Abrogată prin LP20 din 04.04.16, MO90-99/08.04.16 art.170


      ___________________________________
    * Republicată  în temeiul art.II al Legii nr. 32 din 6 martie 2012 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.76 - 80, art.249.
    Modificată şi completată prin legile Republicii Moldova :
    1) 281-XVI din 14.12.07, Monitorul Oficial al Republicii Moldova , 2008, nr.102, art.376
    2) 32 din 06.03.12, Monitorul Oficial al Republicii Moldova , 2012, nr.76-80, art.249




    Parlamentul adoptă prezenta lege.
    Prezenta lege stabileşte bazele juridice, sociale, economice şi organizatorice ale activităţii de standardizare în Republica Moldova.
    Standardizarea, ca factor important ce influenţează asupra întregii economii naţionale, ocrotirii vieţii şi sănătăţii oamenilor, protecţiei mediului înconjurător şi are menirea să înlăture barierele tehnice în calea integrării ţării în comerţul internaţional, constituie prerogativa statului.
    Articolul 1. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, se folosesc următoarele noţiuni principale:
    aplicare a unui standard – utilizarea standardului în sfera producţiei, comerţului şi în alte domenii;
    autoritate de reglementare – organ central de specialitate al administraţiei publice sau alt organ responsabil de elaborarea sau adoptarea, în limitele competenţei sale, a reglementărilor tehnice;
    cod de bună practică – document care recomandă reguli sau proceduri de proiectare, fabricare, instalare, întreţinere ori utilizare a echipamentelor, construcţiilor sau produselor;
    document normativ – document care specifică reguli, linii directoare sau caracteristici pentru diferite genuri de activităţi sau pentru rezultatele acestora. Termenul “document normativ” se referă la standarde, la codurile de bună practică, la reglementările tehnice etc.;
    infrastructură a calităţii – ansamblul de entităţi care desfăşoară activităţi în domeniul standardizării, metrologiei, evaluării conformităţii şi acreditării şi asigurării calităţii, activităţi necesare dezvoltării tehnologiilor, producţiei, serviciilor şi comerţului;
    organism de standardizare – organism care desfăşoară activitate de standardizare la nivel naţional, regional sau internaţional, a cărui principală funcţie, în conformitate cu statutul său, este elaborarea, aprobarea sau adoptarea de standarde ce sînt puse la dispoziţia publicului;
    organism naţional de standardizare – organism de standardizare recunoscut la nivel naţional, învestit cu dreptul de a deveni membru naţional al organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare;
    parte interesată – autoritate, agent economic sau altă entitate, care aplică ori intenţionează să aplice un standard;
    prestandard – document adoptat de organismul naţional de standardizare pe un termen limitat şi pus la dispoziţia publicului în scopul de a beneficia de experienţa obţinută prin aplicarea lui la elaborarea unui standard;
    prezumţie de conformitate – presupunere, în vigoare pînă la demonstrarea contrariului, a faptului că un produs sau un serviciu corespunde cerinţelor specificate în reglementarea tehnică aplicabilă;
    program de standardizare – program de lucru al unui organism de standardizare, care conţine lista de teme ce fac obiectul lucrărilor de standardizare;
    referinţă directă la standarde în reglementările tehnice – referinţă la standarde conform căreia singurul mijloc de a satisface condiţiile respective dintr-o reglementare tehnică este de a fi în conformitate cu standardele citate ca referinţă;
    referinţă indirectă la standarde în reglementările tehnice – referinţă la standarde conexe conform căreia unul din mijloacele de a satisface condiţiile respective dintr-o reglementare tehnică este de a fi în conformitate cu aceste standarde;
    referinţă datată (la standarde) – referinţă la standarde prin identificarea unuia sau mai multor standarde specifice în aşa fel încît revizuirile ulterioare ale acestor standarde să fie aplicabile doar în cazul modificării reglementării tehnice;
    referinţă nedatată (la standarde) – referinţă la standarde prin identificarea unuia sau mai multor standarde specifice în aşa fel încît revizuirile ulterioare ale acestor standarde să fie aplicabile fără a se impune necesitatea modificării reglementării tehnice;
    specificaţie tehnică – condiţie cuprinsă într-un document care stabileşte caracteristicile unui produs sau serviciu (cum ar fi: nivelul de calitate, de performanţă, de securitate sau dimensiunile, inclusiv cerinţele privind denumirea cu care produsul este plasat pe piaţă), precum şi cerinţele faţă de terminologie, simboluri, încercări şi metode de încercare, faţă de ambalare, marcare sau etichetare, faţă de procedurile de evaluare a conformităţii. Termenul “specificaţie tehnică” se referă, de asemenea, la metodele şi procesele de producţie;
    standard – document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, prescripţii şi caracteristici comune referitoare la diverse activităţi sau rezultatele acestora, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat. Aplicarea standardului este voluntară;
    standard naţional – standard adoptat de organismul naţional de standardizare şi pus la dispoziţia publicului;
    standard internaţional – standard adoptat de o organizaţie internaţională de standardizare şi pus la dispoziţia publicului;
    standard european – standard adoptat de o organizaţie europeană de standardizare şi pus la dispoziţia publicului;
    standard de firmă – document normativ, elaborat şi aprobat de un agent economic, ce prescrie condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească un produs fabricat sau un serviciu prestat de acest agent economic;
    standard conex – standard naţional care transformă cerinţele esenţiale, stabilite în reglementarea tehnică respectivă, în specificaţii tehnice pentru produsele şi serviciile din domeniul reglementat şi conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale stabilite în reglementarea tehnică aplicabilă;
    standardizare – activitate ce stabileşte, pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat;
    standardizare naţională – standardizare desfăşurată la nivelul unei ţări.
    Articolul 2. Sfera de aplicare
    (1) Prezenta lege se aplică activităţii de standardizare naţională.
    (2) Prezenta lege nu se aplică standardelor medicale, standardelor de contabilitate şi audit financiar, standardelor educaţionale şi standardelor sociale.
    Articolul 3. Scopurile standardizării
    (1) Scopurile principale ale standardizării sînt:
    a) asigurarea existenţei documentelor de referinţă pentru evaluarea conformităţii produselor şi serviciilor cu destinaţia lor;
    b) protecţia intereselor consumatorilor şi ale statului prin asigurarea calităţii produselor şi serviciilor, a caracterului inofensiv al acestora pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea oamenilor, pentru bunurile materiale, regnul animal şi cel vegetal, pentru mediu;
    c) înlăturarea barierelor tehnice din calea comerţului;
    d) asigurarea interschimbabilităţii, compatibilităţii tehnice şi informaţionale a produselor.
    (2) Standardizarea naţională aplică prevederile codului de bună practică pentru elaborarea, adoptarea şi aplicarea standardelor din Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului al Organizaţiei Mondiale a     Comerţului şi se bazează pe următoarele principii:
    a) elaborarea şi adoptarea standardelor naţionale pe baza consensului părţilor interesate, în conformitate cu codurile de bună practică în domeniul standardizării;
    b) transparenţă şi disponibilitate publică;
    c) reprezentare a intereselor publice;
    d) participarea benevolă la activitatea de standardizare naţională;
    e) acces liber la elaborarea standardelor naţionale pentru toate părţile interesate;
    f) independenţă faţă de orice eventuale interese specifice predominante;
    g) asigurarea unui limbaj tehnic unitar;
    h) respectarea regulilor standardizării europene şi internaţionale;
    i) dezvoltarea standardizării naţionale în corelaţie cu evoluţia legislaţiei;
    j) aplicarea voluntară a standardelor.  
    Articolul 4. Documentele normative în domeniul
                       standardizării
    (1) Documentele normative în domeniul standardizării, aplicate pe teritoriul Republicii Moldova, sînt:
    a) standardele naţionale, precum şi cele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, adoptate în calitate de standarde naţionale;
    b) prestandardele naţionale;
    c) standardele de firmă;
    d) codurile de bună practică.
    (2) Prevederile documentelor normative în domeniul standardizării:
    a) se bazează pe realizările moderne ale ştiinţei, tehnicii şi tehnologiei, pe standardele internaţionale şi cele regionale (europene şi interstatale), pe normele, regulile şi recomandările privind standardizarea, pe standardele avansate ale altor state;
    b) ţin cont de condiţiile de utilizare a produselor, de prestare a serviciilor, de condiţiile şi regimul de muncă;
    c) nu trebuie să încalce drepturile titularului proprietăţii industriale;
    d) nu pot fi contrare prevederilor legale.
    (3) La stabilirea prevederilor respective, se va garanta că măsurile de asigurare a calităţii produselor şi serviciilor, inclusiv a celor exportate, a caracterului inofensiv al acestora pentru viaţa, sănătatea, ereditatea şi securitatea oamenilor, pentru bunurile materiale, regnul animal şi cel vegetal, pentru mediu, ori de preîntîmpinare a acţiunilor de inducere în eroare a consumatorilor nu vor fi folosite pentru discriminarea arbitrară sau nemotivată a ţărilor unde există condiţii analogice, inclusiv a ţărilor membre ale Organizaţiei Mondiale a Comerţului şi a ţărilor cu care Republica Moldova are acorduri în acest domeniu, şi nu vor crea bariere tehnice în calea comerţului internaţional.
    (4) Pentru a asigura protecţia intereselor statului şi competitivitatea produselor şi serviciilor autohtone, în standardele naţionale pot fi introduse, motivat, cerinţe de perspectivă ce depăşesc posibilităţile tehnologiilor aplicate.
    Articolul 5. Activitatea de standardizare
    (1) Politica statului în domeniul standardizării se elaborează de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, numit de Guvern.
    (2) Activitatea de standardizare se reglementează prin coduri de bună practică aprobate de organismul naţional de standardizare, precum şi prin acte normative aprobate de organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii.
    (3) Reglementarea activităţii de standardizare, cooperarea cu organele centrale de specialitate ale administraţiei publice se efectuează de către organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, care:
    a) elaborează şi promovează politica statului în domeniul standardizării;
    b) cooperează cu autorităţile de reglementare şi cu alte entităţi legale în procesul de asigurare a uniformităţii aplicării cerinţelor tehnice şi a procedurilor de evaluare a conformităţii;
    c) participă, la solicitarea autorităţilor, la elaborarea actelor normative care au tangenţă cu standardizarea naţională;
    d) avizează proiectele de reglementări tehnice;
    e) asigură, conform regulamentului aprobat, supravegherea respectării de către Institutul Naţional de Standardizare a condiţiilor şi a cerinţelor stabilite pentru organismul naţional de standardizare;
    f) aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli al Institutului Naţional de Standardizare;
    g) participă la activitatea Consiliului de standardizare;
    h) elaborează şi aprobă, în limitele competenţei sale, coduri de bună practică;
    i) reprezintă Republica Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare guvernamentale, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, şi exercită, în limitele competenţei sale, obligaţiile condiţionate de organizaţiile respective;
    j) asigură participarea organismului naţional de standardizare la activitatea organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare neguvernamentale;
    k) aprobă regulamentul privind modul de supraveghere a activităţii organismului naţional de standardizare.
    (4) Activitatea de standardizare este efectuată de către organismul naţional de standardizare, inclusiv prin intermediul comitetelor tehnice de standardizare, în conformitate cu prevederile codurilor de bună practică în domeniul standardizării.
    Articolul 6. Organismul naţional de standardizare
    (1) În calitate de organism naţional de standardizare se desemnează Institutul Naţional de Standardizare. Institutul Naţional de Standardizare este o instituţie publică în subordinea organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii. Institutul Naţional de Standardizare îşi desfăşoară activitatea în baza unui regulament de organizare şi funcţionare aprobat de Guvern.
    (2) Directorul Institutului Naţional de Standardizare este numit în funcţie pe bază de concurs, prin ordin al conducătorului organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii. Directorul Institutului Naţional de Standardizare trebuie să deţină cetăţenia Republicii Moldova, să aibă studii superioare tehnice sau economice şi experienţă de muncă în domeniul infrastructurii calităţii de cel puţin 5 ani, inclusiv 3 ani în funcţie administrativă.
    (3) Directorul Institutului Naţional de Standardizare este eliberat din funcţie, prin ordin al conducătorului organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, în următoarele cazuri:
    a) pierdere a cetăţeniei;
    b) imposibilitate a exercitării funcţiei din motive de sănătate;
    c) modificare a raporturilor de serviciu;
    d) condamnare pentru săvîrşirea de infracţiuni cu intenţie sau condamnare la privaţiune de libertate prin hotărîre judecătorească irevocabilă.
    (4) Guvernul asigură ca Institutul Naţional de Standardizare să dispună de spaţiu cu titlu gratuit şi de resurse financiare pentru îndeplinirea adecvată a atribuţiilor în calitate de organism naţional de standardizare pe plan naţional, european şi internaţional.
    (5) Organismul naţional de standardizare are, cu titlu exclusiv, următoarele atribuţii principale:
    a) stabilirea principiilor şi metodologiei standardizării naţionale, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu regulile standardizării europene şi internaţionale, prin intermediul codurilor de bună practică în domeniul standardizării, care vor stipula:
    - modul şi condiţiile de participare la standardizarea naţională;
    - modul de participare la standardizarea europeană şi cea internaţională;
    - modul de elaborare, coordonare, adoptare, reconfirmare, evidenţă, aplicare, modificare şi anulare a standardelor şi a prestandardelor naţionale;
    - modul de soluţionare a contestaţiilor referitoare la elaborarea şi adoptarea, reconfirmarea, modificarea şi anularea standardelor şi prestandardelor naţionale;
    - modalităţile de publicare a standardelor şi a prestandardelor naţionale;
    - modul de înregistrare a standardelor şi a prestandardelor naţionale;
    - modul de aplicare, în calitate de standarde naţionale, a standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state;
    b) colaborarea în domeniul standardizării cu organisme similare din alte ţări;
    c) înregistrarea şi coordonarea activităţii comitetelor tehnice de standardizare;
    d) elaborarea programului de standardizare naţională în baza solicitărilor părţilor interesate;
    e) aprobarea, adoptarea, înregistrarea standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării, precum şi confirmarea, modificarea şi anularea acestora în procesul examinării periodice;
    f) publicarea şi difuzarea standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării;
    g) editarea şi difuzarea publicaţiei sale oficiale Buletinul de Standardizare şi a altor publicaţii din domeniul standardizării naţionale;
    h) publicarea în Buletinul de Standardizare, cu scopul de a asigura informarea publicului, a informaţiilor referitoare la:
    - programul de standardizare naţională;
    - comitetele tehnice de standardizare;
    - data adoptării, publicării, anulării, modificării, după caz, a standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării;
    - alte informaţii relevante privind standardizarea naţională;
    i) asigurarea participării organismului naţional de standardizare la activitatea organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare neguvernamentale;
    j) formarea şi gestionarea Fondului naţional de standarde;
    k) instituirea şi gestionarea registrelor sistemului naţional de standardizare;
    l) realizarea colaborării internaţionale în domeniul standardizării prin reprezentarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare neguvernamentale;
    m) formarea profesională în domeniul standardizării prin organizarea unor cursuri de specialitate sau a altor forme de pregătire profesională, precum şi prin coordonarea programelor didactice de specialitate în învăţămîntul public şi cel privat;
    n) pregătirea şi atestarea experţilor în domeniul standardizării;
    o) avizarea proiectelor de liste ale standardelor conexe la reglementările tehnice elaborate sau în curs de elaborare şi conlucrarea, la solicitare, cu autorităţile de reglementare în cadrul examinării periodice a listelor de standarde conexe aprobate;
    p) asigurarea lucrărilor de secretariat ale Consiliului de standardizare;
    q) exercitarea, în legătură cu scopul său principal, a oricăror altor atribuţii prevăzute de prezenta lege şi de alte acte legislative.
    (6) Organismul naţional de standardizare este în drept:
    a) să solicite autorităţilor administraţiei publice centrale informaţii referitoare la crearea şi gestionarea bazei de date bibliografice privind reglementările tehnice adoptate sau în curs de elaborare;
    b) să asigure, la solicitare, consultarea autorităţilor de reglementare în procesul de elaborare a reglementărilor tehnice, prin acordarea avizelor respective;
    c) să ofere consultanţă şi să efectueze expertiza, cercetarea, instruirea, asistenţa tehnică în domeniul standardizării, precum şi alte activităţi care nu contravin legislaţiei.  
    Articolul 6¹. Consiliul de standardizare
    (1) Pe lîngă organismul naţional de standardizare se instituie, în baze obşteşti, Consiliul de standardizare, care este un organism consultativ în probleme de strategie şi dezvoltare în domeniul standardizării. Consiliul de standardizare este alcătuit din reprezentanţi ai organului central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii, ai autorităţilor de reglementare, ai asociaţiilor profesionale, ai patronatului, ai consumatorilor şi ai altor organizaţii interesate, precum şi din specialişti în domenii economice şi sociale.
    (2) Componenţa Consiliului de standardizare se aprobă de organul central de specialitate responsabil de infrastructura calităţii în baza propunerilor tuturor părţilor interesate.
    (3) Consiliul de standardizare este constituit din 11 persoane. Atribuţiile funcţionale, componenţa, precum şi modul de alegere/numire a membrilor consiliului sînt stabilite în regulamentul de organizare şi funcţionare al acestuia, care se elaborează şi se aprobă de către organul central de specialitate responsabil de infrastructura calităţii.
    (4) Lucrările de secretariat ale Consiliului de standardizare sînt asigurate de organismul naţional de standardizare.
    (5) Consiliul de standardizare are următoarele atribuţii principale:
    a) avizarea programului de standardizare naţională;
    b) avizarea cheltuielilor necesare pentru finanţarea programului de standardizare naţională;
    c) audierea rapoartelor anuale privind activitatea organismului naţional de standardizare, inclusiv a celor cu privire la realizarea programului de standardizare naţională;
    d) avizarea normelor pentru adoptarea standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state în calitate de standarde naţionale;
    e) expunerea asupra oportunităţii şi necesităţii aderării Republicii Moldova la organizaţii internaţionale şi regionale de standardizare, precum şi retragerii calităţii de membru al acestora;
    f) iniţierea propunerilor de elaborare (modificare) a codurilor de bună practică în domeniul standardizării, precum şi avizarea proiectelor acestora.  
    Articolul 6². Autorităţile de reglementare
    Organele centrale de specialitate ale administraţiei publice sau alte organe responsabile de elaborarea sau adoptarea, în limitele competenţei, a reglementărilor tehnice:
    a) colaborează cu organismul naţional de standardizare la elaborarea programelor de standardizare naţională;
    b) elaborează, aprobă, înregistrează, modifică, reconfirmă, anulează codurile de bună practică din domeniile de competenţă, precum şi asigură publicarea şi difuzarea acestora;
    c) participă, în limitele competenţei, la activitatea de standardizare internaţională şi regională în conformitate cu tratatele internaţionale şi regionale respective;
    d) participă la activitatea comitetelor tehnice de standardizare;
    e) participă la activitatea Consiliului de standardizare;
    f) asigură traducerea oficială în limba de stat a publicaţiilor oficiale ale standardelor internaţionale sau europene în scopul adoptării acestora în calitate de standarde naţionale necesare pentru implementarea şi executarea reglementărilor tehnice respective, precum şi pentru supravegherea pieţei;
    g) colaborează cu organismul naţional de standardizare la elaborarea, modificarea, revizuirea şi anularea standardelor şi prestandardelor naţionale, precum şi la adoptarea ca standarde naţionale a standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state;
    h) asigură implementarea standardelor internaţionale şi europene în domeniile de reglementare.
    Articolul 7. Comitetele tehnice de standardizare
    (1) Comitetele tehnice de standardizare sînt organisme create în diverse domenii ale economiei naţionale, la propunerea părţilor interesate, pentru a realiza lucrări de standardizare la nivel naţional, regional şi internaţional. Domeniile de activitate ale comitetelor tehnice naţionale de standardizare trebuie să fie aliniate la cele ale comitetelor tehnice de standardizare ale organizaţiilor internaţionale şi/sau europene de standardizare.
    (2) Componenţa şi atribuţiile comitetelor tehnice de standardizare, modul de constituire, de înregistrare şi de funcţionare a acestora se stabilesc de către organismul naţional de standardizare. La stabilirea componenţei comitetului tehnic de standardizare se urmăreşte reprezentarea echilibrată a părţilor interesate, după caz: producători, beneficiari, instituţii de cercetare-dezvoltare, de proiectare, de învăţămînt, asociaţii sau organizaţii profesionale, autorităţi de supraveghere a pieţei, consumatori, precum şi reprezentarea autorităţilor de reglementare.
    (3) Comitetele tehnice de standardizare pot fi înfiinţate, pe un termen limitat, pentru a fi soluţionată o anumită problemă sau pentru a fi elaborat un standard concret.
    (4) Activitatea unui comitet tehnic de standardizare asigură respectarea interesului naţional, se bazează pe un ansamblu de opinii de autoritate şi este orientată în mod prioritar spre elaborarea standardelor naţionale conexe cu reglementările tehnice naţionale, precum şi spre adoptarea standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state în calitate de standarde naţionale şi armonizarea standardelor naţionale cu cele europene şi internaţionale.
    (5) Organismul naţional de standardizare supraveghează activitatea în fiecare comitet tehnic de standardizare printr-un reprezentant al său, care, de regulă, este expert în domeniul standardizării şi are drept sarcină asigurarea desfăşurării în bune condiţii a activităţii comitetelor tehnice de standardizare.
    (6) Secretariatele comitetelor tehnice de standardizare se deţin de organismul naţional de standardizare sau de o parte interesată care are capacitatea tehnică şi organizatorică pentru realizarea în bune condiţii a lucrărilor de secretariat.
    Articolul 8. Subdiviziunile (serviciile) de standardizare
    Orice autoritate de reglementare sau agent economic, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, în scopul soluţionării sarcinilor sale în domeniul standardizării şi asigurării calităţii produselor şi serviciilor, poate forma subdiviziuni (servicii) de standardizare, stabilind structura acestora şi modul de funcţionare.
    Articolul 9. Elaborarea, aprobarea şi înregistrarea
                       documentelor normative în domeniul 
                       standardizării
    (1) Standardele naţionale se elaborează de către comitetele tehnice de standardizare sau de către oricare parte interesată specializată în domeniile respective de activitate. Modul de elaborare, coordonare, aprobare, adoptare, înregistrare, examinare periodică, modificare, evidenţă, aplicare şi anulare a standardelor şi prestandardelor naţionale, a codurilor de bună practică în domeniul standardizării se stabileşte de către organismul naţional de standardizare, în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu recomandările organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare.
    (2) Standardele naţionale în Republica Moldova se aprobă şi se înregistrează de către organismul naţional de standardizare pe un termen nedefinit şi se identifică prin sigla SM, care semnifică “standard moldovean”. Sigla de identificare SM se aplică numai pe standardele naţionale.
    (3) Examinarea periodică a standardelor naţionale se efectuează o dată la 5 ani, de către comitetul tehnic de standardizare sau partea interesată care le-a elaborat, în scopul asigurării corespunderii lor cerinţelor economiei naţionale şi protecţiei drepturilor şi intereselor consumatorilor, asigurării securităţii populaţiei, protecţiei mediului, precum şi în scopul asigurării corespunderii prevederilor standardelor internaţionale şi europene pertinente. În cazul desfiinţării comitetului tehnic de standardizare sau a părţii interesate care a elaborat standardul, examinarea acestuia se efectuează de către organismul naţional de standardizare.
    (4) Pentru domeniile tehnice cu evoluţii rapide şi inovatoare sau pentru domeniile în care datele disponibile nu asigură realizarea unui standard naţional, în scopul acumulării de experienţă şi informaţii necesare privind subiectul de standardizare care pot sta la baza unui standard naţional, se elaborează şi se pun în aplicare, pe un termen limitat, dar nu mai mare de 5 ani, prestandarde naţionale. Prestandardele naţionale se identifică prin sigla SMV şi se adoptă de către organismul naţional de standardizare.
    (5) Standardele internaţionale, cele regionale (europene şi interstatale) şi standardele altor state se adoptă în Republica Moldova ca standarde naţionale şi sînt parte a sistemului naţional de standardizare. Pentru adoptarea lor pot fi utilizate, în modul prevăzut de organismul naţional de standardizare, toate metodele stabilite în acest scop de către organizaţiile internaţionale şi europene de standardizare.
    (7) Standardele şi prestandardele naţionale, precum şi codurile de bună practică în domeniul standardizării se pun în aplicare după aprobarea, adoptarea, înregistrarea şi publicarea lor de către organismul naţional de standardizare.
    (8) Dreptul de interpretare oficială a prevederilor din standardele şi prestandardele naţionale aparţine în exclusivitate organismului naţional de standardizare.
    (9) Standardele de firmă pot fi elaborate şi aprobate de către orice agent economic, în limitele activităţii şi competenţei acestuia, avînd drept scop soluţionarea problemelor de ordin organizatoric sau de producţie referitoare la produse şi servicii, inclusiv la cele prevăzute pentru a fi plasate pe piaţă. Standardele de firmă pentru produse trebuie să cuprindă toate sau o parte din cerinţele referitoare la fabricarea, verificarea calităţii, etichetarea, depozitarea şi livrarea produselor, precum şi cerinţele de securitate şi de protecţie a mediului, impuse produselor conform reglementărilor tehnice respective. Standardele de firmă se identifică prin sigla SF.
    (10) Codurile de bună practică se elaborează pentru a eficientiza elaborarea (proiectarea), fabricarea, exploatarea, depozitarea, transportarea, comercializarea şi utilizarea produselor sau prestarea serviciilor, avînd drept scop final realizarea prevederilor reglementărilor tehnice aplicabile produsului sau serviciului concret. Elaborarea, aprobarea şi înregistrarea codurilor de bună practică se efectuează de către autorităţile de reglementare, cu publicarea ulterioară în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a informaţiei referitoare la înregistrarea şi punerea în aplicare a acestor coduri. Termenul de punere în aplicare a codurilor de bună practică trebuie să fie de cel puţin 60 de zile de la data înregistrării. Dreptul de editare a codurilor de bună practică aparţine în exclusivitate autorităţii de reglementare care le-a aprobat.
    (11) Modul de elaborare, coordonare, aprobare, înregistrare, aplicare, modificare şi anulare a codurilor de bună practică în domeniile respective se stabileşte de către autoritatea de reglementare în domeniul respectiv.
    (12) Codurile de bună practică în domeniul standardizării se elaborează şi se aprobă de către organismul naţional de standardizare şi specifică reguli, linii directoare sau caracteristici de ordin metodico-organizatoric sau de tehnică generală ale activităţii de standardizare. Codurile de bună practică în domeniul standardizării se identifică prin sigla CBP.
    (13) Documentele normative în domeniul standardizării se elaborează în limba de stat.
    (14) Documentele normative în domeniul standardizării, aplicate pe teritoriul Republicii Moldova în temeiul acordurilor încheiate cu organizaţii de standardizare internaţionale, regionale şi ale altor ţări, se folosesc în versiunea oficială în limba de stat sau în versiunea oficială în limba originalului.  
    Articolul 10. Planificarea activităţii de standardizare
    (1) Elaborarea şi adoptarea standardelor în Republica Moldova se efectuează în conformitate cu programul de standardizare naţională, care este realizat pentru a promova politica naţională în domeniul standardizării.
    (2) Organismul naţional de standardizare elaborează programul de standardizare naţională în baza solicitărilor primite de la autorităţile de reglementare, comitetele tehnice de standardizare şi de la alte părţi interesate de standardizarea naţională.
    (3) Programul de standardizare naţională este structurat pe secţiuni în care sînt reflectate principalele obiective şi domenii ale activităţii de standardizare naţională, dintre care fac parte:
    a) elaborarea standardelor naţionale;
    b) adoptarea standardelor internaţionale şi europene în calitate de standarde naţionale;
    c) adoptarea standardelor europene elaborate de către comitetele tehnice de standardizare europene la a căror activitate participă Republica Moldova;
    d) elaborarea şi modificarea codurilor de bună practică;
    e) revizuirea şi modificarea standardelor naţionale.
    (4) Programul de standardizare naţională va conţine titlul standardului, clasificarea internaţională a standardului, elaboratorul, autoritatea de reglementare/partea interesată care a solicitat adoptarea standardului, termenele de realizare şi sursele de finanţare.
    (5) Programul de standardizare naţională se avizează de către Consiliul de standardizare şi se aprobă de către conducătorul organismului naţional de standardizare.
    (6) Organismul naţional de standardizare:
    a) colaborează cu autorităţile de reglementare, comitetele tehnice de standardizare şi cu alte părţi interesate şi introduce în programul de standardizare naţională, în mod prioritar, solicitările acestora, în special cele referitoare la creşterea calităţii vieţii, la protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii persoanelor fizice, la protecţia mediului şi la apărarea intereselor consumatorilor;
    b) informează, la solicitare, autorităţile de reglementare în mod prioritar, comitetele tehnice de standardizare şi alte părţi interesate despre stadiul elaborării, aprobării, reconfirmării, modificării şi anulării documentelor normative cuprinse în programul de standardizare naţională, precum şi despre activitatea de standardizare din domeniile de reglementare;
    c) conlucrează cu autorităţile de reglementare referitor la anularea standardelor naţionale conflictuale;
    d) oferă consultanţă, dacă aceasta este solicitată:
    - în cadrul elaborării standardelor naţionale referitor la modul de elaborare, coordonare, aprobare, înregistrare, examinare, revizuire, modificare şi anulare a standardelor, referitor la regulile privind structura, redactarea şi conţinutul standardelor naţionale şi privind modificările la standardele naţionale;
    - referitor la standardele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, care pot servi ca bază pentru elaborarea standardelor naţionale;
    - autorităţilor de reglementare – în cadrul selectării standardelor naţionale, precum şi a standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, care pot fi adoptate în calitate de standarde naţionale, pentru asigurarea prezumţiei de conformitate cu cerinţele esenţiale ale reglementărilor tehnice.
    (7) Fiecare comitet tehnic de standardizare îşi desfăşoară activitatea în baza unui program propriu de standardizare, care cuprinde teme din domeniul de activitate al comitetului respectiv. Programul de standardizare al comitetului tehnic de standardizare se aprobă de preşedintele comitetului.
    Articolul 11. Publicarea (editarea) şi difuzarea
                         documentelor normative în domeniul
                         standardizării
    (1) Documentele normative în domeniul standardizării constituie obiectul dreptului de autor.
    (2) Dreptul de publicare (editare) şi difuzare a standardelor naţionale, a prestandardelor naţionale şi a codurilor de bună practică în domeniul standardizării ale Republicii Moldova aparţine în exclusivitate organismului naţional de standardizare. Publicarea (editarea) şi difuzarea standardelor internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state se fac în baza acordurilor încheiate cu organizaţiile care le-au elaborat şi adoptat. Se interzic reproducerea integrală sau parţială, multiplicarea prin orice procedeu a documentelor menţionate sau a conţinutului publicaţiilor organismului naţional de standardizare, precum şi difuzarea lor, fără acordul scris al acestui organism.
    (3) Publicarea (editarea), copierea sau difuzarea standardelor naţionale, prestandardelor naţionale şi codurilor de bună practică în domeniul standardizării ale Republicii Moldova fără acordul scris al organismului naţional de standardizare atrage aplicarea de sancţiuni persoanei fizice şi/sau juridice responsabile conform prevederilor legislaţiei privind drepturile de autor.
    Articolul 12. Fondul naţional de standarde
    Organismul naţional de standardizare formează şi gestionează Fondul naţional de standarde, aplicînd tehnologiile informaţionale, şi:
    a) păstrează şi gestionează colecţia de standarde naţionale, prestandarde naţionale, coduri de bună practică în domeniul standardizării şi de publicaţii privind standardizarea naţională;
    b) păstrează şi gestionează colecţia de standarde şi de publicaţii ale organizaţiilor internaţionale şi regionale de standardizare al căror membru este Republica Moldova;
    c) păstrează şi gestionează colecţia de standarde şi de publicaţii privind standardizarea ale altor state.  
    Articolul 12¹. Schimb de informaţii în domeniul
                           standardizării
    Organismul naţional de standardizare:
    a) asigură primirea şi transmiterea informaţiilor şi a documentelor care fac obiectul schimbului de informaţii în domeniul standardizării cu organizaţiile de standardizare internaţionale, regionale şi ale altor state, în conformitate cu tratatele internaţionale, regionale şi bilaterale;
    b) asigură crearea şi gestionarea bazelor de date bibliografice privind standardizarea;
    c) furnizează, la solicitarea părţilor interesate din Republica Moldova şi din străinătate, informaţii referitoare la:
    - datele bibliografice privind standardele şi prestandardele naţionale, codurile de bună practică în domeniul standardizării aprobate sau în curs de elaborare;
    - corespondenţa sau echivalenţa standardelor naţionale aprobate sau în curs de elaborare cu standardele internaţionale şi europene;
    - relaţia standardelor naţionale aprobate sau în curs de elaborare cu reglementările tehnice;
    - programele de standardizare naţională;
    - datele despre standardele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, aflate în Fondul naţional de standarde;
    - apartenenţa şi participarea organismului naţional de standardizare la organizaţiile in
    Articolul 13. Aplicarea standardelor
    (1) Standardele naţionale nu trebuie să conţină prevederi care contravin legislaţiei.
    (2) Aplicarea standardelor naţionale, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3) şi (5) din prezentul articol, este voluntară.
    (3) Aplicarea standardului naţional, în totalitate sau în parte, poate deveni obligatorie, pe întreg teritoriul ţării sau pe plan local, prin adoptarea unei reglementări tehnice în care se face referinţă directă, datată sau nedatată, la acest standard, în cazul în care considerentele de ordin public şi de protecţie a intereselor consumatorilor fac necesară o astfel de măsură.
    (4) În cazul în care textul unei reglementări tehnice cuprinde referinţe datate la standarde, orice modificare sau revizuire ulterioară a acestora se coordonează cu autoritatea de reglementare care a adoptat reglementarea respectivă, pentru a fi modificată concomitent şi reglementarea tehnică în cauză. În cazul în care textul unei reglementări tehnice cuprinde referinţe nedatate la standarde, informaţia despre modificările operate sau despre standardele revizuite se notifică autorităţii de reglementare care a adoptat reglementarea respectivă.
    (5) Respectarea prevederilor unui standard naţional devine obligatorie dacă agentul economic a declarat oficial, sub orice formă, că produsul sau serviciul corespunde prevederilor standardului respectiv.
    (6) Necesitatea aplicării standardelor naţionale în cazul produselor fabricate şi serviciilor prestate pe teritoriul Republicii Moldova pentru export se stabileşte în contractul de livrare, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia naţională.
    (7) Importul produselor şi serviciilor în Republica Moldova, precum şi confirmarea corespunderii lor prevederilor reglementărilor tehnice şi standardelor naţionale se efectuează în modul prevăzut de legislaţia naţională.
    (8) Standardele a căror aplicare, conform alin.(3) şi (5) din prezentul articol, devine obligatorie constituie, în cazul supravegherii pieţei, baza doveditoare a conformităţii produselor fabricate şi serviciilor prestate cu cerinţele stipulate în aceste standarde.
    (9) Referinţele la standardele internaţionale, regionale (europene şi interstatale) şi ale altor state, incluse de către autorităţile de reglementare în reglementările tehnice sau în alte acte normative fără referire la adopţiile naţionale ale standardelor respective nu pot avea caracter oficial.
    Articolul 14. Conformitatea cu standardele
                          naţionale
    (1) Conformitatea cu standardele naţionale a produselor şi serviciilor plasate pe piaţă nu este obligatorie, cu excepţia cazurilor specificate la art.13 alin.(3) şi (5) din prezenta lege.
    (2) Referinţele directe la standardele naţionale cu ale căror prevederi conformitatea este obligatorie se fac nemijlocit în reglementările tehnice. Standardul naţional citat în reglementările tehnice trebuie să fie editat în limba de stat şi să fie accesibil publicului.
    (3) Referinţa indirectă la standarde în reglementările tehnice arată că unul din mijloacele de a satisface condiţiile respective dintr-o reglementare tehnică este de a fi în conformitate cu standardele conexe. Îndeplinirea cerinţelor standardului naţional care adoptă standardul european armonizat sau ale standardului conex utilizat la evaluarea conformităţii se consideră drept îndeplinire a cerinţelor reglementării tehnice aplicabile.
    (4) Se consideră standard conex standardul naţional care transformă cerinţele esenţiale, stabilite în reglementarea tehnică respectivă, în specificaţii tehnice pentru produsele din domeniul reglementat şi conferă prezumţia de conformitate cu cerinţele esenţiale stabilite în reglementarea tehnică aplicabilă. Lista standardelor conexe se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    Articolul 15. Răspunderea pentru încălcarea
                         prevederilor prezentei legi
    Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspundere administrativă, penală sau civilă în conformitate cu legislaţia.
    Articolul 16. Colaborarea internaţională
    (1) Reprezentarea Republicii Moldova în organizaţiile internaţionale şi regionale de standardizare şi exercitarea obligaţiilor condiţionate de organizaţiile respective se efectuează în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (2) Obiectivul principal al colaborării internaţionale şi regionale a Republicii Moldova în domeniul standardizării este armonizarea standardelor naţionale cu cele internaţionale şi europene.
    Articolul 17. Acordurile internaţionale
    (1) Standardele internaţionale şi cele regionale (europene şi interstatale), regulile şi recomandările de standardizare, standardele altor ţări pot fi aplicate pe teritoriul Republicii Moldova în baza prevederilor tratatelor internaţionale în vigoare, în coordonare cu autorităţile de reglementare, în modul stabilit de organismul naţional de standardizare.
    (2) În cazul în care tratatul internaţional la care Republica Moldova este parte stabileşte alte norme şi reguli de standardizare decît cele prevăzute de legislaţia Republicii Moldova cu privire la standardizare, se aplică normele şi regulile tratatului internaţional.
    Articolul 18. Sursele de finanţare
    Sursele de finanţare a activităţii de standardizare sînt:
    a) mijloacele cu destinaţie specială de la bugetul de stat care se repartizează pentru:
    - finanţarea programului de standardizare naţională în partea ce ţine de adoptarea standardelor internaţionale şi europene ca standarde naţionale;
    - aderarea la organizaţiile internaţionale, regionale, participarea la lucrările cărora este aprobată de Parlament şi Guvern, şi achitarea cotizaţiilor de membru al acestora;
    - elaborarea codurilor de bună practică, a standardelor naţionale de terminologie, precum şi a standardelor naţionale de bază în domeniile de interes pentru economia naţională;
    - efectuarea lucrărilor de traducere autentică a documentelor normative de standardizare străine (internaţionale, interstatale, ale altor ţări) în limba de stat pentru a fi folosite în documentele naţionale;
    - efectuarea lucrărilor de cercetare ştiinţifică în domeniul standardizării de importanţă naţională;
    - informatizarea activităţii organismului naţional de standardizare, inclusiv:
    crearea băncilor de date ale documentelor normative de standardizare şi descrierilor lor;
    crearea liniilor tehnologice de executare, păstrare şi difuzare a copiilor documentelor normative;
    crearea sistemelor de asigurare a schimbului de date prin liniile de telecomunicaţii existente;
    b) mijloacele proprii ale organismului naţional de standardizare, obţinute din prestarea serviciilor cu plată, care se utilează pentru: formarea, gestionarea şi actualizarea Fondului naţional de standarde; funcţionarea centrului informativ naţional, inclusiv a poştei electronice; dezvoltarea bazei tehnico-materiale şi remunerarea personalului organismului naţional de standardizare. Aceste cheltuieli se introduc în preţul de cost al serviciilor prestate de către subdiviziunile organismului naţional de standardizare. Mijloacele pentru astfel de cheltuieli se acumulează pe un cont bancar cu destinaţie specială;
    d) mijloacele afectate de către agenţii economici interesaţi, inclusiv de organizaţiile obşteşti.
    Articolul 18¹. Bugetul Institutului Naţional de
                           Standardizare
    (1) Organul central de specialitate al administraţiei publice responsabil de infrastructura calităţii aprobă anual, pînă la 1 iulie, bugetul de venituri şi cheltuieli al Institutului Naţional de Standardizare, cu respectarea principiilor prevăzute de prezentul articol.
    (2) Bugetul Institutului Naţional de Standardizare se formează din:
    a) mijloacele financiare de la bugetul de stat, care sînt necesare pentru:
    - realizarea programului de standardizare naţională în partea ce ţine de adoptarea standardelor internaţionale şi europene ca standarde naţionale;
    - elaborarea codurilor de bună practică în domeniul standardizării, precum şi a standardelor naţionale de bază în domeniile de interes pentru economia naţională;
    - îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din calitatea de membru al organizaţiilor internaţionale şi regionale, inclusiv achitarea cotizaţiilor de membru;
    b) mijloacele proprii ale Institutului Naţional de Standardizare obţinute din plăţile pentru activităţile de standardizare şi pentru instruiri în domeniu;
    c) sponsorizări, granturi şi alte mijloace care nu contravin cerinţelor stabilite pentru Institutul Naţional de Standardizare.
    Articolul 19.
    Prezenta lege intră în vigoare la data publicării.
    Articolul 20.
    (1) Aplicarea standardelor naţionale devine voluntară pe măsura intrării în vigoare a reglementărilor tehnice pertinente, însă nu mai tîrziu de 1 ianuarie 2007. Pînă la adoptarea reglementărilor tehnice respective, se aplică actele normative în vigoare.
    (2) Autorităţile publice abilitate cu dreptul de a stabili condiţii obligatorii pentru produse şi servicii sînt obligate să elaboreze şi să publice reglementările tehnice care să cuprindă cerinţele esenţiale pentru produse şi servicii privind asigurarea securităţii naţionale, protecţiei vieţii, sănătăţii şi eredităţii, securităţii persoanelor fizice, protecţiei mediului înconjurător, bunurilor materiale şi a intereselor consumatorilor, inclusiv pentru prevenirea practicilor înşelătoare, prevăzute în standardele naţionale respective, dacă consideră necesară menţinerea caracterului obligatoriu al aplicării prevederilor din standardele naţionale voluntare.
    (3) Pînă la aducerea legislaţiei în concordanţă cu prezenta lege, actele legislative şi alte acte normative în vigoare se aplică în măsura în care nu o contrazic.
    Articolul 21.
    Guvernul, în termen de 2 luni:
    va pune actele sale normative în concordanţă cu această lege;
    în baza prezentei legi va adopta actele normative necesare şi alte documente care ar asigura activitatea de standardizare.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                               Petru LUCINSCHI

    Nr. 590-XIII. Chişinău, 22 septembrie 1995.