HGC65/2013
ID intern unic:  346508
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 65
din  23.01.2013
cu privire la determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă
Publicat : 25.01.2013 în Monitorul Oficial Nr. 18-21     art Nr : 104     Data intrarii in vigoare : 01.01.2013
    Pentru implementarea prevederilor Legii nr. 60 din 30 martie 2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 155-159, art. 508), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se creează Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă prin reorganizarea Consiliului republican de expertiză medicală a vitalităţii, fiind succesorul de drepturi şi obligaţii ale instituţiei reorganizate.
    2. Se aprobă:
    Structura Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă, conform anexei nr. 1;
    Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă, conform anexei nr. 2;
    Instrucţiunea privind modul de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, conform anexei nr. 3.
    3. Cheltuielile aferente organizării şi asigurării activităţii Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă vor fi acoperite în limita mijloacelor bugetului de stat.
    4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
    5. Se abrogă unele hotărîri de Guvern, conform anexei nr. 4.
    6. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 1 ianuarie 2013.

    PRIM-MINISTRU                                                      Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul muncii, protecţiei
    sociale şi familiei                                                          Valentina Buliga
    Ministrul sănătăţii                                                        Andrei Usatîi

    Nr. 65. Chişinău, 23 ianuarie 2013.


Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului nr.65
din 23 ianuarie 2013

Structura
Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii
şi Capacităţii de Muncă
    1. Administraţia Consiliului
    2. Serviciul audit intern
    3. Secţia juridică şi resurse umane
    4. Secţia economico-financiară
    5. Secţia metodică şi statistică
    6. Serviciul tehnologii informaţionale
    7. Serviciul ingineresc şi auxiliar
    8. Consiliul de control şi revedere a deciziilor
    9. Consiliile specializate:
    1) Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă nr. 1 – profil oncologic
    2) Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă nr. 2 – profil ftiziopneumologie şi infecţii
    3) Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă nr. 3 – profil psihiatric
    4) Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii nr. 4 – profil pediatric
    10. Consiliile teritoriale pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă:
    1) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Bălţi
    2) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Cahul (raioanele Cahul şi Cantemir)
    3) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă  Călăraşi (raioanele Călăraşi şi Străşeni)
    4) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Cimişlia (raioanele Cimişlia şi Basarabeasca)
    5) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Ceadîr-Lunga (raioanele Ceadîr-Lunga şi Taraclia)
    6) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Comrat (raioanele Comrat şi Vulcăneşti)
    7) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Donduşeni (raioanele Donduşeni şi Ocniţa)
    8) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Drochia (raioanele Drochia şi Rîşcani)
    9) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Edineţ (raioanele Edineţ şi Briceni)
    10) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Făleşti (raioanele Făleşti şi Glodeni)
    11) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Hînceşti (raioanele Hînceşti şi Leova)
    12) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Orhei (raioanele Orhei şi Criuleni)
    13) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Şoldăneşti (raioanele Şoldăneşti şi Rezina)
    14) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Ungheni (raioanele Ungheni şi Nisporeni)
    15) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Sîngerei (raioanele Sîngerei şi Teleneşti)
    16) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Ştefan-Vodă (raioanele Ştefan-Vodă şi Căuşeni)
    17) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă Soroca (raioanele Soroca şi  Floreşti)
    18) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă sect. Botanica, mun. Chişinău
    19) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă sect. Buiucani, mun. Chişinău
    20) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă sect. Ciocana, mun. Chişinău (sect. Ciocana, mun. Chişinău, şi raionul Ialoveni)
    21) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă sect. Centru, mun. Chişinău (sect. Centru, mun. Chişinău, şi raionul Anenii Noi)
    22) Consiliul teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă sect. Rîşcani, mun. Chişinău (sect. Rîşcani, mun.Chişinău, şi raionul Dubăsari)

Anexa nr. 2
la Hotărîrea Guvernului nr.65
din 23 ianuarie 2013

Regulament
privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional
pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă
I. Dispoziţii generale
    1. Prezentul Regulament stabileşte modul de organizare şi funcţionare a Consiliului Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă (în continuare – Consiliu).
    2. Consiliul este instituţie de stat, subordonată Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, abilitată cu funcţii plenipotenţiare în domeniul determinării dizabilităţii şi capacităţii de muncă.
    Efectivul-limită al Consiliului este de 230  de unităţi, cu un fond anual de retribuire a muncii conform legislaţiei în vigoare.
    Schemele de încadrare ale Consiliului se aprobă de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, în limita efectivului aprobat prin prezenta hotărîre.
    Consiliul este persoană juridică, dispune de ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova şi cu denumirea sa, precum şi de conturi trezoreriale.
    3. Consiliul îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, decretele Preşedintelui Republicii Moldova, legile, hotărîrile Parlamentului, ordonanţele, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, alte acte normative, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, precum şi cu prevederile prezentului Regulament.
    Pentru realizarea obiectivelor politicii statului în domeniul de competenţă, în subordinea Consiliului funcţionează consilii specializate şi consilii teritoriale pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă (în continuare – consilii specializate şi consilii teritoriale), fără personalitate juridică.
II. Misiunea, funcţiile, atribuţiile şi drepturile
de bază ale Consiliului
    4. Consiliul are misiunea de a asigura realizarea prevederilor actelor normative în vigoare privind determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă, avînd ca obiective finale incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi.
    5. În vederea realizării misiunii sale, Consiliului îi revin următoarele funcţii de bază:
    1) implementarea legislaţiei în domeniul determinării dizabilităţii şi capacităţii de muncă, precum şi asistenţei medicale şi sociale, în limita competenţelor funcţionale stabilite de prezentul Regulament;
    2) asigurarea, în condiţiile legislaţiei în vigoare, a modului de organizare şi funcţionare a sistemului de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, precum şi îmbunătăţirea calităţii acestuia;
    3) expertizarea şi reexpertizarea cetăţenilor pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă;
    4) planificarea strategică, analiza, monitorizarea şi evaluarea politicilor implementate şi a procesului de activitate;
    5) conlucrarea cu instituţiile medico-sanitare, structurile teritoriale de asistenţă socială, asigurări sociale, ocuparea forţei de muncă şi din domeniul educaţiei în scopul acumulării de informaţii despre persoanele trimise pentru expertizare sau reexpertizare, în vederea asigurării investigării complexe şi calitative;
    6) informarea cetăţenilor despre drepturile lor la determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă şi despre criteriile de bază.
    6. Consiliul are următoarele atribuţii:
    1) asigură expertizarea şi reexpertizarea cetăţenilor pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă conform criteriilor medicale şi sociale de bază, cu întocmirea raportului de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă (în continuare – Raport);
    2) stabileşte circumstanţele/cauza dizabilităţii şi perioada pentru care a fost determinată dizabilitatea şi capacitatea de muncă;
    3) stabileşte recomandările generale privind necesităţile persoanei cu dizabilităţi;
    4) asigură evidenţa electronică şi pe suport de hîrtie a persoanelor expertizate şi efectuează schimbul de date, informaţii cu alte autorităţi publice, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi acordurilor semnate între părţi;
    5) întocmeşte trimestrial, semestrial şi anual rapoarte de activitate şi statistice, care sînt plasate şi pe pagina electronică a Consiliului;
    6) întocmeşte şi eliberează certificatul privind gradul de dizabilitate şi capacitatea de muncă, precum şi programul individual de reabilitare şi incluziune socială;
    7) supraveghează, dirijează şi coordonează activitatea consiliilor specializate, a celor teritoriale şi a Consiliului de control şi revedere a deciziilor;
    8) reprezintă interesele instituţiei în relaţiile cu alte instituţii;
    9) aprobă prelungirea certificatului de concediu medical, în cazul tratamentului de durată, în baza fişei de trimitere la expertizare a instituţiei medico-sanitare (formularul F-088/e), în conformitate cu actele normative în vigoare;
    10) asigură analiza cauzelor dizabilităţii primare şi recomandă măsuri de prevenire a dizabilităţii;
    11) asigură buna activitate a instituţiei, planificarea bugetară şi evidenţa contabilă;
    12) asigură controlul asupra folosirii eficiente a mijloacelor bugetului de stat şi a mijloacelor speciale pentru funcţionarea regulamentară a Consiliului şi a subdiviziunilor lui, precum şi asupra utilizării raţionale a bunurilor proprietate publică aflate în gestiune, în corespundere cu legislaţia în vigoare.
    7. Consiliul este învestit cu următoarele drepturi:
    1) să realizeze, în modul stabilit de legislaţie, acţiuni în vederea exercitării atribuţiilor sale;
    2) să solicite, în limitele competenţelor, de la autorităţile publice, instituţiile medicale şi sociale, precum şi de la alte întreprinderi, instituţii şi organizaţii, informaţiile şi documentele necesare pentru buna desfăşurare a activităţii sale;
    3) să antreneze, prin acord mutual, reprezentanţi ai autorităţilor publice, instituţiilor medicale şi sociale, precum şi ai întreprinderilor, organizaţiilor şi altor instituţii în examinarea şi soluţionarea problemelor ce ţin de competenţa sa funcţională;
    4) să reprezinte Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei în relaţiile cu alte autorităţi şi instituţii în sferele sale de competenţă;
    5) să controleze activitatea consiliilor specializate şi a celor teritoriale, să aprobe şi să întreprindă măsurile ce se impun pentru lichidarea neajunsurilor depistate;
    6) să elaboreze propuneri privind activitatea Consiliului şi a structurilor sale teritoriale;
    7) să emită, în limitele competenţelor atribuite prin lege, instrucţiuni şi indicaţii metodice;
    8) să antreneze, la necesitate, în modul stabilit, experţi şi alţi specialişti din ţară şi din străinătate în vederea realizării sarcinilor şi funcţiilor ce decurg din legislaţia în vigoare şi din prezentul Regulament;
    9) să organizeze şi să participe la pregătirea conferinţelor ştiinţifico-practice în domeniu;
    10) să conlucreze cu instituţiile medico-sanitare, structurile teritoriale de asistenţă socială, asigurări sociale, ocuparea forţei de muncă şi din domeniul educaţiei  în scopul acumulării de informaţii despre persoanele trimise pentru expertizare sau reexpertizare, în vederea asigurării investigării complexe şi calitative;
    11) să transmită cazurile de recurs pentru examinare, în modul stabilit, la Comisia de litigii  de pe lîngă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei;
    12) să prezinte Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei propuneri de perfecţionare a legislaţiei pe chestiunile ce ţin de competenţa sa.
Consiliul dispune, în conformitate cu legislaţia în vigoare, şi de alte drepturi necesare realizării funcţiilor şi atribuţiilor sale.
III. Atribuţiile specifice ale conducerii
şi subdiviziunilor Consiliului
    8. Consiliul este condus de un director general, numit în şi eliberat din funcţie prin ordinul ministrului muncii, protecţiei sociale şi familiei.
    Directorul general:
    1) organizează şi conduce activitatea Consiliului şi a structurilor sale teritoriale, poartă răspundere juridică pentru realizarea sarcinilor încredinţate, pentru utilizarea raţională a mijloacelor bugetare şi a resurselor umane, precum şi pentru supravegherea activităţii financiar-economice a instituţiei;
    2) asigură executarea legilor, decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, hotărîrilor Parlamentului, ordonanţelor, hotărîrilor şi dispoziţiilor Guvernului, tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, îndeplinirea funcţiilor şi atribuţiilor ce decurg din prevederile prezentului Regulament şi din alte acte normative;
    3) delimitează sarcinile, atribuţiile şi aprobă responsabilităţile vicedirectorilor, conducătorilor subdiviziunilor şi ale angajaţilor;
    4) organizează şi prezidează şedinţele;
    5) numeşte în funcţie, angajează şi concediază, modifică, suspendă, încetează raporturile de muncă, în condiţiile legii, ale angajaţilor Consiliului;
    6) elaborează, modifică, în cadrul efectivului-limită şi al structurii aprobate de Guvern, schema de încadrare a personalului, prezentînd-o spre aprobare conducerii Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei;
    7) aprobă regulamentele şi instrucţiunile interne;
    8) emite ordine şi dispoziţii, verifică executarea lor;
    9) în limitele atribuţiilor sale, reprezintă Consiliul în relaţiile cu persoanele juridice şi fizice din ţară, încheie şi realizează acorduri, semnează documente financiare şi de altă natură;
    10) exercită şi alte împuterniciri atribuite prin lege.
    Directorul general este asistat de doi directori adjuncţi, numiţi în funcţie şi eliberaţi din funcţie prin ordinul ministrului muncii, protecţiei sociale şi familiei, la propunerea directorului general. Directorii adjuncţi se subordonează nemijlocit directorului general şi organizează activitatea în cadrul Consiliului, în limitele împuternicirilor ce le sînt atribuite.
    În lipsa directorului general, funcţiile acestuia sînt exercitate de directorul adjunct desemnat de directorul general.
    Directorii adjuncţi, în limitele împuternicirilor atribuite, poartă răspundere juridică pentru deciziile luate şi pentru activitatea Consiliului din domeniul respectiv.
    9. Serviciul audit intern este instituit în subordinea directă a directorului general al Consiliului şi raportează direct acestuia.
    Serviciul audit intern are următoarele atribuţii:
    1) organizează activitatea serviciului audit intern;
    2) elaborează şi înaintează spre aprobare directorului general al Consiliului proiectele Cartei de audit intern şi, în caz de necesitate, ale instrucţiunilor proprii de aplicare a Normelor metodologice pentru implementarea auditului intern în cadrul Consiliului, ţinînd cont de specificul activităţii;
    3) elaborează şi înaintează spre aprobare directorului general al Consiliului planul strategic şi planul anual al activităţii de audit intern;
    4) remite Direcţiei de armonizare a sistemului de control financiar public intern din cadrul Ministerului Finanţelor copiile planului strategic şi planului anual al activităţii de audit intern;
    5) informează periodic, dar nu mai rar decît o dată în trimestru, directorul general al Consiliului privind rezultatele activităţii de audit;
    6) elaborează şi prezintă rapoarte privind rezultatele activităţii de audit intern Direcţiei de armonizare a sistemului de control financiar public intern din cadrul Ministerului Finanţelor;
    7) informează directorul general al Consiliului despre cele mai noi tendinţe şi practici de succes în domeniul auditului intern şi propune măsuri de aliniere la acestea;
    8) în comun cu directorul general al Consiliului, stabileşte obiectivele misiunii de audit intern şi determină aria de aplicabilitate a acesteia;
    9) revizuieşte şi aprobă programul de lucru al misiunii de audit intern;
    10) elaborează proiectele rapoartelor de audit intern şi documentele de lucru;
    11) instituie un mecanism de monitorizare a implementării recomandărilor;
    12) stabileşte reguli privind protejarea şi păstrarea dosarelor misiunilor de audit intern, precum şi transmiterea acestora către utilizatorii interni sau externi;
    13) informează imediat, printr-o notă informativă, directorul general al Consiliului despre suspiciunile existente privind comiterea de fraude;
    14) efectuează auditul achiziţiilor publice.
    10. Secţia juridică şi resurse umane are următoarele atribuţii:
    1) asigură asistenţa juridică a activităţii Consiliului;
    2) înaintează propuneri pentru elaborarea proiectelor de acte normative, regulamente şi instrucţiuni ce ţin de competenţa Consiliului;
    3) reprezintă, în modul stabilit, interesele Consiliului în instanţele judecătoreşti şi în alte organe;
    4) acordă consiliilor specializate şi celor teritoriale asistenţă juridică, în limita competenţei;
    5) la indicaţia directorului general, întocmeşte, în baza legislaţiei din domeniu, documentaţia privind angajarea şi integrarea noilor angajaţi, evaluarea, remunerarea, dezvoltarea profesională, avansarea în gradul de calificare, promovarea în funcţie etc.;
    6) monitorizează condiţiile de muncă ale personalului, elaborînd, după caz, propuneri de îmbunătăţire a lor;
    7) consultă colaboratorii Consiliului în probleme ce ţin de aplicarea legislaţiei muncii, de procedurile de personal, relaţiile de muncă;
    8) în comun cu conducerea Consiliului şi şefii de consilii, identifică necesităţile de instruire a personalului, planifică procesul de instruire, ţine evidenţa datelor referitoare la instruirea personalului;
    9) elaborează şi înaintează directorului general proiecte de decizii şi perfectează documentele necesare cu privire la sancţionarea, motivarea şi stimularea personalului, transferarea şi eliberarea lor din funcţie, acordarea concediilor, deplasările de serviciu, stagiile profesionale, îmbunătăţirea relaţiilor de muncă, întocmirea statelor de personal;
    10) ţine evidenţa personalului, întocmeşte dosarele personale, completează carnetele de muncă, eliberează şi gestionează legitimaţiile, eliberează, la solicitarea colaboratorilor, certificate cu privire la datele lor personale;
    11) asigură evidenţa/înregistrarea documentaţiei din cadrul Consiliului;
    12) pregăteşte şi predă în arhivă materialele ce ţin de activitatea secţiei;
    13) asigură organizarea procedurilor de achiziţii publice.
    11. Secţia economico-financiară are următoarele atribuţii:
    1) planifică indicii bugetari şi asigură evidenţa contabilă;
    2) în comun cu administraţia, elaborează planurile generale de finanţare şi schema de încadrare;
    3) întocmeşte, conform legislaţiei, rapoarte de generalizare şi dări de seamă privind activitatea economico-financiară;
    4) asigură procedurile de retribuţie a muncii angajaţilor;
    5) elaborează prognosticurile social-economice şi asigură coordonarea indicilor bugetari cu planurile elaborate;
    6) în comun cu membrii grupului de lucru, asigură organizarea procedurilor de achiziţii publice pentru necesităţile Consiliului;
    7) asigură respectarea strictă a disciplinei de casă, de decontare, a cheltuielilor conform destinaţiei;
    8) asigură respectarea disciplinei financiare şi economice, efectuarea calitativă şi la timp a inventarierii valorilor materiale, folosirea raţionale şi eficiente a mijloacelor bugetare şi speciale.
    12. Secţia metodică şi statistică are următoarele atribuţii:
    1) asigură colaborarea cu consiliile teritoriale, alte autorităţi publice şi mijloacele de informare;
    2) asigură organizarea audienţei cetăţenilor;
    3) asigură pregătirea şi organizarea şedinţelor, inclusiv a celor de raportare a activităţii Consiliului;
    4) efectuează analiza activităţii Consiliului şi asigură întocmirea rapoartelor trimestriale, semestriale şi anuale de activitate;
    5) asigură controlul asupra executării depline şi în termen a planurilor de activitate şi raportează conducerii Consiliului despre realizări şi probleme;
    6) efectuează prelucrarea datelor statistice;
    7) organizează şi acordă consultaţii metodice şi practice angajaţilor;
    8) elaborează şi perfectează criteriile de stabilire şi evaluare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, precum şi ghiduri, îndrumare metodice pentru implementarea lor, înaintează propuneri pentru îmbunătăţirea lor;
    9) îndeplineşte şi alte sarcini înaintate de administraţie.
    13. Serviciul tehnologii informaţionale are următoarele atribuţii:
    1) asigură buna funcţionare a sistemului informaţional, a paginii electronice şi a echipamentului tehnic din dotare;
    2) oferă asistenţă utilizatorilor pentru folosirea sistemelor software;
    3) efectuează prelucrarea datelor din sistemul informaţional;
    4) asigură dezvoltarea continuă a sistemelor informaţionale;
    5) elaborează cerinţe funcţionale şi tehnice pentru funcţionarea neîntreruptă a sistemului informaţional;
    6) asigură şi elaborează noi proiecte de prelucrare a datelor, conform cerinţelor înaintate de administraţia Consiliului;
    7) asigură efectuarea schimbului de date şi informaţii cu alte autorităţi publice, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi acordurilor semnate între părţi.
    14. Serviciul ingineresc şi auxiliar are următoarele atribuţii:
    1) asigură evidenţa şi întreţinerea bunurilor, mobilierului, echipamentului, precum şi buna funcţionare a tehnicii şi transportului din dotare;
    2) asigură menţinerea condiţiilor igienico-sanitare în încăperi.
    15. Consiliul de control şi revedere a deciziilor este compus din medici-experţi, dintre care unul este numit, în coordonare cu ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei, şef de consiliu, precum şi un asistent social şi un psihopedagog. Consiliul  de control şi revedere a deciziilor dispune de ştampilă cu Stema de Stat şi activează în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, prezentul Regulament, Instrucţiunea şi criteriile pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă.
    Consiliul de control şi revedere a deciziilor are următoarele atribuţii:
    1) expertizează şi reexpertizează persoanele în cazuri dificile, la solicitarea consiliilor specializate şi a celor teritoriale;
    2) reexpertizează persoanele care au contestat deciziile consiliilor specializate şi ale celor teritoriale, ca măsură de control al temeiniciei acestor decizii;
    3) stabileşte circumstanţele/cauza dizabilităţii şi perioada pentru care a fost determinată dizabilitatea;
    4) după caz, revizuieşte şi modifică decizia consiliilor specializate şi a celor teritoriale, la trimiterea în mod de recurs, control şi consultativ;
    5) stabileşte recomandări generale privind activităţile şi serviciile de care persoana cu dizabilităţi are nevoie în procesul de incluziune socială;
    6) asigură evidenţa electronică şi pe suport de hîrtie a persoanelor expertizate/reexpertizate;
    7) întocmeşte şi eliberează certificatul privind gradul de dizabilitate şi capacitatea de muncă, precum şi programul individual de reabilitare şi incluziune socială;
    8) întocmeşte dări de seamă trimestriale, semestriale şi anuale privind activitatea desfăşurată;
    9) selectiv, ca măsură de control, verifică corectitudinea întocmirii documentaţiei pe baza căreia a fost stabilită dizabilitatea de către consiliile specializate şi cele teritoriale;
    10) evaluează şi efectuează controlul activităţii consiliilor specializate şi a celor teritoriale, cu aprecierea calităţii expertizei efectuate şi acordarea suportului consultativ-metodic necesar;
    11) supune analizei şi ţine evidenţa cazurilor de divergenţe;
    12) aprobă prelungirea certificatului de concediu medical, în cazul tratamentului de durată, conform fişei de trimitere a Consiliului medical consultativ al instituţiei medico-sanitare, în conformitate cu actele normative în vigoare;
    13) studiază cauzele şi incidenţa dizabilităţii şi propune măsuri de îmbunătăţire a situaţiei;
    14) studiază metodele şi principiile avansate în domeniu şi acordă suport consultativ-metodic în implementarea lor;
    15) elaborează şi perfectează criteriile de stabilire şi evaluare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, precum şi ghiduri, îndrumare metodice pentru implementarea lor;
    16) contribuie activ la ridicarea continuă a nivelului de calificare a personalului în domeniu;
    17) examinează cazurile prezentate de Casa Naţională de Asigurări Sociale, în conformitate cu acordurile bilaterale în domeniul securităţii sociale;
    18) oferă asistenţă consultativă şi metodică instituţiilor medico-sanitare şi celor din domeniile social, al muncii şi educaţional privind organizarea activităţii în procesul de trimitere a persoanelor la expertiză şi eliberarea certificatelor de concediu medical de durată.
    16. Consiliile specializate pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă sînt compuse din medici-experţi, dintre care unul, de profil corespunzător,  este numit, în coordonare cu ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei, şef de consiliu, precum şi asistenţi sociali, psihopedagogi, personal medical mediu şi inferior, personal auxiliar. Consiliile specializate dispun de ştampilă cu Stema de Stat şi activează în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, prezentul Regulament, Instrucţiunea şi criteriile pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă.
    Consiliile specializate au următoarele atribuţii:
    1) efectuează expertizarea şi reexpertizarea pacienţilor de profil din teritoriu (cu excepţia copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani) şi a celor din cadrul instituţiilor medicale specializate (Institutul de Ftiziopneumologie, Institutul Oncologic, Spitalul Clinic de Psihiatrie). Expertizarea şi reexpertizarea copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani din mun. Chişinău, din raza de deservire a consiliilor teritoriale din mun. Chişinău şi din cadrul Institutului de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului se efectuează de către Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii nr. 4 – profil pediatric;
    2) examinează rapoartele, transmise de consiliile teritoriale, ale pacienţilor de profil (cu excepţia copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani), care din motive obiective (netransportabili) nu se pot prezenta pentru expertizare sau reexpertizare. Toate rapoartele de expertizare a copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani transmise de consiliile teritoriale sînt examinate de Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii nr. 4 – profil pediatric;
    3) informează Consiliul de control şi revizuire a deciziilor despre cazurile  dificile sau suspecte; 
    4) programează persoanele care contestă deciziile în mod de recurs, în mod consultativ şi de control pentru a fi examinate în cadrul Consiliului de control şi revizuire a deciziilor; 
    5) stabilesc circumstanţele/cauza dizabilităţii şi perioada pentru care este determinată dizabilitatea şi capacitatea de muncă;
    6) stabilesc recomandări generale privind activităţile şi serviciile de care persoana cu dizabilităţi are nevoie în procesul de incluziune socială;
    7) asigură evidenţa electronică şi pe suport de hîrtie a persoanelor expertizate/reexpertizate;
    8) întocmesc şi eliberează certificatul privind gradul de dizabilitate şi capacitate de muncă, precum şi programul individual de reabilitare şi incluziune socială;
    9) întocmesc şi prezintă dări de seamă trimestriale, semestriale şi anuale privind activitatea desfăşurată, verificîndu-le în comun cu consiliile teritoriale (conform formularelor aprobate);
    10) studiază cauzele şi incidenţa dizabilităţii şi propun măsuri de îmbunătăţire a situaţiei;
    11) aprobă prelungirea certificatului de concediu medical, în cazul tratamentului de durată, în baza fişei de trimitere la expertizare a instituţiei medico-sanitare (formularul F-088/e), în conformitate cu actele normative în vigoare;
    12) studiază metodele şi principiile avansate din domeniu şi acordă suport consultativ-metodic consiliilor teritoriale în implementarea lor;
    13) elaborează şi perfectează criteriile (de profil) de stabilire şi evaluare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, precum şi ghidurile, îndrumarele metodice pentru implementarea lor;
    14) contribuie activ la ridicarea continuă a nivelului de calificare a personalului în domeniu;
    15) oferă asistenţă consultativă şi metodică instituţiilor medico-sanitare şi celor din domeniile social, al muncii şi educaţional privind organizarea activităţii în procesul de trimitere a persoanelor la expertiză şi eliberarea certificatelor de concediu medical de durată, conform actelor normative în vigoare.
    17. Consiliile teritoriale pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă reprezintă structurile principale în domeniu la nivel teritorial. În componenţa fiecărui consiliu activează medici experţi de diferite profiluri, dintre care  unul este numit, în coordonare cu ministrul muncii, protecţiei sociale şi familiei, şef de consiliu, precum şi asistenţi sociali, psihopedagogi, personal medical mediu şi inferior, personal auxiliar. În cazurile dificile, consiliile teritoriale au dreptul să  invite medici-experţi consultanţi, care sînt remuneraţi conform legislaţiei în vigoare.
    Consiliile teritoriale dispun de ştampilă cu Stema de Stat şi activează în strictă conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, prezentul Regulament, Instrucţiunea şi criteriile pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă.
    Consiliile teritoriale au următoarele atribuţii:
    1) asigură expertizarea şi reexpertizarea cetăţenilor din teritoriul atribuit (cu excepţia copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani din mun. Chişinău şi din raza de deservire a consiliilor teritoriale din mun. Chişinău), pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă conform atribuţiilor stabilite;
    2) stabilesc circumstanţele/cauza dizabilităţii şi perioada pentru care a fost determinată dizabilitatea;
    3) stabilesc recomandări generale privind activităţile şi serviciile de care persoana cu dizabilităţi are nevoie în procesul de incluziune socială;
    4) asigură evidenţa electronică şi pe suport de hîrtie a persoanelor expertizate/reexpertizate;
    5) întocmesc şi eliberează certificatul privind gradul de dizabilitate şi programul individual de reabilitare şi incluziune socială;
    6) întocmesc dări de seamă trimestriale, semestriale şi anuale privind activitatea desfăşurată;
    7) aprobă prelungirea certificatului de concediu medical, în cazul tratamentului de durată, în baza fişei de trimitere la expertizare a instituţiei medico-sanitare (formularul F-088/e), în conformitate cu actele normative în vigoare;
    8) după caz, trimit persoanele pentru expertizare la Consiliul de control şi revedere a deciziilor în mod de recurs, control şi consultativ;
    9) analizează divergenţele dintre deciziile consiliului teritorial şi Consiliului de control şi revedere a deciziilor, consiliilor specializate şi întreprind măsuri pentru excluderea cazurilor de stabilire incorectă a dizabilităţii;
    10) analizează cauzele dizabilităţii primare şi recomandă măsuri de prevenire a dizabilităţii;
    11) conlucrează cu instituţiile medico-sanitare şi cele din domeniile social, al muncii şi educaţional privind organizarea activităţii în procesul de trimitere a persoanelor la expertiză şi eliberarea certificatelor de concediu medical de durată, conform actelor normative în vigoare;
    12) analizează cazurile de divergenţe între consiliile medicale consultative din instituţiile medico-sanitare şi consiliile teritoriale;
    13) prezintă la consiliul specializat rapoartele privind expertizarea pacienţilor de profil oncologic, psihiatric, ftiziopneumologic/infecţii, care din motive obiective (netransportabili) nu se pot prezenta pentru expertizare sau reexpertizare la consiliul specializat. În cazul copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani, toate rapoartele de expertizare/reexpertizare se transmit spre examinare Consiliului specializat pentru determinarea dizabilităţii nr. 4 – profil pediatric;
    14) participă la familiarizarea populaţiei din teritoriu şi a autorităţilor administraţiei publice locale cu situaţia la compartimentul determinării dizabilităţii şi propune măsuri de îmbunătăţire a acesteia.
    Consiliile teritoriale conlucrează activ cu instituţiile medico-sanitare şi cele din domeniile social, al muncii şi educaţional în scopul îmbunătăţirii procesului de determinare a dizabilităţii şi intensificării măsurilor de incluziune socială a persoanelor cu dizabilităţi.
IV. Organizarea activităţii Consiliului
    18. Expertizarea şi reexpertizarea persoanelor de către consiliile teritoriale se efectuează în baza formularelor şi documentelor specificate în Instrucţiunea privind modul de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, iar în cazul tratamentului de durată, expertizarea persoanelor se efectuează de către consiliile specializate în cadrul instituţiilor medicale specializate de profil (Institutul de Ftiziopulmonologie, Institutul Oncologic, Spitalul Clinic de Psihiatrie şi Institutul de Cercetări Ştiinţifice în domeniul Ocrotirii Sănătăţii Mamei şi Copilului). Expertizarea şi reexpertizarea copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani din mun. Chişinău şi din raza de deservire a consiliilor teritoriale din mun. Chişinău se efectuează de Consiliul specializat pentru determinarea dizabilităţii nr. 4 – profil pediatric. Instituţiile medicale specializate de profil vor asigura consiliile specializate cu spaţii corespunzătoare pentru desfăşurarea activităţii, în condiţiile prevăzute de legislaţia în vigoare.
    19. Dacă persoana nu se poate prezenta la şedinţa consiliilor teritoriale din motive de sănătate (confirmate prin Concluzia medicală a instituţiei medico-sanitare), expertiza se efectuează la domiciliu, la instituţiile medicale şi sociale.
    20. În cazul persoanelor grave (imobilizate la pat), expertizarea/reexpertizarea poate fi efectuată şi în lipsa lor, în baza unei cereri în formă scrisă a persoanei sau a reprezentantului său legal.
    21. Consiliile specializate şi cele teritoriale se convoacă în şedinţe şi, după analiza rezultatelor expertizării/reexpertizării, iau decizia corespunzătoare. Datele examinării, expertizării/reexpertizării şi deciziile luate se înregistrează în raportul de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, în registrul şedinţelor şi în baza de date electronică, primele două fiind semnate de şeful şi membrii consiliului respectiv şi autentificate prin ştampila cu Stema de Stat. În cazul în care unul dintre membrii consiliului nu acceptă decizia comună, opinia lui separată se consemnează în raport. În cazul parităţii voturilor membrilor consiliului, votul şefului de consiliu este decisiv.
    22. Rezultatele expertizării/reexpertizării persoanei şi decizia finală privind stabilirea dizabilităţii şi capacităţii de muncă se înscriu în certificatul privind gradul de dizabilitate şi capacitate de muncă, semnat de şeful consiliului şi autentificat prin ştampila cu Stema de Stat.
    23. Pornind de la gradul de dizabilitate, gravitatea deficienţelor funcţionale individuale cauzate de afecţiuni, deficienţe, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vîrstei la copii şi solicitarea socioprofesională (păstrarea capacităţii de muncă) la adulţi, consiliile specializate şi cele teritoriale stabilesc şi prescriu obligatoriu, în programul individual de reabilitare şi incluziune socială, recomandări generale privind necesităţile persoanei cu dizabilităţi, sub formă de activităţi şi servicii din domeniile medical, social, educaţional şi profesional, de care persoana are nevoie în procesul de incluziune socială.
V. Cerinţe faţă de angajaţi şi perfecţionarea cadrelor
    24. În cadrul Consiliului şi consiliilor teritoriale activează personal medical şi personal din domeniul asistenţei sociale şi/sau educaţionale, care corespunde următoarelor criterii:
    1) vechimea în muncă de cel puţin 7 ani la specialitatea de profil – pentru Consiliul de control şi revedere a deciziilor şi de cel puţin 5 ani la specialitatea de profil – pentru consiliile specializate şi consiliile teritoriale;
    2) categoria superioară sau I de calificare – pentru Consiliul de control şi revedere a deciziilor şi categoria superioară, I sau II – pentru consiliile specializate şi consiliile teritoriale;
    3) cunoaşterea legislaţiei în domeniu şi a limbii de stat;
    4) cunoaşterea practicilor pozitive din domeniu;
    5) abilităţi de operare la calculator: Word, Excel, PowerPoint, Internet.
    25. Perfecţionarea cadrelor care activează în cadrul Consiliului şi consiliilor teritoriale se organizează în cadrul instituţiilor superioare de învăţămînt, bazelor clinice, prin cursuri de instruire şi perfecţionare, conform programelor de instruire stabilite şi organizate, după caz, de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei.
    26. Consiliul serveşte drept instituţie specializată şi bază clinică pentru instruirea continuă a personalului medical şi personalului din domeniul asistenţei sociale şi/sau educaţionale în domeniul determinării dizabilităţii şi capacităţii de muncă.
    27. Atestarea personalului medical şi a personalului din domeniul asistenţei sociale şi/sau educaţionale care activează în Consiliu se efectuează în cadrul comisiilor instituite, după caz, de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei.
VI. Documentaţia şi rapoartele
de activitate ale Consiliului
    28. În activitatea sa Consiliul utilizează formularele întocmite şi prezentate de instituţiile medicale, de asigurări şi asistenţă socială, de ocupare în cîmpul muncii, educaţionale şi de reabilitare şi întocmeşte formulare proprii, inclusiv de evidenţă statistică medicală, socială şi educaţională, aprobate, după caz, de Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Educaţiei şi Biroul Naţional de Statistică.
    29. Consiliul prezintă trimestrial, semestrial, anual şi după necesitate, în modul stabilit, rapoarte de activitate şi statistice privind activitatea desfăşurată.
VII. Dispoziţii finale
    30. Directorul general supraveghează, conform legislaţiei în vigoare, organizarea activităţii Consiliului, precum şi calitatea procesului de expertizare/reexpertizare  a persoanelor în vederea determinării dizabilităţii şi capacităţii de muncă.
    31. Persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul Consiliului (directorii adjuncţi, şefii de secţii şi servicii, şeful Consiliului de control şi revedere a deciziilor, şefii consiliilor specializate şi ai celor teritoriale) sînt responsabile, conform legislaţiei în vigoare, pentru:
    1) executarea atribuţiilor conform fişei postului;
    2) calitatea şi corectitudinea întocmirii documentaţiei, precum şi pentru acumularea, evidenţa, păstrarea, utilizarea şi eliberarea documentelor de strictă evidenţă şi acelor care fac parte din fondul arhivistic, în limitele competenţelor.
    32. Persoanele vinovate de luarea unor decizii greşite sau de falsificarea formularelor, certificatelor sau a altor documente poartă răspundere conform legislaţiei în vigoare.

Anexa nr. 3
la Hotărîrea Guvernului nr.65
din 23 ianuarie 2013

Instrucţiunea
privind modul de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă
I. Dispoziţii generale
    1. Prezenta Instrucţiune stabileşte modalitatea şi condiţiile de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă a cetăţenilor.
    2. Recunoaşterea unei persoane ca fiind cu dizabilităţi se efectuează de către Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă (în continuare – Consiliu) sau structurile sale teritoriale, în baza criteriilor aprobate de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei (în cazul copiilor), şi include evaluarea complexă a stării de sănătate a persoanei şi a gravităţii deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vîrstei, în cazul copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani, şi solicitarea socioprofesională (păstrarea capacităţii de muncă), în cazul adulţilor în vîrstă aptă de muncă.
    3. În sensul prezentei Instrucţiuni, noţiunile utilizate semnifică următoarele:
    persoană cu dizabilităţi – persoană cu deficienţe fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale, deficienţe care, în interacţiune cu diverse bariere/obstacole, pot îngrădi participarea ei deplină şi eficientă la viaţa societăţii în condiţii de egalitate cu celelalte persoane;
    dizabilitate – termen generic pentru afectări/deficienţe, limitări de activitate şi restricţii de participare, care denotă aspectele negative ale interacţiunii dintre individ (care are o problemă de sănătate) şi factorii contextuali în care se regăseşte (factorii de mediu şi cei personali);
    capacitate de muncă – raportul dintre posibilităţile biologice individuale şi solicitarea profesională; este determinată de abilităţile fizice şi intelectuale, precum şi de nivelul de integrare socioprofesională, care ţine de pregătire şi de experienţă;
    program individual de reabilitare şi incluziune socială – document elaborat de Consiliu sau de structurile sale teritoriale, în care sînt stabilite recomandările generale privind activităţile şi serviciile de care persoana cu dizabilităţi are nevoie în procesul de incluziune socială;
    reabilitare medicală – complex de măsuri din domeniul medical, acordate la toate etapele de asistenţă medicală (primară, secundară şi terţiară) persoanelor cu disfuncţionalităţi şi dizabilităţi, orientate spre menţinerea sănătăţii şi a calităţii vieţii persoanelor în cauză, spre prevenirea apariţiei sau reducerea dizabilităţilor prin aplicarea coordonată şi combinată a diverselor metode de recuperare medicală, funcţională şi psihică;
    reabilitare profesională – complex de măsuri medicale, profesionale, sociale şi pedagogice orientate spre recuperarea sau compensarea funcţiilor dereglate ale organismului şi capacităţii de muncă a persoanei cu dizabilităţi care, din cauza stării de sănătate în interacţiune cu diverse obstacole, nu îşi poate desfăşura activitatea de muncă conform calificării.
    4. În procesul de lucru, Consiliul şi structurile sale teritoriale asigură comunicarea cu persoanele supuse expertizării/reexpertizării şi informarea lor într-un mod accesibil.
II. Modalitatea de adresare pentru determinarea
dizabilităţii şi capacităţii de muncă

    5. Persoanele, inclusiv copiii în vîrstă de pînă la 18 ani, sînt trimise spre expertizare sau reexpertizare în cadrul consiliilor teritoriale sau consiliilor specializate pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă de către instituţia medico-sanitară, prin fişa de trimitere (formularul F-088/e), aprobat de Ministerul Sănătăţii, în care sînt indicate datele despre starea sănătăţii persoanei supuse expertizării, reflectînd gradul de reducere a funcţionalităţii organelor, sistemelor de organe şi a întregului organism, precum şi rezultatele măsurilor de tratament şi reabilitare. La fişa de trimitere se anexează următoarele documente:
    1) actele de studii, alte documente ce atestă instruiri, calificări, recalificări;
    2) formularul nr. 3 din anexa la prezenta Instrucţiune, completat şi eliberat de instituţia în care persoana este angajată, care conţine caracteristica persoanei şi a funcţiei deţinute, condiţiile de la locul de muncă, funcţiile vacante din cadrul instituţiei şi cerinţele faţă de acestea – în cazul persoanelor angajate în cîmpul muncii;
    3) formularul nr. 4 din anexa la prezenta Instrucţiune, completat şi eliberat, după caz,  de serviciul de intervenţie timpurie, de serviciul asistenţă psihopedagogică, de instituţia preşcolară sau de instituţia de învăţămînt, care conţine date privind starea sănătăţii persoanei, caracteristica persoanei şi a condiţiilor ei de studii, alte circumstanţe ale procesului instructiv-educativ – în cazul nou-născuţilor, al preşcolarilor, al elevilor şi al studenţilor;
    4) formularul nr. 5 din anexa la prezenta Instrucţiune, completat şi eliberat de structurile teritoriale de asistenţă socială, de asigurări sociale, de ocupare a forţei de muncă privind prestaţiile şi serviciile sociale de care persoana beneficiază – în cazul persoanelor aflate în evidenţa structurilor menţionate, care se prezintă la expertiză pentru prima dată sau în mod repetat (reexpertizare). În cazul existenţei accesului la sistemele informaţionale ale structurilor menţionate, Consiliul şi structurile sale teritoriale vor accesa datele necesare în mod electronic.
    6. Întocmirea şi eliberarea formularelor menţionate se efectuează în decurs de 3 zile lucrătoare de către instituţiile respective, la adresarea în scris a solicitanţilor.
    7. Persoanele fără viză de reşedinţă sînt primite pentru expertizare sau reexpertizare de către Consiliu sau structurile sale în baza documentelor specificate la punctul 5 din prezenta Instrucţiune şi a certificatului eliberat de autorităţile publice locale, care confirmă domiciliul persoanelor.
    8. Determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă a cetăţenilor Republicii Moldova locuitori ai raioanelor din stînga Nistrului şi municipiului Bender se efectuează în baza documentelor specificate la punctul 5 din prezenta Instrucţiune, completate de instituţia medico-sanitară, unde a fost supravegheat pacientul, de la locul de muncă/de la structurile teritoriale de asistenţă socială/de asigurări sociale/de ocupare a forţei de muncă sau instituţiile educaţionale, la evidenţa cărora este persoana, precum şi a certificatului eliberat de autorităţile publice locale, care confirmă domiciliul persoanelor, conform ordinii stabilite: mun.Bender, Tiraspol, raioanele Dubăsari, Grigoriopol (CT-DDCM Buiucani, mun.Chişinău); raionul Camenca (CT-DDCM Soroca); raionul Rîbniţa (CT-DDCM Şoldăneşti); Slobozia (CT-DDCM Ştefan-Vodă).
    9. Persoanele aflate în detenţie sînt expertizate de către consiliul teritorial în raza căruia se află penitenciarul, la solicitarea în scris a instituţiei medicale a penitenciarului.
    10. Persoana este trimisă de către instituţia medico-sanitară la expertizare în cadrul consiliilor teritoriale sau consiliilor specializate numai după aplicarea măsurilor adecvate de diagnosticare, tratament şi reabilitare, în cazul în care sînt prezenţi indici evidenţi de dereglări funcţionale ale organismului, cauzate de boli, de consecinţele unor traume şi deficienţe, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vîrstei, în cazul copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani, şi solicitarea socioprofesională (păstrarea capacităţii de muncă), în cazul adulţilor în vîrstă aptă de muncă.
    11. Termenul de valabilitate a fişei de trimitere şi formularelor anexate la aceasta este de 45 zile calendaristice.
    12. Instituţiile medico-sanitare şi cele din domeniul protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, educaţionale poartă responsabilitate juridică pentru veridicitatea, corectitudinea şi complexitatea informaţiei cuprinse în formularul de trimitere şi celelalte formulare anexate.
III. Procedura şi criteriile de determinare
a dizabilităţii şi capacităţii de muncă
    13. Determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă este efectuată în baza cererii în scris a persoanei sau a reprezentantului ei legal, adresată şefului consiliului teritorial sau consiliului  specializat pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă, la care se anexează pachetul de documente specificat în capitolul II din prezenta Instrucţiune.
    14. Consiliile teritoriale sau consiliile specializate studiază veridicitatea şi corectitudinea îndeplinirii documentaţiei prezentate de către persoana supusă expertizării. Dacă în documentele prezentate se depistează neajunsuri (formulări incorecte sau date insuficiente, exagerări etc.), persoana este trimisă la instituţia respectivă pentru reperfectarea documentelor.
    15. La determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă se va ţine cont de factorii medicali, psihopedagogici, habituali, profesionali, personali, precum şi de factorii  sociali.
    16. Drept criterii de bază pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă servesc:
    1) capacitatea de a studia şi de a se instrui;
    2) capacităţile intelectuale şi comportamentul;
    3) capacitatea de autoservire şi de autoîngrijire;
    4) capacităţile de comunicare (vederea, auzul, vorbirea) şi de adaptare situaţională;
    5) capacităţile locomotorii şi dexteritatea;
    6) capacitatea de muncă păstrată şi capacitatea vitală a organismului;
    7) capacitatea de participare la viaţa socială şi profesională, determinată de deficienţele fizice, mintale, intelectuale sau senzoriale de lungă durată.
    17. Dizabilitatea la copiii în vîrstă de pînă la 18 ani se determină pornind de la gravitatea deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vîrstei şi este de trei grade: severă, accentuată şi medie:
    1) dizabilitatea severă se acordă copiilor care au, în raport cu vîrsta, capacitatea de autoîngrijire încă neformată sau pierdută, respectiv un grad ridicat de dependenţă fizică sau psihică. Autonomia persoanei este foarte scăzută din cauza limitării severe în activitate. Copilul necesită îngrijire şi/sau supraveghere permanentă din partea unei alte persoane;
    2) dizabilitatea accentuată se acordă copiilor la care incapacitatea de a desfăşura activităţi potrivit rolului social corespunzător dezvoltării şi vîrstei se datorează unor limitări funcţionale motorii, senzoriale, neuropsihice sau metabolice importante, rezultate din afecţiuni severe, în stadii înaintate, cu complicaţii ale unor organe şi sisteme;
    3) dizabilitatea medie se acordă copiilor care au capacitatea de prestaţie fizică (motorie, metabolică) sau intelectuală redusă, corespunzînd unei deficienţe funcţionale scăzute, ceea ce conduce la limitări în activităţi, în raport cu aşteptările corespunzătoare vîrstei.
    18. Criteriile de determinare a dizabilităţii la copiii în vîrstă de pînă la 18 ani se aprobă printr-un ordin comun al ministrului muncii, protecţiei sociale şi familiei, ministrului sănătăţii şi ministrului educaţiei.
    19. Dizabilitatea la persoanele adulte (inclusiv cele cu vîrste cuprinse între 16 şi 18 ani, angajate în cîmpul muncii) se determină pornind de la gravitatea deficienţelor funcţionale individuale provocate de afecţiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu solicitarea socioprofesională (păstrarea capacităţii de muncă) şi este de trei grade: severă, accentuată şi medie. Păstrarea capacităţii de muncă se evaluează în procente, cu un interval procentual de 5 puncte:
    1) dizabilitatea severă se caracterizează prin deficienţe funcţionale severe provocate de afecţiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 0–20%;
    2) dizabilitatea accentuată se caracterizează prin deficienţe funcţionale accentuate provocate de afecţiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 25–40%;
    3) dizabilitatea medie se caracterizează prin deficienţe funcţionale medii provocate de afecţiuni, defecte, traume, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare, iar capacitatea de muncă este păstrată  în proporţie de 45–60%.
    20. Persoanele cu deficienţe funcţionale uşoare provocate de afecţiuni, defecte, traume şi avînd capacitatea de muncă păstrată în proporţie de 65–100% sînt considerate apte de muncă, respectiv nu sînt încadrate în grad de dizabilitate.
    21. La determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă persoanelor încadrate în cîmpul muncii (inclusiv celor cu vîrste cuprinse între 16 şi 18 ani, angajate în cîmpul muncii) se iau în considerare studiile, funcţia deţinută, condiţiile de muncă, elaborîndu-se recomandări generale pentru exercitarea în continuare a activităţii profesionale.
    22. În cazul persoanelor care, din cauza stării de sănătate, nu îşi pot exercita în continuare activitatea conform calificării profesionale şi al persoanelor care nu deţin o calificare profesională sau nu sînt încadrate în cîmpul muncii, consiliile teritoriale sau consiliile specializate elaborează recomandări pentru exercitarea altor activităţi apropiate calificării pe care o deţin ori care nu necesită calificare profesională sau eliberează recomandări organelor teritoriale pentru ocuparea forţei de muncă şi instituţiilor de reabilitare, solicitînd servicii de orientare, formare profesională, reabilitare medicală, profesională, alte servicii prestate de instituţiile respective.
    23. În cazul persoanelor care au atins vîrsta standard de pensionare şi, după caz, al persoanelor care, din cauza unor dereglări funcţionale grave ale organismului, nu sînt capabile să îşi exercite activitatea conform calificării pe care o deţin, nici să exercite o altă activitate care nu necesită calificare profesională, nici să îşi însuşească o nouă calificare prin orientare şi formare profesională, prin reabilitare medicală şi profesională, gradul de dizabilitate se determină pe baza criteriilor medico-sociale, fără stabilirea capacităţii de muncă în valoare procentuală.
    24. Criteriile de determinare a dizabilităţii la persoanele adulte se aprobă printr-un ordin comun al ministrului muncii, protecţiei sociale şi familiei şi ministrului sănătăţii.
    25. În procesul expertizării, specialiştii consiliilor teritoriale sau consiliilor specializate efectuează controlul clinic şi funcţional al persoanei supuse expertizării, analizează minuţios documentaţia prezentată, investigaţiile paraclinice, datele obiective – statutul clinico-funcţional la momentul expertizării, datele anamnezei, precum şi gravitatea dereglărilor funcţionale ale organismului, cauzate de boli, de consecinţele unor traume şi deficienţe, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare exprimate în raport cu funcţionarea psihosocială corespunzătoare vîrstei, în cazul copiilor în vîrstă de pînă la 18 ani, şi solicitarea socioprofesională (păstrarea capacităţii de muncă), în cazul adulţilor în vîrstă aptă de muncă.
    26. La luarea deciziei privind gradul de dizabilitate şi capacitatea de muncă, precum şi stabilirea termenului pentru reexpertizare se ţine cont şi de datele examenului clinic, gradul de reducere a funcţiei organului sau organelor afectate, rezultatele investigaţiilor de laborator şi instrumentale, datele supravegherii în dinamică a persoanei, eficienţa măsurilor de reabilitare medicală şi profesională, a serviciilor sociale, de formare, orientare profesională, educaţionale.
    27. Decizia despre recunoaşterea unei persoane ca fiind cu dizabilităţi sau privind neîncadrarea în grad de dizabilitate este luată de către consilii în componenţa a cel puţin 2/3 din membri.
 IV. Cauzele dizabilităţii
    28. Se stabilesc următoarele cauze ale dizabilităţii la persoanele adulte:
    1) afecţiune generală;
    2) afecţiune congenitală sau din copilărie;
    3) boală profesională;
    4) accident de muncă;
    5) afecţiune legată de participarea la lichidarea avariei de la CAE Cernobîl sau la alte accidente atomice;
    6) afecţiune legată de serviciul militar sau cel special.
    29. Dizabilitatea cauzată de o afecţiune generală este stabilită ca urmare a unei afecţiuni, traume, defect organic, care conduce la limitări de activitate şi restricţii de participare. În cazurile în care se stabileşte o reducere sau pierderea capacităţii de a vedea de grad accentuat sau sever, precum şi în cazurile cînd deficienţa funcţională de bază este cea oculară de grad mediu,  la cauza dizabilităţii de afecţiune generală se adaugă „prin suferinţe oculare”.
    30. Dizabilitatea cauzată de o afecţiune congenitală sau din copilărie este stabilită ca urmare a unei afecţiuni, traume, defect organic care a avut loc pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani, confirmate prin documente medicale, şi care conduce la limitări de activitate şi restricţii de participare.
    31. Dizabilitatea cauzată de o boală profesională este stabilită în urma unei boli generate de influenţa sistematică a factorilor nocivi caracteristici profesiei şi de condiţiile de muncă caracteristice unor ramuri de producţie, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare. La stabilirea dizabilităţii cauzate de o boală profesională, consiliile se conduc de Lista bolilor profesionale şi Instrucţiunea de aplicare a acestei     Liste, aprobate de Ministerul Sănătăţii. La pachetul de documente specificat în capitolul II din prezenta Instrucţiune se anexează, în mod obligatoriu, concluzia Consiliului republican de boli profesionale al Ministerului Sănătăţii.
    32. Dizabilitatea cauzată de un accident de muncă este stabilită ca urmare a acţiunii factorilor care au produs accidentul în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu şi care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare. La pachetul de documente specificat în capitolul II din prezenta Instrucţiune se anexează, în mod obligatoriu, actul privind accidentul de muncă, întocmit în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    33. La determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă cauzate de un accident de muncă sau de o boală profesională nu se iau în calcul alte boli sau traume, care nu au legătură cu accidentul de muncă sau boala profesională. Respectiv, în asemenea cazuri se mai eliberează un certificat în care este indicat procentul păstrării capacităţii de muncă ca urmare a accidentului de muncă sau bolii profesionale. Modelul formularului certificatului privind procentul păstrării capacităţii de muncă ca urmare a accidentului de muncă sau bolii profesionale este prezentat în anexa la prezenta Instrucţiune.
    34. Determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă în urma accidentului de muncă şi bolii profesionale  se efectuează din data cînd a avut loc accidentul de muncă sau a fost stabilită boala profesională în baza documentelor respective şi cererii în scris a persoanei.
    35. În cazul deficienţelor funcţionale uşoare, provocate de o boală profesională sau de un accident de muncă, persoanelor neîncadrate în grade de dizabilitate li se stabilesc cote procentuale ale capacităţii de muncă în mărime de 95, 90, 85, 80, 75, 70 şi 65 la sută, iar pentru cele încadrate în gradul sever, accentuat şi mediu, cotele procentuale se stabilesc conform prevederilor punctului 19 din prezenta Instrucţiune.
    36. Dizabilitatea legată de participarea la lichidarea avariei de la CAE Cernobîl sau alte accidente atomice este stabilită persoanelor care au participat la lichidarea consecinţelor catastrofei de la CAE Cernobîl şi a urmărilor ei în zona de înstrăinare sau care, ulterior, au fost supuse radiaţiei pe teritoriile poluate cu substanţe radioactive.
    37. În cazul deficienţelor funcţionale uşoare, provocate de participarea la lichidarea avariei de la CAE Cernobîl şi a urmărilor ei în zona de înstrăinare sau supunerii radiaţiei pe teritoriile poluate cu substanţe radioactive, fiind considerate ca accident de muncă, persoanelor neîncadrate în grade de dizabilitate li se stabilesc cote procentuale ale capacităţii de muncă în mărime de 95, 90, 85, 80, 75, 70 şi 65 la sută, iar pentru cele încadrate în gradul sever, accentuat şi mediu, cotele procentuale se stabilesc conform prevederilor punctului 19 din prezenta Instrucţiune.
    38. La pachetul de documente specificat în capitolul II din prezenta Instrucţiune se anexează, în mod obligatoriu, documentele care confirmă participarea persoanei la lichidarea avariei de la CAE Cernobîl şi a urmărilor ei în zona de înstrăinare sau supunerii radiaţiei pe teritoriile poluate cu substanţe radioactive, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
    39. Dizabilitatea legată de serviciul militar sau cel special este stabilită persoanelor care au îndeplinit serviciul militar sau special în organele apărării naţionale, securităţii statului şi ordinii publice, trecute în rezervă, care au suportat:
    1) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în perioada celui de-al Doilea Război Mondial;
    2) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu în zonele în care s-au desfăşurat acţiuni de luptă;
    3) rănire, contuzie, schilodire în perioada antrenării de către organele puterii locale la strîngerea muniţiilor şi a tehnicii militare, la deminarea teritoriului şi a obiectelor în anii celui de-al Doilea Război Mondial şi în perioada de după acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova;
    4) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul acţiunilor de luptă pe teritoriul altor state;
    5) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul acţiunilor de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova;
    6) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată la lichidarea consecinţelor avariei de la CAE Cernobîl;
    7) rănire, contuzie, schilodire sau afecţiune contractată în timpul exercitării obligaţiilor de serviciu militar sau special;
    8) afecţiune contractată în perioada satisfacerii serviciului militar sau special;
    9) schilodire în accident nelegat de exercitarea obligaţiilor de serviciu militar sau special.
    40. La pachetul de documente specificat în capitolul II din prezenta Instrucţiune se anexează, în mod obligatoriu, concluzia Expertizei medico-militare în Forţele Armate, Ministerul Afacerilor Interne şi Departamentul Instituţiilor Penitenciare al Ministerului Justiţiei ale Republicii Moldova, privind stabilirea legăturii cauzale a schilodirilor (rănirilor, traumelor, contuziilor) şi maladiilor (afecţiunilor) cu îndeplinirea obligaţiilor serviciului militar sau special.
V. Termenele stabilirii dizabilităţii
    41. Data stabilirii dizabilităţii se consideră ziua în care persoana a depus la Consiliu sau structurile sale cererea şi întreg pachetul de documente specificat în capitolul II din prezenta Instrucţiune şi, după caz, documentele specificate la pct. 31, 32, 38 şi 40 din prezenta Instrucţiune, cu excepţia cazurilor prevăzute în acordurile bilaterale în domeniul securităţii sociale.
    42. Persoanelor care se adresează prima dată, dizabilitatea li se determină pe un termen de un an sau, după caz, pe un termen de 6 luni. În cazuri severe, dizabilitatea se stabileşte pe doi ani, iar dacă dereglările funcţionale sînt ireversibile – fără termen de reexaminare, conform Listei defectelor şi bolilor ce servesc drept bază pentru determinarea dizabilităţii fără indicarea termenului reexpertizării, aprobate de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei şi Ministerul Sănătăţii. Dizabilitatea şi capacitatea de muncă fără termen se determină, după caz, după o perioadă de  5-7 ani. La copii, în cazul în care dereglările funcţionale sînt ireversibile, termenul pentru care se  stabileşte dizabilitatea este pînă la vîrsta de 18 ani.
    43. Persoanele care, în procesul expertizării şi determinării dizabilităţii, au primit recomandări şi au beneficiat de servicii de orientare şi formare profesională, de reabilitare medicală şi profesională sînt expertizate în mod repetat după această perioadă.
    44. Reexpertizarea periodică a persoanelor cu dizabilităţi se face în scopul verificării eficienţei tratamentului, a măsurilor de reabilitare medicală şi profesională, a serviciilor sociale, de orientare şi formare profesională, educaţionale de care au beneficiat, precum şi pentru a identifica schimbările în semnele dizabilităţii şi capacităţii de muncă.
    45. În caz de agravare a stării sănătăţii, reexpertizarea persoanelor cu dizabilităţi cu termen şi celor cu termen nelimitat se poate efectua la cererea acestora, după expirarea a trei luni de la ultima expertizare, în modul stabilit de prezenta Instrucţiune.
    46. Reexpertizarea persoanelor cu dizabilităţi înainte de termenul prevăzut se efectuează la cererea acestora, atunci cînd există motive întemeiate, dar nu mai tîrziu de 2 luni pînă la expirarea termenului.
    47. În cazul în care persoana nu se prezintă în termenul stabilit pentru a fi reexpertizată, din motive obiective ce ţin de starea sănătăţii (confirmate de instituţia medicală respectivă), consiliile pot restabili termenul de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă din momentul expirării deciziei precedente, cu condiţia prezentării de către persoana cu dizabilităţi a documentelor necesare în termen de trei luni de la data expirării termenului stabilit pentru o nouă reexpertizare.
    48. În cazul în care persoana, la primirea avizului în scris din partea Consiliului, nu se prezintă în termenul stabilit la Consiliul de control şi revedere a deciziilor pentru reexpertizare ca măsură de control al corectitudinii determinării dizabilităţii şi capacităţii de muncă, Consiliul de control şi revedere a deciziilor informează în scris directorul general al Consiliului, care, la rîndul sau, informează în scris Casa Naţională de Asigurări Sociale şi structura teritorială de asistenţă socială de la locul de trai al persoanei despre neprezentarea persoanei şi suspendarea temporară a deciziei consiliului teritorial sau specializat pînă la o nouă expertizare, cu luarea deciziei respective conform legislaţiei.
VI. Programul individual de reabilitare şi incluziune
socială a persoanei cu dizabilităţi

    49. În procesul experizării şi reexpertizării persoanelor, consiliile întocmesc programul individual de reabilitare şi incluziune socială.
    50. În programul individual de reabilitare şi incluziune socială elaborat pentru persoana cu dizabilităţi sînt stabilite recomandări generale privind activităţile şi serviciile din domeniile medical, social, educaţional şi profesional de care  persoana are nevoie în procesul de incluziune socială.
    51. Recomandările generale privind activităţile şi serviciile din domeniile medical, social, educaţional şi profesional sînt aprobate printr-un ordin comun al ministrului muncii, protecţiei sociale şi familiei, ministrului sănătăţii şi ministrului educaţiei.
    52. Autorităţile responsabile din domeniile medical, social, educaţional şi profesional de la locul de trai al persoanei cu dizabilităţi, în baza recomandărilor generale din programul individual de reabilitare şi incluziune socială, elaborează şi execută activităţile şi serviciile specifice pentru persoana în cauză.
    53. Programul individual de reabilitare şi incluziune socială, precum şi activităţile şi serviciile specifice sînt executorii pentru persoanele cu dizabilităţi, pentru organele de stat corespunzătoare, precum şi pentru întreprinderi, instituţii, organizaţii şi agenţi economici, indiferent de forma de proprietate.
    54. Programul individual de reabilitare şi incluziune socială se anexează la raport şi la certificatul de dizabilitate şi capacitate de muncă, care se eliberează persoanei.
VII. Modul  de eliberare a certificatului
de dizabilitate şi capacitate de muncă
    55. Consiliile teritoriale şi consiliile specializate, la stabilirea dizabilităţii, întocmesc şi eliberează persoanei certificatul de dizabilitate şi capacitate de muncă, precum şi programul individual de reabilitare şi incluziune socială, documente de strictă evidenţă. Cotorul certificatului se expediază în termen de 5 zile casei teritoriale de asigurări sociale de la locul de trai al persoanei, iar copia cotorului certificatului, autentificată de către Consiliu – structurii teritoriale de asistenţă socială de la locul de trai al persoanei.
    56. Modelele formularului certificatului de dizabilitate şi capacitate de muncă şi programului individual de reabilitare şi incluziune socială sînt prezentate în anexa la prezenta Instrucţiune.
    57. Persoana încadrată într-un grad de dizabilitate este informată şi atenţionată de către consilii cu privire la responsabilitatea pentru păstrarea certificatului de dizabilitate şi capacitate de muncă şi a programului individual de reabilitare şi incluziune socială.
    58. În cazuri excepţionale (motive obiective), cînd certificatul şi/sau programul individual au fost pierdute sau deteriorate complet, persoana va plasa anunţul respectiv în presă, eliberîndu-i-se ulterior duplicat, conform cererii depuse.
    59. Persoanei expertizate, dar neîncadrate în grad de dizabilitate i se eliberează un certificat cu decizia Consiliului, semnată de şef.
    60. Persoanele culpabile de falsificarea certificatelor de dizabilitate şi capacitate de muncă şi a programului individual de reabilitare şi incluziune socială poartă răspundere conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
VIII. Modul de soluţionare a litigiilor
    61. Dacă persoana supusă expertizării nu este de acord cu deciziile adoptate de către consiliul teritorial sau consiliul specializat, ea este în drept să înainteze, în termen de o lună, o cerere în scris de dezacord şefului consiliului respectiv, care, la rîndul său, este obligat să expedieze, în termen de cinci zile, cererea persoanei, documentele respective şi raportul de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă Consiliului, pentru a fi examinate în cadrul Consiliului de control şi revedere a deciziilor în termen de 30 de zile.
    62. În procesul de examinare, Consiliul de control şi revedere a deciziilor solicită,  după caz, şi prezenţa şefului consiliului şi/sau membrului consiliului respectiv.
    63. Dacă persoana supusă expertizării nu este de acord cu decizia Consiliului de control şi revedere a deciziilor, ea este în drept să depună în termen de o lună, pe numele directorului general al Consiliului o cerere de contestare a deciziei, care este prezentată, în modul stabilit, pentru examinare în cadrul Comisiei de Litigii de pe lîngă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.
    64. Revederea şi modificarea deciziilor consiliilor teritoriale sau consiliilor specializate şi reexpertizarea persoanei, în cazul depistării unor devieri în procesul de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă, se efectuează de către Consiliul de control şi revedere a deciziilor, antrenînd specialiştii necesari.
    65. Revederea deciziei Consiliului de control şi revedere a deciziilor şi recomandarea reexpertizării persoanei care nu este de acord cu decizia de încadrare în grad de dizabilitate se efectuează de către Comisia de Litigii de pe lîngă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei, antrenînd specialiştii necesari.
    66. Comisia de Litigii de pe lîngă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei este în drept să solicite în scris Consiliului de control şi revedere a deciziilor revederea deciziei şi modificarea ei, după caz. Consiliul de control şi revedere a deciziilor, în termen de 5 zile, informează Comisia de Litigii despre decizia luată. În cazul în care decizia nu a fost modificată, Consiliul de control şi revedere a deciziilor, în cadrul unei şedinţe comune cu Comisia de Litigii, prezintă argumentele respective asupra cazurilor examinate.
    67. Deciziile Comisiei de Litigii pot fi contestate în modul stabilit de legislaţia în vigoare.

    anexa

Anexa nr. 4
la Hotărîrea Guvernului nr.65
din 23 ianuarie 2013

Lista hotărîrilor de Guvern care se abrogă
    1. Hotărîrea Guvernului nr. 1065 din 11 noiembrie 1999 „Cu privire la aprobarea Listei bolilor şi stărilor patologice care acordă copiilor pînă la vîrsta de 18 ani dreptul la primirea statutului de copil-invalid şi alocaţiilor sociale de stat conform legislaţiei” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr. 128-129, art. 1130).
     2. Hotărîrea Guvernului nr.1260 din 17 octombrie 2003 „Despre Modificarea Hotărîrii Guvernului nr.1065 din 11 noiembrie 1999” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.218-220, art.1310).
    3. Hotărîrea Guvernului nr.109 din 31 ianuarie 2006 „Privind Consiliul republican de expertiză medicală a vitalităţii” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.21-24, art.140).
    4. Hotărîrea Guvernului nr.688 din  20 iunie 2006 „Cu privire la expertiza medicală a vitalităţii” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.98-101, art.740).
    5. Punctul 2 din Modificările şi completările ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.1302 din 27 noiembrie 2007 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.188-191, art.1353).
    6. Punctul 43 din Modificările şi completările ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.462 din 24 martie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.66-68, art.437).
    7. Hotărîrea Guvernului nr.1036 din 9 septembrie 2008 „Privind aprobarea modificărilor şi completărilor ce se operează în Hotărîrea Guvernului nr.688 din 20 iunie 2006” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.177, art.1065).
    8. Punctul 12 din Modificările ce se operează în unele hotărîri ale Guvernului, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr.130 din 22 februarie 2010 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.30-31, art.177).