LPM149/2012
ID intern unic:  344788
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 149
din  29.06.2012
insolvabilităţii
Publicat : 14.09.2012 în Monitorul Oficial Nr. 193-197     art Nr : 663     Data intrarii in vigoare : 13.03.2013
    MODIFICAT
   
LP185 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.655; în vigoare 16.03.17
    LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647
    LP138 din 17.06.16, MO184-192/01.07.16 art.401; în vigoare 01.07.16



    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Scopul şi domeniul de reglementare
    (1) Scopul prezentei legi este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanţelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea faţă de acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului şi prin distribuirea produsului finit.
    (2) Prezenta lege este aplicabilă persoanelor juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, întreprinzătorilor individuali, inclusiv titularilor de patentă de întreprinzător, societăţilor de asigurări, fondurilor de investiţii, companiilor fiduciare, organizaţiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova în modul stabilit. Prezenta lege nu se aplică băncilor.
    (3) Statul, unităţile administrativ-teritoriale şi persoanele juridice de drept public nu sînt subiecte ale insolvabilităţii.
    (4) Procesul de insolvabilitate se desfăşoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:
    administrator al insolvabilităţii – persoană desemnată în condiţiile prezentei legi pentru supravegherea şi/sau administrarea debitorului în perioada de observaţie, în procesul de insolvabilitate şi/sau pe durata restructurării în conformitate cu competenţele stabilite de prezenta lege;
    consumator captiv – consumator care, din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul;
    convertire a datoriilor în acţiuni – transformare în acţiuni a datoriilor întreprinderii la cererea creditorilor ei;
    creditor – persoană fizică sau persoană juridică deţinător al unui drept de creanţă asupra patrimoniului debitorului, care poate face dovada creanţei sale faţă de acest patrimoniu în condiţiile prezentei legi;
    creditori chirografari – clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi nu sînt asigurate prin garanţii;
    creditori garantaţi – clasă de creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut înainte de intentarea procesului de insolvabilitate şi sînt asigurate prin garanţii reale în conformitate cu legea;
    creditori ai masei – creditori ale căror creanţe faţă de debitor au apărut după intentarea procesului de insolvabilitate şi se execută în prealabil, în mod curent, pe măsura apariţiei lor;
    debitor – orice persoană, indicată la art. 1 alin. (2), care are datorii la plata creanţelor scadente, inclusiv a creanţelor fiscale, împotriva căreia a fost depusă în instanţă de judecată o cerere de intentare a unui proces de insolvabilitate;
    incapacitate de plată – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea lui de a îşi executa obligaţiile pecuniare scadente, inclusiv obligaţiile fiscale. Incapacitatea de plată este, de regulă, prezumată în cazul în care debitorul a încetat să efectueze plăţi;
    insolvabilitate – situaţie financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a îşi onora obligaţiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziţie;
    întreprindere în dificultate financiară – întreprindere al cărei potenţial de viabilitate managerială şi economică se află într-o dinamică descrescătoare, dar al cărei titular execută sau este capabil să execute obligaţiile exigibile;
    lichidare a patrimoniului – procedură aplicabilă debitorului în cadrul unui proces complex de insolvabilitate, care constă în valorificarea masei debitoare în vederea obţinerii de mijloace băneşti pentru satisfacerea creanţelor creditorilor;
    lichidator – persoană desemnată în condiţiile legii să conducă activitatea debitorului în cadrul procedurii falimentului, atît în procedură generală, cît şi în procedură simplificată, în conformitate cu competenţele stabilite de prezenta lege;
    masă credală – pasiv constituit din totalitatea obligaţiilor debitorului insolvabil faţă de creditori;
    masă debitoare – bunuri, inclusiv mijloace băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, aflate în proprietatea debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, dobîndite sau recuperate pe parcursul acestuia, cu excepţia bunurilor care, potrivit legii, nu sînt pasibile de executare silită;
    moratoriu – amînare pe un anumit termen a îndeplinirii obligaţiilor pecuniare de către debitor;
    obligaţie fiscală – obligaţie de a plăti impozite, taxe şi de a efectua alte plăţi la bugetul public naţional în modul şi în condiţiile stabilite de legislaţia fiscală;
    obligaţie pecuniară – obligaţie a debitorului de a plăti creditorului o anumită sumă de bani în baza unui contract sau în baza unei obligaţii extracontractuale;
    obligaţii de plată curente – impozite, taxe şi alte obligaţii de plată, credite şi dobînzi aferente, majorări de întîrziere (penalităţi), calculate din momentul intentării procesului de insolvabilitate;
    perioadă de observaţie – perioadă cuprinsă între data admiterii cererii introductive spre examinare şi data intentării procedurii de insolvabilitate sau data confirmării planului procedurii de restructurare, sau, după caz, data intrării în faliment;
    poprire – procedură prin care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul urmăreşte bunurile sau sumele datorate debitorului de către o a treia persoană;
    procedură accelerată de restructurare – procedură prin care debitorul, după o perioadă de observaţie, intră direct în procedură de restructurare; 
    procedură colectivă – procedură în care creditorii recunoscuţi şi validaţi participă împreună la urmărirea şi la recuperarea creanţelor lor, în modalităţile prevăzute de prezenta lege; 
    procedură a falimentului – procedură de insolvabilitate concursuală colectivă şi egalitară care se aplică debitorului în vederea lichidării patrimoniului acestuia pentru acoperirea pasivului;
    procedură de insolvabilitate – procedură prin care debitorul intră, după o perioadă de observaţie, în procedură de restructurare sau în procedură a falimentului;
    procedură de restructurare – una dintre procedurile procesului de insolvabilitate care se aplică debitorului şi care presupune întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan complex de măsuri în vederea remedierii financiare şi economice a debitorului şi achitării datoriilor acestuia conform programului de plată a creanţelor;
    procedură simplificată a falimentului – procedură prin care debitorul intră direct în procedura falimentului după o perioadă de observaţie sau odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate;
    program de plată a creanţelor – tabel de creanţe, inclus în planul procedurii de restructurare, ce cuprinde cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor prin raportare la tabelul definitiv de creanţe, la fluxurile de mijloace băneşti aferente planului şi la termenele de plată  a acestor sume;
    restructurare – proces de realizare a unui set de măsuri financiare, organizatorice, operaţionale şi juridice, orientate spre remedierea financiară şi economică a întreprinderii pe bază de capitalizare, de reorganizare, de schimbare a structurii activelor şi de modificare a procesului operaţional de producţie, precum şi de alte măsuri care nu contravin legislaţiei în vigoare;
    supraîndatorare – situaţie financiară a debitorului, a cărui răspundere este limitată prin lege la valoarea patrimoniului său, în care valoarea bunurilor nu mai acoperă obligaţiile existente ale acestuia;
    tabel preliminar de creanţe – tabel care cuprinde creanţele născute înainte de perioada de observaţie, înregistrate de administratorul provizoriu în urma verificării lor, suma solicitată de creditor, suma acceptată şi rangul de prioritate;
     tabel definitiv de creanţe – tabel care cuprinde creanţele asupra patrimoniului debitorului la data deschiderii procedurii, inclusiv cele acceptate în tabelul preliminar, precum şi creanţele admise în urma soluţionării contestaţiilor, suma solicitată, suma admisă şi rangul de prioritate;
    tabel definitiv consolidat – tabel care cuprinde totalitatea creanţelor ce figurează ca fiind admise în tabelul definitiv de creanţe, precum şi creanţele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor.
    Articolul 3. Modalitatea de depăşire a insolvabilităţii
    Insolvabilitatea se depăşeşte prin proces judiciar complex care combină în special perioada de observaţie, procedura de insolvabilitate, care continuă cu procedura de restructurare sau cu procedura falimentului, sau cu alte proceduri stabilite în prezenta lege şi care se intentează de instanţa de judecată.
Capitolul II
INTENTAREA  PROCESULUI  DE NSOLVABILITATE.
PARTICIPANŢII LA PROCES
S e c ţ i u n e a  1
Principii  generale
    Articolul 4. Participanţii la procesul de insolvabilitate
    (1) Participanţi la procesul de insolvabilitate sînt: administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii, lichidatorul, creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte organe şi persoane stabilite în prezenta lege.
    (2) Organele şi persoanele stabilite la alin. (1) trebuie să asigure efectuarea rapidă a actelor şi a operaţiunilor prevăzute în prezenta lege, realizarea în condiţiile legii a drepturilor şi a obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.
    Articolul 5. Competenţa instanţei de judecată
    (1) Cererea de intentare a procesului de insolvabilitate se examinează de către instanţa de judecată (instanţa de insolvabilitate) în conformitate cu competenţa jurisdicţională stabilită în Codul de procedură civilă şi în prezenta lege.
    (2) Instanţa de insolvabilitate dispune de competenţă exclusivă la judecarea, în cadrul procesului de insolvabilitate, a litigiilor ce ţin de masa debitoare. Dacă partea interesată invocă existenţa unui litigiu de drept referitor la masa debitoare, instanţa de insolvabilitate va  judeca această cauză într-un  proces separat, în procedură contencioasă, conform Codului de procedură civilă.
    (3) Instanţa pe al cărei rol se află cauza de insolvabilitate examinează din oficiu toate circumstanţele relevante cauzei.
    (4) Încheierile judecătoreşti pot fi adoptate şi fără citarea părţilor dacă prezenta lege nu prevede altfel în mod expres.
    (5) Principalele competenţe ale instanţei de insolvabilitate în cadrul prezentei legi sînt:
    a) pronunţarea motivată a hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate şi, după caz, de intrare în insolvabilitate atît prin procedura falimentului, cît şi prin procedura de restructurare a debitorului;
    b) examinarea obiecţiilor debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor şi judecarea obiecţiilor  creditorilor împotriva intentării procedurii;
    c) desemnarea administratorului provizoriu şi fixarea remuneraţiei lui, desemnarea administratorului insolvabilităţii sau, după caz, a lichidatorului care va administra procedura pînă la confirmarea ori, după caz, pînă la înlocuirea sa de către adunarea creditorilor, precum şi stabilirea atribuţiilor lui pentru această perioadă;
    d) destituirea sau acceptarea cererii de demisie a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului;
    e) ridicarea dreptului debitorului de a îşi mai conduce activitatea;
    f) tragerea la răspundere a membrilor organelor de conducere care au contribuit la insolvabilitatea debitorului, precum şi sesizarea organelor de urmărire penală în legătură cu faptele reprobabile săvîrşite de aceştia;
    g) judecarea acţiunilor introduse de administratorul insolvabilităţii/lichidator privind nulitatea actelor juridice încheiate de către debitor anterior intentării procesului;
    h) soluţionarea contestaţiilor debitorului, ale comitetului creditorilor ori ale oricărei persoane interesate împotriva măsurilor luate de administratorul provizoriu, de administratorul insolvabilităţii/lichidator;
    i) confirmarea planului procedurii de restructurare sau, după caz, de lichidare după votarea lui de către creditori;
    j) soluţionarea cererii depuse de administratorul insolvabilităţii sau de comitetul creditorilor privind încetarea procedurii de restructurare şi intrarea în faliment;
    k) examinarea raportului administratorului provizoriu, cel al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului;
    l) anularea hotărîrii adunării creditorilor şi a comitetului creditorilor;
    m) ridicarea sechestrelor de pe patrimoniul debitorului şi anularea altor măsuri de asigurare sau de limitare a debitorului, administratorului insolvabilităţii şi/sau a lichidatorului în dreptul de administrare şi de valorificare a masei debitoare, aplicate de alte instanţe de judecată sau de organele abilitate în acest sens;
    n) pronunţarea hotărîrii de încetare a procesului;
    o) alte competenţe stabilite de prezenta lege şi de Codul de procedură civilă.
    (6) În competenţa instanţei de insolvabilitate intră şi controlul judecătoresc asupra activităţii administratorului provizoriu, administratorului insolvabilităţii şi/sau a lichidatorului, procesele şi cererile de natură judiciară privind constatarea faptelor aferente procedurii de insolvabilitate.
    (7) Instanţa de insolvabilitate nu are în competenţa sa atribuţii manageriale, acestea fiind exercitate de către administratorul provizoriu, administratorul insolvabilităţii/lichidator sau, în mod excepţional, de către debitor dacă nu i s-a ridicat dreptul de a îşi administra patrimoniul. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori prin organele lor.
    (8) Hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate sînt definitive şi executorii din momentul pronunţării.
    (9) Dispoziţiile privind incompatibilitatea nu sînt aplicabile instanţei de insolvabilitate care pronunţă succesiv hotărîri în acelaşi dosar de insolvabilitate, cu excepţia rejudecării după casarea hotărîrii în recurs.
    Articolul 6. Citarea, notificarea şi înştiinţarea
                        participanţilor la proces
    (1) Citarea participanţilor la proces se efectuează de către instanţa de insolvabilitate din oficiu.
    (2) În procedurile contencioase reglementate de prezenta lege vor fi citate în calitate de părţi numai persoanele ale căror drepturi sau interese sînt supuse spre soluţionare instanţei de insolvabilitate în condiţii de contradictorialitate. În celelalte cazuri, se aplică dispoziţiile din Codul de procedură civilă referitoare la procedura necontencioasă în măsura în care nu contravin unor dispoziţii expres prevăzute de prezenta lege.
    (3) Notificarea şi înştiinţarea, cu excepţia cazului în care sarcina notificării şi a înştiinţării aparţine unor alte organe care aplică procedura, precum şi convocările prevăzute de prezenta lege cad în sarcina administratorului provizoriu sau administratorului insolvabilităţii, sau a lichidatorului, după caz.
    (4) Notificările şi înştiinţările se fac prin scrisori recomandate, iar în cazurile expres prevăzute de prezenta lege şi prin publicare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (5) Înştiinţarea şi notificarea conform alin.(4) se consideră efectuată după expirarea a 3 zile lucrătoare de la publicare.
    Articolul 7. Publicarea hotărîrilor şi a încheierilor
    (1) Dispozitivul hotărîrilor şi al încheierilor instanţei de insolvabilitate urmează să fie publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în cazurile expres prevăzute de prezenta lege. Cheltuielile de publicare se raportă la cheltuielile de judecată.
    (2) Instanţa de insolvabilitate poate dispune publicarea dispozitivului hotărîrilor şi în ziarele locale din zonele în care debitorul îşi are sediul ori sînt concentrate sediile celor mai mulţi creditori, precum şi prin internet sau prin alt sistem electronic.
    (3) Instanţa de insolvabilitate ţine registrul public al debitorilor insolvabili şi îl afişează pe pagina sa web.
    Articolul 8. Recursul împotriva hotărîrilor şi
                        încheierilor instanţei de insolvabilitate
    (1) Hotărîrile şi încheierile instanţei de insolvabilitate pot fi atacate cu recurs în termen de 15 zile calendaristice din data pronunţării şi numai în cazurile prevăzute expres de prezenta lege.
    (2) Recursul nu suspendă executarea hotărîrilor şi a încheierilor instanţei de insolvabilitate, dar pot fi suspendate de  instanţa de recurs la cererea motivată a recurentului.
    (3) Recursul va fi judecat în termen de 60 de zile de la înregistrarea dosarului în instanţa de recurs, în modul prevăzut de Codul de procedură civilă.
    (4) În vederea soluţionării recursului, instanţei de recurs i se trimit, în copii certificate de instanţa de insolvabilitate, doar actele care interesează soluţionarea căii de atac.
    (5) Pentru cererile de recurs formulate împotriva hotărîrilor şi încheierilor pronunţate de instanţa de insolvabilitate, în cadrul procedurii se constituie un singur dosar.
S e c ţ i u n e a  a  2-a
Condiţiile de intentare a procesului de insolvabilitate
şi acţiunile preliminare
    Articolul 9. Cererea introductivă
    Procesul de insolvabilitate se intentează doar în temeiul unei cereri de intentare a procesului de insolvabilitate (denumită în continuare cerere introductivă).
    Articolul 10. Temeiurile de intentare a procesului
                          de insolvabilitate
    (1) Intentarea unui proces de insolvabilitate presupune existenţa unui temei.
    (2) Temeiul general de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în incapacitatea de plată a debitorului.
    (3) Temeiul special de intentare a unui proces de insolvabilitate constă în supraîndatorarea debitorului în cazul în care acesta este persoană juridică responsabilă de creanţele creditorilor în limitele patrimoniului său. În acest caz, la baza evaluării patrimoniului debitorului trebuie pusă continuarea activităţii lui dacă acest fapt este posibil.
    Articolul 11. Componenţa şi mărimea obligaţiilor
    (1) Componenţa şi mărimea obligaţiilor debitorului sînt cele existente la momentul depunerii cererii introductive, dacă legea nu prevede altfel.
    (2) La determinarea temeiurilor de insolvabilitate se iau în calcul:
    a) mărimea obligaţiilor pecuniare, inclusiv suma restanţei la livrarea bunurilor, la prestarea serviciilor şi la îndeplinirea lucrărilor care urmează a fi plătite de către debitor;
    b) mărimea datoriilor la credite, la împrumut, plus dobînda care urmează a fi achitată de către debitor;
    c) mărimea prejudiciilor care urmează a fi recuperate de la debitor;
    d) mărimea obligaţiilor la bugetul public naţional prevăzute de lege.
    (3) La constatarea insolvabilităţii debitorului nu se ia în calcul valoarea creanţelor constituite din:
    a) penalităţi şi/sau din alte sancţiuni financiare aferente neexecutării obligaţiilor;
    b) orice obligaţie de plată faţă de asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului.
    Articolul 12. Dreptul de a depune cerere introductivă
    Dreptul de a depune cerere introductivă îl au: debitorul, creditorii, alte persoane indicate în prezenta lege.
    Articolul 13.  Dreptul debitorului de a depune cerere
                          introductivă
    (1) Debitorul este în drept să depună cerere introductivă în situaţia în care există pericolul intrării lui în incapacitate de plată cînd, în mod previzibil, nu îşi va putea executa la scadenţă obligaţiile pecuniare.
    (2) Dreptul de a depune cerere introductivă în numele debitorului conform alin. (1), în cazul în care acesta nu este persoană fizică, îl au: organul executiv, persoana care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, deţine dreptul de reprezentare a debitorului, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului.
    Articolul 14. Obligaţia debitorului de a depune
                         cerere introductivă
    (1) Debitorul este obligat să depună cerere introductivă dacă există unul din temeiurile prevăzute la art. 10.
    (2) Debitorul este obligat să depună cerere introductivă şi în cazul în care:
    a) executarea integrală a creanţelor scadente ale unui sau ale mai multor creditori poate cauza imposibilitatea satisfacerii integrale la scadenţă a creanţelor celorlalţi creditori;
    b) în cadrul lichidării, care se efectuează conform altor legi, devine evident că debitorul nu poate satisface integral creanţele creditorilor.
    (3) Debitorul este obligat să depună cerere introductivă imediat, dar nu mai tîrziu de expirarea a 30 de zile calendaristice din data survenirii temeiurilor indicate în prezentul articol la alin. (2) şi la art. 10 alin. (2).
    (4) Dacă debitorul nu depune cerere introductivă în cazurile şi în termenul prevăzut în prezentul articol, persoana care, în conformitate cu legislaţia în vigoare, are dreptul de a reprezenta debitorul, asociaţii cu răspundere nelimitată şi lichidatorii debitorului răspund subsidiar în faţa creditorilor pentru obligaţiile apărute după expirarea termenului prevăzut la alin. (3). Aceste persoane sînt trase la răspundere penală în conformitate cu legea.
    Articolul 15.  Insolvabilitatea intenţionată şi
                           insolvabilitatea fictivă
    (1) În cazul insolvabilităţii debitorului din culpa fondatorilor (membrilor) lui, a membrilor organului executiv sau a unor alte persoane care au dreptul de a da indicaţii obligatorii pentru debitor ori care pot influenţa în alt mod acţiunile debitorului (insolvabilitate intenţionată), aceştia poartă răspundere subsidiară solidară faţă de creditori în măsura în care bunurile debitorului sînt insuficiente pentru executarea creanţelor creditorilor.
    (2) Dacă debitorul depune cerere introductivă în cazul în care dispune de posibilităţi reale de a satisface integral creanţele creditorilor (insolvabilitate fictivă), persoanele culpabile menţionate la alin. (1) poartă răspundere pentru prejudiciile cauzate creditorilor prin depunerea cererii.
    Articolul 16. Conţinutul cererii introductive a
                          debitorului
    (1) În cererea introductivă a debitorului trebuie să se indice:
    a) codul fiscal şi numerele conturilor bancare ale debitorului;
    b) valoarea creanţelor creditorilor, mărimea dobînzilor şi penalităţilor aferente;
    c) temeiul creanţelor şi termenele lor de executare, cu specificarea sumei creanţelor decurgînd din daunele cauzate vieţii şi sănătăţii, precum şi ale creanţelor salariale faţă de angajaţii debitorului;
    d) suma datoriilor la bugetul public naţional;
    e) motivarea temeiului insolvabilităţii;
    f) date despre cererile de chemare în judecată a debitorului primite spre examinare de către instanţa de judecată, precum şi despre titlurile executorii asupra bunurilor debitorului;
    g) date despre bunurile debitorului, inclusiv despre mijloacele băneşti şi creanţele lui;
    h) candidatura propusă la funcţia de administrator al insolvabilităţii/ lichidator.
    (2) În cerere, debitorul poate solicita şi motiva aplicarea procedurii de restructurare.
    Articolul 17. Anexele la cererea introductivă a
                         debitorului
    La cererea introductivă a debitorului se anexează:
    a) copia de pe statutul sau de pe contractul său de asociere;
    b) lista participanţilor (membrilor) săi;
    c) bilanţul contabil la data ultimului raport financiar;
    d) documentele care atestă componenţa şi valoarea bunurilor sale dacă este persoană fizică (întreprinzător individual);
    e) datele din registrele publice despre bunurile sale, inclusiv despre bunurile gajate;
    f) lista creditorilor şi a debitorilor, cu specificarea datoriilor creditoare şi debitoare, adreselor şi datelor de identificare ale creditorilor şi debitorilor;
    g) dovada notificării proprietarului, a cărui lipsă însă nu împiedică admiterea spre examinare a cererii introductive.
    Articolul 18. Cererea introductivă depusă de creditor
    (1) Creditorul poate depune cerere introductivă dacă are un interes legitim în intentarea procesului de insolvabilitate şi îşi poate argumenta creanţele şi temeiurile de intentare a procesului de insolvabilitate.
    (2) Dacă cererea introductivă este admisă spre examinare, instanţa de insolvabilitate este datoare să îl audieze pe debitor.
    (3) Creditorul nu este în drept să iniţieze proces de insolvabilitate în cazul în care debitorul se află în proces de restructurare, cu excepţia cazului în care creanţa a apărut după intentarea procesului.
    Articolul 19. Notificarea prealabilă
    (1) Creditorul depune cerere introductivă numai după notificarea prealabilă a debitorului.
    (2) Notificarea prealabilă se consideră făcută dacă, pînă la depunerea cererii introductive, debitorul a fost informat de către creditor sau de executorul judecătoresc, sau, în cazurile prevăzute expres de Codul fiscal, de către organele abilitate despre faptul că se află în întîrziere ori despre înaintarea spre executare a titlului executoriu sau a unui alt document echivalent lui în condiţiile prevăzute expres de Codul de executare.
    (3) Creditorul care depune, în condiţiile art.140, cerere de admitere a creanţelor după intentarea procesului de insolvabilitate nu este obligat să probeze notificarea prealabilă.
    Articolul 20.  Conţinutul cererii introductive
                           a creditorului. Documentele anexate
    (1) În cererea introductivă a creditorului trebuie să se indice:
    a) denumirea/numele şi prenumele creditorului şi ale debitorului, sediul/adresa, alte date de identificare ale acestora, confirmate prin extrasul din registrul public corespunzător;
    b) valoarea creanţelor creditorului, mărimea dobînzilor şi a penalităţilor aferente;
    c) temeiul creanţelor şi termenul executării lor;
    d) menţiuni despre alte probe ce confirmă creanţa creditorului;
    e) propunerea candidaturii la funcţia de administrator provizoriu pe perioada de observare a debitorului;
    f) alte date, considerate de creditor ca fiind necesare pentru examinarea cererii.
    (2) La cererea introductivă a creditorului se anexează:
    a) documentele ce adeveresc obligaţiile debitorului faţă de creditor, mărimea datoriilor la aceste obligaţii, temeiul intentării procesului de insolvabilitate, alte documente care justifică cererea creditorului;
    b) dovada notificării prealabile a debitorului de către creditor;
    c) copia de pe hotărîrea irevocabilă a instanţei de judecată sau copia de pe hotărîrea arbitrală irevocabilă, ori copia de pe hotărîrea judecătorească irevocabilă privind recunoaşterea hotărîrii judecătoreşti sau a hotărîrii arbitrale străine, ori decizia (hotărîrea) organului abilitat prin legea executorie la acel moment.
    Articolul 21. Admiterea cererii introductive spre
                          examinare
    (1) Instanţa de insolvabilitate este obligată să admită spre examinare cererea introductivă depusă de creditor cu respectarea prevederilor Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi.
    (2) Despre admiterea spre examinare a cererii introductive, instanţa de insolvabilitate adoptă imediat o încheiere, dar în cel mult 3 zile de la data depunerii.
    (3) Dacă, după admiterea cererii introductive spre examinare, se constată existenţa unei cereri introductive formulată de debitor şi/sau a unei sau mai multor cereri formulate de creditori împotriva aceluiaşi debitor nesoluţionate încă, instanţa de judecată va dispune din oficiu conexarea lor la instanţa de insolvabilitate care a pus prima pe rol cererea introductivă, cu examinarea acestora într-un singur dosar.
    (4) Dacă prima cerere introductivă a fost admisă spre examinare într-un dosar, celelalte eventuale dosare aflate pe rol, referitor la acelaşi debitor, vor fi conexate la dosarul în care a fost admisă prima cerere introductivă. În acest caz, măsurile de asigurare aplicate odată cu admiterea cererilor introductive în dosarele care se conexează se anulează de drept şi nu produc efecte, în afară de măsurile de asigurare aplicate prin încheierea de admitere a primei cereri introductive.
    (5) Prin încheierea consemnată la alin. (2), instanţa de insolvabilitate dispune punerea sub observaţie a debitorului prin desemnarea unui administrator provizoriu şi aplică măsuri de asigurare a creanţelor creditorilor.
    (6) Dacă în cererea introductivă debitorul declară că se află în stare de insolvabilitate şi îşi exprimă intenţia de a lichida sau de a îşi restructura activitatea, instanţa de judecată va adopta, în cel mult 10 zile lucrătoare, cu citarea debitorului, o hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate fără drept de recurs, obligîndu-l, după caz, să prezinte un plan al procedurii de restructurare. În acest caz, prevederile art. 23–29 nu se aplică.
    Articolul 22. Restituirea fără examinare a cererii
                          introductive
    (1) Instanţa de insolvabilitate restituie fără examinare cererea introductivă întocmită cu încălcarea art. 20.
    (2) În cazul în care debitorul a depus cerere introductivă în temeiul art. 14, dar nu a anexat la ea documentele prevăzute la art. 17, instanţa de insolvabilitate admite spre examinare cererea solicitînd prezentarea documentelor în ordinea dezbaterilor judiciare.
    (3) Instanța de insolvabilitate va restitui fără examinare cererea introductivă în toate cazurile dacă aceasta nu va avea anexat avizul Serviciului Fiscal de Stat aferent informării acestuia de către creditor (creditori) sau debitor despre intenția de a depune cererea introductivă. Avizul Serviciului Fiscal de Stat include sumele restanțelor debitorului față de bugetul public național la momentul sesizării, precum și înștiințarea instanței că, pe parcursul procesului, organul fiscal poate interveni cu sume suplimentare ce pot apărea de pe urma controlului fiscal.
    [Art.22 al.(3) introdus prin LP138 din 17.06.16, MO184-192/01.07.16 art.401; în vigoare 01.07.16]
    Articolul 23. Perioada de observaţie
    (1) În perioada de observaţie, debitorul poate să continue activităţile curente şi să efectueze plăţi către creditorii cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente, sub supravegherea administratorului provizoriu, dacă nu i s-a ridicat dreptul de administrare, ori sub conducerea administratorului provizoriu, dacă i s-a ridicat dreptul de administrare.
    (2) Activităţi curente sînt tranzacţiile şi operaţiunile financiare propuse de către debitor pentru a fi efectuate în perioada de observaţie, în cursul normal al activităţii economice, cum ar fi:
    a) continuarea activităţilor contractate, conform obiectului de activitate;
    b) efectuarea operaţiunilor de încasări şi de plăţi aferente acestora;
    c) asigurarea finanţării cheltuielilor curente.
    (3) Actele, operaţiunile şi plăţile care depăşesc condiţiile menţionate la alin. (2) vor putea fi autorizate şi/sau efectuate de  administratorul provizoriu numai cu aprobarea prealabilă a instanţei de insolvabilitate, care se va expune în acest sens printr-o încheiere motivată emisă în cel mult 5 zile de la data primirii cererii de aprobare, care poate fi atacată cu recurs în condiţiile prezentei legi.
    (4) Niciun furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de observaţie, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către patrimoniul debitorului în cazul în care acesta are calitatea de consumator captiv, potrivit legii.
    (5) Dacă, la data admiterii spre examinare a cererii introductive, un act juridic nu a devenit opozabil terţilor, înscrierile, transcrierile, intabulările şi orice alte formalităţi specifice, necesare acestui scop, efectuate după data deschiderii procedurii de observaţie sînt inopozabile faţă de creditori, cu excepţia cazului în care cererea sau sesizarea, legal formulată, a fost primită de instanţa, autoritatea sau instituţia competentă cel mai tîrziu în ziua premergătoare încheierii de admitere a cererii introductive.
    (6) Demersul administratorului provizoriu, precum şi cererile creditorilor sau ale debitorului privind încălcarea drepturilor sale de către administratorul provizoriu în perioada de observare a debitorului, cu excepţia celor a căror procedură de soluţionare este reglementată aparte de prezenta lege, se vor examina în şedinţă publică cu citarea administratorului provizoriu sau, după caz, şi cu citarea creditorului care a depus cererea, în termen de cel mult două săptămîni de la primirea demersului sau a cererii. Pe marginea demersului sau a cererii, instanţa de insolvabilitate va emite o încheiere, care poate fi contestată cu recurs numai de părţile vizate în ea.
    Articolul 24. Dispunerea măsurilor de asigurare
    (1) După ce primeşte cererea introductivă spre examinare, instanţa de insolvabilitate aplică măsurile necesare pentru a preveni modificarea stării în care se aflau bunurile debitorului în perioada de pînă la intentarea procesului de insolvabilitate.
     (2) Pe lîngă măsurile de asigurare prevăzute de Codul de procedură civilă, instanţa de insolvabilitate aplică următoarele măsuri de asigurare:
    a) numeşte un administrator provizoriu şi obligă debitorul ca în perioada de observaţie deciziile privind gestionarea patrimoniului să fie luate doar cu acordul prealabil al administratorului provizoriu;
    b) la cererea motivată a creditorilor sau administratorului provizoriu ori din oficiu, dispune înlăturarea debitorului de la gestionarea patrimoniului;
    c) pune sub sechestru bunurile debitorului şi corespondenţa lui comercială;
    d) suspendă urmăririle individuale ale creditorilor şi executările silite asupra bunurilor debitorului, precum şi curgerea prescripţiei dreptului de a cere executarea silită a creanţelor acestora contra debitorului;
    e) pune sub interdicţie înstrăinarea de către debitor a bunurilor sale ori decide ca acestea să poată fi înstrăinate doar cu învoirea expresă a administratorului provizoriu.
    (3) Dacă măsurile de asigurare prevăzute la alin. (2) sînt insuficiente, instanţa de insolvabilitate poate dispune aducerea silită a debitorului spre audiere. Dacă debitorul nu este persoană fizică, aceste măsuri sînt aplicate reprezentanţilor lui.
    (4) Încălcarea de către debitor a dispoziţiilor alin. (2)
lit. e) are efectele prevăzute la art. 104.
    (5) La cererea motivată a debitorului, instanţa de insolvabilitate poate să suspende, ca măsură de asigurare, curgerea dobînzilor, a majorărilor sau a penalităţilor de orice fel, sau a oricăror alte cheltuieli aferente creanţelor născute anterior perioadei de observaţie.
    (6) Măsurile de asigurare acţionează pînă la data intentării procesului de insolvabilitate sau pînă la data respingerii cererii introductive, precum şi odată cu încheierea unei tranzacţii în modul stabilit de prezenta lege.
    (7) Instanţa de insolvabilitate este în drept să ridice, la cerere, printr-o încheiere motivată, măsurile de asigurare aplicate, pînă la apariţia circumstanţelor nominalizate la alin. (6), în modul stabilit de Codul de procedură civilă, cu excepţia instituirii administrării provizorii în perioada de observaţie a debitorului.
    Articolul 25. Statutul şi competenţa administratorului
                         provizoriu
    (1) Dacă instanţa de insolvabilitate nu dispune altfel, în perioada de observaţie organele de conducere ale debitorului nu pot emite decizii şi nu pot efectua operaţiuni şi plăţi fără acordul administratorului provizoriu, iar persoanele cu drept de reprezentare a debitorului nu pot încheia acte juridice fără participarea administratorului provizoriu.
    (2) Creditorii care au înaintat cerere introductivă ori administratorul provizoriu pot adresa oricînd instanţei de insolvabilitate o cerere pentru a i se ridica debitorului dreptul de administrare, avînd ca justificare pierderile continue din patrimoniul acestuia sau lipsa probabilităţii de realizare a unui plan raţional de activitate a întreprinderii şi/sau eschivarea acestuia de la executarea atribuţiilor sale.
    (3) În baza cererii şi a condiţiilor indicate la alin. (2), instanţa de insolvabilitate este în drept să dispună, printr-o încheiere care poate fi atacată cu recurs de către debitor, ridicarea totală sau parţială a dreptului debitorului de a administra întreprinderea odată cu desemnarea unui administrator provizoriu, indicînd şi condiţiile de exercitare a conducerii debitorului de către acesta. Din momentul înlăturării debitorului de la administrarea întreprinderii, atribuţiile de administrare şi de dispoziţie sînt cedate administratorului provizoriu sub supravegherea instanţei de insolvabilitate.
    (4) Instanţa de insolvabilitate examinează, în cel mult 10 zile lucrătoare, cererea prevăzută la alin. (2) într-o şedinţă la care sînt citaţi administratorul provizoriu, creditorii care au înaintat cererea introductivă şi reprezentantul debitorului. Neprezentarea părţilor citate legal nu împiedică judecarea cererii.
    (5) Principalele atribuţii şi drepturi ale administratorului provizoriu în cadrul prezentei legi sînt:
    a) întreprinderea de acţiuni pentru a se asigura păstrarea bunurilor debitorului şi integritatea lor;
    b) examinarea situaţiei economice a debitorului şi întocmirea unui raport de verificare a existenţei temeiurilor de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive;
    c) supravegherea operaţiunilor de gestionare a patrimoniului debitorului;
    d)  conducerea integrală, respectiv parţială, a activităţii debitorului în condiţiile prezentei legi, cu respectarea precizărilor stabilte expres de instanţa de insolvabilitate, şi în condiţiile de efectuare a plăţilor curente din contul patrimoniului debitorului;
    e) sesizarea de urgenţă a instanţei de insolvabilitate în cazul în care constată că nu există bunuri în patrimoniul debitorului ori că acestea sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate;
    f) verificarea creanţelor şi, după caz, formularea de contestaţii la ele, întocmirea tabelului preliminar al creanţelor;
    g) încasarea creanţelor, urmărirea încasării creanţelor referitoare la bunurile din patrimoniul debitorului sau la sumele de bani transferate de către debitor înainte de admiterea cererii introductive spre examinare;
    h) încheierea de tranzacţii, stingerea datoriilor, încetarea fidejusiunii, renunţarea la garanţiile reale cu condiţia confirmării de către instanţa de insolvabilitate;
    i) primirea remuneraţiei şi recuperarea cheltuielilor, confirmate de instanţa de insolvabilitate, suportate de administratorul provizoriu în activitatea sa;
    j) solicitarea şi primirea gratuită de la participanţii la proces, de la alte persoane, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, a informaţiilor şi explicaţiilor necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale, precum şi de la debitor a informaţiilor cu privire la veniturile lui şi la bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, inclusiv la bunurile ce se află în proprietate comună pe cote-părţi;
    k) accesul în spaţiile de serviciu ale debitorului şi studierea documentelor care se află acolo;
    l) adresarea către instanţa de insolvabilitate a solicitării de a dispune participarea organelor de drept la executarea atribuţiilor sale;
    m) sesizarea instanţei de insolvabilitate în legătură cu orice problemă care cere soluţionare din partea ei.
    (6) Cuantumul de remunerare a administratorului provizoriu îl stabileşte instanţa de insolvabilitate în mărime fixă, pentru fiecare lună de activitate efectiv lucrată şi confirmată documentar, care nu poate fi mai mică de coeficientul minim de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariilor de funcţie ale conducătorilor încadraţi în unităţile ce nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului în sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.
    (7) Pentru îndeplinirea atribuţiilor sale, administratorul provizoriu poate angaja specialişti. Numirea şi nivelul remuneraţiei lor se supun aprobării instanţei de insolvabilitate, cu excepţia cazurilor în care se stabileşte că remuneraţia se va face din contul administratorului provizoriu sau al creditorului care a depus cerere introductivă.
    (8) Atribuţiile administratorului provizoriu încetează în momentul desemnării administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de către instanţa de insolvabilitate sau al respingerii cererii introductive în lipsa temeiului de insolvabilitate.
    Articolul 26. Notificarea aplicării măsurilor de asigurare
    (1) Prin încheierea de admitere a cererii introductive spre examinare, instanţa de insolvabilitate dispune administratorului provizoriu să notifice imediat despre aplicarea măsurilor de asigurare în toate registrele publice, inclusiv în registrul de stat al persoanelor juridice şi în registrul de stat al întreprinzătorilor individuali, în registrul bunurilor imobile şi în alte registre în care se înscriu gajul, băncile, organele cadastrale teritoriale, autorităţile vamale, oficiile poştale, staţiile de cale ferată, depozitele portuare şi vamale, alte locuri de înmagazinare din circumscripţia în care debitorul îşi are sediul ori filiale sau reprezentanţe, pentru a sista orice operaţiune cu bunurile acestuia, cerîndu-le lor să îi predea corespondenţa debitorului şi orice alte comunicări sosite pe adresa lui.
    (2) În cel mult 10 zile lucrătoare de după desemnare, administratorul provizoriu trimite notificări tuturor creditorilor din evidenţa contabilă, prezentată de debitor în conformitate cu art. 27 alin. (3), pentru înaintarea creanţelor certe şi exigibile asupra patrimoniului debitorului şi prezentarea unei referinţe asupra cererii introductive.
    Articolul 27. Executarea măsurilor de asigurare
    (1) După desemnare, administratorul provizoriu întocmeşte şi prezintă instanţei de insolvabilitate, în termenul stabilit de aceasta, care nu va putea depăşi 45 de zile lucrătoare de la desemnarea sa, un raport cu privire la executarea măsurilor de asigurare, prin care să propună fie intentarea procedurii de insolvabilitate, fie intentarea procedurii simplificate a falimentului, ori prin care să constate solvabilitatea debitorului şi încetarea procesului. În funcţie de circumstanţele cauzei pe motive temeinice, instanţa poate prelungi termenul prevăzut cu cel mult 15 zile lucrătoare.
    (2) Instanţa de insolvabilitate va supune propunerea prevăzută la alin. (1) dezbaterii într-o şedinţă publică. În cadrul şedinţei de judecată, după ascultarea participanţilor la proces, instanţa va adopta o hotărîre prin care aprobă sau respinge, după caz, concluziile raportului supus dezbaterii, cu dispunerea, prin aceeaşi hotărîre, a intentării procesului de insolvabilitate sau a intentării procedurii simplificate a falimentului debitorului, sau va respinge cererea introductivă.
    (3) Debitorul are obligaţia de a transmite administratorului provizoriu, în cel mult 3 zile lucrătoare de la cerere, informaţiile solicitate de acesta, apreciate ca fiind necesare, cu privire la activitatea şi la patrimoniul său, precum şi documentele activităţii economice şi documentele de evidenţă contabilă, care vor fi reţinute de administratorul provizoriu spre documentare.
    [Art.27 al.(3) modificat prin LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647]
    (4) În cazul în care informaţiile şi documentele prevăzute la alin. (3) nu sînt prezentate de către membrii organelor de conducere ale debitorului, aceştia vor fi traşi la răspundere patrimonială subsidiară şi/sau penală, sau contravenţională, în modul stabilit de lege, iar administratorul provizoriu desemnat va reconstitui, în măsura posibilităţilor, informaţiile şi/sau documentele, cheltuielile urmînd a fi încasate din contul persoanelor culpabile.
    [Art.27 al.(4) modificat prin LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647]  
    [Art.27 al.(5) abrogat prin LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647]
    (6) În cazul înlăturării debitorului de la administrarea întreprinderii, administratorul provizoriu este obligat să vîndă bunurile perisabile sau bunurile supuse deprecierii iminente şi să depună la bancă în contul debitorului sumele realizate din aceste vînzări, informînd instanţa de insolvabilitate şi debitorul.
    (7) În perioada de observaţie a debitorului nu se afectează dreptul niciunui creditor de a invoca compensarea creanţei sale cu cea a debitorului asupra sa dacă, la data admiterii cererii introductive spre examinare, condiţiile prevăzute de lege în materie de compensare legală sînt îndeplinite.
    Articolul 28. Referinţa la cererea introductivă
    (1) În decursul a 2 zile lucrătoare de la adoptarea încheierii de admitere spre examinare a cererii introductive înaintate de creditor, instanţa de insolvabilitate va expedia debitorului cererea în copie.
    (2) În cel mult 10  zile calendaristice de la primirea copiei de pe cererea introductivă, debitorul prezintă instanţei de insolvabilitate o referinţă la cererea introductivă, prin care contestă sau recunoaşte existenţa stării de insolvabilitate. Dacă obiectează  faţă de starea de insolvabilitate şi dacă obiecţiile sînt recunoscute ulterior de instanţa de insolvabilitate ca fiind nejustificate, debitorul nu mai are dreptul să solicite procedură de restructurare.
    (3) Dacă, în urma examinării referinţei, constată  că debitorul nu este în stare de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate respinge cererea introductivă, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrare.
    (4) Dacă debitorul nu contestă prin referinţă, în termenul prevăzut la alin. (2), că este în stare de insolvabilitate şi îşi exprimă intenţia de a îşi restructura activitatea, instanţa de insolvabilitate adoptă o hotărîre de intentare a procedurii de insolvabilitate, obligîndu-l să prezinte un plan al procedurii de restructurare.
    (5) La referinţa faţă de cererea introductivă, debitorul anexează actele indicate la art. 17.
    (6) În cel mult 30 de zile calendaristice de la notificarea efectuată conform art. 26, creditorii prezintă o referinţă la cererea introductivă, prin care se opun intentării procesului de insolvabilitate ori se alătură cererii creditorului iniţial prin înaintarea creanţelor asupra patrimoniului debitorului. Rea-credinţa persoanei care a înaintat cererea introductivă trebuie dovedită de creditorul care se opune intentării procesului de insolvabilitate.
    (7) Referinţa debitorului şi/sau obiecţiile creditorilor care se opun intentării procesului de insolvabilitate vor fi soluţionate de instanţa de insolvabilitate odată cu examinarea raportului administratorului provizoriu într-o şedinţă publică, prin hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate sau de deschidere a procedurii simplificate a falimentului, sau de respingere a cererii introductive. O astfel de hotărîre, în afară de aprobarea sau de respingerea concluziilor raportului administratorului provizoriu, va prevedea în special mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile debitorului şi/sau ale creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate şi va confirma mărimea creanţelor creditorilor faţă de patrimoniul debitorului.
    (8) Lipsa de referinţă la cererea introductivă nu împiedică examinarea ei.
    Articolul 29. Tabelul preliminar al creanţelor
    (1) Creanţele faţă de patrimoniul debitorului vor fi înregistrate de administratorul provizoriu într-un tabel preliminar al creanţelor în funcţie de datele evidenţei contabile a debitorului şi în baza cererilor de admitere a creanţelor înaintate instanţei de către creditorii ale căror creanţe sînt anterioare datei de admitere a cererii introductive spre examinare.
    (2) Termenul-limită de depunere de către creditori în instanţa de insolvabilitate a referinţei asupra cererii introductive şi a cererii de admitere a creanţelor asupra patrimoniului debitorului va fi de maximum 30 de zile calendaristice de la data notificării. Termenul de verificare şi de consemnare a creanţelor în tabelul preliminar al creanţelor este de 15 zile lucrătoare.
    (3) Creanţele vor fi supuse verificării de către administratorul provizoriu, conform unei proceduri prevăzute în capitolul V secţiunea 1. Creanţele confirmate pe deplin sau parţial de administratorul provizoriu în urma verificării, trecute în tabelul preliminar, vor fi prezumate a fi valabile şi corecte.
    (4) Ca rezultat al verificării, administratorul provizoriu va întocmi şi va înregistra în instanţa de insolvabilitate, odată cu raportul ori separat, şi tabelul preliminar al creanţelor cuprinzînd toate creanţele asupra patrimoniului debitorului, precizînd că sînt: chirografare, garantate, sub condiţie, scadente sau nescadente şi arătînd pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor şi suma acceptată de administratorul provizoriu.
    (5) Creanţele introduse de administratorul provizoriu în tabelul preliminar se atribuie masei credale cu titlu provizoriu fără drept de vot.
    (6) Titularul de creanţe trecute în tabelul preliminar cu titlu provizoriu este decăzut, în ceea ce priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi:
    a) de a vota la adunarea creditorilor;
    b) de a participa la distribuirile de sume în cadrul restructurării şi/sau al lichidării debitorului;
    c) de a-şi realiza creanţele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor acestuia.
    (7) Perioada provizorie a creanţelor durează pînă la data confirmării lor în şedinţa de validare a creanţelor în cadrul  procesului de insolvabilitate sau al  procedurii simplificate a falimentului, cu înregistrarea acestora în tabelul definitiv al creanţelor.
    (8) Creanţele incluse în tabelul preliminar nu se contestă. Ele pot fi contestate după intentarea procesului de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului doar dacă au fost incluse în tabelul definitiv.
    (9) În partea nereglementată de prezentul articol se vor utiliza prevederile capitolului V secţiunea 1.
    Articolul 30. Acţiunile preliminare intentării procesului
                         de insolvabilitate. Hotărîrea instanţei de
                          insolvabilitate
    (1) Măsurile de pregătire preliminară a examinării cauzei privind insolvabilitatea debitorului le ia instanţa de insolvabilitate în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă şi cu cele ale prezentei legi.
    (2) Pentru urgentarea actelor procesuale, instanţa de insolvabilitate poate solicita audierea persoanelor identificate ca făcînd parte din administraţia societăţii, le poate solicita asistenţa şi concursul la efectuarea actelor de procedură, poate efectua orice alt act procesual necesar soluţionării cauzei.
    (3) Termenul de examinare a cauzei de intentare a procesului de insolvabilitate este de cel mult 60 de zile lucrătoare de la data admiterii cererii introductive spre examinare. În funcţie de circumstanţele cauzei şi de motivele temeinice, instanţa de insolvabilitate poate decide majorarea termenului de examinare a cauzei cu 15 zile lucrătoare.
    (4) După judecarea cererii introductive, instanţa de insolvabilitate adoptă una din următoarele hotărîri:
    a) se constată insolvabilitatea debitorului şi i se intentează proces de insolvabilitate;
    b) se constată insolvabilitatea debitorului şi i se intentează procedură simplificată a falimentului;
    c) se intentează procedură accelerată de restructurare a debitorului;
    d) se respinge cererea introductivă şi se refuză intentarea unui proces de insolvabilitate faţă de debitor.
    (5) Instanţa de insolvabilitate poate dispune totodată, prin încheiere, încetarea procesului judiciar în cazul încheierii unei tranzacţii sau al retragerii cererii introductive, precum şi în alte condiţii stabilite de lege.
    Articolul 31. Retragerea cererii introductive
    (1) Cererea introductivă poate fi retrasă de către deponent pînă la adoptarea unei hotărîri de intentare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii introductive.
    (2) Renunţarea la cererea introductivă nu privează persoanele care s-au alăturat acestei cereri de dreptul de a solicita examinarea pricinii în fond. În cazul în care debitorul sau creditorul renunţă la cererea introductivă, instanţa de insolvabilitate dispune încetarea procesului doar dacă renunţarea nu contravine legii şi nu încalcă drepturile şi interesele legitime ale altor persoane.
    Articolul 32.  Repartizarea cheltuielilor judiciare aferente
                          perioadei de observare a debitorului
    (1) Cheltuielile judiciare aferente perioadei de observare a debitorului privind taxa de stat, privind remunerarea administratorului provizoriu, privind notificarea, privind convocarea şedinţelor şi comunicarea actelor de procedură efectuate de administratorul provizoriu se suportă din patrimoniul debitorului. Prin tranzacţie se poate stabili o altă ordine de repartizare a cheltuielilor judiciare.
    (2) În cazul în care în patrimoniul debitorului nu există bunuri ori acestea sînt insuficiente pentru a se acoperi cheltuielile procesului de insolvabilitate, remunerarea administratorului provizoriu şi acoperirea cheltuielilor efectuate de acesta în perioada de observare a debitorului le suportă membrii organelor de conducere şi asociaţii, acţionarii sau membrii debitorului, în mod solidar.
    (3) În cazul în care instanţa de insolvabilitate respinge cererea introductivă în legătură cu lipsa temeiurilor de insolvabilitate a debitorului, cheltuielile prevăzute la alin. (1) se trec în mod solidar pe seama creditorilor care au adresat cererea introductivă şi a creditorilor care au susţinut-o prin referinţă depusă în cadrul procesului.
    (4) Modalitatea de repartizare a cheltuielilor judiciare şi a cheltuielilor de remunerare a administratorului provizoriu o stabileşte  instanţa de insolvabilitate într-o hotărîre sau încheiere emisă în urma examinării cauzei.
    Articolul 33. Prejudicierea reputaţiei comerciale
    Persoana care depune în mod intenţionat, fără existenţa unui temei de insolvabilitate, cerere de intentare a procesului de insolvabilitate contra debitorului pentru a îi prejudicia reputaţia comercială este obligată la plata despăgubirilor conform legii.
S e c ţ i u n e a  a  3-a
Procedura de insolvabilitate
    Articolul 34. Hotărîrea de intentare a procedurii de
                          insolvabilitate
    (1) Instanţa de insolvabilitate hotărăşte, în baza aprecierii temeiului de insolvabilitate şi a faptelor constatate în cadrul examinării cererii introductive, asupra intentării procedurii de insolvabilitate sau asupra respingerii cererii introductive.
    (2) Hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate devine executorie în momentul pronunţării. Dispozitivul hotărîrii se înmînează administratorului desemnat imediat.
    (3) Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate dă apreciere concluziilor din raportul administratorului provizoriu, prevede mărimea revendicărilor asupra cărora obiecţiile debitorului şi/sau ale creditorilor au fost respinse ori considerate ca fiind întemeiate, desemnează administratorul insolvabilităţii şi instituie, după caz, comitetul creditorilor.
    (4) În hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate se indică:
    a) denumirea/numele şi prenumele, sediul/adresa, codul fiscal, domeniul de activitate al debitorului;
    b) numele, prenumele, adresa administratorului insolvabilităţii;
    c) locul, data şi ora şedinţei de validare a mărimii creanţelor (şedinţa de validare) şi, după caz, locul, data şi ora adunării creditorilor de audiere a raportului administratorului insolvabilităţii (adunarea de raportare);
    d) ora intentării procesului de insolvabilitate.
    d) ora exactă a intentării procesului de insolvabilitate.
    [Art.34 al.(4), lit.d) modificată prin LP185 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.655; în vigoare 16.03.17]
    (5) Dispozitivul hotărîrii trebuie să conţină notificarea intentării procedurii de insolvabilitate care va cuprinde:
    a) termenul-limită de înregistrare a cererii de admitere a creanţelor, în vederea întocmirii tabelului definitiv, care va fi de pînă la 45 de zile calendaristice de la data intentării procedurii, precum şi un apel special adresat creditorilor garantaţi de a preciza neîntîrziat bunurile asupra cărora deţin un drept de preferinţă;
    b) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv, care nu va depăşi 15 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la lit. a);
    c) data şedinţei de validare a creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la lit. b).
    (6) Prin hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate va institui un comitet al creditorilor în modul prevăzut la art. 60 şi va împuternici administratorul insolvabilităţii să preia în posesiune şi administrare, inclusiv prin executare silită, bunurile ce aparţin masei debitoare.
    Articolul 35.  Publicitatea hotărîrii şi notificarea
                           creditorilor
    (1) Dispozitivul hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate se remite spre publicare de către administrator în termen de 2 zile lucrătoare din data adoptării, conform art. 7.
    (2) Instanţa de insolvabilitate afişează hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate în incinta sa, iar administratorul insolvabilităţii o expediază în mod obligatoriu debitorului, registrului de stat al persoanelor juridice şi registrului de stat al întreprinzătorilor individuali, inspectoratului  fiscal de stat teritorial, băncilor în care debitorul are conturi şi, după caz, registrelor în care se înregistrează gajul, organului cadastral teritorial, Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, registrelor de stat ale transporturilor, ministerului de ramură, altor instituţii şi autorităţi relevante, în fiecare caz concret.
    (2) Instanța de insolvabilitate expediază, imediat după adoptare, hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate debitorului, organului înregistrării de stat care ține Registrul de stat al persoanelor juridice şi Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali, inspectoratului fiscal de stat teritorial, băncilor în care debitorul are conturi şi, după caz, registrelor în care se înregistrează gajul, organului cadastral teritorial, Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare, registrelor de stat ale transporturilor, ministerului de ramură, altor instituţii şi autorităţi relevante în fiecare caz concret și afișează hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate în incinta sa.
    [Art.35 al.(2) în redacția LP185 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.655; în vigoare 16.03.17]
    (3) Hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate serveşte drept temei pentru introducerea menţiunilor în registrele respective. Din data primirii copiei de pe hotărîrea de intentare a procesului de insolvabilitate, instituţiile şi organele menţionate la alin. (2) înscriu consemnările cuvenite la rubrica debitorului sau a bunurilor debitorului şi sistează orice altă înregistrare legată de statutul juridic al debitorului sau al bunurilor lui. Din acest moment, orice înscriere privind înregistrarea sau modificarea statutului juridic al debitorului sau al bunurilor lui se va efectua doar la cererea administratorului insolvabilităţii.
    (3) Hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate serveşte drept temei pentru introducerea menţiunilor în registrele respective. Instituţiile şi organele menţionate la alin. (2) înscriu consemnările corespunzătoare la rubrica debitorului sau a bunurilor debitorului, cu indicarea datei intentării procedurii de insolvabilitate, şi din momentul în care au fost informate în condițiile alin. (2) privind intentarea procedurii de insolvabilitate sistează orice altă înregistrare legată de statutul juridic al debitorului sau al bunurilor lui. Din acest moment, orice înscriere privind înregistrarea sau modificarea statutului juridic al debitorului sau al bunurilor lui se va efectua doar la cererea administratorului insolvabilităţii.
    [Art.35 al.(3) modificat prin LP185 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.655; în vigoare 16.03.17]
    (4) Odată cu hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate, administratorul insolvabilităţii expediază o notificare tuturor creditorilor cunoscuţi pentru ca aceştia să înainteze creanţele faţă de debitorul insolvabil.
    Articolul 36.  Aplicarea procesului de insolvabilitate
                           faţă de moştenitorii debitorului decedat
    (1) Dacă debitorul persoană fizică decedează pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate va decide încetarea procesului.
    (2) Dacă debitorul persoană fizică decedează după intentarea procedurii de insolvabilitate, procesul va continua, moştenitorii luînd locul debitorului în proces chiar dacă au acceptat moştenirea în măsura în care pasivele nu depăşesc activele masei succesorale.
    (3) În cazul existenţei mai multor moştenitori, aceştia vor fi reprezentaţi în procesul de insolvabilitate de moştenitorul desemnat ca reprezentant al debitorului. Dacă un asemenea reprezentant nu este desemnat în termen de 10 zile de la data decesului debitorului, instanţa de insolvabilitate va desemna persoana care va reprezenta debitorul.
    Articolul 37.  Recursul împotriva hotărîrii de intentare
                          a procedurii de insolvabilitate sau de
                          respingere a cererii introductive
    (1) Hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate poate fi atacată cu recurs de către debitor.
    (2) Hotărîrea de respingere a cererii introductive poate fi atacată cu recurs de către participanţii la proces.
    (3) Hotărîrea cu privire la respingerea cererii introductive nu afectează consecinţele acţiunilor legale întreprinse de administratorul provizoriu sau ale acţiunilor legale întreprinse faţă de acesta.
    (4) Respingerea cererii introductive nu împiedică depunerea ulterioară a unei noi cereri introductive în cazul întrunirii condiţiilor prevăzute la art. 18.
    Articolul 38.  Efectele respingerii cererii introductive
                          sau ale admiterii recursului
    (1) Din data respingerii cererii introductive ca fiind neîntemeiată sau admiterii recursului şi casării integrale a hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate cu respingerea cererii introductive, actele de asigurare sau de executare efectuate în temeiul unei astfel de hotărîri sau încheieri pierd puterea legală dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. Instanţa de fond notifică despre hotărîre sau încheiere instituţiile şi organele indicate la art. 35 alin. (2).
    (1) Din data respingerii cererii introductive ca fiind neîntemeiată sau admiterii recursului şi casării integrale a hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate cu respingerea cererii introductive, actele de asigurare sau de executare efectuate în temeiul unei astfel de hotărîri sau încheieri pierd puterea legală dacă instanţa de recurs nu dispune altfel. Instanţa de fond notifică imediat despre hotărîre sau încheiere instituţiile şi organele indicate la art. 35 alin. (2).
    [Art.38 al.(1) modificat prin LP185 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.655; în vigoare 16.03.17]
    (2) În cazul în care instanţa de recurs admite recursul şi modifică hotărîrea primei instanţe de intentare a procesului de insolvabilitate sau o casează parţial, sau pronunţă o nouă hotărîre fără a restitui pricina spre rejudecare şi fără  a respinge cererea introductivă, măsurile de asigurare şi actele de executare efectuate se menţin în vigoare în măsura în care instanţa de recurs nu prevede altfel. În acest caz, procedura de insolvabilitate va fi continuată în acelaşi complet de judecată şi între aceiaşi participanţi, cu excepţiile, modificările şi corectările prevăzute de instanţa de recurs. Aceleaşi prevederi se aplică şi în cazul casării de către instanţa de recurs a hotărîrii de respingere a cererii introductive.
    (3) În cazul în care instanţa de recurs admite recursul şi casează integral sau parţial hotărîrea, restituind pricina spre judecare în primă instanţă, actele de asigurare şi de executare aplicate în cadrul procedurii se menţin în vigoare în măsura în care instanţa de recurs nu prevede altfel. În acest caz, pricina va fi examinată de un alt complet de judecată.
S e c ţ i u n e a  a  4-a
Masa debitoare. Creanţele şi clasele creditorilor
    Articolul 39. Componenţa masei debitoare
    (1) Masa debitoare cuprinde toate bunurile debitorului la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi cele pe care acesta le dobîndeşte şi le recuperează pe parcursul procesului.
    (2) Proprietatea deţinută de debitor în comun cu terţii este raportată cu titlu provizoriu la masa debitoare, indiferent de acordurile încheiate între ei. În caz de litigiu între coproprietarii bunului inclus în masa debitoare, partajarea se face într-un proces separat de către instanţa de insolvabilitate  pe al cărei rol se află cauza. Debitorul răspunde pentru obligaţii doar cu partea sa din proprietatea comună.
    (3) Bunurile aflate în proprietatea comună în devălmăşie a soţilor se includ în masa debitoare. Debitorul răspunde pentru obligaţii doar cu partea sa din proprietatea comună în devălmăşie, urmînd ca instanţa de insolvabilitate să separe cota corespunzătoare din proprietatea comună în conformitate cu dispoziţiile Codului civil.
    Articolul 40. Bunurile care nu se includ în masa
                          debitoare
    (1) Nu se includ în masa debitoare bunurile scoase din circuitul civil, bunurile care, în conformitate cu  Codul de procedură civilă, nu sînt pasibile de executare silită şi drepturile patrimoniale inalienabile ale debitorului.
    (2) Dacă în masa debitoare există bunuri excluse din circuitul civil, administratorul insolvabilităţii notifică proprietarul lor. Acesta este obligat să ridice bunurile în termen de 30 de zile calendaristice din momentul notificării. În cazul încălcării acestui termen, proprietarul trebuie să restituie cheltuielile de întreţinere a bunurilor excluse din circuitul civil.
    (3) Fondul social de locuinţe, instituţiile preşcolare şi obiectivele de infrastructură comunală vor fi valorificate/lichidate în conformitate cu prezenta lege. În cazul în care bunurile nominalizate nu vor putea fi valorificate/lichidate, vor fi transmise autorităţilor administraţiei publice locale în modul prevăzut la alin. (2). Obligaţiile de întreţinere şi de menţinere în funcţiune a acestor obiective conform destinaţiei lor trec la autorităţile administraţiei publice locale la expirarea a 30 de zile de la notificarea lor despre acest fapt. Obiectivele sînt transmise necondiţionat în starea în care se află la data transmiterii lor. Finanţarea întreţinerii acestor obiective se efectuează de la bugetele respective.
    (4) În cazul valorificării şi/sau al lichidării fondului social de locuinţe, instituţiilor preşcolare şi obiectivelor de infrastructură comunală, autorităţile administraţiei publice locale au dreptul de preemţiune.
    (5) Un dintre condiţiile obligatorii ale  valorificării şi/sau lichidării fondului social de locuinţe, a instituţiilor preşcolare şi a obiectivelor de  infrastructură comunală este păstrarea  destinaţiei lor. În caz de nerespectare a destinaţiei lor, autoritatea administraţiei publice locale poate solicita instanţei de judecată anularea dreptului de proprietate al cumpărătorului sau al dobînditorului şi remiterea acestui drept către autoritatea administraţiei publice locale. În acest caz,  mijloacele băneşti achitate de cumpărător sau valoarea creanţei stinse dobînditorului vor fi restituite acestora de la bugetul autorităţii administraţiei publice locale care a solicitat anularea.
    Articolul 41. Destinaţia masei debitoare
    Masa debitoare serveşte la executarea creanţelor patrimoniale ale creditorilor.
    Articolul 42. Creditorii chirografari
    (1) Creditor chirografar este creditorul negarantat care, la momentul intentării procesului de insolvabilitate, are o creanţă patrimonială faţă de debitor.
    (2) Creanţa patrimonială a creditorului chirografar se consideră născută pînă la momentul intentării procesului de insolvabilitate în cazul în care raporturile pe care se bazează au apărut pînă la acest moment.
    Articolul 43.  Modul de executare a creanţelor
                          chirografare şi a cheltuielilor masei debitoare
    (1) Din masa debitoare se acoperă în primul rînd cheltuielile procesului de insolvabilitate şi obligaţiile masei debitoare.
    (2) Creanţele chirografare se împart în ranguri şi se plătesc în următoarea consecutivitate:
    1) creanţele din dăunarea sănătăţii sau din cauzarea morţii. Capitalizarea acestor creanţe se face conform Legii nr. 123-XIV din 30 iulie 1998 cu privire la capitalizarea plăţilor periodice;
    2) creanţele salariale faţă de angajaţi, cu excepţia persoanelor indicate la art. 247, şi remuneraţia datorată conform drepturilor de autor;
    3) creanţele pentru creditele acordate de Ministerul Finanţelor (suma principală, dobînda, comisionul de angajament, fondul de risc), creditele interne şi externe acordate cu garanţie de stat, impozitele şi alte obligaţii de plată la bugetul public naţional;
    4) creanţele de restituire (achitare) a datoriilor faţă de rezervele materiale ale statului;
    5) alte creanţe chirografare care nu sînt de rang inferior;
    6) creanţele chirografare de rang inferior care au următoarele clase:
    a) dobînda la creanţele creditorilor chirografari calculată după intentarea procesului;
    b) amenzile, penalităţile şi alte sancţiuni financiare (pecuniare), precum şi cele cauzate de neexecutarea obligaţiilor sau din executarea lor necorespunzătoare;
    c) creanţele din prestaţiile gratuite ale debitorului;
    d) creanţele legate de rambursarea creditelor de capitalizare şi/sau împrumuturile unui asociat, acţionar sau membru al debitorului ori ale persoanelor afiliate sau interdependente şi alte asemenea creanţe;
    e) creanţele salariale ale persoanelor indicate la art. 247.
    (3) Creanţele chirografare se execută conform rangului acestora. Creanţele următorului rang se execută numai după executarea în totalitate a creanţelor rangului precedent. În caz de insuficienţă a masei debitoare, distribuirea bunurilor în cadrul aceluiaşi rang se efectuează proporţional.
    (4) Prevederile alin. (3) se aplică în modul corespunzător şi la clasele de creditori de rang inferior.
    (5) Pentru asigurarea cheltuielilor viitoare ale procesului de insolvabilitate şi pentru asigurarea obligaţiilor masei debitoare se va constitui o rezervă a acestei mase, care nu va fi distribuită între creditori pînă la distribuirea finală. În caz de necesitate, rezerva destinată să acopere cheltuielile viitoare ale masei debitoare va fi majorată sau redusă la decizia comitetului creditorilor sau adunării creditorilor.
    Articolul 44. Efectul cesiunii creanţei
    În cazul cesiunii creanţei, natura şi rangul creanţei nu se modifică.
    Articolul 45.  Creanţele neajunse la scadenţă, creanţele
                           condiţionate şi creanţele privind prestaţiile
                           periodice
    (1) Creanţele neajunse la scadenţă se consideră scadente din momentul intentării procesului de insolvabilitate.
    (2) Dacă nu sînt producătoare de dobîndă, la creanţele specificate la alin. (1) se calculează dobîndă egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei. Astfel, ele se vor reduce la suma ce corespunde valorii creanţei minus dobînda legală de la data intentării procesului de insolvabilitate şi pînă la scadenţa creanţei.
    (3) În procesul de insolvabilitate, creanţele sub condiţie rezolutorie se consideră drept creanţe necondiţionate chiar dacă condiţia nu a survenit.
    (4) La calcularea creanţelor aferente prestaţiilor periodice a căror sumă şi a căror perioadă sînt determinate se ia în considerare suma care rezultă din mărimea prestaţiilor neefectuate minus dobînda legală calculată din data intentării procesului de insolvabilitate şi pînă la data ultimei prestaţii.
    Articolul 46. Răspunderea debitorilor solidari
    (1) Creditorul căruia, pentru aceeaşi prestaţie, îi sînt datori debitori solidari poate cere oricărui dintre ei achitarea întregii sume pe care acesta o datorează la momentul intentării procesului de insolvabilitate.
    (2) Debitorii solidari şi fidejusorul pot înainta creanţele pe care aceştia ar putea să le aibă din executarea creanţelor creditorului pe viitor faţă de debitorul aflat în proces de insolvabilitate numai dacă creditorul nu a înaintat creanţele sale în procesul de insolvabilitate.
    Articolul 47. Recalcularea creanţelor
    Creanţele patrimoniale care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării urmează să fie calculate la valoarea determinată la momentul intentării procesului de insolvabilitate.
    Articolul 48. Separarea şi partajarea patrimoniului
    (1) Persoana care, în baza unui drept real sau personal, poate demonstra că bunul nu poate fi inclus în masa debitoare nu este creditor chirografar. În acest caz, persoana înaintează administratorului insolvabilităţii/lichidatorului o cerere de separare a bunului din masa debitoare sau de partajare a  patrimoniului din proprietatea comună deţinută împreună cu debitorul.
    (2) Persoana este obligată să indice în cererea indicată la alin. (1) titlul în a cărui bază cere separarea sau partajarea masei debitoare, bunurile care urmează a fi separate sau partajate, evaluarea lor, locul unde se află, persoana care le deţine sau le administrează.
    (3) În caz  de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate, la cererea persoanei interesate, va stabili bunurile supuse separării sau partajării, calitatea de proprietar sau de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele, născute din starea de proprietate comună, pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, sarcinile moştenirii.
    (4) Instanţa de insolvabilitate va face separarea sau partajarea în natură a masei debitoare prin formarea unor loturi de atribuire. În cazul în care nu sînt egale în valoare, loturile se întregesc printr-o sumă de bani. La formarea şi la atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama de acordul părţilor, de mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăruia ca urmare a separării sau a partajării masei debitoare, de natura bunurilor, de domiciliul şi de ocupaţia părţilor, de faptul că unii coproprietari, înainte de a se cere separarea sau partajarea, au făcut construcţii, îmbunătăţiri sau altele asemenea cu acordul coproprietarilor.
    (5) Dacă pentru formarea loturilor de atribuire sînt necesare operaţii de măsurare, de evaluare şi altele asemenea, instanţa de insolvabilitate poate dispune, prin încheiere, efectuarea unei expertize, care va evalua, va arăta criteriile de separare sau de partajare a masei debitoare şi va constata comoditatea  separării sau partajării în natură sau în alt mod a bunurilor, formînd loturi ce urmează a fi atribuite.
    (6) În cazul în care separarea sau partajarea în natură a unui bun nu este posibilă ori ar cauza o scădere importantă a valorii lui, ori i-ar modifica în mod păgubitor destinaţia economică,  instanţa de insolvabilitate poate, prin încheiere, să raporteze cu titlu provizoriu întregul bun la masa debitoare, stabilind termenul în care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este obligat să achite sumele ce reprezintă contravaloarea bunului sau valoarea unei cote-părţi din el cuvenite solicitantului separării sau partajării.
    (7) Dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul achită în termen sumele cuvenite solicitantului separării sau partajării bunului din masa debitoare, instanţa de  insolvabilitate  va atribui, prin hotărîre asupra fondului,  în proprietatea  debitorului întregul bun incluzîndu-l în masa debitoare.
    (8) În cazul în care solicitantului separării sau partajării masei debitoare nu i s-au achitat în termen sumele cuvenite, instanţa de insolvabilitate va dispune prin încheiere vînzarea întregului bun în modul prevăzut de prezenta lege.
    (9) Sumele achitate de administratorul insolvabilităţii/lichidator sau de persoana care solicită separarea bunului, sau de unul dintre coproprietari pentru ceilalţi, precum şi sumele rezultate din vînzarea bunului vor fi împărţite de către instanţa de insolvabilitate potrivit dreptului real sau dreptului personal al fiecărui proprietar sau coproprietar.
    Articolul 49. Compensarea în cazul separării
    (1) Dacă bunul pasibil de separare a fost înstrăinat de către debitor pînă la intentarea procesului de insolvabilitate sau de către administratorul insolvabilităţii/ lichidator după intentarea acestui proces, persoana cu drept de separare este îndreptăţită la cesiunea contraprestaţiei dacă ultima nu a fost efectuată.
    (2) Persoana cu drept de separare poate pretinde contraprestaţie dacă aceasta poate fi distinsă în masa debitoare.
    Articolul 50. Creditorii garantaţi
    (1) Creditorii cu drept de gaj convenţional sau legal asupra unui bun din masa debitoare sînt îndreptăţiţi la satisfacerea prioritară a capitalului împrumutat, a dobînzii şi a cheltuielilor aferente din contul bunului gajat.
    (2) Prevederea alin. (1) se aplică şi:
    a) creditorului care deţine un bun sau un titlu în asigurarea dreptului său;
    b) creditorului care are un drept de retenţie;
    c) creanţelor persoanelor fizice, născute din contracte de investire în construcţia de locuinţe.
    Articolul 51. Pierderea statutului de creditor garantat
    În cazul în care renunţă la dreptul lor de executare prioritară a creanţei sau în cazul în care creanţa garantată nu este executată integral din valoarea bunului gajat, creditorii indicaţi la art. 50 devin creditori chirografari pentru creanţa care nu mai este prioritară sau pentru partea creanţei neacoperită în mod prioritar.
    Articolul 52. Cheltuielile procesului de insolvabilitate,
                          alte obligaţii ale masei debitoare
    (1) Cheltuielile procesului de insolvabilitate includ:
    a) cheltuielile de judecată;
    b) remuneraţia şi cheltuielile administratorului provizoriu, ale administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, dacă au fost prevăzute.
    (2) Alte obligaţii ale masei debitoare sînt:
    a) obligaţiile ce rezultă din acţiunile de administrare, de valorificare şi de distribuţie a masei debitoare ale administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, inclusiv impozitele, taxele, alte obligaţii de plată care nu ţin de cheltuielile procesului;
    b) obligaţiile din contractele bilaterale în măsura în care executarea lor trebuie făcută în interesul masei debitoare sau a căror executare urmează să fie efectuată după intentarea procesului de insolvabilitate;
    c) obligaţiile din îmbogăţirea fără temei a masei debitoare.
    (3) Obligaţiile rezultate din acţiunile şi din actele administratorului provizoriu căruia i s-a transmis dreptul de dispoziţie asupra bunurilor debitorului sînt considerate obligaţii ale masei debitoare după intentarea procesului de insolvabilitate. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul contractelor cu executare consecutivă, în măsura în care administratorul provizoriu cere contraprestaţia în interesul bunurilor administrate.
    (4) Dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul continuă contractul debitorului încheiat pînă la intentarea procesului de insolvabilitate, pentru partea prestaţiei executată pînă la intentarea procesului de insolvabilitate creditorul are dreptul la o creanţă chirografară. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul în care creditorul, la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, a executat după intentarea procesului de insolvabilitate o obligaţie faţă de debitor ce trebuia executată pînă la intentare.
    Articolul 53. Reprezentarea drepturilor creditorilor
    (1) În cadrul derulării procedurilor de insolvabilitate, interesele tuturor creditorilor sînt reprezentate de adunarea creditorilor şi de comitetul creditorilor, instituite în baza prezentei legi. Din momentul admiterii cererii introductive spre examinare, creditorii nu mai pot solicita debitorului executarea creanţelor în mod individual.
    (2) Toate acţiunile împotriva debitorului sînt exercitate în numele creditorilor de către adunarea creditorilor şi de comitetul creditorilor, cu excepţia cazurilor în care prezenta lege prevede în mod expres exercitarea dreptului de către creditor în mod individual.
    (3) Îndreptăţit să participe la procedurile de insolvabilitate este acel creditor care a formulat şi căruia i s-a validat, total sau parţial, o cerere de înaintare a creanţei prin includere  în tabelul definitiv al creanţelor şi care are dreptul de a participa şi de a vota  la adunarea creditorilor, inclusiv asupra unui plan de restructurare, de a fi desemnat în calitate de membru al comitetului creditorilor, de a participa la distribuţiile de fonduri rezultate din restructurarea debitorului sau din lichidarea masei debitoare, de a fi informat sau notificat cu privire la desfăşurarea procedurilor şi de a participa la orice altă procedură reglementată de prezenta lege.
S e c ţ i u n e a  a  5-a
Organele creditorilor
§ 1. Adunarea creditorilor
    Articolul 54. Atribuţiile adunării creditorilor
    (1) Adunarea creditorilor are următoarele atribuţii exclusive:
    a) stabileşte componenţa numerică şi atribuţiile comitetului creditorilor, alege membrii acestui comitet şi hotărăşte încetarea anticipată a împuternicirilor acestora, stabileşte periodicitatea plăţii soldei, a retribuţiilor stimulative şi modul de compensare a cheltuielilor de exercitare a funcţiei de membru al comitetului creditorilor, decide asupra tragerii la răspundere a membrilor lui;
    b) decide asupra sistării activităţii debitorului şi lichidării lui, aprobă planul de restructurare a acestuia;
    c) prezintă instanţei de insolvabilitate propuneri referitor la instituirea de restricţii în activitatea debitorului şi în gestionarea de către acesta a patrimoniului său;
    d) supraveghează activitatea administratorului insolvabilităţii şi/sau a lichidatorului, examinînd rapoartele lor, solicită instanţei de insolvabilitate destituirea şi înlocuirea lor în cazurile stabilite de prezenta lege;
    e) poate cere oricînd administratorului insolvabilităţii/lichidatorului explicaţii, informaţii sau rapoarte despre starea de lucruri şi despre administrarea masei debitoare. Dacă nu există un comitet al creditorilor, adunarea poate verifica soldul şi rulajul banilor în conturile de acumulare sau poate numi o persoană pentru o astfel de verificare;
    f) decide asupra încheierii tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art. 69, asupra termenelor şi a formei de vînzare a bunurilor debitorului, precum şi a preţului iniţial de vînzare a acestor bunuri în cadrul tranzacţiilor de proporţii;
    g) verifică legalitatea şi oportunitatea hotărîrilor comitetului creditorilor adoptate în perioada de raportare şi, după caz, ia decizii cu privire la anularea sau la suspendarea acestora.  Examinează darea de seamă a comitetului pe marginea controalelor şi a reviziilor care au fost iniţiate de adunarea creditorilor;
    h) aprobă distribuirea intermediară şi finală a masei debitoare;
    i) decide asupra modului, formei şi termenelor de convocare şi de desfăşurare a adunării creditorilor;
    j) rezolvă alte probleme privind desfăşurarea procedurilor de insolvabilitate, stabilite expres de prezenta lege.
    (2) Atribuţiile exclusive ale adunării creditorilor nu pot fi transmise unor alte organe sau persoane.
    (3) Adunarea creditorilor nu este în drept să examineze şi să rezolve probleme care, conform legii, sînt atribuite administratorului insolvabilităţii şi/sau lichidatorului, sau debitorului, cu excepţia cazurilor în care au fost incluse în ordinea de zi a adunării creditorilor la iniţiativa acestor organe sau persoane.
    (4) În cazul în care comitetul creditorilor, debitorul, administratorul insolvabilităţii şi/sau lichidatorul nu pot soluţiona o problemă ce ţine de atribuţiile lor sau în cazul apariţiei unor litigii legate de soluţionarea unei probleme din competenţa acestora, persoana interesată este în drept să iniţieze delegarea problemelor spre examinare şi soluţionare adunării creditorilor.
    Articolul 55. Convocarea adunării creditorilor
    (1) Adunarea creditorilor se convoacă de către administratorul insolvabilităţii sau, după caz, de către lichidator. Secretariatul adunării creditorilor se află în sarcina administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, dacă adunarea nu dispune altfel.
    (2) Adunarea creditorilor se convoacă în cazurile prevăzute expres de lege şi ori de cîte ori este necesar.
    (3) Informaţia despre data, ora, locul şi ordinea de zi a adunării creditorilor se expediază fiecărui creditor sau reprezentantului său legal sub formă de aviz, împreună cu buletinul de vot, în termen de 5 zile de la data adoptării hotărîrii de convocare. În cazul în care cheltuielile poştale de înştiinţare a creditorilor depăşesc cheltuielile de publicare, persoana care convoacă adunarea creditorilor informează creditorii printr-un singur aviz, publicat în modul stabilit la art. 6, în cel mult 5 zile de la data adoptării hotărîrii de convocare. Perioada dintre data expedierii  avizului sau a publicării informaţiei despre convocarea adunării creditorilor şi data convocării nu trebuie să depăşească 15 zile şi nu trebuie să fie mai mică de 7 zile.
    (4) Adunarea creditorilor poate fi convocată şi la cererea comitetului creditorilor, la cererea creditorilor ale căror creanţe reprezintă cel puţin 10% din suma totală a creanţelor validate cu drept de vot sau în temeiul unei încheieri a instanţei de insolvabilitate.
    (5) În cererea de convocare a adunării creditorilor vor fi formulate chestiunile ce urmează a fi incluse în ordinea de zi a adunării şi va fi semnată de persoanele care cer convocarea. În termen de 5 zile de la data primirii cererii de convocare, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este obligat să adopte o hotărîre privind convocarea adunării creditorilor şi să informeze creditorii despre convocarea acesteia sau despre hotărîrea privind refuzul de a o convoca. În termen de 3 zile de la data adoptării, hotărîrea va fi expediată persoanelor care cer convocarea. Dacă, în termenul prevăzut, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul nu a emis nicio decizie, persoanele care au depus cererea de convocare sînt în drept să convoace singuri, pe cont propriu, adunarea creditorilor în modul stabilit de prezenta lege şi/sau să conteste în instanţă de insolvabilitate acţiunile administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. Dacă adunarea creditorilor declară întemeiată convocarea adunării, cheltuielile aferente ei se compensează din contul masei debitoare, iar dacă este neîntemeiată, cheltuielile se suportă de persoana care a convocat adunarea.
    (6) Avizul privind convocarea adunării creditorilor trebuie să cuprindă ordinea ei de zi. Orice hotărîre a adunării creditorilor asupra unei chestiuni neincluse în ordinea de zi este nulă, cu excepţia cazului în care la adunare participă titularii tuturor creanţelor cu drept de vot.
    (7) Persoana care a convocat adunarea creditorilor este obligată să acorde acestora posibilitatea de a lua cunoştinţă de materialele aferente ordinii ei de zi cu cel puţin 3 zile înainte de adunare. Potrivit hotărîrii de convocare, materialele menţionate pot fi, de asemenea, expediate fiecărui creditor sau reprezentant legal.
    (8) Pentru validarea creanţelor, creditorii se convoacă la data fixată de către instanţa de insolvabilitate prin hotărîre de intentare a procesului de insolvabilitate. Şedinţa de judecată în care se validează creanţele înaintate de creditori faţă de patrimoniul debitorului se numeşte şedinţă de validare şi are loc sub conducerea instanţei de insolvabilitate.
    (9) Adunarea la care titularii creanţelor validate cu drept de vot decid, de regulă, în baza unui raport al administratorului insolvabilităţii desfăşurarea de mai departe a procesului de insolvabilitate (adunarea de raportare) se convoacă în cel mult 30 de zile din data şedinţei de validare. Această şedinţă poate avea loc la aceeaşi dată cu adunarea de raportare.
    (10) După aprobarea tabelului definitiv, prima adunare a creditorilor este prezidată de administratorul insolvabilităţii. Acesta, conform tabelului de creanţă aprobat, întocmeşte lista creditorilor cu drept de vot şi o prezintă spre semnare creditorilor prezenţi la adunare pentru determinarea cvorumului; întocmeşte şi prezintă spre aprobare ordinea de zi, care poate fi modificată şi completată de adunare sau la cererea unui creditor cu drept de vot; întocmeşte buletinele de vot, după caz,  şi procesele-verbale de votare, precum şi procesul-verbal al adunării.
    Articolul 56. Desfăşurarea adunării creditorilor
    (1) Adunarea creditorilor se desfăşoară cu prezenţa creditorilor, prin corespondenţă sau în formă mixtă. Adunarea creditorilor de raportare şi şedinţa de validare nu pot avea loc prin corespondenţă.
    (2) Scrisoarea prin care se exprimă votul prin corespondenţă  se semnează de creditor, semnătura fiind legalizată de notarul public ori certificată şi atestată de conducătorul persoanei juridice, sau în format electronic, pe care se aplică semnătura electronică (digitală) în conformitate cu Legea nr. 264-XV din 15 iulie 2004 cu privire la documentul electronic şi semnătura digitală, şi se comunică prin orice mijloc, pînă în ziua stabilită pentru exprimarea votului, administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau persoanei care a convocat adunarea.
    (3) Pentru a participa nemijlocit la adunarea care se desfăşoară în prezenţa creditorilor sau în formă mixtă, creditorii sau reprezentanţii lor sînt obligaţi să se înregistreze, contra semnătură, în lista creditorilor cu drept de vot la comisia de înregistrare,  constituită de persoana care a convocat adunarea şi care este nominalizată în avizul de convocare.
    (4) Dreptul creditorului de a participa la adunare poate fi exercitat personal, precum şi prin intermediul unui reprezentant. În al doilea caz, reprezentantul prezintă comisiei de înregistrare procura perfectată în modul stabilit de lege. Creditorul are dreptul să îşi înlocuiască în orice moment reprezentantul şi să participe personal la adunare.
    (5) Persoana care a convocat adunarea creditorilor este obligată să întocmească o listă a creditorilor cu drept de vot conform datelor din ultimul tabel de creanţe validate, anexat la dosarul judiciar, să prezinte lista  respectivă în instanţă de insolvabilitate, care urmează să o confirme în termen de 2 zile lucrătoare. Data la care se întocmeşte lista creditorilor cu drept de vot nu poate preceda data adoptării hotărîrii de convocare a adunării.
    (6)  Lista creditorilor cu drept de vot va cuprinde:
    a) data la care a fost întocmită;
    b) numele şi prenumele/denumirile creditorilor, domiciliul/sediul, codul lor fiscal;
    c) datele despre reprezentanţii legali ai creditorilor sau despre mandatari;
    d) rangul şi valoarea creanţelor cu drept de vot care aparţin creditorilor;
    e) semnătura persoanei care a întocmit lista creditorilor cu drept de vot;
    f) semnătura judecătorului şi ştampila instanţei de insolvabilitate.
    (7) Lista creditorilor cu drept de vot poate fi modificată înainte de adunare de către persoana care a convocat adunarea numai în cazul:
    a) restabilirii şi/sau al validării definitive de către instanţa de insolvabilitate a drepturilor creditorilor neînscrişi în listă;
    b) corectării greşelilor comise la întocmirea listei;
    c) cesiunii creanţelor anterior adunării de către persoanele înscrise în listă, dacă documentele de cesiune au fost perfectate corect;
    d) stingerii anterior adunării a creanţei persoanei înscrise în listă.
    (8) În 24 de ore de la modificarea listei creditorilor cu drept de vot, persoana care a convocat adunarea creditorilor este obligată să prezinte lista modificată spre confirmare instanţei de insolvabilitate, care urmează să se expună în termenul indicat la alin. (5). În cazul modificării listei în ziua adunării creditorilor, modificările se prezintă instanţei de insolvabilitate spre aprobare odată cu procesul-verbal al adunării.
    (9) După înregistrarea creditorilor prezenţi la adunare în lista creditorilor cu drept de vot, aceasta va fi semnată de membrii comisiei de înregistrare şi va fi remisă preşedintelui adunării, ales imediat după deschiderea ei din rîndul creditorilor participanţi la adunare.
    (10) Atribuţiile de secretar al adunării creditorilor, responsabil de corespunderea procesului-verbal opţiunilor şi hotărîrilor adoptate de adunare, sînt exercitate de administratorul insolvabilităţii/lichidator sau, după caz, de o persoană invitată de preşedintele adunării din rîndul creditorilor.
    (11) La adunarea creditorilor, salariaţii debitorului pot fi reprezentaţi de un delegat din rîndul lor, care va vota pentru întreaga valoare a creanţelor, ce constau din salarii şi alte drepturi băneşti.
    (12) Desfăşurarea adunării creditorilor şi hotărîrile ei se includ în procesul-verbal, semnat de preşedintele, de secretarul adunării, de administratorul insolvabilităţii/lichidator. La expunerea hotărîrilor adunării se menţionează opiniile separate declarate.
    (13) În procesul-verbal al adunării creditorilor se consemnează:
    a) data, ora şi locul adunării;
    b) cuantumul total al creanţelor cu drept de vot înregistrate în tabelul de validare a creanţelor;
    c) numărul de creanţe cu drept de vot reprezentate la adunare;
    d) numele şi prenumele preşedintelui şi secretarului adunării;
    e) ordinea de zi;
    f) tezele principale ale cuvîntărilor pe marginea ordinii de zi, numele şi prenumele celor care au ţinut discursuri;
    g) hotărîrile adoptate;
    h) anexele la procesul-verbal (lista creditorilor cu drept de vot, dovada înştiinţării creditorilor despre convocarea adunării, actele de certificare a împuternicirilor reprezentanţilor creditorilor prezenţi la adunare, informaţia despre ţinerea adunării creditorilor adusă la cunoştinţă creditorilor şi textul buletinului de vot, procesul-verbal privind rezultatul votului, lista materialelor pentru ordinea de zi, textul discursurilor şi al opiniilor separate ale creditorilor la cererea acestora, dările de seamă şi rapoartele prezentate adunării creditorilor, exemplare ale  regulamentelor şi/sau ale altor acte aprobate de adunarea creditorilor, alte documente prevăzute în hotărîrea adunării creditorilor).
    (14) Prin grija administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau a unei alte persoane care a convocat adunarea, procesul-verbal se depune la dosarul cauzei în termen de 7 zile lucrătoare de la data adunării creditorilor.
    Articolul 57. Cvorumul adunării creditorilor
    (1) La adunarea creditorilor unde se soluţionează problemele valorificării masei debitoare negrevate cu garanţii, drept de vot au numai creditorii chirografari. Hotărîrea de valorificare a bunurilor afectate cu garanţii se ia numai de creditorii garantaţi. Creditorii chirografari de rang inferior nu au drept de vot.
    (2) În alte cazuri decît cele prevăzute la alin. (1), drept de vot au atît creditorii chirografari, cît şi creditorii garantaţi.
    (3) Adunarea creditorilor este deliberativă dacă, la momentul încheierii înregistrării, au fost înscrişi şi participă la adunare majoritatea simplă a creditorilor cu drept de vot care deţin mai mult de:
    a) 50% din valoarea totală a creanţelor chirografare validate – în cazurile prevăzute la alin. (1);
    b) 50% din valoarea totală a creanţelor validate – în alte cazuri decît cele prevăzute la alin. (2).
    (4) Valoarea totală a creanţelor prevăzute la alin. (3) se va determina:
    a) ulterior confirmării tabelului definitiv şi pînă la confirmarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din tabelul definitiv;
    b) ulterior confirmării tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din acesta.
    (5) În cazul în care creditorilor li se expediază buletine de vot, la stabilirea cvorumului şi la totalizarea rezultatului votării se ţine cont de voturile exprimate prin buletinele primite de persoana care a convocat adunarea cu cel puţin o zi înainte de adunarea creditorilor.
    (6) Dacă la adunarea creditorilor nu s-a întrunit numărul necesar de creditori cu drept de vot sau nu a fost reprezentată suma necesară de creanţe, adunarea creditorilor se va convoca repetat. Data convocării repetate a adunării creditorilor se stabileşte de cei prezenţi şi nu va fi mai devreme de 7 zile şi nu mai tîrziu de 15 de zile de la data la care a fost fixată adunarea care nu şi-a ţinut lucrările.
    (7) Despre adunarea creditorilor convocată repetat, creditorii care nu au fost prezenţi la cea care nu şi-a ţinut lucrările vor fi informaţi în aceeaşi formă, cel tîrziu cu 3 zile înainte de ţinerea adunării convocate repetat.
    (8) În cazul în care adunarea creditorilor se convoacă repetat, modificarea ordinii de zi nu se admite, cu excepţia situaţiei în care sînt prezenţi toţi creditorii cu drept de vot.
    (9) Adunarea creditorilor convocată repetat este deliberativă, indiferent de numărul creditorilor cu drept de vot prezenţi şi indiferent de valoarea creanţelor reprezentate, dacă toţi creditorii au fost notificaţi în modul şi în termenul stabilit despre data, ora, locul şi ordinea de zi.
    (10) Dacă legea nu prevede altfel, hotărîrile adunării creditorilor se adoptă cu votul majorităţii simple a creditorilor cu drept de vot prezenţi la adunare, cu condiţia ca aceştia să deţină mai mult de jumătate din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot reprezentate la adunare. Hotărîrile adunării creditorilor convocate repetat se iau cu majoritatea simplă din valoarea creanţelor creditorilor prezenţi la adunare. Hotărîrile adunării creditorilor privind alegerea comitetului creditorilor se adoptă prin vot cumulativ.
    (11) La adunarea creditorilor, votul poate fi deschis sau secret. La adunarea prin corespondenţă sau la adunarea mixtă, votul va fi numai deschis.
    (12) La adunarea creditorilor, votarea se face după principiul „un leu creanţă validată este egală cu un vot”. Asupra fiecărei chestiuni puse la vot, creditorul poate vota „pentru” ori „împotrivă”.  Voturile creditorilor care nu sînt exprimate în nici una dintre variantele de votare prevăzute se vor considera voturi exprimate „împotrivă”. La votarea hotărîrilor participă numai creditorii cu drept de vot în problemele respective.
    (13) Membrii comitetului creditorilor care deţin creanţe validate şi/sau reprezintă alţi creditori cu drept de vot participînd la adunare personal şi/sau în calitate de reprezentanţi ai creditorilor vor trebui să părăsească pe timpul votării adunarea creditorilor la care, prin vot deschis, se decid probleme privind:
    a) stabilirea cuantumului soldei, al retribuţiilor stimulative la totalizarea activităţii şi al compensaţiilor cheltuielilor de exercitare a funcţiei de membru al comitetului creditorilor şi periodicitatea plăţii lor;
    b) tragerea lor la răspundere sau exonerarea lor de răspundere;
    c) desemnarea componenţei numerice a comitetului creditorilor.
    (14) Prezenţa în şedinţă a membrilor comitetului creditorilor consemnaţi la alin. (13) se ia în considerare la stabilirea cvorumului, iar la constatarea rezultatului votării se consideră că aceste persoane s-au abţinut.
    (15) Dacă a votat împotriva hotărîrii, creditorul are dreptul să exprime opinie separată, care se va anexa la procesul-verbal al adunării creditorilor sau va fi consemnată în el.
    Articolul 58. Buletinul de vot
    (1) Votarea în cadrul adunării generale a creditorilor prin corespondenţă şi al adunării mixte, precum şi votarea secretă se fac cu buletin de vot a cărui formă şi al cărui text se aprobă de comitetul creditorilor.
    (2) La adunarea la care sînt prezenţi creditorii, buletinele de vot pot fi completate înainte de adunare şi prezentate la înregistrarea participanţilor la adunare sau nemijlocit în timpul adunării.
    (3) Buletinul de vot va cuprinde:
    a) denumirea integrală a firmei debitorului insolvabil şi procedura intentată lui;
    b) denumirea „Buletin de vot”;
    c) data, ora şi locul adunării creditorilor;
    d) formularea chestiunilor puse la vot şi succesiunea lor;
    e) datele fiecărui candidat la funcţia de administrator al procesului de insolvabilitate, de membru al comitetului creditorilor, numele şi prenumele acestora;
    f) variantele votului asupra fiecărei chestiuni puse la vot, exprimate prin cuvintele „pentru”, „contra”;
    g) modul de completare a buletinului – la votul cumulativ;
    h) numele şi prenumele/denumirea creditorului – la votul deschis;
    i) rangul şi valoarea creanţelor cu drept de vot ce aparţin creditorului;
    j) termenul de restituire a buletinului.
    (4) La completarea buletinului de vot, creditorul sau reprezentantul lui, în dreptul fiecărei chestiuni puse la vot, va lăsa doar una din variantele prevăzute ale votului.
    (5) Dacă votul este deschis, buletinul va fi semnat de creditor sau de reprezentantul lui. Dacă votul este dat prin corespondenţă, semnătura creditorului sau a reprezentantului său legal va fi autentificată în modul stabilit.
    (6) Supravegherea colectării buletinelor de vot şi numărarea voturilor date prin corespondenţă şi în formă mixtă se efectuează de către persoana care a convocat adunarea, dacă adunarea nu a dispus altfel.
    (7) La numărarea voturilor date prin buletine de vot se iau în considerare voturile exprimate asupra problemelor în dreptul cărora votantul a lăsat în buletin numai una din variantele posibile de vot.
    (8) La adunarea creditorilor mixtă, buletinele de vot vor fi prezentate în termenul indicat în buletin sau în timpul votării cu prezenţa creditorilor.
    (9) Rezultatul votării se consemnează într-un proces-verbal, semnat de preşedintele şi de secretarul prezenţi la adunare.
    (10) După perfectarea procesului-verbal privind rezultatul votului şi a procesului-verbal al adunării creditorilor, buletinele de vot se sigilează şi se depun la dosarul respectiv.
    (11) Rezultatul votării în adunarea la care sînt prezenţi creditorii se anunţă în aceeaşi adunare, iar rezultatul votării prin corespondenţă sau al votării mixte se anunţă suplimentar într-un aviz şi/sau intr-o informaţie despre rezultatul votului.
    (12) Hotărîrea adunării creditorilor intră în vigoare la data anunţării rezultatului votării, dacă legislaţia în vigoare sau hotărîrea adunării nu prevede un alt termen de intrare a ei în vigoare. Hotărîrile adoptate de adunarea creditorilor sînt obligatorii pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator, pentru reprezentantul debitorului şi membrii comitetului creditorilor, pentru toţi creditorii, atît cei prezenţi, cît şi cei care au lipsit de la adunare.
    Articolul 59. Anularea hotărîrii adunării creditorilor
    (1) Hotărîrea adunării creditorilor poate fi anulată de instanţa de insolvabilitate pentru încălcări de procedură, la cererea administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului sau a reprezentantului debitorului, precum şi pentru motive de ilegalitate, la cererea creditorilor care:
    a) au votat împotriva hotărîrii, faptul fiind consemnat în procesul-verbal al adunării;
    b) nu au fost admişi la adunare fără temei legal sau nu au fost înştiinţaţi în modul stabilit de prezenta lege despre data, ora şi locul adunării;
    c) sînt lezaţi în drepturi printr-o hotărîre asupra unei chestiuni care nu figura pe ordinea de zi a adunării creditorilor sau prin faptul că adunarea a avut loc fără cvorumul stabilit de lege, cu încălcarea cotelor de voturi.
    (2) Cererea prevăzută la alin. (1) se depune la dosarul cauzei în termen de 5 zile calendaristice de la data luării cunoştinţei de procesul-verbal al adunării creditorilor şi se soluţionează în şedinţă publică în cel mult 10 zile lucrătoare, cu citarea celui care a introdus cererea, a administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului şi a preşedintelui adunării creditorilor.
    (3) Anularea hotărîrii adunării creditorilor trebuie adusă la cunoştinţă tuturor creditorilor. Încheierea de anulare poate fi atacată cu recurs de orice creditor chirografar sau creditor garantat. Încheierea de respingere a cererii de anulare poate fi atacată cu recurs de către solicitant.
§ 2. Comitetul creditorilor
    Articolul 60. Constituirea comitetului creditorilor
    (1) După intentarea procesului de insolvabilitate şi pînă la prima adunare a creditorilor, instanţa de insolvabilitate poate institui, în raport cu numărul creditorilor din tabelul preliminar de creanţe, un comitet al creditorilor din 3 sau  5 reprezentanţi ai creditorilor cu cele mai mari ca valoare creanţe garantate sau creanţe chirografare.
    (2) Membrii comitetului creditorilor vor alege preşedintele lui. Comitetul creditorilor va fi citat în persoana preşedintelui, iar în lipsa acestuia, în persoana  oricărui membru.
    (3) Dacă, din cauza numărului restrîns de creditori, instanţa de insolvabilitate nu consideră necesară constituirea unui comitet al creditorilor, atribuţiile acestuia vor fi exercitate de adunarea creditorilor sau de un reprezentant  al creditorilor desemnat de adunare sau, după caz, numit de instanţa de insolvabilitate.
    (4) La prima lor adunare, creditorii pot decide menţinerea sau dizolvarea comitetului instituit de instanţa de insolvabilitate. În cazul dizolvării, adunarea creditorilor alege un comitet din 3 sau 5 persoane fizice, reprezentanţi ai creditorilor garantaţi şi ai creditorilor chirografari, dintre primii 10 creditori luaţi în ordinea valorii fiecărui rang de creanţă, care se oferă voluntar, sau, după caz, dintre persoane fizice terţe propuse spre votare de creditorii cu drept de vot. În calitate de membru al comitetului creditorilor pot fi aleşi şi funcţionari publici. Un creditor are dreptul să înainteze un singur candidat la funcţia de membru al comitetului creditorilor. Comitetul desemnat va înlocui comitetul instituit de instanţa de insolvabilitate.
    (5) Dacă pentru alegerea comitetului nu s-au întrunit majoritatea necesară de voturi, se menţine comitetul instituit de instanţa de insolvabilitate. La propunerea administratorului insolvabilităţii sau a celorlalţi membri ai comitetului, instanţa consemnează prin încheiere modificarea componenţei acestuia, astfel încît criteriul de reprezentare a tuturor rangurilor de creanţe să fie respectat în toate fazele procedurii.
    (6) Comitetul creditorilor ales de adunarea creditorilor are mandat pentru întreaga perioadă de derulare a procedurii faţă de debitor. Adunarea creditorilor poate decide instituirea comitetului creditorilor, modificarea componenţei sau dizolvarea lui la orice etapă a procedurii de insolvabilitate, a procedurii falimentului şi a procedurii de restructurare. Adunarea creditorilor poate alege noi membri ai comitetului atît pentru înlocuirea celor existenţi, cît şi pentru suplimentarea numărului lor.
    (7) Membrii organelor de conducere ale debitorului, asociaţii, acţionarii lui, alte persoane afiliate şi/sau interdependente care dispun de creanţe faţă de patrimoniul debitorului, precum şi creditorii de rang inferior nu pot fi aleşi membri ai comitetului creditorilor. Nu poate fi membru al comitetului creditorilor nici persoana declarată incapabilă sau condamnată pentru escrocherie, sustragere de bunuri din avutul proprietarului prin însuşire, delapidare sau abuz de funcţie, înşelăciune sau abuz de încredere, uz de fals, calomnie, dare sau luare de mită, pentru alte infracţiuni contra proprietăţii prevăzute de legislaţie şi ale cărei antecedente penale nu au fost stinse. Nu poate fi aleasă nici persoana care se află în conflict de interese cu debitorul sau a cărei calitate de membru al comitetului creditorilor este limitată de legislaţia în vigoare. Astfel de persoane deja alese vor fi revocate din funcţie.
    (8) Membrii comitetului creditorilor sînt aleşi prin vot cumulativ, fiecare creanţă cu drept de vot exprimînd un număr de voturi egal cu cel al componenţei numerice a comitetului. Creditorul este în drept să dea voturile exprimate de creanţele sale unui singur candidat ori să le distribuie egal ori în alt mod între cîţiva candidaţi la funcţia de membru al comitetului creditorilor. Se consideră aleşi în comitetul creditorilor candidaţii care au întrunit cel mai mare număr de voturi.
    (9) Pentru completarea componenţei de bază a comitetului creditorilor în cazul retragerii de membri se alege în modul stabilit rezerva comitetului din două persoane. Subrogarea membrilor comitetului creditorilor retraşi se efectuează de către comitetul creditorilor din contul rezervei disponibile.
    (10) În cazul lipsei de rezervă şi/sau al epuizării rezervei, comitetul creditorilor se completează prin alegere complementară la cea mai apropiată adunare a creditorilor. În acest caz, alegerea se face în modul prevăzut la alin. (8).
    (11) Împuternicirile comitetului creditorilor încetează în momentul:
    a) adoptării unei hotărîri a adunării creditorilor de alegere a noii lui componenţe; sau
    b) adoptării unei hotărîri a adunării creditorilor de încetare  înainte de termen a împuternicirilor componenţei precedente a comitetului în cazul în care o nouă componenţă nu a fost aleasă; sau
    c) încetării procedurii pentru care a avut mandat; sau
    d) reducerii componenţei sale cu mai mult de o treime, dacă rezerva sa a fost epuizată, iar adunarea creditorilor nu a fost convocată pe parcursul a 10 zile.
    (12) În cazul prevăzut la alin. (11), comitetul creditorilor este în drept să solicite convocarea adunării creditorilor pentru alegerea noii sale componenţe, nefiind în drept să ia alte hotărîri.
    (13) Membrul comitetului creditorilor poate fi destituit şi de instanţa de insolvabilitate din motive întemeiate. Încheierea judecătorească de destituire poate fi luată din oficiu sau la cererea creditorilor. Înainte de destituire, instanţa de insolvabilitate audiază membrul comitetului. Încheierea de destituire poate fi atacată cu recurs de către cel destituit.
    (14) Preşedintele comitetului creditorilor este ales de comitetul creditorilor dintre membrii lui aleşi. În absenţa preşedintelui, atribuţiile acestuia le exercită un membru al comitetului creditorilor ales de membrii lui cu majoritatea din numărul membrilor prezenţi la şedinţă. Preşedintele comitetului creditorilor are următoarele atribuţii:
    a) organizează activitatea comitetului creditorilor;
    b) prezidează şedinţele comitetului creditorilor;
    c) informează adunarea creditorilor şi instanţa de insolvabilitate despre activitatea comitetului;
    d) exercită alte atribuţii prevăzute de lege.
    Articolul 61. Atribuţiile şi răspunderea membrilor
                         comitetului creditorilor
    (1) În perioada dintre adunările creditorilor, reprezentarea intereselor creditorilor, adoptarea de hotărîri ce vizează problemele stringente ale procedurii, supravegherea activităţii administratorului de insolvabilitate/lichidatorului, a executării hotărîrilor adunării creditorilor, a hotărîrilor şi încheierilor instanţei de insolvabilitate ţin de atribuţiile comitetului creditorilor.
    (2) Comitetul creditorilor se subordonează adunării creditorilor şi este supravegheat de instanţa de  insolvabilitate. El prezintă adunării creditorilor şi, după caz, instanţei de insolvabilitate dare de seamă privind activitatea sa din perioada de raportare. În cursul derulării procedurii, instanţa de insolvabilitate poate cere asistenţa comitetului creditorilor sau a unui delegat al acestuia. Comitetul creditorilor trebuie să se informeze cu privire la mersul afacerilor şi să verifice documentele de evidenţă contabile, soldul şi rulajul banilor în conturile de acumulare.
    (3) Comitetul creditorilor nu reprezintă societatea insolvabilă, dar acordă sprijin administratorului insolvabilităţii/lichidatorului în gestionarea debitorului, limitîndu-şi activitatea la adoptarea de hotărîri pe marginea problemelor care îi sînt atribuite de prezenta lege.
    (4) Dacă, prin hotărîre, adunarea creditorilor nu prevede altfel, comitetul creditorilor are următoarele atribuţii:
    a) să analizeze situaţia debitorului şi să facă recomandări adunării creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de restructurare propuse;
    b) să negocieze cu administratorul insolvabilităţii/lichidatorul care doreşte să fie desemnat de către creditori condiţiile numirii şi să recomande adunării creditorilor astfel de numiri;
    c) să ia cunoştinţă de rapoartele administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului, să le analizeze şi să le contesteze, după caz;
    d) să întocmească rapoarte sau dări de seamă despre măsurile luate de administratorul insolvabilităţii/lichidator şi despre efectele acestora, să le prezinte adunării creditorilor şi să propună motivat şi alte măsuri;
    e) să solicite ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
    f) să oblige administratorul insolvabilităţii/lichidatorul să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial făcute de debitor în dauna creditorilor;
    g) să solicite administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau instanţei de insolvabilitate convocarea adunării creditorilor, să aprobe ordinea ei de zi, să participe la adunare şi să rezolve alte probleme aferente pregătirii şi ţinerii adunării creditorilor;
    h) să aprobe valoarea estimativă a bunurilor din masa debitoare valorificată;
    i) să decidă distribuirea intermediară a masei debitoare şi constituirea de mijloace în fondurile de rezervă necesare acoperirii cheltuielilor viitoare ale procesului de insolvabilitate;
    j) să aprobe fondul sau normativele de retribuire a personalului societăţii aflate în proces de insolvabilitate;
    k) să aprobe bilanţurile contabile;
    l) să aprobe regulamentele necesare desfăşurării procedurilor de insolvabilitate;
    m) să hotărască deschiderea, transformarea sau lichidarea filialelor şi a reprezentanţelor societăţii aflate în proces de insolvabilitate, numirea şi eliberarea din funcţie a conducătorilor acestora;
    n) să aprobe normativele privind devizele de cheltuieli;
    o) să stabilească lista de date care constituie secretul comercial al debitorului şi să aprobe regulamentul privind secretul comercial;
    p) să rezolve problemele ce ţin de participarea debitorului la fondarea şi la activitatea întreprinderilor, de modul şi de sursele de finanţare a cheltuielilor aferente fondării şi activităţii lor;
    q) să rezolve problemele ce ţin de încheierea tranzacţiilor de proporţii prevăzute la art. 69;
    r) să rezolve alte probleme, atribuite de prezenta lege şi/sau de hotărîrile adunării creditorilor.
    (5) În cazul în care comitetul creditorilor nu este format sau împuternicirile lui au încetat, acestea sînt exercitate de adunarea creditorilor. Împuternicirile comitetului creditorilor nu pot fi delegate niciunei alte persoane.
    (6) În perioada de exercitare a funcţiilor, membrilor comitetului creditorilor li se pot plăti din contul creditorului solde, retribuţii stimulative la totalizarea activităţii, iar din masa debitoare, compensaţia cheltuielilor de exercitare a funcţiei de membru al comitetului creditorilor într-o mărime stabilită prin hotărîre de adunarea creditorilor.
    (7) În cazul în care îşi încalcă obligaţiile stabilite în prezenta lege, membrii comitetului creditorilor poartă răspundere pentru prejudiciul adus creditorilor garantaţi şi creditorilor chirografari.
    Articolul 62. Modul de funcţionare a comitetului
                         creditorilor şi de adoptare a hotărîrilor
    (1) Comitetul creditorilor se întruneşte în şedinţe lunar, la iniţiativa preşedintelui său ori la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, după caz, ori a cel puţin 2 membri şi ori de cîte ori este necesar.
    (2) Şedinţa comitetului creditorilor are cvorum şi este deliberativă dacă întruneşte majoritatea  membrilor acestuia.
    (3) Fiecare membru al comitetului creditorilor deţine un singur vot. Nu se admite transmiterea votului către un alt membru al comitetului sau către un terţ.
    (4) Hotărîrea comitetului creditorilor se ia cu votul majorităţii membrilor prezenţi la şedinţă. În caz de paritate de voturi, cel al preşedintelui este decisiv.
    (5) Şedinţa comitetului creditorilor decurge în prezenţa administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. Lucrările şedinţei se consemnează într-un proces-verbal, în care sînt redate pe scurt conţinutul dezbaterilor, hotărîrile adoptate.
    (6) Hotărîrea comitetului creditorilor este obligatorie pentru toate persoanele antrenate în procedurile de insolvabilitate, de faliment sau de restructurare a debitorului şi acţionează în partea ce nu contravine hotărîrilor adunării  creditorilor şi ale instanţei de insolvabilitate.
    (7) Hotărîrile comitetului creditorilor adoptate în perioada de gestiune se prezintă instanţei de insolvabilitate în termen de 5 zile lucrătoare de la data aprobării şi sînt aduse la cunoştinţă adunării creditorilor la următoarea ei şedinţă.
    (8) Membrul comitetului creditorilor care se află în interes propriu în conflict cu interesul concursual al creditorilor participanţi la procedură se va abţine de la vot.
    (9) Orice creditor, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate formula contestaţie împotriva hotărîrilor comitetului creditorilor la prima adunare a creditorilor, iar hotărîrea acesteia poate fi contestată în instanţa de insolvabilitate în termen de 5 zile calendaristice de la adoptarea ei.
    (10) Contestaţia prevăzută la alin. (9) va fi soluţionată de instanţa de insolvabilitate în şedinţă publică, în cel mult 10 zile lucrătoare, cu citarea persoanei care a depus-o, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a  preşedintelui comitetului creditorilor. Încheierea instanţei de insolvabilitate de anulare a hotărîrii comitetului creditorilor sau de respingere a contestaţiei poate fi atacată cu recurs de persoanele vizate în ea.
S e c ţ i u n e a  a  6-a
Administratorul insolvabilităţii şi lichidatorul
    Articolul 63. Desemnarea administratorului
                          insolvabilităţii
    (1) Administratorul insolvabilităţii şi administratorul provizoriu (denumiţi în continuare administrator) sînt persoane fizice desemnate de către instanţa de insolvabilitate să exercite atribuţiile prevăzute de lege în perioada de observaţie, în procesul de insolvabilitate şi în procedura de restructurare a debitorului.
    (2) Lichidatorul este o persoană fizică desemnată de către instanţa de insolvabilitate să conducă activitatea debitorului în cadrul procedurii falimentului şi al procedurii simplificate a falimentului şi să exercite atribuţiile stabilite de lege sau de instanţa de judecată.
    (3) Administratorul şi lichidatorul îşi exercită activitatea conform prevederilor legii.
    (4) La etapa intentării procedurii, instanţa de insolvabilitate desemnează candidatura administratorului provizoriu, administratorului insolvabilităţii sau a lichidatorului, propusă de debitor sau de creditorul care a iniţiat procedura. În cazul în care debitorul sau creditorul nu prezintă candidatura administratorului/  lichidatorului pînă la intentarea procedurii, instanţa este în drept să numească în mod aleatoriu orice persoană din lista administratorilor şi a lichidatorilor. În situaţia în care numirea administratorului sau a lichidatorului s-a efectuat contrar procedurii stabilite, desemnarea este susceptibilă de anulare la cererea oricărui participant la proces. Sarcina probaţiunii revine părţii care s-a opus desemnării.
    (5) Administratorul şi lichidatorul sînt obligaţi, din data desemnării lor şi pe tot parcursul procesului, să informeze instanţa de insolvabilitate şi comitetul creditorilor despre orice incompatibilitate stabilită de lege, precum şi despre orice conflict de interese care a existat anterior sau care a apărut după desemnare. Instanţa de judecată este în drept să decidă dacă anumite relaţii ale administratorului/lichidatorului cu părţile în proces ori anumite conflicte de interese afectează sau nu imparţialitatea administratorului/lichidatorului în procesul derulat.
    (6) Administratorul şi lichidatorul sînt înscrişi în registrul de stat al persoanelor juridice şi în registrul de stat al întreprinzătorilor individuali la rubrica respectivă a debitorului, în temeiul unei hotărîri sau încheieri judecătoreşti.
    (7) Atribuţiile administratorului insolvabilităţii încetează în momentul în care instanţa de insolvabilitate stabileşte atribuţiile lichidatorului. Şi administratorul provizoriu sau administratorul insolvabilităţii numit anterior poate fi desemnat lichidator.
    (8) Una şi aceeaşi persoană poate fi desemnată nelimitat în funcţia de administrator provizoriu în perioada de observare şi în funcţia de lichidator în procedura simplificată a falimentului, iar în funcţia de administrator al insolvabilităţii şi de lichidator al procedurii falimentului în maximum 10 întreprinderi insolvabile. În procedura de restructurare, una şi aceeaşi persoană poate fi desemnată la 5 întreprinderi unde se va aplica planul ce prevede redresarea (restabilirea solvabilităţii) şi continuarea activităţii debitorului şi la 10 întreprinderi unde se va aplica, în cumul cu planul de redresare ori separat, planul de lichidare a patrimoniului întreprinderii sau planul privind transmiterea întreprinderii ori a unei părţi a ei către un alt titular.
    (9) În cazuri excepţionale, instanţa de insolvabilitate poate desemna, cu acordul comitetului creditorilor sau, după caz, al adunării creditorilor, una şi aceeaşi persoană în funcţia de administrator al insolvabilităţii/lichidator peste limita stabilită la astfel de proceduri.
    Articolul 64. Evidenţa administratorilor şi a
                          lichidatorilor
    (1) Persoanele care întrunesc cerinţele prevăzute la art. 63 pot solicita înregistrarea lor în lista administratorilor şi a lichidatorilor, întocmită şi actualizată de instanţa de insolvabilitate.
    (2) Lista administratorilor şi a lichidatorilor se afişează spre informare în incinta instanţei de insolvabilitate.
    Articolul 65. Propunerea unui alt administrator
    (1) După desemnarea de către instanţa de insolvabilitate a administratorului/ lichidatorului, la prima adunare a creditorilor convocată după şedinţa de validare,  creditorii pot propune un alt administrator/lichidator. Instanţa poate respinge propunerea adunării creditorilor numai dacă cel propus nu întruneşte condiţiile stabilite de lege. Încheierea de respingere a propunerii adunării creditorilor poate fi atacată cu recurs de orice creditor.
    (2) Candidatura administratorului/lichidatorului poate fi înaintată de orice creditor sau de către debitor. Se consideră propusă instanţei de insolvabilitate spre aprobare candidatura care a acumulat cele mai multe voturi conform art. 57.
    Articolul 66. Atribuţiile principale şi drepturile
                         administratorului şi lichidatorului
    (1) Administratorul şi lichidatorul au următoarele atribuţii principale:
    a) examinarea activităţii debitorului asupra căruia se iniţiază procedura de insolvabilitate în raport cu situaţia de fapt, întocmirea unui raport amănunţit asupra cauzelor şi împrejurărilor care au condus la insolvabilitate, menţionîndu-se persoanele cărora le-ar fi imputabile şi premisele angajării răspunderii acestora în condiţiile legii, prezentarea acestui raport instanţei de insolvabilitate în termenul stabilit de ea;
    b) deschiderea, examinarea, sigilarea, sechestrarea încăperilor de producţie, a depozitelor, spaţiilor comerciale şi administrative, altor asemenea; evacuarea bunurilor şi a persoanelor din încăperile ocupate ilegal; inventarierea patrimoniului debitorului, partajarea lui, adoptarea de măsuri pentru conservarea masei debitoare;
    c) notificarea creditorilor, verificarea creanţelor şi, după caz, formularea de obiecţii referitor la ele, întocmirea tabelelor de creanţe;
    d) convocarea, prezidarea şi asigurarea secretariatului adunării creditorilor sau a acţionarilor, a asociaţilor ori a membrilor debitorului persoană juridică;
    e) primirea remuneraţiei în modul stabilit de lege;
    f) solicitarea şi primirea gratuită de la participanţii la procesul de insolvabilitate, de la alte persoane, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, a informaţiilor şi explicaţiilor necesare pentru executarea atribuţiilor, precum şi de la debitor a informaţiilor despre veniturile şi bunurile ce îi aparţin cu titlu de proprietate, inclusiv despre cele  care se află în proprietate comună pe cote-părţi;
    g) solicitarea instanţei de a dispune participarea colaboratorilor organelor afacerilor interne la executarea atribuţiilor;
    h) exercitarea dreptului de acces în spaţiile de serviciu ale debitorului, studierea documentelor care se află acolo, efectuarea, după caz, a expertizei activităţilor cuprinse în procedurile derulate la cererea instanţei sau a altor organe, inclusiv în procedură de urmărire penală;
    i) sesizarea organelor de resort despre contravenţiile şi/sau infracţiunile depistate în executarea atribuţiilor;
    j) organizarea şi vînzarea la licitaţie sau prin negocieri directe a bunurilor din patrimoniul debitorului în conformitate cu prezenta lege;
    k) încheierea de tranzacţii, stingerea datoriilor, dispunerea încetării fidejusiunii, renunţarea la garanţii reale cu condiţia confirmării acestor acţiuni de către adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor;
    l) colectarea datoriilor faţă de debitor şi recuperarea silită a bunurilor debitorului aflate în posesiunea unor terţi;
    m) administrarea conturilor bancare speciale, destinate acumulării mijloacelor băneşti obţinute în procesul de insolvabilitate, denumite în continuare  conturi de acumulare. Astfel de conturi se deschid în băncile care nu sînt creditori ai debitorului;
    n) executarea măsurilor de asigurare aplicate de instanţa de insolvabilitate în cazurile prevăzute expres de ea;
    o) îndeplinirea hotărîrilor instanţei de insolvabilitate, a hotărîrilor adunării creditorilor şi ale comitetului creditorilor, adoptate în limitele competenţei lor, emiterea de ordine, decizii, dispoziţii şi de alte acte în vederea exercitării atribuţiilor;
    p) elaborarea planului procedurii de restructurare la solicitarea adunării sau a comitetului creditorilor;
    q) prezentarea către instanţa de insolvabilitate, adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor a rapoartelor despre starea masei debitoare şi despre îndeplinirea atribuţiilor;
    r) ţinerea registrelor de evidenţă a datoriilor creditoare şi a datoriilor debitoare ale debitorului;
    s) conducerea şi/sau supravegherea debitorului, administrarea masei debitoare;
    t) asigurarea integrităţii masei debitoare, asigurarea prin contract a bunurilor, după caz;
    u) elaborarea criteriilor de concediere şi angajarea specialiştilor sau a experţilor;
    v) disponibilizarea angajaţilor debitorului;
    w) contestarea în instanţa de insolvabilitate, în modul stabilit de lege, a creanţelor creditorilor şi a oricăror tranzacţii sau transferuri;
    x) sesizarea instanţei de insolvabilitate despre orice alte probleme care apar pe parcursul exercitării atribuţiilor sale;
    y) distribuirea către creditori a sumelor de bani rezultate din valorificarea masei debitoare, conform prezentei legi, întocmirea bilanţului de lichidare a debitorului;
    z) efectuarea unor alte acţiuni stabilite expres de prezenta lege.
    (2) Instanţa de insolvabilitate poate stabili, la cerere sau din oficiu, administratorului/lichidatorului, prin încheiere, orice alte atribuţii în afara celor prevăzute la alin. (1), cu excepţia celor trecute în competenţa exclusivă a judecăţii în condiţiile legii.
    (3) Atribuţiile legale ale administratorului/lichidatorului, precum şi cele stabilite exclusiv în sarcina acestora de către instanţa de insolvabilitate în perioada de observare, în procedura de insolvabilitate, în procedura falimentului sau în procedura de restructurare, nu pot fi remise unor alte persoane sau organe ori reprezentate şi exercitate de ele.
    (4) Administratorul/lichidatorul poate fi, totuşi, asistat de avocat sau de jurisconsult în exerciţiul atribuţiilor şi poate da mandat, în condiţiile legii, la încheierea sau la exercitarea unor acte juridice ori procesuale care nu presupun exerciţiul atribuţiilor lor exclusive.
    (5) Administratorul/lichidatorul desemnat este succesor în drepturile procesuale ale administratorilor/lichidatorilor desemnaţi anterior în cauză.
    Articolul 67. Supravegherea administratorului/
                          lichidatorului de către instanţa
                          de insolvabilitate
    (1) Administratorul/lichidatorul îşi exercită atribuţiile sub supravegherea instanţei de insolvabilitate care examinează cauza de insolvabilitate. Instanţa poate solicita oricînd explicaţii sau un raport despre starea de lucruri şi despre administrarea masei debitoare. Dacă administratorul/lichidatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile sau dacă administratorul/lichidatorul destituit nu prezintă raport pentru perioada sa de activitate, nu restituie bunurile şi nici documentele pe care le deţine în legătură cu procesul de insolvabilitate, instanţa, după un avertisment, aplică o amendă judecătorească al cărei cuantum nu poate depăşi 30000 de lei, care se achită la bugetul de stat.
    (2) Administratorul/lichidatorul poate ataca cu recurs încheierea judecătorească privind aplicarea amenzii.
    Articolul 68. Exercitarea de către administrator/
                         lichidator a atribuţiilor
    (1) Administratorul/lichidatorul îşi exercită atribuţiile cu diligenţa unui bun profesionist, acţionînd pe propria răspundere.
    (2) În procedura de insolvabilitate, procedura falimentului sau procedura de restructurare, acţiunile administratorului/lichidatorului sînt orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cît mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cît mai deplină a creanţelor creditorilor.
    (3) Administratorul/lichidatorul ţine un registru, şnuruit, sigilat de către instanţa de insolvabilitate, în care consemnează operaţiunile efectuate cu bunurile masei debitoare, coordonate cu creditorii, precum şi operaţiunile de recuperare a bunurilor debitorului. Administratorul/lichidatorul prezintă registrul, la cerere, împreună cu rapoartele sale, instanţei de insolvabilitate spre informare. La încheierea procesului, registrul este remis instanţei împreună cu raportul final.
    (4) În vederea îndeplinirii atribuţiilor, administratorul/lichidatorul va desemna şi/sau angaja specialişti. Numirea şi mărimea remuneraţiilor specialiştilor vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor.
    (5) Administratorul/lichidatorul efectuează în bază de concurs cumpărarea, remiterea în gestiune a bunurilor din masa debitoare, angajarea de specialişti şi de experţi, dacă adunarea creditorilor sau comitetul creditorilor nu stabileşte altfel.
    (6) Exercitarea atribuţiilor de administrator/lichidator este compatibilă cu activitatea de avocat, de consilier juridic, de expert contabil, de contabil autorizat, de evaluator, auditor financiar, arbitru, mediator, de conciliator şi de expert financiar.
    (7) Administratorul/lichidatorul unui debitor insolvabil nu poate să reprezinte concomitent interesele creditorului acestuia. În astfel de cazuri, creditorul declarat insolvabil va fi reprezentat în procedura de insolvabilitate a debitorului de către preşedintele comitetului creditorilor  sau, după caz, de un delegat desemnat de adunarea creditorilor.
    (8) Cerinţele administratorului/lichidatorului înaintate în exercitarea atribuţiilor sînt obligatorii pentru toate autorităţile publice, persoanele juridice, persoanele cu funcţie de răspundere şi persoanele fizice. La cererea administratorului/lichidatorului, deţinătorii de registre, instituţiile financiare, organele fiscale şi cadastrale sînt obligate să  le comunice gratuit, în cel mult 10 zile, informaţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege.
    (9) Pentru neexecutarea cerinţelor administratorului/lichidatorului sau pentru impedimentele puse lor prin neasigurarea accesului în încăperile de producţie, în depozite, în locurile de păstrare a bunurilor, în spaţiile comerciale şi în spaţiile cu o altă destinaţie, prin neprezentarea de explicaţii, date, informaţii şi de documente, precum şi prin alte acţiuni sau inacţiuni, persoanele culpabile sînt sancţionate, la demersul administratorului/lichidatorului, prin amendă judecătorească de pînă la 3000 de lei, care se achită la bugetul de stat.  Pentru neexecutarea intenţionată şi repetată a cerinţelor administratorului/lichidatorului sau pentru impedimentul, pus lor prin diferite acţiuni, al exercitării atribuţiilor, instanţa aplică amendă judecătorească de la 3000 la 6000 de lei. Demersul se examinează de către instanţă cu citarea administratorului/lichidatorului şi a persoanei a cărei amendare se solicită. Neprezentarea lor însă nu împiedică examinarea cauzei. Încheierea de aplicare a amenzii poate fi atacată cu recurs.
    (10) Reprezentantul debitorului, orice creditor pot face contestaţie împotriva măsurilor luate de administrator/lichidator. Instanţa de insolvabilitate va soluţiona contestaţia în termen de 10 zile de la înregistrare, cu citarea contestatorului, a administratorului/lichidatorului şi a comitetului creditorilor, avînd dreptul să suspende, la cererea contestatorului, executarea măsurii contestate.
    (11) Administratorul/lichidatorul este obligat să dispună de conturi curente speciale (conturi de acumulare), pe care se depun sumele provenite din procedurile de insolvabilitate, precum şi de conturi pentru încasarea remuneraţiei. Mijloacele băneşti din conturile de acumulare nu pot fi urmărite în baza pretenţiilor înaintate de  creditorii administratorului/lichidatorului, iar operaţiunile în aceste conturi nu pot fi sistate. În caz de lichidare silită a instituţiei financiare în care  administratorul/ lichidatorul are conturi, mijloacele financiare de pe ele vor fi achitate prioritar onorării unor alte categorii de creanţe.
    Articolul 69. Actele de proporţii ale administratorului
                          insolvabilităţii/lichidatorului
    (1) Actul de proporţii efectuat de administratorul insolvabilităţii/lichidator reprezintă un act juridic sau cîteva acte juridice legate reciproc, încheiate direct sau indirect, asupra bunurilor a căror valoare reprezintă peste 10% din valoarea totală a masei debitoare, conform ultimului raport de evaluare, iar în lipsa acestuia, conform ultimului raport financiar.
    (2) Sub incidenţa alin. (1) nu cad actele efectuate în procesul activităţii curente prevăzute de prezenta lege.
    (3) Hotărîrea privind încheierea unui act de proporţii de către administratorul insolvabilităţii/lichidator  este adoptată de comitetul creditorilor în unanimitate, dacă valoarea bunurilor care fac obiectul acestei tranzacţii reprezintă peste 10% şi nu mai mult de 50% din valoarea masei debitoare potrivit ultimului raport de evaluare sau, în lipsa acestuia, potrivit ultimului raport financiar, pînă la luarea deciziei de încheiere a acestui act juridic.
    (4) Hotărîrea privind încheierea unui act de proporţii neprevăzut la alin. (3) se ia de adunarea creditorilor. În cazul în care comitetul creditorilor nu s-a constituit, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să primească aprobarea adunării creditorilor de a încheia act de proporţii.
    (5) Dacă, la adoptarea hotărîrii privind încheierea unui act de proporţii, comitetul creditorilor nu a ajuns la unanimitate, problema poate fi înscrisă în ordinea de zi a adunării creditorilor.
    (6) Hotărîrea privind încheierea unui act de proporţii cu conflict de interese se adoptă cu votul majorităţii membrilor comitetului creditorilor neinteresaţi în încheierea tranzacţiei. În cazul în care mai mult de  jumătate de membri ai comitetului sînt interesaţi în actul de proporţii, hotărîrea privind încheierea lui se adoptă de adunarea creditorilor cu votul majorităţii creditorilor neinteresaţi în încheierea lui. Persoana interesată va părăsi temporar şedinţa comitetului sau adunarea creditorilor la care se hotărăşte asupra încheierii actului de proporţii. Dacă persoana interesată rămîne în şedinţă sau adunare, la constatarea cvorumului este luată în calcul, iar la determinarea rezultatului votării se consideră că s-a abţinut.
    (7) În cazul în care comitetul sau adunarea creditorilor nu cunoaşte toate circumstanţele încheierii actului de proporţii cu conflict de interese şi/sau faptul că el a fost încheiat cu încălcarea altor prevederi ale prezentului articol, comitetul sau adunarea creditorilor este în drept să ceară administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului:
    a) să renunţe la încheierea tranzacţiei ori să o rezilieze; sau
    b) să asigure, în condiţiile legii, repararea de către persoana interesată a prejudiciului cauzat creditorilor prin efectuarea actului de proporţii.
    (8) Actul de proporţii şi actele cu conflict de interese săvîrşite în contradicţie cu prezentul articol sînt valide pentru persoanele cu care au fost încheiate dacă terţul este de bună-credinţă şi dacă  actul nu a fost declarat nul în alte temeiuri.
    (9) Sub incidenţa prezentului articol nu cad actele de proporţii care se efectuează în conformitate cu dispoziţiile obligatorii ale instanţei de insolvabilitate.
    (10) În cazul în care adunarea nu s-a pronunţat asupra actelor de proporţii ale administratorului/lichidatorului, instanţa de insolvabilitate poate, la cererea debitorului sau a creditorilor chirografari, care deţin 20% din valoarea tuturor creanţelor, să suspende, după audierea administratorului/lichidatorului, actul de proporţii şi să convoace adunarea creditorilor care să decidă asupra încheierii lui.
    Articolul 70. Remunerarea administratorului/
                          lichidatorului. Compensarea cheltuielilor
    (1) Pentru îndeplinirea funcţiilor, administratorul/lichidatorul are dreptul la remuneraţie şi la compensarea cheltuielilor aferente.
    (2) Remuneraţia administratorului/lichidatorului se constituie din onorarii fixe şi onorarii de succes sub formă procentuală şi se achită în monedă naţională, inclusiv în cazul în care remuneraţia se determină în funcţie de creanţe/sume în valută străină.
    (3) Cuantumul onorariul fix al administratorului/lichidatorului se stabileşte de către comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu este constituit, de către adunarea creditorilor prin negocieri. Acest cuantum nu poate fi mai mic de coeficientul mediu de multiplicare recomandat pentru stabilirea salariului de funcţie al conducătorilor încadraţi în unităţi care nu aplică sistemul de salarizare bazat pe reţeaua tarifară unică de salarizare, înmulţit la cuantumul minim garantat al salariului din sectorul real la unităţile cu autonomie financiară.
    (4) Onorariul fix stabilit pentru administrator/lichidator se plăteşte lunar din patrimoniul debitorului.
    (5) Onorariul fix al administratorului/lichidatorului poate fi variabil, în limitele formulate la alin. (3). El poate descreşte direct proporţional cu durata procesului după primul an de la emiterea hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate şi/sau poate fi mai mic în perioadele în care nu este necesară implicarea administratorului/lichidatorului.
    (6) Independent de valoarea onorariului fix sau a onorariului de succes, comitetul creditorilor ori, în cazul în care acesta nu este constituit, adunarea creditorilor poate decide asupra acordării unei plăţi unice în favoarea administratorului/lichidatorului în cazul în care propune un plan de restructurare acceptat şi confirmat.
    (7) Onorariul de succes sub formă procentuală se plăteşte din contul creditorilor, în funcţie de volumul şi de complexitatea administrării, în cuantum de cel mult 5% din sumele distribuite creditorilor în urma valorificării masei debitoare şi/sau din suma creanţelor stinse prin compensare, cu transmiterea în natură în contul datoriei a bunurilor din masa debitoare. În cazul în care statul este creditor majoritar, onorariul de succes sub formă procentuală se stabileşte în baza unei grile aprobate prin hotărîre de Guvern.
    (8) Onorariul de succes se reţine de administrator/lichidator, la data distribuirii masei debitoare, din sumele repartizate creditorilor în contul stingerii creanţelor validate, iar în cazul stingerii creanţelor prin compensare, se achită de creditor cu 5 zile înainte de data transmiterii în natură a bunurilor din masa debitoare.
    (9) Cuantumul procentual al remuneraţiei şi al compensaţiei cheltuielilor ce urmează a fi plătite administratorului/lichidatorului se stabileşte de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor, după caz.
    (10) În cazul în care procedura încetează în legătură cu încheierea unei tranzacţii, onorariul de succes al administratorului/lichidatorului se va plăti în termenele şi în mărimea prevăzute de tranzacţie.
    (11) În cazul demisiei sau al destituirii administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului, nu se achită onorariu fix din data demisiei sau a destituirii.
    (12) Cheltuielile aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile de publicare, notificare, convocare şi comunicare a actelor de procedură efectuate de către administrator/lichidator vor fi suportate din patrimoniul debitorului.
    (13) În cazul în care se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu pot acoperi cheltuielile procedurii de insolvabilitate sau ale procedurii falimentului, achitarea onorariului fix administratorului/lichidatorului, precum şi compensarea cheltuielilor aferente se trec în mod solidar, prin încheiere judecătorească, în obligaţia organelor de conducere ale debitorului consemnate la art. 247. Încheierea judecătorească se emite cu citarea administratorului/ lichidatorului, a membrilor organelor de conducere ale debitorului în a cărui obligaţie se cere trecerea acoperirii cheltuielilor masei debitoare, a preşedintelui comitetului creditorilor. Încheierea poate fi atacată cu recurs de persoanele vizate în ea. Neprezentarea părţilor citate legal nu împiedică examinarea cauzei.
    (14) În cazul în care masa debitoare nu se vinde ori nu se valorifică şi nu există mijloace băneşti la conturile de acumulare, sumele ajunse la scadenţă, constituite din onorariu fix şi/sau cel de succes, precum şi cheltuielile aferente pot fi stinse faţă de administrator/lichidator în baza unei hotărîri a comitetului creditorilor, confirmată de instanţa de insolvabilitate, cu transmiterea în natură a bunurilor din masa debitoare evaluate la suma datoriei.
    (15) Remunerarea şi cheltuielile specialiştilor şi ale experţilor neprevăzuţi în lista statelor de personal ale debitorului, angajaţi de administrator fără acordul comitetului creditorilor, se plătesc din contul remuneraţiei administratorului.
    Articolul 71.  Destituirea şi demisia administratorului/
                           lichidatorului
    (1) La cererea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, a administraţiei publice centrale de specialitate sau autorităţilor administraţiei publice locale (în cazul intentării procesului de insolvabilitate în privinţa întreprinderii de stat care a fost fondată de către organul central de specialitate sau a întreprinderii municipale care a fost fondată de autoritatea administraţiei publice locale, sau a întreprinderii în al cărei capital statutar statul deţine mai mult de 35% din pachetul de acţiuni), sau din oficiu, instanţa de insolvabilitate poate destitui administratorul/lichidatorul din motive întemeiate, inclusiv dacă acesta:
    a) nu îndeplineşte condiţiile privind indicatorii de performanţă; sau
    b) depăşeşte sau nu respectă atribuţiile ce îi revin prin prezenta lege, încalcă legislaţia; sau
    c) se află în conflict de interese cu orice parte în proces; sau
    d) cade sub incidenţa prevederilor de incompatibilitate şi/sau a restricţiilor prevăzute de lege; sau
    e) se află în procedură de lichidare sau de insolvabilitate.
    (2) Instanţa de insolvabilitate adoptă o încheiere de destituire după audierea administratorului/lichidatorului.
    (3) Prin încheierea de destituire, instanţa de insolvabilitate desemnează un alt administrator/lichidator, în condiţiile stabilite la art. 63, la propunerea comitetului creditorilor ori, dacă nu este constituit, la propunerea adunării creditorilor, ori, în lipsa unor astfel de propuneri, în mod aleatoriu, din lista administratorilor şi a lichidatorilor.
    (4) Încheierea de destituire poate fi atacată cu recurs de către administrator/ lichidator. Încheierea de respingere a propunerii comitetului creditorilor poate fi atacată cu recurs de orice membru al lui ori, în cazul cererii formulate de adunarea creditorilor, de către orice creditor.
    (5) Administratorul/lichidatorul poate demisiona din motive întemeiate, adresînd cerere instanţei de insolvabilitate. În acest caz, acesta continuă exercitarea atribuţiilor pînă la desemnarea de către instanţă a unui nou administrator/ lichidator.
    (6) Administratorul/lichidatorul poate ataca cu recurs încheierea de respingere a cererii de demisie.
    (7) Administratorul/lichidatorul desemnat poate chema în judecată orice administrator/lichidator precedent pentru daunele pricinuite masei debitoare sau creditorilor.
    (8) În cazul în care administratorul/lichidatorul nu îşi poate exercita temporar atribuţiile, la cererea lui, a adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor, instanţa de insolvabilitate îi  desemnează un locţiitor.
    (9) În cazul destituirii sau aprobării cererii de demisie, administratorul/ lichidatorul prezintă raportul prevăzut la art. 72.
    Articolul 72. Raportul administratorului/lichidatorului
    (1) La finele fiecărei proceduri, dar nu mai rar decît o dată în trimestru, administratorul/lichidatorul prezintă instanţei de insolvabilitate un raport despre modul în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor de  administrare a procedurii sau altor cheltuieli efectuate din patrimoniul debitorului. Baza de raportare cuprinde 3 luni de activitate, raportul putînd cuprinde mai multe luni.
    (2) Comitetul creditorilor sau creditorii care deţin 25% din valoarea creanţelor validate pot cere oricînd administratorului/lichidatorului prezentarea unui raport despre starea de lucruri şi despre administrarea masei debitoare.
    (3) La încheierea atribuţiilor, administratorul/lichidatorul este obligat să prezinte adunării creditorilor un raport final în care să fie consemnate situaţia masei debitoare şi rulajul mijloacelor băneşti de pe conturile de acumulare.
    (4) Pînă la şedinţa adunării creditorilor, instanţa de insolvabilitate verifică raportul final al administratorului/lichidatorului. Instanţa face o menţiune despre faptul că raportul final este examinat şi prezentat participanţilor la procesul de insolvabilitate spre informare, împreună cu documentele justificative şi cu obiecţiile comitetului creditorilor, dacă acesta este constituit.
    Articolul 73. Răspunderea administratorului/
                          lichidatorului
    (1) Administratorul/lichidatorul este obligat să îi despăgubească pe toţi participanţii la procesul de insolvabilitate pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea obligaţiilor ce îi revin, conform prezentei legi.
    (2) Pentru comiterea de acţiuni ilegale în exercitarea atribuţiilor, administratorul/lichidatorul poartă răspundere disciplinară, materială, contravenţională sau penală, conform legii.
    (3) Dacă o creanţă a masei debitoare generată printr-o acţiune a administratorului/lichidatorului nu poate fi executată pe deplin, administratorul/ lichidatorul este obligat la despăgubiri faţă de creditorii masei. Răspunderea este exclusă doar în cazul în care, la naşterea creanţei, administratorul/lichidatorul nu putea să prevadă că masa debitoare va fi insuficientă pentru executarea  creanţei ori în cazul în care a acţionat cu acordul comitetului sau al adunării creditorilor.
Capitolul III
EFECTELE INTENTĂRII PROCEDURII
DE INSOLVABILITATE
S e c ţ i u n e a  1
Efectele generale
    Articolul 74.  Transmiterea către administrator/
                           lichidator a dreptului de administrare şi
                           de dispoziţie
    (1) Prin hotărîre de intentare a procedurii de insolvabilitate, dreptul debitorului de a administra şi de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare este transmis administratorului insolvabilităţii/lichidatorului.
    (2) Orice act de dispoziţie al debitorului asupra unui bun din masa debitoare efectuat după intentarea procedurii de insolvabilitate este nul. Totodată, normele cu privire la efectele înscrierii în registrul bunurilor imobile rămîn în vigoare. Dacă debitorul a dispus în ziua intentării procedurii de insolvabilitate, se prezumă că a dispus după intentarea acestei proceduri.
    (21) Particularitățile procesării ordinelor de plată și/sau a ordinelor de transfer inițiate de către debitor în ziua intentării procedurii de insolvabilitate sînt reglementate de art. 6 din Legea nr. 183 din 22 iulie 2016 cu privire la caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a instrumentelor financiare.
    [Art.74 al.(21) introdus prin LP185 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.655; în vigoare 16.03.17]
    (3) În cazul transmiterii către administratorul insolvabilităţii/lichidator a dreptului de administrare şi de dispoziţie, prevederile privind nulitatea actului juridic care încalcă interdicţia de a dispune de un bun în favoarea anumitelor persoane nu se aplică.
    (4) Prin hotărîre de intentare a procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate dă dispoziţii instituţiilor financiare la care debitorul are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. Încălcarea dispoziţiilor judecătoreşti atrage răspunderea instituţiilor financiare pentru prejudiciul adus, precum şi o amendă judiciară de 10% din suma operată.
    Articolul 75. Alte efecte
    (1) Din momentul intentării procedurii de insolvabilitate:
    a) activitatea organelor de conducere ale debitorului se suspendă;
    b) achitările cu debitorul se fac numai prin contul bancar de acumulare, gestionat de administratorul insolvabilităţii/lichidator;
    c) orice garanţie de executare a obligaţiilor se acordă numai de către administratorul insolvabilităţii/lichidator, cu autorizarea adunării sau a comitetului creditorilor;
    d) sechestrarea patrimoniului debitorului, alte măsuri de asigurare sau de limitare a debitorului, administratorului insolvabilităţii/lichidatorului în dreptul de administrare şi de valorificare a masei debitoare aplicate de alte instanţe de judecată sau de organele abilitate în acest sens se anulează de drept şi se aplică în exclusivitate numai de către instanţa de judecată care a intentat procedura de insolvabilitate;
    e) asociaţii (acţionari, membri) debitorului nu au dreptul la separarea cotei de participaţie din masa debitoare în legătură cu ieşirea sau cu excluderea debitorului din lista asociaţilor (acţionarilor, membrilor) sau la partajarea averii lui;
    f) răscumpărarea sau procurarea de către debitor a acţiunilor plasate, sau achitarea contravalorii părţii de participaţie este interzisă;
    g) achitarea dividendelor, efectuarea altor plăţi legate de valorificarea hîrtiilor de valoare, achitarea veniturilor pe cotele de participaţie, distribuirea profitului între asociaţii (membrii) debitorului sînt interzise.
    (2) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate interzice în scris persoanelor care închiriază, iau cu împrumut, păstrează sau folosesc în orice alt mod bunurile debitorului să efectueze operaţiuni cu aceste bunuri.
    (3) Calcularea penalităţilor, dobînzilor şi altor plăţi aferente datoriilor creditoare ale debitorului se suspendă.
    (4) Calcularea plăţilor aferente (dobînda, comisionul de angajament, fondul de risc şi penalitatea) creditelor acordate debitorului de către Ministerul Finanţelor, precum şi a plăţilor aferente sumelor dezafectate de la bugetul de stat în vederea onorării garanţiilor de stat, se suspendă.
    Articolul 76. Înaintarea creanţelor
    Înaintarea creanţelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările privind procedura de insolvabilitate.
    Articolul 77. Prestaţiile către debitor
    Dacă, după intentarea procedurii de insolvabilitate, s-au făcut prestaţii debitorului în executarea obligaţiilor faţă de acesta, deşi prestaţiile trebuiau să revină masei debitoare, ele se consideră valabile dacă terţul nu cunoştea la data executării faptul intentării procedurii de insolvabilitate. Se prezumă necunoaşterea în cazul în care terţul a executat prestaţiile înainte de data la care a fost publicat dispozitivul hotărîrii de intentare a procedurii.
    Articolul 78. Acceptarea succesiunii
    Dacă debitorul a obţinut un drept de moştenire înainte de procedura de insolvabilitate sau pe parcursul ei, dreptul de a accepta sau de a renunţa la succesiune îi aparţine.
    Articolul 79.  Preluarea de către administrator/
                           lichidator a cauzelor în derulare
    (1) Cauzele cu privire la bunuri din masa debitoare în care debitorul este reclamant şi care sînt pendinte la data intentării procedurii de insolvabilitate pot fi preluate de către administrator/lichidator în starea în care se găsesc. Dacă administratorul/lichidatorul nu preia cauza, ea poate fi continuată de oricare dintre părţi.
    (2) Cauzele cu privire la bunurile din masa debitoare în care debitorul este pîrît şi care sînt pendinte la data intentării procedurii de insolvabilitate pot fi preluate de administrator/lichidator sau de creditor dacă ele se referă la:
    a) separarea unui bun din masa debitoare;
    b) executarea creanţelor garantate;
    c) obligaţiile masei debitoare.
    (3) În cazul în care administratorul/lichidatorul recunoaşte revendicările creditorilor conform alin. (2), aceştia din urmă pot cere restituirea cheltuielilor de judecată suportate înainte de intentarea procedurii de insolvabilitate în calitate de creditori chirografari.
    (4) Cauzele cu privire la bunurile din masa debitoare în care debitorul este pîrît, iar reclamantul este creditor chirografar şi care sînt pendinte la data intentării procedurii de insolvabilitate se suspendă pînă la reluare de către creditorul chirografar sau pînă la încetarea procedurii de insolvabilitate. Creditorii chirografari sînt în drept să depună cerere de înaintare a creanţelor în instanţa de insolvabilitate. Procedura suspendată poate fi reluată de creditorul chirografar în cazul nevalidării creanţelor în procedura de insolvabilitate.
    Articolul 80. Anularea înregistrării gajului
    Dacă un creditor chirografar a înregistrat în ultimele 4 luni de pînă la intentarea procedurii de insolvabilitate un gaj legal faţă de bunurile debitorului declarat insolvabil în temeiul Legii nr. 449-XV din 30 iulie 2001 cu privire la gaj, înregistrarea trebuie anulată în baza cererii administratorului/lichidatorului sau a oricărui creditor.
    Articolul 81. Interzicerea executării silite
    (1) Executarea obligaţiilor masei debitoare neîntemeiate pe un act al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului este interzisă pe parcursul a 180 de zile din data intentării procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate  a falimentului.
    (2) Pentru creditorii chirografari este interzisă executarea silită în mod individual a masei debitoare pe întregul proces de insolvabilitate.
    (3) Pentru creditorii garantaţi interdicţia de valorificare a bunurilor grevate cu garanţii este valabilă pe parcursul a 180 de zile din data intentării procedurii de insolvabilitate. În cazul iniţierii procedurii de restructurare a debitorului, interdicţia de executare silită a bunurilor grevate cu garanţii se prelungeşte pe perioada moratoriului conform art. 184.
    (4) Creditorii garantaţi sînt în drept să înceapă urmărirea silită a bunurilor grevate cu garanţii înaintea expirării termenului de 180 de zile doar în baza unei încheieri a instanţei de judecată care examinează procesul de insolvabilitate, emisă la cererea creditorului garantat, în cazul în care acesta dovedeşte că suportă pierderi prin diminuarea valorii bunului grevat cu garanţie reală şi că nu există posibilitate de compensare a pierderii valorii bunului în cadrul procedurii de insolvabilitate sau în cazul neconfirmării planului procedurii de restructurare a debitorului potrivit art. 202 şi 205.
     (5) Valorificarea bunurilor grevate cu garanţii, în cazurile prevăzute la alin. (3) şi (4), se face conform procedurii stabilite la art. 130–132.
    Articolul 82. Compensarea creanţelor reciproce
    (1) Creanţele creditorilor sînt examinate de către administrator/lichidator pentru a se stabili posibilitatea aplicării procedurii de achitare prin compensare.
    (2) În cazul în care un creditor chirografar este, la momentul intentării procedurii de insolvabilitate, îndreptăţit în baza legii sau a contractului la compensare, acest drept nu este afectat de intentarea procedurii.
    (3) Compensarea este exclusă dacă creanţele împotriva cărora se face compensarea devin necondiţionate şi scadente înainte ca această compensare să poată avea loc.
    (4) Compensarea poate fi aplicată chiar dacă creanţele debitorului faţă de creditor, conform condiţiilor existente la data intentării procedurii de insolvabilitate, încă nu au ajuns la scadenţă.
    (5) Compensarea nu poate fi aplicată dacă:
    a) creanţa creditorului faţă de masa debitoare a apărut după intentarea procedurii de insolvabilitate;
    b) creditorul a obţinut dreptul de creanţă faţă de debitor de la un alt creditor după intentarea procedurii de insolvabilitate.
    (6) Intentarea procedurii de insolvabilitate împotriva unei părți la un contract de garanție financiară sau producerea altei cauze care determină executarea garanției financiare nu afectează aplicarea clauzei de compensare cu exigibilitate imediată. Clauza de compensare cu exigibilitate imediată își produce efectele în conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 184 din 22 iulie 2016 cu privire la contractele de garanție financiară.
    [Art.82 al.(6) introdus prin LP185 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.655; în vigoare 16.03.17]
    Articolul 83. Obligaţiile debitorului de a prezenta
                          informaţii şi explicaţii
    (1) Dacă cererea introductivă este admisă, debitorul este obligat să prezinte explicaţiile şi informaţiile necesare pentru adoptarea unei decizii privind examinarea cererii.
    (2) Debitorul este obligat să participe la şedinţele instanţei de insolvabilitate, la adunarea creditorilor şi/sau la şedinţele comitetului creditorilor.
    (3) Debitorul este obligat să dea informaţii şi lămuriri instanţei de insolvabilitate, administratorului/lichidatorului, comitetului creditorilor şi adunării creditorilor asupra raporturilor relevante pentru procedura de insolvabilitate, să le aducă la cunoştinţă faptele de natură să atragă răspundere pentru o infracţiune sau contravenţie. Astfel de informaţii şi lămuriri nu pot fi folosite într-un proces penal sau contravenţional decît cu învoirea debitorului. Acesta trebuie, de asemenea, să susţină administratorul/lichidatorul în executarea sarcinilor şi atribuţiilor şi este obligat să se prezinte, citat de instanţă, pentru a da informaţii şi lămuriri şi pentru a colabora.
    (4) Neprezentarea debitorului la şedinţa instanţei de insolvabilitate, la adunarea creditorilor sau la şedinţa comitetului creditorilor nu împiedică desfăşurarea lor dacă prezentarea nu este cerută în mod expres de instanţă.
    Articolul 84. Răspunderea procesuală a debitorului
    (1) După intentarea procedurii de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate, din oficiu sau la cererea administratorului/lichidatorului, poate obliga debitorul sau reprezentantul organelor lui de conducere să nu părăsească teritoriul Republicii Moldova fără permisiunea sa expresă în cazul în care există dovezi că acesta ar putea să se ascundă ori să se eschiveze de la participarea la procedură.
    (2) În caz de eschivare a debitorului de la îndeplinirea obligaţiilor, conform prezentei legi, instanţa de insolvabilitate, la cererea administratorului, a adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor ori din oficiu, poate ridica debitorului dreptul de administrare a patrimoniului, dacă acesta dispune de el, îi poate interzice să părăsească localitatea de reşedinţă fără permisiunea sa expresă ori poate aplica alte măsuri de asigurare în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    (3) Interdicţiile specificate la alin. (1) şi (2) sînt valabile pe întregul proces de insolvabilitate dacă instanţa de insolvabilitate nu stabileşte altfel.
    Articolul 85. Preîntîmpinarea debitorului
    (1) Instanţa de insolvabilitate preîntîmpină debitorul privitor la obligaţiile şi la răspunderea lui în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.
    (2) Instanţa de insolvabilitate cere debitorului să semneze, înainte de prima adunare a creditorilor, următoarea declaraţie: “Declar pe onoarea şi pe răspunderea mea că orice informaţie, orală sau scrisă, pe care o voi prezenta instanţei de insolvabilitate despre patrimoniul debitorului şi despre activitatea lui de întreprinzător sau despre orice alt fapt pe care îl cunosc este adevărată şi completă”.
    (3) În cazul în care cererea introductivă este depusă de debitor, acesta, odată cu cererea, prezintă şi declaraţia prevăzută la alin. (2).
    Articolul 86. Restricţia de a ocupa anumite funcţii
    În procesul de insolvabilitate intentat la cererea creditorilor, persoanele indicate la art. 247 nu pot fi: membru al unui organ de conducere sau de supraveghere a unei persoane juridice, lichidator al unei persoane juridice, manager al unei întreprinderi individuale ori administrator/lichidator într-un proces de insolvabilitate.
    Articolul 87. Sechestrul corespondenţei
    Corespondenţa adresată debitorului va fi recepţionată de administrator/ lichidator, care este în drept să reţină corespondenţa referitoare la activitatea comercială a debitorului. Acesta are dreptul să ia cunoştinţă de corespondenţa sa comercială, iar administratorul/lichidatorul este obligat să păstreze secretul comercial şi să nu divulge conţinutul corespondenţei care nu se referă la activitatea comercială a debitorului.
    Articolul 88. Reprezentarea debitorului în procedura
                         de insolvabilitate
    (1) După intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului, adunarea generală a acţionarilor/asociaţilor debitorului va desemna pe cheltuiala lor un reprezentant persoană fizică pentru a reprezenta interesele debitorului şi ale acţionarilor/asociaţilor acestora şi pentru a participa la procedură din contul debitorului.
    (2) Dacă nu este desemnat un astfel de reprezentant în termen de 10 zile lucrătoare din data publicării hotărîrii privind intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului, instanţa  de insolvabilitate desemnează un reprezentant al debitorului din rîndul persoanelor specificate la art. 247.
    (3) Reprezentantul debitorului are următoarele atribuţii:
    a) exprimă intenţia debitorului de a propune un plan al procedurii de restructurare în condiţiile prezentei legi;
    b) formulează contestaţii în cadrul procedurii reglementate de prezenta lege;
    c) după intrarea în procedura de insolvabilitate sau în procedura falimentului, participă la inventar, semnînd actul, primeşte raportul final şi bilanţul de închidere, participă la adunarea convocată pentru soluţionarea obiecţiilor şi aprobarea raportului;
    d) participă la adunările creditorilor;
    e) primeşte notificarea privind închiderea procedurii.
    (4) După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul insolvabilităţii/lichidator, care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul reprezentantului debitorului va fi redus la reprezentarea intereselor acţionarilor/asociaţilor.
    (5) Instanţa de insolvabilitate decide, conform demersului administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, căror persoane specificate la art. 247 li se vor aplica, după caz, prevederile art. 83–85.
S e c ţ i u n e a  a  2-a
Situaţia raporturilor preexistente
    Articolul 89. Dreptul de opţiune al administratorului/
                          lichidatorului
    (1) Dacă la momentul intentării procedurii de insolvabilitate un contract bilateral nu este executat în totalitate de către debitor sau de cealaltă parte, administratorul/ lichidatorul este în drept să îl execute în locul debitorului ori să ceară celeilalte părţi executarea lui.
    (2) În cazul în care administratorul/lichidatorul refuză să execute un contract, cealaltă parte, în calitate de creditor chirografar, poate înainta o creanţă care rezultă din neexecutare. Dacă cealaltă parte cere administratorului să îşi exercite dreptul de opţiune, acesta trebuie să declare neîntîrziat dacă va cere sau nu executarea. În cazul în care omite să ceară executarea contractului, administratorul/lichidatorul nu va putea ulterior să insiste asupra executării lui.
    (3) Valoarea creanţei care reiese din neexecutare este egală cu diferenţa dintre preţul convenit şi preţul de piaţă sau de bursă din ziua lucrătoare imediat următoare intentării procedurii de insolvabilitate, din locul executării, pentru un contract cu termenul de executare convenit.
    Articolul 90. Menţinerea contractelor cu executare
                         succesivă
    Contractele debitorului cu privire la chiria şi la arenda bunurilor imobile se menţin cu efectele respective pentru masa debitoare. Se menţin şi raporturile de arendă şi de chirie ale debitorului, în calitate de locator, cu privire la alte bunuri asupra cărora există un drept de garanţie al unui terţ care a finanţat cumpărarea sau producerea lor.
    Articolul 91. Contractele de locaţiune şi de arendă
    (1) Contractele de locaţiune sau de arendă asupra bunurilor imobile în care debitorul este locatar sau arendaş pot fi reziliate de către administrator/lichidator fără a se ţine seama de termenul pentru care au fost încheiate, ci doar de termenul legal pentru reziliere. Cealaltă parte poate cere, în calitate de creditor chirografar, repararea prejudiciului adus de încetarea înainte de termen a raporturilor de locaţiune sau de arendă.
    (2) Dacă administratorul/lichidatorul înstrăinează un bun imobil, o încăpere pe care debitorul le dădea în locaţiune sau în arendă, iar dobînditorul ia locul debitorului în raporturile de locaţiune şi de arendă, dobînditorul poate rezilia contractele de locaţiune şi de arendă, ţinînd cont de termenul legal de reziliere.
    (3) Contractul de locaţiune sau de arendă în care debitorul are calitatea de locatar sau de arendaş nu poate fi reziliat de cealaltă parte după depunerea cererii introductive din cauza unei întîrzieri cu plata chiriei sau arendei care a apărut pînă la depunerea cererii introductive sau din cauza înrăutăţirii stării patrimoniale a debitorului.
    Articolul 92. Mandatul
    (1) Mandatul eliberat de către debitor asupra bunurilor din masa debitoare se stinge la data intentării procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului. Mandatarul trebuie să continue totuşi actul juridic, dacă amînarea lui ar putea genera un pericol pentru bunurile debitorului, pînă ce actul va fi preluat de administrator/lichidator. În acest caz, mandatul se consideră menţinut, iar mandatarul devine creditor al masei debitoare, înaintîndu-şi pretenţiile privitor la remuneraţia şi la repararea prejudiciilor cauzate prin menţinerea mandatului.
    (2) Alineatul (1) este aplicabil şi în cazul în care un terţ a încheiat contract de prestări servicii sau de antrepriză.
    Articolul 93. Încetarea valabilităţii procurii
    Valabilitatea procurii eliberate de către debitor în privinţa unui bun din masa debitoare încetează la data intentării procedurii. Dispoziţiile art. 92 se aplică în modul corespunzător.
    Articolul 94. Nulitatea convenţiilor derogatorii
    Convenţiile prin care se exclude sau se limitează aplicarea art. 89–93 sînt nule.
    Articolul 95. Contractele individuale de muncă
    (1) În cazul rezilierii contractelor individuale de muncă încheiate de debitor cu angajaţii săi, se aplică prevederile legale privind lichidarea şi reorganizarea extrajudiciară a întreprinderii.
    (2) Nu se admite disponibilizarea personalului în cadrul procedurii pe motiv că întreprinderea (afacerea) debitorului este vîndută ca un complex patrimonial unic sau că este preluată de o altă persoană conform planului procedurii de restructurare.
    Articolul 96. Contractul colectiv de muncă
    (1) În cazul în care contractul colectiv de muncă prevede anumite acţiuni a căror efectuare afectează masa debitoare, administratorul/lichidatorul şi organul reprezentativ al angajaţilor trebuie să adopte măsuri de reducere, reciproc acceptabilă, a acestor acţiuni. Pentru soluţionarea divergenţelor, părţile pot solicita, de comun acord, intermediere din partea oficiului teritorial al forţei de muncă.
    (2) Contractul prevăzut la alin. (1) poate fi desfăcut cu condiţia avizării celeilalte părţi cu cel puţin 2 luni înainte, chiar dacă acest contract prevede un termen mai lung.
    Articolul 97. Prestarea de servicii către debitor
    (1) Niciun furnizor de servicii de utilitate publică care deţine o poziţie dominantă (livrări de energie electrică, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea) nu are dreptul să refuze ori să întrerupă unilateral prestarea unor astfel de servicii către debitor din momentul depunerii cererii introductive, chiar dacă debitorul nu a plătit serviciile prestate anterior depunerii cererii introductive. În cazul în care se intentează procedură de insolvabilitate, procedură a falimentului sau procedură de restructurare, costurile serviciilor curente se achită lunar în baza contractelor încheiate de furnizor cu administratorul/lichidatorul.
    (2) Reducerea sau întreruperea prestării serviciilor enumerate la alin. (1) poate avea loc doar în cazul în care administratorul/lichidatorul sau debitorul nu plăteşte, conform contractului, serviciile curente prestate după intentarea procesului.
    Articolul 98. Plata cambiei scadente
    Plata cambiei scadente nu poate fi anulată dacă deţinătorul a fost obligat să o accepte pentru a nu pierde drepturile de recuperare împotriva debitorilor solidari ai cambiei. În acest caz, dacă administratorul/lichidatorul poate dovedi că ultimul debitor solidar al cambiei a avut cunoştinţă de incapacitatea de plată a debitorului cînd a emis sau a girat cambia, debitorul solidar este obligat să restituie administratorului/lichidatorului plata obţinută în contul masei debitoare.
    Articolul 99. Bunurile în tranzit
    În cazul în care un bun mobil vîndut debitorului şi neplătit integral de acesta este, la data deschiderii procesului, în curs de transmitere (în tranzit) sau se află încă în posesiunea vînzătorului, iar alte persoane nu au intrat în posesiunea acelui bun, vînzătorul poate reintra în posesiunea lui. În acest caz, vînzătorul restituie orice plată făcută de debitor în avans pentru bunul respectiv, avînd dreptul de a înainta o creanţă în calitate de creditor chirografar pentru cheltuielile aferente acestei tranzacţii.
    Articolul 100. Situaţia unor transferuri de bunuri
    Dacă debitorul este parte într-un contract de vînzare-cumpărare ce prevede transferul unor bunuri sau titluri de valoare, cotate la o bursă de mărfuri sau de valori mobiliare sau la o altă piaţă, la o anumită dată sau într-o perioadă determinată, iar scadenţa survine sau perioada expiră după data intentării procedurii de insolvabilitate, atunci diferenţa dintre preţul de cumpărare şi preţul cotat, la data menţionată, la bursă sau la piaţa din locul de livrare ori (dacă nu poate fi stabilit locul) la cea mai apropiată bursă sau piaţă, va fi achitată în masa debitoare dacă aceasta este o datorie debitoare sau va constitui o creanţă chirografară dacă este o datorie creditoare.
    Articolul 101. Tranzacţiile cu valori mobiliare
    Dacă obligaţia uneia dintre părţile contractante de a efectua o tranzacţie cu valori mobiliare devine, conform contractului, scadentă după deschiderea procedurii de insolvabilitate, contractul se consideră reziliat la data intentării procedurii. În astfel de cazuri, diferenţa dintre preţul contractului şi valoarea acţiunilor de la data intentării procedurii de insolvabilitate, procedurii falimentului sau a procedurii de restructurare este plătită debitorului dacă este un credit sau adăugată la datoriile debitorului dacă este o datorie.
    Articolul 102. Executarea contractului de asigurare a
                            debitorului
    În cazul în care un contract de asigurare a debitorului continuă, prima de asigurare datorată de debitor trebuie să fie plătită în totalitate, chiar dacă este scadentă înainte de intentarea procedurii, primele de asigurare raportîndu-se la cheltuielile de administrare.
    Articolul 103. Participaţiile debitorului în alte
                            persoane juridice
    Dacă un asociat al unei societăţi comerciale sau un membru de cooperativă este debitor într-o procedură de insolvabilitate şi dacă implicarea debitorului într-o astfel de procedură nu atrage dizolvarea societăţii sau a cooperativei, administratorul/lichidatorul înstrăinează participaţia debitorului potrivit ultimului raport financiar aprobat, în modul stabilit de lege.
S e c ţ i u n e a  a  3-a
Contestarea actelor juridice ale debitorului
    Articolul 104. Anularea unor acte juridice
    Pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării următoarelor acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului:
    a) orice act juridic fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenţi intentării procedurii de insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor;
    b) transferurile cu titlu gratuit din partea debitorului făcute în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive, cu excepţia actelor de îndeplinire a unor obligaţii morale sau actelor pentru binele public (de sponsorizare), în care generozitatea donatorului este proporţională patrimoniului său;
    c) tranzacţiile încheiate în ultimii 3 ani precedenţi înaintării cererii introductive, în care prestaţia debitorului este vădit mai mare decît cea primită;
    d) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni precedente înaintării cererii introductive, care au ca efect creşterea sumei pe care creditorul ar urma să o primească în cazul lichidării debitorului;
    e) transferurile de proprietate de la debitor către un creditor în contul unei datorii anterioare sau în folosul acestuia din urmă, efectuate în ultimele 4 luni precedente înaintării cererii introductive, la care creditorul nu avea dreptul sau care nu ajunseră la scadenţă;
    f) acordarea gratuită a unui gaj sau a unei ipoteci, a oricărei alte garanţii pentru o creanţă care era neasigurată în ultimele 4 luni anterioare înaintării cererii introductive sau pentru o creanţă a unui acţionar sau asociat al debitorului într-o perioadă similară, dacă aceste creanţe nu au ajuns la scadenţă pînă la data intentării procedurii de insolvabilitate;
    g) orice acte încheiate şi garanţii acordate de către debitor după înaintarea cererii introductive.
    Articolul 105. Anularea unor acte juridice încheiate
                            în ultimele 24 de luni
    (1) Pe tot parcursul perioadei de observaţie, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului şi/sau al procedurii de restructurare, administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanţa de insolvabilitate acţiuni în vederea anulării tranzacţiilor încheiate de debitor în ultimele 24 de luni precedente înaintării cererii introductive, dacă acestea sînt în dauna intereselor creditorilor, cu următoarele persoane:
    a) cu un asociat în comandită sau cu un asociat care deţine cel puţin 20% din capitalul social al debitorului, atunci cînd debitorul este societate în comandită sau societate în nume colectiv;
    b) cu un asociat (acţionar) care deţine cel puţin 20% din capitalul social al debitorului, atunci cînd debitorul este societate pe acţiuni sau societate cu răspundere limitată;
    c) cu o persoană care se încadrează în prevederile art. 247 alin. (1);
    d) cu un coproprietar – asupra unui bun comun indivizibil;
    e) cu o persoană care se încadrează în prevederile art. 63 alin. (6).
    (2) Nu pot fi anulate transferurile cu caracter patrimonial efectuate în baza unei licitaţii publice, în condiţiile legii.
    Articolul 106. Situaţia bunurilor din tranzacţiile
                            anulate
    (1) Terţul dobînditor în cadrul unei tranzacţii anulate conform art. 104 şi 105 trebuie să restituie, în contul masei debitoare, bunul dobîndit sau, în cazul în care bunul nu mai există, valoarea lui estimată la data transferului efectuat de către debitor.
    (2) Terţul dobînditor în cadrul tranzacţiilor prevăzute la alin. (1) care a restituit, integral sau parţial, în masa debitoare bunul sau valoarea lui deţine o creanţă chirografară împotriva debitorului, cu condiţia ca terţul să fi fost de bună-credinţă referitor la intenţiile debitorului la data efectuării transferului.
S e c ţ i u n e a  a  4-a
Asigurarea integrităţii masei debitoare
    Articolul 107. Luarea în primire a masei debitoare
    (1) După intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, administratorul şi/sau lichidatorul vor lua neîntîrziat în primire şi administrare toate bunurile care aparţin masei debitoare.
    (2) Administratorul/lichidatorul, în baza hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate şi/sau a încheierii instanţei de insolvabilitate, impune, prin executare silită, predarea bunurilor aparţinînd masei debitoare care se găsesc la debitor sau la terţi, cu evacuarea forţată a persoanelor care le deţin în posesie sub orice formă. În baza actului judecătoresc, administratorul/lichidatorul va dispune prin ordin intrarea, reţinerea, ridicarea, eliberarea, evacuarea, instalarea, sigilarea şi sechestrarea bunurilor incluse în masa debitoare.
    (3) Actele emise de administrator/lichidator în scopul executării hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate şi/sau încheierii judecătoreşti privind preluarea bunurilor ce aparţin masei debitoare se asimilează actelor emise de executorul judecătoresc.
    (4) Comitetul creditorilor dispune asupra locului de păstrare a valorilor mobiliare şi a lucrurilor de preţ, stabilind obligativitatea depunerii mijloacelor băneşti în bănci, inclusiv a numerarului în monedă naţională şi valută străină. Luarea în primire a acestor bunuri se face în prezenţa a cel puţin un membru al comitetului creditorilor care va semna actul de primire. În cazul în care nu este desemnat un comitet al creditorilor, instanţa de insolvabilitate decide numirea unui reprezentant al creditorilor care va asista la luarea în primire a valorilor mobiliare şi a bunurilor şi va semna actul de primire. Adunarea creditorilor poate dispune altfel.
    Articolul 108. Inventarul bunurilor incluse în masa
                           debitoare
    (1) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să întocmească un inventar al tuturor bunurilor corporale şi incorporale care aparţin masei debitoare. Inventarul este întocmit de o comisie de inventariere constituită de administratorul insolvabilităţii/lichidator din reprezentanţi ai creditorilor sau din specialişti/experţi în domeniu, în prezenţa debitorului, dacă nu se cauzează o întîrziere dezavantajoasă.
    (2) Actul de inventar este semnat de administratorul insolvabilităţii/ lichidator, de membrii comisiei de inventariere şi, după caz, de către debitor prin reprezentantul său desemnat în procedura de insolvabilitate.
    (3) Dacă patrimoniul debitorului poate fi inventariat într-o singură zi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va putea să procedeze imediat la inventariere fără a aplica sigiliile. În toate celelalte cazuri, se va proceda la inventariere în cel mai scurt timp posibil. Debitorul trebuie să asiste la inventar. Dacă nu se prezintă, debitorul nu va putea contesta datele din inventar.
    (4) În cazul  în care debitorul nu prezintă documentele activităţii economice şi de evidenţă contabilă în modul prevăzut de prezenta lege, inventarul bunurilor lui se face conform documentelor şi altor probe reconstituite de către administratorul insolvabilităţii/lichidator. Dacă, în urma notificărilor, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul nu identifică niciun bun, inventarul se încheie în baza comunicărilor transmise în scris de autorităţile relevante.
    (5) În inventar trebuie să fie descrise toate bunurile identificate ale debitorului şi să se indice valoarea contabilă sau, dacă aceasta lipseşte, valoarea lor aproximativă  de la data inventarierii. În cazul în care valoarea bunului depinde de lichidarea sau de restructurarea întreprinderii, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul va angaja, cu aprobarea comitetului creditorilor, un expert evaluator, pe cheltuiala debitorului, pentru a evalua bunurile atît separat, cît şi în ansambluri în stare de funcţionare, după caz.
    (6) În toate cazurile, cu excepţia celui indicat la alin. (3), administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, înainte de inventar, va pune prin ordin sub sechestru şi sigiliu: încăperile, magazinele, magaziile, depozitele, birourile, corespondenţa comercială, arhiva, dispozitivele de stocare şi de prelucrare a informaţiei, contractele, mărfurile şi orice alte bunuri mobile sau imobile aparţinînd patrimoniului debitorului sau care se află pe teritoriul şi/sau în posesia debitorului.
    (7) Nu vor fi puse sub sechestru şi sigiliu:
    a) obiectele care trebuie valorificate de urgenţă, pentru a se evita deteriorarea lor materială sau pierderea din valoare;
    b) registrele de contabilitate;
    c) cambiile şi alte titluri de valoare scadente sau care urmează a fi scadente în scurt timp şi nici acţiunile ori alte titluri de participaţie ale debitorului, care vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate sau pentru a se efectua activităţile de conservare cerute;
    d) numerarul, în monedă naţională şi valută străină, pe care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul îl va depune la instituţia financiară în contul patrimoniului debitorului.
    (8) Dacă debitorul are bunuri în diferite localităţi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va efectua sechestrarea şi sigilarea bunurilor în mod consecutiv, începînd cu bunurile de o importanţă sau de o valoare mai mare. Documentele întocmite de administratorul insolvabilităţii/lichidator, certificînd că sechestrele şi sigiliile au fost aplicate, vor fi trimise instanţei de judecată care examinează cazul de insolvabilitate.
    Articolul 109. Păstrarea şi paza masei debitoare
    (1) Pe măsura desfăşurării inventarierii, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul ia în posesie bunurile, devenind depozitarul lor judiciar, şi adoptă măsurile necesare pentru conservarea, păstrarea şi paza lor.
    (2) Cu consimţămîntul comitetului creditorilor sau, după caz, al adunării creditorilor, bunurile introduse în masa debitoare se remit, contra semnătură, spre păstrare şi pază  debitorului.
    (3) În cazul în care comitetul sau adunarea creditorilor nu este de acord cu remiterea bunurilor din masa debitoare spre păstrare şi pază debitorului sau în cazul în care debitorul refuză să preia bunurile, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul predă bunurile, în bază de contract de depozit sau de pază, unui terţ,  care va avea dreptul la remuneraţie şi la compensarea cheltuielilor de păstrare a bunurilor.
    (4) Comitetul creditorilor sau, după caz, adunarea creditorilor determină cuantumul remuneraţiei celui care preia bunurile spre păstrare, în conformitate cu tarifele stabilite, iar în lipsa lor, al unei remuneraţii obişnuite. Cheltuielile de păstrare a bunurilor din masa debitoare se includ în cheltuielile masei şi se suportă de către debitor. 
    (5) Bijuteriile şi alte obiecte de aur, argint, platină şi de metale din grupa platinei, din pietre preţioase şi perle, precum şi fragmentele din aceste obiecte, ridicate de la debitor se depun imediat de către administratorul insolvabilităţii/ lichidator la păstrare în instituţii financiare.
    (6) În cazul în care comitetul sau adunarea creditorilor nu dispune altfel, persoana căreia i s-au remis spre păstrare bunuri din masa debitoare nu are dreptul să le folosească ori să le înstrăineze, fiind obligată să informeze administratorul insolvabilităţii/lichidatorul despre fructele acestor bunuri.
    (7) Persoana căreia i s-au remis spre păstrare bunuri poartă, în conformitate cu legislaţia, răspundere pentru prejudiciul cauzat intenţionat sau din culpă. Însuşirea sau înstrăinarea bunurilor remise spre păstrare atrage răspundere contravenţională sau penală în conformitate cu legislaţia.
    (8) Dacă bunul introdus în masa debitoare este expus degradării sau dacă a suferit schimbări ce implică pericolul deprecierii sale şi nu mai este timp pentru înlăturarea acestui pericol, persoana căreia i s-a dat spre păstrare va informa la timp administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, care este obligat să organizeze vînzarea bunului în condiţiile prezentei legi.
    (9) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este în drept să vîndă bunul introdus în masa debitoare şi în cazul în care păstrarea lui implică cheltuieli disproporţionale.
    Articolul 110. Evidenţa creditorilor
    (1) În urma intentării procedurii de insolvabilitate sau a iniţierii procedurii simplificate a falimentului, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va întocmi şi va înregistra la instanţa de insolvabilitate un tabel definitiv al creanţelor împotriva patrimoniului debitorului născute pînă la data intentării procedurii de insolvabilitate sau a iniţierii procedurii simplificate a falimentului, precizînd temeiul, valoarea şi rangul lor, indicînd pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor, suma acceptată de administratorul insolvabilităţii/lichidator după verificare. Tabelul definitiv al creanţelor se aprobă la şedinţa de validare.
    (2) Contestaţiile la tabelul definitiv vor fi soluţionate de către instanţa de judecată care a intentat procedura de insolvabilitate sau a iniţiat procedura falimentului, iar, în funcţie de soluţiile pe care le pronunţă instanţa, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va întocmi un tabel definitiv consolidat, care va conţine creanţele admise împotriva patrimoniului debitorului, existente la data intentării procedurii.
    Articolul 111. Evaluarea de ansamblu a bunurilor
                            şi a obligaţiilor
    (1) După intentarea procedurii de insolvabilitate sau iniţierea procedurii  falimentului, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să efectueze, într-un raport, o evaluare sistematizată, de ansamblu, a bunurilor, în care se vor specifica şi se vor juxtapune bunurile din masa debitoare şi obligaţiile debitorului. Pentru evaluarea bunurilor, se vor aplica prevederile art. 108, iar pentru sistematizarea obligaţiilor, prevederile art. 110 în modul corespunzător.
    (2) După ce a fost întocmit raportul evaluării de ansamblu a bunurilor, instanţa de insolvabilitate poate cere debitorului, la sesizarea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau a unui creditor, explicaţii privind plenitudinea evaluării bunurilor.
    Articolul 112. Depunerea la dosar
    Tabelul definitiv, inventarul masei debitoare şi raportul evaluării de ansamblu trebuie să fie depuse la dosar şi puse la dispoziţia participanţilor la procedură de insolvabilitate pentru a lua cunoştinţă de ele cu cel puţin 5 zile înainte de adunarea creditorilor de raportare.
    Articolul 113. Darea de seamă fiscală şi darea
                           de seamă cu privire la activitatea
                            comercială
    (1) Intentarea procedurii de insolvabilitate nu afectează obligaţia debitorului de a prezenta dare de seamă fiscală şi dare de seamă cu privire la activitatea  comercială, de a ţine evidenţă contabilă. În ceea ce priveşte masa debitoare, aceste obligaţii sînt îndeplinite de administrator/lichidator, care răspunde, în limita informaţiei de care dispune, pentru îndeplinirea obligaţiilor.
    (2) Odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate începe un nou exerciţiu financiar. Primul exerciţiu financiar este incomplet şi durează pînă la sfîrşitul anului fiscal.
S e c ţ i u n e a  a  5-a
Adunarea de raportare
    Articolul 114. Raportarea în faţa adunării creditorilor
    (1) Administratorul insolvabilităţii va întocmi şi va supune adunării creditorilor, în termenul stabilit de instanţa de insolvabilitate, care nu  poate depăşi 100 de zile de la data deschiderii procedurii, un raport asupra stării economice şi a cauzelor care au condus la insolvabilitatea debitorului, menţionînd persoanele cărora le-ar fi imputabilă această situaţie.
    (2) În raport se va indica existenţa posibilităţii reale de menţinere, în totalitate sau parţial, a întreprinderii debitorului şi de aplicare a planului ori, după caz, motivele care nu permit restructurarea şi, în acest caz, va propune intrarea în faliment.
    (3) Dacă va concluziona în raport că activitatea debitorului poate fi redresată în baza unui plan, administratorul insolvabilităţii va trebui să precizeze dacă recomandă ca planul să fie cel propus de debitor, dacă, la cererea debitorului, colaborează la întocmirea acelui plan sau dacă intenţionează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul sau mai mulţi creditori.
    (4) Administratorul insolvabilităţii va asigura posibilitatea consultării raportului prevăzut la alin. (1) la sediul său, pe cheltuiala solicitantului. O copie de pe raport se va depune la instanţa de insolvabilitate şi se va comunica debitorului.
    (5) La adunarea de raportare, creditorii pun în discuţie raportul administratorului insolvabilităţii şi adoptă, în modul stabilit la art. 57,  una din următoarele hotărîri:
    a) de intentare a procedurii de restructurare a debitorului;
    b) de intentare a procedurii falimentului.
    (6) Prima la vot se pune propunerea susţinută de administratorul insolvabilităţii. Neaprobarea de către adunarea creditorilor a procedurii propuse de administratorul insolvabilităţii are ca efect intentarea faţă de debitor a următoarei proceduri fără a fi pusă separat la vot.
    (7) În cazul în care adunarea creditorilor de raportare hotărăşte restructurarea debitorului, hotărîrea se confirmă în cel mult 5 zile  de către instanţa de insolvabilitate, care, prin încheiere motivată, dispune intentarea procedurii de restructurare şi stabileşte un termen, de cel mult  30 de zile de la emiterea încheierii, de propunere a planului procedurii de restructurare.
    (8) Nerespectarea termenului prevăzut la alin. (7) conduce la decăderea părţilor din dreptul de a depune planul  şi, ca urmare, la trecerea, prin încheiere a instanţei de insolvabilitate, la procedura falimentului.
    (9) În cazul în care adunarea creditorilor aprobă propunerea administratorului insolvabilităţii de încetare a activităţii întreprinderii insolvabile, instanţa de insolvabilitate decide, prin încheiere, continuarea procedurii de insolvabilitate şi intrarea în faliment a debitorului, în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
    (10) Pînă la adunarea de raportare, administratorul insolvabilităţii poate sista activitatea nerentabilă a debitorului doar cu învoirea comitetului creditorilor, dacă acesta a fost format.
    (11) În cazul de încetare a activităţii debitorului, administratorul insolvabilităţii trebuie să îl informeze înainte de data preconizată. Instanţa de insolvabilitate poate refuza sistarea activităţii debitorului pînă la adunarea de raportare, la cererea lui şi după audierea administratorului insolvabilităţii, cu condiţia ca refuzul să nu cauzeze diminuarea masei debitoare.
Capitolul IV
FALIMENTUL
S e c ţ i u n e a  1
Procedura generală
    Articolul 115.  Condiţiile intrării în faliment
    (1) Instanţa de insolvabilitate decide prin încheiere intrarea imediată în faliment, dar nu mai tîrziu de 5 zile lucrătoare, în următoarele cazuri:
    a) debitorul nu şi-a declarat intenţia de a se restructura sau este decăzut din dreptul de a propune un plan al procedurii de restructurare, iar creditorii nu cer restructurarea lui;
    b) niciunul dintre participanţii la procedură nu a propus un plan al procedurii de restructurare, în condiţiile şi termenele stabilite de prezenta lege, sau niciunul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;
    c) debitorul şi-a declarat intenţia de a se restructura, dar nu a propus în termen un plan de restructurare ori planul lui nu a fost acceptat şi confirmat;
    d) obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sînt îndeplinite în condiţiile stipulate în planul confirmat sau activitatea debitorului desfăşurată pe parcursul restructurării aduce pierderi masei debitoare;
    e) adunarea creditorilor a aprobat raportul administratorului insolvabilităţii în care se propune intrarea debitorului în faliment.
    (2) Instanţa de insolvabilitate va pronunţa, prin încheierea de intrare în faliment, dizolvarea societăţii debitoare şi va dispune:
    a) desemnarea unui lichidator, stabilirea atribuţiilor acestuia;
    b) valorificarea şi lichidarea masei debitoare.
    (3) Actele cu titlu gratuit, precum şi celelalte acte, exceptîndu-le pe cele permise de planul procedurii de restructurare, efectuate între data confirmării planului procedurii de restructurare şi data intrării în faliment sînt nule.
    (4) Încheierea de intentare a procedurii falimentului se publică în modul prevăzut la art. 7.
    Articolul 116. Efectele intentării procedurii
                            falimentului
    (1) În cazul în care dispune trecerea la faliment, instanţa de insolvabilitate va desemna un lichidator propus de adunarea creditorilor, aplicînd în modul corespunzător dispoziţiile art. 63–73. Atribuţiile administratorului insolvabilităţii încetează la momentul în care instanţa stabileşte atribuţiile lichidatorului. Poate fi desemnat lichidator administratorul insolvabilităţii desemnat anterior.
    (2) Orice transfer, îndeplinire a unei obligaţii, exercitare a unui drept, act sau fapt, cu excepţia celor autorizate de lichidator sau de instanţa de insolvabilitate, efectuate de debitor sau de administratorul insolvabilităţii ulterior deschiderii procedurii  falimentului sînt nule.
    (3) Nicio dobîndă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială nu se adaugă creanţelor născute ulterior datei deschiderii procedurii generale şi nici procedurii simplificate a falimentului.
    (4) După intrarea în faliment, dispoziţiile capitolelor II şi III se aplică în modul corespunzător, în măsura în care nu contravin prezentului capitol.
 S e c ţ i u n e a  a  2-a
Valorificarea şi lichidarea masei debitoare
    Articolul 117. Valorificarea şi lichidarea masei
                            debitoare
    (1) După intentarea procedurii falimentului, lichidatorul valorifică şi/sau lichidează neîntîrziat, în condiţii cît mai avantajoase şi în timpul cel mai potrivit, masa debitoare numai cu acordul expres al comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, după caz. Termenul de valorificare şi/sau de lichidare a masei debitoare nu va depăşi 2 ani de la intentarea procedurii falimentului.
    (2) În cazul în care, în perioada indicată la alin. (1), valorifică şi/sau lichidează masa debitoare fără acordul expres al adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor, lichidatorul răspunde, în condiţiile legii, pentru prejudiciul cauzat prin  înstrăinarea necoordonată a masei debitoare.
    (3) Dacă, după expirarea termenului indicat la alin. (1), se constată masă debitoare nevalorificată, aceasta va fi vîndută neîntîrziat de către lichidator la licitaţie cu reducere în condiţiile art. 120, fără acordul adunării creditorilor sau al comitetului creditorilor. Reducerea preţului va continua pînă acesta va ajunge la zero. Dacă la licitaţia cu reducere s-a înscris un participant ori nu s-a înscris nici unul sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, lichidatorul vinde bunurile prin negocieri directe la orice preţ negociat şi confirmat de instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate.
    (4) Pentru evaluarea bunurilor din patrimoniul debitorului, lichidatorul poate angaja în numele debitorului un evaluator, iar cu acordul comitetului creditorilor poate utiliza un evaluator propriu. Bunurile din patrimoniul debitorului vor fi evaluate atît în bloc, cît şi individual. Evaluare în bloc înseamnă evaluarea totalităţii de bunuri din patrimoniul debitorului sau evaluarea subansamblurilor funcţionale. Prin subansamblu funcţional se înţeleg bunurile debitorului care, împreună, asigură realizarea unui produs finit, de sine stătător, sau care permit desfăşurarea unei afaceri independente. Un subansamblu se consideră funcţional numai dacă are asigurat accesul la drum public şi la folosirea utilităţilor.
    (5) Valoarea estimativă a valorilor mobiliare deţinute de debitor se determină în conformitate cu legislaţia în domeniul valorilor mobiliare.
    (6) Dacă, în termen de 180 de zile de la finalizarea evaluării, bunurile nu au fost expuse spre valorificare prin orice metodă prevăzută în prezenta lege, ele vor fi reevaluate pe cheltuiala creditorilor care s-au opus valorificării.
    (7) În cel mult 10 zile de la data finalizării procesului de evaluare a masei debitoare, lichidatorul prezintă comitetului sau adunării creditorilor un raport despre evaluarea bunurilor şi metoda lor de valorificare, precizîndu-se modul de  vînzare: în bloc sau individual, prin licitaţie publică, concurs sau negocieri directe, ori într-o combinaţie a acestor moduri.
    (8) Preţul iniţial de vînzare a bunurilor din masa debitoare şi modul de vînzare se stabilesc la adunarea creditorilor sau la comitetul creditorilor, în baza raportului prezentat de lichidator şi a evaluării efectuate în conformitate cu legislaţia, însă nu poate fi mai mic de valoarea evaluată.
    (9) Dacă, pe parcursul a 15 zile din data prezentării raportului, comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor nu s-a expus sau nu aprobă propunerile de valorificare a masei debitoare înaintate de lichidator, acesta este în drept să se adreseze instanţei de insolvabilitate pentru confirmarea acestor propuneri. În acest caz, odată cu aprobarea raportului, valorificarea masei debitoare se face sub controlul instanţei de insolvabilitate. Încheierea judecătorească de refuz al confirmării modului, termenelor, preţului şi condiţiilor de valorificare a masei debitoare poate fi contestată cu recurs.
    (10) În temeiul hotărîrii comitetului creditorilor sau adunării creditorilor, bunurile pot fi vîndute de către lichidator în bloc, ca ansamblu în stare de funcţionare, sau individual. Lichidatorul va organiza şi va desfăşura licitaţii, concursuri sau va antrena în acest scop organizaţii specializate, cu achitarea serviciilor din contul debitorului. Bunurile nevîndute la prima licitaţie se expun repetat la licitaţie, la preţuri mai mici, aprobate de adunarea creditorilor sau de comitetul creditorilor. Dacă la licitaţia repetată nu au fost adjudecate, bunurile se vînd la licitaţie cu reducere. În cazurile în care nu s-au vîndut nici la licitaţia cu reducere ori nu s-au vîndut prin concurs, ţinut în modul stabilit de prezenta lege, bunurile pot fi vîndute, la decizia adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor, de către lichidator prin negocieri directe, în bază de contract de vînzare-cumpărare.
    (11) În cazul în care asupra bunului expus spre vînzare există un drept de preemţiune, acesta se va vinde prin negocieri directe conform legislaţiei civile, cu respectarea dreptului de preemţiune al titularului. În cazul în care titularul dreptului de preemţiune refuză să procure în mod prioritar bunul din masa debitoare, lichidatorul îl poate vinde la licitaţie cu strigare sau prin concurs la un preţ care să nu fie mai mic decît cel oferit titularului dreptului de preemţiune.
    (12) Anunţul licitaţiei sau al concursului se publică în mod obligatoriu în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, după caz, în ziarele locale unde debitorul îşi are sediul sau unde sînt concentrate sediile celor mai mulţi creditori, precum şi în internet sau în alt sistem electronic. Oferta publică de vînzare a masei debitoare este irevocabilă în perioada indicată în anunţul licitaţiei sau al concursului, care nu poate depăşi 180 de zile din data publicării.
    (13) Prin derogare de la dispoziţiile alin. (12), în cazul în care vînzarea se face cu un bun a cărui valoare nu depăşeşte 10 000 de lei sau în cazul în care bunul este în pericol de pieire, degradare, alterare ori depreciere, oricare ar fi valoarea lui, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate să restrîngă formalităţile de publicitate la afişarea anunţului despre vînzare la locul licitaţiei, al concursului sau al negocierii directe, la sediul primăriei de la locul de vînzare a bunului şi la sediul instanţei de insolvabilitate,  să scurteze termenul de înştiinţare în măsura în care ar fi suficient pentru informarea celor interesaţi.
    (14) Cu acordul comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, lichidatorul poate vinde inventarul şi/sau bunurile a căror valoare individuală este de pînă la 10 000 de lei (cu excepţia imobilului sau a valorilor mobiliare) fără a organiza licitaţii sau concursuri, prin negocieri directe în bază de contract de vînzare-cumpărare sau prin organizaţii comerciale conform regulilor comerţului de consignaţie, aprobate prin hotărîre de Guvern.
    (15) În perioada lichidării masei debitoare, lichidatorul poate valorifica bunurile în bază de concurs, prin transferul lor în gestiune, arendă, locaţiune, uzufruct, administrare fiduciară şi sub alte forme de transmitere a drepturilor de folosinţă şi/sau de posesiune asupra lor.
    (16) Bunurile înstrăinate de administratorul insolvabilităţii/lichidator în exerciţiul atribuţiilor sînt libere, în temeiul prezentei legi, de orice sarcină, precum ipotecă, garanţie reală mobiliară sau drept de retenţie de orice fel, ori măsuri asigurătorii şi conţin garanţie contra viciilor ascunse.
    (17) Bunul din masa debitoare neînscris în registrul public se vinde numai după ce administratorul insolvabilităţii/lichidatorul îl înscrie, conform procedurii stabilite, în registrul public respectiv. Înregistrarea bunului se face în temeiul unei încheieri a instanţei de insolvabilitate, emisă în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii cererii administratorului insolvabilităţii/lichidatorului de constatare a faptului cu valoare juridică. Încheierea poate fi contestată de orice persoană interesată. În cazul în care bunul a fost vîndut înainte sau fără a fi înscris în registrul public, obligaţia înregistrării şi cheltuielile aferente, precum şi riscul de constatare a lacunelor la precizarea datelor din registrul public trec în sarcina lichidatorului.
    (18) Dacă suma obţinută din vînzarea unei părţi din masa debitoare este suficientă pentru satisfacerea integrală a creanţelor validate şi pentru recuperarea cheltuielilor aferente procesului sau dacă debitorul ori terţul le-a achitat benevol, lichidatorul, în temeiul unei hotărîri a comitetului creditorilor sau adunării creditorilor, încetează să vîndă celelalte bunuri din masa debitoare.
    (19) Nu sînt acceptate şi vor fi excluse din procedurile de licitaţie, de concurs sau de negocieri directe persoanele fizice sau persoanele juridice care nu au respectat în mod repetat obligaţiile consemnate în procesele-verbale şi în contractele de vînzare-cumpărare pe care le-au încheiat anterior într-o astfel de procedură sau în alte proceduri similare.
    Articolul 118. Vînzarea masei debitoare
    (1) În cel mult 10 zile de la data aprobării de către comitetul creditorilor sau de către adunarea creditorilor a preţului iniţial de vînzare, lichidatorul formează loturi de bunuri pentru vînzare şi stabileşte data şi locul licitaţiei cu strigare, publicînd un anunţ care va cuprinde informaţia prevăzută la art. 129 alin. (9), cu excepţiile stabilite în prezentul articol.
    (2) Licitaţia se organizează la sediul lichidatorului sau al debitorului ori în alt loc stabilit de lichidator şi se va desfăşura în decursul a 15 zile de la data publicării anunţului despre organizarea ei. Persoana la care se păstrează bunurile este obligată să asigure accesul publicului la ele.
    (3) Sînt admise la licitaţie persoanele care au depus la timp cerere de participare, precum şi documentele necesare, şi care au plătit acont în mărimea stabilită de lichidator, dar nu mai mic de 2% din preţul iniţial al bunurilor.
    (4) Doritorii de a participa la licitaţie vor prezenta lichidatorului cerere de participare de un model stabilit, copia de pe documentul care confirmă depunerea acontului pe contul bancar indicat în anunţ, procură, după caz, pentru dreptul de a participa la licitaţie, alte documente prevăzute expres în anunţul despre organizarea licitaţiei. Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu 3 zile înainte de data licitaţiei. Termenul nominalizat este unul de decădere.
    (5) Lichidatorul înregistrează persoana care a depus cerere de participare la licitaţie. Dacă persoana nu a respectat cerinţele referitoare la întocmirea şi la prezentarea documentelor sau dacă nu are dreptul de a participa la licitaţie, lichidatorul respinge cererea. Motivul respingerii se comunică în scris persoanei, cu restituirea acontului.
    (6) Nu pot participa la licitaţie, sub sancţiunea nulităţii absolute, lichidatorul sau organizatorul licitaţiei, judecătorii instanţei de insolvabilitate.
    (7) Persoana are dreptul să-şi retragă cererea de participare la licitaţie, adresînd lichidatorului, cu 3 zile înainte de data licitaţiei, un demers scris. În acest caz, persoanei i se va restitui acontul.
    (8) Pentru desfăşurarea licitaţiei, lichidatorul formează o comisie din cel puţin 3 membri. În ziua licitaţiei, concomitent cu înmînarea biletelor de participant, lichidatorul înregistrează participanţii prezenţi. Înregistrarea se încheie cu 10 minute înainte de începutul procedurii de licitare. Participanţii întîrziaţi nu sînt admişi, restituindu-li-se acontul.
    (9) Licitaţia este condusă de licitator, în persoana lichidatorului, sau, după caz, de o persoană desemnată în bază de contract. Licitarea fiecărui lot de bunuri la licitaţia cu strigare începe cu anunţarea de către licitator a preţului iniţial şi a pasului de ridicare a preţului. Cel care acceptă preţul ridică biletul de participant. Ceilalţi participanţi pot pretinde la lot propunînd un preţ mai mare cu unul sau cu mai mulţi paşi de ridicare. Dacă nimeni nu oferă un preţ mai mare decît cel acceptat, strigat de 3 ori de către licitator, acesta anunţă cu o lovitură de ciocan adjudecarea lotului.
    (10) În cazul în care la licitaţie sînt scoase mai multe loturi separate, iar participantul care a depus acont nu a cîştigat lotul pentru care a depus cerere şi acont, el poate fi admis la licitarea următoarelor loturi dacă acontul depus nu este mai mic decît cel prevăzut pentru aceste loturi, conform anunţului publicat.
    (11) La încheierea licitării unui lot, lichidatorul sau comisia de licitaţie va negocia direct cu adjudecatarul lotului asupra modului şi a termenelor de plată,  fapt care se consemnează în procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei. Adjudecatarul este obligat să semneze procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei. Dacă refuză să îl semneze, se consideră că licitaţia nu a avut loc. În acest caz, licitaţia va reîncepe de la preţul oferit anterior de participant. Participantul care  refuză să semneze procesul-verbal de adjudecare este privat de dreptul de a participa la această licitaţie nerestituindu-i-se acontul. După semnare, un exemplar al procesului-verbal se remite, în 48 de ore, instanţei de insolvabilitate.
    (12) În cazul în care lichidatorul sau comisia de licitaţie şi adjudecatarul au convenit ca achitarea lotului să fie efectuată la o sumă unică, ultimul plăteşte integral preţul lotului în termen de 10 zile lucrătoare din data semnării procesului-verbal. În cazul în care părţile au convenit ca achitarea lotului să se facă eşalonat, adjudecatarul, în acelaşi termen, de 10 zile lucrătoare, varsă prima tranşă, de cel puţin 40% din preţul indicat în procesul-verbal, iar restul îl va da în cel mult 60 de zile din data încheierii licitaţiei, termen care poate fi prelungit, cu acordul comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, cu maximum 60 de zile.
    (13) La cumpărarea lotului, acontul depus de adjudecatar este inclus în suma stabilită în procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei. Aconturile nerestituite se includ în masa debitoare şi se distribuie în modul stabilit de lege.
    Articolul 119. Licitaţia repetată
    (1) Lichidatorul sau comisia de licitaţie va declara că licitaţia nu a avut loc dacă:
    a) la licitaţie s-a prezentat  un singur participant ori nu s-a prezentat niciunul;
    b) niciun participant la licitaţie nu a propus cel puţin un preţ egal cu valoarea preţului iniţial stabilit de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor;
    c) adjudecatarul nu a achitat integral, în termen, costul lotului cumpărat.
    Dacă licitaţia nu a avut loc, lichidatorul sau comisa de licitaţie întocmeşte un proces-verbal prin care se dispune organizarea unei licitaţii repetate.
    (2) În cazul în care s-a declarat că prima licitaţie cu strigare nu a avut loc, unul dintre creditori este în drept să preia bunurile la preţul iniţial al lotului expus la vînzare. Dacă, în decursul a 20 de zile din data notificării, niciun creditor nu a acceptat preluarea bunurilor în natură, se va organiza licitaţie repetată cu strigare în condiţiile prezentei legi.
    (3) Dacă comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor nu dispune altfel, pentru licitaţia repetată cu strigare lichidatorul va reduce preţul lotului cu 10% din preţul iniţial, iar în cazul bunurilor imobile, cu 5%.
    (4) În cazul înscrierii unui singur participant la licitaţia repetată cu strigare, vînzarea se efectuează în baza procesului-verbal al licitaţiei, încheiat între lichidator şi unicul participant, la un preţ care să nu fie mai mic decît preţul stabilit la alin. (3).
    (5) Dacă se declară că licitaţia repetată nu a avut loc, unul dintre creditori este în drept ca, în termen de 20 de zile de la notificare, să preia bunurile în natură în contul creanţei sale la preţul iniţial stabilit la ultima licitaţie.
    (6) Dacă la bunurile nevîndute la licitaţia repetată pretind cîţiva creditori, dreptul preferenţial îl are creditorul chirografar de clasă superioară conform ordinii de satisfacere a creanţelor stabilite de prezenta lege. Dacă au fost înaintate oferte de preluare în natură a bunurilor nevîndute la licitaţia repetată din partea creditorilor chirografari de aceeaşi clasă şi nu există oferte din partea creditorilor de clasă superioară, dreptul preferenţial îl are creditorul chirografar a cărui creanţă este mai mare ca valoare. În cazul în care creditorii se află în situaţii egale, problema se rezolvă prin tragere la sorţi sau creditorii vor prelua bunul în coproprietate proporţional valorii creanţei fiecăruia.
    (7)  În decursul a 5 zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (2) sau alin. (5), lichidatorul va examina ofertele creditorilor şi va determina care dintre ei are dreptul preferenţial la preluarea bunurilor, neadjudecate la licitaţie, în contul stingerii creanţelor validate, întocmind în acest sens un proces-verbal, care va fi semnat de lichidator şi de creditorul cu drept preferenţial. În termen de 48 de ore de la semnare, procesul-verbal va fi depus, prin grija lichidatorului, la instanţa de insolvabilitate. După semnarea procesului-verbal, lichidatorul va ridica prin act bunurile neadjudecate spre a le remite în natură creditorului în proprietate. Din momentul semnării actului de ridicare a bunurilor neadjudecate la licitaţie şi al achitării de către creditor a onorariului de succes al lichidatorului, dreptul de proprietate asupra bunurilor trece la creditor, iar creanţa acestuia validată în tabelul definitiv se stinge prin compensare în coraport cu valoarea bunurilor primite în proprietate.
    (8) În cazul în care valoarea bunului remis de lichidator în proprietate creditorului este mai mare decît suma creanţei validate în tabelul definitiv, creditorul poate prelua bunul numai dacă depune, în cel mult 10 zile lucrătoare de la data semnării actului de ridicare a bunului, suma ce acoperă integral diferenţa dintre preţul şi valoarea creanţei şi onorariul de succes al lichidatorului.
    (9) În cazul în care nu se prezintă la data stabilită de lichidator pentru a semna actul de ridicare sau refuză a prelua bunul, sau nu achită în termen remuneraţia lichidatorului şi excedentul prevăzut la alin. (8), creditorul cu drept preferenţial este decăzut din dreptul preferenţial la preluarea bunului.
    (10) Odată cu decăderea creditorului din dreptul preferenţial, lichidatorul remite bunul către creditorul care a solicitat în termenul stabilit după notificare preluarea bunurilor şi care urmează, conform dreptului preferenţial, după creditorul decăzut din acest drept. Dacă şi acest creditor nu respectă condiţiile prevăzute la alin. (8), lichidatorul va expune din nou bunul spre vînzare la licitaţie sau în alt mod  stabilit de prezenta lege.
    (11) Cu acordul expres al creditorului care deţine dreptul preferenţial, bunurile neadjudecate la prima licitaţie sau la licitaţia repetată pot fi transmise de către lichidator în proprietate comună pe cote-părţi ideale creditorilor consemnaţi în tabelul definitiv al creanţelor validate sau în proprietate comună unei părţi din creditorii validaţi care au depus cerere în termenul stabilit după notificare şi care urmează după prioritate, în mod consecutiv, după creditorul cu drept preferenţial. Lichidatorul va stabili, în funcţie de valoarea creanţelor stinse ale fiecărui creditor, cota-parte ideală din proprietatea comună a bunului preluat.
    (12) Bunurile grevate cu garanţii care nu au fost adjudecate la prima licitaţie sau la licitaţia repetată pot fi preluate în contul stingerii creanţei numai la cererea creditorilor garantaţi. În acest caz, determinarea creditorului garantat cu drept  preferenţial  se face în modul stabilit la alin. (6), cu respectarea condiţiilor prevăzute de prezentul articol.
    Articolul 120. Licitaţia cu reducere
    (1) În cazul în care licitaţia cu strigare repetată nu a avut loc, lichidatorul dispune imediat ca bunurile nesolicitate la licitaţia cu strigare să fie scoase la licitaţia cu reducere. Lichidatorul va organiza licitaţia cu reducere în termenele şi în modul stabilit la art. 118.
    (2) Licitatorul începe licitaţia fiecărui lot cu anunţarea preţului maxim, care va fi preţul iniţial de la licitaţia cu strigare repetată, şi a pasului de reducere a preţului. Pasul reducerii nu poate fi mai mare de 5% din preţul maxim.
    (3) Dacă preţul redus a fost strigat de 3 ori şi niciun participant nu şi-a exprimat dorinţa de a cumpăra lotul, licitatorul reduce preţul cu încă un pas, declarînd de fiecare dată preţul nou.
    (4) Licitatorul va reduce preţul pînă cînd unul dintre participanţi va fi de acord cu preţul propus. Licitatorul îi va cere să confirme oferta şi să numească suma pentru care este de acord să cumpere lotul. În caz de confirmare, licitatorul  strigă preţul de 3 ori, anunţînd cu o lovitură de ciocan adjudecarea lotului. Dacă un alt participant doreşte să cumpere lotul, acesta are dreptul să ridice preţul cu un pas sau cu mai mulţi paşi, declarîndu-şi intenţia în timpul repetării preţului, pînă la lovitura de ciocan, şi îşi va confirma oferta ridicînd biletul de participant. În acest caz, licitaţia cu reducere trece în licitaţie cu strigare.
    (5) Reducerea preţului va continua pînă se ajunge la zero, după care lotul se scoate de la licitaţie. Comitetul creditorilor sau, după caz, adunarea creditorilor poate stabili pentru unele loturi scoase la licitaţie cu reducere limita la care poate fi redus preţul.
    (6) Adjudecatarul lotului la licitaţia cu reducere este obligat să semneze un proces-verbal privind rezultatele licitaţiei. Dacă refuză să îl semneze, este privat de dreptul de a participa la această licitaţie, care va reîncepe de la preţul acceptat de el. Participantului care a refuzat să semneze procesul-verbal nu i se va restitui acontul.
    (7) În cazul înscrierii unui singur participant la licitaţia cu reducere, vînzarea bunului se efectuează în baza unui proces-verbal al licitaţiei, încheiat între lichidator şi unicul participant, la un preţ redus cu cel mult 10% din preţul iniţial. Dacă la licitaţia cu reducere nu s-a înscris niciun participant sau dacă bunurile nu au putut fi comercializate, lichidatorul vinde bunurile prin negocieri directe.
    Articolul 121. Ridicarea bunurilor adjudecate
    (1) După semnarea procesului-verbal al licitaţiei, lichidatorul ridică bunurile adjudecate spre a le remite adjudecatarului. În momentul semnării actului de ridicare a bunurilor adjudecate, dreptul de proprietate asupra lor trece la adjudecatar, iar cheltuielile de păstrare şi de transportare a bunurilor, de perfectare a titlurilor de proprietate le suportă noul proprietar.
    (2) În cazul în care rezultatele licitaţiei sînt contestate din motivul încălcării procedurii de înscriere sau de desfăşurare, bunurile adjudecate nu se vor ridica. În astfel de situaţii, ridicarea bunurilor se operează după soluţionarea litigiilor. Dacă, după ridicarea bunurilor, rezultatele licitaţiei sînt anulate, adjudecatarul (cumpărătorul) este obligat să restituie bunurile.
    (3) Ridicarea bunurilor adjudecate o efectuează lichidatorul în prezenţa  cumpărătorului. În cazul împiedicării acţiunilor de ridicare a bunurilor, lichidatorul va proceda la ridicarea lor forţată.
    (4) Dacă se constată lipsa, substituirea sau degradarea calitativă a unor bunuri din lista bunurilor adjudecate, lichidatorul este obligat să remită organelor de urmărire penală materialele de rigoare, excepţie făcînd situaţiile în care substituirea sau degradarea bunurilor este neînsemnată, iar cumpărătorul le-a acceptat la preţul din procesul-verbal al licitaţiei.
    (5) Dacă bunurile din masa debitoare au fost vîndute mai multor cumpărători, ridicarea lor se va face separat pentru fiecare cumpărător.
    (6) Ridicarea bunurilor adjudecate se consemnează într-un act, întocmit în 4 exemplare. Unul rămîne lichidatorului care a ridicat bunurile, două se remit contra semnătură cumpărătorului şi un exemplar se depune în instanţă de insolvabilitate.
    (7) În timpul ridicării bunurilor adjudecate sau în cel mult 48 de ore după semnarea actului de ridicare, lichidatorul este obligat să remită cumpărătorului toate documentele referitoare la bunurile ridicate.
    (8) În temeiul actului de ridicare a bunurilor adjudecate, debitorul şi cumpărătorul efectuează înregistrările contabile aferente comercializării lor.
    (9) Procesul-verbal al licitaţiei, actul de ridicare a bunurilor adjudecate şi certificatul de achitare integrală, eliberat de lichidator, sînt acte translative de proprietate, care servesc drept temei pentru înregistrarea dreptului de proprietate în numele adjudecatarului (cumpărătorului) în toate registrele de evidenţă a bunului adjudecat.
    (10) Cumpărătorul poate folosi bunurile adjudecate şi pînă la înscriere în registrele publice ale dreptului de proprietate (cu excepţia scoaterii lor din Republica Moldova) în baza procesului-verbal al licitaţiei şi actului de ridicare a bunurilor adjudecate. După expirarea termenului de plată stabilit în procesul-verbal al licitaţiei, bunurile adjudecate nu mai pot fi folosite în baza documentelor menţionate.
    Articolul 122. Vînzarea prin concurs
    (1) Pentru desfăşurarea concursurilor, comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor, la propunerea lichidatorului, desemnează o comisie de concurs (denumită în continuare comisie), în a cărei componenţă intră reprezentanţi ai creditorilor şi/sau experţi, specialişti în domeniu. Comisia este prezidată de lichidator, iar secretarul se desemnează din rîndul membrilor ei.
    (2) Şedinţa comisiei este deliberativă dacă la ea participă cel puţin două treimi din membri, iar deciziile ei se adoptă prin vot deschis, cu simpla majoritate de voturi. În caz de paritate de voturi, cel al preşedintelui comisiei este decisiv. Deciziile comisiei se consemnează în proces-verbal, semnat de membrii prezenţi la şedinţă.
    (3) Principalele sarcini ale comisiei sînt:
    a) desfăşurarea concursului;
    b) totalizarea rezultatelor concursului, determinarea cîştigătorului în concurs, luarea unor alte decizii privind rezultatele concursului;
    c) soluţionarea eventualelor contestaţii;
    d) depunerea în instanţă de insolvabilitate a proceselor-verbale privind desfăşurarea concursului şi totalurile lui.
    (4) Şedinţa comisiei se convoacă în 3 zile din data finalizării termenului de primire a documentelor de la ofertanţi. Comisia este în drept să examineze ofertele depuse şi să adopte decizii  la una sau la mai multe şedinţe.
    (5) Comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor aprobă preţul iniţial de vînzare a bunului pentru a fi expus la concurs în modul stabilit de prezenta lege. Hotărîrea de aprobare a preţului iniţial se prezintă comisiei şi nu poate fi divulgată.
    (6) Lichidatorul publică un comunicat informativ privind desfăşurarea concursului de vînzare-cumpărare a bunurilor din masa debitoare în modul stabilit la art. 6. Comunicatul informativ trebuie să includă:
    a)  informaţii despre bunul din masa debitoare expus la vînzare;
    b) condiţiile concursului;
    c) termenul de depunere a cererilor şi de prezentare a ofertelor pentru participare la concurs, care nu poate fi mai mic de 15 zile şi nici mai mare de 60 de zile de la data publicării avizului;
    d) modul şi termenele de familiarizare a ofertanţilor cu bunul din masa debitoare;
    e) criteriile de selectare a cîştigătorului.
    În comunicatul informativ, conform deciziei comisiei, pot fi incluse şi alte informaţii, inclusiv se va specifica cuantumul mijloacelor băneşti stabilite de comisie drept garanţie de participare a ofertanţilor la concurs, precum şi datele contului bancar la care se vor transfera aceste mijloace.
    (7) Lichidatorul sau persoanele care au la păstrare bunuri expuse la vînzare asigură ofertanţilor accesul la ele şi la documentele suplimentare, cu excepţia celor confidenţiale.
    (8) Primirea cererilor şi a documentelor se încheie cu 3 zile înainte de data demarării concursului. Termenul nominalizat este unul de decădere. În termenul-limită  prevăzut în comunicatul informativ, ofertantul prezintă:
    a) copie de pe certificatul înregistrării de stat şi copie de pe statut, autentificate de conducător, dacă este persoană juridică rezidentă; copie de pe certificatul de înregistrare, eliberat de organul împuternicit al statului de reşedinţă şi copie de pe statut tradus în limba de stat a Republicii Moldova, legalizat sau apostilat în condiţiile legislaţiei în vigoare, dacă este persoană juridică nerezidentă; copie de pe buletinul de identitate şi de pe anexa la el, dacă este persoană  fizică;
    b) cerere de participare la concurs, în care se indică preţul oferit pentru bun, condiţiile şi termenele lui de plată, angajamentul de a îndeplini celelalte obligaţii potrivit condiţiilor din comunicatul informativ;
    c) documentul care confirmă depunerea garanţiei de participare pe contul bancar indicat în comunicatul informativ;
    d) certificat despre datoriile faţă de bugetul public naţional, dacă este rezident.
    (9) În cazul în care doreşte să îşi înregistreze participarea la achiziţionarea mai multor bunuri scoase la acelaşi concurs, ofertantul este obligat să prezinte o cerere în acest sens şi să depună garanţie de participare pentru fiecare obiect în parte.
    (10) Documentele de participare la concurs, întocmite în limba de stat a Republicii Moldova (sau în o altă limbă, traduse obligatoriu în limba de stat), se înmînează lichidatorului într-un plic închis şi sigilat, la care se anexează, pînă la expirarea termenului-limită de recepţionare a ofertelor, documentul de plată a garanţiei de participare la concurs şi se înscrie în registrul ofertanţilor,  eliberîndu-se adeverinţa respectivă.
    (11) Concursul se desfăşoară în două etape. În prima etapă, comisia determină, în baza documentelor şi ofertelor prezentate, numărul ofertanţilor participanţi la concurs, iar în etapa a doua, comisia determină, în baza concursului de ridicare a preţului la obiect, cîştigătorul concursului.
    (12) La data stabilită în comunicatul informativ, participantul (reprezentantul lui) este obligat să se înregistreze la secretarul comisiei. În cazul în care nu s-a înregistrat în termenul indicat, ofertantul nu este admis la concurs, iar garanţia de participare i se restituie. După încheierea înregistrării, preşedintele comisiei  deschide, în prezenţa ofertanţilor înregistraţi, cutia cu plicuri, sigilată, iar membrii comisiei se conving de integritatea plicurilor, deschid fiecare plic, verifică completivitatea documentelor şi a informaţiilor prevăzute de condiţiile concursului, iau act de documentele depuse, fapt care se consemnează în procesul-verbal al şedinţei.
    (13) Comisia examinează şi evaluează ofertele propuse, estimînd corespunderea lor condiţiilor concursului, ia o decizie privind admiterea ofertanţilor la concurs. Comisia este în drept să respingă ofertele unor ofertanţi sau ale tuturor dacă nu au prezentat toate documentele sau dacă documentele nu au fost întocmite în modul stabilit, sau dacă ofertele nu întrunesc condiţiile concursului. În cazul în care niciun ofertant nu este admis să participe la concurs, şedinţa se declară nulă.
    (14) În cazul în care comisia stabileşte în şedinţă că nicio ofertă nu va fi mai mare decît preţul minim stabilit de comitetul creditorilor  sau de adunarea creditorilor, procedura se suspendă, iar comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor se convoacă de urgenţă pentru confirmarea celei mai bune oferte sau pentru schimbarea condiţiei ori a modalităţii de valorificare a bunului.
    (15) După determinarea numărului de participanţi la concurs, comisia invită neîntîrziat în aceeaşi şedinţă ofertanţii admişi la a doua etapă a concursului cu ridicarea preţului la bunul expus în vînzare.
    (16) În cazul în care la concurs s-a înregistrat sau este admis un singur ofertant, comisia licitează prin negocieri directe cu el preţul bunului şi celelalte propuneri ale lui.
    (17) Preşedintele comisiei va iniţia o a doua etapă a şedinţei de concurs, cu anunţarea preţului iniţial propus pentru bun, care va fi cel mai înalt preţ indicat în cererea participanţilor. În concurs, participanţii fac propuneri de modificare a ofertelor, cu începere de la participantul care a indicat în cerere cel mai mic preţ. În cazul în care participanţii au oferit pentru obiect acelaşi preţ, primul pas al concursului începe cu ultimul participant care a prezentat documentele. Această ordine se păstrează pe parcursul întregului concurs. Propunerile înaintate de participanţii la concurs se consemnează în proces-verbal.
    (18) Comisia îl desemnează drept cîştigător al concursului pe participantul care a propus cel mai mare preţ pentru bun şi care şi-a asumat cele mai avantajoase obligaţii în sensul satisfacerii condiţiilor concursului. Principiile de care se va conduce comisia la determinarea cîştigătorului sînt: maximizarea masei debitoare, siguranţa încasării preţului, celeritatea. La orice etapă a concursului, comisia este în drept să adopte o decizie privind finalizarea lor, fără a determina cîştigătorul, consemnînd această decizie în procesul-verbal.
    (19) Procesul-verbal al şedinţei comisiei va conţine informaţii privind:
    a) bunul şi condiţiile lui de vînzare;
    b) participanţii, ofertele lor;
    c) cîştigătorul concursului, propunerile lui definitive;
    d) condiţiile şi termenul de încheiere a contractului de vînzare-cumpărare a bunului.
    (20) În termen de 20 de zile din data finalizării concursului, ofertanţilor care nu au fost declaraţi participanţi sau care nu au cîştigat concursul li se restituie garanţia de participare. Garanţia de participare a cîştigătorului este inclusă în contul plăţii pentru bunul achiziţionat. Ofertanţilor care au refuzat, după prezentarea documentelor, să participe la concurs li se restituie garanţia de participare.
    (21) În termen de 10 zile din data deciziei, lichidatorul încheie cu cîştigătorul concursului un contract de vînzare-cumpărare a bunului (denumit în continuare contract). Acesta este semnat de lichidator şi de cumpărător (cîştigătorul concursului) sau de reprezentantul lui. În cazurile prevăzute de lege, contractul urmează să fie autentificat notarial şi înregistrat la organul cadastral teritorial. Cheltuielile aferente autentificării notariale şi înregistrării contractului le suportă cumpărătorul.
    (22) În contract se consemnează condiţiile concursului, obligaţiile cumpărătorului ce derivă din aceste condiţii, obligaţiile reciproce ale părţilor, preţul bunului şi termenele de achitare, alte prevederi de executare a contractului.
    (23) Pînă la semnarea contractului, în cazul plăţii în rate a bunului, cumpărătorul achită un acont de cel puţin 40% din preţul bunului. Suma rămasă se plăteşte în cel mult 60 de zile de la data semnării contractului. În cazul achitării bunului prin operarea unei plăţi unice, suma se plăteşte în termenele prevăzute în contract, dar în cel mult 10 zile lucrătoare din data încheierii lui.
    (24) În cazul reţinerii plăţilor mai mult de 60 de zile sau al neîndeplinirii totale a obligaţiilor asumate, lichidatorul depune în instanţă de insolvabilitate sau în instanţă de arbitraj cerere de încasare a sumei restante şi a penalităţilor sau, după caz, de reziliere a contractului şi de reparaţie a daunelor.
    (25) În cazul în care cîştigătorul concursului  refuză a semna contractul, comisia este în drept să îşi  anuleze decizia în termen de 10 zile şi să îi invite la negocieri directe pe ceilalţi participanţi la concurs, fără a publica un alt comunicat informativ. Cîştigătorului în concurs care a refuzat să semneze contractul nu i se restituie garanţia de participare.
    (26) Pînă la onorarea obligaţiilor de achitare integrală a preţului la bunul vîndut, cumpărătorul nu este în drept să gajeze, să vîndă ori să înstrăineze în orice alt mod obiectul contractului, ori să întrepindă alte acţiuni care conduc la diminuarea masei debitoare. Pentru încălcarea acestor condiţii, cumpărătorul poartă răspunderea prevăzută de legislaţia în vigoare şi de contractul de vînzare-cumpărare.
    Articolul 123. Vînzarea prin negocieri directe
    (1) Negocierea directă este o modalitate prin care lichidatorul şi un potenţial cumpărător convin asupra clauzelor ce trebuie incluse în contractul de vînzare-cumpărare al cărui obiect îl constituie bunuri din masa debitoare.
    (2) Lichidatorul va aplica procedura negocierilor directe cu încheierea unui contract de vînzare-cumpărare:
    a) atunci cînd, la aplicarea modalităţii de vînzare a masei debitoare prin licitaţie cu reducere sau prin concurs, nu a fost prezentată nicio ofertă sau au fost prezentate numai oferte inacceptabile sau neconforme, sau contractul nu a putut fi încheiat cu ofertantul cîştigător din motive imputabile acestuia. Aplicarea procedurii de negociere în acest caz este posibilă numai după anularea procedurii iniţiale de licitaţie sau de concurs;
    b) atunci cînd, în temeiul legii, pentru protecţia unor drepturi de exclusivitate, contractul de vînzare-cumpărare poate fi încheiat numai cu un anumit cumpărător;
    c) atunci cînd, ca măsură strict necesară, perioadele de aplicare a licitaţiei cu strigare, a licitaţiei cu reducere sau a concursului nu pot fi respectate din motive de extremă necesitate sau nu pot fi determinate din cauza unor evenimente imprevizibile.
    (3) Vînzarea prin negocieri directe se face atunci cînd lichidatorul se adresează exclusiv cumpărătorului potenţial ori în cazul cînd, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate, nu s-a înregistrat decît o singură ofertă.  În cazul în care pentru un lot există mai multe solicitări de negociere, vînzarea se face conform procedurii prevăzute la desfăşurarea licitaţiei cu strigare, publicarea anunţului de licitaţie nefiind obligatoriu.
    (4) Iniţiativa vînzării prin negociere directă poate aparţine atît lichidatorului în calitate de vînzător, cît şi unui potenţial cumpărător interesat.
    (5) Organizarea activităţii de negociere directă este asigurată de lichidator sau de o comisie pe care a format-o din 3–5 reprezentanţi ai creditorilor şi/sau din specialişti în domeniu.
    (6) Pentru vînzarea bunului din masa debitoare, lichidatorul întocmeşte în prealabil un dosar de prezentare (lot) şi îl pune la dispoziţia oricărui ofertant în baza unui angajament de confidenţialitate.
    (7) Negocierile directe se vor desfăşura cu fiecare ofertant în parte pe principiile: maximizarea masei debitoare, siguranţa încasării preţului, celeritatea.
    (8) După încheierea negocierilor, lichidatorul întocmeşte un proces-verbal în care expune concluzii asupra clauzelor ce trebuie incluse în contractul de vînzare-cumpărare şi îl prezintă în cel mult 10 zile comitetului creditorilor sau adunării creditorilor spre aprobare.
    (9) Comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor este în drept să accepte, în cel mult 20 de zile, condiţiile negociate de lichidator conform procesului-verbal ori să le respingă, ori să oblige lichidatorul să reînceapă negocierile directe cu potenţialul cumpărător în noile condiţii stabilite de creditori. Hotărîrea comitetului creditorilor prin care nu se aprobă procesul-verbal al negocierilor directe poate fi contestată la adunarea creditorilor de către lichidator sau de orice participant la proces, iar hotărîrea adunării creditorilor este susceptibilă de atac în instanţa de insolvabilitate. Dacă, în termen de 20 de zile, comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor nu s-a pronunţat asupra concluziilor din procesul-verbal al negocierilor directe, lichidatorul poate solicita instanţei de insolvabilitate aprobarea procesului-verbal.
    (10) În baza concluziilor din procesul-verbal al negocierilor directe aprobate de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor, sau de instanţa de insolvabilitate, lichidatorul încheie cu ofertantul, în cel mult 10 zile de la data aprobării, un contract de vînzare-cumpărare.
    (11) Comitetul creditorilor sau adunarea creditorilor poate stabili în prealabil pentru lichidator un preţ minim de vînzare a bunului prin negocieri directe, precum şi condiţii esenţiale pentru contractul de vînzare-cumpărare. În acest caz, dacă preţul negociat cu ofertantul nu va fi mai mic de valoarea stabilită în prealabil de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor, iar condiţiile esenţiale prescrise în prealabil sînt acceptate, cu ofertantul se încheie imediat contract de vînzare-cumpărare fără a se trece procedura ulterioară de confirmare prevăzută la alin. (8) şi (9).
    (12) Contractul de vînzare-cumpărare, procesul-verbal al negocierilor directe şi documentele de organizare şi desfăşurare a acestor negocieri se depun, prin grija lichidatorului, la dosarul de insolvabilitate.
    (13) Contractul de vînzare-cumpărare încheiat în urma negocierilor directe se poate modifica prin acord al părţilor semnatare.
    Articolul 124. Vînzarea valorilor mobiliare
    (1) Valorile mobiliare se vînd prin ridicarea lor de la debitor sau prin aplicarea de sechestru. În cazul ridicării sau al sechestrării valorilor mobiliare, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va notifica registratorul independent sau persoana care ţine evidenţa lor despre deschiderea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului. Persoanele menţionate vor consemna în registrul respectiv sechestrarea valorilor mobiliare.
    (2) După aplicarea sechestrului, nicio operaţiune cu valori mobiliare nu se admite fără acordul administratorului insolvabilităţii/lichidatorului.
    (3) Vînzarea valorilor mobiliare va avea loc în conformitate cu reglementările privind circulaţia valorilor mobiliare fără plata acontului.
    Articolul 125. Vînzarea de cote-părţi din capitalul
                            social
    Vînzarea participaţiei din capitalul social al societăţii în nume colectiv se efectuează în conformitate cu art. 133 din Codul civil, partea socială în societatea cu răspundere limitată se înstrăinează în corespundere cu art. 152 şi 153 din acelaşi cod, iar înstrăinarea participaţiei sau a bunurilor din patrimoniul cooperativei corespunzătoare participaţiei sale se efectuează conform art. 177 al aceluiaşi cod.
    Articolul 126. Poprirea şi vînzarea dreptului litigios
                           sau cesiunea creanţei
    (1) Sînt supuse urmăririi silite prin poprire mijloacele  băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională şi în valută străină, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale care sînt datorate debitorului ori sînt deţinute în numele său de un terţ sau pe care acesta din urma i le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente. De asemenea, pot fi poprite bunurile mobile corporale ale debitorului deţinute de un terţ în numele lui şi creanţa cu termen ori sub condiţie. În acest caz, poprirea nu va putea fi executată decît după ajungerea la termen ori de la data îndeplinirii condiţiei.
    (2) Poprirea se înfiinţează prin somaţie a administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului şi se comunică terţului menţionat la alin. (1) împreună cu o copie certificată de pe hotărîrea de intentare a procedurii de insolvabilitate/faliment asupra debitorului.
    (3) Prin somaţie se va pune în vedere terţului, care devine, potrivit alin. (1), terţ poprit, interdicţia de a plăti fără acordul administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului sumele de bani sau de a transmite bunurile mobile pe care le datorează debitorului ori pe care i le va datora, declarîndu-le indisponibilizate. De la data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi şi pînă la achitarea integrală a obligaţiilor, inclusiv pe perioada suspendării urmăririi silite prin poprire, terţul poprit nu va face nicio altă plată sau operaţiune care ar putea diminua bunurile indisponibilizate. Orice operaţiune efectuată cu aceste sume sau bunuri după data comunicării somaţiei de înfiinţare a popririi este nulă. Cînd se popresc sume cu scadenţe succesive, indisponibilizarea se întinde nu numai asupra sumelor ajunse la scadenţă, ci şi asupra celor exigibile în viitor. Indisponibilizarea se întinde şi asupra fructelor civile ale creanţei poprite, şi asupra oricăror alte accesorii născute chiar după înfiinţarea popririi.
    (4) Dacă sînt înfiinţate mai multe popriri, terţul poprit va comunica administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, după caz, numele şi adresa celorlalţi creditori, sumele poprite de fiecare în parte.
    (5) În termen de 5 zile de la comunicarea popririi, iar în cazul sumelor de bani datorate în viitor – de la scadenţa acestora, terţul poprit este obligat să plătească direct pe conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator ori să consemneze suma de bani, dacă creanţa poprită este exigibilă, sau, după caz, să indisponibilizeze bunurile mobile incorporale poprite şi să trimită dovada către administratorul insolvabilităţii/lichidator pentru a fi preluate.
    (6) Odată cu primirea sumelor de bani, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul va proceda la distribuirea lor în modul prevăzut de lege. Bunurile preluate de la terţul poprit le va include în lista masei debitoare şi le va valorifica conform procedurii stabilite.
    (7) Terţul în a cărui posesie se află bunurile mobile incorporale poprite este supus tuturor îndatoririlor şi sancţiunilor prevăzute de lege pentru custozii de bunuri sechestrate. În cazul în care termenul de restituire a bunurilor este scadent, terţul poate cere administratorului insolvabilităţii/lichidatorului să le încredinţeze unui custode.
    (8) Terţul poprit nu va putea face contestaţie împotriva popririi. El îşi va formula apărările în instanţa de insolvabilitate, care validează poprirea.
    (9) Dacă terţul poprit nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru efectuarea popririi, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în cel mult o lună de la data la care terţul poprit trebuia să consemneze ori să plătească suma datorată, poate sesiza instanţa de insolvabilitate în vederea validării popririi.
    (10) Instanţa de insolvabilitate îi va cita pe administratorul insolvabilităţii/lichidator, precum şi pe terţul poprit, şi, la termenul stabilit pentru judecarea cererii de validare, va dispune administrarea oricărei probe necesare soluţionării acesteia, care este admisibilă potrivit normelor de drept comun. În instanţa de validare, terţul poprit poate opune creditorului urmăritor toate excepţiile şi mijloacele de apărare pe care le-ar putea opune debitorului în măsura în care ele se întemeiază pe o cauză anterioară popririi. Hotărîrea de validare a popririi este supusă numai recursului de către  terţul poprit.
    (11) Dacă din probele administrate rezultă că terţul poprit îi datorează sume de bani debitorului, instanţa de insolvabilitate va adopta o hotărîre de validare a popririi, prin care va încasa de la terţul poprit suma datorată debitorului, iar în caz contrar, va decide desfiinţarea popririi. Poprirea înfiinţată asupra unei creanţe cu termen sau sub condiţie poate fi validată, dar hotărîrea nu poate fi executată decît după ajungerea creanţei la termen sau la data îndeplinirii condiţiei, după caz. Dacă sumele sînt datorate periodic, poprirea se validează atît pentru sumele ajunse la scadenţă, cît şi pentru cele care vor fi scadente, în ultimul caz validarea producîndu-şi efectele numai la data cînd sumele devin scadente.
    (12) Dacă poprirea a fost înfiinţată asupra unor bunuri mobile incorporale care se aflau la data înfiinţării în posesia terţului poprit, instanţa va decide predarea lor în proprietate debitorului. Dacă bunurile mobile incorporale datorate debitorului nu se mai află la data validării în posesia terţului sau nu pot fi predate în natură, acesta este obligat, prin hotărîre de validare, la plata contravalorii acestor bunuri, caz în care va fi urmărit direct prin executorul judecătoresc.
    (13) După validarea popririi, terţul poprit va proceda la consemnarea sau la plata datoriei, după caz, în limitele sumei determinate expres în hotărîrea de validare. În caz de nerespectare a acestor obligaţii, executarea silită se va face împotriva terţului poprit în baza hotărîrii de validare, în limitele sumei ce trebuia consemnată sau plătită.
    (14) În scopul celerităţii procedurii, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul, cu acordul comitetului creditorilor sau a adunării creditorilor, după caz, este în drept să vîndă drepturile litigioase sau creanţele pecuniare certe ale debitorului prin licitaţie cu strigare sau prin negocieri directe, în modul şi în condiţiile stabilite de prezenta lege. Preţul iniţial nu va fi mai mic de 50% din valoarea lor de bilanţ, iar la licitaţia repetată preţul poate fi redus pînă la 30% din valoarea contabilă. Creditorii vor beneficia de dreptul de a prelua drepturile litigioase şi/sau creanţele pecuniare certe în contul stingerii, în modul prevăzut la art. 119, a creanţelor lor validate. În cazul în care, în termen de 90 de zile, drepturile litigioase şi/sau creanţele pecuniare nu se vor adjudeca la licitaţie sau nu se vor vinde prin negocieri directe, sau dacă există pericolul depăşirii termenului de prescripţie extensiv, lichidatorul va proceda la realizarea şi la urmărirea lor silită prin instanţă de judecată şi/sau prin judecată arbitrală, sau prin alte organe abilitate în modul prevăzut de prezenta lege.
    (15) Dreptul de proprietate asupra drepturilor litigioase şi/sau asupra creanţelor pecuniare certe se transferă cumpărătorului în baza unui contract de vînzare-cumpărare sau contract de cesiune a creanţei semnat de administratorul insolvabilităţii/lichidator şi numai după achitarea integrală a preţului convenit prin licitaţie sau prin negocieri directe, achitare care urmează a fi efectuată în cel mult 30 de zile de la data încheierii contractului.
    Articolul 127. Vînzarea fructelor şi a recoltelor
    (1) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va hotărî, după caz, vînzarea fructelor sau a recoltelor prinse de rădăcini sau după ce sînt culese.
    (2) Vînzarea se anunţă cu cel puţin 5 zile înainte de termen, la primăria de la locul debitorului şi de la locul unde se face vînzarea. Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va face, după caz, şi publicitate vînzării în unul dintre ziarele locale sau, în lipsă de ziar local, în ziarele de circulaţie republicană, în reviste sau în alte publicaţii destinate comercializării unor bunuri de natura celor scoase la vînzare, precum şi în pagini de internet, deschise în acelaşi scop.
    (3) Vînzarea se va face în zilele, la orele şi în locurile stabilite de administratorul insolvabilităţii/lichidator, de preferinţă în zile nelucrătoare, în zile de tîrg, fie la faţa locului, fie în tîrg.
    (4) Vînzarea se va face de preferinţă prin negocieri directe sau prin licitaţie publică, în prezenţa unui delegat al comitetului creditorilor ori în lipsa lui, dacă a fost înştiinţat legal şi nu s-a prezentat. În cazul fructelor sau al recoltelor prinse de rădăcini, preţul se poate depune, cu acordul comitetului creditorilor, şi ulterior, în cel mult 5 zile de la data semnării procesului-verbal al licitaţiei sau al negocierilor directe. În orice caz, intrarea în posesia bunurilor adjudecate se face numai după plata integrală a preţului.
    (5) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate vinde fructele şi recoltele prin negocieri directe, în bază de contract de vînzare-cumpărare şi la preţ curent, în cazul în care:
    a) fructele sau recolta sînt în pericol de pieire, degradare, alterare sau depreciere, iar vînzarea trebuie făcută de urgenţă;
    b) depozitarea este imposibilă sau necesită cheltuieli disproporţionate în raport cu valoarea fructelor sau a recoltelor.
    (6) În cazurile prevăzute la alin. (5), vînzarea va fi adusă la cunoştinţă comitetului creditorilor şi  debitorului în decursul a 48 de ore de la data efectuării.
    (7) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul depune, în 24 de ore de la încasare, pe conturi de acumulare mijloacele băneşti obţinute din vînzare, iar lista fructelor sau a recoltei vîndute cu preţul lor de vînzare, semnată de aceştia şi de cumpărător se depune în 48 de ore în instanţa de insolvabilitate.
    Articolul 128. Vînzarea bunurilor cu regim special de
                            circulaţie
    (1) Titlurile de credit şi orice alte valori sau mărfuri negociabile la bursele de valori, la bursele de mărfuri ori pe alte pieţe se pot vinde prin intermediul celei mai apropiate burse sau prin sistemul alternativ de tranzacţionare, în formele şi în condiţiile prevăzute de legea specială.
    (2) Obiectele din metale preţioase, pietrele preţioase şi titluri de valoare altele decît cele indicate la alin. (1) se valorifică, în condiţiile legii, prin entităţi autorizate, iar obiectele de artă, colecţiile de valoare şi obiectele de muzeu, prin organele şi în condiţiile prevăzute de lege. În cazul în care este necesară, convertirea mijloacelor băneşti se efectuează prin băncile din Republica Moldova conform legislaţiei valutare.
    (3) Sumele obţinute din vînzare se consemnează în conturile de acumulare indicate de administratorul insolvabilităţii/lichidator.
    Articolul 129. Vînzarea întreprinderii (afacerii)
                           debitorului
    (1) În cadrul procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului sau al procedurii de restructurare, întreprinderea (afacerea) debitorului (denumită în continuare  întreprindere) poate fi înstrăinată ca un complex patrimonial unic doar cu acordul expres al adunării creditorilor.
    (2) Vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic poate avea loc doar după satisfacerea drepturilor de separare a bunurilor din masa debitoare sau cu acordul titularilor acestor drepturi. Separarea se efectuează în conformitate cu art. 48.
    (3) În cadrul vînzării întreprinderii se înstrăinează toate tipurile de bunuri destinate activităţii de întreprinzător, inclusiv terenurile, clădirile şi alte construcţii, utilajele, inventarul, materiile prime, producţia, lucrările şi serviciile (denumirea de firmă, mărcile comerciale şi mărcile de serviciu înregistrate, alte mijloace de individualizare a întreprinderii şi a producţiei acesteia, licenţe, autorizaţii şi orice alte acte permisive), alte active şi drepturi exclusive care aparţin debitorului, cu excepţia drepturilor şi a obligaţiilor intransmisibile, precum şi creanţele creditorilor faţă de debitor incluse în tabelul definitiv, dacă legea nu stabileşte altfel.
    (4) În cazul în care titularii dreptului de separare a bunurilor din masa debitoare au acceptat, conform alin. (2), vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic pînă la satisfacerea drepturilor lor de separare, cumpărătorul devine succesor al obligaţiilor de satisfacere a acestor drepturi.
    (5) În cazul vînzării întreprinderii, toate contractele de muncă valabile la momentul vînzării îşi păstrează valabilitatea, iar cumpărătorul devine succesor al drepturilor şi al obligaţiilor patronului.
    (6) Vînzarea întreprinderii are loc prin licitaţie sau concurs, dacă adunarea creditorilor nu stabileşte altfel.
    (7) În cazul în care vînzarea întreprinderii are loc prin concurs, condiţiile concursului se aprobă de adunarea creditorilor.
    (8) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul publică aviz privind vînzarea întreprinderii debitorului prin licitaţie sau concurs, conform prevederilor art. 6. Avizul va cuprinde:
    a) informaţii despre întreprindere şi patrimoniul ei, despre modalitatea în care se poate lua cunoştinţă de ele;
    b) termenul de prezentare a cererilor de cumpărare a întreprinderii, care nu poate fi mai mic de 15 zile şi mai mare de 60 de zile de la data publicării avizului;
    c) data, ora şi forma licitaţiei;
    d) modalitatea de înregistrare a participanţilor la licitaţie sau la concurs;
    e) preţul iniţial (minim) de vînzare a întreprinderii, stabilit de comitetul creditorilor sau de adunarea creditorilor;
    f) suma de participare, termenul şi modul depunerii ei;
    g) criteriile (condiţiile) de stabilire a cîştigătorului licitaţiei sau al concursului;
    h) modul de consemnare a rezultatului licitaţiei sau al concursului;
    i) menţiuni despre organizatorul vînzării.
    (9) Licitaţia sau concursul nu are loc în cazul în care, în termenul indicat în aviz, este depusă o singură cerere de participare. În acest caz, adunarea creditorilor poate decide vînzarea întreprinderii fără ţinerea unei noi licitaţii sau a unui nou concurs.
    (10) Cîştigătorul licitaţiei şi organizatorul vînzării semnează în ziua licitaţiei un proces-verbal cu valoare de contract. În termen de 20 de zile din data licitaţiei, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul încheie cu cîştigătorul licitaţiei contract de vînzare-cumpărare a întreprinderii.
    (11) Cîştigătorul concursului şi organizatorul vînzării semnează în ziua concursului un proces-verbal în care se consemnează rezultatele vînzării şi obligaţiile părţilor în perioada de pînă la semnarea contractului, inclusiv obligaţia părţilor de a încheia contract de vînzare-cumpărare a întreprinderii în cel mult 20 de zile din data concursului.
    (12) Contractul de vînzare-cumpărare a întreprinderii în calitate de complex patrimonial unic urmează să fie confirmat de instanţa de insolvabilitate şi înregistrat la Camera Înregistrării de Stat. Cheltuielile aferente autentificării notariale şi înregistrării contractului le suportă cumpărătorul.
    (13) Acontul de participare la licitaţie sau la concurs a cîştigătorului se include în preţul de cumpărare al întreprinderii, iar în cazul în care acesta refuză să semneze procesul-verbal ori să încheie contract de vînzare-cumpărare a întreprinderii, acontul se include în masa debitoare după achitarea cheltuielilor de organizare a licitaţiei sau a concursului.
    (14) Suma obţinută din vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic constituie masa debitoare şi se distribuie în conformitate cu prezenta lege.
    (15) Dacă suma obţinută din vînzarea întreprinderii dă posibilitatea satisfacerii tuturor creanţelor, la propunerea administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului procedura de insolvabilitate încetează în temeiul unei hotărîri a instanţei de insolvabilitate.
S e c ţ i u n e a  a  3-a
Bunuri grevate cu garanţii
    Articolul 130. Valorificarea bunurilor
    (1) În temeiul hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate sau a procedurii falimentului, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul intră, inclusiv prin executare silită, în posesia bunului (inclusiv a mijloacelor băneşti în valută străină în numerar şi fără numerar) afectat cu garanţie sau a produselor rezultate din valorificarea acestui bun, precum şi în posesia titlurilor şi înscrisurilor care constată dreptul de proprietate al debitorului asupra bunului, fără a fi necesară vreo autorizare sau notificare prealabilă şi fără a se plăti taxe sau tarife. La solicitarea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, organele afacerilor interne, alte organe abilitate sînt obligate să acorde tot sprijinul pentru luarea în posesie a bunului.
    (2) Persoana care are în posesie un bun afectat cu garanţie trebuie să îl predea neîntîrziat în termenul indicat, la solicitarea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. În caz contrar, persoana poartă răspundere solidară pentru stingerea creanţelor  garantate şi pentru pagubele aduse, fiind obligată totodată să repare prejudiciul astfel cauzat. (3) În perioada în care administratorul insolvabilităţii/lichidatorul valorifică bunurile care aparţin masei debitoare şi care fac obiectul unei garanţii, niciun creditor nu poate solicita luarea în posesie a acestor bunuri, cu excepţiile stabilite în prezenta secţiune.
    (4) Prin contractul de garanţie, părţile pot cădea de acord asupra modului de vînzare a bunurilor grevate ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei. În lipsa unui astfel de acord, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să vîndă bunul, afectat cu garanţie, cu acordul creditorilor garantaţi şi sub controlul instanţei de insolvabilitate, într-o manieră comercială rezonabilă, care să asigure obţinerea celui mai bun preţ. Metoda, maniera, locul, preţul şi momentul vînzării se stabilesc de creditorii garantaţi şi, după caz, de instanţa de insolvabilitate şi trebuie să urmeze regulile comerciale adecvate, folosite de persoanele care vînd bunuri similare în mod obişnuit pe piaţa respectivă.
    (5) Reguli comerciale adecvate pot fi: vînzarea prin licitaţii publice, prin negocieri directe, prin concurs sau prin orice alt mod rezonabil din punct de vedere comercial pentru tipul de bunuri supuse vînzării. Dintre diferitele moduri de vînzare rezonabile din punct de vedere comercial, creditorul garantat sau instanţa de insolvabilitate îl va alege pe cel care să asigure obţinerea celui mai bun preţ.
    (6) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate să recupereze ori să valorifice în alt mod o creanţă pe care debitorul a cesionat-o pentru asigurarea unei pretenţii.
    Articolul 131. Procedura de valorificare a bunurilor
                            grevate cu garanţii
    (1) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să înceapă şi să încheie procedura de valorificare a garanţiei într-un interval de timp rezonabil, în funcţie de tipul de bunuri şi de regulile obişnuite practicate pe piaţă care asigură vînzarea la cel mai bun preţ, dar nedepăşind limitele prevăzute de prezenta lege.
    (2) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să informeze, la cerere, creditorii asupra stării bunurilor ce aparţin debitorului, să permită examinarea lor sau, după caz, să permită consultarea registrelor contabile şi a documentelor acestuia.
    (3) Creditorul garantat care intenţionează să-şi valorifice garanţia va înştiinţa administratorul insolvabilităţii/lichidatorul despre acest lucru, arătînd prin notificare condiţiile şi modalitatea de valorificare şi/sau de vînzare a bunului afectat cu garanţie, precum şi preţul de vînzare după o expertiză a valorii lui. Odată cu primirea notificării, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este îndreptăţit să procedeze la valorificarea şi/sau la vînzarea bunului grevat cu garanţie în condiţiile expuse de creditorul garantat. Administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul se poate opune valorificării şi/sau vînzării bunului grevat cu garanţie în condiţiile invocate de creditorul garantat numai dacă acestea contravin legii.
    (4) În cazul în care intenţia de vînzare a bunului grevat cu garanţie vine de la administratorul insolvabilităţii/lichidator, acesta trebuie, sub sancţiunea nulităţii,  să facă o notificare a vînzării către creditorul garantat, în care va propune condiţiile, modalitatea şi preţul de vînzare a bunului. Creditorul garantat este obligat ca, în termen de 7 zile de la primirea notificării, să accepte propunerea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului ori să se pronunţe pentru o posibilitate mai avantajoasă de valorificare a bunului. Dacă, în acest termen, creditorul garantat nu s-a expus în scris asupra propunerii de vînzare a bunului, ea se consideră acceptată în condiţiile indicate în notificare. Dacă creditorul garantat respinge propunerea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului fără a indica o posibilitate de vînzare mai avantajoasă a bunului, acesta va fi vîndut de administratorul insolvabilităţii/lichidator în condiţiile din notificare. Dacă creditorul garantat se pronunţă în termen, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul trebuie să ia în considerare posibilitatea mai avantajoasă de valorificare propusă de creditor.
    (5) Dacă referitor la acelaşi bun au scris aviz de garanţie mai mulţi creditori garantaţi incluşi în tabelul de creanţe validate, valorificarea bunului grevat în condiţiile alin. (3) şi (4) se face cu acordul fiecărui creditor garantat. Dacă creditorii garantaţi nu ajung la un numitor comun în ceea ce priveşte condiţiile, modalitatea şi preţul de vînzare a bunului, acestea din urmă sînt stabilite de către instanţa de insolvabilitate, conform alin. (6), la cererea administratorului insolvabilităţii/lichidatorului sau la cererea unuia dintre creditorii garantaţi.
    (6) Debitorul, creditorii garantaţi, creditorii chirografari şi administratorul insolvabilităţii/lichidatorul pot face opoziţie, la vînzarea bunului, în faţa instanţei de insolvabilitate. Instanţa va judeca opoziţia în şedinţă publică, cu citarea creditorilor garantaţi care au depus opoziţia, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi, după caz, a reprezentantului debitorului, în cel mult 2 săptămîni de la primirea opoziţiei. Neprezentarea părţilor la data citată nu împiedică instanţa să examineze cauza. Pe marginea opoziţiei, instanţa de insolvabilitate emite o încheiere, care poate fi contestată cu recurs numai de părţile vizate în ea. Dacă admite opoziţia, instanţa de judecată, ţinînd seama de obiectul acesteia, va modifica ori anula, după caz, metoda, maniera, condiţiile, sarcinile, preţul, locul sau data vînzării bunurilor grevate cu garanţii, informînd de îndată administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, care este obligat să se conformeze măsurilor luate sau dispuse de instanţa de insolvabilitate.
    (7) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate vinde bunul în lipsa notificării din partea creditorului garantat şi fără a notifica creditorul garantat în cazul bunurilor perisabile sau a bunurilor supuse deprecierii iminente. În decursul a 72 de ore din momentul vînzării bunurilor, administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul trebuie să informeze despre acest fapt creditorul garantat şi instanţa de insolvabilitate.
    (8) Valorificarea prin licitaţie publică, concurs sau prin negocieri directe a bunurilor grevate cu garanţii se face după procedura generală prevăzută de lege la vînzarea masei debitoare, cu excepţiile stabilite în prezenta secţiune.
    (9) Dacă, în termen de 3 luni de la iniţierea procedurii de vînzare, bunul grevat cu garanţie nu s-a putut înstrăina, creditorul garantat este în drept să preavizeze transmiterea bunului în posesia sa pentru valorificare.  Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul transmite efectiv bunul grevat cu garanţie în posesia creditorului garantat sau consimte în scris în formă autentică să îl pună la dispoziţia acestuia în momentul convenit în preaviz. În caz de refuz al administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, bunul trece în posesia creditorului garantat după expirarea termenului din preaviz în temeiul unei încheieri judecătoreşti, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.
    (10) Una dintre posibilităţile de valorificare constă în trecerea bunului în proprietate creditorului garantat în contul creanţei. Acesta nu îşi poate adjudeca bunul afectat garanţiei fără ca, în prealabil, să fi dat terţilor posibilitatea de a participa la cumpărare. În cazul în care bunul grevat cu garanţie nu s-a putut vinde la licitaţie publică  sau prin concurs, orice creditor garantat prin bunul în cauză îl poate prelua, în condiţiile prezentei legi, în contul creanţei sale la preţul stabilit în publicaţiile sau în anunţurile de vînzare pentru ultimul termen de licitaţie sau de concurs, cu achitarea prealabilă a cheltuielilor de validare şi de valorificare a bunului, inclusiv a onorariului de succes stabilit pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator. În cazul în care acest preţ este mai mare decît valoarea creanţei, creditorul garantat poate prelua bunul numai dacă depune suma de bani ce acoperă diferenţa dintre preţ şi valoarea creanţei garantate, inclusiv cheltuielile de validare a creanţelor şi de valorificare a bunului şi remuneraţia administratorului insolvabilităţii/lichidatorului. Dacă mai mulţi creditori garantaţi vor să preia bunul în contul creanţei, acesta va fi atribuit potrivit ordinii de preferinţă. Transmiterea cu drept de proprietate către creditorul garantat a monedei naţionale şi a valutei străine gajate se efectuează în cazul în care moneda creanţei nu diferă de moneda mijloacelor băneşti gajate.
    (11) În cazul în care rezultatele obţinute din valorificarea bunului sînt insuficiente pentru a acoperi în întregime plata obligaţiei garantate, debitorul rămîne obligat pentru diferenţa de plată. În acest caz, creditorul garantat poate să îşi satisfacă diferenţa de creanţă ca simplu creditor chirografar.
    (12) Cumpărătorul ia în proprietate bunul afectat garanţiei liber de orice garanţie reală existentă, de sechestru sau de alte sarcini. Titlurile sau înscrisurile care constată înstrăinarea dreptului de proprietate asupra bunului, împreună cu menţiunea, din registrul public, a stingerii garanţiei, fac dovada dreptului de proprietate al cumpărătorului sau, după caz, al creditorului care şi-a adjudecat bunul.
    (13) Cînd are cunoştinţă de faptul că debitorul nu este proprietarul bunului afectat garanţiei, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să remită proprietarului bunului afectat garanţiei ceea ce mai rămîne din bun în urma vînzării. În cazul în care nu cunoaşte această circumstanţă, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este scutit de orice răspundere dacă a restituit debitorului ceea ce rămîne din vînzarea bunului.
    Articolul 132. Distribuirea produsului obţinut în masa
                           debitoare
     (1) Din produsul obţinut din valorificarea bunului grevat cu o garanţie reală se scad cheltuielile de validare şi de valorificare, rezultate din menţinerea, conservarea, luarea în posesie, evaluarea şi vînzarea bunului, care nu pot să depăşească 10% din valoarea bunurilor grevate şi care sînt incluse în masa debitoare, iar din rest se acoperă de îndată creanţa garantată care are primul rang de prioritate. Dacă valorificarea cauzează aplicarea, în conformitate cu prevederile Codului fiscal, a unui impozit asupra masei debitoare, cheltuielile de valorificare se vor mări cu suma acelui impozit.
    (2) Orice sumă rămasă după satisfacerea creditorului cu cel mai înalt grad de prioritate va fi distribuită celorlalţi creditori garantaţi în ordinea priorităţii fiecăruia. Numai după plata integrală efectuată unui creditor se poate proceda la plata următorului.
    (3) În termen de 3 zile de la primirea rezultatelor vînzării bunului afectat garanţiei, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va trece în masa debitoare orice surplus obţinut în urma valorificării, destinat satisfacerii creanţelor chirografare.
    (4) Dintre cesiunea notificată debitorului sau acceptată de el şi cesiunea înscrisă în registrul public, prioritate va avea cesiunea înscrisă.
    (5) În cazul unor cesiuni succesive, grad de prioritate faţă de terţi are cesionarul care şi-a înscris primul cesiunea în registrul public, indiferent de faptul că are sau nu cunoştinţă de existenţa altor cesiuni.
    (6) Creditorii garantaţi şi debitorul nu pot interveni pentru a schimba ordinea de prioritate stabilită prin prezentul articol.
    Articolul 133. Un alt mod de valorificare a bunurilor
    (1) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul este în drept să folosească, cu acordul creditorului garantat, un bun grevat cu o garanţie reală pe care trebuie să o valorifice pentru masa debitoare, dacă el poate compensa pierderea valorii acestui bun în cadrul procesului de insolvabilitate prin plăţile făcute creditorilor garantaţi. Obligaţia de a plăti compensaţie există doar în cazul în care, prin folosirea bunului, s-a cauzat o diminuare a valorii lui.
    (2) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul poate să transforme, să unească ori să prelucreze bunul grevat cu o garanţie reală în măsura în care garantarea drepturilor creditorilor nu este lezată. Dacă bunul grevat este predat creditorului, acesta este obligat să achite valoarea care face diferenţa dintre valoarea bunului anterior şi valoarea bunului rezultat din transformare, unire sau din prelucrare.
S e c ţ i u n e a  a  4-a
Procedura simplificată a falimentului
    Articolul 134. Hotărîrea de intentare a procedurii
                           simplificate a falimentului
    (1)  Procedura simplificată a falimentului prevăzută în prezenta lege se aplică debitorilor aflaţi în stare de insolvabilitate care se încadrează în una din următoarele categorii:
    a) întreprinzători individuali şi gospodării ţărăneşti (de fermier), titulari ai patentei de întreprinzător;
    b) persoane juridice care nu deţin niciun bun în patrimoniul lor ori ale căror bunuri sînt insuficiente pentru a acoperi cheltuielile procesului şi niciun creditor sau terţ nu se oferă să avanseze ori să garanteze sumele corespunzătoare;
    c) societăţi comerciale şi necomerciale dizolvate anterior formulării cererii introductive;
    d) debitori care nu sînt îndreptăţiţi să beneficieze de procedura de restructurare prevăzută în prezenta lege.
    (2) Dacă debitorul se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la alin. (1), instanţa de insolvabilitate, odată cu intentarea procedurii de insolvabilitate, poate să dispună iniţierea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului. Totodată, prin hotărîrea de iniţiere a procedurii simplificate a falimentului, instanţa de insolvabilitate va dispune:
    a) ridicarea dreptului de administrare al debitorului;
    b) desemnarea lichidatorului, stabilirea atribuţiilor acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate de prezenta lege;
    c) predarea în cel mult 5 zile lucrătoare a gestiunii patrimoniului de la debitorul/administratorul provizoriu către lichidator împreună cu documentele de constituire a societăţii; cu procesele-verbale ale adunărilor generale ale asociaţilor (membrilor, acţionarilor, creditorilor); cu certificatul înregistrării de stat al întreprinderii; cu documentele ce confirmă drepturile societăţii asupra patrimoniului ei; cu registrele societăţii; cu avizele, actele auditorului şi ale organelor administrării fiscale; cu documentele interne, documentele contabile ale debitorului, precum şi cu tabelul preliminar al creanţelor, întocmit de administratorul provizoriu sau cu o listă întocmită de debitor ce va cuprinde numele şi adresele creditorilor şi creanţele acestora de la data intrării în faliment, indicîndu-se cele născute după deschiderea procedurii;
    [Art.134 al.(2), lit.c) modificată prin LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647]
    d) notificarea intentării procedurii de insolvabilitate şi intrării debitorului în procedura falimentului, care va cuprinde:
    – termenul-limită, pentru creditori, de înregistrare a cererii de validare a creanţelor pentru întocmirea tabelului definitiv, care va fi de cel mult 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedura simplificată a falimentului, precum şi un apel special, adresat creditorilor garantaţi, de a preciza neîntîrziat bunurile asupra cărora deţin un drept de preferinţă;
    – termenul de verificare a creanţelor de către lichidator, de întocmire şi de comunicare a tabelului lor definitiv, care nu va depăşi 15 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la înaintarea creanţelor;
    – data, ora şi locul şedinţei de validare a creanţelor, care nu va depăşi 30 de zile calendaristice de la expirarea termenului prevăzut la liniuţa a doua.
    (3) Prin hotărîrea de deschidere a procedurii, instanţa de insolvabilitate  obligă lichidatorul să efectueze notificările prevăzute la art. 35 alin. (2) şi (4) şi să prezinte, în termen de 15 zile lucrătoare de la data consolidării tabelului definitiv, instanţei de insolvabilitate spre aprobare un proiect al bilanţului de lichidare care să reflecte valoarea activelor sau actul de carenţă a acestora, inclusiv creanţele confirmate şi datoriile care se află pe rol în instanţa de judecată.
    (4) Odată cu intentarea procedurii simplificate a falimentului, instanţa de insolvabilitate poate institui, după caz, un comitet al creditorilor în modul prevăzut la art. 60.
    (5) După intrarea în procedura simplificată a falimentului, dispoziţiile capitolelor II–III se vor aplica, dacă este necesar, în modul corespunzător.
    (6) Hotărîrea de intentare a procedurii simplificate de faliment devine executorie din momentul pronunţării, dar poate fi contestată cu recurs. Dispozitivul hotărîrii se publică în termen de 10 zile din data adoptării, conform art. 7. În acest caz, prevederile art. 35 alin. (2) şi (3) se aplică în modul corespunzător.
    Articolul 135. Lichidarea debitorului
    (1) Odată cu adoptarea hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate cu iniţierea procedurii simplificate a falimentului, lichidatorul notifică despre desemnarea sa organul care a efectuat înregistrarea de stat a debitorului, anexînd hotărîrea instanţei de insolvabilitate.
    (2) Îndată după preluarea funcţiei, lichidatorul, în comun cu reprezentantul debitorului, iar în lipsa acestuia, în comun cu preşedintele comitetului creditorilor, iar dacă un astfel de comitet  nu a fost desemnat, în comun cu un reprezentant al creditorilor desemnat de instanţa de insolvabilitate, face şi semnează inventarul şi bilanţul în care constată situaţia exactă a activului şi a pasivului.
    (3) În termen de 15 zile de la data consolidării tabelului definitiv al creanţelor validate sau imediat după valorificarea masei debitoare în cazul în care aceasta există, lichidatorul prezintă instanţei de insolvabilitate spre aprobare un proiect al bilanţului de lichidare, raportul final şi, după caz, actul de carenţă a masei debitoare.
    (4) După ce instanţa de insolvabilitate aprobă raportul final al lichidatorului şi bilanţul de lichidare, acesta va trebui să facă distribuirea finală a tuturor fondurilor din patrimoniul debitorului. Fondurile nereclamate în termen de 30 de zile de către cei îndreptăţiţi vor fi stinse prin consemnare şi depuse de către lichidator la bancă sau la notar. După ce fondurile sau bunurile din patrimoniul debitorului au fost distribuite, iar fondurile nereclamate au fost consemnate la bancă sau la notar, instanţa de insolvabilitate, în baza cererii lichidatorului, închide prin hotărîre procedura falimentului şi radiază debitorul din registrul de stat al persoanelor juridice şi din registrul de stat al întreprinzătorilor individuali.
    (5) În cazul lipsei masei debitoare, instanţa de insolvabilitate, odată cu aprobarea bilanţului de lichidare, adoptă o hotărîre de încetare a procesului, prin care dispune şi radierea debitorului din registrul de stat în care este înscris.
    (6) Prin încetarea procesului, debitorul se descarcă de obligaţiile pe care le avea înainte de intrare în procedura falimentului, cu excepţia cazului cînd este tras la răspundere subsidiară în modul prevăzut de lege.
    (7) Dispozitivul hotărîrii de încetare a procedurii falimentului şi de radiere a debitorului din registrul de stat se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova în termen de 10 zile din data adoptării.
    (8) După ce primeşte hotărîrea instanţei de insolvabilitate, Camera Înregistrării de Stat radiază debitorul din registrul de stat al persoanelor juridice sau din registrul de stat al întreprinzătorilor individuali la data hotărîrii.
    Articolul 136. Particularităţile falimentului
                            întreprinzătorului individual
    (1) Starea de insolvabilitate a întreprinzătorului individual poate fi declarată de către instanţa de insolvabilitate la cererea debitorului sau a creditorului în privinţa obligaţiilor pecuniare ajunse la scadenţă şi nestinse în termen, legate atît de activitatea de întreprinzător a debitorului, cît şi de activităţile cu caracter personal.
    (2) Odată cu intrarea în incapacitate de plată, întreprinzătorul individual este obligat ca, în termen de 30 de zile,  să adreseze instanţei de insolvabilitate o cerere introductivă. Prevederile art. 14 alin. (4) se aplică în modul corespunzător.
    (3) Instanţa de insolvabilitate va emite, în cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii introductive, o hotărîre de respingere a cererii introductive ca fiind neîntemeiată sau de declarare a întreprinzătorului individual ca insolvabil şi va iniţia faţă de acesta procedura simplificată a falimentului. Procedura de observaţie faţă de întreprinzătorul individual nu se aplică.
    (4)  Dacă, după aplicarea procedurii simplificate a falimentului, se constată că debitorul dispune de capacităţi operaţional viabile care ar permite redresarea solvabilităţii lui, instanţa de insolvabilitate, la cererea lichidatorului, dispune încetarea procedurii falimentului şi trecerea în procedură de restructurare în modul stabilit de prezenta lege.
    (5) Prevederile capitolelor II–IV se aplică în modul corespunzător.
    Articolul 137. Particularităţile falimentului debitorului
                           care nu dispune de masă debitoare
    (1) Dacă, în perioada de observare, se constată că debitorul nu dispune de bunuri sau că bunurile lui nu permit acoperirea cheltuielilor procesului de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate, odată cu intentarea procesului de insolvabilitate, dispune deschiderea procedurii simplificate a falimentului şi dizolvarea debitorului. Falimentul nu va avea loc dacă se depune sau se garantează o sumă de bani suficientă pentru achitarea cheltuielilor procesului de insolvabilitate. Persoana care a achitat sau a garantat cheltuielile procesului de insolvabilitate poate cere instanţei de judecată care examinează procesul de insolvabilitate restituirea lor din contul membrilor organelor de conducere ale debitorului care nu şi-au îndeplinit în modul stabilit obligaţia de depunere a cererii introductive prevăzute la art. 14.
    (2) Dacă, după intentarea procesului de insolvabilitate, se constată că masa debitoare nu este suficientă pentru a acoperi cheltuielile procesului, instanţa de insolvabilitate trebuie să iniţieze de îndată procedură simplificată a falimentului. Înainte de adoptarea hotărîrii de iniţiere a procedurii simplificate a falimentului, instanţa de insolvabilitate va audia adunarea creditorilor şi administratorul insolvabilităţii. Dacă creditorul sau un terţ achită cheltuielile procesului de insolvabilitate, falimentul nu se va dispune. Alineatul (1) se aplică în modul corespunzător.
    (3) Dacă există mijloace băneşti, administratorul insolvabilităţii trebuie ca, înainte de iniţierea procedurii simplificate a falimentului, să achite cheltuielile procesului de insolvabilitate, în primul rînd speţele administrative. Administratorul insolvabilităţii nu este obligat să valorifice bunurile, această atribuţie revenindu-i lichidatorului în cadrul procedurii falimentului.
    (4) Dacă cheltuielile procesului de insolvabilitate sînt acoperite, dar masa debitoare nu este suficientă pentru acoperirea altor obligaţii scadente ale masei (creanţelor masei), administratorul insolvabilităţii este obligat să avizeze instanţa de insolvabilitate şi creditorii masei debitoare despre insuficienţa masei. Administratorul insolvabilităţii are aceeaşi obligaţie în cazul în care este previzibil faptul că masa nu este suficientă pentru acoperirea altor obligaţii ale sale la momentul scadenţei lor. După ce a emis avizul despre insuficienţa masei debitoare, administratorul insolvabilităţii prezintă o dare de seamă cu privire la activitatea sa.
    (5) Lichidarea şi radierea debitorului din registrul de stat vor avea loc în cadrul procedurii simplificate a falimentului în modul prevăzut de prezenta lege.
    Articolul 138. Particularităţile falimentului debitorului
                            aflat  în proces de lichidare
    (1) În cazul în care activele societăţii aflate în proces de lichidare, voluntară sau forţată, sînt insuficiente pentru satisfacerea creanţelor, lichidarea se face, conform prezentei legi, în cadrul procedurii simplificate a falimentului.
    (2) Odată cu constatarea circumstanţelor prevăzute la alin. (1), lichidatorul este obligat ca, în termen de 30 de zile, să adreseze în instanţă de insolvabilitate o cerere introductivă. Prevederile art. 14 alin. (4) se aplică în modul corespunzător.
    (3) În cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii introductive, instanţa de insolvabilitate emite o hotărîre de declarare a întreprinderii aflate în proces de lichidare ca fiind insolvabilă şi îi iniţiază procedura simplificată a falimentului. Nu se aplică procedură de observare şi cea de restructurare faţă de o întreprindere dizolvată, declarată insolvabilă.
    (4)  Dacă, la examinarea cauzei, s-a constatat că activele debitorului permit satisfacerea creanţelor tuturor creditorilor în mărime deplină, instanţa de insolvabilitate va refuza prin hotărîre declararea stării de insolvabilitate a întreprinderii dizolvate. Hotărîrea judecătorească serveşte drept temei pentru continuarea procedurii de lichidare a societăţii pe principii generale, conform legislaţiei civile.
    (5) În cazul în care, contrar circumstanţelor ce denotă incapacitate de plată, potrivit căreia întreprinderea dizolvată urma să fie lichidată doar în procedură simplificată a falimentului, proprietarul, asociaţii (membrii, acţionarii) şi lichidatorul nu au adresat în instanţă de insolvabilitate cerere de declarare a stării de insolvabilitate, aceştia poartă răspundere subsidiară şi solidară faţă de creditorii ale căror creanţe nu au fost stinse în mărime deplină şi, totodată, acest fapt serveşte temei pentru refuzul de a radia întreprinderea din registrul de stat.
    (6) Iniţierea procedurii de dizolvare şi de lichidare voluntară sau forţată a întreprinderii nu este un impediment adresării directe în instanţă de insolvabilitate a cererii introductive a creditorului. Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul în care instanţa de judecată satisface cererea introductivă a creditorului şi iniţiază proces de insolvabilitate debitorului.
S e c ţ i u n e a  a   5-a
Trecerea în procedură de restructurare
    Articolul 139. Trecerea în procedură de
                             restructurare
    (1) În cazul în care faţă de debitor nu s-a aplicat procedura de restructurare, iar în cadrul procedurii falimentului s-au constatat circumstanţe esenţiale, bazate în special pe date din analiza financiară potrivit cărora solvabilitatea debitorului poate fi restabilită, lichidatorul poate să convoace, din oficiu sau la cererea creditorilor sau a reprezentantului debitorului, adunarea creditorilor, în termen de o lună din momentul apariţiei acestor circumstanţe, pentru a se examina încetarea procedurii falimentului şi trecerea debitorului la procedura de restructurare.
    (2) Hotărîrea adunării creditorilor privitor la încetarea procedurii falimentului şi la trecerea debitorului la procedura de restructurare se adoptă cu votul majorităţii simple a creditorilor cu drept de vot prezenţi la şedinţă, cu condiţia să deţină cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor cu drept de vot validate pe care le reprezintă şi care nu au fost stinse la data convocării adunării. Odată cu confirmarea hotărîrii adunării creditorilor, instanţa de insolvabilitate decide încetarea procedurii falimentului şi intentează procedura de restructurare a debitorului, care se va desfăşura în modul şi în termenele prevăzute la capitolul VI.
Capitolul V
SATISFACEREA CREANŢELOR CREDITORILOR
CHIROGRAFARI. ÎNCETAREA PROCESULUI
DE INSOLVABILITATE
S e c ţ i u n e a  1
Înaintarea şi validarea creanţelor
    Articolul 140. Termenele de înaintare a creanţelor
    (1) Dacă are o creanţă faţă de debitor născută anterior datei deschiderii procedurii, creditorul înaintează în scris creanţa, indiferent de tipul ei, printr-o cerere de admitere a creanţelor adresată instanţei de judecată care examinează cauza de insolvabilitate a debitorului. Cererile de admitere a creanţelor se consemnează într-un registru, care se păstrează în instanţă.
    (2) Cererea de admitere a creanţei se depune în termenul stabilit în hotărîrea de deschidere a procedurii sau în termenul indicat în notificarea administratorului provizoriu. Termenul-limită pentru creditori privind înregistrarea cererii de admitere a creanţelor în vederea întocmirii tabelului preliminar este de 30 de zile calendaristice, iar pentru întocmirea tabelului definitiv, de 45 de zile calendaristice de la data intrării în procedură. Excepție fac obligațiile fiscale al căror termen este de 90 de zile calendaristice de la data intrării în procedură.
    [Art.140 al.(2) introdus prin LP138 din 17.06.16, MO184-192/01.07.16 art.401; în vigoare 01.07.16]
    (3) Cererea de admitere a creanţei trebuie făcută chiar dacă aceasta nu este stabilită printr-un titlu. Creanţele neconfirmate prin cerere de admitere a creanţei nu se includ în tabelul definitiv al creanţelor şi nu se satisfac conform procedurii stabilite de prezenta lege.
    (4) Creanţele incluse în tabelul preliminar în baza cererilor scrise ale creditorilor nu se cer confirmate repetat prin cerere de admitere la includerea lor în tabelul definitiv. Creanţele incluse în tabelul preliminar cu titlu provizoriu fără drept de vot, în baza datelor din evidenţa contabilă a debitorului, şi nesusţinute ulterior în termen de către creditor prin cerere de admitere a creanţei nu se includ în tabelul definitiv al creanţelor şi se consideră nevalidate.
    (5) Creanţele neajunse la scadenţă se consideră scadente din momentul intentării procesului de insolvabilitate. Creanţele sub condiţie la data deschiderii procedurii vor fi îndreptăţite să participe la distribuiri de sume în măsura permisă de prezenta lege.
    (6) Se consideră sub condiţie şi  creanţele care pot fi valorificate împotriva debitorului numai după executarea unui codebitor principal.
    (7) Sub incidenţa prezentului articol cad şi creanţele întemeiate pe hotărîri judecătoreşti sau pe hotărîri arbitrale irevocabile, sau pe titluri executorii.
    Articolul 141. Statutul juridic al cererii de admitere
                            a creanţelor
    (1) Cererea de admitere a creanţelor are acelaşi regim juridic ca şi cererea de chemare în judecată, cu excepţiile stabilite la art. 19.
    (2) Cererea va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma datorată, temeiul creanţelor, precum şi menţiuni cu privire la eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii.
    (3) La cerere se anexează documentele justificative din care izvorăsc creanţele şi actele de constituire de garanţii.
    (4) Posesorii titlurilor de valoare la ordin sau la purtător pot solicita administratorului insolvabilităţii/lichidatorului restituirea titlurilor originale şi păstrarea la dosar a unor copii certificate de pe acestea. Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va menţiona pe original prezentarea lor. Originalele se prezintă din nou la orice repartiţie de sume între creditori, precum şi la exercitarea votului în adunarea creditorilor.
    Articolul 142. Verificarea creanţelor
    (1) Creanţele se supun procedurii de verificare, prevăzută de prezenta lege, de către administratorul provizoriu sau administratorul insolvabilităţii, sau de lichidator, cu excepţia creanţelor constatate prin titluri executorii necontestate în termenele prevăzute de legi speciale.
    (2) Nu se supun procedurii de verificare creanţele bugetare rezultînd dintr-un document executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.
    (3) Termenul de verificare a creanţelor şi de consemnare în tabelul creanţelor nu va depăşi 15 zile lucrătoare. În funcţie de circumstanţele cauzei şi din motive temeinice, instanţa de insolvabilitate  poate decide o majorare a termenului prevăzut de pînă la 15 zile.
    (4) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va proceda de îndată la verificarea fiecărei cereri de admitere înregistrate la instanţa de insolvabilitate şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe.
    (5) În vederea îndeplinirii atribuţiei prevăzute la alin. (4), administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va putea solicita reprezentantului debitorului explicaţii, informaţii şi documente suplimentare, după caz.
    (6) Creanţele garantate care nu sînt scadente la data înregistrării cererii de admitere se înscriu în tabelul de creanţe cu întreaga lor valoare. Dacă în patrimoniul debitorului nu mai există bunuri asupra cărora s-au constituit garanţii, creanţa se înscrie în tabelul definitiv drept creanţă chirografară şi nu drept creanţă garantată.
    (7) O creanţă se înscrie în tabel ţinîndu-se cont atît de suma datorată efectiv, cît şi de dobînda corespunzătoare sau de penalitatea, sau de orice alt accesoriu calculat pînă la data deschiderii procedurii, aşa cum rezultă din actele depuse la dosar.
    (8) Creanţele constînd în obligaţii care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării vor fi calculate de către administrator/lichidator şi înscrise în tabelul de creanţe cu valoarea nominală pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Instanţa de insolvabilitate va decide asupra oricărei contestaţii împotriva calculului făcut de administrator/lichidator pentru astfel de creanţe.
    (9) Creanţele exprimate în valută străină se înregistrează în unităţile valutare care le identifică şi la valoarea lor în lei, la cursul oficial al leului moldovenesc valabil existent la data deschiderii procedurii.
    (10) Creanţa unui creditor faţă de mai mulţi debitori solidari în raport cu care au fost admise spre examinare cereri introductive va fi înscrisă în toate tabelele de creanţe ale debitorilor cu valoare nominală, pînă va fi complet acoperită. Nicio reducere a sumei creanţei prevăzute în tabelul de creanţe nu va fi făcută în vreunul dintre tabelele de creanţe ale debitorilor, pînă ce creditorul nu este pe deplin satisfăcut, în mijloace băneşti sau în bunuri. Dacă totalul sumelor distribuite creditorului, în toate acţiunile cu debitorii, va depăşi totalul sumei care îi este datorată, acesta va trebui să restituie sumele primite în plus, care vor fi reînscrise ca fonduri în patrimoniul debitorilor, proporţional sumelor pe care fiecare dintre debitori le-a plătit peste ceea ce era datorat.
    (11) Un creditor care, înainte de înregistrarea unei cereri de validare, a primit o plată parţială pentru creanţa sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanţa înscrisă în tabelul de creanţe numai pentru partea pe care nu a încasat-o încă.
    (12) Un codebitor sau un fidejusor care este îndreptăţit la restituire ori la despăgubire din partea debitorului pentru suma plătită va fi trecut în tabelul de creanţe cu suma pe care a plătit-o creditorului. În acest caz, creditorul comun are dreptul de a cere să i se plătească, pînă la achitarea integrală a creanţei sale, cota cuvenită codebitorului sau fidejusorului, rămînînd creditor al acestuia doar pentru suma neachitată.
    (13) Codebitorul sau fidejusorul debitorului, care pentru asigurarea regresului său are asupra bunurilor acestuia din urmă un drept de garanţie, concură la masa credală pentru a face posibilă realizarea garanţiei sale, dar preţul obţinut din vînzarea bunurilor grevate va fi atribuit creditorului, scăzîndu-se din suma ce este datorată.
    Articolul 143. Tabelele creanţelor
    (1) Ca rezultat al verificărilor făcute în perioada de observare a debitorului, administratorul provizoriu va întocmi şi va înregistra la instanţa de insolvabilitate un tabel preliminar cuprinzînd toate creanţele împotriva patrimoniului debitorului, precizînd că sînt chirografare, garantate, sub condiţie sau nescadente şi arătînd pentru fiecare numele/denumirea creditorului, suma solicitată de creditor şi suma acceptată de administratorul provizoriu.
    (2) La creanţele garantate se vor arăta: titlul din care izvorăşte garanţia, rangul acesteia şi motivele pentru care creanţele au fost trecute parţial în tabel sau au fost înlăturate.
    (3) Tabelul preliminar al creanţelor se va prezenta instanţei de insolvabilitate şi se va comunica de îndată debitorului şi creditorilor ale căror creanţe sau drepturi de preferinţă au fost trecute parţial în tabelul preliminar sau respinse, precizînd, totodată, şi motivele.
    (4) După intentarea procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va întocmi tabelul definitiv al creanţelor, care va cuprinde toate creanţele înaintate împotriva patrimoniului debitorului la data intentării procedurii de insolvabilitate sau a procedurii simplificate a falimentului, inclusiv creanţele acceptate în tabelul preliminar. În tabelul definitiv se arată suma solicitată, suma admisă de administratorul insolvabilităţii/lichidator şi rangul de prioritate al creanţei. Tabelul definitiv al creanţelor se aprobă de către instanţa de insolvabilitate la şedinţa de validare a creditorilor.
    (5) La expirarea termenului de verificare, administratorul/lichidatorul depune imediat tabelul definitiv în instanţa de judecată care examinează cazul de insolvabilitate a debitorului. Creditorii şi debitorul au acces la tabelul creanţelor şi pot face contestaţii faţă de creanţele admise de administrator/lichidator în tabel, precum şi asupra celor înlăturate.
    (6) O creanţă acceptată şi inclusă de administratorul insolvabilităţii/ lichidator în tabelul definitiv al creanţelor se consideră validată dacă, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de şedinţa de validare, nu a fost contestată de debitor sau de un creditor ori dacă contestaţia ridicată a fost înlăturată. Contestaţia debitorului nu se opune validării creanţei.
    (7) În urma verificării tabelului de creanţe definitiv şi a materialelor din dosar, cu audierea administratorului/lichidatorului, judecătorul instanţei de insolvabilitate va valida creanţele incluse în tabel şi necontestate de creditori semnînd în rubrica „Validat” în dreptul fiecărei creanţe trecute în tabel de administrator/lichidator. În cazul depunerii contestaţiilor, judecătorul va semna în rubrica „Contestat” în dreptul creanţei contestate şi va consemna personal cu cifre în rubrica „Creanţe cu titlu provizoriu” suma creanţei pe care o admite cu titlu provizoriu pe perioada examinării contestaţiei. Judecătorul va menţiona în tabel şi persoana care a depus contestaţia. Menţiunile respective vor fi trecute pe cambii şi pe alte titluri de creanţe.
    (8) Consemnarea judecătorului în tabelul definitiv consolidat al creanţelor are efectul unei hotărîri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru toate creanţele validate, conform valorii şi rangului lor, precum şi pentru debitor, administrator/ lichidator şi pentru toţi creditorii chirografari şi creditorii garantaţi. După validarea creanţelor din tabelul definitiv, numai titularii creanţelor consemnate în tabel pot să participe la votul planului de restructurare sau la orice repartiţie de sume, în caz de faliment etc.
    (9) După ce toate contestaţiile la creanţele consemnate în tabelul definitiv au fost soluţionate, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul va înregistra de îndată în instanţa de insolvabilitate tabelul definitiv consolidat al tuturor creanţelor împotriva patrimoniului debitorului. Tabelul definitiv consolidat va cuprinde totalitatea creanţelor ce figurează ca fiind admise în tabelul definitiv al creanţelor şi cele rezultate în urma soluţionării contestaţiilor la tabelul definitiv.
    (10) În situaţia în care s-a dispus convocarea adunării creditorilor pentru aprobarea planului de distribuire a masei debitoare sau intrarea în faliment după confirmarea unui plan, sau orice alte acţiuni procesuale în care este necesară confirmarea masei credale, urmează a se întocmi o variantă actualizată a tabelului definitiv, inclusiv a tabelului definitiv consolidat, în concordanţă cu rectificările care au avut loc ca urmare a satisfacerii sau a respingerii contestaţiilor, a validării creanţelor repuse în termen, a stingerii creanţelor conform programului de plată a creanţelor cuprins în planul de restructurare sau ca urmare a deducerii sumelor achitate pe parcursul desfăşurării procesului.
    Articolul 144. Creanţele contestate
    (1) Debitorul şi creditorii pot să formuleze contestaţii cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă neadmise sau trecute integral sau parţial de administratorul insolvabilităţii/lichidator în tabelul definitiv.
    (2) Contestaţiile se depun în scris la instanţa de judecată care examinează cazul de insolvabilitate cu cel puţin 3 zile înainte de data şedinţei fixate pentru examinarea valabilităţii creanţelor incluse în tabelul definitiv. Contestaţiile înaintate după termenul prevăzut se declară tardive şi se restituie fără a fi examinate.
    (3) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţiile în şedinţă de validare sau în cadrul unei alte şedinţe speciale, cu citarea contestatorului, a creditorului care deţine creanţa contestată, dacă acesta nu este chiar contestatorul, a administratorului insolvabilităţii/lichidatorului şi a oricărei alte părţi interesate, după caz.
    (4) Dacă la examinarea contestaţiei se constată existenţa unui litigiu de drept, instanţa de insolvabilitate admite contestaţia printr-o încheiere motivată, care poate fi atacată cu recurs de către creditorul a cărui creanţă nu a fost validată. În acest caz, creanţa se radiază din tabel, iar creditorul a cărui creanţă nu a fost validată este în drept să intenteze proces separat de confirmare a creanţei sau de preluare a procesului pendinte. Creanţele faţă de care au fost admise contestaţiile se iau în calcul la elaborarea planului de distribuire intermediară prin rezervarea lor din masa debitoare, în condiţiile stabilite la art. 152.
    (5) Pînă la judecarea irevocabilă a contestaţiei, instanţa de insolvabilitate va putea declara, prin încheiere motivată, creanţa ca fiind admisă parţial sau integral cu statut  provizoriu la masa credală, cu dreptul de a participa şi de a vota la  adunarea creditorilor, de a înainta şi a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, dar fără dreptul de a participa la distribuirile de sume şi de a se realiza împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaţilor acestuia. Admiterea ulterioară a contestaţiei şi/sau radierea creanţei trecute în tabel cu titlu provizoriu nu pot servi temei legal pentru anularea hotărîrilor adoptate de adunarea creditorilor cu participarea acesteia sau pentru revocarea candidaturii administratorului insolvabilităţii/lichidatorului.
    (6) Dacă o creanţă este contestată de unul dintre creditori, creditorul a cărui creanţă se contestă poate aduce dovezi şi îşi poate exercita alte drepturi pentru a  contracara contestaţiile. Dacă creanţa este întemeiată pe un titlu executoriu sau pe o hotărîre judecătorească, sau pe o hotărîre arbitrală definitivă, sarcina probei contrare aparţine contestatarilor.
    (7) Instanţa de insolvabilitate acordă creditorului a cărui creanţă este contestată sau contestatarului un extras, autentificat de instanţă, din tabelul creanţelor.
    (8) După expirarea termenului de depunere a contestaţiilor prevăzut la alin. (2) şi pînă la încetarea procesului, orice parte interesată poate face contestaţie împotriva trecerii unei creanţe sau a unui drept de preferinţă în tabelul creanţelor în cazul descoperirii unui fals sau unei erori esenţiale care au determinat admiterea creanţei sau a dreptului de preferinţă, precum şi în cazul descoperirii unor titluri hotărîtoare necunoscute pînă atunci.
    (9) Instanţa de insolvabilitate soluţionează contestaţia prin încheiere care poate fi contestată cu recurs. Încheierea irevocabilă prin care contestaţia este admisă sau respinsă cu validarea creanţei este executorie pentru administratorul insolvabilităţii/lichidator şi pentru toţi creditorii. Încheierea constituie temei pentru rectificarea tabelului definitiv al creanţelor sau a tabelului definitiv consolidat fără a se convoca şedinţă specială de validare.
    Articolul 145. Înaintarea tardivă a creanţelor
    (1) Cu excepţia cazului în care notificarea intentării procesului s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor prezentei legi, titularul de creanţe, anterioare intentării procesului, care nu depune cerere de validare a creanţelor pînă la expirarea termenului  de înaintare a creanţelor prevăzut prin hotărîrea instanţei de insolvabilitate, este decăzut, în ceea ce priveşte creanţele respective, din următoarele drepturi:
    a) de a participa şi de a vota la adunarea creditorilor;
    b) de a înainta şi de a retrage candidatura administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului;
    c) de a participa la distribuirile de sume în cadrul procedurii de restructurare şi/sau al procedurii falimentului;
    d) de a îşi realiza creanţele împotriva debitorului, a membrilor ori asociaţilor acestuia;
    e) de a înainta propuneri de restructurare a debitorului.
    (2) La cererea întemeiată a creditorului, în cazuri excepţionale, dacă instanţa de judecată care examinează procesul de insolvabilitate constată că termenul de înaintare a creanţelor nu este respectat din cauza unor circumstanţe legate de persoana creditorului sau de obiectul creanţei ori dacă nu s-a respectat procedura de notificare a intentării procesului, instanţa de insolvabilitate repune, prin încheiere, în termen cererea de admitere a creanţelor.
    (3) Încheierea de repunere în termen a cererii de admitere a creanţei poate fi contestată cu recurs de administratorul insolvabilităţii/lichidator, de debitor sau de creditori.
    (4) Odată cu repunerea în termen a cererii de admitere a creanţei, instanţa de insolvabilitate numeşte o şedinţă specială de validare pe cheltuiala creditorului întîrziat. La data validării creanţei repuse în termen, se rectifică tabelul definitiv al creanţelor.
S e c ţ i u n e a  a  2-a
Stingerea creanţelor validate de către asociaţii
(membrii, acţionarii) debitorului sau
de către terţi
    Articolul 146. Oferta de executare a obligaţiei din
                            partea unui terţ
    (1) La orice etapă a procedurii de insolvabilitate, de faliment sau de restructurare, în scopul încetării procedurii, asociaţii (membrii, acţionarii) debitorului sau terţii sînt în drept să satisfacă creanţele masei şi ale tuturor creditorilor ori să remită debitorului mijloace băneşti în mărimea necesară pentru stingerea creanţelor validate, inclusiv a creanţelor de rang inferior şi a creanţelor masei debitoare.
    (2) Persoana care intenţionează să stingă în mărime deplină creanţele creditorilor faţă de debitor înaintează instanţei de judecată care examinează cazul de insolvabilitate a debitorului şi administratorului insolvabilităţii/lichidatorului o ofertă de executare.
    (3) În oferta de executare se indică:
    a) denumirea/numele, prenumele, adresa juridică/domiciliul, codul de identificare şi contul bancar al ofertantului persoană juridică sau persoană fizică;
    b) termenul de stingere a creanţelor validate şi a creanţelor masei, care nu poate depăşi 20 de zile de la data emiterii de către instanţa de insolvabilitate a încheierii;
    c) modalitatea de stingere a creanţelor.
    Articolul 147. Examinarea  de către instanţa
                           de insolvabilitate a ofertei de executare
    (1) Oferta de executare va fi examinată de către instanţa de insolvabilitate în cel mult 15 zile de la data primirii.
    (2) În cazul primirii din partea mai multor persoane, ofertele de executare se examinează de către instanţa de insolvabilitate consecutiv, în ordinea înregistrării. Examinarea ofertelor de executare primite ulterior se amînă pînă la finalizarea procedurii de satisfacere a creanţelor creditorilor de către primul ofertant.
    (3) În urma examinării ofertei de executare, instanţa de insolvabilitate acceptă, prin încheiere, executarea obligaţiilor propuse de ofertant pentru debitor sau respinge oferta în cazul în care ofertantul a abandonat intenţia de a satisface creanţele creditorilor validaţi sau creanţele masei.
    (4) Instanţa de insolvabilitate amînă examinarea ofertei de executare pe perioada de soluţionare a contestaţiilor referitor la mărimea creanţelor care urmează a fi validate sau pe perioada de confirmare a creanţelor masei.
    (5) În încheierea de acceptare a ofertei de executare se indică:
    a) denumirea/numele, prenumele, sediul/adresa, alte date de identificare ale persoanei juridice şi/sau ale persoanei fizice acceptate de instanţa de insolvabilitate pentru a stinge în locul debitorului creanţele creditorilor validaţi;
    b) denumirea debitorului insolvabil;
    c) mărimea creanţelor creditorilor incluşi în tabelul definitiv al creanţelor validate şi mărimea creanţelor masei debitoare;
    d) termenul de stingere a creanţelor validate şi a creanţelor masei debitoare;
    e) modalitatea de stingere a creanţelor;
    f) orice altă informaţie importantă pentru operaţiunea de virare a mijloacelor băneşti necesare executării obligaţiilor pentru debitor.
    Articolul 148. Executarea încheierii de acceptare
                           a ofertei de executare
    (1) Administratorul insolvabilităţii/lichidatorul, în temeiul încheierii judecătoreşti, va deschide într-o instituţie financiară conturi speciale pentru consemnarea sumelor băneşti din partea ofertantului acceptat de către instanţa de insolvabilitate să stingă creanţele creditorilor în conformitate cu articolul respectiv.
    (2) Mijloacele băneşti din conturile speciale bancare se distribuie prin dispoziţia administratorului insolvabilităţii/lichidatorului numai pentru satisfacerea creanţelor creditorilor masei şi ale celor incluşi în tabelul definitiv şi nu pot fi utilizate în alte scopuri. Sumele incluse în contul special bancar nu pot fi urmărite silit pentru alte obligaţii ale debitorului sau pentru obligaţiile administratorului insolvabilităţii/lichidatorului, sau pentru a satisface creanţele creditorilor ofertantului. Actele juridice încheiate şi aplicate contrar prevederilor prezentului articolul sînt nule.
    (3) În termenul indicat de instanţa de insolvabilitate, ofertantul consemnează în conturile bancare speciale ale debitorului mijloacele băneşti în mărimea şi în ordinea prevăzută în încheiere. În termen de 10 zile din data consemnării, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul trebuie să distribuie sumele băneşti creditorilor în ordinea stabilită prin încheierea judecătorească.
    (4) În cazul în care creanţele creditorilor masei şi ale celor incluşi în tabelul definitiv nu sînt satisfăcute în termenul indicat  şi în mărime deplină din cauza neprezentării creditorilor la distribuţie sau a imposibilităţii de stabilire a datelor necesare pentru a satisface creanţele respective, soldul mijloacelor băneşti din conturile speciale bancare ale debitorului urmează a fi transferat prin consemnare de către administratorul insolvabilităţii/lichidator pe contul curent special al notarului.
    Articolul 149. Constatarea creanţelor stinse
                            şi încetarea procesului
    (1) Odată cu expirarea termenului de 10 zile prevăzut pentru distribuirea mijloacelor băneşti consemnate de ofertant pentru stingerea creanţelor creditorilor, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul ori ofertantul înaintează instanţei de insolvabilitate o cerere de constatare a creanţelor stinse.
    (2) La cererea indicată la alin. (1), ofertantul anexează documentele de plată ce confirmă consemnarea bancară a mijloacelor băneşti în mărimea indicată în încheierea judecătorească de acceptare, iar administratorul insolvabilităţii/ lichidatorul va prezenta documentele de plată ce confirmă stingerea creanţelor prin distribuirea sumelor băneşti în mărimea şi în ordinea prevăzută în încheierea de acceptare emisă de instanţa de insolvabilitate. La fel, la cererea administratorului insolvabilităţii/ lichidatorului se anexează documentele de plată ce confirmă transferul soldului mijloacelor băneşti în depozitul notarului sau în contul „Mijloace intrate temporar în dispoziţia instanţei de judecată”.
    (3) După examinarea cererii de constatare a creanţelor stinse, instanţa de insolvabilitate adoptă o încheiere prin care admite cererea în cazul în care aceasta corespunde modului de stingere şi mărimii creanţelor stinse prevăzute în încheierea de acceptare a ofertei de executare.
    (4) În cazul în care creanţele creditorilor nu au fost satisfăcute în mărime deplină sau au fost satisfăcute prin transferul soldului mijloacelor băneşti în depozitul notarului într-un volum mai mic decît cel prevăzut prin încheierea de acceptare a ofertei de executare, sau dacă au fost încălcate termenele stabilite prin încheierea instanţei de insolvabilitate pentru satisfacerea creanţelor, instanţa de insolvabilitate poate emite o încheiere de refuz în constatarea creanţelor stinse. Sumele transferate în conturile bancare speciale sau în depozitul notarului urmează a fi restituite ofertantului în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a încheierii instanţei de insolvabilitate privind refuzul de a constata creanţele stinse.
    (5) Consemnarea bancară sau notarială a mijloacelor băneşti în cuantum mai mare decît cel prevăzut prin încheierea instanţei de insolvabilitate de acceptare a ofertei de executare nu constituie temei de refuz în constatarea stingerii creanţelor. Surplusul de bani urmează a fi restituit ofertantului în termen de 10 zile lucrătoare de la data intrării în vigoare a încheierii instanţei de insolvabilitate de constatare a creanţelor stinse.
    (6) Soldul mijloacelor băneşti rămas în urma distribuirii şi consemnat de administratorul insolvabilităţii/lichidator prin depozitare la notar se distribuie creditorilor de către notar în afara procedurii, în modul stabilit prin încheierea instanţei de insolvabilitate şi în termenul prevăzut de legislaţia civilă. La expirarea a 3 ani de la data la care a aflat sau trebuia să afle informaţia despre consemnare, creditorul pierde dreptul de a prelua mijloacele băneşti depozitate. În acest caz, ofertantul are dreptul să ceară restituirea mijloacelor băneşti, chiar dacă a renunţat la acest drept.
    (7) Prin satisfacerea creanţelor validate şi a creanţelor masei, ofertantul nu ia locul creditorilor validaţi sau al creditorilor masei. Mijloacele băneşti consemnate de către ofertant au statut de împrumut fără dobîndă acordat debitorului pe un termen de un an, care curge de la data încetării procedurii de insolvabilitate, procedurii falimentului sau procedurii de restructurare. Prin acordul comun dintre ofertant şi reprezentantul debitorului pot fi stabilite şi alte condiţii de obţinere a mijloacelor băneşti pentru stingerea creanţelor.
    (8) Odată cu stingerea deplină a creanţelor validate şi a creanţelor masei, instanţa de insolvabilitate dispune încetarea procedurii de insolvabilitate, procedurii falimentului sau a procedurii de restructurare, în modul prevăzut de prezenta lege.
S e c ţ i u n e a  a  3-a
Distribuirea masei debitoare
    Articolul 150. Executarea creanţelor creditorilor
    (1) Executarea creanţelor creditorilor poate începe doar după şedinţa de validare.
    (2) La fiecare 3 luni, calculate de la data la care începe valorificarea masei debitoare, administratorul/lichidatorul prezintă comitetului creditorilor spre aprobare un raport asupra fondurilor obţinute din valorificare şi din încasarea de creanţe şi un plan de distribuţie între creditori. Raportul va prevedea şi plata remuneraţiei sale şi a celorlalte cheltuieli aferente procesului.
    (3) Pentru motive temeinice, instanţa de insolvabilitate poate prelungi cu cel mult o lună sau poate scurta termenul de prezentare a raportului şi a planului de distribuţie.
    (4) Distribuţia către creditori se face în funcţie de existenţa mijloacelor în conturile de acumulare. Creditorii de rang inferior nu vor fi luaţi în considerare la distribuţiile intermediare.
    (5) Distribuţia este efectuată de administratorul insolvabilităţii/lichidator.
    (6) Distribuţia masei debitoare pe perioada derulării procedurii se consideră ca intermediară, iar la încetarea procedurii, distribuţia este finală. La distribuţia intermediară se vor lua în considerare pentru rezervare următoarele sume:
    a) proporţionale, datorate creanţelor contestate sau admise provizoriu;
    b) proporţionale cu creanţele care nu au fost acoperite în întregime din valorificarea bunurilor grevate cu garanţii;
    c) proporţionale, datorate creditorilor ale căror creanţe sînt supuse unei condiţii suspensive care nu s-a realizat încă;
    d) proporţionale, datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător şi care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;
    e) destinate să acopere cheltuielile viitoare ale masei.
    (7) Creanţele exprimate în valută străină se plătesc în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc de la data plăţii. Aceste creanţe pot fi plătite în valută străină (inclusiv în numerar pentru persoanele fizice), dar numai în cazurile în care Legea nr. 62-XVI din 21 martie 2008 privind reglementarea valutară permite efectuarea plăţilor şi transferurilor în valută străină.
    (8) Prevederile alin. (7) se aplică şi în alte cazuri în care prezenta lege prevede  satisfacerea creanţelor creditorilor prin mijloace băneşti.
    Articolul 151. Raportul şi planul de distribuţie
    (1) După aprobarea de către comitetul creditorilor, planul de distribuţie se depune imediat în instanţă de insolvabilitate, prin grija administratorului/ lichidatorului, care este obligat să notifice despre acest fapt fiecare creditor. Creditorii au acces la planul de distribuţie.
    (2) Raportul asupra fondurilor obţinute din valorificarea masei debitoare şi din încasarea de creanţe va cuprinde, cel puţin, următoarele:
    a) soldul aflat în conturile de acumulare după ultima distribuţie;
    b) încasările efectuate de către administrator/lichidator din valorificarea fiecărui bun şi din recuperarea creanţelor;
    c) cuantumul dobînzilor sau al altor venituri de care beneficiază patrimoniul debitorului prin păstrarea în conturi bancare a sumelor nedistribuite sau prin administrarea bunurilor existente în masa debitoare;
    d) totalul sumelor aflate în contul de acumulare.
    (3) Planul de distribuţie cuprinde în mod obligatoriu următoarele date referitoare la fiecare creditor pentru care se face distribuţia:
    a) ajustările aduse tabelului definitiv de creanţe;
    b) sumele distribuite;
    c) sumele rămase după ajustarea tabelului definitiv şi distribuţiile efectuate;
    d) sumele care fac obiectul distribuţiei;
    e) sumele rămase spre plată după distribuţie.
    Articolul 152. Luarea în considerare a creanţelor
                           contestate şi/sau admise cu titlu
                           provizoriu
    (1) Creditorul a cărui creanţă a fost contestată şi/sau admisă cu titlu provizoriu în tabelul de creanţe sau a cărui creanţă a fost contestată, iar contestaţia a fost admisă trebuie să aducă administratorului/lichidatorului, în termen de 15 zile din data primirii notificării despre înregistrarea planului de distribuţie în instanţă, dovada faptului că această creanţă este trecută în tabelul de creanţe cu titlu provizoriu şi că refuzul validării a fost contestat sau însăşi creanţa a fost contestată şi/sau dovada faptului că procedura de confirmare a creanţei este intentată sau că procesul pendinte a fost preluat.
    (2) Dacă dovada consemnată la alin. (1) se prezintă administratorului/ lichidatorului în termen, partea din masa debitoare care ar acoperi creanţa este rezervată spre distribuţie, care se va efectua după soluţionarea litigiului.
    (3) Dacă dovada consemnată la alin. (1) nu este prezentată la timp, creanţa nu se ia în considerare la distribuţie.
    Articolul 153. Luarea în considerare a creditorilor
                           garantaţi
    (1) Creditorul garantat trebuie să prezinte administratorului/lichidatorului în termenul indicat la art. 152 alin. (1) dovada faptului că creanţa lui nu a fost acoperită în întregime sau că el a renunţat la garanţiile reale. Dacă dovada nu se face la timp, creanţele lui nu sînt luate în considerare la distribuţie.
    (2) Dacă nu a valorificat bunul grevat cu o garanţie reală, administratorul/ lichidatorul poate să estimeze partea din creanţa creditorului garantat care nu va putea fi acoperită şi să rezerve în mărimea acestei părţi o cantitate din masa debitoare.
    (3) Fondurile obţinute din vînzarea bunurilor din masa debitoare grevată, în favoarea creditorilor, cu ipoteci, gajuri sau cu alte garanţii reale mobiliare ori cu drepturi de retenţie de orice fel vor fi distribuite în felul următor:
    a) cheltuielile de validare şi de valorificare rezultate din menţinerea, conservarea, luarea în posesie, evaluarea şi vînzarea bunurilor, precum şi plata remuneraţiilor administratorului/lichidatorului şi a persoanelor desemnate sau angajate în condiţiile art. 68 alin. (4);
    b) creanţele garantate după rangul de prioritate, cuprinzînd tot capitalul, dobînzile, majorările şi penalităţile de orice fel.
    (4) În cazul în care sumele realizate din vînzarea  bunurilor prevăzute la  alin. (3) ar fi insuficiente pentru plata integrală a respectivelor creanţe garantate, creditorii au, pentru diferenţă, creanţe chirografare care vin în concurs cu cele din categoria corespunzătoare, potrivit naturii lor, şi se supun dispoziţiilor art. 43. Dacă, după plata sumelor prevăzute la alin. (3), rezultă o diferenţă în plus, aceasta va fi trecută, prin grija administratorului/lichidatorului, în contul masei debitoare.
    Articolul 154. Luarea în considerare a creanţelor
                           condiţionate şi a viitoarelor cheltuieli
                           ale masei
    (1) Creanţa condiţionată şi rezervele destinate acoperirii viitoarelor cheltuieli ale masei trebuie luate în considerare la distribuţie. Partea din masa debitoare care acoperă o astfel de creanţă sau viitoarele cheltuieli ale masei se rezervă la distribuţia intermediară.
    (2) La distribuţia finală, creanţa condiţionată nu se ia în considerare în cazul în care condiţia executării ei rămîne atît de îndepărtată încît creanţa nu va avea nicio valoare la momentul distribuţiei.
    Articolul 155. Modificările planului de distribuţie
    (1) Creanţele luate în considerare la distribuţia intermediară care întrunesc condiţiile art. 152 şi 153 sînt satisfăcute cu prioritate la următoarea distribuţie, astfel încît să fie egalaţi creditorii lor de acelaşi rang.
    (2) Administratorul/lichidatorul poate modifica planul de distribuţie în decursul a 3 zile de la expirarea termenului prevăzut la art. 152 alin. (1).
    Articolul 156. Contestarea planului de distribuţie
    (1) În cazul distribuţiei intermediare, contestaţiile creditorilor contra planului de distribuţie se depun în instanţa de insolvabilitate în termen de 7 zile din data notificării. O copie de pe contestaţie se remite de urgenţă administratorului/ lichidatorului.
    (2) În termen de 15 zile de la depunerea contestaţiei, instanţa de insolvabilitate va ţine cu administratorul/lichidatorul, cu debitorul şi cu creditorii care au depus contestaţii o şedinţă în care va soluţiona concomitent, prin încheiere, toate contestaţiile.
    (3) Încheierea judecătorească privind respingerea contestaţiei se aduce la cunoştinţă creditorului şi administratorului/lichidatorului. Creditorul poate ataca încheierea cu recurs.
    (4) Încheierea judecătorească privind rectificarea planului de distribuţie este adusă la cunoştinţă creditorului şi administratorului/lichidatorului. Încheierea trebuie să fie accesibilă celorlalţi creditori pentru a lua cunoştinţă de ea. Administratorul/lichidatorul şi creditorii pot ataca încheierea cu recurs.
    Articolul 157. Stabilirea cotei
    (1) La distribuţia intermediară, comitetul creditorilor aprobă cota de distribuţie la propunerea administratorului/lichidatorului. Dacă nu s-a constituit un comitet al creditorilor, cota de distribuţie o stabileşte administratorul/lichidatorul şi o aprobă instanţa de insolvabilitate.
    (2) Administratorul/lichidatorul informează creditorii despre cota care urmează să le fie distribuită prin notificare odată cu depunerea planului de distribuţie în instanţa de insolvabilitate.
    (3) Sumele care se distribuie creditorilor se acordă într-o cotă proporţională sumei alocate pentru fiecare creanţă conform tabelului de creanţe.
    (4) Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se poate distribui sume băneşti numai după satisfacerea deplină a creanţelor de rang ierarhic superior, potrivit modului prevăzut la art. 43.
    (5) În cazul insuficienţei sumelor necesare pentru acoperirea valorii integrale a creanţelor de acelaşi rang de prioritate, titularii primesc o cotă, reprezentînd suma proporţională procentului pe care creanţa lor îl deţine în categoria respectivă a creanţelor.
    Articolul 158. Şedinţa de distribuţie finală
    (1) După ce bunurile din masa debitoare au fost valorificate integral, administratorul/lichidatorul prezintă instanţei de insolvabilitate un raport final împreună cu planul de distribuţie finală, ale căror copii se remit creditorilor şi debitorului. Instanţa de insolvabilitate convoacă adunarea finală a creditorilor în cel mult 30 de zile de la prezentarea raportului final. Creditorii pot formula obiecţii asupra raportului final cu cel puţin 3 zile înainte de data convocării.
    (2) Adunarea finală a creditorilor are drept scop:
    a) examinarea raportului final al administratorului/lichidatorului;
    b) examinarea contestaţiilor contra planului de distribuţie finală.
    (3) Între data publicării anunţului despre adunarea de distribuţie finală şi data adunării se  stabileşte un interval de cel puţin 15 zile şi de cel mult 30 de zile.
    (4) La data şedinţei, instanţa de insolvabilitate va soluţiona, prin încheiere, toate obiecţiile la raportul final şi la planul de distribuţie, le va aproba sau va dispune, după caz, modificarea lor corespunzătoare.
    (5) După ce instanţa de insolvabilitate aprobă raportul final al administratorului/lichidatorului, acesta va trebui să facă distribuţia finală a tuturor fondurilor din masa debitoare.
    Articolul 159. Depunerea sumelor rezervate
                            şi distribuţia surplusului
    (1) Sumele care, la momentul distribuţiei finale, sînt rezervate se depun de administrator/lichidator, cu încuviinţarea instanţei de insolvabilitate, pe cheltuiala creditorului în a cărui favoare s-a făcut rezervarea, pe contul „Mijloace intrate temporar în dispoziţia instanţei de judecată”.
    (2) Sumele distribuite şi neridicate de cei îndreptăţiţi pînă la finalizarea procedurii se depun pe contul „Mijloace intrate temporar în dispoziţia instanţei de judecată” ori se sting prin consemnare la o bancă sau la notar. Extrasul din cont se depune la dosar.
    (3) Dacă la distribuţia finală creanţele tuturor creditorilor sînt satisfăcute în volum total, administratorul/lichidatorul transmite surplusul către debitor. Dacă debitorul este persoană juridică, administratorul/lichidatorul remite fiecărui participant partea din surplus care i-ar fi revenit în cazul lichidării în afara procesului de insolvabilitate.
    (4) În cazul în care, la distribuţia finală, se constată că bunurile care alcătuiesc masa debitoare nu sînt suficiente pentru plata creanţelor înregistrate în tabelul definitiv consolidat, instanţa de insolvabilitate va autoriza, în mărimea creanţelor neacoperite, executarea silită din bunurile, inclusiv din mijloacele băneşti în numerar şi fără numerar, în monedă naţională sau în valută străină, ale membrilor organelor de conducere ale debitorului declarate culpabile de neîndeplinirea obligaţiilor de depunere a cererii introductive prevăzute la art. 14 şi art. 248 şi, după caz, din patrimoniul asociaţilor (membrilor, acţionarilor) cărora   le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, pronunţînd o încheiere definitivă executorie, care va fi pusă în executare de către administrator/ lichidator, prin executor judecătoresc.
    Articolul 160. Restituirea sumelor obţinute
                            nejustificat
    (1) În cazul în care creanţa este bazată pe o fraudă, pe o greşeală sau pe o eroare substanţială, creditorii care au participat la orice distribuţie rezultată din o astfel de creanţă trebuie să restituie sumele obţinute, împreună cu dobînda egală cu rata de bază a Băncii Naţionale a Moldovei, iar în cazul sumelor obţinute în valută străină, cu o dobîndă egală cu rata medie ponderată la depozitele în termen atrase în valută străină în sistemul bancar, calculată pentru perioada dintre data distribuţiei şi data restituirii sumelor.
    (2) În toate cazurile în care, potrivit legii, mijloacele băneşti primite urmează a fi restituite, restituirea se efectuează în lei moldoveneşti (la cursul oficial al leului moldovenesc de la data restituirii) sau în valută străină în care au fost primite mijloacele respective.
    Articolul 161. Distribuţia de după încetarea
                            procesului de insolvabilitate
    (1) În cazul în care procesul de insolvabilitate a încetat, iar după adunarea de distribuţie finală anumite sume rezervate au devenit libere, anumite sume plătite din masa debitoare au fost restituite ori au fost descoperite bunuri care aparţin masei debitoare, instanţa de insolvabilitate hotărăşte o distribuţie suplimentară după încetarea procesului, la cererea administratorului/lichidatorului, a unui creditor validat sau din oficiu.
    (2) Încetarea procesului de insolvabilitate nu se opune hotărîrii privind distribuţia ulterioară. Dacă suma este mică în raport cu cheltuielile necesare distribuirii acesteia sau valoarea bunului este neglijabilă, instanţa poate decide transmiterea acestora către debitor.
    (3) Despre încheierea de respingere a cererii de distribuţie ulterioară trebuie notificat solicitantul. Încheierea poate fi atacată cu recurs de către solicitant.
    (4) Despre încheierea prin care s-a decis distribuţia ulterioară va fi notificat administratorul/lichidatorul, debitorul şi creditorul, dacă ultimul a depus cerere. Încheierea poate fi atacată cu recurs de către debitor.
    (5) După dispunerea distribuţiei ulterioare, administratorul/lichidatorul distribuie, conform planului final, produsul din realizarea bunului descoperit. Administratorul/lichidatorul prezintă instanţei de insolvabilitate un raport cu privire la distribuţia masei debitoare.
S e c ţ i u n e a  a  4-a
Tranzacţia
    Articolul 162. Dispoziţii generale privind încheierea
                            tranzacţiei
    (1) La orice stadiu de examinare a procesului de insolvabilitate, participanţii la proces sînt în drept să încheie o tranzacţie.
    (2) Hotărîrea privind încheierea tranzacţiei între praticipanţii la procesul de insolvabilitate se adoptă de adunarea creditorilor cu majoritatea simplă de voturi ale creditorilor chirografari validaţi în conformitate cu tabelul creanţelor şi cu votul unanim al creditorilor garantaţi. Reprezentanţii creditorilor care au votat la adunarea creditorilor privind încheierea tranzacţiei trebuie să dispună de împuterniciri speciale în acest sens.
    (3) Hotărîrea privind încheierea tranzacţiei din partea debitorului se adoptă de organul lui de conducere  sau de administratorul  insolvabilităţii/lichidator.
    (4) Se admit să participe la tranzacţie terţii, care preiau drepturile şi obligaţiile prevăzute în o astfel de tranzacţie.
    (5) Tranzacţia se confirmă de instanţa de insolvabilitate prin încheiere definitivă, în care dispune încetarea procesului.
    (6) Tranzacţia este executorie pentru participanţii vizaţi în ea, de la data emiterii încheierii judecătoreşti de confirmare a acesteia.
    (7) Nu se permite refuzul unilateral de a executa tranzacţia intrată în vigoare.
    Articolul 163. Particularităţile încheierii tranzacţiei
                            în perioada de observaţie a debitorului,
                            în procedura de insolvabilitate, în
                            procedura falimentului sau în procedura
                            de restructurare
    (1) În perioada de observare a debitorului, hotărîrea privind încheierea tranzacţiei din partea acestuia se adoptă de organul lui executiv. Tranzacţia nu trebuie să fie coordonată sau aprobată de administratorul provizoriu.
    (2) În procedura de insolvabilitate sau în procedura de restructurare, hotărîrea privind încheierea tranzacţiei din partea debitorului se adoptă de administratorul insolvabilităţii, iar în procedura falimentului, de lichidator.
    (3) În cazul în care, potrivit legislaţiei şi/sau documentelor de constituire a debitorului, încheierea tranzacţiei urmează a fi aprobată de organele de conducere ale debitorului sau coordonată cu ele, aceasta se va efectua numai după adoptarea hotărîrii de rigoare a acestor organe.
    (4) La încheierea tranzacţiei cu terţii care se află cu debitorul în conflict de interese, administratorul/lichidatorul şi adunarea creditorilor trebuie să fie informaţi despre existenţa, natura şi caracterul conflictului de interese, care urmează a fi consemnat în detalii în tranzacţie.
    (5) Dispoziţiile alin. (3) nu constituie un impediment în adoptarea hotărîrii adunării creditorilor privind încheierea tranzacţiei.
    (6) Prevederile tranzacţiei încheiate după intentarea procedurii de insolvabilitate se aplică creanţelor creditorilor incluşi în tabelul de creanţe la data adunării creditorilor în care s-a aprobat încheierea tranzacţiei.
    Articolul 164. Forma tranzacţiei
    (1) Tranzacţia se încheie în scris.
    (2) În numele debitorului, tranzacţia se semnează de persoana care, potrivit legii, este competentă să adopte hotărîrea de încheiere a tranzacţiei.
    (3) În numele creditorilor, tranzacţia se semnează de persoana împuternicită de adunarea creditorilor la care s-a aprobat încheierea tranzacţiei.
    (4) În cazul în care la încheierea tranzacţiei participă terţi, tranzacţia este semnată şi de aceştia personal sau de reprezentanţii lor împuterniciţi.
    Articolul 165. Conţinutul tranzacţiei
    (1) Tranzacţia trebuie să conţină dispoziţii cu privire la modul şi la termenele de achitare a creanţelor validate.
    (2) Cu acordul individual al creditorului, tranzacţia poate să conţină dispoziţii de stingere a obligaţiilor debitorului prin compensare, prin confuziune, prin remitere totală sau parţială a datoriei, prin novaţie, prin convertire a datoriilor în cote-părţi din capitalul statutar al debitorului sau în acţiuni, prin convertire în acţiuni a obligaţiilor şi a altor titluri de valoare, prin alte modalităţi legale de stingere a creanţei, dacă modalitatea de stingere a obligaţiilor nu încalcă drepturile altor creditori, ale căror creanţe au fost incluse în tabelul de creanţe şi au fost validate.
    (3) În cazul în care tranzacţia ce urmează a fi încheiată în condiţiile prezentei secţiuni prevede eşalonarea sau amînarea, sau remiterea totală sau parţială a datoriilor debitorului, creditorii chirografari de rangul trei şi  patru sînt obligaţi să accepte încheierea tranzacţiei cu astfel de clauze pentru a se restabili solvabilitatea debitorului. În astfel de condiţii, tranzacţia se semnează în mod obligatoriu de reprezentanţii creditorilor cu creanţe fiscale (bugetare).
    (4) Satisfacerea creanţelor în formă nemonetară nu trebuie să creeze avantaje în raport cu creditorii ale căror creanţe se sting prin mijloace băneşti.
    (5) Pentru creditorii care au votat împotriva încheierii tranzacţiei sau care nu au participat la vot, condiţiile tranzacţiei nu trebuie să fie mai dezavantajoase decît cele prevăzute pentru creditorii care au votat încheierea tranzacţiei.
    (6) Dacă tranzacţia nu prevede altfel, garanţiile reale aplicate patrimoniului debitorului se menţin pînă la executarea integrală a tranzacţiei.
    (7) Creditorul care a votat pentru încheierea tranzacţiei şi/sau asociatul (participantul) debitorului sînt în drept să achite în totalitate prin mijloace băneşti sau să acorde un împrumut debitorului, care ar permite stingerea obligaţiilor acestuia faţă de creditorii care au votat împotriva încheierii tranzacţiei sau care nu au participat la vot. În primul caz, creditorul care a votat împotriva tranzacţiei sau care nu a participat la vot este obligat să accepte executarea oferită direct debitorului.     În al doilea caz, debitorul este obligat să stingă neîntîrziat, din mijloacele băneşti primite ca împrumut, creanţele creditorilor validaţi.
    (8) Persoana care a stins creanţele pentru debitor subrogă în drepturi creditorul în al cărui folos a plătit mijloacele băneşti.
    (9) Fondurile acordate debitorului pentru stingerea creanţelor sînt considerate împrumut fără dobîndă cu termen de rambursare de un an de la încetarea procesului de insolvabilitate, care poate fi prelungit prin acordul comun al părţilor.
    Articolul 166. Participarea terţilor la tranzacţie
    (1) Participarea terţilor la tranzacţie se permite în cazul în care nu încalcă drepturile şi interesele legitime ale creditorilor ale căror creanţe sînt incluse în tabelul de creanţe validate şi nici ale creditorilor ale căror creanţe au apărut după data intentării procedurii insolvabilităţii cu termenul de scadenţă de pînă la data încheierii tranzacţiei.
    (2) Terţii admişi în tranzacţie sînt în drept să acorde creditorilor garanţii ori să participe ca fidejusori pentru asigurarea executării de către debitor a obligaţiilor prevăzute în tranzacţie.
    Articolul 167. Condiţiile de confirmare a tranzacţiei
    (1) Tranzacţia poate fi confirmată de către instanţa de insolvabilitate numai după stingerea integrală a creanţelor masei şi a creanţelor de rangul întîi şi doi prevăzute la
art. 43.
    (2) Nu mai devreme de 5 zile şi nu mai tîrziu de 10 zile de la data încheierii tranzacţiei, debitorul, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul sînt obligaţi să prezinte instanţei de insolvabilitate cerere de confirmare a tranzacţiei.
    (3) La cererea de confirmare a tranzacţiei se anexează:
    a) textul tranzacţiei;
    b) procesul-verbal al adunării creditorilor care a hotărît  încheierea tranzacţiei;
    c) lista creditorilor cunoscuţi care nu şi-au înaintat creanţele împotriva debitorului, adresele şi sumele datorate lor;
    d) tabelul creanţelor validate;
    e) dovezile de plată a creanţelor creditorilor masei şi a creanţelor creditorilor de primul şi al doilea rang;
    f) hotărîrea organului de conducere al debitorului privind încheierea tranzacţiei, în cazul în care necesitatea unei astfel de hotărîri este prevăzută de lege;
    g) contestaţiile sau obiecţiile creditorilor care au votat împotriva tranzacţiei sau care nu au participat la vot, în cazul în care aceste obiecţii au fost prezentate în scris;
    h) alte documente, care potrivit prezentei legi sînt obligatorii.
    (4) Instanţa de insolvabilitate informează participanţii la proces despre data la care se va judeca cererea de confirmare a tranzacţiei. Neprezentarea persoanelor citate legal nu împiedică judecarea cererii de confirmare a tranzacţiei.
    (5) Confirmarea tranzacţiei poate fi refuzată dacă reprezentantul creditorului care a votat pentru încheierea ei a depăşit împuternicirile acordate de  lege, de actele de constituire ale creditorului sau stabilite prin procură şi dacă se dovedeşte faptul că persoana care acţionează în numele debitorului cunoştea sau nu putea să nu cunoască astfel de circumstanţe sau restricţii.
    (6) Instanţa de insolvabilitate poate confirma tranzacţia chiar dacă persoana care acţionează în numele debitorului ştia despre limitarea împuternicirilor reprezentantului creditorului, însă votul exprimat de acesta nu a afectat hotărîrea privind încheierea tranzacţiei.
    Articolul 168. Efectele confirmării de către instanţă
                            a tranzacţiei
    (1) Confirmarea de către instanţa de insolvabilitate a tranzacţiei în cadrul procedurilor prevăzute de prezenta lege constituie temei pentru încetarea procesului de insolvabilitate.
    (2) Dacă tranzacţia în cadrul aplicării procedurii de restructurare este confirmată, acţiunea moratoriului asupra executării obligaţiilor debitorului încetează.
    (3) Odată cu confirmarea tranzacţiei de către instanţa de insolvabilitate, împuternicirile şi atribuţiile administratorului provizoriu, ale administratorului insolvabilităţii/lichidatorului încetează. Persoana care a îndeplinit atribuţiile de administrator/lichidator va îndeplini obligaţiile organului executiv al debitorului pînă la data alegerii (desemnării) noii conduceri a debitorului. Din data alegerii (desemnării) organului executiv al debitorului, acesta este succesorul de drept al dosarelor pendinte intentate de administrator/lichidator.
    (4) Începînd cu data confirmării tranzacţiei, debitorul sau terţul trece neîntîrziat la executarea creanţelor.
    Articolul 169. Refuzul instanţei de a confirma
                            tranzacţia
    (1) În caz de neexecutare a obligaţiilor masei şi de nestingere a creanţelor creditorilor de rangul întîi şi doi, instanţa de insolvabilitate va refuza să confirme tranzacţia.
    (2) Temeiul  refuzului instanţei de insolvabilitate de a confirma tranzacţia constă în:
    a) încălcarea procedurii, stabilite de prezenta lege, de încheiere a tranzacţiei;
    b) nerespectarea formei tranzacţiei;
    c) încălcarea drepturilor terţilor;
    d) existenţa unor contradicţii între condiţiile tranzacţiei şi prevederile prezentei legi sau ale altor acte normative;
    e) existenţa temeiurilor de nulitate absolută prevăzute de legislaţia civilă.
    (3) Odată cu refuzul de a confirma tranzacţia, instanţa de insolvabilitate emite în acest sens o încheiere, care poate fi contestată cu recurs.
    Articolul 170. Efectele refuzului de a confirma
                           tranzacţia
    (1) În cazul în care instanţa de insolvabilitate refuză, prin încheiere, să confirme tranzacţia, aceasta se consideră neîncheiată.
    (2) Refuzul instanţei de insolvabilitate de a confirma tranzacţia nu împiedică părţile să încheie o altă tranzacţie.
    Articolul 171. Consecinţele casării încheierii
                           de confirmare a tranzacţiei
    (1) Odată cu casarea încheierii de confirmare a tranzacţiei, instanţa de insolvabilitate dispune redeschiderea procesului de insolvabilitate de la etapa la care a încetat, cu excepţia cazului în care debitorului îi sînt iniţiate proceduri aplicate într-un nou caz de insolvabilitate. În caz de redeschidere, procedura de observaţie, procedura de insolvabilitate, procedura  falimentului sau procedura de  restructurare va continua de la ultima operaţiune efectuată de participanţii la proces pînă la data emiterii încheierii de confirmare a tranzacţiei. Din data redeschiderii procesului, administratorul/lichidatorul reintră în atribuţii.
    (2) În cazul casării încheierii de confirmare a tranzacţiei, creditorii care au participat la încheierea ei sînt în drept să înainteze creanţele lor faţă de debitor în procedura redeschisă, în modul stabilit de prezenta lege. Creanţele amînate sau eşalonate prin tranzacţie se restabilesc, odată cu casarea încheierii de confirmare a tranzacţiei, la scadenţă în partea în care nu au fost stinse.
    (3) Casarea încheierii de confirmare a tranzacţiei nu serveşte temei pentru debitor de a cere restituirea sumelor achitate creditorilor masei şi creditorilor de rangul întîi şi doi la data încheierii tranzacţiei. Creanţele achitate în condiţiile tranzacţiei care nu contravin prezentei legi se consideră stinse. Creditorii ale căror creanţe au fost stinse prin executarea tranzacţiei în condiţii inechitabile care au lezat alţi creditori în drepturile şi interesele lor legitime sînt obligaţi să restituie tot ce au primit în baza tranzacţiei. În acest caz, creanţele creditorilor care au returnat executarea tranzacţiei se restabilesc în tabelul creanţelor în mărimea corespunzătoare.
    (4) Avizul privind redeschiderea procedurii urmează a fi publicat în conformitate cu art. 6.
    (5) În partea nereglementată de prezentul articol se aplică efectele prevăzute de legislaţia civilă la nulitatea actelor juridice.
    Articolul 172. Revocarea tranzacţiei
    (1) Revocarea tranzacţiei, confirmată de instanţa de insolvabilitate, prin acordul debitorului cu unii dintre creditori nu se admite.
    (2) Tranzacţia poate fi revocată de către instanţa de insolvabilitate în privinţa tuturor creditorilor chirografari la cererea creditorului chirografar (creditorilor chirografari) care, la data confirmării tranzacţiei, dispune de o pătrime din mărimea totală a creanţelor chirografare validate.
    (3) Creditorii chirografari sînt în drept să înainteze instanţei de insolvabilitate cerere de revocare a tranzacţiei în privinţa tuturor creditorilor chirografari în cazul în care există o neexecutare sau o încălcare esenţială din partea debitorului a condiţiilor tranzacţiei ce lezează drepturile şi interesele legitime ale creditorilor care dispun în cumul de o pătrime din creanţele chirografare validate.
    Articolul 173. Modalitatea judecării cererii de revocare
                            a tranzacţiei
    (1) Litigiile cu privire la revocarea tranzacţiei sînt judecate de instanţa în a cărei procedură se află cazul de insolvabilitate a debitorului.
    (2) Cererea de revocare a tranzacţiei se semnează de creditorul chirografar sau de creditorii chirografari ale căror creanţe nu au fost stinse de către debitor în condiţiile tranzacţiei şi/sau în a căror privinţă debitorul a încălcat în mod substanţial condiţiile tranzacţiei.
    (3) Odată cu primirea cererii de revocare a tranzacţiei, instanţa de insolvabilitate numeşte, prin încheiere, în cel mult 15 zile, data şedinţei de judecată. La şedinţă sînt invitaţi toţi participanţii la proces incluşi în tranzacţie, inclusiv terţii.
    (4) După judecarea cererii de revocare a tranzacţiei, instanţa de insolvabilitate emite o încheiere prin care admite sau respinge cererea de revocare. Încheierea se execută imediat, însă poate fi contestată cu recurs.
    (5) În caz de admitere a cererii de revocare a tranzacţiei, se aplică efectele prevăzute la art. 171.
    Articolul 174. Consecinţele neexecutării tranzacţiei
    (1) În cazul neexecutării tranzacţiei de către debitor sau terţi, creditorul este în drept ca, fără a cere revocarea tranzacţiei, să iniţieze faţă de debitor un nou proces de insolvabilitate, în cadrul căruia să înainteze creanţele în mărimea confirmată prin tranzacţie.
    (2) În cazul intentării unei noi proceduri de insolvabilitate în condiţiile alin. (1), mărimea creanţelor creditorilor în a căror privinţă a fost încheiată tranzacţie se determină în condiţiile prevăzute de tranzacţie.
S e c ţ i u n e a  a  5-a
Încetarea procesului de insolvabilitate
    Articolul 175. Încetarea procesului de insolvabilitate
                           ca urmare a distribuţiei finale a masei
                           debitoare
    (1) După terminarea distribuţiei finale a masei debitoare, instanţa de insolvabilitate  pronunţă o hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate şi de radiere a debitorului din registru.
    (2) Procedura de restructurare a debitorului prin continuarea activităţii sau prin lichidare în bază de plan va înceta în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată asumate în planul confirmat. Dacă  procesul începe ca o procedură de restructurare, dar, ulterior, devine procedură a falimentului, ea va înceta în conformitate cu dispoziţiile alin. (1).
    (3) Dispozitivul hotărîrii de încetare a procesului de insolvabilitate se publică în modul stabilit la art. 7. Articolul 35 se aplică în modul corespunzător.
    (4) În două săptămîni de la data publicării dispozitivului hotărîrii, administratorul/lichidatorul prezintă registrului de stat al persoanelor juridice sau registrului de stat al întreprinzătorilor individuali hotărîrea instanţei de insolvabilitate care serveşte drept temei pentru radierea debitorului din registrul respectiv. Din momentul radierii, se consideră că debitorul este lichidat.
    Articolul 176. Drepturile creditorilor după încetarea
                            procesului de insolvabilitate
    (1) După încetarea procesului de insolvabilitate, creditorii validaţi pot înainta fără restricţii creanţele lor faţă de debitor.
    (2) Creditorul ale cărui creanţe au fost validate şi nu au fost contestate în şedinţa de validare poate să ceară, în măsura în care nu au fost satisfăcute în cadrul procesului de insolvabilitate, executarea lor silită în temeiul înregistrării din tabel ca în temeiul unui titlu executoriu. O creanţă necontestată este asimilată unei creanţe contestate a cărei contestare a fost respinsă de instanţa de insolvabilitate.
    Articolul 177. Încetarea procesului de insolvabilitate
                           ca urmare a lipsei sau a nevalidării
                           creanţelor
    (1) În cazul procedurii de insolvabilitate sau al procedurii falimentului, deschise în urma formulării cererii introductive de către debitor, dacă, la expirarea termenului de înregistrare a cererilor de admitere a creanţelor, constată că nu s-a depus nici o cerere sau că nici o cerere de admitere ca rezultat al verificării nu s-a validat, iar contestaţiile pe marginea nevalidării au fost respinse irevocabil, instanţa de insolvabilitate va pronunţa o hotărîre de încetare a procesului şi de revocare a hotărîrii de deschidere a procedurii de insolvabilitate.
    (2) În cazul prevăzut la alin. (1), încetarea procesului de insolvabilitate nu produce efectele prevăzute la art. 160. Operaţiunile de administrare efectuate  legal asupra masei debitoare îşi vor produce efectele, iar drepturile dobîndite pînă la revocare rămîn neatinse.
    Articolul 178. Încetarea procesului de insolvabilitate
                           cu acordul creditorilor sau din lipsă de
                           temei al insolvabilităţii
    (1) Procesul de insolvabilitate încetează la cererea debitorului dacă acesta, după expirarea termenului de înaintare a creanţelor, dispune de aprobarea tuturor creditorilor validaţi.
    (2) Procesul de insolvabilitate încetează la cererea debitorului dacă acesta garantează că, după încetarea procesului, nu va fi în stare de insolvabilitate sau de supraîndatorare (în situaţia în care ultima a servit drept temei pentru intentarea procedurii de insolvabilitate). Cererea de încetare a procesului este admisă dacă lipsa temeiului de insolvabilitate este probată.
    (3) Procesul de insolvabilitate încetează fără radierea debitorului din registrul de stat al persoanelor juridice sau din registrul de stat al întreprinzătorilor individuali doar cu acordul acestuia şi doar în cazul în care, după distribuţia finală, au fost stinse toate creanţele validate şi creanţele masei debitoare. Drept efect al încetării procesului de insolvabilitate, debitorul îşi reia activitatea, iar înscrierile privind dizolvarea se radiază în temeiul hotărîrii de încetare a procesului de insolvabilitate.
    Articolul 179. Procedura încetării procesului
                            de insolvabilitate
    (1) Cererea de încetare a procesului de insolvabilitate conform art. 178 este adusă la cunoştinţă creditorilor şi depusă la dosar pentru accesul liber al creditorilor. Contra unei astfel de cereri creditorii pot face opoziţie în scris.
    (2) Instanţa de insolvabilitate adoptă hotărîre de încetare a procesului de insolvabilitate sau de respingere a cererii de încetare a procesului după audierea solicitantului, a administratorului/lichidatorului şi a comitetului creditorilor, dacă un asemenea comitet a fost desemnat. În cazul opoziţiei, va fi audiat şi creditorul care a înaintat-o.
    (3) În caz de încetare a procesului de insolvabilitate, administratorul/ lichidatorul trebuie să achite creanţele necontestate ale creditorilor masei debitoare şi să depună garanţie pentru cele contestate.
    Articolul 180. Publicarea hotărîrii de încetare
                            a procesului de insolvabilitate
    (1) Dispozitivul hotărîrii prin care procesul de  insolvabilitate încetează conform art. 175, 177 şi 178, inclusiv temeiul încetării, se dă publicităţii conform art. 7. Debitorul, administratorul/lichidatorul şi membrii comitetului creditorilor sînt notificaţi despre data încetării.
    (2) Odată cu încetarea procesului de insolvabilitate, în temeiul art. 177 şi 178, debitorul îşi redobîndeşte dreptul de a dispune liber de bunurile masei. Articolele 161 şi 176 se aplică în modul corespunzător.
    (3) Hotărîrea de încetare a procesului de insolvabilitate poate fi contestată cu recurs în modul prevăzut de lege.
    Articolul 181. Degrevarea de obligaţii
    (1) Prin încetarea procesului de insolvabilitate, instanţa de insolvabilitate, administratorul/lichidatorul, persoanele care i-au asistat sînt degrevaţi de orice îndatorire sau responsabilitate cu privire la proces, la debitor şi la patrimoniul lui, la creditori, la titulari de garanţii, la acţionari sau asociaţi.
    (2) Prin încetarea procedurii falimentului, debitorul va fi degrevat de obligaţiile pe care le avea înainte de intrarea în faliment, însă sub rezerva de a nu fi găsit culpabil conform art. 14, 15 şi 248. În astfel de situaţii, el va fi degrevat de obligaţii numai în măsura în care ele au fost plătite în cadrul procesului de insolvabilitate.
    (3) La data confirmării unui plan în cadrul procedurii de restructurare, debitorul este degrevat de diferenţa dintre valoarea pe care obligaţiile le aveau înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan.
    (4) Degrevarea  de obligaţii a debitorului nu atrage degrevarea de obligaţii a fidejusorului sau a codebitorului principal.
Capitolul VI
PROCEDURA DE RESTRUCTURARE
S e c ţ i u n e a  1
Prevederi generale
    Articolul 182. Noţiune
    Restructurarea este o procedură de insolvabilitate ce se aplică debitorului în vederea achitării datoriilor lui, care prevede întocmirea, aprobarea, implementarea şi respectarea unui plan al procedurii de restructurare, incluzînd, împreună sau separat:
    a) restructurarea operaţională şi/sau financiară a debitorului;
    b)  restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;
    c) restrîngerea activităţii prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului;
    d) orice alte acţiuni neinterzise de legislaţia în vigoare.
    Articolul 183. Aplicarea procedurii de restructurare
    (1) Procedura de restructurare se aplică de către instanţa de insolvabilitate în temeiul unei hotărîri a adunării creditorilor.
    (2) Încheierea instanţei de insolvabilitate de aprobare a hotărîrii adunării creditorilor privind aplicarea procedurii de restructurare sau privind neadmiterea restructurării debitorului poate fi atacată cu recurs de persoana care a depus planul, de administratorul insolvabilităţii, de debitor sau de creditori.
    Articolul 184. Efectele aplicării procedurii
                           de restructurare
    (1) Odată cu aplicarea de către instanţa de insolvabilitate a procedurii de restructurare, se instituie imediat moratoriu asupra executării silite a obligaţiilor pecuniare ale creditorilor existente la data aplicării procedurii de restructurare, cu excepţia creanţelor privind plata salariilor şi a pensiilor alimentare, privind recuperarea prejudiciilor cauzate sănătăţii angajaţilor sau cu excepţia creanţelor apărute în legătură cu decesul acestora, a creanţelor de revendicare a patrimoniului din posesie ilegală, precum şi a creanţelor pecuniare şi fiscale a căror scadenţă a survenit în perioada de după deschiderea procedurii de restructurare.
    (2) În perioada derulării procedurii de restructurare nu se întrerupe calcularea dobînzilor aferente creanţelor garantate.
    (3) Efectele prevăzute la art. 73, 74 şi 80 se aplică în modul corespunzător, cu excepţiile stabilite în prezentul articol.
    Articolul 185. Folosirea sintagmei
    Din data aplicării procedurii de restructurare, în denumirea oficială a debitorului se foloseşte sintagma „în procedură de restructurare”.
    Articolul 186. Drepturile şi obligaţiile administratorului
                            insolvabilităţii
    (1) Odată cu acceptarea planului procedurii de restructurare, adunarea creditorilor alege administratorul insolvabilităţii, care se confirmă de către  instanţa de insolvabilitate.
    (2) Administratorul insolvabilităţii se învesteşte în funcţie din data confirmării desemnării sale de către instanţa de insolvabilitate şi activează pe întreaga perioadă de realizare a planului procedurii de restructurare sau pînă la eliberare de către instanţa de insolvabilitate.
    (3) În perioada de restructurare a debitorului, administratorul insolvabilităţii este obligat:
    a) să ţină registrul de creanţe validate;
    b) să convoace adunarea creditorilor şi/sau a comitetului creditorilor în cazurile prevăzute de prezenta lege;
    c) să examineze dările de seamă privind executarea programului de stingere a creanţelor şi/sau a planului procedurii de restructurare, prezentate de debitor, şi să prezinte adunării creditorilor/comitetului creditorilor rapoarte despre respectarea programului de stingere a obligaţiilor fiscale şi/sau despre respectarea planului din cadrul procedurii de restructurare;
    d) să supravegheze ca debitorul să execute la timp obligaţiile curente ale masei;
    e) să supravegheze ca debitorul să îndeplinească planul procedurii de restructurare şi/sau  programul de stingere a creanţelor, precum şi să controleze ca mijloacele băneşti  să fie virate la timp şi în volum deplin pe contul creditorilor;
    f) în cazul neexecutării programului de stingere a creanţelor, să ceară persoanelor care au garantat executarea obligaţiilor de către debitor să stingă creanţele creditorilor, conform programului aprobat de instanţa de insolvabilitate, prin executarea mijloacelor de garanţie;
    g) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de prezenta lege.
    (4) În cadrul procedurii de restructurare a debitorului, administratorul insolvabilităţii are dreptul:
    a) să ceară organului executiv să prezinte informaţii şi/sau dări de seamă despre activitatea curentă a debitorului;
    b) să participe la inventarierea masei debitoare în cazul în care este efectuată de către debitor;
    c) să verifice şi să aprobe debitorul să încheie acte juridice ori să ia decizii în cazurile prevăzute de lege, informînd creditorii despre actele juridice aprobate;
    d) să  adreseze instanţei de insolvabilitate cerere de destituire a organului executiv al debitorului în modul prevăzut de prezenta lege;
    e) să solicite instanţei de insolvabilitate aplicarea de măsuri suplimentare de asigurare a masei debitoare sau anularea unor astfel de măsuri;
    f) să introducă în instanţa de insolvabilitate acţiuni de revocare, desfiinţare sau de nulitate a actelor juridice încheiate sau executate de către debitor, în modul prevăzut de prezenta lege;
    g) să efectueze alte acţiuni prevăzute de prezenta lege sau de planul procedurii de restructurare.
    (5) În cadrul procedurii de restructurare şi de realizare a planului, prevederile art. 63–72 privind modalitatea desemnării, destituirii şi demisiei administratorului insolvabilităţii, privind drepturile şi obligaţiile acestuia se aplică în modul corespunzător.
    Articolul 187. Declararea creanţelor şi modul
                           de executare
    (1) În cadrul procedurii de restructurare, înaintarea, contestarea şi validarea creanţelor se efectuează conform prevederilor secţiunii 1 din capitolul V.
    (2) Dacă planul procedurii de restructurare specifică alte condiţii, partea lui organizatorică va cuprinde restricţii şi reglementări pentru fiecare clasă de creditori.
S e c ţ i u n e a  a  2-a
Planul procedurii de restructurare
    Articolul 188. Dreptul de a propune planul
    (1) Următoarele categorii de persoane pot propune plan al procedurii de restructurare în condiţiile de mai jos:
    a) debitorul poate depune planul odată cu cererea introductivă sau cu referinţa la cererea introductivă a creditorilor, ori într-o cerere expresă adresată instanţei de insolvabilitate, dar nu mai tîrziu de termenul stabilit la adunarea de raportare la care s-a aprobat restructurarea sa;
    b) administratorul insolvabilităţii poate propune, la cererea adunării creditorilor sau a comitetului creditorilor, ori din proprie iniţiativă, redresarea debitorului în baza unui plan, de la data desemnării sale şi pînă la împlinirea termenului de prezentare a planului, stabilit la adunarea creditorilor de raportare la care s-a aprobat restructurarea debitorului;
    c) autorităţile administraţiei publice centrale sau locale pot propune planul în cazul insolvabilităţii întreprinderilor de importanţă vitală pentru economia naţională menţionate la art. 190 alin. (6).
    (2) La elaborarea planului procedurii de restructurare pot contribui în cumul administratorul insolvabilităţii, creditorii, comitetul creditorilor, dacă este format, reprezentanţii angajaţilor şi debitorul.
    (3) Nu poate propune plan al procedurii de restructurare debitorul care, într-un interval de 3 ani anteriori formulării cererilor introductive, a mai fost subiect al unei proceduri instituite în baza prezentei legi şi nici debitorul ai cărui administratori, directori şi/sau asociaţi (membri, participanţi) au antecedente penale, precum şi în alte cazuri prevăzute de prezenta lege.
    (4) În cazul în care planul procedurii de restructurare nu este prezentat instanţei de insolvabilitate în termenul stabilit de adunarea creditorilor de raportare, instanţa poate decide intentarea procedurii  falimentului şi lichidarea debitorului.
    (5) Dacă au fost exprimate mai multe intenţii de depunere a unor planuri ale procedurii de restructurare, instanţa de insolvabilitate va stabili un termen maxim pentru depunerea lor, astfel încît votarea planurilor admise să se facă la aceeaşi adunare a creditorilor. În astfel de circumstanţe, instanţa de insolvabilitate poate prelungi, la cererea administratorului insolvabilităţii, a creditorilor sau a debitorului, termenul de prezentare a planului, dar nu mai mult decît cu 30 de zile.
    Articolul 189. Structura planului procedurii
                           de restructurare
    (1) Planul procedurii de restructurare este compus din parte descriptivă şi parte organizatorică.
    (2) În partea descriptivă se includ măsurile întreprinse după intentarea procesului de insolvabilitate sau care urmează a fi aplicate pentru a se institui, prin procedură a planului, o modalitate de exercitare a drepturilor participanţilor. Această parte poate cuprinde şi date despre temeiurile, oportunitatea şi consecinţele aplicării planului, importante pentru creditori ca să decidă asupra planului, iar pentru instanţa de insolvabilitate ca să îl aprobe.
    (3) În partea organizatorică se stabileşte modalitatea de modificare, prin intermediul planului procedurii de restructurare, a statutului juridic al participanţilor la procesul de insolvabilitate.
    Articolul 190. Conţinutul planului procedurii
                            de restructurare
    (1) Planul procedurii de restructurare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi cu specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde măsuri neinterzise de lege.
    (2) Planul procedurii de restructurare va cuprinde, în mod obligatoriu, un program de stingere a creanţelor sub forma unui tabel de creanţe, cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le stingă şi/sau să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanţe şi la fluxurile de mijloace băneşti aferente planului, precum şi termenele la care debitorul urmează să stingă şi/sau să plătească aceste sume.
    (3) Programul de stingere a creanţelor trebuie să prevadă stingerea creanţelor incluse în tabelul creanţelor validate, dar nu mai tîrziu de o lună pînă la data expirării termenului stabilit pentru procedura de restructurare a debitorului, precum şi stingerea creanţelor de rangul întîi şi al doilea nu mai tîrziu de 6 luni de la data deschiderii procedurii de restructurare.
    (4) Planul procedurii de restructurare va prevedea în mod expres:
    a) clasele de creditori ale căror creanţe nu vor fi defavorizate prin plan, în sensul prezentei legi;
    b) tratamentul claselor de creditori ale căror creanţe sînt defavorizate prin reducerea cuantumului lor sau prin reducerea garanţiilor ori a altor accesorii, cum ar fi reeşalonarea plăţilor în defavoarea creditorului, dacă şi în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociaţii din societăţile în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi din societăţile în comandită vor fi exoneraţi de răspundere;
    c) despăgubirile ce urmează a fi oferite titularilor tuturor claselor de creditori, în comparaţie cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuţie, în caz de faliment, care se va calcula la data propunerii planului.
    (5) Planul procedurii de restructurare va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi:
    a) privarea debitorului de dreptul de administrare sau păstrarea, în întregime sau în parte, a dreptului său de a îşi conduce activitatea, inclusiv a dreptului de dispoziţie asupra bunurilor din patrimoniul său, cu supravegherea activităţii sale de către administratorul insolvabilităţii;
    b) modificarea procesului operaţional de producţie cu reprofilarea lui şi  încetarea activităţilor nerentabile, după caz;
    c) obţinerea de mijloace financiare pentru realizarea planului, provenienţa acestora, inclusiv din credite sau împrumuturi de la terţi, sau de la asociaţii (acţionarii, membrii) debitorului, sau din încasarea silită a datoriilor debitoare, sau din vînzarea (cesionarea) lor etc.;
    d) reorganizarea debitorului în condiţiile legii;
    e) valorificarea tuturor sau a unor bunuri ale debitorului, separat sau în bloc, libere de orice sarcină, sau vînzarea întreprinderii ca un complex patrimonial unic, ori darea întreprinderii în locaţiune împreună cu obligaţiile debitorului;
    f) modificarea sau stingerea garanţiilor reale, împreună cu acordarea obligatorie, în beneficiul creditorului garantat, a unei garanţii sau protecţii echivalente, precum novaţia obligaţiei de garanţie prin constituirea unei garanţii suplimentare, reale sau personale, ori prin substituirea obiectului garanţiei cu un alt obiect;
    g) amînarea  scadenţei, modificarea ratei dobînzii, a penalităţii sau a oricărei alte clauze din contract sau a celorlalte izvoare ale obligaţiilor sale;
    h) modificarea actului constitutiv al debitorului în condiţiile legii;
    i) majorarea capitalului social al debitorului prin aporturi suplimentare vărsate de asociaţi (membri) ai debitorului sau de terţi, inclusiv ca urmare a emisiunii suplimentare de acţiuni sau de titluri de valoare;
    j) stingerea creanţelor validate prin compensare, prin confuziune, prin remitere a datoriei, prin novaţie, prin convertire a datoriilor în cote-părţi din capitalul social al debitorului sau în acţiuni, prin convertire în acţiuni a obligaţiilor şi altor titluri de valoare, prin alte modalităţi legale de stingere a creanţelor;
    k) alte măsuri financiare, organizatorice, operaţionale şi juridice orientate spre remedierea financiară şi economică a debitorului neinterzise de lege.
    (6) Executarea planului procedurii de restructurare nu va depăşi 3 ani, calculaţi de la data confirmării. Debitorul este în drept să execute anticipat planul. În cazul în care debitorul este de importanţă vitală pentru economia naţională, la solicitarea creditorilor sau a organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice sau administraţiei publice locale, durata restructurării poate fi prelungită prin hotărîre a adunării creditorilor o singură dată, pe un termen de pînă la 2 ani. Lista debitorilor de importanţă vitală pentru economie va fi aprobată de Guvern.
    Articolul 191. Gruparea creditorilor în clase
    Dacă, la determinarea drepturilor participanţilor în cadrul aplicării planului procedurii de restructurare, creditorilor li se oferă o reglementare juridică diferită, urmează să fie grupaţi în următoarele clase:
    a) clasa creditorilor garantaţi;
    b) clasa creditorilor bugetari cu creanţe de rangul trei şi patru prevăzute la art. 43;
    c) clasa creditorilor chirografari, cu excepţia creditorilor de rang inferior;
    d) clasa creditorilor chirografari de rang inferior.
    Articolul 192. Drepturile creditorilor din aceeaşi clasă
    (1) În cadrul unei clase, creditorii au aceleaşi drepturi.
    (2) Cu acordul creditorilor dintr-o clasă, unii creditori pot fi trataţi în mod diferit. În astfel de cazuri, la planul procedurii de restructurare se anexează acordul fiecărui creditor corespunzător din această clasă.
    (3) Planul procedurii de restructurare va stabili acelaşi tratament pentru fiecare creanţă din cadrul unei categorii distincte, cu excepţia cazului în care deţinătorul unei creanţe din categoria respectivă consimte la un tratament mai puţin favorabil pentru creanţa sa.
    (4) Orice înţelegere a administratorului insolvabilităţii, debitorului sau altor persoane cu vreun creditor prin care ei vor fi favorizaţi pentru comportarea lor în cadrul votării sau pentru alte acţiuni din cadrul procesului de insolvabilitate neprevăzute în planul procedurii de restructurare este nulă.
    Articolul 193. Drepturile creditorilor garantaţi
    (1) Nu poate fi atins dreptul creditorilor garantaţi de a îşi valorifica creanţele din contul bunurilor asupra cărora se extind garanţiile lor dacă planul procedurii de restructurare nu stabileşte altfel.
    (2) Dacă planul procedurii de restructurare prevede o altă reglementare decît aceea de la alin. (1), creditorilor garantaţi trebuie să li se indice, în partea organizatorică a planului, cota reducerii creanţelor lor, perioada pentru care a fost amînată executarea creanţelor, alte reglementări la care pot fi supuse acele creanţe.
    Articolul 194. Drepturile creditorilor chirografari
    În partea organizatorică a planului pentru creditorii nemenţionaţi la art. 193 se va consemna cota reducerii creanţelor acestora, perioada pentru care a fost amînată executarea creanţelor, modul garantării lor, alte reglementări la care pot fi supuse creanţele lor.
    Articolul 195. Tabloul patrimoniului
    Dacă creanţele urmează să fie satisfăcute din veniturile întreprinderii, administrată în continuare de către debitor sau de un terţ, la planul procedurii de restructurare se anexează un tablou al patrimoniului, în care, dacă este  confirmat, se indică valoarea bunurilor şi a obligaţiilor debitorului. De asemenea, se va specifica cuantumul eventualelor cheltuieli şi venituri din perioada de satisfacere a creanţelor, în a căror consecutivitate urmează să fie restabilită solvabilitatea întreprinderii în procesul de executare a planului.
    Articolul 196. Suspendarea valorificării şi distribuţiei
                            masei debitoare
    (1) În cazul în care procedura de restructurare realizată prin continuarea valorificării şi distribuţiei masei debitoare poate prejudicia această masă, instanţa de insolvabilitate, la solicitarea debitorului sau administratorului insolvabilităţii, poate dispune suspendarea valorificării şi distribuţiei.
    (2) Instanţa de insolvabilitate nu va admite cererea de suspendare sau va dispune încetarea valorificării şi distribuţiei masei debitoare dacă există pericolul prejudicierii considerabile a acestei mase sau dacă administratorul insolvabilităţii, avînd acordul comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor, solicită continuarea valorificării şi a distribuţiei.
    Articolul 197. Referinţa şi opinia asupra planului
                            procedurii de restructurare
    (1) Pentru a obţine o referinţă asupra planului procedurii de restructurare, instanţa de insolvabilitate dispune expedierea lui:
    a) comitetului creditorilor, dacă a fost constituit;
    b) debitorului, dacă planul a fost depus de administrator/lichidator;
    c) administratorului/lichidatorului, dacă planul a fost depus de către debitor.
    (2) Termenul de prezentare a referinţelor şi a opiniilor asupra planului îl stabileşte instanţa de insolvabilitate.
    Articolul 198. Păstrarea planului procedurii
                           de restructurare
    Planul procedurii de restructurare cu toate anexele, documentele justificative şi opiniile asupra lui se păstrează în instanţa de insolvabilitate, unde participanţii la proces pot lua cunoştinţă de ele.
S e c ţ i u n e a  a 3-a
Admiterea şi confirmarea planului
procedurii de restructurare

    Articolul 199. Convocarea adunării creditorilor în
                           care se examinează şi se votează planul
                            procedurii de restructurare
    (1) Odată cu depunerea planului procedurii de restructurare, dar nu mai tîrziu de 5 zile din data expirării termenului prevăzut pentru depunerea lui,  administratorul insolvabilităţii va publica, în conformitate cu art. 6,  un anunţ privitor la convocarea adunării creditorilor de examinare şi votare a planului, la persoana care a propus planul, la data votării lui şi la faptul că este admisibilă votarea prin corespondenţă.
    (2) De la data publicării, se consideră că părţile interesate  au luat cunoştinţă de planul procedurii de restructurare şi de data votării. În orice caz, debitorul sau administratorul insolvabilităţii va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului.
    Articolul 200. Adunarea specială de votare a planului
                            procedurii de restructurare
    (1) Adunarea creditorilor de examinare a planului procedurii de restructurare, de determinare a dreptului de vot al creditorilor şi de votare a planului nu poate avea loc înaintea adunării de validare a creanţelor. Aceste chestiuni pot fi examinate în cadrul unei singure adunări.
    (2) Instanţa de insolvabilitate poate dispune ca planul procedurii de restructurare să fie supus votului într-o adunare specială. În acest caz, adunarea se convoacă în cel mult 30 de zile din data adunării de examinare a planului.
    (3) Persoanele care au depus planul procedurii de restructurare îl pot modifica după adunarea de examinare a lui. Modificările propuse pot fi supuse votului în cadrul aceleiaşi adunări.
    (4) În cazul existenţei mai multor planuri ale procedurii de restructurare, cel propus de administratorul insolvabilităţii are prioritate şi se pune primul la vot. Aprobarea acestui plan înseamnă respingerea planului propus de către debitor.
    Articolul 201. Dreptul de vot
    (1) Numai creditorii ale căror creanţe au fost validate şi incluse în tabelul definitiv al creanţelor sînt în drept să voteze planul procedurii de restructurare.
    (2) În baza tabelului definitiv al creanţelor, administratorul insolvabilităţii întocmeşte o listă a creditorilor care au dreptul să voteze planul procedurii de restructurare.
    (3) La începutul adunării de votare, administratorul insolvabilităţii informează creditorii despre voturile valabile primite în scris. Votul favorabil necondiţionat are valoare de acceptare a planului procedurii de restructurare. Votul sub orice condiţionare se consideră vot negativ.
    (4) Fiecare creanţă cu valoarea unui leu moldovenesc beneficiază de un drept de vot, pe care titularul îl exercită în clasa din care face parte creanţa.
    (5) Creditorii garantaţi, creditorii bugetari, creditorii chirografari şi creditorii chirografari de rang inferior constituie clase distincte de creanţe, care votează separat.
    (6) Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sînt controlaţi ori se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei financiare, pot participa la şedinţă, fiind însă în drept să voteze planul  procedurii de restructurare doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decît ar primi în cazul falimentului.
    Articolul 202. Acceptarea planului procedurii de
                            restructurare
    (1) Examinarea chestiunii acceptării planului  procedurii de restructurare a debitorului ţine de competenţa exclusivă a adunării creditorilor.
    (2) Fiecare clasă de creditori cu drept de vot votează separat planul procedurii de restructurare.
    (3) Se consideră acceptat de către o clasă de creditori planul procedurii de restructurare votat de majoritatea lor care deţin mai mult de jumătate din valoarea creanţelor clasei respective.
    (4) Adunarea creditorilor are dreptul să adopte una din următoarele hotărîri:
    a) de acceptare a planului procedurii de restructurare;
    b) de respingere a planului procedurii de restructurare şi de iniţiere a procedurii falimentului.
    (5) Planul procedurii de restructurare acceptat de adunarea creditorilor se prezintă de administratorul insolvabilităţii instanţei de insolvabilitate în cel mult 5 zile de la data adunării de votare.
    (6) Planul procedurii de restructurare poate fi modificat pînă la adunarea de votare.
    Articolul 203. Interzicerea obstrucţiei
    Se consideră acceptat planul procedurii de restructurare în cadrul unei clase de creditori chiar şi fără votul majorităţii dacă:
    a) creditorii acestei clase nu sînt defavorizaţi prin plan în comparaţie cu situaţia în care s-ar fi aflat în lipsa lui;
    b) majoritatea claselor de creditori participante la votare au acceptat planul în modul corespunzător.
    Articolul 204. Confirmarea planului procedurii
                            de restructurare
    (1) După acceptare de către creditori şi debitor, planul procedurii de restructurare trebuie să fie confirmat de către instanţa de insolvabilitate.
    (2) Pînă la confirmarea planului procedurii de restructurare, instanţa de insolvabilitate audiază administratorul insolvabilităţii, comitetul creditorilor, dacă a fost desemnat, şi debitorul.
    (3) Odată cu confirmarea planului procedurii de restructurare, instanţa de insolvabilitate poate impune debitorului unele condiţii sau restricţii, concordate cu planul confirmat, pentru desfăşurarea activităţii.
    (4) La data stabilită, planul procedurii de restructurare va fi confirmat de către instanţa de insolvabilitate dacă sînt întrunite cumulativ următoarele condiţii:
    a) cel puţin jumătate plus una din clasele de creditori acceptă ori consideră  că acceptă planul;
    b) în cazul existenţei a doar două clase, planul se consideră acceptat dacă clasa cu cea mai mare valoare totală a creanţelor l-a acceptat;
    c) fiecare clasă de creditori defavorizată care a respins planul va fi supusă unui tratament corect şi echitabil prin plan.
    (5) Tratament corect şi echitabil există atunci cînd sînt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) nici o clasă şi nici o creanţă care resping planul nu primesc mai puţin decît ar primi în caz de faliment;
    b) nici o clasă şi nici o creanţă a unei clase nu primesc mai mult decît valoarea creanţei;
    c) în cazul în care o clasă de creditori defavorizată respinge planul, nici o clasă de creditori cu creanţe de rang inferior clasei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la alin. (2) art. 191, nu primeşte mai mult decît ar primi în caz de faliment.
    (6) Doar un singur plan al procedurii de restructurare va fi confirmat de instanţa de insolvabilitate.
    (7) Confirmarea unui plan al procedurii de restructurare exclude propunerea, admiterea, votarea sau confirmarea oricărui alt plan.
    (8) În cazul în care, în termen de 4 luni din data iniţierii procedurii de restructurare, instanţei de insolvabilitate nu i s-a prezentat niciun plan al procedurii de restructurare acceptat de adunarea creditorilor sau dacă niciun plan nu este confirmat, iar termenul pentru propunerea unui plan, în condiţiile art. 188, a expirat, instanţa de insolvabilitate dispune începerea imediată a procedurii falimentului.
    Articolul 205. Refuzul confirmării planului procedurii
                           de restructurare
    Instanţa de insolvabilitate poate să nu aprobe hotărîrea adunării creditorilor şi să nu confirme planul procedurii de restructurare dacă:
    a) a fost ignorată o condiţie esenţială ce ţine de conţinutul planului, de modul realizării lui, precum şi de modalitatea de acceptare a planului de către creditori, iar această încălcare nu poate fi înlăturată; sau
    b) lichidităţile debitorului depăşesc vădit creanţele creditorilor incluşi în tabelul creanţelor validate; sau
    c) planul conţine date fictive sau cu eroare flagrantă; sau
    d) nu este întrunită una din condiţiile prevăzute la art. 204 alin. (4); sau
    e) remunerarea şi alte plăţi aferente activităţii administratorului provizoriu, administratorului insolvabilităţii, experţilor şi specialiştilor antrenaţi în proces nu au fost achitate sau plata lor nu a fost asigurată în modul stabilit în plan.
    Articolul 206. Hotărîrea de confirmare a planului
                           procedurii de restructurare
    (1) Prin hotărîre de confirmare a planului procedurii de restructurare, instanţa de insolvabilitate dispune încetarea procedurii de restructurare şi aplicarea planului faţă de debitor.
    (2) Dispozitivul hotărîrii de confirmare a planului procedurii de restructurare şi de încetare a procedurii de restructurare cu aplicarea planului faţă de debitor se publică în conformitate cu art. 7 şi se notifică individual debitorului, creditorilor şi membrilor comitetului creditorilor.
    Articolul 207. Exercitarea căilor de atac
    Hotărîrea instanţei de insolvabilitate privind confirmarea planului procedurii de restructurare sau respingerea confirmării planului poate fi atacată cu recurs de către creditori, administratorul insolvabilităţii şi debitor.
S e c ţ i u n e a  a 4-a
Efectele confirmării planului procedurii de restructurare.
Supravegherea aplicării lui
    Articolul 208. Efectele confirmării planului procedurii
                           de restructurare
    (1) După confirmarea planului procedurii de restructurare, activitatea debitorului se restructurează în modul corespunzător. Creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sînt modificate conform prevederilor planului.
    (2) Debitorul este obligat să efectueze fără întîrziere schimbările de structură preconizate în planul procedurii de restructurare.
    (3) În cazul intrării în procedura falimentului ca urmare a eşuării planului procedurii de restructurare sau în cazul unei executări silite, planul confirmat se consideră drept o hotărîre definitivă şi irevocabilă împotriva debitorului. Această prevedere se aplică şi în cazul executării silite împotriva unui terţ care şi-a asumat, de rînd cu debitorul, obligaţia executării necondiţionate a planului. Pentru executare silită, calitatea de titlu executoriu o va avea hotărîrea judecătorească de confirmare a planului.
    (4) Creditorii conservă drepturile lor, pentru întreaga valoare a creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului procedurii de restructurare.
    (5) Remuneraţia administratorului insolvabilităţii şi a persoanelor antrenate în procedura de insolvabilitate prin acordul comitetului creditorilor, precum şi alte cheltuieli administrative vor fi achitate la momentul prevăzut de lege, cu excepţia cazurilor în care părţile interesate ar accepta în scris alte termene de plată. Planul procedurii de restructurare trebuie să prevadă modul de asigurare a acestei plăţi. Plata va putea fi făcută trimestrial, pe bază de acte legale.
    Articolul 209. Repunerea în drepturi a creditorilor
    (1) În cazul în care, conform planului procedurii de restructurare, executarea creanţelor creditorilor chirografari a fost amînată sau debitorul a fost scutit parţial de executarea unei astfel de creanţe, clauza respectivă a planului îşi pierde valabilitatea pentru creditorul în a cărui privinţă debitorul a încălcat substanţial prevederile ce ţin de executarea planului. Se consideră încălcare substanţială neexecutarea de către debitor a creanţei scadente după ce a fost notificat în prealabil şi i s-a acordat un termen suplimentar de executare, care nu este mai mic de 15 zile.
    (2) În cazul în care, pînă la definitivarea realizării planului procedurii de restructurare, împotriva debitorului a fost intentat un nou proces de insolvabilitate, prevederile planului privind amînarea executării sau scutirile de executare a obligaţiilor îşi pierd valabilitatea în privinţa tuturor creditorilor, dacă planul nu stabileşte altfel.
    Articolul 210. Efectele încetării procedurii
                           de restructurare
    (1) După ce hotărîrea de confirmare a planului procedurii de restructurare devine definitivă şi irevocabilă, debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare în conformitate cu planul confirmat, sub supravegherea sau sub conducerea administratorului insolvabilităţii, pînă cînd instanţa de insolvabilitate va dispune motivat fie încheierea procedurii de restructurare şi luarea tuturor măsurilor pentru reinserţia debitorului în activitatea economică, fie încetarea realizării planului şi trecerea la faliment.
    (2) Pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare, debitorul va fi condus de administratorul insolvabilităţii sau de reprezentantul debitorului sub supravegherea administratorului insolvabilităţii. Acţionarii, membrii şi asociaţii cu răspundere limitată nu au dreptul de a interveni în conducerea activităţii ori în administrarea masei debitoare, cu excepţia şi în limitele cazurilor expres şi limitativ prevăzute de lege şi în planul procedurii de restructurare.
    (3) La supravegherea debitorului, administratorul insolvabilităţii îşi va exercita atribuţiile în conformitate cu art. 211 şi 212.
    (4) Administratorul insolvabilităţii poate continua procesele pendinte referitor la examinarea contestărilor depuse în cadrul procesului de insolvabilitate dacă acest aspect este prevăzut în planul procedurii de restructurare. Cheltuielile de judecată vor fi suportate de către debitor, dacă planul nu specifică altfel.
    Articolul 211. Supravegherea realizării planului
                             procedurii de restructurare
    (1) În partea organizatorică, planul procedurii de restructurare va reglementa supravegherea realizării sale. În acest caz, supravegherea se limitează la executarea de către debitor a obligaţiilor specificate în plan.
    (2) Planul procedurii de restructurare poate stabili extinderea supravegherii asupra executării obligaţiilor pe care le-a transmis unei societăţi, constituite, după intentarea procesului de insolvabilitate, special pentru a prelua bunurile şi obligaţiile spre administrare (societate absorbantă).
    (3) Atribuţiile de supraveghere ţin de competenţa administratorului insolvabilităţii. În legătură cu aceasta, atribuţiile administratorului insolvabilităţii şi ale membrilor comitetului creditorilor, precum şi supravegherea din partea instanţei de insolvabilitate continuă. Prevederile art. 25 se aplică în modul corespunzător.
    (4) Administratorul insolvabilităţii şi/sau reprezentantul debitorului vor prezenta trimestrial comitetului creditorilor, dacă a fost constituit, şi instanţei de insolvabilitate rapoarte asupra situaţiei financiare şi a tabloului patrimonial al debitorului, inclusiv perspectivele de realizare a planului procedurii de restructurare. Prezentarea acestor rapoarte nu afectează dreptul comitetului creditorilor şi al instanţei de insolvabilitate de a solicita în orice moment informaţii suplimentare şi rapoarte pentru o perioadă mai scurtă. Ulterior aprobării de către comitetul creditorilor, rapoartele vor fi înregistrate în instanţa de insolvabilitate, iar debitorul sau administratorul insolvabilităţii va notifica despre aceasta toţi creditorii în vederea consultării rapoartelor. De asemenea, administratorul insolvabilităţii va prezenta şi situaţia cheltuielilor efectuate pentru bunul mers al activităţii, în vederea recuperării acestora, situaţie care va fi avizată de către comitetul creditorilor. La necesitate, comitetul creditorilor poate convoca adunarea creditorilor pentru a prezenta măsurile luate de debitor şi/sau de administratorul insolvabilităţii, precum şi efectele acestora, şi va propune motivat şi alte măsuri.
    (5) Dacă se constată că debitorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile a căror executare este supravegheată sau dacă se constată că executarea lor este imposibilă, administratorul insolvabilităţii informează imediat comitetul creditorilor şi instanţa de insolvabilitate. În cazul în care comitetul creditorilor nu a fost desemnat, administratorul insolvabilităţii informează creditorii menţionaţi în planul procedurii de restructurare.
    Articolul 212. Acordul administratorului insolvabilităţii
                            referitor la încheierea de contracte
    (1) Planul procedurii de restructurare poate să prevadă ca, în perioada de activitate a debitorului sub supraveghere, anumite contracte ale acestuia sau ale societăţii absorbante să fie valabile doar după ce se obţine acordul administratorului insolvabilităţii.
    (2) La încheierea actelor de proporţii sau a actelor cu conflict de interese, debitorul trebuie să solicite acordul comitetului creditorilor sau al adunării creditorilor în modul prevăzut la art. 117.
    (3) În cazul în care datoriile masei apărute după intentarea procedurii de restructurare a debitorului au depăşit, conform ultimului raport financiar, 20% din valoarea activelor incluse în tabelul creanţelor validate, actele juridice ulterioare care conduc la apariţia a noi obligaţii ale debitorului se încheie, sub sancţiunea nulităţii, în mod exclusiv numai cu acordul comitetului creditorilor.
    Articolul 213. Limitele de creditare a debitorului
    (1) Planul procedurii de restructurare poate conţine prevederi referitor la prioritatea creditorilor în executarea obligaţiilor născute din contractele de împrumut şi din cele de creditare ale debitorului sau ale societăţii absorbante din perioada de supraveghere sau născute din executarea creanţelor creditorilor masei a căror executare a fost suspendată în perioada supravegherii. În acest caz, suma totală a creditelor nu va depăşi valoarea bunurilor debitorului menţionate în tabelul patrimoniului întocmit conform art. 195.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică doar creditorilor în măsura în care suma creditului, a dobînzii şi a cheltuielilor se include în limitele de creditare şi doar în cazul cînd această creditare a avut loc cu acordul administratorului insolvabilităţii.
    (3) Niciun furnizor de servicii – electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau altele asemenea – nu are dreptul, în perioada de realizare a planului procedurii de restructurare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu către debitor sau către masa debitoare în cazul în care debitorul are calitatea de consumator captiv, potrivit legii. Instanţa de insolvabilitate poate, la cererea furnizorului, să dispună ca debitorul să constituie o cauţiune la o bancă, drept condiţie pentru îndatorirea furnizorului de a îi presta servicii în timpul procedurii stabilite în prezentul capitol. O astfel de cauţiune nu poate depăşi 30% din costul serviciilor prestate debitorului şi neachitate ulterior deschiderii procedurii.
    Articolul 214. Notificarea despre supravegherea
                            realizării planului procedurii de
                            restructurare
    (1) Despre supravegherea realizării planului procedurii de restructurare, instanţa de insolvabilitate notifică odată cu publicarea dispozitivului hotărîrii privind încetarea procedurii de restructurare, conform art. 35.
    (2) Notificarea se efectuează şi în cazul:
    a) extinderii supravegherii asupra activităţii societăţii absorbante;
    b) aplicării prevederilor art. 212 referitor la contractele pentru a căror încheiere este necesar acordul administratorului;
    c) stabilirii limitei de creditare prevăzută la art. 213.
    (3) În cazurile prevăzute la alin. (2), prevederile art. 6 se aplică în modul corespunzător.
    Articolul 215. Încetarea supravegherii
    (1) La cererea părţii interesate, instanţa de insolvabilitate dispune încetarea supravegherii în cazul:
    a) executării sau asigurării executării creanţelor supravegheate;
    b) expirării termenului pentru procedura de realizare a planului procedurii de restructurare.
    (2) Despre încetarea supravegherii, instanţa de insolvabilitate dispune notificarea conform art. 6.
    Articolul 216. Cheltuielile de supraveghere
    Cheltuielile de supraveghere le suportă debitorul. În cazul în care executarea obligaţiilor trece la societatea absorbantă, aceasta va suporta şi cheltuielile de supraveghere.
    Articolul 217. Cererea de lichidare în cazul nerealizării
                            planului procedurii de restructurare
    (1) Dacă, pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare, debitorul nu respectă prevederile lui sau planul nu este realizat în termen, comitetul creditorilor sau fiecare creditor poate înainta o nouă cerere introductivă, care va avea ca efect intrarea în faliment şi lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui.
    (2) Intentarea procedurii falimentului ca rezultat al neexecutării planului procedurii de restructurare conduce la revocarea planului. În acest caz, creditorii ale căror creanţe au fost stinse ca urmare a executării planului sînt obligaţi să restituie tot ceea ce au primit. Creanţele  unor astfel de creditori se restabilesc în tabelul creanţelor în mărimea corespunzătoare.
    (3) Revocarea planului procedurii de restructurare nu serveşte temei pentru restituirea sumelor achitate creditorilor masei şi creditorilor cu creanţe de rangul întîi şi doi în perioada aplicării planului.
    (4) Creanţele amînate sau eşalonate prin planul procedurii de restructurare, odată cu revocarea acestuia, se restabilesc la scadenţă.
    (5) Înregistrarea cererii menţionate la alin. (1) nu suspendă continuarea activităţii debitorului pînă cînd instanţa de insolvabilitate nu hotărăşte asupra ei.
    (6) Hotărîrea instanţei de insolvabilitate cu privire la respingerea unei noi cereri introductive poate fi atacată cu recurs de către creditori.
    (7) Respingerea recursului nu exclude posibilitatea înaintării ulterioare de către creditori a unei cereri introductive dacă aceştia consideră continuarea executării planului procedurii de restructurare drept o cauză a pierderii patrimoniului debitorului, care a afectat interesele creditorilor.
    (8) În partea nereglementată de prezentul articol se aplică efectele prevăzute de legislaţia civilă la nulitatea actelor juridice.
S e c ţ i u n e a  a 5-a
Procedura accelerată de restructurare
    Articolul 218. Dispoziţii generale
    (1) Prezenta secţiune se aplică întreprinderii aflate în dificultate financiară.
    (2) Scopul procedurii accelerate de restructurare este salvgardarea întreprinderii aflate în dificultate financiară  pentru a-şi continua activitatea, a păstra locurile de muncă şi a acoperi creanţele prin aplicarea unui plan.
    Articolul 219. Depunerea cererii introductive de
                           intentare a procedurii accelerate de
                           restructurare
    (1) Debitorul aflat în dificultate financiară este în drept să depună în instanţa de insolvabilitate cerere introductivă motivată de intentare a procedurii accelerate de restructurare, care trebuie să conţină datele prevăzute la art. 16. La cerere se anexează actele nominalizate la art. 17, precum şi actul, actualizat, de inventariere a patrimoniului, proiectul planului procedurii accelerate de restructurare.
    (2) Nu poate formula cerere introductivă de restructurare accelerată debitorul care, în ultimii 5 ani de pînă la hotărîrea de deschidere a procedurii, a fost supus unei astfel de proceduri sau care, la data depunerii cererii introductive, se află în proces de insolvabilitate.
    (3) Cererile introductive de intentare a procesului de insolvabilitate formulate de creditori împotriva aceluiaşi debitor, depuse după intentarea procedurii accelerate de restructurare, se restituie fără a fi examinate.
    Articolul 220. Intentarea procedurii  accelerate de
                           restructurare
    (1) Instanţa de insolvabilitate este obligată să admită cererea introductivă depusă în condiţiile Codului de procedură civilă şi ale prezentei legi şi să iniţieze procedura accelerată de restructurare a debitorului. Cererea introductivă întocmită cu încălcarea prevederilor art. 219 alin. (1) se restituie fără a fi examinate.
    (2) În cel mult 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii introductive,  instanţa de insolvabilitate adoptă din oficiu o încheiere despre admiterea ei şi despre intentarea procedurii accelerate de restructurare a debitorului.
    (3) Odată cu intentarea procedurii accelerate de restructurare, instanţa de insolvabilitate pune sub observaţie debitorul prin desemnarea unui administrator provizoriu, dispune aplicarea măsurilor de asigurare prevăzute la art. 24 şi stabileşte locul, data şi ora adunării creditorilor de validare a mărimii creanţelor şi adunării de votare a planului procedurii accelerate de restructurare. Articolele 23–26 şi art. 27 alin. (1) se aplică în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei secţiuni.
    (4) În decursul a 5 zile lucrătoare de la desemnare, administratorul provizoriu va notifica în scris toţi creditorii menţionaţi în lista, depusă de debitor despre intentarea procedurii accelerate de restructurare şi va publica, din contul  debitorului, în modul stabilit la art. 6, un aviz despre:
    a) termenul-limită de depunere a referinţei creditorilor la cererea introductivă de intentare a procedurii accelerate de restructurare, precum şi termenul-limită de înregistrare a cererii de admitere a creanţelor asupra patrimoniului debitorului, care vor fi de maximum 30 de zile calendaristice de la data publicării avizului, şi despre cerinţele pe care trebuie să le întrunească o creanţă înregistrată pentru a fi valabilă;
    b) termenul de verificare a creanţelor, de întocmire şi de comunicare a tabelului de creanţe, care nu va depăşi 7 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la lit. a);
    c) locul, data şi ora adunării creditorilor de validare a creanţelor, care va avea loc în cel mult 7 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la lit. b);
    d) locul, data şi ora adunării creditorilor de votare a planului procedurii accelerate de restructurare, care va avea loc în cel mult 3 zile lucrătoare de la expirarea termenului prevăzut la lit.c);
    e) locul unde creditorii pot lua cunoştinţă de proiectul planului procedurii accelerate de restructurare.
    (5) Pînă la adunarea creditorilor de votare a planului procedurii accelerate de restructurare, administratorul provizoriu este obligat să prezinte instanţei de insolvabilitate un raport despre posibilitatea reală de a menţine, în totalitate sau parţial,  întreprinderea debitorului şi de aplicare a planului procedurii accelerate de restructurare efectivă a activităţii debitorului ori, după caz, motivele care nu permit restructurarea debitorului prevăzute la art. 205.
    Articolul 221. Declararea, contestarea şi validarea
                           creanţelor
    (1) Creanţele înaintate de creditori vor fi supuse verificării de către administratorul provizoriu, vor fi înregistrate într-un tabel şi vor fi validate de către instanţa de insolvabilitate, conform procedurii stabilite în capitolul V secţiunea 1, cu excepţiile din prezenta secţiune.
    (2) Creanţele introduse de administratorul provizoriu în tabelul creanţelor în baza datelor de evidenţă contabilă a debitorului şi neconfirmate prin cererea de admitere a creditorului, precum şi creanţele înaintate după termenul prevăzut în avizul publicat se atribuie de către instanţa de insolvabilitate la masa credală cu titlu provizoriu. Creanţele atribuite cu titlu provizoriu la masa credală se iau în calcul la elaborarea planului procedurii accelerate de restructurare prin rezervarea lor din masa debitoare.
    (3) Contestaţiile creditorilor cu privire la creanţele şi la drepturile de preferinţă trecute de administratorul provizoriu în tabelul creanţelor şi la cele respinse de acesta trebuie depuse la instanţa de insolvabilitate în scris cu cel puţin 2 zile înainte de adunarea de votare a planului procedurii accelerate de restructurare. În adunarea de validare a creanţelor, instanţa de insolvabilitate va soluţiona toate contestaţiile chiar dacă, pentru soluţionarea unora, ar fi nevoie de administrare de probe. În acest din urmă caz, instanţa de insolvabilitate poate să admită creanţele, în totalitate sau în parte, în mod provizoriu, la masa credală pe perioada de judecare a contestaţiei.
    (4) Odată cu admiterea cu titlu provizoriu a creanţelor la masa credală, instanţa de insolvabilitate determină, prin încheiere irevocabilă motivată, mărimea creanţelor admise provizoriu cu care creditorul va avea dreptul să participe şi să voteze, pentru sau contra, planul procedurii accelerate de restructurare şi alte chestiuni de pe ordinea de zi. În acest caz, dreptul de vot acordat creditorului va avea valoare şi va produce efecte numai pentru adunarea de votare a planului procedurii accelerate de restructurare. Validarea ulterioară a creanţei, trecută cu titlu provizoriu în tabel, care nu a participat la votarea planului, precum şi respingerea cererii de validare a creanţelor trecute provizoriu cu drept de vot în tabelul de creanţe nu pot servi temei legal pentru anularea planului procedurii accelerate de restructurare aprobat şi a altor hotărîri adoptate la adunarea creditorilor.
    Articolul 222. Proiectul planului procedurii accelerate
                           de restructurare
    (1) Planul procedurii accelerate de restructurare a debitorului trebuie să prezinte, în mod detaliat:
    a) situaţia analitică a activului şi a pasivului debitorului, cauzele stării lui de dificultate financiară;
    b) programul de stingere a creanţelor;
    c) procentul preconizat de satisfacere a creanţelor, ca urmare a implementării măsurilor de redresare propuse, precum: amînări sau reeşalonări la plata creanţelor, stingerea totală sau parţială a unor creanţe sau numai a dobînzilor ori a penalităţilor de întîrziere prin compensare, prin confuziune, prin remitere totală sau parţială a datoriei, prin novaţie, prin convertire a datoriilor în cote-părţi din capitalul statutar al debitorului sau în acţiuni, prin convertire în acţiuni a obligaţiilor şi a altor titluri de valoare, prin alte modalităţi legale de stingere a creanţelor.
    (2) În proiectul planului procedurii accelerate de restructurare supus aprobării creditorilor, debitorul propune spre confirmare candidatura administra-torului insolvabilităţii, care va supraveghea realizarea planului şi remuneraţia administratorului  pentru perioada lui de realizare.
    (3) De măsurile cuprinse în planul procedurii accelerate de restructurare acceptat de creditori, inclusiv de modificările creanţelor, profită şi codebitorii, fidejusorii şi terţii garantaţi.
    Articolul 223. Adunarea creditorilor de votare
                           a planului  procedurii accelerate
                           de restructurare
    (1) Adunarea creditorilor de votare a planului procedurii accelerate de restructurare se ţine cu prezenţa creditorilor şi/sau a reprezentanţilor acestora. Atribuţiile de secretar al adunării creditorilor le exercită administratorul provizoriu. Prevederile art. 191–195 şi ale art. 199–204 se aplică în măsura în care nu contravin prezentului articol.
    (2) Adunarea creditorilor se desfăşoară, de regulă, la data convocării, dar nu mai tîrziu de 3 zile de la adunarea de validare a creanţelor. În cazul în care adunarea creditorilor transferă chestiunile de pe ordinea de zi la o dată ulterioară, este obligatorie respectarea procedurii de notificare prevăzută la art. 6. Adunarea creditorilor poate avea loc şi fără respectarea procedurii de notificare în cazul în care creditorii care reprezintă întreaga valoare a creanţelor introduse în tabelul creanţelor decid unanim ţinerea ei.
    (3) Ordinea de zi a adunării creditorilor va prevedea examinarea consecutivă a cel puţin 3 chestiuni:
    a) examinarea raportului administratorului provizoriu referitor la oportunitatea restructurării debitorului;
    b) examinarea şi votarea planului procedurii accelerate de restructurare;
    c) desemnarea administratorului insolvabilităţii şi constituirea comitetului creditorilor pentru perioada de restructurare a debitorului.
    (4) În temeiul tabelului de creanţă aprobat de instanţa de insolvabilitate conform art. 221, administratorul provizoriu va întocmi lista creditorilor cu drept de vot şi o va prezenta creditorilor prezenţi spre semnare în scopul determinării cvorumului, va întocmi şi va prezenta spre aprobare ordinea de zi, care  poate fi completată de adunare sau la cererea unuia dintre creditorii cu drept de vot, va întocmi buletinele de vot şi procesele-verbale de votare şi va perfecta procesul-verbal al adunării.
    (5) După audierea raportului administratorului provizoriu, adunarea creditorilor trece la votarea planului procedurii accelerate de restructurare, care se face pe clase de creditori în modul prevăzut la art. 200–203, cu excepţiile stabilite de prezenta secţiune. Planul acceptat de adunarea creditorilor devine obligatoriu şi opozabil pentru toţi creditorii care nu au participat la votare sau care au votat contra.
    Articolul 224.  Confirmarea planului procedurii
                             accelerate de restructurare şi încetarea
                             acestei proceduri
    (1) Odată cu acceptarea de către adunarea creditorilor a planului procedurii accelerate de restructurare, instanţa de insolvabilitate, imediat, dar nu mai tîrziu de 5 zile, va confirma planul prin hotărîre definitivă şi va dispune încetarea procedurii accelerate de restructurare a debitorului şi trecerea la procedura de realizare a planului confirmat.
    (2) Instanţa de insolvabilitate poate să nu aprobe hotărîrea adunării creditorilor şi să nu confirme planul procedurii accelerate de restructurare doar pe motivele indicate la art. 205.
    (3) În cazul în care nu confirmă planul  procedurii accelerate de restructurare, instanţa de insolvabilitate poate dispune concomitent intentarea faţă de debitor a procedurii falimentului dacă constată existenţa unui temei de insolvabilitate a debitorului.
    (4) Dacă, odată cu neconfirmarea planului procedurii accelerate de restructurare, instanţa de insolvabilitate nu dispune intentarea procedurii falimentului faţă de debitor, fiecare creditor poate să depună în instanţă o nouă cerere introductivă, care, în cazul admiterii, va avea ca efect intentarea procedurii falimentului.
    (5) Prin hotărîrea de confirmare a planului procedurii accelerate de restructurare, instanţa de insolvabilitate confirmă candidatura administratorului insolvabilităţii ales de adunarea creditorilor şi aprobă planul. Din data pronunţării, hotărîrea instanţei de insolvabilitate produce efectele prevăzute la art. 184, 208–214, cu excepţiile stabilite în prezenta secţiune.
    (6) Dispozitivul hotărîrii de confirmare a planului şi de încetare a procedurii accelerate de restructurare a debitorului se publică în conformitate cu art. 7 şi se execută imediat din data pronunţării, fiind susceptibilă contestării cu recurs de către creditori în decursul a 5 zile de la publicare.
    (7) În perioada de realizare a planului procedurii accelerate de restructurare nu se poate intenta debitorului procedură de insolvabilitate sau procedură a falimentului.
    (8) Dispoziţiile secţiunilor 1–4 din prezentul capitol se aplică în modul corespunzător, în măsura în care nu contravin prevederilor din prezenta secţiune.
    Articolul 225. Efectele confirmării planului
                            procedurii accelerate de restructurare
                            şi încetării procedurii accelerate
                            de restructurare
    (1) Din momentul adoptării hotărîrii de încetare a procedurii accelerate de restructurare şi de continuare a realizării planului procedurii accelerate de restructurare, debitorul reintră în dreptul de administrare,  desfăşurîndu-şi activitatea în limitele afacerii sale obişnuite, în condiţiile planului.
    (2) Planul procedurii accelerate de restructurare poate reglementa supravegherea realizării sale de către administratorul insolvabilităţii desemnat de adunarea creditorilor. Dispoziţiile privind supravegherea realizării planului nu sînt afectate de încetarea procedurii accelerate de restructurare a debitorului.
    (3) La data confirmării planului procedurii accelerate de restructurare, se sting toate creanţele născute înainte de confirmarea planului şi neincluse în el.
    (4) Dispoziţiile secţiunii a 4-a din prezentul capitol se aplică în modul corespunzător, în măsura în care nu contravin prevederilor din prezenta secţiune.
    Articolul 226. Efectele nerealizării planului procedurii
                           accelerate de restructurare
    (1) Dacă, pe parcursul realizării planului procedurii accelerate de restructurare, debitorul încalcă condiţiile  planului şi/sau termenele prevăzute de programul de stingere a creanţelor ori nu asigură rezervarea masei debitoare pentru creanţele trecute cu titlu provizoriu, fiecare creditor este în drept să înainteze instanţei de insolvabilitate o cerere introductivă, care va avea drept efect intrarea în faliment şi lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilităţii lui.
    (2) Articolul 217 se aplică în modul corespunzător.
Capitolul VII
DESCALIFICAREA ŞI DEGREVAREA DEBITORULUI
    Articolul 227. Tipurile descalificării
    În cazul în care se constată că debitorul a contribuit din culpă sau din neglijenţă la survenirea propriei insolvabilităţi, persoana culpabilă poate fi privată, prin hotărîre a instanţei de insolvabilitate privind încetarea procesului, de dreptul:
    a) de a fi aleasă sau desemnată într-o funcţie publică sau de a continua să deţină o astfel de funcţie;
    b) de a activa în procese de insolvabilitate în calitate de administrator/ lichidator;
    c) de a fi membru al unui organ de conducere ori de control într-o societate comercială sau asociaţie de economii şi împrumut.
    Articolul 228. Aplicarea descalificării
    (1) Instanţa de insolvabilitate aplică descalificările conform art. 227 şi în cazul în care o persoană a fost director, membru al comitetului de conducere al unei societăţi comerciale ajunsă insolvabilă în perioada în care exercită această funcţie sau într-o perioadă de 6 luni după încetarea exercitării acestei funcţii.
    (2) Perioada minimă de descalificare este de 12 luni, iar cea maximă de 5 ani.
    (3) Efectele descalificării încetează în mod automat la data expirării perioadei de descalificare stabilită în hotărîrea de descalificare.
    (4) Prevederile prezentului articol se aplică în modul corespunzător atît faţă de cetăţenii Republicii Moldova, cît şi faţă de cetăţenii străini şi apatrizi în funcţie de statutul lor juridic pe teritoriul Republicii Moldova.
    Articolul 229. Degrevarea debitorului
    (1) După terminarea achitării cu creditorii în condiţiile art. 43, debitorul este degrevat de executarea ulterioară a creanţelor creditorilor, cu excepţia celor prevăzute la alin. (2) al prezentului articol.
    (2) Creanţele creditorilor de recuperare a pensiei alimentare, de reparaţie a prejudiciilor cauzate sănătăţii, alte creanţe personale care nu au fost înaintate, nu au fost satisfăcute ori au fost satisfăcute parţial în procesul de insolvabilitate îşi păstrează valabilitatea şi după încetarea acestui proces şi pot fi înaintate integral sau, respectiv, în partea nesatisfăcută.
    (3) În cazul în care se constată că debitorul a tăinuit de executare sau a remis ilegal anumite bunuri ale sale unor terţi, creditorul a cărui creanţă nu a fost satisfăcută în procesul de insolvabilitate poate cere executarea ei din contul acestor bunuri şi după încetarea procesului.
Capitolul VIII
UNELE PARTICULARITĂŢI ALE
INSOLVABILITĂŢII ÎN AGRICULTURĂ
    Articolul 230. Valorificarea bunurilor întreprinderilor
                            agricole
    (1) La vînzarea bunurilor imobile, destinate producerii şi/sau prelucrării produselor agricole, care aparţin întreprinderii agricole împotriva căreia s-a intentat proces de insolvabilitate în conformitate cu prezenta lege, de dreptul de preemţiune beneficiază, în cazul egalităţii ofertelor de cumpărare a acestor bunuri, unităţile agricole învecinate cu întreprinderea agricolă insolvabilă.
    (2) Vînzarea terenurilor cu destinaţie agricolă ale debitorului insolvabil se efectuează în modul stabilit de legislaţia funciară.
    Articolul 231. Considerarea caracterului sezonier
    La intentarea procesului de insolvabilitate unei întreprinderi agricole, precum şi pe parcursul procesului, instanţa de insolvabilitate şi administratorul vor ţine cont de caracterul sezonier al producţiei agricole şi de dependenţa acesteia de factorii naturali şi climatici, precum şi de posibilitatea satisfacerii creanţelor creditorilor din contul veniturilor care pot fi obţinute de întreprinderea agricolă pînă la şi după încheierea perioadei de lucrări agricole.
Capitolul IX
PARTICULARITĂŢILE INSOLVABILITĂŢII
GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI (DE FERMIER)
    Articolul 232. Particularităţile intentării procesului
                           de insolvabilitate gospodăriei ţărăneşti
                            (de fermier)
    (1) Cererea introductivă privind intentarea procesului de insolvabilitate gospodăriei ţărăneşti (de fermier) poate fi înaintată de conducătorul gospodăriei doar cu acordul scris al tuturor membrilor ei.
    (2) Pe lîngă documentele prevăzute la art. 17, conducătorul gospodăriei ţărăneşti (de fermier) anexează la cererea introductivă documente privind:
    a) componenţa şi valoarea patrimoniului gospodăriei;
    b) componenţa şi valoarea bunurilor aflate în proprietatea membrilor gospodăriei, precum şi sursele acestor bunuri;
    c) mărimea veniturilor estimate pentru încheierea sezonului de lucrări agricole.
    (3) Documentele indicate la alin. (2) se anexează şi la referinţa privind cererea introductivă a creditorilor.
    Articolul 233. Iniţierea procedurii simplificate
                            a falimentului
    (1) În cel mult 30 de zile de la data înregistrării cererii introductive, instanţa de insolvabilitate va emite o hotărîre de declarare a gospodăriei ţărăneşti (de fermier) ca fiind insolvabilă şi îi va intenta procedura simplificată a falimentului. Gospodăriei ţărăneşti (de fermier) nu i se aplică procedura de observaţie.
    (2) Prevederile art. 136 se aplică în modul corespunzător, cu excepţiile stabilite de prezentul capitol.
    Articolul 234. Masa debitoare în cazul insolvabilităţii
                            gospodăriei ţărăneşti (de fermier)
    (1) În cazul intentării procedurii simplificate a falimentului gospodăriei ţărăneşti (de fermier), masei debitoare i se atribuie bunurile aflate în proprietate comună a membrilor gospodăriei, inclusiv plantaţiile, instalaţiile de irigare, animalele productive şi de lucru, păsările, tehnica şi utilajele, mijloacele de transport, inventarul şi alte bunuri, procurate pentru gospodărie din mijloacele comune ale membrilor ei, dreptul de arendă a terenurilor şi alte drepturi patrimoniale proprietate a debitorului, care pot fi evaluate în bani.
    (2) Bunurile membrilor gospodăriei ţărăneşti (de fermier), precum şi bunurile din proprietate pentru care există probe că au fost procurate din venituri ce nu sînt proprietate comună a membrilor gospodăriei nu se includ sau, respectiv, se exclud din masa debitoare.
    Articolul 235. Vînzarea patrimoniului gospodăriei
                            ţărăneşti (de fermier)
    În cadrul procedurii simplificate a falimentului gospodăriei ţărăneşti (de fermier), bunurile imobile din masa debitoare (inclusiv drepturile patrimoniale privind aceste bunuri) pot fi vîndute în modul stabilit de prezenta lege, cu condiţia de menţinere a destinaţiei lor.
Capitolul X
PARTICULARITĂŢILE INSOLVABILITĂŢII
SOCIETĂŢILOR DE ASIGURĂRI
    Articolul 236. Examinarea insolvabilităţii societăţilor
                            de asigurări
    (1) Cererea introductivă privitoare la insolvabilitatea unei societăţi de asigurări poate fi depusă de către debitor, de creditorii chirografari şi de organul de stat autorizat să reglementeze activitarea de asigurare.
    (2) La examinarea cauzelor insolvabilităţii societăţilor de asigurări, participarea la proces a organului de stat autorizat să reglementeze activitatea de asigurare este obligatorie.
    Articolul 237. Vînzarea complexului patrimonial
                            al societăţii de asigurări
    (1) În procesul de insolvabilitate, complexul patrimonial unic al societăţii de asigurări poate fi înstrăinat unei alte societăţi de asigurări numai cu acordul acesteia de a prelua întregul portofoliu de asigurare, care reprezintă o totalitate a contractelor de asigurare, împreună cu toate drepturile şi obligaţiile ce derivă din contracte.
    (2) Are dreptul să dobîndească complexul patrimonial unic al societăţii de asigurări insolvabile societatea de asigurări care întruneşte următoarele condiţii:
    a) dispune de licenţă să practice riscurile, clasa sau clasele de asigurări pentru care s-a încheiat contractul de vînzare-cumpărare a complexului patrimonial unic şi acordul privind transferul de portofoliu;
    b) deţine o marjă de solvabilitate disponibilă superioară marjei de solvabilitate minime atît înainte de cumpărarea complexului unic, cît şi după aceasta;
    c) după încheierea tranzacţiei, va dispune de rezerve tehnice şi de active admise suficiente să acopere rezervele tehnice, în structura prevăzută în legislaţia în vigoare, să acopere toate obligaţiile care decurg din contractele de asigurare (reasigurare) în vigoare.
    Articolul 238. Dreptul la creanţă al asiguratului în
                           cazul intentării procesului de
                           insolvabilitate societăţii de asigurări
    (1) În cazul intentării procesului de insolvabilitate societăţii de asigurări, acţiunea contractelor de asigurare, încheiate de societatea insolvabilă, ale căror cazuri asigurate nu au survenit pînă la data intentării procesului de insolvabilitate încetează, cu excepţia cazului prevăzut la art. 237.
    (2) Prima de asigurare achitată în contractul de asigurare generală a cărui acţiune a încetat în temeiul alin. (1) se restituie asiguratului pentru lunile complete de pînă la expirarea contractului, reţinînd suma cheltuielilor de gestiune efective, dar nu mai mult de 20% din prima de asigurare calculată spre restituire.
    (3) La contractul de asigurare de viaţă a cărui acţiune a încetat în temeiul alin. (1), asiguratului i se restituie rezerva acumulată (suma de răscumpărare).
    (4) Asiguraţii (beneficiarii) din contractele de asigurare ale căror cazuri asigurate au survenit pînă la data intentării procesului de insolvabilitate pot pretinde achitarea despăgubirii sau indemnizaţiei de asigurare.
    Articolul 239. Prioritatea creanţelor creditorilor de
                            asigurări
    În cazul societăţii de asigurare aflate în proces de insolvabilitate, creanţele creditorilor de asigurări au prioritate absolută faţă de alte creanţe în ceea ce priveşte:
    1) activele admise să acopere rezervele tehnice şi matematice ale societăţii de asigurare, din care se satisfac în mod prioritar creanţele asiguraţilor;
    2) totalitatea activelor societăţii de asigurare, cu excepţia:
    a) creanţelor angajaţilor ei privind plata salariului pentru perioada de pînă la 6 luni precedente luării hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate;
    b) creanţelor faţă de bugetul public naţional şi faţă de sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală pentru perioada de pînă la un an precedent luării hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate.
    Articolul 240. Executarea creanţelor creditorilor
                            chirografari ai societăţii de asigurări
    În caz de intentare a unui proces de insolvabilitate societăţii de asigurare, creanţele creditorilor chirografari sînt satisfăcute în următoarea ordine:
    a) în primul rînd, creanţele creditorilor din contractele de asigurare personală obligatorie;
    b) în al doilea rînd, creanţele creditorilor din alte contracte de asigurare obligatorie;
    c) în al treilea rînd, creanţele altor creditori asiguraţi (beneficiari), inclusiv creanţele prevăzute la art. 238 alin. (2) şi (3);
    d) în al patrulea rînd, creanţele celorlalţi creditori chirografari.
Capitolul XI
PARTICULARITĂŢILE INSOLVABILITĂŢII
PARTICIPANŢILOR PROFESIONIŞTI LA
PIAŢA VALORILOR MOBILIARE
    Articolul 241. Examinarea insolvabilităţii participanţilor
                            profesionişti la piaţa valorilor mobiliare
    (1) Cererea introductivă cu privire la insolvabilitatea unui participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare poate fi depusă de către debitor, de creditorii chirografari şi de autoritatea de stat abilitată cu funcţii de reglementare pe piaţa valorilor mobiliare.
    (2) La examinarea cauzelor privind insolvabilitatea participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare, participarea la proces a autorităţii de stat cu funcţii de reglementare a pieţei valorilor mobiliare este obligatorie.
    (3) Procedura de insolvabilitate a participanţilor profesionişti la piaţa valorilor mobiliare se efectuează în conformitate cu prevederile prezentei legi şi cu legislaţia în domeniul valorilor mobiliare.
    Articolul 242. Excepţii de aplicare a legii în cazul
                           participanţilor profesionişti la piaţa
                           valorilor mobiliare
    Valorile mobiliare şi alte bunuri ale clienţilor aflate la debitorul insolvabil participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare nu se atribuie la masa debitoare, iar după intentarea procesului de insolvabilitate, se restituie proprietarilor de drept, dacă legea nu prevede altfel.
    Articolul 243. Executarea contractelor
    (1) După intentarea procesului de insolvabilitate unui participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare, acţiunea contractelor cu clienţii încheiate de debitor încetează. Un astfel de contract poate continua doar dacă administratorul şi clienţii debitorului insolvabil reconfirmă valabilitatea lui după intentarea procesului de insolvabilitate.
    (2) Administratorul este obligat ca, în termen de 10 zile de la intentarea procesului de insolvabilitate, să comunice prin aviz clienţilor debitorului insolvabil intentarea procesului şi desemnarea administratorului. În aviz, el indică datele sale juridice de identificare şi propune clienţilor să dispună asupra acţiunilor ce urmează să fie întreprinse de administrator privind valorile lor mobiliare.
    Articolul 244. Satisfacerea creanţelor creditorilor
                           chirografari ai participanţilor profesionişti
                           a piaţa valorilor mobiliare
    Dacă cerinţele clienţilor privind restituirea valorilor mobiliare de aceeaşi clasă (acelaşi emitent, aceeaşi categorie, acelaşi tip, aceeaşi serie) depăşesc cantitatea acestor valori care se află în dispoziţia debitorului participant profesionist la piaţa valorilor mobiliare, restituirea acestor valori clienţilor se face proporţional creanţelor lor, iar în partea nesatisfăcută creanţele se satisfac în modul prevăzut la art. 43.
Capitolul XII
PARTICULARITĂŢILE INSOLVABILITĂŢII
ASOCIAŢIILOR DE ECONOMII ŞI ÎMPRUMUT
    Articolul 245. Examinarea insolvabilităţii asociaţiilor
                            de economii şi împrumut
    (1) Cererea introductivă privitoare la insolvabilitatea unei asociaţii de economii şi împrumut poate fi depusă de asociaţia de economii şi împrumut debitoare, de creditorii chirografari şi de Comisia Naţională a Pieţei Financiare.
    (2) La examinarea cauzelor de insolvabilitate a asociaţiilor de economii şi împrumut, participarea reprezentantului Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare este obligatorie.
    Articolul 246. Excepţiile aplicării prezentei legi în
                           cazul asociaţiilor de economii şi împrumut
    (1) Prin derogare de la prevederile art. 43, creanţele din depunerile de economii ale membrilor asociaţiilor de economii şi împrumut se atribuie rangului al doilea al creanţelor chirografare.
    (2) Calcularea dobînzilor la obligaţiile asociaţiei de economii şi împrumut aflate în proces de insolvabilitate se întrerupe.
    (3) Complexul patrimonial al asociaţiei de economii şi împrumut poate fi vîndut în cadrul procesului ei de insolvabilitate doar unei asociaţii de economii şi împrumut care întruneşte următoarele condiţii:
    a) deţine categoria de licenţă, eliberată de Comisia Naţională a Pieţei Financiare, corespunzătoare serviciilor care urmează a fi prestate în urma preluării complexului patrimonial;
    b) asigură respectarea normelor de prudenţă financiară atît înainte de cumpărarea complexului patrimonial, cît şi după aceasta;
    c) există acordul cumpărătorului de a-şi asuma obligaţiile ce reies din contractele încheiate de asociaţia insolvabilă, valabile la data începerii procedurii de insolvabilitate.
Capitolul XIII
RĂSPUNDEREA MEMBRILOR ORGANELOR
DE CONDUCERE ALE DEBITORULUI
    Articolul 247. Membrii organelor de conducere ale
                           debitorului
    (1) În sensul prezentei legi, membri ai organelor de conducere ale debitorului pot fi: debitorul persoană fizică ce desfăşoară activitate individuală de întreprinzător, fondatorul întreprinderii individuale sau al gospodăriei ţărăneşti (de fermier), administratorii societăţilor comerciale, membrii organelor executive, membrii consiliilor de supraveghere (de observatori), lichidatorii şi membrii comisiilor de lichidare, contabilii.
    (2) Prevederile alin. (1) se aplică persoanelor care deţineau funcţiile respective la data intentării procesului de insolvabilitate, precum şi celor care au deţinut aceste funcţii pe parcursul ultimelor 24 de luni anterioare intentării procesului.
    Articolul 248. Răspunderea membrilor organelor
                           de conducere ale debitorului
    (1) Dacă în cadrul procesului sînt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării de insolvabilitate a debitorului, la cererea administra-torului insolvabilităţii/lichidatorului instanţa de insolvabilitate poate dispune ca o parte din datoriile  debitorului insolvabil să fie suportate de membrii organelor lui de conducere şi/sau de supraveghere, precum şi de orice altă persoană, care i-au cauzat insolvabilitatea prin una dintre următoarele acţiuni:
    a) folosirea bunurilor sau creditelor debitorului în interes personal;
    b) desfăşurarea unei activităţi comerciale în interes personal sub acoperirea debitorului;
    c) majorarea fictivă a pasivelor debitorului şi/sau deturnarea (ascunderea) unei părţi din activul debitorului;
    d) procurarea de fonduri pentru debitor la preţuri exagerate;
    e) ţinerea unei contabilităţi fictive sau contrare prevederilor legii, precum şi contribuirea la dispariţia documentelor contabile, a documentelor de constituire;
    [Art.248 al.(1), lit.e) modificată prin LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647]
    f) dispunerea continuării unei activităţi a debitorului care îl duce în mod vădit la incapacitate de plată;
    g) dispunerea, în luna precedentă încetării plăţilor, de a se plăti cu preferinţă unui creditor în dauna celorlalţi creditori;
    h) nedepunerea cererii de intentare a procesului de insolvabilitate conform prevederilor art. 14;
    i) comiterea altor acţiuni care au adus daune proprietăţii debitorului.
    (2) Aplicarea prevederilor alin. (1) nu exclude aplicarea faţă de debitor a unor sancţiuni contravenţionale sau pedepse penale pentru fapte ce constituie contravenţii sau infracţiuni. În acest sens, la cererea comitetului creditorilor, administratorul/ lichidatorul transmite organelor procuraturii toate documentele spre a fi examinate la obiectul existenţei de motive (fapte) ce ar putea angaja urmărirea penală a debitorului sau a membrilor organelor lui de conducere.
    (3) Comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să fie autorizat a introduce acţiunea prevăzută la alin. (1) dacă administratorul insolvabilităţii/lichidatorul a omis să formuleze acţiunea în cauză, iar răspunderea consemnată la alin. (1) ameninţă să se prescrie.
    (4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiţia ca apariţia stării de insolvabilitate să fie actuală sau anterioară perioadei în care şi-au exercitat mandatul ori au deţinut poziţia ce ar fi putut cauza insolvabilitatea debitorului. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale debitorului, s-au opus actelor sau faptelor care au cauzat insolvabilitatea sau dacă au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvabilitatea şi au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziţia lor la aceste decizii.
    (5) Măsura prevăzută la alin. (1) se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărîrii de intentare a procedurii de insolvabilitate.
    (6) În toate cazurile, asupra acţiunii prevăzute la alin. (1), instanţa de insolvabilitate se pronunţă prin hotărîre, care poate fi contestată cu recurs de persoanele vizate în ea.
    Articolul 249.  Executarea silită
    (1) Odată cu cererea formulată conform art. 248, administratorul insolvabilităţii/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor poate cere instanţei de insolvabilitate să instituie măsuri asigurătorii asupra bunurilor din patrimoniul persoanelor urmărite conform art. 248. Cererea de măsuri asigurătorii poate fi formulată şi ulterior introducerii acţiunii prevăzute la art. 248.
    (2) Sumele încasate potrivit dispoziţiilor art. 248 vor intra în masa debitoare şi vor fi destinate, în cazul procedurii de restructurare, completării fondurilor necesare în continuarea activităţii debitorului, iar în caz de faliment, în acoperirea pasivului.
    (3) Executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 247 şi art. 248 alin. (1) o efectuează executorul judecătoresc conform Codului de executare.
    (4) După închiderea procedurii falimentului sau a procedurii de restructurare a debitorului, sumele obţinute din executarea silită se repartizează de către administratorul insolvabilităţii/lichidator, în conformitate cu prezenta lege, în temeiul tabelului definitiv consolidat şi al planului de distribuire finală.
Capitolul XIV
REGISTRUL CAUZELOR DE INSOLVABILITATE
    Articolul 250. Conţinutul registrului
    (1) Instanţa de insolvabilitate ţine registrul cauzelor de insolvabilitate, în care se fac menţiuni despre fiecare cauză de insolvabilitate examinată sau în curs de examinare. În registru se menţionează în mod special:
    a) numele şi prenumele/denumirea persoanei care a înaintat cererea introductivă, data înaintării ei;
    b) data şi temeiul intentării procesului de insolvabilitate sau al respingerii cererii introductive;
    b) data, ora exactă şi temeiul intentării procesului de insolvabilitate sau al respingerii cererii introductive;
    [Art.250 al.(1), lit.b) modificată prin LP185 din 22.07.16, MO306-313/16.09.16 art.655; în vigoare 16.03.17]
    c) numele, prenumele şi sediul administratorului;
    d) procedura aplicată debitorului şi rezultatul ei;
    e) data încetării procesului de insolvabilitate;
    f) cauzele încetării procesului de insolvabilitate;
    g) datele privind descalificarea debitorului.
    (2) În registrul cauzelor de insolvabilitate se pot face şi alte menţiuni necesare despre insolvabilitatea debitorilor.
    Articolul 251. Accesul la registru
    (1) Orice persoană interesată are acces liber la datele din registrul cauzelor de insolvabilitate.
    (2) Instanţa de insolvabilitate eliberează persoanelor interesate extrase din registrul cauzelor de insolvabilitate în modul stabilit de lege.
Capitolul XV
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul 252. Insolvabilitatea transfrontalieră
    Dacă în alt stat a fost deschis un proces de insolvabilitate împotriva unui debitor care dispune de active pe teritoriul Republicii Moldova, executarea asupra activelor acestuia poate fi iniţiată doar în cazul existenţei unui acord bilateral între statul respectiv şi Republica Moldova cu privire la insolvabilitatea transfrontalieră.
    Articolul 253. Situaţia proceselor pendinte
    Prevederile prezentei legi se aplică şi asupra proceselor de insolvabilitate în curs de desfăşurare intentate pînă la intrarea ei în vigoare, cu excepţia art. 190 alin. (6), care nu se aplică debitorilor în a căror privinţă procedura planului a fost prelungită în condiţiile art. 164 al Legii insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001.
    Articolul 254. Intrarea în vigoare a prezentei legi
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 180 de zile de la data publicării.
    (2) Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, va aduce  actele sale normative în concordanţă cu aceasta.
    (3) La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă Legea insolvabilităţii nr. 632-XV din 14 noiembrie 2001, cu excepţia art. 73 alin. (1)–(4).

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                       Marian LUPU

    Nr. 149. Chişinău, 29 iunie 2012.