MODIFICAT
    HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19
    HG964 din 04.12.13, MO284-289/06.12.13 art.1069

    NOTĂ:
   Pe tot parcursul textului hotărîrii și al Regulamentului, cuvintele „Ministerul Agriculturii și Industriei Alimentare”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului”, la forma gramaticală corespunzătoare prin HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19




    În conformitate cu Legea nr. 39-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia soiurilor de plante (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 99-101, art. 364), cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 7 al Legii viei şi vinului nr. 57-XVI din 10 martie 2006 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 75-78, art. 314), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Regulamentul privind testarea şi admiterea soiurilor în Catalogul soiurilor de plante (se anexează).
    2. Prezenta Hotărîre intră în vigoare la şase luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    3. Controlul asupra executării prezentei Hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.

    PRIM-MINISTRU                                              Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                        Vasile Bumacov

    Nr. 43. Chişinău, 15 ianuarie 2013.

    Regulamentul privind testarea şi admiterea soiurilor în Catalogul soiurilor de plante (în continuare – Regulamentul) stabileşte procedurile de testare a soiurilor de plante şi admitere a acestora în Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova în scopul utilizării acestora în producţie şi transpune parţial prevederile Directivei 2002/53/CE a Consiliului din 13 iunie 2002 privind Catalogul comun al soiurilor de plante agricole (publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 193/1 din 20 iulie 2002).
    1.Prevederile prezentului Regulament nu se aplică seminţelor şi materialului săditor destinate exportului şi celor produse în gospodăriile individuale, cu condiţia ca acestea să nu fie plasate pe piaţă.
    2. În sensul prezentului Regulament termenii utilizaţi sînt definiţi după cum urmează:
    1)  soi admis – soi testat oficial, inclus în Catalogul soiurilor de plante şi admis spre cultivare în Republica Moldova;
    2) soi protejat – soi nou-creat pentru care a fost acordat brevet pentru soi de plantă;
    3) Catalogul soiurilor de plante – Catalog oficial în care sînt înscrise soiurile de plante admise pentru producere şi comercializare în Republica Moldova;
    4) testare de cîmp – examinarea soiurilor în cîmp la valoarea culturală şi de utilizare (VCU) şi de apreciere a conformităţii lor condiţiilor de brevetabilitate la distinctivitate, uniformitate şi stabilitate (DUS);
    5)  autor/solicitant:
    a) persoană fizică sau juridică care a creat sau a descoperit şi dezvoltat un nou soi;
    b) persoana care a angajat persoane fizice sau juridice, le-a comandat şi asigurat condiţii acestora de creare ori de descoperire de noi soiuri, dacă contractul prevede că dreptul de ameliorator aparţine angajatorului;
    c) succesorul în drepturi al persoanelor menţionate la lit. a) şi b);
    6) radiere – excludere (scoatere sau ştergere) din Catalogul soiurilor de plante a unui soi;
    7) refuzare – respingerea sau neacceptarea înscrierii la testare sau la admiterea unui soi în Catalogul soiurilor de plante;
    8) revocare – anularea sau abrogarea unei decizii oficiale referitor la admiterea soiului în Catalogul soiurilor de plante, adoptată anterior.
     3. Organele responsabile de testarea, admiterea, utilizarea şi protecţia juridică a soiurilor de plante, în conformitate cu Legea nr. 39-XVI din 29 februarie 2008 privind protecţia soiurilor de plante, sînt:
    1) Comisia de Stat pentru Testarea Soiurilor de Plante (în continuare – Comisia de Stat) este organul care realizează politica statului privind utilizarea soiurilor noi de plante în procesul de producere şi efectuează testarea soiurilor noi de plante în cadrul centrelor sale de testare conform metodologiilor şi standardelor internaţionale, adoptă regulamente metodice privind testarea soiurilor, modele de registre, dări de seamă şi alte documente, şi în baza rezultatelor obţinute, adoptă decizii privind admiterea, modificarea şi publicarea anuală a Catalogului soiurilor de plante. Hotărîrile Comisiei de Stat sînt definitive şi pot fi contestate în instanţele de judecată.
    2) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală este organul care asigură protecţia juridică a soiurilor de plante prin acordarea brevetului pentru soi de plantă;
    Comisia de Stat este o instituţie din subordinea Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului şi are următoarele atribuţii:
   1) elaborează, în comun cu instituţiile ştiinţifice de profil, metodologiile de examinare tehnică şi de prezentare a noilor soiuri în vederea admiterii în Catalogul soiurilor de plante şi utilizării lor, ţinînd seama de reglementările interne şi internaţionale în vigoare;
    2) examinează soiurile pentru care se solicită admiterea;
    3) asigură integritatea materialului biologic primit la examinare şi confidenţialitatea informaţiilor obţinute, la cererea amelioratorului;
    4) creează comisii metodice de profil din savanţi şi specialişti care apreciază testările de concurs;
   5) generalizează rezultatele testărilor şi a proceselor-verbale ale comisiilor metodice de profil, formulează propuneri de înregistrare a soiurilor noi, în baza cărora se emite ordinul Comisiei de Stat privind includerea soiurilor în Catalogul soiurilor de plante;
    6) ţine listele autorităţilor, instituţiilor, persoanelor fizice şi juridice locale şi străine responsabile de menţinerea soiurilor.
    Testarea soiurilor de plante se efectuează de către Comisia de Stat în vederea aprecierii conformităţii lor la condiţiile de brevetabilitate respective, testează soiurile la distinctivitate, uniformitate şi stabilitate (DUS) şi la valoarea lor culturală şi de utilizare (VCU).
    Comisia de Stat ţine Catalogul soiurilor de plante care cuprinde soiurile admise pentru producere şi comercializare în Republica Moldova, conform modelului specificat în anexa nr. 1 la prezentul Regulament.
    Catalogul Soiurilor de Plante al Republicii Moldova este o ediţie anuală şi reprezintă o bază de date despre soiurile de plante admise pentru cultivare în sectorul agroalimentar al Republicii Moldova.
    Soiurile sînt clasificate pe specii şi însoţite de următoarele informaţii cifrate în următorii indici: numărul de înregistrare (indicele 1), denumirea soiului (2), numărul originatorului (3), numărul menţinătorului (4), anul înregistrării (5), anul reînregistrării (6), precum şi caracteristicile morfologice şi de producţie ale soiurilor (7-15) descrise în anexa la Catalog. De asemenea, în anexă sînt expuse adresele originatorilor şi menţinătorilor de soiuri, iar soiurile protejate prin brevet conţin la sfîrşitul denumirii litera (B).
    4. Comisia de Stat ţine Registrul de evidenţă a soiurilor de plante înaintate pentru testare (în continuare – Registru), conform modelului din anexa nr. 2 la prezentul Regulament.
    Registrul în cauză constă din două părţi.
    În tabelul din partea întîi a Registrului sînt înregistrate codul culturilor. În coloana 1 este indicată denumirea culturilor, iar în coloana a 2-a este indicat cifrul soiurilor.
    În partea a doua a registrului se înscriu informaţii privind cererile pentru testare înaintate Comisiei de Stat. În coloana 1 se înregistrează denumirea culturii/soiului. În cea de a 2-a coloană se înregistrează autorul/originatorul, în cea de a 3-a coloană – data depunerii cererii, în cea de a 4-a coloană – numărul de înregistrare, în cea de a  5-a coloană – note.
    5. Înscrierea soiurilor pentru testarea oficială se efectuează în baza contractului de testare a soiurilor de plante conform modelului din anexa nr.3 la prezentul Regulament care include următoarele documente:
    1) comanda de testare, conform anexei nr. 1 la contract;
    2) cererea autorului/solicitantului sau a reprezentantului acestuia împuternicit în scris, însoţită cu descrierea caracterelor la valoare culturală şi de utilizare (VCU), la distinctivitate, uniformitate şi stabilitate (DUS) şi chestionarul tehnic, conform ghidurilor Uniunii Internaţionale pentru Protecţia Noilor Soiuri de Plante (UPOV) sau ale Oficiului Comunitar al Soiurilor de Plante (CPVO), conform anexei nr. 2 la contract.
    6. La depunerea cererii de admitere a unui soi în Catalogul soiurilor de plante, solicitantul este obligat să indice dacă soiul în cauză a făcut deja obiectul unei solicitări într-un alt stat, precum şi rezultatul solicitării.
    7. Pentru efectuarea testelor solicitantul este obligat să depună mostrele de seminţe şi materialul săditor în cantităţile şi termenele specificate în anexa nr. 4 la prezentul Regulament.
    8. Seminţele prezentate Comisiei de Stat pentru testări trebuie să fie de o calitate înaltă, netratate cu nici un fel de preparate, decît cel solicitat. Dacă solicitantul insistă expedierea seminţelor tratate pentru testare, ele trebuie să fie tratate numai cu preparate înregistrate şi incluse în Registrul de stat al produselor de uz fitosanitar şi al fertilizanţilor, permise pentru utilizare în Republica Moldova.
    9. Testarea soiurilor se realizează în cadrul centrelor de testare a soiurilor  de plante amplasate în diferite zone agroclimaterice ale ţării şi care formează reţeaua oficială de testare a soiurilor de plante a Comisiei de Stat.
    10. În cadrul centrelor de testare a soiurilor se testează soiurile culturilor cerealiere, de legume, de plante oleaginoase, tuberculifere, rădăcinoase, furajere, tutun, speciilor de plante medicinale şi aromatice, specii pomicole şi arbuşti fructiferi, viţă de vie şi alte specii ce pot fi cultivate în Republica Moldova.
    11. Soiurile de plante sînt supuse următoarelor teste:
    1) testul privind distinctivitatea, uniformitatea şi stabilitatea. Se efectuează după ghidurile UPOV, protocoalele CPVO sau ghidurile naţionale;
    2) testul la valoarea culturală şi de utilizare;
    3) testul ecologic;
    4) testul de colecţie;
    5) teste privind comportarea soiurilor în condiţii de producţie;
    6) teste preliminare;
    7) teste pentru verificarea coincidenţei la înflorire a formelor parentale.
    12. La solicitarea Comisiei de Stat, sau a beneficiarilor, pot fi efectuate şi alte categorii de teste, inclusiv pentru formele parentale ale hibrizilor. Pentru serviciile prestate de către Comisia de Stat în domeniul testării soiurilor de plante solicitantul achită taxe în mărimea taxelor stabilite conform Hotărîrii Guvernului nr. 774 din 13 august 1997 „Cu privire la taxele pentru servicii cu semnificaţie juridică în domeniul protecţiei obiectelor proprietăţii intelectuale”.
    13. Testarea soiurilor de plante la distinctivitate, uniformitate şi stabilitate (în continuare – testul DUS) este obligatoriu pentru toate soiurile noi la care se solicită admiterea în Catalogul soiurilor de plante.
    14. Pentru soiurile de culturi de cîmp, admise în Catalogul uneia dintre ţările-membre ale Uniunii Europene sau membră a UPOV, testul DUS efectuat de o autoritate naţională competentă din acele ţări va fi recunoscut ca atare.
    15. Pentru speciile horticole şi viţa de vie testul DUS efectuat într-o ţară din Uniunea Europeană sau membră a UPOV se validează de către Comisia de Stat.
    16. Testul DUS se efectuează timp de doi ani consecutiv sau două cicluri de vegetaţie în 1-2 centre de testare, după caz, conform ghidurilor UPOV, protocoalelor CPVO sau ghidurilor naţionale.
    17. Soiul este considerat distinct dacă se deosebeşte clar, prin cel puţin unul sau mai multe caractere relevante, care rezultă dintr-un anumit genotip sau dintr-o combinaţie de genotipuri, de orice alt soi cunoscut.
    18. Distinctivitatea unui soi este definită prin caractere ce pot fi recunoscute şi descrise cu precizie, în comparaţie cu alte soiuri cunoscute.
    19. Soiul este considerat cunoscut dacă, la data depunerii cererii de înscriere, este:
    1) admis în Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova sau în Catalogul comun al soiurilor de plante al Uniunii Europene;
    2) acceptat sau propus pentru admitere în Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova, pentru certificare şi comercializare ori pentru certificare în alte ţări. În vederea stabilirii distinctivităţii, testările de cîmp trebuie să includă soiurile de comparaţie autohtone şi de peste hotare. eproducere, plantele soiului rămîn suficient de uniforme în expresia caracterelor incluse în examinarea distinctivităţii soiului, precum şi a altor caractere folosite pentru descrierea soiului.
    20.  Soiul este considerat uniform dacă, luînd în considerare variaţiile ce rezultă din particularităţile lui de reproducere, plantele soiului rămîn suficient de uniforme în expresia caracterelor incluse în examinarea distinctivităţii soiului, precum şi a altor caractere folosite pentru descrierea soiului.
    21. Soiul este considerat stabil dacă, după înmulţiri repetate sau la sfîrşitul fiecărui ciclu de înmulţire, caracterele relevante pentru stabilirea distinctivităţii şi orice alte caractere folosite pentru descrierea soiului rămîn invariabile.
    22. În cazul imposibilităţii testării unor soiuri la centrele sale de testare, Comisia de Stat este în drept să efectueze testul la DUS în instituţiile de specialitate din republică sau să recomande solicitantului un centru abilitat de testare de peste hotare.
    23. Rezultatul testului DUS efectuat asupra unui soi se comunică solicitantului la sfîrşitul examinării.
    24. Testul la valoarea culturală şi de utilizare se efectuează în mod obligatoriu pentru speciile de culturi agricole autohtone şi străine privind admiterea lor în Catalogul  soiurilor de plante.
    25. Valoarea culturală şi de utilizare a unui soi este recunoscută satisfăcătoare, dacă, comparată cu alte soiuri-martor înscrise în Catalogul soiurilor de plante, calităţile lui, luate ca un întreg, oferit cel puţin în privinţa producţiei, în orice zonă luată în considerare, are o îmbunătăţire clară fie pentru cultivare, fie pentru modul de folosinţă a recoltei sau a produselor derivate din ea. Oriunde, dacă caracteristicile superioare sînt prezente, caracteristicile individuale inferioare pot să nu fie luate în considerare.
    26. Testarea la valoarea culturală şi de utilizare nu este necesară în următoarele cazuri:
    1) pentru soiurile de ierburi, dacă sămînţa din soiul respectiv nu este destinată pentru producerea de furaje;
    2) pentru acceptarea soiurilor (linii consangvinizate, hibrizi) care au numai destinaţia de componente pentru soiurile hibride şi corespund din punctul de vedere al distinctivităţii, uniformităţii şi stabilităţii.
    27. Caracterele de bază privind examinarea valorii culturale şi de utilizare sînt:
    1) producţia;
    2) rezistenţa la organismele dăunătoare;
    3) comportarea faţă de factorii de mediu;
    4) caracterele privind calitatea.
    28. Testul la valoarea culturală şi de utilizare la cereale, plante oleaginoase, rădăcinoase şi furajere se efectuează la 4-6 centre de testare, culturile legumicole, pomicole şi viţa de vie la 2-3 centre de testare, ţinînd seama de condiţiile pedoclimaterice şi de importanţa economică a speciei respective.
    29. Testarea soiurilor noi autohtone şi din străinătate la valoarea culturală şi de utilizare se efectuează conform metodologiilor de testare naţionale şi internaţionale în vigoare pentru fiecare cultură şi durează pentru:
    1) cereale, plante oleaginoase, tuberculifere şi rădăcinoase, culturi furajere – 3 cicluri de producţie efectivă. Testarea poate dura numai doi ani (2 cicluri) în cazul soiurilor la care în aceşti doi ani rezultatele testărilor sînt superioare soiurilor martor, în toate centrele de testare şi un an, în aceleaşi condiţii, pentru soiurile înregistrate în Catalogul comun al soiurilor de plante agricole al Uniunii Europene;
    [Pct.29 subpct.1) modificat prin HG964 din 04.12.13, MO284-289/06.12.13 art.1069]
    2) speciile de legume – 2 ani şi un an pentru soiurile  înregistrate în Catalogul comun al soiurilor de plante agricole al Uniunii Europene în condiţiile stabilite în subpunctul 1);
    [Pct.29 subpct.2) modificat prin HG964 din 04.12.13, MO284-289/06.12.13 art.1069]
    3) culturile pomicole, arbuştii fructiferi şi viţa de vie – nu mai puţin de 3 ani de producţie efectivă şi un an de producţie efectivă  pentru soiurile înregistrate în Catalogul comun al soiurilor de plante agricole al Uniunii Europene;
    [Pct.29 subpct.3) modificat prin HG964 din 04.12.13, MO284-289/06.12.13 art.1069]
    4) culturi nereprezentate în Catalogul soiurilor de plante, dar cultivarea cărora este solicitată în Republica Moldova, prin hotărîrea Comisiei de Stat, în baza unui raport de apreciere a valorii soiurilor în colecţia amelioratorului de către o comisie de experţi creată de Comisia de Stat.
    30. Testul la valoarea culturală şi de utilizare prevede efectuarea observaţiilor privind creşterea şi dezvoltarea plantelor ce se documentează în registrul de cîmp.
    31. În scopul caracterizării cît mai ample a soiurilor, Comisia de Stat poate efectua în laboratoare specializate, analize chimice pentru determinarea conţinutului de principii activi specifici, iar la speciile care se prelucrează industrial se verifică aspectul însuşirilor tehnologice. Rezultatele obţinute se transmit numai beneficiarului – Comisiei de Stat.
    32. Teste preliminare:
    1) testele preliminare pentru soiurile noi autohtone şi străine se efectuează, la solicitarea beneficiarilor, în cadrul centrelor de testare, cu un număr redus de repetiţii (2-3), pe suprafaţa analogică testărilor oficiale sau o jumătate din parcelă;
    2) testele preliminare cuprind examinarea unui număr mai redus de caractere – producţia, precocitatea, rezistenţa la boli şi dăunători etc.
    33. Testele pentru verificarea coincidenţei la înflorire şi a capacităţii de producţie a formelor parentale se efectuează, la solicitarea beneficiarilor sau a Comisiei de Stat, în cazul apariţiei divergenţelor.
    34. Testele privind comportarea soiurilor în condiţii de producţie:
    1) testele privind comportarea soiurilor admise sau în curs de testare, în condiţii de producţie se organizează de către Comisia de Stat în unul sau mai multe centre de testare, la solicitarea beneficiarilor;
    2) în cadrul acestor teste soiurile vor fi comparate cu soiurile deja cunoscute şi răspîndite în producţie, iar suprafaţa parcelelor va fi de 0,2-1,0 ha pentru culturile de cîmp şi 0,1-0,2 ha pentru legume. Speciile pomicole, de arbuşti fructiferi şi de viţă de vie se testează în condiţii de producţie, conform metodologiilor aprobate.
    35. Testarea anumitor specii şi soiuri poate fi efectuată de către agenţii economici, prin contract cu Comisia de Stat sub supravegherea metodică a acesteia.
    36. Rezultatele testării la valoarea culturală şi de utilizare efectuate asupra unui soi se comunică solicitantului la sfîrşitul fiecărui an de testare, conform modelului din anexa nr.5 la prezentul Regulament.
    37. Admiterea soiurilor autohtone şi străine în Catalogul soiurilor de plante se bazează pe rezultatele examinărilor experimentale – teste de cîmp, în comparaţie cu martorii, soiuri admise şi cultivate în Republica Moldova.
    38. În baza testărilor de concurs, Comisia de Stat generalizează rezultatele obţinute, formulează şi adoptă decizii privind admiterea soiurilor în Catalogul soiurilor de plante şi utilizarea acestora în producţie.
    39. La admitere în Catalogul soiurilor de plante fiecare soi trebuie să poarte o denumire acceptată, care să facă posibilă identificarea sa.
    40. Un soi ce reprezintă un organism modificat genetic poate fi testat şi admis în Catalogul soiurilor, în conformitate cu Legea nr. 755-XV din 21 decembrie 2001 privind securitatea biologică, numai dacă s-au luat toate măsurile adecvate pentru protecţia sănătăţii umane şi mediului înconjurător. În cazul admiterii soiului respectiv în Catalogul soiurilor de plante, acesta va purta menţiunea „soi modificat genetic”.
    41. Rezultatele testării soiurilor se generalizează de către Comisia de Stat în funcţie de specie şi vor cuprinde: caracterizarea morfologică, caracterele fiziologice, însuşirile de calitate şi/sau de utilizare, datele de producţie. Documentaţia de admitere a unui soi este disponibilă pentru folosirea personală şi exclusivă a oricărei persoane cu interes legitim dacă informaţia nu este declarată de autor confidenţială.
    42. Deciziile Comisiei de Stat privind admiterea/excluderea soiurilor în/din Catalog sînt însoţite de procese-verbale privind propunerile de admitere/excludere a soiurilor în/din Catalog vizate de cercetătorii experimentatori principali responsabili de generalizarea datelor şi semnate de vicepreşedintele pe ştiinţă a Comisiei de Stat.
    43. Dacă se adevereşte că după admiterea unui soi denumirea lui nu este corespunzătoare, aceasta trebuie înlocuită cu una nouă şi aprobată de către Comisia de Stat, iar dacă un soi se comercializează într-o altă ţară sub o altă denumire, aceasta trebuie menţionată în Catalogul soiurilor de plante.
    44. Soiurile admise se publică în Catalogul soiurilor de plante, iar autorului/autorilor li se eliberează de către Comisia de Stat o adeverinţă pentru soi de plantă cu o valabilitate de 10 ani de la data eliberării pentru culturile de cîmp şi legume şi de 15 ani pentru pomi fructiferi şi viţă de vie. La cererea amelioratorului pot fi admise şi formele parentale ale hibrizilor comerciali. Odată cu admiterea se constituie un eşantion etalon (de referinţă) care trebuie să fie identic cu mostrele supuse testării.
    Mărimea eşantionului etalon se stabileşte de Comisia de Stat şi se păstrează în condiţii corespunzătoare timp de 10 ani pentru a servi ca martor în verificarea periodică a soiurilor admise în Catalogul soiurilor de plante. La hibrizi, eşantionul etalon se constituie din formele parentale.
    45. Adeverinţa pentru soi de plantă obligă autorul să menţină caracteristicile soiului cu cele descrise la momentul admiterii acestuia în Catalogul soiurilor de plante.
    46. Dacă este necesară examinarea componentelor genealogice ale hibrizilor şi soiurilor sintetice, Comisia de Stat este obligată, la cererea amelioratorului, să asigure confidenţialitatea rezultatelor examinării şi descrierilor componentelor.
    47. Soiurile care provin din alte state sînt supuse cerinţelor similare aplicabile soiurilor autohtone.
    48. Admiterea unui soi în Catalogul soiurilor de plante se revocă dacă:
    1) la examinare se dovedeşte că soiul nu îndeplineşte condiţiile de distinctivitate, uniformitate şi stabilitate, nu posedă valoarea culturală şi/sau de utilizare;
    2) la cererea persoanei sau a persoanelor responsabile pentru soi.
    49. În cazul în care admiterea unui soi este refuzată sau revocată, rezultatele examinărilor se prezintă, la solicitare, persoanei afectate de această decizie.
    50. Soiurile din speciile de culturi de cîmp, legume şi plante ornamentale anuale se menţin în Catalogul soiurilor de plante timp de 10 ani, iar soiurile din speciile pomicole şi arbuşti fructiferi, viţă de vie, timp de 15 ani, după care se radiază.
    51. Soiurile de origine autohtonă sau străină la care a expirat durata de protecţie, care au valoare culturală şi de utilizare satisfăcătoare, se menţin în Catalogul soiurilor de plante atîta timp cît sînt competitive pe piaţa internă şi externă şi există persoana responsabilă pentru menţinerea lor.
    52. Soiurile din Catalogul soiurilor de plante, introduse anterior şi care nu corespund prezentului Regulament, se reverifică pentru a corespunde prevederilor acestora, pînă în anul 2020.
    53. Radierea unui soi din Catalogul soiurilor de plante se efectuează dacă:
    1) la examinare se dovedeşte că soiul nu mai este distinct, suficient de uniform şi stabil după caracterele luate în considerare la admiterea sa în Catalogul soiurilor de plante;
    2) în perioada depunerii cererii pentru admitere  sau în timpul testării au fost furnizate date false sau frauduloase care au influenţat factorii în baza cărora s-a admis soiul;
    3) menţinătorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile ce îi revin pentru a prezenta în orice moment sămînţa necesară care să asigure reproducerea soiului cu caracteristicile iniţiale avute la admitere, precum şi pentru a supune inspecţiei modul de menţinere a soiului în  selecţia conservativă;
    4) nu mai există un responsabil de menţinere în selecţie conservativă a soiului;
    5) se dovedeşte că acelaşi soi se regăseşte în Catalogul soiurilor de plante sub un alt nume;
    6) după expirarea termenelor de menţinere a soiurilor (timp de 10 sau 15 ani, în funcţie de specie) în Catalogul soiurilor de plante, dacă nu se mai solicită sau nu se aprobă reînscrierea;
    7) la cererea autorului/menţinătorului soiului;
    8) titularul adeverinţei pentru soi de plantă nu achită taxele pentru menţinerea şi verificarea soiului pe durata în care acesta este admis în Catalogul soiurilor de plante.
    54. Sămînţa şi materialul săditor din soiurile radiate mai pot fi certificate şi comercializate pe parcursul următorilor 2 ani de la radiere.
    55. Reînscrierea în Catalogul soiurilor de plante a unui soi poate fi reînnoită la un interval de timp, dacă:
    1) este solicitat de asociaţiile (uniunile) profesionale ale producătorilor agricoli, este utilizat în producţie şi asigură rezultate satisfăcătoare;
    2) este distinct, suficient de uniform şi stabil;
    3) trebuie menţinut în scopul conservării resurselor genetice de plante.
    56. Retestarea soiurilor înainte de reînscriere este obligatorie, pentru a determina dacă soiurile sînt distincte, suficient de uniforme şi stabile şi dacă aceste caractere s-au păstrat ca în momentul înregistrării.
    57. Cererile de reînscriere şi seminţele necesare retestării se depun cel tîrziu cu doi ani înainte de expirarea termenului admiterii, cu excepţia varietăţilor în conservare. În acest caz, perioada de valabilitate a înregistrării este extinsă provizoriu pînă la adoptarea deciziei noi privind reînscrierea soiului în Catalogul soiurilor de plante.
    58. Reînscrierea unui soi se efectuează în baza deciziei Comisiei de stat  pentru perioade succesive de 5 ani.
    59. Reexaminarea soiurilor în vederea reînscrierii se va face contra cost, conform taxelor în vigoare, iar rezultatele testării privind comportarea soiurilor se vor transmite autorului sau reprezentantului legal al acestuia.
    60. Pentru soiurile înaintate la testări oficiale şi aprobate pentru admitere, Comisia de Stat ţine următoarele documente:
    1) Registrul de evidenţă a soiurilor de plante înaintate pentru testare, care se păstrează la Comisia de Stat şi se completează la ziua prezentării cererii. Registrul nominalizat conţine informaţia privind: cultura/soiul şi cifrul acestora, autorul/originatorul, data depunerii şi numărul cererii de înregistrare a soiului înaintat pentru testare, note. Acest Registru este instituit şi ţinut de către Comisia de Stat în conformitate cu Legea nr. 71-XVI din 22 martie 2007 cu privire la registre;
    2) Catalogul soiurilor de plante al Republicii Moldova este aprobat şi înaintat pentru editare anual prin ordinul Comisiei de Stat şi este menţinut pe pagina web a Comisiei de Stat.
    61. Pe pagina web a Comisiei de Stat se plasează informaţiile privind documentele necesare pentru procesarea cererilor, termenul de acordare a serviciilor, formularele standard, condiţiile şi procedurile legale de depunere a reclamaţiilor şi de soluţionare a acestora.
    62. Catalogul soiurilor de plante cuprinde următoarele informaţii: numărul cererii de înregistrare, denumirea soiului, denumirea şi adresa amelioratorului, menţinătorului, anul admiterii pentru cultivare, reînscrierii şi radierii soiului, unele caracteristici morfologice şi de producţie.
     Înscrierea soiurilor în Catalogul soiurilor de plante se face pe specii în ordine alfabetică, iar în unele cazuri, în funcţie de grupa de maturitate.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.4

    anexa nr.5