HGO208/2013
ID intern unic:  347194
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 208
din  20.03.2013
cu privire la aprobarea Metodelor de prelevare a probelor
pentru determinarea nivelului de micotoxine
în produsele
alimentare
Publicat : 29.03.2013 în Monitorul Oficial Nr. 64-68     art Nr : 262
    În conformitate cu prevederile Legii nr.78-XV din 18 martie 2004 privind produsele alimentare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.83-87, art.431), cu completările ulterioare şi ale Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 51-54, art. 153), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Metodele de prelevare a probelor pentru determinarea nivelului de micotoxine în produsele alimentare (se anexează).
    2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la o lună de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    3. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

    PRIM-MINISTRU                                                        Vladimir  FILAT

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                                  Vasile Bumacov

    Nr. 208. Chişinău, 20 martie 2013.


Aprobate
prin Hotărîrea Guvernului nr. 208
din 20 martie 2013

Metodele de prelevare a probelor pentru determinarea
nivelului de micotoxine în produsele alimentare
    Metodele de prelevare a probelor pentru determinarea nivelului de micotoxine în produsele alimentare transpun parţial prevederile Regulamentului nr. 401/2006 al Comisiei din 23 februarie 2006 de stabilire a modalităţilor de prelevare de probe şi a metodelor de analiză pentru controlul oficial al conţinutului de micotoxine din produsele alimentare (publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L70 din 9 martie 2006).
Capitolul I
Dispoziţii generale
    1. Probele destinate controlului oficial al conţinutului de micotoxine în produsele alimentare vor fi prelevate conform Metodelor de prelevare a probelor pentru determinarea nivelului de micotoxine în produsele alimentare (în continuare – Metode). Probele globale obţinute vor fi considerate ca reprezentative pentru loturile din care au fost recoltate. Conformitatea cu limitele maxime admise de prevederile legale în vigoare va fi stabilită în baza nivelului determinat prin analiza probelor de laborator.
    2. În sensul prezentelor Metode, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
    lot – cantitate de produse alimentare, identificabilă, livrată în acelaşi timp şi pentru care specialistul desemnat a stabilit că are caracteristici comune, cum ar fi originea, varietatea, tipul ambalajului, ambalatorul, expeditorul sau marcajul;
    sublot – parte dintr-un lot mare, delimitată pentru a recolta probe, în conformitate cu metodele de prelevare, fiecare sublot trebuie să fie separat fizic şi identificabil;
    probă elementară – cantitate de material luată dintr-un singur punct din lot sau sublot;
    probă globală – probă constituită prin combinarea probelor elementare luate dintr-un lot sau sublot;
    probă de laborator – probă destinată laboratorului.
Capitolul II
Recoltarea probelor
    3. Probele vor fi recoltate de către persoanele desemnate de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor.
    4. Fiecare lot supus recoltării va fi examinat separat. Loturile mari vor fi împărţite în subloturi din care se vor preleva probe separat şi se va ţine cont de prevederile specifice de recoltare pentru detecţia diferitelor micotoxine.
    5. În timpul prelevării şi pregătirii probelor se vor lua măsuri de prevenire a schimbului probelor între ele sau amestecul lor, în scopul neafectării determinării analitice, sau care ar face proba nereprezentativă pentru lotul din care a fost recoltată, precum şi neafectării siguranţei lotului din care a fost recoltată proba.
    6. Persoana desemnată din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor va lua toate măsurile pentru asigurarea siguranţei în procesul prelevării probelor.
    7. Probele elementare se vor preleva din diferite puncte ale lotului sau sublotului din care se recoltează.
    8. Proba globală va fi constituită din amestecul probelor elementare.
    9. Probele identice vor fi recoltate din proba globală omogenizată.
    10. Fiecare probă va fi ambalată într-un container curat şi inert, care oferă protecţie contra contaminării şi contra distrugerii probei în timpul transportului. Vor fi luate toate măsurile de precauţie pentru a preveni orice schimbare în compoziţia probei care ar putea surveni în timpul transportului sau depozitării.
    11. Fiecare probă prelevată pentru control oficial va fi sigilată şi identificată la locul recoltării. Va fi păstrată o înregistrare pentru fiecare prelevare de probe, care va permite ca fiecare lot să fie identificat clar şi care va da detalii cu privire la data şi locul prelevării, precum şi la orice alte informaţii adiţionale, care pot fi de folos specialistului.
    12. Produsele alimentare pot fi comercializate în vrac, ambalate în containere sau ambalate individual în pungi, saci ori alte ambalaje. Metoda de recoltare poate fi aplicată tuturor formelor de ambalare, în care produsele alimentare sînt comercializate. Pentru produsele alimentare comercializate în ambalaje individuale, cum ar fi pungi, saci, ambalaje mici, la prelevarea probelor se va ţine cont de următoarea formulă:
    Frecvenţa de recoltare (FR) = greutatea lotului x greutatea probei elementare.
                                                   Greutatea probei globale x greutatea unităţii de vînzare
                                                                   cu amănuntul,

    unde:
    - greutatea: – exprimată în kg;
    - Frecvenţa recoltării (FR): – fiecare sac, pungă din care trebuie recoltată o probă elementară (zecimalele vor fi rotunjite cu cel mai apropiat număr întreg).
Capitolul III
Cerealele şi produsele cerealiere
Secţiunea 1
Metoda de prelevare a probelor pentru cereale
şi produsele cerealiere

    13. Prezenta metodă de prelevare este utilizată pentru controlul oficial al conţinuturilor maxime de aflatoxină B1, aflatoxine totale, ochratoxină A şi toxine de Fusarium, stabilite pentru cereale şi produse cerealiere.
    14. Greutatea probei elementare este de aproximativ 100 grame.
    În cazul loturilor ambalate pentru vînzarea cu amănuntul, greutatea probei elementare depinde de greutatea unităţii de vînzare cu amănuntul. Pentru unităţile de vînzare cu amănuntul cîntărind mai mult de 100 grame, proba globală va cîntări, prin urmare, mai mult de 10 kg.
    În cazul în care greutatea fiecărei unităţi de vînzare cu amănuntul depăşeşte cu mult 100 grame, trebuie să se extragă 100 grame din fiecare dintre aceste unităţi pentru a alcătui proba elementară. Această operaţie se poate efectua în momentul prelevării probei sau în laborator. Cu toate acestea, în cazul în care o astfel de metodă de prelevare ar conduce la consecinţe comerciale inacceptabile datorită deteriorării lotului (din cauza formei ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate utiliza o altă metodă de prelevare. De exemplu, în cazul în care un produs de valoare se comercializează sub forma unor unităţi de vînzare cu amănuntul de 500 grame sau 1 kg, proba globală poate fi obţinută prin însumarea unui număr de probe elementare inferior celui indicat în tabelele 1 şi 2 anexa nr. 1 la prezentele Metode, cu condiţia ca greutatea sa să fie egală cu greutatea cerută pentru proba globală, după cum se indică în tabelele respective.
    În cazul în care unitatea de vînzare cu amănuntul cîntăreşte mai puţin de 100 grame, iar această diferenţă de greutate este neglijabilă, se consideră că o unitate echivalează cu o probă elementară, obţinîndu-se o probă globală de mai puţin de 10 kg.
Secţiunea 2
Metoda de prelevare a probelor pentru cereale şi
produse cerealiere, în funcţie de greutatea lotului

    15. În cazul loturilor cu o greutate mai mare sau egală cu 50 tone:
    a) fiecare lot se împarte în subloturi în conformitate cu tabelul 1 anexa nr. 1 la prezentele Metode, cu condiţia ca subloturile să se poată separa din punct de vedere fizic. Avînd în vedere că greutatea unui lot nu este întotdeauna un multiplu exact al greutăţii subloturilor, greutatea sublotului poate să fie cu maximum 20 % mai mare decît greutatea specificată. În cazul în care lotul nu este sau nu poate fi separat fizic în subloturi, se prelevează din acesta cel puţin o sută de probe elementare;
    b) se prelevează probe separat din fiecare sublot;
    c) numărul de probe elementare constituie o sută. Greutatea probei globale – 10 kg.
    În cazul în care nu este posibilă aplicarea metodei de prelevare a probelor, datorită unor consecinţe comerciale inacceptabile pe care le-ar determina deteriorarea lotului (din cauza formei ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate aplica o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiţia ca aceasta să fie cît se poate de reprezentativă şi să facă obiectul unei descrieri complete, documentate corespunzător. Se poate recurge, de asemenea, la o altă metodă de prelevare atunci cînd, în mod concret, este imposibil să se utilizeze metoda de prelevare menţionată anterior. Acesta este, în special, cazul loturilor de cereale de mari dimensiuni care sînt stocate în depozite sau a cerealelor stocate în silozuri.
    Prelevarea probelor la etapa de vînzare cu amănuntul se realizează conform aceleiaşi metode de prelevare a probelor descrise în prezentul capitol.
    16. În cazul loturilor cu o greutate mai mică de 50 tone, se realizează schema de prelevare a probelor cu 10 pînă la 100 de probe elementare, în funcţie de greutatea lotului, obţinîndu-se o probă globală de la 1 pînă la 10 kg.
    Pentru loturile foarte mici de cereale şi produse cerealiere (≤ 0,5 tone), se poate preleva un număr mai mic de probe elementare, dar, în acest caz, proba globală care însumează toate probele elementare trebuie, de asemenea, să cîntărească cel puţin 1 kg.
    Cifrele indicate în tabelul 2 anexa nr. 1 la prezentele Metode se pot folosi pentru determinarea numărului de probe elementre care trebuie prelevate.
    17. Se va face acceptarea/respingerea unui lot sau sublot în cazul în care proba de laborator nu depăşeşte/depăşeşte limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperare şi gradul de incertitudine al măsurării.
Capitolul IV
Fructele uscate
Secţiunea 1
Metoda de prelevare a probelor pentru fructele uscate
    18. Prezenta metodă de prelevare se utilizează pentru controlul oficial al conţinutului maxim stabilit pentru aflatoxina B1 şi aflatoxinele totale din fructele uscate.
    19. Greutatea probei elementare este de aproximativ 100 grame.
    În cazul loturilor ambalate pentru vînzarea cu amănuntul, greutatea probei elementare depinde de greutatea unităţii de vînzare cu amănuntul.
    Pentru unităţile de vînzare cu amănuntul cîntărind mai mult de 100 grame, proba globală va cîntări mai mult de 10 kg. În cazul în care greutatea fiecărei unităţi de vînzare cu amănuntul depăşeşte cu mult 100 grame, trebuie să se retragă 100 grame din fiecare dintre aceste unităţi pentru a alcătui proba elementară. Această operaţie se poate efectua în momentul prelevării probei sau în laborator.
    Cu toate acestea, în cazul în care o astfel de metodă de prelevare ar conduce la consecinţe comerciale inacceptabile datorită deteriorării lotului (din cauza formei ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate utiliza o altă metodă de prelevare. De exemplu, în cazul în care un produs de valoare se comercializează sub forma unor unităţi de vînzare cu amănuntul de 500 grame sau 1 kg, proba globală se poate obţine prin însumarea unui număr de probe elementare inferior celui indicat în tabelele 1 şi 2 anexa nr. 2 la prezentele Metode, cu condiţia ca greutatea sa să corespundă greutăţii cerute pentru proba globală.
    În cazul în care unitatea de vînzare cu amănuntul cîntăreşte mai puţin de 100 grame, iar această diferenţă de greutate este neglijabilă, se consideră că o unitate echivalează cu o probă elementară, obţinîndu-se o probă globală de mai puţin de 10 kg.
Secţiunea 2
Metoda de prelevare a probelor pentru fructele uscate,
 în funcţie de greutatea lotului

    20. În cazul loturilor cu o greutate mai mare sau egală cu 15 tone:
    a) fiecare lot se împarte în subloturi în conformitate cu tabelul 1 anexa nr. 2 la prezentele Metode, cu condiţia ca subloturile să se poată separa fizic;
    b) se prelevează probe din fiecare sublot separat;
    c) numărul de probe elementare constituie o sută. Greutatea probei globale – 10 kg.
    În cazul în care nu este posibilă aplicarea metodei de prelevare a probelor descrise anterior, datorită unor consecinţe comerciale inacceptabile pe care le-ar determina deteriorarea lotului (din cauza formei ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate aplica o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiţia ca aceasta să fie cît se poate de reprezentativă şi să facă obiectul unei descrieri complete, documentate corespunzător.
    Prelevarea probelor în etapa de vînzare cu amănuntul se realizează conform aceleiaşi metode de prelevare a probelor descrise în prezentul capitol.
    21. În cazul loturilor cu o greutate mai mică de 15 tone, se realizează schema de prelevare a probelor cu 10 pînă la 100 de probe elementare, în funcţie de greutatea lotului, obţinîndu-se o probă globală de la 1 pînă la 10 kg.
    Cifrele din tabelul 2 anexa nr.2 la prezentele Metode pot fi folosite pentru determinarea numărului de probe elementare care trebuie prelevate.
Secţiunea 3
Metoda specifică de prelevare a probelor pentru
fructele uscate, comercializate în pachete vidate

    22. Pentru loturile cu o greutate mai mare sau egală cu 15 tone, se prelevează cel puţin 25 de probe elementare, formînd o probă globală de 10 kg, şi, pentru loturile mai mici de 15 tone, se prelevează 25 % din numărul de probe elementare menţionate în tabelul 2 anexa nr. 2 la prezentele Metode, astfel încît să se obţină o probă globală cu o greutate egală cu cea cerută în acelaşi tabel.
    23. Se va face acceptarea/respingerea unui lot sau sublot în cazul în care proba de laborator nu depăşeşte/depăşeşte limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperare şi gradul de incertitudine al măsurării.
Capitolul V
Smochine uscate
Secţiunea 1
Metoda de prelevare a probelor
pentru smochine uscate
    24. Prezenta metodă de prelevare a probelor este utilizată pentru controlul oficial al nivelurilor maxime de aflatoxină B1 şi de aflatoxine totale stabilite pentru smochine uscate.
    25.  Greutatea probei elementare este de aproximativ 300 de grame.
    În cazul loturilor ambalate pentru vînzarea cu amănuntul, greutatea probei elementare depinde de greutatea unităţii de vînzare cu amănuntul.
    Pentru unităţile de vînzare cu amănuntul cîntărind mai mult de 300 de grame, proba globală va cîntări 30 kg.
    În cazul în care greutatea fiecărei unităţi de vînzare cu amănuntul depăşeşte 300 de grame, trebuie să se extragă 300 de grame din fiecare dintre aceste unităţi pentru a alcătui proba elementară. Această operaţiune poate fi efectuată în momentul prelevării probei sau în laborator. Cu toate acestea, în cazul în care o astfel de metodă de prelevare de probe ar conduce la consecinţe comerciale inacceptabile datorită deteriorării lotului (din cauza formelor ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate utiliza o altă metodă de prelevare de probe. De exemplu, în cazul în care un produs de valoare se comercializează sub forma unor unităţi de vînzare cu amănuntul de 500 de grame sau 1 kg, proba globală poate fi obţinută prin însumarea unui număr de probe elementare inferior celui indicat în tabelele 1, 2 şi 3 anexa nr. 3 la prezentele Metode, cu condiţia ca greutatea sa să corespundă greutăţii cerute pentru proba globală.
    În cazul în care unitatea de vînzare cu amănuntul cîntăreşte mai puţin 300 de grame, iar această diferenţă nu este foarte mare, se consideră că o unitate echivalează cu o probă elementară, obţinîndu-se o probă globală de mai puţin de 30 kg.
Secţiunea 2
Metoda de prelevare a probelor pentru smochine uscate,
în funcţie de greutatea lotului

    26. Pentru loturile cu o greutate mai mare sau egală cu 15 tone:
    a) fiecare lot se împarte în subloturi în conformitate cu tabelul 1 anexa nr. 3 la prezentele Metode, cu condiţia ca sublotul să se poată separa fizic;
    b) se prelevă probe din fiecare sublot separat;
    c) numărul de probe elementare constituie 100;
    d) greutatea probei globale = 30 kg, aceasta se amestecă şi se împarte în trei probe de laborator egale, de 10 kg fiecare, înainte de a fi măcinată (nu este necesară împărţirea în trei probe de laborator în cazul smochinelor uscate care fac obiectul unui tratament ulterior de sortare sau al altui tratament fizic şi în cazul în care există o instalaţie care să permită omogenizarea unei probe de 30 kg);
    e) fiecare probă de laborator de 10 kg se macină fin, separat şi se amestecă cu grijă pentru a obţine o omogenizare completă.
    În cazul în care nu este posibilă aplicarea metodei de prelevare a probelor descrise anterior, datorită unor consecinţe comerciale inacceptabile care ar determina deteriorarea lotului (din cauza formelor ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate aplica o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiţia ca aceasta să fie cît se poate de reprezentativă şi să facă obiectul unei descrieri complete, documentate corespunzător.
    27. În cazul loturilor cu o greutate mai mică de 15 tone, numărul de probe elementare care trebuie prelevate depinde de greutatea lotului şi este cuprins între 10 şi 100.
    Cifrele din tabelul 2 anexa nr. 3 la prezentele Metode pot fi folosite pentru determinarea numărului de probe elementare care trebuie prelevate, precum şi împărţirea ulterioară a probei globale.
    Greutatea probei globale ≤ 30 kg, se amestecă şi se împarte în două sau trei probe de laborator egale, de ≤ 10 kg, înainte de a fi măcinată (nu este necesară împărţirea în două sau trei probe de laborator, în cazul smochinelor uscate care fac obiectul unui tratament ulterior de sortare sau al altui tratament fizic şi în cazul în care există o instalaţie care să permită omogenizarea unor probe cîntărind maximum 30 kg);
    În cazul în care proba globală cîntăreşte mai puţin de 30 kg, aceasta se împarte în probe de laborator, după cum urmează:
    - < 12 kg: nu se împarte în probe de laborator;
    - ≥ 12 - < 24 kg: se împarte în două probe de laborator;
    - ≥ 24 kg: se împarte în trei probe de laborator.
    Fiecare probă de laborator se macină fin, separat şi se amestecă cu grijă pentru a obţine o omogenizare completă.
    În cazul în care nu este posibilă aplicarea metodei de prelevare a probelor descrisă anterior, datorită unor consecinţe comerciale inacceptabile pe care le-ar determina deteriorarea lotului (din cauza formelor ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate aplica o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiţia ca aceasta să fie cît se poate de reprezentativă şi să facă obiectul unei descrieri complete, documentate corespunzător.
    Prelevarea probelor în etapa de vînzare cu amănuntul se realizează conform aceleiaşi metode de prelevare a probelor descrise în prezentul capitol.
Secţiunea 3
Metoda de prelevare a probelor pentru
produsele derivate şi alimentele compuse
    28. Pentru produsele derivate cu particule foarte fine (distribuţie omogenă a contaminării cu aflatoxine):
    a) numărul de probe elementare constituie 100; pentru loturile mai mici de 50 de tone numărul de probe elementare variază de la zece la o sută, în funcţie de greutatea lotului (a se vedea datele prezentate în tabelul 3 anexa nr. 3 la prezentele Metode;
    b) greutatea probei elementare trebuie să fie de aproximativ 100 de grame.
    În cazul în care lotul este ambalat pentru vînzarea cu amănuntul, greutatea probei elementare depinde de greutatea unităţii de vînzare cu amănuntul;
    c) greutatea probei globale, suficient amestecate, este de la 1 pînă la 10 kg.
    29. Pentru celelalte produse derivate cu particule de dimensiune relativ mare (distribuţie eterogenă a contaminării cu aflatoxine) se aplică aceeaşi metodă de prelevare a probelor şi aceleaşi criterii de acceptare ca în cazul smochinelor uscate.
Secţiunea 4
Metoda specifică de prelevare a probelor pentru smochine
uscate şi produse derivate comercializate în pachete vidate

    30. În cazul smochinelor uscate, greutatea lotului constituind:
    a) 15 tone sau mai mult, se prelevă cel puţin 50 de probe elementare care formează o probă globală de 30 kg;
    b) mai puţin de 15 tone, se prelevă 50 % din numărul de probe elementare, menţionate în tabelul 2 anexa nr.3 la prezentele Metode încît să se formeze o probă globală cu o greutate care depinde de greutatea lotului din care se prelevă probe, conform aceluiaşi tabel.
    31. În cazul produselor derivate din smochine uscate cu particule de dimensiune mică:
    a) pentru loturile care cîntăresc 50 de tone sau mai mult, se vor preleva cel puţin 25 de probe elementare care formează o probă globală de 10 kg;
    b) pentru loturile care cîntăresc mai puţin de 50 de tone, se vor preleva 25 % din numărul de probe elementare, menţionate în tabelul 3 anexa nr.3 la prezentele Metode care formează o probă globală a cărei greutate depinde  de greutatea lotului din care se prelevă probe, conform aceluiaşi tabel.
    32. Se va face acceptarea/respingerea unui lot sau sublot în cazul în care proba globală sau media probelor de laborator nu depăşeşte/depăşeşte limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperare şi gradul de incertitudine al măsurării.
Capitolul VI
Arahide şi fructe cu coajă lemnoasă
Secţiunea 1
Metoda de prelevare a probelor pentru arahide, alte seminţe
şi fructe oleaginoase, sîmburi de caise şi fructe cu coajă tare

    33. Prezenta metodă de prelevare a probelor este utilizată pentru controlul oficial al nivelurilor maxime de aflatoxină B1 şi de aflatoxine totale stabilit pentru arahide, alte seminţe şi fructe oleaginoase, sîmburi de caise şi fructe cu coajă tare.
    34. Greutatea probei elementare este de aproximativ 200 de grame.
    În cazul loturilor ambalate pentru vînzarea cu amănuntul, greutatea probei elementare depinde de greutatea unităţii de vînzare cu amănuntul.
    Pentru unităţile de vînzare cu amănuntul cîntărind mai mult de 200 de grame, proba globală va cîntări mai mult de 20 kg. În cazul în care greutatea fiecărei unităţi de vînzare cu amănuntul depăşeşte cu mult 200 de grame, trebuie să se extragă 200 de grame din fiecare dintre aceste unităţi pentru a alcătui proba elementară. Această operaţiune poate fi efectuată în momentul prelevării probei sau în laborator. Cu toate acestea, în cazul în care o astfel de metodă de prelevare de probe ar conduce la consecinţe comerciale inacceptabile datorită deteriorării lotului (din cauza formelor ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate utiliza o altă metodă de prelevare de probe. De exemplu, în cazul în care un produs de valoare se comercializează sub forma unor unităţi de vînzare cu amănuntul de 500 de grame sau 1 kg, proba globală poate fi obţinută prin însumarea unui număr de probe elementare inferior celui indicat în tabelele nr. 1, 2 şi 3 anexa nr. 4 la prezentele Metode, cu condiţia ca greutatea sa să corespundă greutăţii cerute pentru proba globală.
    În cazul în care unitatea de vînzare cu amănuntul cîntăreşte mai puţin de 200 de grame, iar această diferenţă nu este foarte mare, se consideră că o unitate echivalează cu o probă elementară, obţinîndu-se o probă globală de mai puţin de 20 kg.
Secţiunea 2
Metoda de prelevare a probelor pentru arahide, alte seminţe
şi fructe oleaginoase, sîmburi de caise şi fructe cu coajă tare,
în funcţie de greutatea lotului
    35. Pentru loturi cu o greutate mai mare sau egală cu 15 tone:
    a) fiecare lot se împarte în subloturi în conformitate cu tabelul 1 din anexa nr. 4 la prezentele Metode, cu condiţia ca sublotul să se poată separa fizic;
    b) se prelevă probe din fiecare sublot separat;
    c) numărul de probe elementare constituie 100;
    d) greutatea probei globale = 20 kg care se amestecă şi se împarte în două probe de laborator egale, de 10 kg fiecare, înainte de a fi măcinată (nu este necesară împărţirea în două probe de laborator în cazul arahidelor, al altor seminţe şi fructe oleaginoase, al sîmburilor de caise şi al fructelor cu coajă tare care fac obiectul unui tratament ulterior de sortare sau al altui tratament fizic şi în cazul în care există o instalaţie care să permită omogenizarea unei probe de 20 kg);
    e) fiecare probă de laborator de 10 kg se macină fin, separat şi se amestecă cu grijă pentru a obţine o omogenizare completă.
    În cazul în care nu este posibilă aplicarea metodei de prelevare a probelor descrise anterior, datorită unor consecinţe comerciale pe care le-ar determina deteriorarea lotului (din cauza formelor ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate aplica o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiţia ca aceasta să fie cît se poate de reprezentativă şi să facă obiectul unei descrieri complete, documentate corespunzător.
    36. În cazul loturilor cu o greutate mai mică de 15 tone, numărul de probe elementare care trebuie prelevate depinde de greutatea lotului şi este cuprins între 10 şi 100.
    Cifrele din tabelul 2 anexa nr. 4 la prezentele Metode, pot fi folosite pentru determinarea numărului de probe elementare care trebuie prelevate, precum şi împărţirea ulterioară a probei globale.
    Greutatea probei globale ≤ 20 kg se amestecă şi se împarte în două probe de laborator egale, ≤ 10 kg fiecare, înainte de a fi măcinată (nu este necesară împărţirea în două probe de laborator în cazul arahidelor, al altor seminţe şi fructe oleaginoase, al sîmburilor de caise şi al fructelor cu coajă tare care fac obiectul unui tratament ulterior de sortare sau al altui tratament fizic şi în cazul în care există o instalaţie care să permită omogenizarea unor probe cîntărind maximum 20 kg).
    În cazul în care proba globală cîntăreşte mai puţin de 20 kg, aceasta se împarte în probe de laborator, după cum urmează:
    - < 12 kg: nu se împarte în probe de laborator;
    - ≥ 12 kg se împarte în două probe de laborator.
    Fiecare probă de laborator se macină fin, separat şi se amestecă cu grijă pentru a obţine o omogenizare completă.
    În cazul în care nu este posibilă aplicarea metodei de prelevare a probelor descrisă anterior, datorită unor consecinţe comerciale inacceptabile pe care le-ar determina deteriorarea lotului (din cauza formelor ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate aplica o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiţia ca aceasta să fie cît se poate de reprezentativă şi să facă obiectul unei descrieri complete, documentate corespunzător.
    Prelevarea probelor în etapa de vînzare cu amănuntul se realizează, conform aceleiaşi metode de prelevare a probelor descrise în prezentul capitol.
Secţiunea 3
Metoda de prelevare a probelor pentru produsele derivate, cu
excepţia uleiului vegetal
şi a alimentelor compuse
    37. Pentru produsele derivate (altele decît uleiul vegetal) cu particule foarte fine, precum făina sau untul de arahide (distribuţie omogenă a contaminării cu aflatoxine):
    a) numărul de probe elementare constituie 100; pentru loturile mai mici de 50 de tone, numărul probelor elementare variază de la zece la o sută, în funcţie de greutatea lotului (a se vedea datele prezentate în tabelul 3 anexa nr. 4 la prezentele Metode);
    b) greutatea probei elementare trebuie să fie de aproximativ 100 de grame.
    În cazul în care lotul este ambalat pentru vînzarea cu amănuntul, greutatea probei elementare depinde de greutatea unităţii de vînzare cu amănuntul;
    c) greutatea probei globale, suficient amestecate, este de la 1 pînă la 10 kg.
    38. Pentru celelalte produse derivate cu particule de dimensiune relativ mare (distribuţie eterogenă a contaminării cu aflatoxine) se aplică aceeaşi metodă de prelevare a probelor şi aceleaşi criterii de acceptare ca în cazul arahidelor, al altor seminţe şi fructe oleaginoase, al sîmburilor de caise şi al fructelor cu coajă tare.
Secţiunea 4
Metoda specifică de prelevare a probelor pentru arahide,
alte seminţe şi fructe oleaginoase, sîmburi de caise, fructe cu
coajă tare şi produse derivate comercializate în pachete vidate

    39. Pentru fistic, arahide şi nuci greutatea lotului constituind:
    a) 15 tone sau mai mult, se prelevă cel puţin 50 probe elementare care formează o probă globală de 20 kg;
    b) mai puţin de 15 tone, se prelevă 50 % din numărul de probe elementare menţionate în tabelul 2 anexa nr.4 la prezentele Metode, care formează o probă globală a cărei greutate depinde de greutatea lotului din care se prelevă probe, conform aceluiaşi tabel.
    40. În cazul produselor derivate din fructe cu coajă tare, sîmburi de caise şi arahide cu particule de dimensiune mică:
    a) pentru loturile care cîntăresc 50 de tone sau mai mult, se vor preleva cel puţin 25 probe elementare care formează o probă globală de 10 kg;
    b) pentru loturile care cîntăresc mai puţin de 50 tone, se vor preleva 25 % din numărul de probe elementare menţionate în tabelul 3 anexa nr.4 la prezentele Metode care formează o probă globală a cărei greutate depinde de greutatea lotului din care se prelevă probe, conform aceluiaşi tabel.
    41. Se va face acceptarea/respingerea unui lot sau sublot în cazul în care proba globală sau media probelor de laborator nu depăşeşte/depăşeşte limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperare şi gradul de incertitudine al măsurării.
Capitolul VII
Mirodenii
Secţiunea 1
Metoda de prelevare a probelor pentru mirodenii
    42. Prezenta metodă este utilizată pentru controlul oficial al nivelului maxim de ochratoxină A, aflatoxină B1 şi aflatoxine totale, stabilite pentru mirodenii.
    43. Greutatea probei elementare constituie 100 grame.
    În cazul loturilor ambalate pentru vînzarea cu amănuntul, greutatea probei elementare depinde de greutatea unităţii de vînzare cu amănuntul.
    Pentru unităţile de vînzare cu amănuntul cîntărind mai mult de 100 grame, proba globală va cîntări mai mult de 10 kg.
    În cazul în care greutatea fiecărei unităţi de vînzare cu amănuntul depăşeşte cu mult 100 grame, trebuie să se extragă 100 grame din fiecare dintre aceste unităţi pentru a alcătui proba elementară. Această operaţie poate fi efectuată în momentul prelevării probei sau în laborator. Cu toate acestea, în cazul în care o astfel de metodă de prelevare ar conduce la consecinţe comerciale inacceptabile datorită deteriorării lotului (din cauza formei ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate utiliza o altă metodă de prelevare. De exemplu, în cazul în care un produs de valoare se comercializează sub forma unor unităţi de vînzare cu amănuntul de 500 grame sau 1 kg, proba globală poate fi obţinută prin însumarea unui număr de probe elementare inferior celui indicat în tabelele 1 şi 2 anexa nr. 5 la prezentele Metode, cu condiţia ca greutatea sa să corespundă greutăţii cerute pentru proba globală.
    În cazul în care unitatea de vînzare cu amănuntul cîntăreşte mai puţin de 100 grame, iar această diferenţă de greutate este neglijabilă, se consideră că o unitate echivalează cu o probă elementară, obţinîndu-se o probă globală de mai puţin de 10 kg.
Secţiunea 2
Metoda de prelevare a probelor pentru mirodenii,
în funcţie de greutatea lotului

    44. Pentru loturi cu o greutate mai mare sau egală cu 15 tone:
    a) fiecare lot se împarte în subloturi în conformitate cu tabelul 1 anexa nr. 5 la prezentele Metode, cu condiţia ca subloturile să se poată separa fizic;
    b) se prelevează probe din fiecare sublot separat;
    c) numărul de probe elementare constituie o sută. Greutatea probei globale = 10 kg;
    În cazul în care nu este posibilă aplicarea metodei de prelevare a probelor descrise anterior, datorită unor consecinţe comerciale inacceptabile pe care le-ar determina deteriorarea lotului (din cauza formei ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate aplica o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiţia ca aceasta să fie cît se poate de reprezentativă şi să facă obiectul unei descrieri complete, documentate corespunzător.
    În cazul prelevării probelor în etapa de comercializare cu amănuntul, se aplică aceeaşi metodă de prelevare a probelor descrisă în prezentul capitol.
    45. În cazul loturilor de mirodenii cu o greutate mai mică de 15 tone, schema de prelevare a probelor se realizează cu 5 pînă la 100 probe elementare, în funcţie de greutatea lotului, obţinîndu-se o probă globală de 0,5 pînă la 10 kg.
    Cifrele din tabelul 2 anexa nr. 5 la prezentele Metode pot fi folosite pentru determinarea numărului de probe elementare care trebuie prelevate.
Secţiunea 3
Metoda specifică de prelevare a probelor pentru mirodeniile,
comercializate în pachete vidate

    46. Pentru loturile cu o greutate mai mare sau egală cu 15 tone se prelevează cel puţin douăzeci şi cinci de probe elementare, formînd o probă globală de 10 kg, iar pentru loturile mai mici de 15 tone, se prelevează 25 % din numărul de probe elementare menţionate în tabelul 2 anexa nr. 5 la prezentele Metode, pentru a se obţine o probă globală cu o greutate egală cu cea cerută în acelaşi tabel.
    47. Se va face acceptarea/respingerea unui lot sau sublot în cazul în care proba de laborator nu depăşeşte/depăşeşte limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperare şi gradul de incertitudine al măsurării.
Capitolul VIII
Cafeaua. Produsele pe bază de cafea. Rădăcina de lemn dulce
şi extractul de lemn dulce

Secţiunea 1
Metoda de prelevare a probelor pentru cafea, produsele pe
bază de cafea, rădăcina de lemn dulce şi extractul de lemn dulce

    48. Această metodă de prelevare a probelor este utilizată pentru controlul oficial al nivelurilor maxime de ochratoxină A stabilite pentru boabele de cafea prăjită, cafeaua prăjită măcinată, cafeaua solubilă, rădăcina de lemn dulce şi extractul de lemn dulce.
    49. Greutatea probei elementare constituie 100 grame.
    În cazul loturilor ambalate pentru vînzarea cu amănuntul, greutatea probei elementare depinde de greutatea unităţii de vînzare cu amănuntul.
    Pentru unităţile de vînzare cu amînuntul cîntărind mai mult de 100 grame, proba globală va cîntări mai mult de 10 kg.
    În cazul în care greutatea fiecărei unităţi de vînzare cu amănuntul depăşeşte cu mult 100 grame, trebuie să se extragă 100 grame din fiecare dintre aceste unităţi pentru a alcătui proba elementară. Această operaţiune poate fi efectuată în momentul prelevării probei sau în laborator. Cu toate acestea, în cazul în care o astfel de metodă de prelevare de probe ar conduce la consecinţe comerciale inacceptabile datorită deteriorării lotului (din cauza formelor ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate utiliza o altă metodă de prelevare de probe. De exemplu, în cazul în care un produs de valoare se comercializează sub forma unor unităţi de vînzare cu amănuntul de 500 grame sau 1 kg, proba globală poate fi obţinută prin însumarea unui număr de probe elementare inferior celui indicat în tabelele 1 şi 2 anexa nr. 6 la prezentele Metode, cu condiţia ca greutatea sa să corespundă greutăţii cerute pentru proba globală, conform tabelelor respective.
    În cazul în care unitatea de vînzare cu amănuntul cîntăreşte mai puţin de 100 grame, iar această diferenţă nu este foarte mare, se consideră că o unitate echivalează cu o probă elementară, obţinîndu-se o probă globală de mai puţin de 10 kg.
Secţiunea 2
Metoda de prelevare a probelor pentru boabele de cafea prăjită,
cafeaua prăjită măcinată, cafeaua solubilă, rădăcina de lemn dulce
şi extractul
de lemn dulce, în funcţie de greutatea lotului
    50. Pentru loturi cu o greutate mai mare sau egală cu 15 tone:
    a) fiecare lot se împarte în subloturi în conformitate cu tabelul 1 anexa nr. 6 la prezentele Metode, cu condiţia ca sublotul să se poată separa fizic;
    b) se prelevă probe din fiecare sublot separat;
    c) numărul de probe elementare constituie 100. Greutatea probei globale = 10 kg.
    În cazul în care nu este posibilă aplicarea metodei de prelevare a probelor descrisă anterior, datorită unor consecinţe comerciale inacceptabile pe care le-ar determina deteriorarea lotului (din cauza formelor ambalajului, a mijlocului de transport etc.), se poate aplica o altă metodă de prelevare a probelor, cu condiţia ca aceasta să fie cît se poate de reprezentativă şi să facă obiectul unei descrieri complete, documentate corespunzător.
    În cazul prelevării probelor în etapa de comercializare cu amănuntul, se aplică aceeaşi metodă de prelevare a probelor descrisă în prezentul capitol.
    51. În cazul boabelor de cafea prăjită, a cafelei prăjite măcinate, a cafelei solubile, a rădăcinei de lemn dulce şi extractului de lemn dulce cu o greutate mai mică de 15 tone, schema de prelevare a probelor se utilizează de la 10 pînă la 100 de probe elementare, în funcţie de greutatea lotului, obţinîndu-se o probă globală de 1 pînă la 10 kg.
Cifrele indicate în tabelul 2 anexa nr. 6 la prezentele Metode pot fi folosite pentru determinarea numărului de probe elementare care trebuie prelevate.
Secţiunea 3
Metoda de prelevare a probelor pentru boabele de cafea prăjită,
cafeaua prăjită măcinată, cafeaua solubilă, rădăcina de lemn dulce
şi extractul
de lemn dulce, comercializate în pachete vidate
    52. Pentru loturile care cîntăresc 15 tone sau mai mult, se prelevă cel puţin 25 de probe elementare care formează o probă globală de 10 kg, iar pentru loturile care cîntăresc mai puţin de 15 tone, se prelevă 25 % din numărul de probe elementare indicat în tabelul 2 anexa nr. 6 la prezentele Metode, pentru a se obţine o probă globală cu o greutate egală cu cea cerută în acelaşi tabel.
    53. Se va face acceptarea/respingerea unui lot sau sublot în cazul în care proba de laborator nu depăşeşte/depăşeşte limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperare şi gradul de incertitudine al măsurării.
Capitolul IX
Metoda de prelevare a probelor pentru sucurile de fructe,
 inclusiv sucul şi mustul de struguri,
şi pentru cidru şi vin
    54. Această metodă de prelevare este utilizată pentru controlul oficial al conţinutului maxim stabilit pentru:
    a) ochratoxina A din vin, sucul de struguri şi mustul de struguri;
    b) patulina din sucurile de fructe, nectarurile de fructe, băuturile spirtoase, cidru şi alte băuturi fermentate, produse din mere sau cele ce conţin suc de mere.
    55. Greutatea probei globale cîntăreşte cel puţin 1 litru, cu excepţia cazului în care acest lucru este imposibil, de exemplu, în cazul în care proba este compusă dintr-o singură sticlă.
    În cazul în care porţiunea din care trebuie prelevate probe este prea mică pentru obţinerea unei probe globale de 1 kg, greutatea acesteia din urmă poate fi mai mică de 1 kg.
    Numărul minim de probe elementare prelevate din lot este indicat în tabelul din anexa nr. 7 la prezentele Metode.
    Numărul de probe elementare stabilit depinde de forma sub care sînt comercializate în mod obişnuit produsele reglementate în prezentul capitol.
    În cazul produselor lichide vîndute în vrac, în măsura în care nu este afectată calitatea produselor, lotul este amestecat cu grijă, înainte de prelevarea probelor, fie printr-o metodă manuală, fie prin una mecanică, în acest caz, distribuţia ochratoxinei A şi a patulinei într-un lot dat este omogenă, fiind suficient să se preleveze trei probe elementare dintr-un lot pentru a forma proba globală.
    Toate probele elementare, în multe cazuri formate probabil din sticle sau cutii, au o greutate similară. Fiecare probă elementară cîntăreşte cel puţin 100 grame pentru ca proba globală să atingă cel puţin 1 litru.
    În cazul prelevării probelor în etapa de comercializare cu amănuntul, se aplică aceeaşi metodă de prelevare a probelor descrisă în prezentul capitol.
    56. Se va face acceptarea/respingerea unui lot sau sublot în cazul în care proba de laborator nu depăşeşte/depăşeşte limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperare şi gradul de incertitudine al măsurării.
Capitolul X
Produsele solide pe bază de mere, inclusiv cele pentru sugari
şi copiii de vîrstă mică, şi pentru sucul de mere

Secţiunea 1
Metoda de prelevare a probelor pentru produsele solide
pe bază de mere, inclusiv cele pentru sugari şi copiii de
vîrstă mică, şi pentru sucul de mere

    57. Prezenta metodă de prelevare este utilizată pentru controlul oficial al conţinutului maxim de patulină fixat pentru produsele solide pe bază de mere, inclusiv cele pentru sugari şi copiii de vîrstă mică, şi pentru sucul de mere.
    58. Greutatea probei globale constituie cel puţin 1 kg, excepţia făcînd cazul în care acest lucru este imposibil, de exemplu în cazul în care se prelevează probe dintr-un singur ambalaj unitar.
    Numărul minim de probe elementare prelevate dintr-un lot este indicat în tabelul 1 anexa nr. 8 la prezentele Metode.
    În cazul produselor lichide, lotul este amestecat cu grijă, chiar înainte de prelevarea probelor, fie printr-o metodă manuală, fie prin una mecanică. Deoarece, în acest caz, se poate presupune că distribuţia patulinei într-un lot respectiv este omogenă, este suficient să se preleveze trei probe elementare dintr-un lot pentru a forma proba globală.
    Toate probele elementare au o greutate similară. Fiecare probă elementară cîntăreşte cel puţin 100 grame, astfel încît proba globală să atingă cel puţin 1 kg.
    În cazul în care lotul este format din ambalaje unitare distincte, numărul de ambalaje care trebuie prelevate pentru a forma proba globală este indicat în tabelul 2 anexa nr. 8 la prezentele Metode.
    În cazul prelevării probelor în etapa de comercializare cu amănuntul, se aplică aceeaşi metodă de prelevare a probelor descrise în prezentul capitol.
    59. Se va face acceptarea/respingerea unui lot sau sublot în cazul în care proba de laborator nu depăşeşte/depăşeşte limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperare şi gradul de incertitudine al măsurării.
Capitolul XI
Metoda de prelevare a probelor pentru alimentele destinate
sugarilor
şi alimentele prelucrate pe bază de cereale, destinate
sugarilor şi
copiilor de vîrstă mică
    60. Prezenta metodă de prelevare este folosită pentru controlul oficial al conţinuturilor maxime stabilite pentru:
    a) aflatoxine, ochratoxina A şi toxinele de Fusarium din alimentele pentru sugari şi alimentele prelucrate pe bază de cereale, destinate sugarilor şi copiilor de vîrstă mică;
    b) aflatoxine şi ochratoxina A din alimentele dietetice pentru sugari (altele decît laptele şi produsele lactate), destinate unor scopuri medicale speciale;
    c) patulină din alimentele pentru sugari, altele decît alimentele transformate pe bază de cereale, destinate sugarilor şi copiilor de vîrstă mică.
    Pentru controlul conţinutului maxim de patulină din sucurile de fructe şi din produsele solide pe bază de mere, destinate sugarilor şi copiilor de vîrstă mică, se foloseşte metoda de prelevare descrisă în secţiunea 1 capitolul X din prezentele Metode.
    61. Pentru produsele alimentare destinate sugarilor şi copiilor de vîrstă mică se foloseşte metoda de prelevare a probelor pentru cereale şi produse cerealiere descrisă în secţiunea 2 capitolul III din prezentele Metode.
    Numărul de probe elementare prelevate depinde de greutatea lotului şi este cuprins între 10 şi 100, în conformitate cu dispoziţiile prevăzute în tabelul 2 anexa nr. 1 la prezentele Metode. În cazul loturilor foarte mici (≤ 0,5 tone), se poate preleva un număr inferior de probe elementare, dar, în acest caz, proba globală care reuneşte toate probele elementare trebuie, de asemenea, să cîntărească cel puţin 1 kg.
    Greutatea probei elementare constituie 100 grame. În cazul loturilor ambalate pentru vînzarea cu amănuntul, greutatea probei elementare depinde de greutatea unităţii de vînzare cu amănuntul şi, în cazul loturilor foarte mici (≤ 0,5 tone), aceasta trebuie să fie de aşa natură încît, prin adunarea probelor elementare, să se obţină o probă globală de mai puţin de 1 kg.
    Greutatea probei globale, suficient amestecate, este de 1 pînă la 10 kg.
    În cazul prelevării probelor în etapa de comercializare cu amănuntul, se aplică aceeaşi metodă de prelevare a probelor descrisă în prezentul capitol.
    62. Se va face acceptarea/respingerea unui lot sau sublot în cazul în care proba de laborator nu depăşeşte/depăşeşte limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperare şi gradul de incertitudine al măsurării.
Capitolul XII
Uleiuri vegetale
Secţiunea 1
Metoda de prelevare a probelor pentru uleiurile vegetale
    63. Prezenta metodă de prelevare a probelor este utilizată pentru controlul oficial al nivelurilor maxime de micotoxine, în special aflatoxina B1, aflatoxine totale şi zearalenonă, stabilite pentru uleiurile vegetale.
    64. Fiecare probă elementară cîntăreşte cel puţin 100 de grame (ml) (în funcţie de natura transportului, de exemplu ulei vegetal în vrac, trebuie prelevate cel puţin 3 probe elementare de aproximativ 350 ml), pentru ca proba globală să atingă cel puţin 1 kg (litru).
    65. Numărul minim de probe elementare prelevate dintr-un lot este indicat în tabelul 1 anexa nr. 9 la prezentele Metode.
    Lotul este amestecat cu grijă, chiar înainte de prelevarea probelor, fie printr-o metodă manuală, fie prin una mecanică. În acest caz, se poate presupune că distribuţia aflatoxinei într-un lot respectiv este omogenă; prin urmare, este suficient să se preleve trei probe elementare dintr-un lot pentru a forma proba globală.
    66. Transporturile mari în vrac/loturile mari de uleiuri vegetale se împart în subloturi, în conformitate cu prevederile tabelului 2 anexa nr. 9 la prezentele Metode, cu condiţia ca sublotul să se poată separa fizic.
Secţiunea 2
Metoda de prelevare a probelor pentru uleiurile vegetale
în etapa de vînzare
cu amănuntul
    67. Prelevarea probelor de produse alimentare în etapa de vînzare cu amănuntul se realizează cu condiţia ca acestea să garanteze obţinerea unei probe globale suficient de reprezentative pentru lotul din care se prelevă probe.
    În orice caz, proba globală trebuie să cîntărească cel puţin 1 kg.
    În cazul în care porţiunea din care trebuie prelevate probe este prea mică pentru obţinerea unei probe globale de 1 kg, greutatea acesteia din urmă poate fi mai mică de 1 kg.
    68. Se va face acceptarea/respingerea unui lot sau sublot în cazul în care proba de laborator se încadrează/depăşeşte în limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperare şi gradul de incertitudine al măsurării.
Capitolul XIII
Metoda de prelevare a probelor pentru lapte
şi produse din lapte
    69. Prezenta metodă este utilizată pentru controlul oficial al nivelului maxim de aflatoxină M1 în lapte şi produse din lapte, precum şi pentru laptele praf pentru sugari şi lapte praf pentru copii mici, inclusiv pentru laptele pentru sugari, laptele praf formula 2 şi alimentele dietetice pentru sugari (lapte şi produse lactate), destinate unor scopuri medicale speciale.
    Proba globală constituie 1 kg sau 1 litru, excepţie fac cazurile în care acest lucru nu este posibil, spre exemplu, proba este reprezentată de o sticlă.
    70. Numărul minim de probe elementare recoltate dintr-un lot este prezentat în anexa nr. 10 la prezentele Metode şi este determinat în funcţie de ambalajul în care produsul este comercializat. În cazul produselor lichide comercializate, în vrac, lotul va fi omogenizat, manual sau mecanic, înainte de recoltare, dacă prin omogenizare nu este afectată calitatea produsului.
    71. Probele elementare pentru produsele ambalate în sticle sau pungi mici vor avea greutatea unui ambalaj. Greutatea fiecărei probe elementare va fi de cel puţin 100 g pentru ca proba globală să atingă cel puţin 1 kg sau 1 litru. Abaterile de la această metodă vor fi notate în registrele de recoltare a probelor.  
    72. Prelevarea probelor la locurile de comercializare cu amănuntul se va efectua în conformitate cu prevederile prezentului capitol. În cazul în care nu este posibil, poate fi utilizată o altă metodă alternativă de prelevare, care să garanteze că proba globală este reprezentativă pentru lotul din care se recoltează şi care să fie descrisă şi documentată detaliat.
    73. Se va face acceptarea lotului sau a sublotului, dacă proba de laborator se încadrează în limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperarea şi măsurarea incertitudinii.
    74. Lotul sau sublotul nu va fi acceptat, dacă proba de laborator depăşeşte limita maximă, luînd în considerare corecţia pentru recuperarea şi măsurarea incertitudinii.
Capitolul XIV
Criteriile de pregătire a probelor şi metodele de analiză utilizate
pentru controlul oficial al nivelului de micotoxine în produsele
alimentare

    75. În timpul efectuării analizelor de laborator trebuie evitată lumina zilei, deoarece aflatoxinele se distrug sub influenţa razelor ultraviolete. Probele trebuie pregătite şi, în special, omogenizate cu foarte multă grijă, deoarece distribuţia aflatoxinelor este extrem de neomogenă.
    76. Pentru pregătirea materialului de testare vor fi utilizate toate probele primite de laborator.
    77. Concentraţia pentru aflatoxine, stabilită de prezentul act normativ, se aplică părţii comestibile a produsului şi poate fi determinată astfel:
    a) probele de fructe cu coajă lemnoasă pot fi decorticate şi concentraţia de aflatoxine se determină din partea comestibilă;
    b) modul de preparare a probei se poate aplica fructelor cu coajă lemnoasă.
    Metoda de prelevare a probelor şi metoda de analiză trebuie să prevadă o estimare a greutăţii sîmburilor din proba globală.
    Aceasta se estimează după stabilirea unui factor corespunzător care să caracterizeze proporţia dintre coajă şi partea comestibilă la fructele întregi.
    Proporţia enunţată se utilizează la stabilirea cantităţii de sîmburi din proba globală utilizată pentru prepararea şi metoda de analiză a probei.
    Dintr-un lot se prelevă la întîmplare 100 de fructe cu coajă lemnoasă întregi sau se iau din fiecare probă globală şi se pun deoparte. Pentru fiecare probă de laborator se poate obţine proporţia dorită cîntărind fructele întregi, îndepărtînd coaja şi cîntărind părţile de coajă şi de sîmburi.
    Proporţia dintre coajă şi partea comestibilă, odată stabilită de laborator pe baza unui anumit număr de probe, poate fi luată în considerare în analizele ulterioare.
    În cazul în care se constată că o probă de laborator depăşeşte limitele stabilite, proporţia se stabileşte, pentru această probă, cu ajutorul celor aproximativ o sută de fructe puse deoparte.
    78. La sfîrşit toate probele de laborator se macină şi se amestecă bine printr-un proces a cărui eficienţă de omogenizare completă a fost demonstrată.
    79. Probele identice utilizate în scopul controlului sau în scop de arbitrare vor fi prelevate din proba de laborator omogenizată, cu condiţia ca procedura utilizată să nu contravină reglementărilor în vigoare privind prelevarea probelor.
    80. La efectuarea controlului şi analizelor de laborator cel mai des citaţi parametri de precizie sînt repetabilitatea şi reproductibilitatea. Astfel:
    a) repetabilitatea – (r) – valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele a două teste separate, obţinute în condiţii de repetabilitate (de exemplu: aceeaşi probă, acelaşi operator, acelaşi aparat, acelaşi laborator şi intervalul scurt de timp), se situează în limitele de probabilitate specifice (în principiu, 95%); astfel, r = 2,8 x sr;
    b) sr – deviaţia standard, calculată din rezultatele obţinute în condiţii de repetabilitate;
    c) RSDr – deviaţia  standard  relativă, calculată din rezultate obţinute în

condiţii de repetabilitate [(sr/x) × 100], unde x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor;
    d) R – reproductibilitatea este valoarea sub care diferenţa absolută dintre rezultatele unui singur test, obţinute în condiţii de reproductibilitate (de exemplu, pentru materialul identic obţinut de operatori în diferite laboratoare prin utilizarea metodei testului standardizat), se situează în limitele de probabilitate specifică (în principiu, 95%);
R = 2,8 × SR;
    e) SR – deviaţia standard calculată din rezultate obţinute în condiţii de reproductibilitate;
    f) RSDR –  deviaţia  standard  relativă, calculată  din rezultatele obţinute în
                                          –
    condiţii de reproductibilitate [(SR/x) × 100], unde x este media rezultatelor tuturor laboratoarelor şi probelor.
    81. Metodele de analiză, utilizate pentru determinarea contaminanţilor din produsele alimentare trebuie să fie validate. Criteriile de validare sînt:
    a) specificitate;
    b) acurateţe;
    c) precizie – variaţiile repetabilităţii în cadrul aceluiaşi laborator şi ale reproductibilităţii între laboratoare diferite. Aceste valori trebuie să fie obţinute în urma unui proces de colaborare organizat în conformitate cu un protocol recunoscut pe plan internaţional şi trebuie să fie exprimate într-o formă recunoscută pe plan internaţional;
    d) limita de detecţie;
    e) sensibilitate;
    f) practicabilitate.
    82. În cazul în care la nivel naţional nu sînt recomandate metode specifice pentru determinarea nivelurilor de aflatoxine în produsele alimentare, laboratoarele pot selecta orice altă metodă, condiţia fiind ca metoda selectată să întrunească criteriile specificate în anexa nr. 11 la prezentele Metode.
    Totodată, nivelurile maxime de contaminanţi (μg/kg) din produsele alimentare reglementate de prezentul act normativ nu trebuie să depăşească limitele stabilite în Regulamentul sanitar privind contaminanţii din produsele alimentare, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 520 din 22 iunie 2010.
    83. În cazul în care există un număr limitat de metode de analiză pe deplin validate, se poate adopta o aproximare, care defineşte un singur parametru, funcţia de conformitate, pentru evaluarea gradului de acceptabilitate a metodelor de analiză. Funcţia de conformitate este o funcţie de incertitudine, care precizează nivelurile maxime de incertitudine privind conformitatea cu scopul propus.
    84. Dat fiind numărul limitat de metode de analiză pe deplin validate printr-o testare colectivă, mai ales pentru determinarea toxinelor T-2 şi HT-2, aproximarea funcţiei de incertitudine, care precizează incertitudinea maximă acceptată poate fi, de asemenea, utilizată pentru evaluarea conformităţii metodei de analiză pentru a fi folosită în laborator. Laboratorul poate aplica o metodă de analiză care conduce la rezultate între limitele maxime de incertitudine standard. Incertitudinea standard maximă poate fi calculată utilizînd formula următoare:


    unde:
    Uf – incertitudinea standard maximă (µg/kg);
    LOD – limita de detecţie a metodei (µg/kg);
    α – factor numeric constant ce depinde de valoarea lui C. Valorile de utilizare sînt indicate în anexa nr. 12 la prezentele Metode;
    C – concentraţia de interes (µg/kg).
    85. Dacă metoda analitică furnizează rezultate cu incertitudini de măsurare mai mici decît incertitudinea standard maximă, metoda este considerată tot atît de potrivită ca şi metoda ce întruneşte criteriile de performanţă enunţate la punctul 81 al prezentului act normativ.
    86. Rezultatul analitic trebuie să fie raportat, corectat sau necorectat pentru recuperare. Modul de exprimare şi nivelul de recuperare trebuie să fie raportat. Rezultatul analitic corectat pentru recuperare este utilizat pentru verificarea respectării conformităţii.
    87. Rezultatul analitic trebuie să fie raportat ca x +/- U, unde x reprezintă rezultatul analitic şi U este incertitudinea de măsurare extinsă, care utilizează un coeficient de acoperire 2 ce conduce la un nivel de încredere în jur de 95%.
    88. Analizele vor fi efectuate de laboratoarele acreditate.

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

    anexa nr.4

    anexa nr.5

    anexa nr.6

    anexa nr.7

    anexa nr.8

    anexa nr.9

    anexa nr.10

    anexa nr.11

    anexa nr.12