Întru executarea art.24 alin.(2) din Legea contabilităţii nr.113-XVI din 27 aprilie 2007, cu modificările şi completările ulterioare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.90-93, art.399),
    1. Se aprobă Regulamentul privind inventarierea (se anexează).
    2. Se abrogă Regulamentul privind inventarierea, aprobat prin Ordinul Ministrului Finanţelor nr.27 din 28 aprilie 2004, înregistrat la Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova nr.376 din 12 iulie 2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.123-124, art.268).

    MINISTRUL FINANŢELOR                              Veaceslav NEGRUŢA

    Nr. 60. Chişinău, 29 mai 2012.
    1. Obiectivul prezentului Regulament constă în stabilirea regulilor de efectuare a inventarierii elementelor de activ şi datorii, constatarea şi înregistrarea rezultatelor inventarierii şi perfectarea formularelor utilizate la efectuarea inventarierii.
    2. Prezentul Regulament se extinde asupra tuturor persoanelor juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, organizaţiilor necomerciale, inclusiv instituţiilor publice, notarilor, avocaţilor şi birourilor înfiinţate de aceştia, executorilor judecătoreşti, precum şi reprezentanţelor şi filialelor întreprinderilor (organizaţiilor) nerezidente, înregistrate în Republica Moldova (în continuare-entităţi), indiferent de domeniul de activitate, tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care conform Legii contabilităţii sînt obligaţi să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi datorii.
    3. Entitatea efectuează inventarierea:
    1) la începutul activităţii, scopul principal fiind stabilirea şi evaluarea elementelor de activ şi datorii ce constituie aportul în capitalul social;
    2) cel puţin o dată pe parcursul perioadei de gestiune, de regulă, la sfîrşitul perioadei de gestiune. Entităţile pot efectua inventarierea şi pînă la sfîrşitul perioadei de gestiune, cu condiţia evaluării corecte şi înregistrării rezultatelor inventarierii în raportul financiar;
    3) în cazul reorganizării sau încetării activităţii entităţii;
    4) în cazul întreruperii activităţii;
    5) în caz de schimbare sau înlocuire a gestionarului-şef sau gestionarului subdiviziunii (secţiei, depozitului) în ziua primirii-predării bunurilor şi/sau la cererea unui sau mai multor gestionari din aceeaşi subdiviziune (secţie, depozit);
    6) în caz de furturi, delapidări, sustrageri, abuzuri, precum şi deteriorări ale bunurilor - imediat la depistarea acestora;
    7) în caz de incendii, calamităţi naturale sau alte evenimente excepţionale (inundaţii, cutremure de pămînt etc.);
    8) la cererea organelor abilitate conform legislaţiei;
    9) în cazul existenţei informaţiilor, indicilor (semnelor) că există lipsuri sau plusuri, care pot fi stabilite cu certitudine numai prin inventariere;
    10) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare sau la decizia conducătorului entităţii.
    4. Inventarierii generale trebuie supuse toate tipurile de bunuri ale entităţii care cuprind:
    1) bunuri ce aparţin entităţii şi se află pe teritoriul acesteia (imobilizările necorporale şi corporale, stocuri, titluri de valori, mijloace şi documente băneşti, formulare tipizate de documente primare cu regim special etc.);
    2) bunuri ce aparţin entităţii, dar se află în afara teritoriului acesteia (imobilizările necorporale şi corporale predate în leasing operaţional (arendă, locaţiune), imobilizările corporale transmise la reparaţie, bunuri transmise altor entităţi pentru păstrare şi/sau prelucrare, în consignaţie etc.);
    3) bunuri ce nu aparţin entităţii, dar se află în gestiunea acesteia (imobilizările necorporale şi corporale primite în leasing operaţional (arendă, locaţiune), primite pentru instalare, bunuri primite la păstrare, pentru prelucrare, în consignaţie etc.);
    4) bunuri neînregistrate (necontabilizate) din diferite motive.
    5. La primirea reclamaţiei de la cumpărători privind lipsurile de stocuri, se efectuează inventarierea selectivă sau integrală a stocurilor, la care se referă reclamaţiile.
    6. Regulile specifice de efectuare a inventarierii în anumite ramuri ale economiei naţionale se elaborează de organele centrale de specialitate ale administraţiei publice, autorităţile administraţiei publice locale conform prezentului Regulament şi a altor regulamente aprobate de Guvern.
    7. În prezentul Regulament noţiunile utilizate semnifică:
    Control inopinat – control care se efectuează pe neaşteptate şi nu este anunţat în prealabil.
    Gestionar – persoana care este responsabilă de siguranţa şi păstrarea bunurilor.
    Inventariere – procedeu de control şi autentificare documentară a existenţei elementelor de activ şi datorii în expresie cantitativ-valorică sau numai valorică, după caz, care aparţin şi/sau se află în gestiunea temporară a entităţii la data efectuării acesteia.
    Lipsuri – diferenţă negativă dintre cantitatea şi/sau valoarea bunurilor indicate în documente primare şi existenţa efectivă a acestora.
    Metoda cantitativ-valorică (pe fişe de cont analitic) – metodă care are la bază evidenţa cantitativă a bunurilor (în fişe de magazie, pe tipuri) la locurile de depozitare, iar în contabilitate – evidenţa cantitativ-valorică. În cazul acestei metode, contabilitatea stocurilor se ţine pe subdiviziuni, iar în cadrul acestora - pe tipuri de bunuri. Controlul concordanţei înregistrărilor din evidenţa organizată la locurile de depozitare şi contabilitate se asigură periodic prin compararea cantităţilor înregistrate în fişele de magazie şi celor din fişele de cont analitic înregistrate în contabilitate.
    Metoda valorică – metodă care asigură evidenţa valorică atît la locurile de depozitare, cît şi în contabilitate. Controlul concordanţei înregistrărilor din evidenţa depozitului (magaziei) cu cele din contabilitate se realizează periodic, conform necesităţilor.
    Perisabilitatea naturală – pierderi de bunuri în limita normelor stabilite de legislaţie şi conducătorul entităţii.
    Plusuri – diferenţă pozitivă dintre cantitatea bunurilor indicate în documente primare şi existenţa efectivă a acestora.
    Valoare de bilanţ – suma cu care un activ sau datorie este evaluat la data întocmirii bilanţului contabil.
    Valoare justă – suma pentru care ar putea fi tranzacţionat un activ sau decontată o datorie, între părţi interesate, informate şi independente, în cadrul unei tranzacţii desfăşurate în condiţii normale.
    8. În cadrul inventarierii:
    1) se stabileşte existenţa efectivă a elementelor de activ şi datorii (imobilizărilor necorporale şi corporale, investiţiilor financiare, stocurilor, mijloacelor băneşti din casierie şi conturile curente în instituţiile financiare, documentelor băneşti, volumului producţiei în curs de execuţie, creanţelor şi datoriilor);
    2) se verifică integritatea activelor prin compararea existenţei efective a acestora cu datele contabilităţii;
    3) se constată creanţele compromise şi datoriile cu termenul de prescripţie expirat;
    4) se stabilesc bunurile care parţial sau total şi-au pierdut calitatea iniţială;
    5) se constată bunurile neutilizate în activitatea entităţii;
    6) se verifică respectarea regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor, mijloacelor şi documentelor băneşti, precum şi condiţiile de întreţinere şi păstrare a maşinilor, utilajelor şi a altor imobilizări corporale.
    9. Responsabilitatea pentru efectuarea inventarierii îi revine conducătorului entităţii.
    10. Conducătorul entităţii este obligat să asigure:
    1) constituirea comisiei de inventariere sau comisiei centrale, după caz;
    2) stabilirea subdiviziunilor şi termenele de efectuare a inventarierii;
    3) organizarea depozitării bunurilor grupate pe sorto- şi tipo-dimensiuni, codificarea acestora şi întocmirea etichetelor de raft;
    4) existenţa numerelor de inventar pentru obiectele de imobilizări corporale aflate în exploatare;
    5) disponibilitatea cu personalul necesar pentru manipularea bunurilor care sînt supuse inventarierii (pentru cîntărire, măsurare etc.).
    6) participarea la identificarea bunurilor supuse inventarierii a unor specialişti în domeniu din cadrul entităţii sau din exterior la solicitarea comisiei de inventariere pentru aprecierea denumirii, calităţii, cantităţii, sortului etc. cu întocmirea listelor de inventariere (procesului-verbal) a bunurilor verificate;
    7) dotarea comisiei de inventariere cu un număr suficient de aparate şi instrumente adecvate pentru măsurare, cîntărire etc., cu mijloace de identificare (cataloage, mostre etc.), precum şi cu formulare şi rechizite necesare;
    8) dotarea comisiei de inventariere cu mijloace tehnice de calcul şi de sigilare a spaţiilor supuse inventarierii.
    11. Conducătorul entităţii numeşte prin Ordin (Dispoziţie) privind efectuarea inventarierii (Anexa 1) comisia de inventariere şi/sau comisia centrală, după caz.
    Membrii comisiei centrale şi/sau comisiei de inventariere pot fi înlocuiţi numai în baza Ordinului (Dispoziţiei), emis de conducătorul entităţii.
    12. Înainte de a începe inventarierea, membrilor comisiei centrale şi/sau comisiei de inventariere li se înmînează contra semnătură Ordinul (Dispoziţia), iar preşedintelui comisiei de inventariere i se eliberează sigiliile pe care le păstrează pe toată durata inventarierii.
    13. În componenţa comisiei centrale se includ:
    1) conducătorul entităţii sau altă persoană împuternicită (preşedintele comisiei);
    2) contabilul-şef sau altă persoană împuternicită, iar la entităţile, unde ţinerea contabilităţii este transmisă unei entităţi de audit sau consultanţă – reprezentantul acestei entităţi;
    3) şefii subdiviziunilor (serviciilor) structurale;
    4) specialişti în domeniu.
    14. Comisia centrală:
    1) organizează efectuarea inventarierii şi instruieşte membrii comisiei de inventariere în vederea organizării inventarierii, după caz;
    2) după finisarea inventarierii, examinează toate documentele (listele de inventariere, calculele etc.) şi procesul-verbal;
    3) la decizia conducătorului exercită controale de verificare a corectitudinii efectuării inventarierii, precum şi a inventarierii prin sondaj a bunurilor în locurile de păstrare şi prelucrare în perioada dintre două inventarieri;
    4) în caz de stabilire a diferenţelor între datele din lista de inventariere şi datele controlului de verificare va obliga comisia de inventariere sau comisia de inventariere nou-numită să efectueze inventarierea repetată integral;
    5) examinează explicaţiile primite în scris de la gestionari, la care s-au constatat lipsuri şi/sau plusuri, bunuri deteriorate, precum şi alte nereguli şi/sau fraude şi prezintă propuneri privind modul de compensare a lipsurilor depistate şi prejudiciilor cauzate în urma deteriorării bunurilor.
    15. Comisia de inventariere se constituie din cel puţin 3 persoane: preşedinte şi membri, cu excepţia microentităţilor unde inventarierea se poate efectua de o singură persoană.
    Inventarierea elementelor de activ şi datorii poate fi efectuată atît de către specialiştii entităţii, cît şi pe bază de contracte de prestări servicii. În componenţa comisiei de inventariere nu se includ gestionarii depozitelor supuse inventarierii şi contabilii care ţin evidenţa subdiviziunii respective, cu excepţia microentităţilor.
    16. Pe toată durata inventarierii (cu excepţia controlului inopinat), programul şi perioada efectuării inventarierii se afişează la un loc vizibil.
    17. Contabilul-şef, conducătorii subdiviziunilor şi serviciilor sînt obligaţi să verifice respectarea regulilor stabilite pentru efectuarea inventarierii şi să informeze comisia centrală şi/sau conducătorul entităţii despre faptele depistate pentru a fi întreprinse măsurile necesare.
    18. Comisia de inventariere:
    1) solicită obligatoriu, înainte de începerea inventarierii, întocmirea şi prezentarea de către fiecare gestionar a Declaraţei (Anexa 2). Declaraţia se datează şi se semnează de către gestionar şi membrii comisiei de inventariere, care atestă că aceasta a fost datată şi semnată în prezenţa sa (lor);
    2) identifică toate locurile de depozitare (încăperile), în care există bunuri supuse inventarierii;
    3) asigură închiderea şi sigilarea căilor de acces ale tuturor subdiviziunilor în prezenţa gestionarului, în cazurile cînd se întrerupe efectuarea inventarierii.
    Dacă bunurile inventariate, gestionate de o singură persoană, sînt amplasate în locuri diferite sau subdiviziunea are mai multe căi de acces, atunci membrii comisiei sînt obligaţi să sigileze toate căile de acces, cu excepţia locului în care a început inventarierea, care se sigilează numai în cazul cînd rezultatele inventarierii nu s-au constatat într-o singură zi.
    În caz de întrerupere a inventarierii (la prînz, pe timp de noapte, din alte motive), documentele întocmite de comisia de inventariere rămîn în cadrul subdiviziunii inventariate, în fişiere, casete, dulapuri etc. încuiate şi sigilate.
    La reluarea lucrărilor se verifică dacă sigiliul este intact, în caz contrar, acest fapt se consemnează prin Procesul-verbal de sigilare (Anexa 3), care se semnează de către comisia de inventariere şi de gestionar. Comisia de inventariere va informa conducătorul entităţii despre acest fapt pentru a fi luate măsurile de identificare a persoanei vinovate;
    4) barează şi semnează după ultima operaţiune fişele de magazie, indicînd data la care s-au supus inventarierii bunurile, vizează documentele primare privind intrările sau ieşirile de bunuri existente în subdiviziune, dar neînregistrate, efectuează înregistrarea acestora în fişele de magazie şi predarea documentelor primare în contabilitate. La entităţile de comerţ cu amănuntul care aplică metoda valorică gestionarul asigură înainte de începerea inventarierii întocmirea raportului în care se înscrie valoarea bunurilor din documentele primare întocmite pînă la momentul începerii inventarierii, mijloacelor băneşti depuse în casierie – pînă la începerea inventarierii, precum şi transmiterea acestui raport în contabilitate;
    5) verifică mijloacele băneşti deţinute de gestionar la momentul efectuării inventarierii şi stabileşte suma încasărilor din ziua curentă, verifică datele maşinilor de casă şi control;
    6) în cazul în care gestionarul lipseşte, aplică sigiliul la încăperile supuse inventarierii şi comunică despre aceasta comisiei centrale sau conducătorului entităţii, care sînt obligaţi să-l înştiinţeze imediat în scris pe gestionar despre hotărîrea efectuării inventarierii, indicînd locul, ziua şi ora începerii inventarierii. Dacă gestionarul nu se prezintă la locul, data şi ora stabilită, inventarierea se efectuează de către comisia de inventariere în prezenţa adjunctului, altei persoane, numite printr-un ordin (dispoziţie) emis de către conducătorul entităţii sau reprezentantului său legal. Inventarierea bunurilor se efectuează în prezenţa obligatorie a gestionarilor (casierilor, gestionarilor depozitelor, punctelor de achiziţionare etc.) prin identificare, calculare, măsurare şi cîntărîre obligatorie. La inventarierea bunurilor prin cîntărire, calculul este efectuat de un membru al comisiei de inventariere şi de gestionar.
    În cazul gestiunii colective, inventarierea se efectuează cu participarea obligatorie a gestionarului-şef sau a adjunctului şi membrilor subdiviziunii.
    19. Membrii comisiei centrale şi comisiei de inventariere poartă responsabilitate conform legislaţiei în vigoare pentru încălcarea regulilor de efectuare a inventarierii (spre exemplu, pentru introducerea premeditată a datelor incorecte privind soldurile efective ale activelor şi datoriilor, în scopul tăinuirii lipsurilor sau a plusurilor acestora).
    20. Inventarierea bunurilor se efectuează pe fiecare loc de depozitare (amplasare) a acestora şi pe fiecare gestionar.
    21. În cazul controlului inopinat toate bunurile se pregătesc în prezenţa comisiei de inventariere, în celelalte cazuri - din timp. Acestea trebuie să fie grupate, sortate şi aranjate după denumiri, mărimi sau într-o altă anumită ordine comodă pentru verificarea cantităţii lor.
    22. Denumirea bunurilor supuse inventarierii şi cantităţile se înregistrează:
    1) în listele de inventariere şi alte formulare (formulare-tip), conform nomenclatorului prevăzut în punctul 23 al prezentului Regulament;
    2) în unităţile de măsură stabilite conform Clasificatorului Republicii Moldova “Unităţi de măsură şi calcul”, aprobat prin Hotărîrea Moldova-Standard nr.336-ST din 03.10.1997.
    23. Elementele de activ şi datorii supuse inventarierii se înscriu în formularele-tip:
    1) INV-1 „Lista de inventariere a imobilizărilor” (Anexa 4);
    2) INV-2 „Lista de inventariere a stocurilor (cantitativ-valorică)” (Anexa 5);
    3) INV-3 „Lista de inventariere a stocurilor (valorică)” (Anexa 6);
    4) INV-4 „Lista de inventariere a bunurilor transmise temporar unor entităţi” (Anexa 7);
    5) INV-5 „Lista de inventariere a activelor în curs de execuţie” (Anexa 8);
    6) INV-6 „Lista de inventariere a animalelor înregistrate separat” (Anexa 9);
    7) INV-6.1 „Lista de inventariere a animalelor înregistrate în grup” (Anexa 10);
    8) INV-7 „Proces-verbal de inventariere a mijloacelor şi documentelor băneşti” (Anexa 11);
    9) INV-8 „Lista de inventariere a formularelor tipizate de documente primare cu regim special” (Anexa 12);
    10) INV-10 „Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor” (Anexa 14).
    În rezultatul constatării lipsurilor şi plusurilor în baza listelor de inventariere (INV-1, INV-2, INV-3, INV-4, INV-5, INV-6, INV-6.1, INV-7, INV-8, INV-10) se întocmeşte lista de inventariere INV-11 „Registru de verificare a rezultatelor inventarierii” (Anexa 15).
    Formularele listelor de inventariere pot fi adaptate la cerinţele fiecărei entităţi.
    24. Pentru bunurile, la care comisiile de inventariere au constatat defecte se întocmesc liste de inventariere separate care se trec de asemenea, în lista de inventariere INV-11.
    25. Listele de inventariere se completează manual, citeţ (cu cerneală sau pix) sau computerizat.
    26. În listele de inventariere nu se admit corectări sau ştersături, rînduri necompletate. Rîndurile necompletate ale listelor de inventariere se barează. Erorile pot fi corectate doar în cazul semnării listelor de inventariere de către toţi membrii comisiei şi gestionari prin anularea informaţiei incorecte şi înscrierea informaţiei corecte.
    27. Se interzice de a introduce în listele de inventariere date din spusele gestionarilor sau conform datelor contabile, fără verificarea existenţei efective a elementelor de activ şi datorii.
    28. Listele de inventariere se întocmesc pe subdiviziuni şi bunuri în două exemplare, un exemplar pentru gestionar, al doilea exemplar pentru comisia de inventariere şi se semnează pe fiecare filă de membrii comisiei de inventariere şi de gestionar.
    29. În cazul predării-primirii subdiviziunii, listele de inventariere se întocmesc în trei exemplare, din care: un exemplar pentru gestionarul care predă subdiviziunea, al doilea pentru gestionarul care primeşte subdiviziunea şi al treilea exemplar pentru comisia de inventariere.
    30. Pentru bunurile care aparţin altor entităţi se întocmesc liste de inventariere separate în trei exemplare, care conţin informaţii cu privire la documente primare, cantitate, valoare şi alte informaţii utile. În termen de pînă la 3 zile lucrătoare după finisarea inventarierii aceste liste se remit entităţilor cărora le aparţin bunurile (proprietarilor).
    Proprietarul bunurilor urmează să confirme în termen de pînă la 5 zile lucrătoare din data recepţionării listei de inventariere exactitatea datelor. Neconfirmarea datelor presupune recunoaşterea exactităţii acestora înscrise în listele de inventariere, iar în caz de diferenţe entitatea clarifică diferenţele şi comunică constatările entităţii în gestiunea căreia se află bunurile.
    31. Bunurile, care se află la păstrare în depozitele altor entităţi sau care au fost transmise spre prelucrare, se trec în lista de inventariere INV-4 „Lista de inventariere a bunurilor transmise temporar unor entităţi” (Anexa 7) în baza documentelor primare ce confirmă predarea acestor bunuri. În termen de pînă la 3 zile lucrătoare după finisarea inventarierii aceste liste se remit entităţilor cărora au fost transmise bunurile.
    32. La primirea de la entitatea în subdiviziunea căreia bunurile se află la păstrare sau la prelucrare, a copiilor listelor de inventariere, contabilitatea, în termen de 5 zile lucrătoare din data recepţionării listelor de inventariere, compară datele din aceste liste cu cele din documentele primare aferente transmiterii bunurilor la păstrare sau prelucrare.
    33. Comisia de inventariere întocmeşte Procesul-verbal privind rezultatele inventarierii care conţine următoarele elemente:
    1) data întocmirii;
    2) numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere;
    3) numărul şi data ordinului (dispoziţiei) de instituire a comisiei de inventariere;
    4) subdiviziunea supusă inventarierii, data începerii şi finalizării inventarierii;
    5) rezultatele inventarierii;
    6) propunerile comisiei de inventariere privind compensarea plusurilor şi lipsurilor constatate şi persoanele responsabile;
    7) valoarea bunurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic;
    8) propunerile privind scoaterea din uz a bunurilor, sau trecerea dintr-o categorie în alta;
    9) constatările privind păstrarea, depozitarea, conservarea, asigurarea integrităţii bunurilor din subdiviziune;
    10) alte aspecte legate de activitatea subdiviziunii supuse inventarierii.
    34. După inventariere toate documentele (listele de inventariere, calculele etc.) şi procesul-verbal privind rezultatele inventarierii se transmit pentru examinare comisiei centrale, după caz, sau conducătorului entităţii.
    35. Inventarierea imobilizărilor necorporale şi corporale se efectuează prin verificarea:
    1) dreptului de proprietate sau de utilizare a brevetelor, emblemelor comerciale şi mărcilor de deservire, licenţelor, know-how-urilor, francizelor, programelor informatice, desenelor şi mostrelor industriale şi de utilitate, website-urilor, drepturilor de autor, drepturilor care rezultă din titlurile de protecţie, altor imobilizări necorporale;
    2) dreptului de proprietate şi apartenenţa imobilizărilor corporale prin identificarea titlurilor de proprietate, paşapoartelor tehnice, a dosarului şi schiţelor de amplasare a acestora, documentelor primare de intrare şi altor documente;
    3) documentelor primare aferente imobilizărilor necorporale şi corporale transmise sau primite în leasing operaţional (arendă, locaţiune), la păstrare şi/sau în folosinţă temporară.
    36. La inventarierea imobilizărilor, comisia de inventariere efectuează controlul efectiv al acestora şi le înscrie în lista de inventariere INV-1 „Lista de inventariere a imobilizărilor” (Anexa 4).
    37. Imobilizările corporale care în perioada inventarierii se află în afara entităţii (locomotivele, vagoanele, avioanele, mijloacele de transport, aparatele şi instalaţiile de măsurare, control şi reglare, mijloacele de transport transmise persoanelor terţe spre reparaţie, navele marine şi fluviale) se supun inventarierii conform documentelor primare şi altor documente care atestă lipsa imobilizărilor la entitate.
    38. Construcţiile şi echipamentele speciale (reţelele de energie electrică, termică, gaze, apă şi canalizare, telecomunicaţii, căi ferate etc.) se supun inventarierii potrivit prevederilor prezentului Regulament şi altor reguli specifice anumitor ramuri ale economiei naţionale.
    39. În cazul depistării imobilizărilor necorporale şi corporale neînregistrate în contabilitate sau indicării incorecte a datelor ce le caracterizează, comisia de inventariere trebuie să le includă în lista de inventariere separată.
    40. Construcţiile în curs de execuţie, lucrările de proiectare-cercetare la construcţiile în curs de execuţie, precum şi lucrările de reparaţie sistate, se înscriu în listele de inventariere menţionîndu-se cauzele sistării şi persoana care a aprobat sistarea lucrărilor.
    41. Construcţiile capitale în curs de execuţie se înscriu în lista de inventariere separată INV-5 „Lista de inventariere a activelor în curs de execuţie” (Anexa 8).
    42. Imobilizările corporale care nu sînt utilizate din diferite motive şi/sau care nu se supun restabilirii se includ într-o listă de inventariere separată cu indicarea motivelor care au cauzat neutilizarea lor (deteriorarea, uzura completă etc.) şi se transmit comisiei centrale, după caz, sau conducătorului entităţii, cu înaintarea propunerilor privind vînzarea, casarea sau reutilarea acestora.
    43. Inventarierea stocurilor se efectuează la locurile de păstrare (depozite, magazine, secţii).
    44. În cazul păstrării stocurilor în diferite depozite gestionate de unul şi acelaşi gestionar, inventarierea se efectuează în mod succesiv, după locul de depozitare.
    45. Stocurile intrate în subdiviziune în timpul efectuării inventarierii, se primesc de gestionari în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste stocuri se trec într-o listă de inventariere separată. În listă se indică data primirii acestora, denumirea furnizorului, seria şi numărul documentului primar de intrare, denumirea stocurilor, cantitatea, preţul şi valoarea. Totodată, pe documentul primar de intrare, după semnătura preşedintelui comisiei de inventariere, se face menţiunea “Primite în timpul inventarierii”.
    46. La depozitele mari, în cazul desfăşurării inventarierii pe parcursul unui timp îndelungat, în cazuri excepţionale şi numai cu permisiunea în scris a conducătorului şi a contabilului-şef al entităţii, pot fi eliberate stocuri de către gestionari numai în prezenţa membrilor comisiei de inventariere. Aceste bunuri se trec într-o listă de inventariere separată cu menţiunea “Eliberate în timpul inventarierii”. În documentele primare de ieşire se face aceeaşi menţiune contrasemnată de preşedintele comisiei de inventariere.
    47. Stocurile eterogene se supun inventarierii prin numărare, cîntărire sau determinare a volumului.
    48. Stocurile aflate în ambalaje intacte se despachetează selectiv cu excepţia cînd desigilarea lor conduce la scăderea calităţii sau la deteriorare. Cantitatea stocurilor păstrate în ambalajele sigilate, poate fi stabilită, ca excepţie, în baza documentelor primare sau prin verificarea selectivă a unei părţi din aceste bunuri. Greutatea sau volumul stocurilor se pot stabili prin măsurare şi calcule tehnice.
    49. Lichidele al căror volum efectiv nu poate fi determinat prin transvazare sau măsurare se stabileşte în funcţie de dimensiunile vaselor de păstrare, densitate, compoziţie etc. şi se verifică prin scoatere de probe din vase; prin măsurare sau probe de laborator atunci cînd se constată densitatea, compoziţia şi alte caracteristici ale lichidelor.
    50. Stocurile (ciment, nisip, pietriş, oţel, beton, produse de carieră şi balastieră, alte materiale şi produse agricole, etc.), a căror inventariere prin cîntărire şi măsurare necesită cheltuieli considerabile sau conduce la degradarea stocurilor, pot fi supuse inventarierii pe bază de calcule tehnice sau matematice conform Anexei 16.
    51. Masa furajelor voluminoase (fînului în stoguri, paielor în clăi, rădăcinoaselor din grămezi sau din gropi în pămînt, silozului din turn etc.) se determină în conformitate cu instrucţiunile de ramură.
    52. Pentru grîu (graminee) şi concentratele de nutreţ se procedează la o verificare efectivă atît a cantităţii, cît şi a calităţii (tip, calitate, categorie). Nivelul calităţii se stabileşte în conformitate cu cerinţele standardelor de calitate, aprobate în modul stabilit.
    53. În componenţa produselor finite obţinute în sere se include materialul săditor (butaşii, puieţii, răsadul) care a atins vîrsta de plantare în pămînt sau este destinat vînzării.
    54. Ambalajul se înregistrează în listă după tipuri, destinaţie specială şi starea calitativă (nou, în uz, care necesită reparaţie etc.).
    55. Pentru ambalajul deteriorat se întocmeşte un act care conţine informaţia referitor la cauzele deteriorării şi persoanele responsabile.
    56. Obiectele de mică valoare şi scurtă durată, care se află în exploatare, se supun inventarierii la locul exploatării şi se trec în lista de inventariere separată, cu specificarea persoanelor responsabile de exploatarea şi păstrarea acestora.
    57. La inventarierea stocurilor se întocmesc listele de inventariere INV-2 „Lista de inventariere a stocurilor (cantitativ-valorică)” (Anexa 5) şi INV-3 „Lista de inventariere a stocurilor (valorică)” (Anexa 6).
    58. În cadrul inventarierii producţiei în curs de execuţie se constată:
    1) stocul efectiv de produse care nu au trecut prin toate stadiile prelucrării impuse de procesul tehnologic de producţie;
    2) stocul efectiv de produse finite, care nu a trecut toate probele de recepţionare tehnică sau nu a fost completat cu toate piesele şi accesoriile necesare;
    3) volumul, costul efectiv şi stadiul de execuţie al lucrărilor şi serviciilor în curs de execuţie;
    4) stocul semifabricatelor destinate prelucrării.
    59. Entităţile care au activitate de construcţii-montaj, pe baza constatării la faţa locului, se includ în liste de inventariere distincte, pe categorii de lucrări şi elemente de construcţii la care n-a fost executat întregul volum de lucrări prevăzute de devizul de cheltuieli, respectiv lucrări executate (finisate), dar nerecepţionate de către beneficiar, denumirea obiectului şi valoarea determinată potrivit stadiului de execuţie, potrivit valorii din documentele existente (devize de cheltuieli, procese-verbale de executare a lucrărilor), precum şi în funcţie de volumul lucrărilor realizate la data efectuării inventarierii.
    60. Inventarierea lucrărilor de modernizare nefinalizate sau de reparaţii ale clădirilor, instalaţiilor, maşinilor, utilajelor şi ale altor bunuri se face prin verificarea la faţa locului a stadiului de executare a lucrărilor. Astfel de lucrări se înscriu într-o listă de inventariere distinctă INV-5 „Lista de inventariere a producţiei în curs de execuţie” (Anexa 8) separat pentru fiecare secţie (sector, subdiviziune).
    61. La inventarierea producţiei în curs de execuţie la entităţile agricole se verifică:
    1) mărimea consumurilor aferente arăturii de toamnă, îngrăşămintelor, semănăturilor de toamnă, semănăturilor multianuale, desţelinirii pămîntului, pregătirii serelor pentru roada anului viitor;
    2) consumurile aferente incubării ouălor puse la incubare după 11 decembrie a anului de gestiune - în avicultură;
    3) costul peştilor de vară din iazurile de iernare care trec pe anul următor - în piscicultură;
    4) costul mierii lăsate pe iarnă în stupi în calitate de hrană pentru familiile de albine - în apicultură.
    62. Entităţile agricole nu mai rar decît o dată în trimestru supun inventarierii animalele de muncă şi productive, animalele la creştere şi îngrăşat (bovine, ovine, caprine, porcine, cabaline, iepuri de casă), animalele cu blană, familiile de albine, toate tipurile şi speciile de păsări.
    63. În lista de inventariere animalele şi păsările se înregistrează separat în modul următor:
    1) bovinele adulte şi tinere: de muncă, de producţie, la creştere şi îngrăşat pe fiecare rasă şi gen, pe ani de naştere, indicînd numărul de crotalie auriculară verificat cu datele din paşaportul individual, greutatea vie, valoarea şi descendenţii obţinuţi prin încrucişarea acestora;
    2) cabalinele, asinii: de muncă şi la creştere, pe gen, indicînd numărul de transponder aplicat, pe ani de naştere şi valoarea, fără greutatea vie (deoarece ei nu se cîntăresc);
    3) celelalte animale (ovinele, porcinele, caprinele): adulte (în turmă de bază) şi la creştere şi îngrăşat pe fiecare grup, gen, număr de crotalie, pe ani de naştere, greutatea vie şi valoarea;
    4) iepurii de casă, animalele cu blană, păsările: pe rase, specii, pe ani de naştere, valoare.
    64. Datele despre inventarierea animalelor se înregistrează în listele de inventariere INV-6 „Lista de inventariere a animalelor înregistrate separat” (Anexa 9) şi INV-6.1 „Lista de inventariere a animalelor înregistrate în grup” (Anexa 10) separat pe ferme, secţii, sectoare, gestionari.
    65. La inventarierea mijloacelor băneşti se verifică:
    1) numerarul efectiv din casierie;
    2) soldul în conturile curente în moneda naţională şi valuta străină;
    3) titlurile de valoare;
    4) formularele tipizate de documente primare cu regim special;
    5) alte active curente.
    66. Mijloacele băneşti în moneda naţională şi valuta străină din casieria entităţii se supun inventarierii după înregistrarea tuturor operaţiunilor de încasări şi plăţi şi se verifică numerarul efectiv de mijloace băneşti şi alte documente băneşti existente în casierie. Inventarierea numerarului mijloacelor băneşti poate fi efectuată inopinat.
    67. Pentru titlurile de valoare şi formularele tipizate de documente primare cu regim special în lista de inventariere se înscriu primul şi ultimul număr al setului respectiv.
    68. Inventarierea mijloacelor băneşti în conturile curente în moneda naţională şi valuta străină se efectuează prin confruntarea soldurilor din extrasele de cont emise de instituţiile financiare cu cele din contabilitate.
    69. Inventarierea formularelor tipizate de documente primare cu regim special se efectuează în conformitate cu Instrucţiunea privind evidenţa, eliberarea, păstrarea şi utilizarea formularelor tipizate de documente primare cu regim special, Anexa nr.2 la Hotărîrea Guvernului nr.294 din 17.03.1998 „Cu privire la executarea Decretului Preşedintelui Republicii Moldova nr.406-II din 23 decembrie 1997” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.30-33, art.288).
    70. La inventarierea mijloacelor băneşti se întocmeşte INV-7 „Procesul-verbal de inventariere a mijloacelor şi documentelor băneşti” (Anexa 11), iar a titlurilor de valoare şi formularelor tipizate de documente primare cu regim special – INV-8 „Lista de inventariere a formularelor tipizate de documente primare cu regim special” (Anexa 12).
    71. Inventarierii se supun toate tipurile de creanţe şi datorii ale entităţii privind decontările cu:
    1) cumpărătorii şi beneficiarii;
    2) furnizorii şi antreprenorii;
    3) bugetul;
    4) instituţiile financiare;
    5) organele de asigurări sociale şi de asistenţă medicală;
    6) fondatorii (asociaţi, participanţi);
    7) părţile afiliate;
    8) personalul, inclusiv titularii de avans şi deponenţii;
    9) alţi debitori şi creditori.
    72. Soldurile efective ale creanţelor şi datoriilor trebuie să fie confirmate prin extrase de conturi INV-9 „Extras de cont” (Anexa 13) şi/sau acte de verificare a decontărilor reciproce. Extrasul de cont se întocmeşte şi se remite entităţilor pentru confirmare. Entităţile care primesc extrasele de cont sînt obligate să confirme în decurs de 5 zile lucrătoare din ziua primirii acestora soldul creanţei/datoriei şi să comunice obiecţiile lor.
    73. În cadrul decontărilor cu personalul se verifică:
    1) suma salariilor neridicate şi/sau plătite în plus şi motivul apariţiei acestora;
    2) suma avansurilor achitate/soldul avansurilor;
    3) creanţele şi datoriile titularilor de avans;
    4) creanţele şi datoriile aferente altor operaţiuni.
    74. Rezultatele inventarierii creanţelor şi datoriilor se înscriu în INV -10 „Lista de inventariere a creanţelor şi datoriilor” (Anexa 14) în baza datelor din extrasele de cont confirmate de debitori sau creditori, iar în caz de neconfirmare - în baza documentelor primare.
    75. În cazul depistării creanţelor compromise şi datoriilor cu termen de prescripţie expirat se întocmeşte Nota informativă, cu indicarea explicaţiilor persoanelor responsabile.
    76. Rezultatele inventarierii se stabilesc prin compararea datelor înscrise în listele de inventariere cu cele contabile.
    Diferenţele dintre rezultatele inventarierii şi datele contabile se înscriu în lista de inventariere INV-11 „Registru de verificare a rezultatelor inventarierii” (Anexa 15).
    77. Comisia de inventariere:
    1) solicită explicaţii scrise de la persoanele gestionare şi cele responsabile;
    2) stabileşte diferenţele dintre rezultatele inventarierii bunurilor şi datele contabile;
    3) elaborează propuneri privind înregistrarea rezultatelor inventarierii;
    4) înregistrează rezultatele inventarierii în procesul-verbal, care se semnează de către toţi membrii comisiei de inventariere, de către fiecare gestionar, contabil care ţine evidenţa subdiviziunii  (depozit, secţie).
    78. Din momentul finisării inventarierii, procesul-verbal al comisiei de inventariere, listele de inventariere, calculele şi alte documente se transmit în termen de 3 zile lucrătoare comisiei centrale şi/sau conducătorului entităţii în vederea informării şi luării deciziilor. Conducătorul entităţii cu avizul contabilului-şef şi şefului serviciului juridic, după caz, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ia decizia referitor la rezultatele inventarierii.
    79. Rezultatele inventarierii vor fi înregistrate atît în evidenţa tehnico-operativă, cît şi în contabilitate, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data luării deciziei privind rezultatele inventarierii.
    80. Plusurile constatate cu ocazia inventarierii se evaluează:
    1) imobilizările necorporale şi corporale, stocurile şi alte active curente – la valoarea justă la data constatării;
    2) creanţele, datoriile, mijloacele şi documentele băneşti – la valoarea nominală.
    81. Lipsurile şi pierderile din deteriorarea bunurilor se evaluează:
    1) imobilizările necorporale şi corporale – la valoarea de bilanţ la momentul constatării acestora;
    2) stocurile şi alte active curente – la valoarea de bilanţ (cost efectiv, valoare de intrare, valoarea realizabilă netă);
    3) bunurile deteriorate parţial – la suma pierderilor efective stabilite de comisia de inventariere sau experţi independenţi;
    4) creanţele, datoriile, mijloacele şi documentele băneşti – la valoarea nominală.
    82. Se permite compensarea reciprocă a plusurilor cu lipsuri pentru aceeaşi perioadă de gestiune, acelaşi gestionar, aceeaşi subdiviziune şi la aceeaşi denumire, şi în cazul cînd se transmit bunuri de la un gestionar la altul fără  întocmirea documentelor primare.
    83. Pentru efectuarea compensărilor reciproce pentru cantităţi egale între plusuri şi lipsuri, persoanele responsabile prezintă comisiei de inventariere explicaţii detaliate privind cauzele resortului bunurilor.
    84. Comisia de inventariere prezintă propuneri privind posibilitatea efectuării compensării reciproce. Decizia definitivă o ia conducătorul entităţii în baza propunerilor prezentate.
    85. În contabilitate plusurile de active obţinute în urma compensării lipsurilor cu plusurile se înregistrează:
    1) imobilizările necorporale şi corporale, activele curente – ca majorare concomitentă a imobilizărilor necorporale, corporale, activelor curente şi a veniturilor curente;
    2) creanţele, datoriile, mijloacele şi documentele băneşti – ca majorare concomitentă a creanţelor, datoriilor, mijloacelor şi documentelor băneşti şi a veniturilor curente sau ca corectare a rezultatelor anilor precedenţi.
    86. Lipsurile de bunuri care depăşesc normele perisabilităţii naturale, precum şi prejudiciul cauzat prin deteriorarea  lor se recuperează de către persoanele vinovate.
    Sumele lipsurilor şi pierderilor peste limitele normelor perisabilităţii naturale şi pierderile din deteriorarea bunurilor constatate cu ocazia inventarierii se recuperează de către persoane vinovate în conformitate cu prevederile Codului muncii.
    În cazul cînd nu sînt stabilite persoanele vinovate, lipsurile care depăşesc normele perisabilităţii naturale şi/sau pierderile cauzate din deteriorarea bunurilor se trec la cheltuielile perioadei.
    87. În contabilitate lipsurile şi pierderile se înregistrează:
    1) imobilizările necorporale şi corporale, activele curente – ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi diminuare a imobilizărilor necorporale şi corporale, activelor curente. Recuperarea de către persoanele vinovate se înregistrează concomitent ca majorare a creanţelor şi veniturilor curente;
    2) bunurile deteriorate parţial - ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi diminuare a valorii bunurilor, iar valoarea recuperabilă - ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente;
    3) creanţele, mijloacele şi documentele băneşti - ca majorare concomitentă a cheltuielilor curente şi diminuare a creanţelor, mijloacelor şi documentelor băneşti, iar valoarea recuperabilă - ca majorare concomitentă a creanţelor şi veniturilor curente;
    4) datoriile – ca majorare concomitentă a activelor şi/sau cheltuielilor curente şi majorare a datoriilor.
    88. În cazul bunurilor constatate lipsă ce urmează a fi recuperate, dar care nu pot fi cumpărate pe piaţă, valoarea de recuperare se determină de o comisie formată din specialişti în domeniul respectiv sau de către entităţi specializate
    89. Bunurile lipsă pot fi recuperate de la persoanele vinovate şi sub formă de alte bunuri similare (la aceeaşi valoare), cu acordul conducătorului entităţii.
    90. Recuperarea benevolă a prejudiciului material se efectuează în baza acordului dintre entitate şi persoana vinovată. În acest caz, entitatea va emite Acordul de recuperare, iar persoana vinovată va prezenta Angajamentul de plată.
    Acordul de recuperare se întocmeşte de către entitatea căreia i-a fost produsă paguba şi va conţine cel puţin următoarele elemente:
    1) denumirea entităţii;
    2) numărul procesului-verbal în baza căruia a fost întocmit şi data acestuia;
    3) numele, prenumele şi funcţia persoanei care a întocmit Acordul;
    4) suma, descrierea succintă a pagubei şi perioada producerii;
    5) numele, prenumele, funcţia, domiciliul persoanei responsabile pentru producerea pagubei;
    6) termenul în care poate fi contestat Acordul de recuperare;
    7) semnătura conducătorului entităţii, şefului Serviciului juridic (juristului), contabilului şef şi a persoanei responsabile pentru producerea pagubei;
    8) dovada de comunicare care se detaşează de la Acordul de recuperare şi conţine datele personale ale persoanei responsabile, numărul şi data Acordului de recuperare în baza căruia este întocmită, suma pagubei, data şi semnătura persoanei responsabile.
    Angajamentul de plată se întocmeşte de către persoana responsabilă de producerea pagubei şi va conţine cel puţin următoarele elemente:
    1) numele, prenumele, funcţia, seria, numărul buletinului de identitate şi data eliberării, precum şi domiciliul persoanei responsabile pentru producerea pagubei;
    2) denumirea entităţii căreia i-au fost produse pagube;
    3) suma pagubei;
    4) modul de recuperare de către persoana responsabilă a pagubei produse;
    5) temeiul de recuperare a pagubei (se indică articolul actului normativ);
    6) data şi semnătura persoanei responsabile.
    91. Rapoartele financiare se întocmesc cu utilizarea datelor inventarierii generale pentru autentificarea existenţei şi stării elementelor de activ şi datorii.
    92. În nota explicativă la rapoartele financiare se dezvăluie următoarele informaţii privind:
    1) confirmarea datelor reflectate în rapoartele financiare în urma efectuării inventarierii;
    2) obiectivele şi termenele de efectuare a inventarierii generale sau parţiale pe parcursul perioadei de gestiune;
    3) rezultatele inventarierii (plusurile şi lipsurile finale, compensările efectuate, suma pierderilor peste normele perisabilităţii naturale etc.);
    4) reflectarea rezultatelor inventarierii în contabilitate;
    5) măsurile luate pentru înlăturarea lipsurilor constatate;
    6) suma prejudiciului material şi modul de recuperare a acestuia (achitarea în casierie, reţineri din salariu, reţineri conform deciziilor instanţelor de judecată etc.);
    7) recuperarea de la persoanele vinovate în perioada de gestiune a sumelor aferente pierderilor rezultate din anii precedenţi.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.4

    anexa nr.5

    anexa nr.6

    anexa nr.7

    anexa nr.8

    anexa nr.9

    anexa nr.10

    anexa nr.11

    anexa nr.12

    anexa nr.13

    anexa nr.14

    anexa nr.15

    anexa nr.16