În scopul acordării pentru salariaţi şi angajatori, în conformitate cu art. 166 al Codului muncii al Republicii Moldova nr. 154-XV din 28 martie 2003 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 159-162, art. 648), cu modificările şi completările ulterioare, a concursului metodologic al statului în organizarea normării muncii, Guvernul HOTĂRĂŞTE:

    Se aprobă Regulamentul privind modul de organizare a normării muncii în ramurile economiei naţionale (se anexează).

    PRIM-MINISTRU                                                   Vladimir FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul muncii, protecţiei
    sociale şi familiei                                                       Valentina Buliga

    Nr. 98. Chişinău, 4 februarie 2013.

    1. Regulamentul privind modul de organizare a normării muncii în ramurile economiei naţionale (în continuare – Regulament) determină sistemul de norme şi normative pentru normarea muncii, modul de organizare a normării muncii, de elaborare a normelor de muncă interramurale, ramurale şi locale ştiinţific motivate, modul de stabilire, înlocuire şi revizuire a lor, precum şi reglementarea problemelor normării muncii în convenţiile colective şi contractele colective de muncă.
    2. Prezentul Regulament se aplică de întreprinderi, organizaţii şi instituţii, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică la determinarea volumului de muncă necesar pentru executarea lucrărilor, stabilirea pentru salariaţi a sarcinii de muncă optimale, intensificarea dependenţei salarizării angajaţilor de rezultatele finale ale activităţii, optimizarea consumului de muncă.
    3. Prezentul Regulament este direcţionat spre amplificarea caracterului progresiv şi extinderea sferei de aplicare  a normelor de muncă cu intensificarea concomitentă a orientării lor sociale, asigurarea interacţiunii  organizatorice şi unităţii metodologice la elaborarea  şi perfecţionarea  materialelor normative de muncă, precum şi creşterea eficacităţii organelor administrative de toate nivelurile în perfecţionarea organizării normării muncii.
    4. Normarea muncii reprezintă o parte componentă a administrării  şi include determinarea cheltuielilor de muncă (timp) necesare pentru îndeplinirea lucrărilor (fabricarea unităţii de producţie) de către salariaţi şi stabilirea pe această bază a normelor de muncă.
    Necesare se consideră cheltuielile ce corespund utilizării efective pentru condiţiile tehnico-organizatorice concrete a  resurselor umane şi materiale cu condiţia respectării regimurilor de muncă şi odihnă ştiinţific motivate.
    5. Munca salariaţilor urmează a fi normată cu norme ştiinţific motivate.
    Normele ştiinţific motivate reprezintă normele stabilite prin metoda analitică de normare a muncii în baza argumentării complexe a mărimii cheltuielilor de muncă cu luarea în considerare a factorilor tehnico-organizatorici, psihofiziologici, economico-sociali şi de altă natură.
    6. Normarea muncii angajaţilor se efectuează cu aplicarea următoarelor feluri de norme de muncă:
    norma de timp – mărimea consumului timpului de muncă, stabilită pentru îndeplinirea unei unităţi de muncă de către un salariat sau un grup de salariaţi cu calificarea respectivă în condiţii tehnico-organizatorice anumite;
    norma de producţie – volumul de muncă (numărul unităţilor de producţie) pe care salariatul sau un grup de salariaţi cu calificarea respectivă sînt obligaţi să îl îndeplinească (fabrice, transporte etc.) în unitate de timp de muncă în condiţii tehnico-organizatorice anumite;
    norma de deservire – numărul obiectelor de producţie (unităţi de utilaj, locuri de muncă etc.) pe care salariatul sau un grup de salariaţi cu calificarea respectivă sînt obligaţi să le deservească/întreţină în decursul unei unităţi de timp de muncă în condiţii tehnico-organizatorice anumite;
    norma de administrare – numărul stabilit al salariaţilor, care trebuie să fie subordonaţi direct unui conducător;
    norma de personal – efectivul stabilit de salariaţi cu anumită componenţă profesională şi calificare, necesar pentru îndeplinirea  unor funcţii de producere sau de administrare concrete sau a unor volume de lucrări în condiţii tehnico-organizatorice anumite;
    În scopul sporirii eficacităţii muncii salariaţilor retribuiţi pe unitate de timp acestora li se stabilesc sarcini normate în baza normelor sus-menţionate;
sarcina normată este volumul stabilit de lucrări, pe care salariatul sau un grup de salariaţi îl îndeplinesc în timpul schimbului de muncă sau în altă unitate de timp de muncă la lucrări retribuite pe unitate de timp.
    7. Normele de muncă se stabilesc pentru o operaţie tehnologică aparte (norma operaţională) sau pentru o grupă de operaţii interdependente, un complex finit de lucrări  (norma combinată, complexă). Gradul de diferenţiere a normelor se determină de tipul de producţie, mărimea lotului de piese (produse) prelucrate, particularităţile producţiei fabricate, formele de organizare a producţiei şi a muncii.
    8. Normele de muncă se determină în baza normativelor de muncă elaborate în mod centralizat sau nivel local.
    Normativele de muncă reprezintă mărimile reglementate ale cheltuielilor de muncă (timp) pentru îndeplinirea elementelor sau complexelor de lucrări, deservirea unei unităţi de utilaj, a locului de muncă, subdiviziuni interioare etc., precum şi a efectivului de salariaţi necesar pentru îndeplinirea funcţiilor de producere şi administrare sau a volumului de lucrări prevăzut pentru o unitate de măsură, în funcţie  de condiţiile tehnico-organizatorice şi factorii de producţie.
    Normativele de muncă cuprind:
    normativele de timp, normativele întreruperilor reglementate, normativele de personal, normativele timpului de deservire, normativele regimurilor de funcţionare a utilajului, precum şi normele de timp, de producţie şi de deservire, diferenţiate  pe elementele procesului de muncă, nivelul de grupare  a cărora este mai redus faţă de normele de muncă ce urmează a fi stabilite.
    9. Conform domeniului de aplicare normativele de muncă se divizează în:
    normative de muncă interramurale – normative de muncă cu caracter unificat elaborate ţinînd cont de condiţiile tehnico-organizatorice generalizate în unităţi din diferite ramuri;
    normative de muncă ramurale – normative de muncă elaborate pentru lucrările specifice unei ramuri concrete. La elaborarea acestora se efectuează cercetări în unităţile unei ramuri aparte;
    normative de muncă locale – normative de muncă elaborate nemijlocit în unităţi şi la acele feluri de lucrări care sînt specifice pentru unitate şi pentru care lipsesc norme interramurale sau ramurale.
    10. Deopotrivă cu normele stabilite la lucrările executate în condiţii tehnico-organzatorice stabile, se aplică  şi norme temporare şi norme cu caracter unic.
    Normele temporare se stabilesc în perioada de însuşire a producţiei noi, a tehnicii, tehnologiei, organizării producţiei şi muncii în condiţiile lipsei normelor şi normativelor pentru normarea muncii. Termenul de aplicare a normelor temporare se stabileşte în contractul colectiv de muncă.
    Normele cu caracter unic se stabilesc la unele lucrări cu caracter singular (lucrări neplanificate, lucrări de lichidare a urmărilor unor avarii).
    11. Totalitatea procedurilor de stabilire a normelor de muncă care includ analiza procesului de muncă; stabilirea şi luarea în considerare a factorilor constituanţi ai normelor; proiectarea organizării raţionale a muncii; calcularea normelor cheltuielilor de muncă, constituie metoda de normare a muncii.
    Pentru normarea muncii se utilizează metoda de normare experimental-statistică (sumară) şi metoda analitică.
    Alegerea metodei de normare a muncii se determină de caracterul lucrărilor ce urmează a fi normate şi condiţiile de îndeplinire a lor.
    12. Prin metoda experimental-statistică (sumară) se stabilesc normele de muncă fără diferenţierea procesului de muncă pe elemente. Metoda experimental-statistică (sumară) se subdivizează în: metoda experimentală bazată pe utilizarea experienţei individuale a normatorului; metoda statistică bazată pe date statistice privind efectuarea unor lucrări similare.
    13. Metoda analitică presupune:
    a) analiza procesului de muncă concret;
    b) divizarea lui pe elemente;
    c) proiectarea procedeelor raţionale şi condiţiilor tehnico-organizatorice de îndeplinire a lucrărilor;
    d) calculul cheltuielilor necesare de timp pe elementele procesului de muncă;
    e) stabilirea normelor de muncă.
    Metoda analitică asigură elaborarea normelor şi normativelor de cheltuieli de muncă ştiinţific argumentate.
    Metoda analitică de stabilire a normelor de muncă se divizează în metoda analitică de calcul şi metoda analitică de cercetare.
    14. Metoda analitică de calcul prevede stabilirea normelor de muncă concrete în baza normativelor regimurilor de funcţionare a utilajului, caracteristicelor tehnice şi normativelor de timp pe elementele procesului de muncă disponibile. În funcţie de  gradul de diferenţiere a proceselor de muncă calculul normelor se pot efectua cu aplicarea normativelor de microelemente, diferenţiate sau complexe.
    15. Metoda analitică de cercetare prevede stabilirea normelor de muncă conform rezultatelor cercetării directe a cheltuielilor de muncă ale salariaţilor şi timpului utilizării utilajului cu secţionarea procesului de muncă în elementele constituante. În urma analizei se evidenţiază modul raţional de executare a fiecărui element al procesului de muncă şi utilizarea cît mai deplină a capacităţii utilajului în timp.
    16. Normele şi normativele de muncă se vor calcula ţinînd cont de procedeele şi metodele de muncă optimale.
    În norme se va prevedea intensitatea medie a muncii salariaţilor.
    17. Elaborarea normativelor interramurale şi ramurale pentru normarea muncii se efectuează de instituţii de cercetări specializate în domeniu  la comanda ministerelor şi altor autorităţi administrative centrale.
    18. Normativele interramurale se aprobă de Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei de comun acord cu Confederaţia Naţională a Patronatului din Republica Moldova şi Confederaţia Naţională a Sindicatelor din Moldova, iar normativele ramurale – de către ministerele de ramură de comun acord cu patronatele şi sindicatele ramurale.
    Normativele interramurale şi ramurale se includ ca anexe în convenţiile colective ramurale şi sînt obligatorii pentru angajatorii şi salariaţii care cad sub incidenţa convenţiilor respective.
    19. Normativele interramurale pentru  normarea muncii reprezintă norme unice sau normative-tip de muncă utilizate la normarea muncii salariaţilor ocupaţi la  executarea lucrărilor conform unei tehnologii unice în condiţii de producţie analogice în diferite ramuri ale economiei. Aceste normative au  caracter unificat  şi reflectă condiţiile tehnico-organizatorice generalizate pentru unităţi şi cele mai raţionale  procedee şi metode de îndeplinire a lucrărilor.
    20. Normativele ramurale pentru normarea muncii reprezintă normativele-tip de muncă destinate normării muncii salariaţilor ocupaţi la executarea lucrărilor specifice pentru ramura respectivă, sau cele elaborate  în ramură în cazul absenţei pentru unele feluri de lucrări a normativelor interramurale.
    21. Normativele servesc drept bază pentru stabilirea normelor de muncă în condiţii tehnico-organizatorice concrete.
    22. Elaborarea şi verificarea normativelor (probarea)  se efectuează în următoarea succesivitate:
    1) etapa întîi:
    a) stabilirea listei lucrărilor, pentru care se vor elabora normativele;
    b) studierea  materialelor metodice şi normativelor disponibile, literaturii în domeniu, datelor privind îndeplinirea normativelor în vigoare;
    c) selectarea paşapoartelor utilajului, caracteristicilor instrumentelor, dispozitivelor, materialelor, semifabricatelor şi materiei prime utilizate;
    d) elaborarea sarcinii tehnice şi a metodicii de lucru;
    e) studierea prealabilă a condiţiilor tehnico-organizatorice şi a metodelor de executare a lucrărilor la locurile de muncă;
    f) identificarea factorilor care influenţează asupra mărimii cheltuielilor de muncă;
    g) elaborarea preliminară a machetelor tabelelor normativelor;
    2) etapa a doua:
    a) efectuarea observărilor  prin cronometrare şi fotocronometrare, efectuarea fotografiilor zilei de muncă şi a altor lucrări de cercetare;
    b) prelucrarea primară a materialelor selectate;
    3) etapa a treia:
    a) sisematizarea datelor iniţiale pe materialele observaţiilor normative;
    b) precizarea listei factorilor de  bază care influenţează  asupra mărimii cheltuielilor de muncă;
    c) deducerea formulelor empirice privind dependenţa dintre valorile factorilor determinanţi şi mărimile cheltuielilor de muncă;
    d) precizarea machetelor de tabeluri;
    e) executarea calculelor mărimilor normative;
    f) pregătirea primei redacţii a normativului şi a notei explicative;
    4) etapa a patra:
    a) pregătirea materialelor instructive privind modul de verificare a proiectului normativului în prima redacţie în condiţii de producţie ;
    b) prelucrarea şi sistematizarea rezultatelor verificării;
    c) colectarea materialelor suplimentare;
    5) etapa a cincea:
    a) introducerea modificărilor şi completărilor (pregătirea redacţiei a doua a normativului);
    b) pregătirea notei explicative la proiectul normativului;
    c) aprobarea proiectului normativului în modul stabilit.
    23. Normativele vor conţine următoarele compartimente:
    partea generală;
    caracterizarea utilajului utilizat şi tehnologia de lucru;
    organizarea muncii;
    partea normativă;
    anexe.
    24. În compartimentul „partea generală” se indică pentru care lucrări şi pentru care tip de producţie sînt destinate normativele; se specifică lista materialelor în baza cărora au fost elaborate normativele; se expun condiţiile de aplicare a normativelor şi indicaţiile metodice generale privind utilizarea normativelor; se indică formulele principale şi exemple de calculare a normelor de muncă conform normativelor respective. În prezentul compartiment se indică de asemenea unităţile de măsură a mărimilor normative şi se face trimitere la îndrumarele tarifare de calificare în corespundere cu care în normative sînt indicate profesiile salariaţilor şi categoriile lucrătorilor.
    25. În compartimentul „caracterizarea utilajului utilizat şi tehnologia de lucru” se expun datele despre felurile şi tipurile de utilaj, caracteristicile lor de bază tehnice şi de exploatare, datele ce ţin de echipamentul tehnologic, precum şi cerinţele privind calitatea producţiei fabricate.
    26. În compartimentul „organizarea muncii” se va reflecta în deplină măsură organizarea  muncii  prevăzută de normative: modul de executare a procedeelor de lucru prevăzute de normative; organizarea locurilor de muncă; sistemul de deservire a locurilor de muncă; condiţiile de muncă corespunzătoare regulilor de securitate tehnică şi normelor sanitaro-igienice.
    27. Compartimentul „partea normativă” conţine  paragrafele sau fişele de normare, grupate conform principiului tehnologic sau în alt mod raţional, comod pentru utilizare.
    28. Fiecare paragraf sau fişă de normare va conţine:
    a) conţinutul lucrării;
    b) componenţa numerică şi calificativă a executanţilor;
    c) tabelele normativelor;
    d) coeficienţii de corecţie şi notele necesare.
    29. Verificarea (probarea) proiectelor normativelor în prima redacţie  în condiţiile de producţie se efectuează de către unitatea-elaborator în scopul studierii utilizării practice în unităţi a normativului concret.
    30. Verificarea (probarea) proiectului normativului se efectuează în trei etape:
    1) etapă întîi – pregătirea pentru efectuarea verificării (probării) normativului în condiţii de producţie;
    2) etapa a doua – efectuarea verificării (probării) normativului în condiţii de producţie;
    3) etapa a treia – generalizarea rezultatelor  verificării (probării)  normativului şi pregătirea redacţiei finale.
    31. Unităţile concrete pentru efectuarea verificării (probării) se stabilesc reieşind din posibilităţile reale ale unităţilor de a efectua la timp şi calitativ această muncă.
    32. Înfăptuirea verificării (probării) proiectului normativului în unităţi necesită executarea lucrărilor următoare:
    1) analiza conţinutului normativelor şi precizarea componenţei proiectate a lucrărilor în fişe (paragrafe) normative;
    2) precizarea limitelor diapazoanelor factorilor care influenţează cheltuielile de timp pe felurile de lucrări;
    3) analiza corectitudinii categoriilor lucrărilor şi profesiilor salariaţilor indicate în proiectul normativelor, a corespunderii unităţilor de măsură, precum şi a nivelului de comasare, a preciziei şi a altor caracteristici ale normativelor şi a cerinţelor înaintate  faţă de ele;
    4) pregătirea raportului despre rezultatele verificării  (probării) normativelor.
    33. Rezultatele verificării (probării)  proiectului normativelor în condiţii de producere se sistematizează şi se perfectează în formă de notă analitică.
    34. Ţinînd cont de obiecţii, propuneri şi alte date acceptate din nota analitică privind verificarea normativelor în condiţii de producţie unitatea care a  elaborat normativele introduce în proiect modificările şi completările necesare şi pregăteşte varianta finală a proiectului normativelor.
    35. Ministerele de ramură, în caz de necesitate, pot elabora şi aproba acte normative privind elaborarea normativelor de muncă specifice, cu corelarea lor cu prevederile prezentului Regulament. Normativele ramurale astfel elaborate şi aprobate se vor aplica în modul stabilit în actele normative ramurale respective.
    36. Se acceptă spre utilizare şi normativele interramurale şi ramurale elaborate în comun de către statele-membre ale Comunităţii Statelor Independente în cadrul Planului privind realizarea Bazelor conceptuale de colaborare a statelor-membre ale Comunităţii Statelor Independente în domeniul normării muncii, care au trecut procedura de verificare (probare) în unităţile economice din Republica Moldova.
    37. La aprobarea normativelor interramurale şi ramurale se stabilesc termenele de acţiune a lor în funcţie de caracterul producţiei, procesului tehnologic, tipul de lucrări etc., dar nu mai mult de cinci ani.
    38. Cu un an înainte de expirarea termenului de acţiune, normativele urmează a fi verificate în mod obligatoriu la corespunderea nivelului atins al tehnicii, tehnologiei, organizării producţiei şi muncii.
    39. În conformitate cu rezultatele verificării organul care a aprobat normativele respective adoptă decizia privind includerea normativelor examinate în planul de elaborare şi perfecţionare a normativelor, prolongarea termenului de acţiune sau de înlocuire cu includerea modificărilor şi completărilor respective.
    40. Finanţarea elaborării normativelor interramurale şi ramurale noi şi a perfecţionării  normativelor  în vigoare se efectuează din bugetul de stat şi din alte surse prevăzute de legislaţie.
    41. Normele de muncă la producerea producţiei (executarea lucrărilor, acordarea serviciilor) noi se elaborează concomitent cu proiectarea proceselor tehnologice în corespundere cu condiţiile tehnico-organizatorice proiectate de producere a producţiei respective (lucrărilor, serviciilor) şi volumul de muncă proiectat.
    42. În scopul asigurării caracterului progresiv, intensităţii egale, reducerii termenelor şi volumului de muncă la elaborarea normelor de muncă în unităţi se vor utiliza mai ales materialele normative interramurale şi ramurale pentru normarea muncii.
    Activitatea privind stabilirea normelor de muncă, inclusiv a normelor  ce urmează a fi înlocuite sau revizuite, în baza normativelor interramurale sau ramurale se realizează în următoarea consecutivitate:
    1) se efectuează analiza materialelor normative şi se pregătesc caracteristicile comparative ale abaterilor condiţiilor tehnico-organizatorice de producţie (organizarea muncii, tehnologia, utilajul, echipamentul etc.) existente faţă de cerinţele ce se conţin în materialele normative;
    2) se determină raţionalitatea şi posibilităţile tehnico-economice de reorganizare a organizării producţiei şi muncii existente pînă la nivelul cerinţelor proiectate în materialele normative interramurale şi ramurale;
    3) în conformitate cu rezultatele analizei efectuate, angajatorul, cu participarea reprezentanţilor salariaţilor, elaborează măsurile tehnico- organizatorice şi economice privind perfecţionarea organizării producţiei şi muncii, precum şi efectuează, în caz de necesitate, ajustarea materialelor normative în sensul aducerii lor la o formă potrivită pentru munca practică de calculare a normelor de muncă.
    43. În cazul lipsei normativelor interramurale şi ramurale sau cînd condiţiile tehnico-organizatorice ale producţiei în unitate nu corespund cerinţelor prevăzute de ele, se elaborează norme de muncă locale în următoarea consecutivitate:
    a) se studiază regimurile de lucru ale utilajului, conţinutul proceselor tehnologice şi de muncă, procedeelor şi metodelor de lucru;
    b) se aleg factorii ce influenţează  volumul cheltuielilor de  muncă, precum şi diapazonul acestor factori;
    c) se cercetează efectivul executanţilor, sistemului de organizare şi deservire a locurilor de muncă;
    d) se selectează normativele şi normele corespunzătoare, nivelul de grupare al cărora este mai jos decît al celor ce se elaborează;
    e) se efectuează studierea cheltuielilor timpului de muncă prin metode de observare pe elementele procesului de muncă pentru care lipsesc normative;
    f) se stabileşte dependenţa funcţională  dintre nivelurile de influenţă a factorilor şi mărimile cheltuielilor de muncă;
    g) se efectuează calculul mărimilor normate şi se perfectează proiectul normelor de muncă (în prima redacţie);
    h) se efectuează aprobaţia proiectului normelor de muncă în condiţii de producţie şi pregătirea lui pentru aprobare.
    44. Aprobarea noilor norme de muncă, inclusiv a celor înlocuite şi revizuite, se efectuează de către angajator cu participarea sindicatelor.
    Despre stabilirea, înlocuirea şi revizuirea normelor de muncă salariaţii urmează să fie anunţaţi în scris sub semnătură, cel puţin cu 2 luni înainte.
    Despre stabilirea unor norme temporare sau cu caracter  unic salariaţii vor fi informaţi înainte de executarea lucrărilor.
    45. Punera în aplicare a normelor de muncă stabilite va fi precedată de instruirea şi învăţarea salariaţilor a procedeelor şi metodelor eficiente de îndeplinire a lucrărilor, utilizînd atît forme individuale de însuşire a lor, cît şi în grup.
    46. În perioada de valorificare a capacităţilor de producţie, însuşire a tehnicii şi tehnologiei  noi, noilor feluri de producţie (lucrări, servicii) sau în cazul necorespunderii condiţiilor tehnico-organizatorice de producţie  reale celor prevăzute  în normele de muncă puse în vigoare, se stabilesc coeficienţi de corecţie  faţă de normele ştiinţific motivate, determinate conform tehnologiei şi organizării producţiei şi a muncii proiectate.
    Durata aplicării coeficienţilor se determină în fiecare caz concret în funcţie de complexitatea producţiei, tehnicii, produsului (procesului tehnologic) însuşite, de modul de pregătire a producţiei, calificarea salariaţilor, etc.
    Pe măsura însuşirii  producţiei sau aducerii condiţiilor tehnico-organizatorice în corespundere cu cele proiectate în normele de muncă, coeficienţii de corecţie se reduc şi în final se anulează conform unor grafice prestabilite.
    47. În cazul unor abateri temporare a condiţiilor de muncă reale faţă de cele proiectate (necorespunderea materialului, sculelor, tehnologiei etc.) normele de muncă nu se modifică.
    În acest caz salariatului i se stabileşte un supliment la salariu pînă la aducerea condiţiilor de muncă reale în corespundere cu cele proiectate.
    48. Normele de muncă urmează a fi în mod obligatoriu înlocuite cu altele noi odată cu implementarea în producţie a măsurilor tehnico-organizatorice ce asigură sporirea productivităţii muncii, indiferent de faptul că aceste măsuri au fost prevăzute sau nu în planul calendaristic de înlocuire şi revizuire a normelor de muncă.
    49. În scopul menţinerii nivelului progresiv al normelor de muncă utilizate în unitate, ele urmează a fi supuse controlului corespunderii nivelului atins al tehnicii, tehnologiei, organizării producţiei şi muncii. Controlul fiecărei norme se efectuează nu mai rar decît o dată la doi ani. În cazul depistării normelor învechite sau a normelor stabilite greşit, ele urmează a fi revizuite.
    Norme învechite se consideră normele aplicate la lucrările al căror volum de muncă s-a redus în urma îmbunătăţirii generale a organizării producţiei şi muncii, creşterii măiestriei profesionale şi perfecţionării deprinderilor în producţie ale salariaţilor.
    Norme stabilite greşit se consideră normele la stabilirea cărora au fost eronat luate în calcul condiţiile tehnico-organizatorice sau au fost comise inexactităţi la aplicarea materialelor normative sau la efectuarea calculelor. Revizuirea normelor stabilite greşit se efectuează pe măsura depistării lor.
    50. Aplicarea de către salariaţi din iniţiativă proprie a unor noi procedee  de muncă şi a experienţei înaintate, perfecţionarea cu forţe  proprii a locurilor de muncă, sporirea măiestriei profesionale şi atingerea pe această bază a unui nivel înalt de productivitate în perioada dintre verificările de norme, nu este temei pentru revizuirea normelor de muncă de către angajator. Revizuirea normelor în aceste cazuri poate fi efectuată doar din iniţiativa salariaţilor, pentru care ei urmează a fi stimulaţi în modul  şi mărimile prevăzute în contractul colectiv de muncă.
    51. În scopul organizării activităţii planificate privind reducerea cheltuielilor de muncă şi asigurării caracterului progresiv al normelor de muncă în vigoare, în  unităţi, pînă la începutul anului gestionar, urmează a fi elaborate planuri calendaristice de înlocuire şi revizuire a normelor de muncă.
    52. Normarea muncii în unităţi este asigurată de subdiviziunea interioară în sarcina căreia sînt puse funcţiile de organizare şi normare a muncii sau de specialistul însărcinat de angajator să îndeplinească funcţiile indicate.
    53. Organizarea lucrului de normare a muncii se realizează în baza planului calendaristic de înlocuire şi revizuire a normelor de muncă, aprobat de angajator, elaborat cu participarea sindicatelor în baza planului de dezvoltare tehnică şi perfecţionare a organizării producţiei şi altor măsuri ce asigură sporirea productivităţii muncii.
    54. Contractul colectiv al unităţii poate să conţină regulamentul intern privind normarea muncii, în care pot fi prevăzute:
    1) măsuri privind organizarea muncii şi ridicarea eficienţei producţiei, inclusiv privind stabilirea normelor noi, înlocuirea şi revizuirea normelor de muncă în vigoare, termenele de acţiune a lor;
    2) modul de normare a muncii în perioada de însuşire a noilor procese de producţie;
    3) obligaţiile angajatorului şi ale salariaţilor privind ridicarea eficienţei producţiei şi a muncii în partea ce ţine de scăderea volumului de muncă şi majorarea volumului de producţie;
    4) tipurile de lucrări la care se prevede perfecţionarea condiţiilor tehnico-organizatorice de producţie;
    5) categoriile de personal pentru care se introduc norme reduse de producţie şi cuantumurile reducerii lor;
    6) listele normativelor interramurale, ramurale şi locale care se utilizează pentru normarea muncii în unitate.
    55. În condiţiile existenţei diferitelor tipuri de proprietate şi forme de organizare juridică a unităţilor, problemele ce ţin de normarea muncii în cea mai mare măsură urmează a fi reglementate în convenţiile colective şi în contractele colective de muncă.
    56. În convenţiile colective la nivel ramural se stabileşte procedura de revizuire sau înlocuire a normelor de muncă şi se fixează lista normativelor interramurale şi ramurale, care se vor aplica în mod obligatoriu sau cu caracter  de recomandare la stabilirea normelor de muncă în unităţile de ramură.
    57. În contractele colective de muncă la compartimentul ce ţine de normarea muncii se concretizează obligaţiile angajatorilor şi salariaţilor privind ridicarea eficienţei producţiei şi muncii în partea ce ţine de reducerea volumului de muncă şi sporirea volumului producţiei, se stabileşte lista normativelor interramurale, ramurale şi locale utilizate pentru normarea muncii în unităţi.
    În afară de aceasta părţile pot conveni  asupra responsabilităţii angajatorului pentru:
    a) lipsa normelor de muncă la unele locuri de muncă sau a descrierii sarcinilor de muncă ale salariatului;
    b) revizuirea normelor de muncă fără modificarea corespunzătoare a condiţiilor tehnico-organizatorice a producţiei;
    c) neasigurarea condiţiilor normale pentru îndeplinirea normelor de muncă.
    58. În scopul intensificării interesării salariaţilor în elaborarea, implementarea şi însuşirea normelor de muncă progresive în contractul colectiv de muncă al unităţii pot fi prevăzute măsuri de stimulare materială:
    a) a muncitorilor pentru lucrul pe norme progresive de muncă şi însuşirea lor;
    b) a conducătorilor de subdiviziuni, specialiştilor şi funcţionarilor pentru elaborarea, implementarea şi însuşirea normelor progresive.
    59. Stimularea muncitorilor pentru implementarea normelor de muncă progresive se efectuează prin stabilirea unor salarii tarifare majorate în cazul trecerii la lucrul pe norme progresive sau prin introducerea unui sistem de premiere pentru îndeplinirea şi depăşirea normelor indicate.
    60. Salariaţii ocupaţi direct cu lucrările ce ţin de normarea muncii, inclusiv cu elaborarea şi implementarea normelor, pot fi stimulaţi prin stabilirea unor sporuri  la salariul de funcţie pentru atingerea unui nivel înalt al normării muncii în  unitate sau în subdiviziunea respectivă, pot fi premiaţi pentru aportul individual al fiecăruia  în sporirea cotei normelor de muncă progresive în cuantumul total al normelor aplicate în subdiviziunea interioară deservită.
    61. Pentru însuşirea noilor norme, stabilite în urma revizuirii sau înlocuirii normelor de muncă, conducătorii subdiviziunilor de producţie, specialiştii şi funcţionarii, care au participat direct la această muncă, pot fi premiaţi din contul economiei salariului  realizate în urma reducerii volumului de muncă, utilizînd în acest scop pînă la 50 la sută din mijloacele economisite