboreze un plan de măsuri privind restabilirea conform legislaţiei în vigoare a mijloacelor fondului în sumă de 5,9 mil.lei, alocate şi utilizate contrar destinaţiei pentru proiectele:
    • Privind premierea specialiştilor, indiferent de apartenenţa departamentală – 1,3 mil.lei, şi privind achitarea cheltuielilor pentru crearea bazei tehnico-materiale – 1,6 mil.lei;
    • Efectuarea lucrărilor de îngrijire, conducere, regenerare, conservare a pădurilor şi amenajarea lor (beneficiar – AS „Moldsilva”) – 3,0 mil.lei;
    4.7. Să se determine, cu proprietarul obiectivului „Reconstrucţia lacului de acumulare Valea Morilor” – primăria mun. Chişinău, asupra justificării volumelor lucrărilor executate şi raportate în valoare de 4,9 mil.lei.
     Referitor la implementarea recomandărilor 4.6. şi 4.7.,  Ministerul Mediului a solicitat implicarea CCCEC şi la soluţionarea problemelor privind efectuarea lucrărilor de îngrijire, conducere, regenerare, conservare a pădurilor şi amenajarea lor, ale cărui beneficiar este AS „Moldsilva”, şi a lucrărilor la obiectivul ”Reconstrucţia lacului de acumulare Valea Morilor”, al cărui proprietar este Primăria mun. Chişinău.
    Ministerul Mediului a remis o solicitare la adresa Primăriei mun. Chişinău, întru  urgentarea justificării volumelor lucrărilor executate, conform scrisorii nr. 07-05/2078 din 22.11.2010.
    4.8. La implementarea proiectelor în domeniul aprovizionării cu apă, să solicite gestionarilor obiectivelor (primăria comunei Corjova, primăria or. Iargara, primăria comunei Copanca) certificarea calităţii apelor şi corespunderea acestora cu standardele pentru apă potabilă, ceea ce nu s-a solicitat.
     4.9. Să stabilească un plan de măsuri, aprobat de minister şi Consiliu, în vederea monitorizării stricte a administrării mijloacelor fondului la toate etapele, care va include: determinarea structurii (persoana cu funcţii de răspundere) căreia i se va delega funcţia de monitorizare şi control, a metodelor/procedurilor de asigurare a monitorizării; măsurile de responsabilitate; metodele de restabilire a mijloacelor utilizate neregulamentar etc. – Planul de măsuri nu a fost elaborat.
    4.10. Pentru a înlătura neregularităţile şi discrepanţele dintre normele de drept depăşite, să înainteze propuneri de reexaminare a prevederilor Regulamentului aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.988 din 21.09.1998, asigurînd compatibilitatea cu normele legale în domeniul mediului şi racordîndu-le la cerinţele internaţionale de protecţie a mediului, parte la care este Republica Moldova. – Nu s-au înaintat propuneri de reexaminare.
     4.11. Să elaboreze şi să aprobe un nou regulament de funcţionare a  Consiliului de administrare al FEN, care să corespundă cerinţelor managementului relevant şi eficient de gestionare a mijloacelor FEN. – Regulamentul privind fondurile ecologice a fost modificat prin Hotărîrea Guvernului nr.157 din 04.03.2010 (pct. 14), în care este specificat că:
    • „Activitatea Consiliului de administrare este reglementată de Regulamentul privind administrarea fondurilor ecologice, aprobat de minister”;
    •„Fondul ecologic naţional este administrat de Consiliul de administrare constituit din şapte persoane”.
    Totodată, au fost organizate vizite în teritoriu la obiectele pentru care echipa de audit a stabilit riscuri privind implementarea proiectelor.
    Potrivit rezultatelor vizitei de lucru efectuate în satul Olăneşti, r-nul Ştefan Vodă în urma discuţiilor cu reprezentanţii AAPL, s-au constatat următoarele:
    • Lucrările proiectului finanţat de către FEN (2,7 mil.lei) nu au fost executate pe deplin.
    • Lucrările executate pentru construcţia apeductului (0,6 mil.lei) nu sînt înregistrate în evidenţa contabilă a primăriei s. Olăneşti, a căror valoare nu a fost transmisă de către beneficiarul de proiect ( ÎS „STI”) în modul cuvenit.
    • Primăria s. Olăneşti nu dispune de documente primare justificative ( în original) aferente construcţiei apeductului.
    • La momentul efectuării vizitei, primăria s. Olăneşti pregătea setul de documente necesare, pentru a fi prezentat FEN, întru realizarea integrală a proiectului.
    Cît priveşte rezultatele vizitei de lucru efectuate la Consiliul raional Străşeni, urmare discuţiilor cu preşedintele Consiliului raional Străşeni şi cu reprezentanţii ÎM „Apă Canal Străşeni”, s-au constatat următoarele:
    • La momentul efectuării vizitei, Consiliul raional Străşeni nu dispunea de documentele confirmative privind executarea lucrărilor în sumă de 10,5 mil. lei, finanţate de către FEN, privind implementarea proiectului ”Restabilirea prizei de apă potabilă din satul Micăuţi şi apeductului Micăuţi-Străşeni, etapa II”.
    • Valoarea lucrărilor executate nu a fost transmisă de către beneficiarul de proiect ( ÎS „STI”) şi nu a fost  înregistrată  în evidenţa contabilă de către AAPL (CR Străşeni, primăria or.Străşeni, ÎM „Apă Canal Străşeni”).
    • Începînd cu luna octombrie 2010, populaţia or. Străşeni este aprovizionată cu apă potabilă prin intermediul apeductului Micăuţi-Străşeni, după reparaţia ulterioară a unei porţiuni de apeduct.
    În urma vizitei efectuate în or. Iargara, raionul Leova, şi a discuţiilor cu primarul, consultării documentelor confirmative de executare a proiectului „Construcţia sistemului de epurare, canalizare şi aprovizionare cu apă potabilă a or. Iargara”, s-au constatat următoarele:
    • Au fost înlăturate neajunsurile depistate în sistemele de epurare la grădiniţa de copii şi liceu.
    • La momentul vizitei, sistemul de aprovizionare cu apă şi canalizare funcţiona.
    • Lucrările executate pentru construcţia sistemului de epurare,  aprovizionare cu apă şi canalizare nu au fost transmise beneficiarului, din care motiv primăria or. Iargara nu dispune de documente confirmative, fiind transmise copii ale proceselor-verbale; nu a fost emis actul de primire-predare a lucrărilor; procesul-verbal la recepţia finală a lucrărilor nu a fost întocmit, astfel nefiind posibilă reflectarea în evidenţa contabilă a primăriei or. Iargara a valorii lucrărilor executate în sumă de 9,9 mil. lei.
    • Primăria or. Iargara nu dispune de certificatul de corespundere a calităţii apei standardelor de apă potabilă.
Constatările au confirmat faptul că acceptarea spre finanţare a proiectelor înaintate de către beneficiarul de proiect (Î.S. „STI”), ce practică activitate de antreprenoriat, a contribuit la utilizarea neeficientă a mijloacelor fondului, care se exprima prin:

    ► Neatingerea scopului final al implementării proiectelor (în satul Olăneşti nu au fost finisate lucrările; în or. Iargara apa nu corespunde standardelor de apă potabilă);

    ► Neasigurarea integrităţii proprietăţii publice, prin netransmiterea de către ÎS „STI” a valorii lucrărilor executate din mijloace publice  pentru înregistrarea în evidenţa contabilă a AAPL (gestionarul obiectelor realizate);
    ► Neasigurarea de către Ministerul Mediului şi Consiliul de Administrare al FEN a monitorizării înregistrării şi reflectării în evidenţă a mijloacelor publice şi a valorii proprietăţii publice.
    În acest context, riscurile stabilite de către echipa de audit, urmare misiunii de audit a Fondului Ecologic Naţional, au fost confirmate.
    În concluzie, Ministerul Mediului nu a întreprins nici o măsură în vederea implementării recomandărilor ce ţin de cadrul normativ-legal (elaborarea strategiilor, sau asigurarea compatibilităţii cu normele legale în domeniul mediului şi racordarea acestora la cerinţele internaţionale de protecţie a mediului), urmînd a fi implementate recomandările 4.1., 4.2., 4.8., 4.9. şi 4.10.

    Controlor de stat în Departamentul
    metodologie şi planificare strategică                         Veronica Dolineanschi

    Controlor superior de stat, auditor public                  Iurie Ispas