MODIFICAT
    LP280 din 29.11.18, MO6-12/11.01.19 art.52; în vigoare 01.01.19
    LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338

    NOTĂ:
   în cuprinsul legii, sintagma ,,Consiliul naţional de acreditare a prestatorilor de servicii sociale”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Agenția Națională pentru Acreditare în Domeniul Sănătății și Asistenței Sociale” la forma gramaticală corespunzătoare, iar  cuvîntul „Consiliu”, la orice formă gramaticală – cu cuvîntul „Autoritate” la forma gramaticală corespunzătoare prin LP280 din 29.11.18, MO6-12/11.01.19 art.52; în vigoare 01.01.19
    în textul legii sintagma „Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma „Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale” la forma gramaticală corespunzătoare, iar sintagma „ministrului muncii, protecției sociale și familiei” – cu sintagma „ministrului sănătății, muncii și protecției sociale” prin LP79 din 24.05.18, MO195-209/15.06.18 art.338




    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

    Articolul 1. Obiectul legii
    Prezenta lege stabileşte cadrul general privind crearea şi funcţionarea sistemului naţional de acreditare a prestatorilor de servicii sociale, de asemenea principiile de bază, criteriile generale, modul şi condiţiile de acreditare a prestatorilor de servicii sociale.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, noţiunile principale utilizate au următoarele semnificaţii:
    acreditare – procedură prin care autoritatea naţională de acreditare a prestatorilor de servicii sociale apreciază în mod oficial capacitatea funcţională, organizaţională şi administrativă a prestatorilor de a presta servicii sociale în corespundere cu legislaţia şi standardele de calitate;
    acreditare iniţială – procedură care se aplică în cazul prestatorului de servicii sociale nou-înfiinţat în vederea determinării capacităţii sale de a începe prestarea serviciilor sociale;
    acreditare provizorie – recunoaştere condiţionată a capacităţii prestatorului de servicii sociale de a presta astfel de servicii cu stabilirea unor recomandări specifice privind ajustarea serviciilor la standarde, recomandări care urmează a fi îndeplinite într-o perioadă limitată în timp;
    certificat de acreditare – document eliberat de autoritatea naţională de acreditare a prestatorilor de servicii sociale în conformitate cu prezenta lege şi alte acte normative din domeniu, care certifică corespunderea capacităţilor funcţionale,  organizaţionale şi administrative ale prestatorului de servicii sociale, cît şi dreptul acestuia de a presta servicii sociale de calitate;
    certificat de acreditare iniţială – document eliberat de autoritatea naţională de acreditare a prestatorilor de servicii sociale în conformitate cu prezenta lege şi alte acte normative din domeniu, care certifică corespunderea capacităţilor funcţionale, organizaţionale şi administrative ale prestatorului de servicii sociale nou-înfiinţat de a începe prestarea serviciilor sociale conform legislaţiei;
    evaluare – acţiunea de a aprecia din punct de vedere calitativ şi cantitativ corespunderea serviciilor sociale prestate cu standardele de calitate din domeniu, constituind etapa principală a procedurii de acreditare, efectuată de către autoritatea naţională de acreditare în domeniul serviciilor sociale;
    raport de autoevaluare – act prin care prestatorul de servicii sociale reflectă nivelul corespunderii activităţii sale cu legislaţia din domeniu, inclusiv cu standardele de calitate;
    standarde de calitate – norme obligatorii aprobate la nivel naţional, a căror aplicare garantează calitatea serviciilor sociale.
    Articolul 3. Scopul legii
    Acreditarea prestatorilor de servicii sociale se face în scopul determinării, în baza standardelor de calitate ale acestor servicii, a capacităţii prestatorilor de servicii sociale, indiferent de tipul de proprietate, de forma juridică de organizare şi de subordonarea administrativă, de a presta către populaţie servicii sociale calitative şi în scopul sporirii răspunderii pentru respectarea standardelor de calitate.
    Articolul 4. Sfera de aplicare a legii
    Dispoziţiile prezentei legi se aplică prestatorilor de servicii sociale specificaţi la art.7 din Legea nr.123 din 18 iunie 2010 cu privire la serviciile sociale, indiferent de tipul de proprietate şi de forma juridică de organizare, avînd sediul în Republica Moldova.
    Articolul 5. Principiile de bază ale acreditării
    Acreditarea prestatorilor de servicii sociale se bazează pe următoarele principii generale:
    a) asigurarea calităţii serviciilor sociale, care prevede certificarea respectării criteriilor, indicatorilor şi standardelor de calitate stabilite pentru servicii sociale accesibile, flexibile şi adaptate nevoilor sociale sau care prevede evaluarea continuă a serviciilor sociale din partea autorităţilor statului şi a prestatorilor în baza unui set de criterii, indicatori şi standarde de calitate;
    b) egalitatea în drepturi a prestatorilor de servicii sociale, care prevede asigurarea drepturilor tuturor prestatorilor de servicii sociale, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, în condiţii de tratament egal şi nediscriminatoriu;
    c) prioritatea interesului public, care prevede că în îndeplinirea atribuţiilor funcţionale ale reprezentanţilor sistemului naţional de acreditare interesul public este mai presus decît interesul personal;
    d) confidenţialitatea, care prevede nedivulgarea informaţiilor obţinute în exercitarea funcţiei şi neutilizarea acestora în interes personal;
    e) caracterul nonprofit, care prevede că mijloacele acumulate în urma acreditării prestatorilor de servicii sociale nu pot fi distribuite membrilor Agenției Naționale pentru Acreditare în Domeniul Sănătății și Asistenței Sociale sau ai organelor de conducere ale acestuia, ci sînt folosite exclusiv pentru realizarea procesului de acreditare  şi pentru autogestiune;
    f) reprezentativitatea multidisciplinară, care prevede implicarea unei echipe profesioniste şi cooperarea tuturor părţilor interesate la toate etapele procesului de acreditare în vederea asigurării calităţii serviciilor sociale prestate;
    g) transparenţa deciziilor adoptate, care prevede asigurarea vizibilităţii deciziei şi a rezultatelor procesului de acreditare prin comunicarea periodică şi adecvată a acestora;
    h) participarea beneficiarului, care prevede implicarea activă a beneficiarilor de servicii sociale şi, după caz, a familiilor acestora în procesul decizional şi în cel de acordare a serviciilor sociale.
    Articolul 6. Criterii de acreditare a prestatorilor de servicii sociale
    Criteriile generale de acreditare a prestatorilor de servicii sociale sînt:
    a) baza tehnico-materială;
    b) activitatea economico-financiară;
    c) calificarea personalului;
    d) conformitatea calităţii serviciilor sociale prestate cu standardele minime de calitate ale acestor servicii.
    Articolul 7. Baza tehnico-materială
    (1) Baza tehnico-materială a prestatorului de servicii sociale corespunde  prevederilor legislaţiei.
    (2)  Pentru obţinerea certificatului de acreditare, prestatorul de servicii sociale face dovada că, în conformitate cu legislaţia în vigoare, dispune de:
    a) spaţii, proprii sau închiriate, corespunzătoare standardelor de calitate ale serviciilor sociale şi normelor sanitaro-igienice, cu excepţia serviciilor care nu necesită un sediu conform standardelor minime de calitate;
    b) echipament şi utilaje corespunzătoare serviciilor sociale prestate.
    Articolul 8. Activitatea economico-financiară
    Activitatea economico-financiară a prestatorilor de servicii sociale care solicită acreditarea corespunde cu actele normative din domeniu.
    Articolul 9. Calificarea personalului
    (1) Personalul de specialitate al prestatorului de servicii sociale corespunde nivelului calificării cerute şi posedă competenţe în conformitate cu standardele din domeniul respectiv, respectă normele deontologice generale şi cele ale eticii profesionale.
    (2) Personalul administrativ al prestatorului de servicii sociale este constituit din specialişti cu un nivel de calificare corespunzător standardelor serviciului prestat.
    Articolul 10. Conformitatea calităţii serviciilor sociale
    Calitatea serviciilor sociale prestate este asigurată în conformitate cu standardele de calitate ale fiecărui serviciu în parte.
    Articolul 11. Sistemul naţional de acreditare
    Sistemul naţional de acreditare a prestatorilor de servicii sociale este constituit din:
    a) Agenția Națională pentru Acreditare în Domeniul Sănătății și Asistenței Sociale;
    b) grupurile de experţi în evaluare.
    Articolul 12. Agenția Națională pentru Acreditare în Domeniul Sănătății și
                         Asistenței Sociale
    (1) Agenția Națională pentru Acreditare în Domeniul Sănătății și Asistenței Sociale (în continuare – Autoritatea) se instituie pe lîngă Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, are statut de persoană juridică, dispune de conturi trezoreriale, de ştampilă cu stema de stat şi cu denumirea sa.
    (2) Regulamentul de activitate şi efectivul-limită ale Autorității se aprobă de către Guvern.
    (3)  Cheltuielile de organizare şi funcţionare a Autorității se acoperă din contul şi în limita alocaţiilor prevăzute de bugetul de stat, precum şi din alte surse, conform legislaţiei în vigoare.
    Articolul 13. Atribuţiile principale ale Autorității
    Autoritatea exercită următoarele atribuţii principale:
    a) înaintează Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, în modul stabilit, propuneri ce vizează elaborarea actelor normative privind acreditarea prestatorilor de servicii sociale, a standardelor şi programelor naţionale;
    b) stabileşte criteriile de selectare a experţilor în evaluare;
    c) stabileşte atribuţiile grupurilor de experţi în evaluare;
    d) constituie şi aprobă componenţa grupurilor de experţi în evaluare;
    e) elaborează criteriile de evaluare a activităţii experţilor;
    f) aprobă planurile activităţii Autorității;
    g) decide cu privire la acreditarea sau neacreditarea prestatorilor de servicii sociale;
    h) eliberează certificatul de acreditare;
    i) notifică prestatorul de servicii sociale asupra deciziei de acreditare sau neacreditare;
    j) efectuează evaluări inopinate ale prestatorilor de servicii sociale acreditaţi ca urmare a sesizărilor parvenite din partea organelor de drept, Inspecţiei sociale şi a altor persoane juridice sau fizice;
    k) suspendă şi/sau retrage certificatul de acreditare;
    l) examinează reclamaţiile şi soluţionează litigiile ce ţin de acreditarea prestatorilor de servicii sociale;
    m) acordă consultanţă în domeniul acreditării prestatorilor de servicii sociale;
    n) organizează şi desfăşoară instruiri în domeniul acreditării prestatorilor de servicii sociale;
    o) dezvoltă o colaborare internaţională în domeniul acreditării prestatorilor de servicii sociale;
    p) exercită alte atribuţii prevăzute de legislaţia în domeniu.
    Articolul 14. Drepturile Autorității
    Autoritatea este învestit cu următoarele drepturi:
    a) să realizeze activităţi în vederea implementării programelor sale de activitate, în modul stabilit de lege;
    b) să solicite de la autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, precum şi de la întreprinderi, instituţii şi organizaţii, informaţiile necesare pentru buna desfăşurare a activităţii sale;
    c) să implice, prin acord mutual, reprezentanţii ministerelor, ai altor autorităţi administrative centrale, ai autorităţilor administraţiei publice locale, precum şi ai întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor, în procesul de examinare şi soluţionare a problemelor ce ţin de competenţa sa funcţională;
    d) să emită, în limita competenţelor atribuite prin lege, instrucţiuni, indicaţii metodice, precum şi alte acte privind domeniul său de activitate;
    e) să implice experţii din ţară şi din străinătate în vederea realizării sarcinilor şi funcţiilor sale, conform legislaţiei;
    f) să efectueze vizite de evaluare a prestatorilor de servicii sociale;
    g) să monitorizeze modul în care prestatorii de servicii sociale îşi desfăşoară activităţile pentru care au fost acreditaţi;
    h) să aibă acces la documentele prestatorilor de servicii sociale în procesul de evaluare şi acreditare a acestora, în modul stabilit de legislaţie;
    i) să participe, în calitate de membru, la activităţile desfăşurate de uniunile, asociaţiile şi societăţile internaţionale de acreditare;
    j) să reprezinte Republica Moldova în organismele internaţionale de acreditare a prestatorilor de servicii sociale;
    k) să organizeze şi să finanţeze activităţi editoriale în probleme ce ţin de acreditare, inclusiv editarea unei publicaţii periodice şi a unui îndrumar anual de informare sistematică a populaţiei.
    Articolul 15. Obligaţiile Autorității
    Autoritatea are următoarele obligaţii:
    a) să-şi desfăşoare activitatea în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu alte acte normative şi cu prezenta lege;
    b) să asigure independenţa şi imparţialitatea sa în luarea deciziilor, precum şi transparenţa activităţii sale;
    c) să prezinte anual Guvernului şi Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale rapoarte cu privire la activitatea sa şi, după caz, propuneri şi recomandări considerate necesare;
    d) să examineze cererile de solicitare a acreditării şi să informeze prestatorul de servicii sociale cu privire la  decizia de acreditare, acreditare iniţială, acreditare provizorie sau de neacreditare, după caz;
    e) să transmită solicitantului de acreditare un exemplar al deciziei Autorității şi, după caz, certificatul de acreditare în termen de 5 zile lucrătoare de la emiterea deciziei;
    f) să ia decizia privind retragerea acreditării în termen de 10 zile lucrătoare de la data stabilirii temeiurilor pentru aceasta;
    g) să aducă la cunoştinţa prestatorului de servicii sociale decizia privind suspendarea sau retragerea acreditării, cu indicarea temeiului legal, în cel mult 5 zile lucrătoare de la data constatării abaterilor în urma evaluării,  în cazul suspendării, sau de la data adoptării deciziei, în cazul retragerii;
    h) să examineze sesizările referitoare la procedura de acreditare ce i-au fost adresate direct sau remise de Parlament, Preşedinţie, Guvern, de alte instituţii şi structuri, de persoane fizice şi juridice;
    i) să organizeze activitatea de propagare şi explicare a legislaţiei cu privire la procedura de acreditare.
    Articolul 16. Grupurile de experţi în evaluare
    (1) Pentru a realiza evaluarea prestatorilor de servicii sociale, Autoritatea creează grupuri de experţi şi aprobă componenţa lor nominală.
    (2) Fiecare grup de experţi se formează pentru perioada evaluării şi acreditării prestatorilor unui tip de servicii sociale.
    (3) Grupurile de experţi sînt formate din specialişti cu o înaltă calificare profesională în diferite domenii, în funcţie de tipul serviciilor sociale care urmează a fi acreditate.
    (4) În componenţa grupurilor de experţi pot fi incluşi, după caz, reprezentanţi ai prestatorilor de servicii sociale publice sau private, ai autorităţilor administraţiei publice locale, ai mediului academic, ai beneficiarilor de servicii sociale, precum şi experţi independenţi.
    (5) Grupurile de experţi evaluează şi stabilesc conformitatea serviciului social prestat cu standardele de calitate ale serviciului în cauză şi prezintă Autorității spre examinare raportul de evaluare a  prestatorului de servicii sociale.
    Articolul 17. Acreditarea prestatorilor de servicii sociale
    Prestatorii de servicii sociale se supun acreditării, în mod obligatoriu, o dată la 5 ani, în conformitate cu prezenta lege şi cu alte acte normative din domeniu.
    Articolul 18. Condiţiile de acreditare a prestatorilor de servicii sociale
    (1) Prestatorii de servicii sociale sînt acreditaţi dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
    a) au fost constituiţi în condiţiile legii;
    b) actul lor de înfiinţare prevede inclusiv activităţi din domeniul serviciilor sociale;
    c) confirmă posibilitatea de a obţine resurse financiare suplimentare pentru asigurarea stabilităţii financiare şi a durabilităţii procesului de prestare a serviciilor sociale;
    d) dispun de personal cu pregătire profesională adecvată tipului de servicii sociale pentru care solicită acreditarea;
    e) aplică standardele de calitate ale serviciilor sociale pentru care solicită acreditarea.
    (2) Acreditarea prestatorilor de servicii sociomedicale se efectuează de către Autoritate, în coordonare cu Agenția Națională pentru Acreditare în Domeniul Sănătății și Asistenței Sociale, în componenţa grupurilor de experţi fiind incluşi  specialişti de profil din domeniul sănătăţii.
    Articolul 19. Procedura de acreditare a prestatorilor de servicii sociale
    (1) Procedura de acreditare se declanşează la data specificată în decizia Autorității şi durata ei nu poate depăşi 3 luni.
    (2) Regulamentul cu privire la procedura de acreditare a prestatorilor de servicii sociale este aprobat de Guvern.
    Articolul 20. Documentele necesare pentru iniţierea procedurii de acreditare
    (1) Pentru iniţierea procedurii de acreditare, prestatorii de servicii sociale depun la Autoritate următoarele documente:
    a) cererea de solicitare a acreditării;
    b) certificatul de înregistrare sau decizia de constituire;
    c) statutul.
    (2) Drept temei pentru respingerea cererii de solicitare a acreditării serveşte neprezentarea tuturor documentelor necesare pentru acreditare stabilite la alin. (1), precum şi depistarea de către Autoritate a unor date neveridice în documentele prezentate de solicitant.
    Articolul 21. Etapele procedurii de acreditare a prestatorilor de servicii
                         sociale
    Acreditarea prestatorilor de servicii sociale se desfăşoară în 4 etape:
    a)  iniţierea procedurii de acreditare, care prevede depunerea cererii, primirea documentaţiei necesare şi consultarea din partea Autorității;
    b)  autoevaluarea;
    c)  evaluarea calităţii serviciilor sociale;
    d)  adoptarea deciziei cu privire la acreditarea prestatorului de servicii sociale.
    Articolul 22. Decizia cu privire la acreditarea sau neacreditarea prestatorului
                         de servicii sociale
    (1) Autoritatea, în baza raportului şi a recomandărilor grupului de experţi, cît şi a raportului de autoevaluare prezentat de prestatorul de servicii sociale, în termen de 10 zile lucrătoare, ia decizia cu privire la acreditarea sau neacreditarea prestatorului de servicii sociale.
    (2) Autoritatea aduce la cunoştinţa solicitantului, în termen de 3 zile lucrătoare, decizia de acreditare sau neacreditare.
    (3) În cazul în care prestatorul de servicii sociale nu este de acord cu decizia de neacreditare emisă de Autoritate, acesta o poate contesta în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.
    (4) Deciziile de acreditare sau neacreditare emise de Autoritate se fac publice prin plasarea lor pe pagina web a Autorității şi prin publicarea lor în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    Articolul 23. Eliberarea certificatului de acreditare
    (1) Autoritatea, în termen de 5 zile lucrătoare din data adoptării deciziei de acreditare, eliberează prestatorului de servicii sociale acreditat un certificat de acreditare valabil timp de 5 ani.
    (2) Certificatul de acreditare se identifică prin număr, serie şi  perioada de valabilitate.
    (3) Modelul certificatului de acreditare se aprobă prin ordinul ministrului muncii, protecției sociale și familiei.
    Articolul 24.  Decizia cu privire la acreditarea provizorie a prestatorului de servicii
                          sociale
    (1) Prestatorul de servicii sociale este acreditat provizoriu dacă în timpul evaluării se constată necesitatea de a ajusta activitatea acestuia la standardele de calitate.
    (2) Prestatorul de servicii sociale este informat în scris despre decizia Autorității privind acreditarea provizorie, despre neconformităţile depistate, precum şi despre perioada în care acestea urmează să fie înlăturate.
    (3) Acreditarea provizorie are o durată de valabilitate de 12 luni de la data emiterii deciziei Autorității.
    (4) Prestatorul de servicii sociale poate solicita o reevaluare înainte de expirarea duratei de valabilitate a acreditării provizorii, dar nu mai devreme de 3 luni înainte de expirarea acestei perioade.
    (5) Acreditarea provizorie nu poate fi urmată de o altă acreditare provizorie.
    Articolul 25. Acreditarea iniţială
    (1) Acreditării iniţiale sînt supuşi numai prestatorii de servicii sociale nou-înfiinţaţi.
    (2) Prestatorii de servicii sociale nou-înfiinţaţi sînt supuşi acreditării iniţiale în mod obligatoriu înainte de admiterea beneficiarilor la aceste servicii şi înainte de începerea prestării serviciilor sociale în cauză.
    (3) Prestatorii de servicii sociale sînt acreditaţi iniţial dacă îndeplinesc cumulativ condiţiile prevăzute la art. 18.
    (4) Prestatorii de servicii sociale acreditaţi iniţial solicită acreditarea în termen de cel mult un an de la începutul activităţii lor.
    Articolul 26. Procedura de acreditare iniţială
    (1) Procedura de acreditare iniţială se declanşează la data înregistrării cererii de acreditare iniţială a prestatorului de servicii sociale şi nu poate depăşi 30 de zile calendaristice.
    (2) Documentele necesare pentru solicitarea acreditării iniţiale, etapele procedurii de acreditare iniţială şi modul de luare a deciziei de acreditare iniţială sînt prevăzute la art. 20, 21 şi 22.
    Articolul 27. Eliberarea certificatului de acreditare iniţială
    (1) Autoritatea, în termen de 5 zile lucrătoare din data luării deciziei de acreditare iniţială, eliberează prestatorului un certificat de acreditare iniţială care este valabil timp de un an.
    (2) Certificatul de acreditare iniţială se identifică prin număr, serie şi perioada de valabilitate.
    (3) Modelul certificatului de acreditare iniţială se aprobă prin ordinul ministrului muncii, protecției sociale și familiei.
    Articolul 28. Evaluarea inopinată
    (1) După acreditare, prestatorii de servicii sociale pot fi supuşi evaluării inopinate în cazul în care Autoritatea a fost sesizat de către organele de drept, de către Inspecţia socială sau de către alte persoane juridice sau fizice cu privire la calitatea necorespunzătoare a serviciilor sociale prestate.
    (2) În cazul în care se identifică necorespunderea calităţii serviciilor sociale cu standardele din domeniu, certificatul de acreditare poate fi suspendat sau retras.
    Articolul 29. Suspendarea certificatului de acreditare
    (1) Certificatul de acreditare a prestatorului de servicii sociale poate fi suspendat de către Autoritate în următoarele condiţii:
    a) prestatorul nu mai îndeplineşte criteriile prevăzute de legislaţia cu privire la acreditare;
    b) nu au fost respectate condiţiile prevăzute la art.18;
    c) s-au depistat neconformităţi în prestarea serviciilor sociale.
    (2) Decizia privind suspendarea certificatului de acreditare se comunică prestatorului de servicii sociale în scris, în termen de 5 zile lucrătoare de la data constatării abaterilor ca urmare a evaluării.
    (3) Pe perioada suspendării certificatului de acreditare, prestatorul de servicii sociale nu are dreptul de a presta serviciile sociale pentru care a fost acreditat.
    (4) Suspendarea certificatului de acreditare încetează dacă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării deciziei de suspendare, prestatorul dovedeşte înlăturarea cauzelor care au stat la baza acestei decizii.
    (5) În cazul în care prestatorul de servicii sociale nu este de acord cu decizia Autorității privind suspendarea certificatului de acreditare, acesta o poate contesta în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.
    Articolul 30. Retragerea certificatului de acreditare
    (1) Retragerea certificatului de acreditare se face în baza:
    a)  cererii prestatorului de servicii sociale;
    b)  deciziei cu privire la anularea înregistrării prestatorului de servicii sociale;
    c)  deciziei de lichidare sau reorganizare a serviciului social;
    d)  identificării unor date neautentice în documentele prezentate Autorității;
    e)  neînlăturării, în termenul stabilit, a circumstanţelor care au condus la suspendarea acreditării;
    f)  nerespectării repetate a prescripţiilor privind lichidarea încălcărilor ce ţin de condiţiile de acreditare;
    g)  altor cazuri prevăzute de legislaţie.
    (2) Autoritatea adoptă decizia privind retragerea certificatului de acreditare în termen de 10 zile calendaristice de la data stabilirii temeiurilor pentru aceasta şi o aduce la cunoştinţa prestatorului de servicii sociale, cu indicarea temeiului retragerii certificatului de acreditare, în termen de 5 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia.
    (3) Prestatorul de servicii sociale este obligat, în decurs de 5 zile lucrătoare de la data primirii notificării de retragere a certificatului de acreditare, să restituie Autoritații certificatul de acreditare.
    (4) Prestatorul de servicii sociale căruia i s-a retras certificatul de acreditare poate să depună o nouă cerere de acreditare doar după expirarea a 6 luni de la data retragerii certificatului de acreditare.
    (5) Prestatorul de servicii sociale căruia i s-a retras de 2 ori certificatul de acreditare pentru prestarea unui anumit tip de serviciu social pierde dreptul de a mai fi acreditat pentru serviciul respectiv.
    (6) În cazul în care prestatorul de servicii sociale nu este de acord cu decizia Autorității privind retragerea certificatului de acreditare, acesta o poate contesta în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.
    Articolul 31.  Soluţionarea litigiilor
    (1) Litigiile privind acreditarea prestatorilor de servicii sociale care nu pot fi soluţionate pe cale amiabilă de către părţile interesate sînt transmise spre soluţionare instanţelor de judecată conform legislaţiei.
    (2) Actele administrative prin care sînt lezate drepturile sau interesele legitime ale persoanei fizice sau juridice implicate în procesul de acreditare a prestatorilor de servicii sociale pot fi atacate în instanţa de contencios administrativ.
    Articolul 32. Răspunderea pentru încălcarea prezentei legi
    Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea în conformitate cu Codul penal şi Codul contravenţional.
    Articolul 33
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:
    a) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va elabora şi va aproba actele normative prevăzute de prezenta lege.
    Articolul 34
    Prestatorii de servicii sociale care îşi desfăşurau activitatea la data intrării în vigoare a prezentei legi sînt supuşi, în mod obligatoriu, procedurii de acreditare în condiţiile stabilite de legislaţie.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                     Marian LUPU

    Nr. 129. Chişinău, 8 iunie 2012.