LPM50/2013
ID intern unic:  348113
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 50
din  28.03.2013
cu privire la controalele oficiale pentru verificarea
conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale
şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate
şi de bunăstare a animalelor
Publicat : 07.06.2013 în Monitorul Oficial Nr. 122-124     art Nr : 383
    MODIFICAT
   
LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17
   
LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755



    Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
    Prezenta lege asigură transpunerea titlurilor I, II,  III, V, VI (capitolul II) şi VII (capitolul I) din Regulamentul (CE) nr. 882/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind controalele oficiale efectuate pentru a asigura verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate animală şi de bunăstare a animalelor, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 165 din  30 aprilie 2004.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Obiect şi domeniu de reglementare
    (1) Prezenta lege stabileşte regulile generale privind modul de efectuare a controalelor oficiale în vederea verificării conformităţii cu normele referitoare la:
    a) prevenirea, eliminarea sau reducerea pînă la niveluri admisibile a riscurilor pentru sănătatea umană şi cea animală, fie direct, fie prin intermediul condiţiilor de mediu;
    b) garantarea unor practici corecte în comerţul cu hrană pentru animale şi cu produse alimentare şi protejarea intereselor consumatorilor, inclusiv etichetarea hranei pentru animale şi a produselor alimentare şi alte forme de informare a consumatorilor.
    (2) Efectuarea controalelor oficiale în temeiul prezentei legi nu aduce atingere responsabilităţii legale primare pe care o au operatorii din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar de a asigura siguranţa hranei pentru animale şi a produselor alimentare în conformitate cu legislaţia în domeniu şi nici unei răspunderi civile sau penale care apare din nerespectarea obligaţiilor acestora.
    (3) Prezenta lege nu reglementează hrana pentru animale utilizată în gospodăriile auxiliare.
    Articolul 2. Noţiuni principale
    În scopul aplicării prezentei legi se utilizează noţiunile din Legea nr. 113 din 18 mai 2012 cu privire la stabilirea principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei privind siguranţa alimentelor şi, adiţional, se definesc următoarele noţiuni principale:
    audit – examinare metodică şi independentă a respectării modului de efectuare a controalelor oficiale pentru verificarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale, produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi bunăstare a animalelor, destinată să stabilească dacă activităţile şi rezultatele aferente respectă dispoziţiile stabilite şi dacă aceste dispoziţii sînt puse în aplicare cu eficienţă şi permit atingerea obiectivelor;
    certificare oficială – procedură prin care autoritatea competentă şi/sau organele de control atestă conformitatea prin eliberarea documentelor corespunzătoare;
    control al identităţii – efectuarea inspecţiei vizuale pentru a verifica corespunderea documentelor ce însoţesc lotul cu conţinutul lotului şi cu informaţia de pe etichetă;
    control fizic – verificarea direcţionată a hranei pentru animale sau a produselor alimentare, care poate include verificarea mijloacelor de transport, a ambalajelor, a etichetelor şi a temperaturii de păstrare, prelevarea de probe pentru examinare şi analize de laborator sau alte controale necesare în vederea verificării conformităţii cu legislaţia privind  hrana pentru animale şi produsele alimentare;
    controlul documentelor – examinarea documentelor comerciale şi, după caz, a documentelor necesare ce însoţesc lotul în temeiul legislaţiei privind hrana pentru animale, produsele alimentare şi al normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor;
    echivalenţă – capacitatea diferitor sisteme sau măsuri de a îndeplini obiective identice. Noţiunea „echivalent” se referă la diferite sisteme sau măsuri capabile să îndeplinească obiective identice;
    inspector – şef de subdiviziune teritorială sau o altă persoană oficială din cadrul Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor împuternicită cu atribuţii de inspecţie, avînd studii în domeniul protecţiei plantelor sau de alt profil agronomic, în domeniul sanitar-veterinar sau zootehnic, în domeniul siguranţei alimentelor sau al alimentaţiei publice;
    inspecţie – examinarea de către inspector a oricărui aspect în domeniile prevăzute la art. 18 alin. (3) din Legea nr. 113 din 18 mai 2013 pentru a verifica dacă acestea sînt conforme cu cerinţele legislaţiei în vigoare;
    introducere – punerea în circulaţie, precum şi introducerea mărfurilor conform procedurilor vamale şi plasarea acestora într-o zonă liberă sau într-un antrepozit vamal;
legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare – acte normative care reglementează hrana pentru animale şi produsele alimentare în general, precum şi siguranţa acestora pe întreg lanţul alimentar;
    monitorizare – efectuarea unor observaţii şi măsurări planificate sau, după caz, inopinate pentru verificarea nivelului de conformitate a hranei pentru animale şi a produselor alimentare cu legislaţia în domeniu şi cu normele privind sănătatea şi bunăstarea animalelor;
    neconformitate cu legislaţia – necorespunderea hranei pentru animale şi a produselor alimentare cu cerinţele legislaţiei  în domeniu şi cu normele privind sănătatea şi bunăstarea animalelor;
    plan de control – descriere stabilită de autoritatea competentă, ce conţine informaţii generale referitoare la structura şi organizarea sistemelor de control oficial ale acesteia;
    prelevare de probe – recoltarea de probe de hrană pentru animale, de produse alimentare sau de orice alte substanţe (inclusiv din mediu) relevante pentru întreg lanţul alimentar pentru a verifica, prin intermediul analizelor, respectarea legislaţiei privind hrana pentru animale, produsele alimentare şi a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor;
    reţinere oficială – procedură prin care autoritatea competentă se asigură că hrana pentru animale sau produsele alimentare suspecte nu sînt deplasate sau alterate pînă la luarea deciziei cu privire la destinaţia lor ulterioară; această procedură include antrepozitarea mărfii reţinute de către operatorii din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar în conformitate cu instrucţiunile autorităţii competente;
    supraveghere – efectuarea observaţiilor asupra activităţii uneia sau mai multor întreprinderi care operează în domeniul hranei pentru animale sau în sectorul alimentar, asupra unuia sau mai multor operatori din aceste sectoare;
    verificare – verificarea, prin examinare şi analizarea dovezilor obiective, a respectării cerinţelor prevăzute de actele normative în vigoare.
Capitolul  II
OBLIGAŢIILE ŞI COMPETENŢELE PRIVIND
EFECTUAREA CONTROALELOR OFICIALE

    Articolul 3. Obligaţii generale cu privire la
                       organizarea controalelor oficiale
    (1) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor (în continuare – autoritate competentă) exercită cu regularitate, în funcţie de riscuri şi cu o periodicitate corespunzătoare controalele oficiale astfel încît să realizeze obiectivele prezentei legi şi luînd în considerare:
    a) riscurile identificate asociate cu hrana pentru animale, produsele alimentare sau animalele, întreprinderile care operează în domeniul hranei pentru animale sau în sectorul alimentar, utilizarea hranei pentru animale, a alimentelor sau orice proces, material, substanţă, activitate ori operaţiune care ar putea influenţa siguranţa hranei pentru animale, a produselor alimentare, sănătatea şi bunăstarea animalelor;
    b) antecedentele operatorilor din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar cu privire la respectarea cerinţelor privind hrana pentru animale, produsele alimentare şi a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor;
    c) fiabilitatea oricăruia din propriile controale care au fost deja efectuate;
    d) orice informaţii ce indică neconformitatea.
    (2) Controalele oficiale se efectuează fără informare prealabilă, cu excepţia cazurilor precum auditul, care necesită notificarea prealabilă a operatorilor din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar.
    (3) Controalele oficiale se efectuează pe întreg lanţul alimentar. Acestea includ controale la întreprinderile care operează în domeniul hranei pentru animale şi în sectorul alimentar, controale privind utilizarea şi depozitarea hranei pentru animale şi a produselor alimentare şi controale asupra oricărui proces, material sau substanţă, activitate sau operaţiune, inclusiv al transportului aplicat hranei pentru animale şi produselor alimentare şi al animalelor vii, necesare pentru realizarea obiectivelor prezentei legi.
    (4) În cazul în care în timpul efectuării unui control la locul de destinaţie sau în timpul depozitării ori transportării lotului de marfă pe teritoriul Republicii Moldova autoritatea competentă constată o neconformitate, aceasta ia măsurile necesare care pot include scoaterea din ţară sau distrugerea lotului neconform, atît a celui de import, cît şi a celui de provenienţă autohtonă.
    (5) Pentru efectuarea controalelor la solicitarea agentului economic, conform art. 19 alin. (1) pct. 5) din Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător, precum şi pentru alte servicii prestate de autoritatea competentă, pot fi stabilite plăţi. Cuantumul plăţilor se calculează în funcție de costurile pe care le impun controalele şi serviciile respective, precum și luînd în considerare situația specifică fiecărei întreprinderi. În cazul în care plăţile se percep de la operatorii din domeniul hranei pentru animale și din sectorul alimentar, aplicarea acestora se face în baza unor principii comune. Plăţile colectate de la efectuarea controalelor oficiale contra plată şi de la prestarea serviciilor respective se distribuie între bugetul autorității competente şi bugetul de stat. Criteriile şi metodologia de stabilire a cuantumurilor plăţilor, cuantumurile acestor plăţi şi modul de distribuire a veniturilor din aceste plăţi între bugetul autorității competente şi bugetul de stat se aprobă de Guvern. Veniturile din plăţile prevăzute la prezentul alineat care se distribuie în bugetul autorității competente se utilizează, pe măsura încasării lor, la acoperirea cheltuielilor pentru efectuarea controalelor oficiale şi la dezvoltarea instituţiei.
    [Art.3 al.(5) în redacția LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    Articolul 4. Criteriile operaţionale privind efectuarea
                       controalelor oficiale
    (1) Autoritatea competentă asigură:
    a) eficacitatea şi oportunitatea controalelor oficiale privind animalele vii, hrana pentru animale şi produsele alimentare pe întreg lanţul alimentar;
    b) imparţialitatea persoanelor care efectuează controalele oficiale;
    c) accesul la laboratoare pentru efectuarea analizelor de laborator ale probelor, avînd capacităţi adecvate şi un număr suficient de personal calificat cu experienţa corespunzătoare pentru realizarea promptă, efectivă şi eficace a controalelor oficiale;
    d) dotarea cu instalaţii şi echipamente corespunzătoare şi întreţinute într-un mod adecvat care să asigure efectuarea, de către personal, a controalelor oficiale în mod efectiv şi eficace;
    e) faptul că dispune de competenţe legale pentru desfăşurarea controalelor oficiale şi pentru a întreprinde măsurile prevăzute de prezenta lege;
    f) faptul că dispune de planuri de contingenţă şi este pregătită  să aplice astfel de planuri în caz de urgenţă;
    g) faptul că operatorii din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar sînt obligaţi să se conformeze oricărei inspecţii efectuate în condiţiile prezentei legi şi să ofere asistenţă personalului autorităţii competente la îndeplinirea misiunilor sale de control.
    (2) Autoritatea competentă realizează audituri interne sau poate solicita realizarea de audituri externe la misiunile Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), la Direcţia Generală Sănătate şi Consumatori a Comisiei Europene (DG SANCO) şi/sau la alte organisme internaţionale cu atribuţii în domeniu la solicitarea importatorilor, exportatorilor sau în caz de litigiu şi adoptă măsurile necesare în funcţie de rezultatele acestora pentru a asigura realizarea obiectivelor prezentei legi. Aceste audituri fac obiectul unei analize independente şi se desfăşoară într-un mod transparent.
    Articolul 5. Personalul care efectuează controalele oficiale
    (1) Autoritatea competentă se asigură că toţi membrii personalului care efectuează controale oficiale:
    a) beneficiază de formare profesională adecvată domeniului lor de competenţă, care le va permite îndeplinirea efectivă şi eficace a atribuţiilor şi efectuarea în mod coerent a controalelor oficiale. Formarea profesională planificată va include, după caz, domeniile menţionate la alin. (3);
    b) sînt informaţi permanent cu privire la domeniul lor de competenţă şi beneficiază periodic de formarea profesională necesară;
    c) dispun de aptitudini pentru cooperare multidisciplinară.
    (2) Autoritatea competentă organizează cursuri de formare profesională a personalului responsabil de controalele oficiale.
    (3) Tematica formării profesionale a personalului va include:
    a) legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare;
    b) procedurile de control;
    c) tehnicile de control (auditarea, prelevarea de probe şi inspecţia);
    d) etapele lanţului alimentar şi posibilele riscuri care pot rezulta din acestea pentru sănătatea umană, sănătatea animală, cea a plantelor şi pentru mediu;
    e) evaluarea neconformităţii cu legislaţia;
    f) riscurile inerente creşterii de animale şi producerii de hrană pentru animale şi de produse alimentare;
    g) evaluarea aplicării procedurilor Hazard Analysis and Critical Control Point (HACCP);
    h) sisteme de gestionare – programele de asigurare a calităţii, aplicate de întreprinderile care operează în domeniul hranei pentru animale şi în sectorul alimentar, precum şi evaluarea acestora în măsura în care acestea sînt relevante pentru cerinţele legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare;
    i) sisteme de certificare oficiale;
    j) planuri de contingenţă în caz de urgenţă;
    k) proceduri legale şi implicaţiile controalelor oficiale;
    l) examinarea documentelor scrise şi a altor informaţii, inclusiv a celor legate de testarea aptitudinii, de acreditare şi de evaluarea riscurilor, care pot fi relevante pentru evaluarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare;
    m) orice alt domeniu, inclusiv sănătatea animală şi bunăstarea animalelor, necesar pentru a asigura efectuarea controalelor oficiale în conformitate cu prezenta lege.
    Articolul 6. Transparenţă şi confidenţialitate
    (1) Autoritatea competentă îşi desfăşoară activităţile la un nivel înalt de transparenţă. Informaţiile deţinute trebuie să fie făcute publice în cel mai scurt timp posibil. În general, societatea civilă are acces la:
    a) informaţiile privind activităţile de control ale autorităţii competente şi privind eficacitatea acestora;
    b) informaţiile în temeiul art. 8 din Legea nr. 113 din 18 mai 2012.
    (2) Personalul autorităţii competente are obligaţia să nu dezvăluie informaţiile obţinute în timpul realizării atribuţiilor de control oficial, care prin natura lor constituie informaţie confidenţială. Protecţia secretului profesional nu împiedică difuzarea de către autoritatea competentă a informaţiilor menţionate la alin. (1) lit. b).
    (3) Informaţiile care constituie secret profesional includ, în special:
    a) confidenţialitatea procedurilor de cercetare preliminară sau a procedurilor judiciare curente;
    b) informaţiile prevăzute în Legea nr. 133 din 8 iulie 2011 privind protecţia datelor cu caracter personal şi Legea nr. 171-XIII din 6 iulie 1994 cu privire la secretul comercial.
    Articolul 7. Proceduri de control şi verificare
    (1) Controalele oficiale se efectuează conform unor proceduri de control ce conţin informaţii şi instrucţiuni pentru personalul care exercită controalele oficiale şi includ următoarele aspecte:
    a) descrierea obiectivelor care urmează să fie atinse;
    b) atribuţii, responsabilităţi şi obligaţii ale personalului;
    c) proceduri de prelevare de probe, metode şi tehnici de control, interpretarea rezultatelor şi deciziile ulterioare;
    d) programe de monitorizare şi supraveghere;
    e) măsurile ce urmează să fie luate în urma controalelor oficiale;
    f) cooperarea cu alte servicii sau departamente care pot avea responsabilităţi relevante;
    g) verificarea pertinenţei metodelor de prelevare de probe, a metodelor de analiză şi a testelor de detectare.
    (2) Personalul autorităţii competente are acces liber, cu condiţia prezentării documentelor confirmative, în incinta şi la documentaţia deţinută de operatorii din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar, astfel încît să îşi poată îndeplini atribuţiile în mod corespunzător.
    (3) Autoritatea competentă dispune de proceduri:
    a) pentru verificarea eficacităţii controalelor oficiale pe care le desfăşoară;
    b) pentru garantarea luării unor măsuri corective în cazul în care acestea sînt necesare şi pentru actualizarea, după caz, a informaţiilor menţionate la alin. (1).
    (4) Autoritatea competentă stabileşte obiective pentru desfăşurarea controalelor oficiale referitoare la:
    a) aplicarea sistemului de management al siguranţei alimentelor;
    b) sistemele de gestionare aplicate de operatorii din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar în vederea respectării cerinţelor privind hrana pentru animale şi/sau produsele alimentare;
    c) siguranţa microbiologică, fizică şi chimică a hranei pentru animale şi a produselor alimentare.
    (5) Controalele oficiale ale persoanelor care practică activitate de întreprinzător se planifică, se efectuează și se înregistrează în conformitate cu prevederile Legii nr. 131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
    [Art.7 al.(5) introdus prin LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755]
    Articolul 8. Procesul-verbal de control
    [Art.8 titlul în redacția LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755]
    (1) Organul de control elaborează procese-verbale cu privire la rezultatele controalelor oficiale pe care le-a efectuat.
    [Art.8 al.(1) modificat prin LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755]
    (2) Procesele-verbale de control vor include descrierea scopului controlului oficial, metodele de control aplicate, rezultatele controlului oficial şi, după caz, măsurile pe care operatorul din domeniul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar ce a fost supus controlului trebuie să le execute.
    [Art.8 al.(2) modificat prin LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755]
    (3) Cel puţin în situaţiile de neconformitate cu legislaţia, organul de control transmite operatorului vizat o copie a procesului-verbal de control privind rezultatele controlului.
    [Art.8 al.(3) modificat prin LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755]
    (4) Operatorii din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar au  dreptul să conteste deciziile conţinute în procesele-verbale de control organului de control în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 793-XIV din 10 februarie 2000.
    [Art.8 al.(4) modificat prin LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755]
    Articolul 9. Metode şi tehnici de control
    (1) Atribuţiile ce ţin de controlul oficial se realizează prin utilizarea unor metode şi tehnici de control precum monitorizarea, supravegherea, verificarea, auditul, inspecţia, prelevarea de probe şi analiza de laborator.
    (2) Controalele oficiale privind hrana pentru animale şi produsele alimentare prevăd, suplimentar faţă  de activităţile indicate la alin. (1), următoarele activităţi:
    a) examinarea sistemelor de control aplicate de operatorii din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar şi rezultatele obţinute;
    b) inspecţia:
    – instalaţiilor, utilajelor, locaţiilor, birourilor, echipamentului, mijloacelor de transport ale producătorilor primari şi ale întreprinderilor, inclusiv din teritoriul adiacent, precum şi a hranei pentru animale şi a produselor alimentare;
    – materiei prime, ingredientelor, auxiliarelor tehnologice şi a altor produse utilizate pentru prepararea şi producţia hranei pentru animale şi a produselor alimentare;
    – produselor semifinite;
    – materialelor şi articolelor destinate să intre în contact cu produsele alimentare;
    – produselor şi procedurilor de curăţare şi întreţinere, precum şi a pesticidelor;
    – etichetării, prezentării şi publicităţii;
    c) verificarea condiţiilor de igienă la întreprinderile care operează în domeniul hranei pentru animale şi în sectorul alimentar;
    d) evaluarea procedurilor privind regulile de bună practică de fabricaţie (GMP), bunele practici de igienă (GHP), bunele practici agricole (GAP), sistemul de management al siguranţei alimentelor, luînd în considerare utilizarea ghidurilor în domeniu;
    e) examinarea documentelor scrise şi a altor informaţii relevante pentru evaluarea conformităţii cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare;
    f) intervievarea operatorilor din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar şi a personalului acestora;
    g) citirea şi interpretarea valorilor înregistrate de instrumentele de cuantificare a întreprinderilor;
    h) controlul efectuat cu instrumentele proprii ale organului de control în vederea verificării măsurătorilor efectuate de operatorii din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar.
    Articolul 10. Delimitarea funcţiilor la efectuarea
                          controlului oficial
    (1) Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor, în calitate de autoritate competentă, efectuează controlul oficial al hranei pentru animale şi al produselor alimentare la toate etapele lanţului alimentar.
    (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), Ministerul Sănătăţii este responsabil de controlul oficial al:
    a) apei pînă la punctul stabilit, după cum urmează:
    – în cazul apei furnizate printr-o reţea de distribuţie, pînă la punctul de intrare în interiorul unei incinte sau al unei întreprinderi, în care aceasta curge din robinetele folosite în mod normal pentru îmbutelierea apei sau pentru producerea hranei pentru animale sau a produselor alimentare;
    – în cazul apei furnizate dintr-un rezervor, pînă la robinetul prin care aceasta curge din rezervor;
    b) materialelor ce vin în contact cu hrana pentru animale şi cu produsele alimentare de import şi al locului de producere a materialelor respective.
    (3) Ministerul Sănătăţii autorizează aditivii alimentari, suplimentele alimentare, produsele alimentare noi, substanţele suplimentare utilizate pentru obţinerea produselor alimentare fortificate şi alimentele cu destinaţie nutriţională specială destinate consumului uman.
Capitolul  III
PRELEVAREA DE PROBE ŞI ANALIZĂ
    Articolul 11. Metode de prelevare a probelor şi analiză
    (1) Metodele de prelevare a probelor şi analiză utilizate în cadrul controalelor oficiale trebuie să fie conforme cu:
    a) tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
    b) normele sau protocoalele recunoscute pe plan internaţional, precum cele acceptate de Comitetul European pentru Standardizare (CEN), manualul de diagnostic al Oficiului Internaţional de Epizootii (OIE);
    c) reglementările tehnice naţionale referitoare la produsele alimentare, standardele naţionale.
    (2) Metodele de prelevare a probelor şi analiză includ:
    a) metode de prelevare a probelor şi analiză, inclusiv metode de confirmare sau de referinţă care se utilizează în cazul unei dispute;
    b) criterii de performanţă, parametri de analiză, incertitudinea măsurătorilor şi proceduri pentru validarea metodelor prevăzute la lit. a);
    c) reguli privind interpretarea rezultatelor.
    (3) Autoritatea competentă are responsabilitatea stabilirii unor proceduri adecvate care ar garanta dreptul operatorilor din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar ale căror produse fac obiectul prelevării de probe şi analizei de a solicita o expertiză suplimentară, fără a aduce atingere obligaţiei autorităţii competente de a lua măsuri prompte în caz de urgenţă.
    (4) Operatorii din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar au dreptul de a obţine un număr suficient de probe pentru a efectua o expertiză suplimentară, cu excepţia cazurilor în care acest lucru este imposibil, ca de exemplu în cazul în care:
    a) produsele au un grad înalt de perisabilitate;
    b) există o cantitate foarte redusă de substrat disponibil.
    (5) Probele trebuie manipulate şi etichetate în aşa mod încît să fie garantată valabilitatea lor legală şi cea analitică.
    Articolul 12. Laboratorul de referinţă naţional şi laboratoarele
                         oficiale
    (1) Autoritatea administrativă centrală în domeniul agriculturii desemnează laboratorul de referinţă naţional şi laboratoarele oficiale care pot efectua analiza probelor prelevate pe parcursul controalelor oficiale.
    (2) Autoritatea administrativă centrală în domeniul agriculturii poate desemna numai laboratoare care funcţionează şi sînt evaluate şi acreditate în baza unui sistem de standarde naţional şi/sau european.
    (3) Laboratorul de referinţă naţional trebuie:
    a) să colaboreze cu laboratorul de referinţă internaţional sau cu cel al ţării exportatoare;
    b) să coordoneze, pentru domeniul său de competenţă, activităţile laboratoarelor oficiale responsabile pentru analiza probelor;
    c) să organizeze testări comparative între laboratoare şi să asigure urmărirea adecvată a acestor testări;
    d) să asigure transmiterea informaţiilor furnizate de laboratorul de referinţă internaţional către autoritatea competentă şi laboratoarele oficiale;
    e) să acorde asistenţă ştiinţifică şi tehnică autorităţii competente pentru implementarea planului de control elaborat şi adoptat în conformitate cu prezenta lege;
    f) să răspundă de îndeplinirea altor obligaţii specifice în conformitate cu cerinţele internaţionale, fără a aduce atingere obligaţiilor naţionale suplimentare existente.
    (4) Autoritatea administrativă centrală în domeniul agriculturii poate revoca desemnarea prevăzută la alin. (1) cînd condiţiile menţionate la alin. (2) nu mai sînt îndeplinite.
    Articolul 13. Metode de analiză
    (1) Metodele de analiză trebuie să se caracterizeze prin următoarele criterii:
    a) acurateţe;
    b) aplicabilitate (matrice şi limitele concentraţiilor);
    c) limita de detecţie;
    d) limita de determinare;
    e) precizie;
    f) repetabilitate;
    g) reproductibilitate;
    h) recuperabilitate;
    i) selectivitate;
    j) sensibilitate;
    k) liniaritate;
    l) marja de eroare.
    (2) Valorile de precizie prevăzute la alin. (1) lit. e) trebuie să fie obţinute prin teste de verificare realizate de mai multe laboratoare în conformitate cu standardele internaţionale sau europene aplicabile, aprobate în modul stabilit de organismul naţional de standardizare. Valorile repetabilităţii şi reproductibilităţii trebuie să fie exprimate într-o formă recunoscută la nivel internaţional. Rezultatele verificării testelor  realizate între mai multe laboratoare urmează a fi publicate.
    (3) Se acordă prioritate metodelor de analiză aplicabile uniform diferitor grupuri de produse faţă de metodele ce se aplică doar unor produse specifice.
    (4) În situaţiile în care metodele de analiză pot fi validate doar în cadrul unui singur laborator, acestea ar trebui să fie validate în conformitate cu cerinţele Uniunii Internaţionale de Chimie Pură şi Aplicată (IUPAC) sau, în cazul în care sînt stabilite criterii de performanţă pentru metodele analitice, acestea trebuie să se bazeze pe teste de conformitate cu aceste criterii.
    (5) Metodele de analiză adoptate în baza prezentei legi trebuie să fie cuprinse într-o listă de standarde pentru metodele de analiză, ce urmează să fie aprobată de autoritatea competentă şi publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Capitolul  IV
GESTIONAREA CRIZELOR
    Articolul 14. Planurile de contingenţă
    (1) Planurile de contingenţă elaborate de direcţiile de resort ale autorităţii competente stabilesc măsuri ce urmează să fie aplicate fără întîrziere în cazul în care hrana pentru animale sau produsele alimentare prezintă un risc major pentru oameni sau animale, fie direct fie prin intermediul mediului.
    (2) Planurile de contingenţă prevăd:
    a) autorităţile administrative care urmează să fie implicate;
    b) împuternicirile şi responsabilităţile acestora;
    c) căile şi procedurile pentru schimbul de informaţii dintre autorităţile administrative.
    (3) Autoritatea competentă revizuieşte aceste planuri de contingenţă după caz, în special avînd în vedere modificările din organizarea autorităţii competente şi experienţa, inclusiv experienţa dobîndită din exerciţiile de simulare.
Capitolul  V
CONTROLUL OFICIAL LA IMPORTUL HRANEI
PENTRU ANIMALE ŞI AL PRODUSELOR

ALIMENTARE
    Articolul 15. Controale oficiale la importul hranei pentru animale
                          şi al produselor alimentare
    (1) Autoritatea competentă efectuează controale oficiale în vederea verificării conformităţii condiţiilor de import al hranei pentru animale şi al produselor alimentare cu cerinţele sanitare şi veterinare.
    (2) Aceste controale se efectuează în baza unui plan de control multianual, în locuri amenajate special, inclusiv la punctele de trecere a frontierei sau la posturile vamale.
    (3) Rezultatele satisfăcătoare ale controalelor mărfurilor nu influenţează obligaţia operatorilor din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar de a garanta că hrana pentru animale şi produsele alimentare sînt conforme cu legislaţia în domeniu  din momentul punerii acestora în circulaţie.
    Articolul 16. Tipurile de controale oficiale la importul hranei
                          pentru animale şi al produselor alimentare
    (1) Controalele oficiale la import trebuie să includă cel puţin un control sistematic al documentelor, un control aleatoriu al identităţii şi, după caz, un control fizic.
    (2) Controlul fizic trebuie să fie efectuat cu o frecvenţă ce depinde de:
    a) riscurile asociate cu diferite tipuri de hrană pentru animale şi de produse alimentare;
    b) antecedentele înregistrate privind nerespectarea cerinţelor pentru produsul respectiv de către ţara de origine, de către întreprinderea de origine sau de către operatorii din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar care importă şi exportă produsul;
    c) controalele efectuate de operatorul din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar care importă produsul şi rezultatul acestora;
    d) garanţiile pe care le-a oferit autoritatea competentă din ţara de origine.
    (3) Controlul fizic se efectuează în condiţii adecvate şi într-un loc care are acces la instalaţii de control corespunzătoare care permit efectuarea în mod adecvat a investigaţiilor, prelevarea unui număr de probe adaptat la gestionarea riscurilor şi respectarea normelor de igienă privind hrana pentru animale şi produsele alimentare. Probele se prelevează în aşa mod încît să se garanteze atît validitatea legală a acestora, cît şi cea analitică. Autoritatea competentă se asigură că echipamentele şi metodologia folosite sînt adecvate pentru măsurarea valorilor-limită stabilite de legislaţie.
    Articolul 17. Puncte de intrare şi notificarea prealabilă
    (1) Pentru organizarea controalelor oficiale:
    a) sînt desemnate puncte distincte de intrare pe teritoriul Republicii Moldova care au acces la instalaţii de control corespunzătoare pentru diferite tipuri de hrană pentru animale şi produse alimentare;
    b) autoritatea competentă solicită operatorilor din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar responsabili pentru loturi să notifice în prealabil sosirea şi natura acestora.
    (2) Autoritatea competentă informează celelalte ţări cu privire la punctele de intrare desemnate.
    Articolul 18. Măsuri în caz de suspiciune
    În cazul în care există suspiciuni cu privire la prezenţa neconformităţii cu legislaţia sau în cazul în care există îndoieli cu privire la destinaţia reală a lotului sau la corespondenţa dintre lot şi garanţiile certificate, autoritatea competentă efectuează controale oficiale pentru a confirma sau pentru a elimina suspiciunea sau îndoiala. Autoritatea competentă reţine oficial lotul pînă la obţinerea rezultatelor controalelor oficiale.
    Articolul 19. Măsuri adoptate ca urmare a controalelor oficiale
                         privind hrana pentru animale şi produsele alimentare
                         provenite din alte ţări
    (1) Autoritatea competentă plasează sub reţinere oficială hrana pentru animale sau produsele alimentare provenite din alte ţări care nu sînt conforme cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi, după audierea operatorilor din domeniul hranei pentru animale şi din sectorul alimentar responsabili de lot, ia următoarele măsuri cu privire la hrana pentru animale sau la produsele alimentare respective:
    a) dispune ca hrana pentru animale sau produsele alimentare în cauză să fie distruse, supuse unui tratament special în conformitate cu art. 20 sau scoase din ţară în conformitate cu art. 21. De asemenea, se pot lua alte măsuri corespunzătoare, cum ar fi utilizarea hranei pentru animale sau a produselor alimentare în alte scopuri decît cele cărora au fost destinate iniţial;
    b) în cazul în care hrana pentru animale sau produsele alimentare au fost plasate pe piaţă, monitorizează sau, dacă este necesar, dispune recuperarea ori retragerea lor înainte de a lua una dintre măsurile menţionate mai sus;
    c) verifică dacă hrana pentru animale sau produsele alimentare nu au efecte nefaste asupra sănătăţii umane sau animale, fie direct, fie prin mediu, pe parcursul aplicării sau pînă la aplicarea oricăreia dintre măsurile menţionate la lit. a) şi b).
    (2) Cu toate acestea, în cazul în care:
    a) controalele oficiale prevăzute la art. 15 indică faptul că un lot este nociv pentru sănătatea umană sau animală ori este periculos, autoritatea competentă plasează lotul în cauză sub reţinere oficială pînă la distrugerea acestuia sau pînă la adoptarea oricărei măsuri necesare pentru a proteja sănătatea umană şi cea animală;
    b) hrana pentru animale sau produsele alimentare ce se supun unor controale consolidate în conformitate cu art. 16 alin. (1) nu sînt prezentate în vederea efectuării controalelor oficiale, autoritatea competentă dispune fără întîrziere recuperarea şi plasarea acestora în regim de reţinere oficială, iar apoi fie distrugerea, fie scoaterea lor din ţară în conformitate cu art. 21.
    (3) Deciziile autorităţii competente cu privire la loturi pot face obiectul acţiunii în contencios administrativ conform art. 30 alin. (3) lit.  b).
    Articolul 20. Tratamentul special
    (1) Tratamentul special poate include:
    a) tratamentul sau prelucrarea în scopul alinierii hranei pentru animale şi a produselor alimentare la cerinţele legislaţiei naţionale sau la cerinţele ţării de returnare corespunzătoare, inclusiv decontaminarea, după caz, dar exceptînd diluarea;
    b) prelucrarea în orice alt mod adecvat pentru alte scopuri decît consumul uman sau animal.
    (2) Tratamentul special se desfăşoară în întreprinderile plasate sub controlul autorităţii competente.
    Articolul 21. Scoaterea din ţară
    (1) Autoritatea competentă permite scoaterea din ţară a loturilor numai dacă:
    a) destinaţia a fost convenită cu operatorul din domeniul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar responsabil de lot;
    b) operatorul din domeniul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar a informat în prealabil autoritatea competentă a ţării de origine sau a ţării de destinaţie, dacă acestea sînt diferite, despre motivele şi circumstanţele ce împiedică plasarea pe piaţa din Republica Moldova a hranei pentru animale sau a produselor alimentare în cauză;
    c) autoritatea competentă din ţara de destinaţie notifică autorităţii competente din Republica Moldova disponibilitatea sa de a accepta lotul în cauză, în cazul în care ţara de destinaţie nu este ţara de origine.
    (2) Fără a aduce atingere dreptului operatorului de a solicita opinia suplimentară a unui expert şi atunci cînd rezultatele controlului oficial nu exclud aceasta, scoaterea din ţară trebuie să aibă loc, ca regulă generală, în cel mult 80 de zile de la data la care s-a decis cu privire la destinaţia lotului, cu excepţia cazului în care s-a iniţiat o acţiune în instanţa de judecată. Dacă după expirarea perioadei de 80 de zile scoaterea din ţară a lotului nu are loc, acesta trebuie să fie distrus, cu excepţia cazului în care întîrzierea este justificată.
    (3) Pînă la scoaterea din ţară a loturilor sau confirmarea motivelor respingerii, loturile sînt plasate sub reţinere oficială.
    (4) Operatorul din domeniul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar responsabil de lot ori  reprezentantul acestuia este răspunzător pentru cheltuielile legate de scoaterea din ţară a lotului.
    Articolul 22. Autoritatea competentă şi organele vamale
    (1) Pentru organizarea controalelor oficiale menţionate în prezentul capitol, autoritatea competentă şi organele vamale cooperează între ele.
    (2) În cazul loturilor de hrană pentru animale şi de produse alimentare, organele vamale nu permit intrarea sau manipularea acestora în cadrul antrepozitelor vamale fără acordul autorităţii competente.
    (3) În cazul în care se prelevează probe, autoritatea competentă informează organele vamale şi operatorii din domeniul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar interesaţi şi indică dacă mărfurile pot fi puse în circulaţie sau nu înainte ca rezultatele analizei probelor să fie disponibile, sub rezerva asigurării trasabilităţii lotului.
    (4) În cazul în care mărfurile sînt puse în circulaţie, autoritatea competentă şi organele vamale cooperează în vederea atingerii obiectivelor prezentei legi.
    Articolul 23. Măsuri de aplicare
    Măsurile necesare pentru efectuarea uniformă a controalelor oficiale la importul hranei pentru animale şi al produselor alimentare se referă la:
    a) hrana pentru animale şi produsele alimentare plasate sub regimul vamal de import;
    b) produsele alimentare pentru aprovizionarea echipajului şi pasagerilor mijloacelor de transport internaţional;
    c) hrana pentru animale şi produsele alimentare comandate la distanţă (prin poştă, prin telefon sau pe Internet) şi livrate consumatorului;
    d) hrana pentru animale destinată animalelor de companie şi cailor şi produsele alimentare transportate de pasagerii şi echipajul mijloacelor de transport internaţional;
    e) scopul de asigurare a coerenţei deciziilor luate de autoritatea competentă cu privire la hrana pentru animale şi produsele alimentare din alte ţări;
    f) loturile provenite din Republica Moldova returnate din altă ţară;
    g) documentele care însoţesc loturile în cazul în care s-au prelevat probe.
    Capitolul V1
ÎNREGISTRAREA OFICIALĂ ÎN DOMENIUL SIGURANŢEI
ALIMENTELOR ȘI AUTORIZAREA UNITĂŢILOR DIN
DOMENIUL ALIMENTAR ȘI SANITAR-VETERINAR
    Articolul 231. Obligaţiile operatorilor din lanţul alimentar
    (1) Operatorii din lanţul alimentar trebuie să se asigure că produsele obţinute şi comercializate către consumatorul final nu prezintă risc pentru sănătatea publică şi că sînt îndeplinite toate condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare referitoare la:
    a) etichetare;
    b) asigurarea trasabilităţii;
    c) parametrii de calitate şi siguranţă/inofensivitate a materiilor prime şi a produselor finite;
    d) controlul potabilităţii apei;
    e) instruirea personalului;
    f) aplicarea procedurilor de bune practici de igienă, bazate pe principiile siguranţei alimentelor stabilite prin ghidurile de bune practici, în cazul producătorilor agricoli crescători de animale, sau, după caz, a procedurilor Hazard Analysis and Critical Control Point (HACCP), avînd în vedere tipul, capacitatea de producţie şi specificul unităţii.
    (2) Operatorii din lanţul alimentar plasează pe piaţă hrana pentru animale sau produsele alimentare provenite din Republica Moldova numai dacă acestea au fost preparate şi manipulate exclusiv în unităţile care au fost înregistrate oficial în domeniul siguranţei alimentelor, cu excepțiile prevăzute de prezentul articol. Orice activitate din sectorul alimentar care nu a fost înregistrată oficial în domeniul siguranţei alimentelor, în sensul și în limitele prezentului capitol, se consideră ilegală şi urmează a fi suspendată cu sancţionarea contravenţională în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
    (3) Se supun înregistrării oficiale în domeniul siguranţei alimentelor următorii operatori ai lanţului alimentar:
    a) operatorii care produc, procesează, prelucrează, importă și exportă materie primă și produse alimentare de origine nonanimală;
    b) operatorii care depozitează, sortează, comercializează, distribuie, ambalează, preambalează și transportă produse alimentare de origine nonanimală.
    (4) Lista exhaustivă a domeniilor de activitate în cadrul cărora operatorii se supun înregistrării obligatorii se stabilește de Guvern.
    (5) Unităţile prevăzute în anexa nr. 6 la Legea nr. 221/2007 privind activitatea sanitar-veterinară pot exercita activităţile respective numai în cazul în care au fost autorizate de către autoritatea competentă conform Legii nr. 221/2007. Unitățile în cauză nu sînt obligate să solicite înregistrarea în sensul prezentului capitol, acestea fiind înregistrate, în modul corespunzător, de către autoritatea competentă odată cu obținerea autorizației sanitar-veterinare de funcționare.
    (6) Producătorii de materie primă de origine vegetală și de hrană pentru animale de origine vegetală care intenționează să obțină certificatul de inofensivitate pentru materia primă agricolă și hrana pentru animale de origine vegetală și care nu sînt implicați în alte faze ale lanțului alimentar pot obține înregistrarea și certificatul de înregistrare odată cu obținerea certificatului de inofensivitate. Aceștia vor fi înregistrați din oficiu de către autoritatea competentă odată cu acordarea certificatului de inofensivitate pentru materia primă agricolă și hrana pentru animale de origine vegetală.
    (7) În cazul în care la unitatea înregistrată sau în activitatea titularului certificatului de înregistrare în domeniul siguranței alimentelor se modifică datele indicate în cerere și/sau în documentele anexate la cerere, acesta este obligat să înștiințeze, în cel mult 10 zile lucrătoare, autoritatea competentă despre modificările survenite.
    (8) Operatorii supravegheați de autoritatea competentă și înregistrați oficial în sensul prezentului capitol, titulari ai certificatului de înregistrare, în cazul în care practică doar activitatea pasibilă de înregistrare în domeniul siguranței alimentelor, nu sînt obligați să obțină autorizație sanitară de funcționare, precum și niciun alt act permisiv sau certificat pentru a atesta și confirma siguranța alimentară și inofensivitatea pentru mărfurile produse/procesate la unitatea înregistrată. Totodată, operatorii înregistrați sînt responsabili pentru inofensivitatea și conformitatea produsului lor și vor lua toate măsurile necesare, inclusiv prin examinări, testări și evaluări, după caz, pentru a se asigura că produsele obținute și comercializate către consumatorul final nu prezintă risc pentru sănătatea publică.
    Articolul 232. Obligațiile autorității competente
    (1) Autoritatea competentă este obligată să sistematizeze (conform tipului de operator și/sau de activitate), să actualizeze și să publice pe pagina sa web oficială, în mod transparent, gratuit, exhaustiv și accesibil, toate cerințele și obligațiile pe care trebuie să le respecte operatorii, așa încît aceștia să le cunoască, înțeleagă și să le aplice, precum și să declare pe propria răspundere respectarea cerințelor și obligațiilor pentru inițierea, desfășurarea și încetarea activității de producere și prestare a serviciilor în cadrul lanțului alimentar. Orice documente/acte emise de către autoritatea competentă, prin care se impun cerințe sau obligații ce nu se regăsesc expres indicate în actele normative și pe pagina web oficială a autorității competente și prin care se impune respectarea acestora și/sau sancționarea pentru încălcarea lor, sînt nule.
    (2) La recepționarea cererii de înregistrare oficială, autoritatea competentă este obligată să acorde, imediat și necondiționat, certificatul constatator conform modelului stabilit de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător, să examineze cererea, să evalueze condițiile de activitate a operatorului din lanțul alimentar și, în baza criteriilor de analiză a riscurilor și a profilului solicitantului, să decidă cu privire la efectuarea unei vizite de control la unitatea indicată în cerere în decursul a 15 zile lucrătoare. Pentru solicitanții de înregistrare care practică activitate de întreprinzător, controlul va fi inițiat și efectuat în conformitate cu Legea nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
    (3) În cazul în care informațiile anexate la cerere sînt complete și, în urma evaluării și a controlului efectuat, nu sînt constatate abateri de la cerințele și obligațiile stabilite expres în legislație pentru activitatea și tipul de unitate în cauză, autoritatea competentă este obligată, în termen de 15 zile lucrătoare de la data recepționării cererii, să înregistreze oficial unitatea și să emită certificatul de înregistrare în domeniul siguranței alimentelor conform modelului din anexa nr. 2.
    (4) Autoritatea competentă dezvoltă și actualizează un registru consolidat al operatorilor din lanțul alimentar care au fost înregistrați oficial în domeniul siguranței alimentelor și autorizați în domeniul sanitar-veterinar. Registrul în cauză este public și poate fi accesat și consultat în formă electronică. Totodată, autoritatea competentă va ține și un registru al cererilor și certificatelor constatatoare eliberate.
    Articolul 233. Înregistrarea oficială în domeniul siguranţei alimentelor
    (1) Înregistrarea oficială și eliberarea certificatului de înregistrare în domeniul siguranței alimentelor se efectuează gratis, pentru un termen nelimitat. Orice cheltuieli pentru vizite de control, testări sau expertize necesare pentru autoritatea competentă la înregistrare, menținerea înregistrării și la emiterea certificatului de înregistrare în domeniul siguranței alimentelor se suportă de la bugetul de stat sau de la bugetul autorității competente. Cheltuieli pentru alte testări sau expertize necesare se suportă de agentul economic în conformitate cu obligațiile stabilite de lege.
    (2) Modul de solicitare, acordare, reperfectare a înregistrării și a certificatului de înregistrare pentru agenții economici se stabilește de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege. Guvernul va aproba, în limitele legii, proceduri detaliate de înregistrare oficială în corespundere cu fiecare tip de unitate și de activitate.
    (3) Înregistrarea oficială și certificatul corespunzător se obțin în baza cererii conform modelului prevăzut la anexa nr. 1. La cerere se anexează:
    a) copia de pe actul de proprietate sau de pe contractul de locaţiune a imobilului în care se va desfășura activitatea înregistrată;
    b) copia de pe documentul ce confirmă deținerea, cu drept de posesie şi/sau de folosință, a terenului (pentru producere);
    c) schema tehnică a unității, cu indicarea, după caz, a procesului tehnologic.
    (4) Cererea pentru înregistrare va conține declarația pe propria răspundere a operatorului, solicitarea inițierii, după caz, a unui control inopinat din partea autorității competente și înștiințarea despre inițierea activității la unitate în lipsa răspunsului în termen din partea autorității competente.
    (5) În cazul în care operatorul din lanțul alimentar, specificat la art. 231 din prezenta lege, notifică despre activitatea sa comercială în sectorul alimentar în conformitate cu Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior, pentru examinarea solicitării de înregistrare oficială în domeniul siguranței alimentelor nu va fi nevoie de cerere. Autoritatea competentă din raza teritorială va da curs solicitării în baza notificării recepționate de la autoritatea publică locală în conformitate cu art. 171 din Legea nr. 231/2010 cu privire la comerțul interior. Autoritatea publică locală este obligată să atenționeze persoana care depune notificarea despre obligațiile din prezenta lege.
    (6) Termenul de examinare a cererii poate fi suspendat în cazul în care aceasta este incompletă și solicitantul trebuie să prezinte date și/sau documente indicate în prezenta lege sau în cazul în care abaterile depistate vor cauza cu certitudine ca produsul să prezinte un risc sporit pentru sănătatea publică, însă aceste abateri pot fi remediate în cel mult 30 de zile.
    (7) Înregistrarea unității poate fi respinsă, cu o argumentare corespunzătoare din partea autorității competente, doar în cazul în care, în urma evaluării sau controlului, au fost constatate încălcări la unitate, prevăzute expres în legislație, care nu pot fi remediate în decursul a 45 de zile și a căror gravitate înaltă creează cu certitudine risc sporit și iminent pentru sănătatea publică.
    (8) În cazul în care autoritatea competentă nu acordă un răspuns în scris în termen de 15 zile de la depunerea cererii, se aplică principiul aprobării tacite în conformitate cu prevederile Legii nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător.
    (9) Înregistrarea oficială și certificatul de înregistrare pot fi retrase/ suspendate în modul stabilit de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător. În alte cazuri decît cele indicate la art. 10 alin. (2) sau art. 11 alin. (1) din Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător, înregistrarea și certificatul de înregistrare pot fi retrase/suspendate de autoritatea competentă (cu adresarea în instanța de judecată) numai dacă titularul a comis încălcări foarte grave ale obligațiilor expres indicate în legislație, care duc sau pot duce la prejudicii directe, iminente și imediate pentru viața și sănătatea consumatorului și care nu pot fi remediate într-un termen proxim și, respectiv, necesită a fi remediate doar în condiții de încetare sau suspendare a activității.
    [Capitolul V1 introdus prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
Capitolul  VI
FINANŢAREA CONTROALELOR OFICIALE
    Articolul 24. Principiul general
    Finanţarea controalelor oficiale se va efectua în limita alocaţiilor de la buget prevăzute în acest scop pentru autoritatea competentă.
Capitolul  VII
PLANUL DE CONTROL
    Articolul 25. Planul de control multianual
    (1) Pentru implementarea eficientă a controlului oficial, autoritatea competentă elaborează un plan de control multianual integrat.
    (2) Planul de control multianual se actualizează cu regularitate avînd în vedere progresele înregistrate.
    (3) Planul de control multianual conţine informaţii generale referitoare la structura şi organizarea sistemelor de control în domeniul hranei pentru animale şi în sectorul alimentar, referitoare la controlul sănătăţii şi al bunăstării animalelor, în special cu privire la:
    a) obiectivele strategice ale planului, modul de stabilire a controlului prioritar şi alocarea resurselor;
    b) clasificarea riscurilor activităţilor în cauză;
    c) organizarea generală şi gestionarea controalelor oficiale la nivel naţional şi local, inclusiv controlul oficial la întreprinderile care operează în domeniul hranei pentru animale şi în sectorul alimentar;
    d) sistemele de control aplicate diferitelor sectoare;
    e) metodele de asigurare a conformităţii cu criteriile operaţionale;
    f) formarea personalului care desfăşoară controlul oficial;
    g) procedurile documentate de control;
    h) procesele-verbale de control elaborate de personalul autorităţii competente;
    [Art.25 al.(3), lit.h) modificată prin LP230 din 23.09.16, MO369-378/28.10.16 art.755]
    i) organizarea şi funcţionarea planurilor de contingenţă pentru situaţii de urgenţă legate de bolile de origine alimentară sau bolile animalelor, de contaminarea hranei pentru animale şi a produselor alimentare, pentru alte situaţii de risc privind sănătatea umană;
    j) organizarea cooperării şi asistenţei reciproce.
    (4) Planul de control multianual se ajustează pe parcursul aplicării acestuia ca urmare a:
    a) modificărilor operate în legislaţia în vigoare;
    b) apariţiei unor noi boli sau a altor riscuri pentru sănătate;
    c) schimbărilor semnificative în structura, managementul sau modul de funcţionare a autorităţii competente;
    d) rezultatelor controalelor oficiale efectuate;
    e) oricărei modificări a liniilor directoare;
    f) rezultatelor cercetărilor ştiinţifice.
    Articolul 26. Liniile directoare pentru planul
                         de control multianual
    (1) Planul de control multianual se bazează pe următoarele linii directoare:
    a) promovarea unei strategii coerente şi integrate a controlului oficial în baza legislaţiei privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi a normelor privind sănătatea şi bunăstarea animalelor pentru toate sectoarele de producţie şi la toate etapele lanţului alimentar;
    b) identificarea priorităţilor pe baza riscurilor şi a criteriilor care se aplică la clasificarea riscurilor activităţilor în cauză şi a procedurilor eficiente de control;
    c) identificarea altor priorităţi;
    d) identificarea tuturor etapelor lanţului alimentar, inclusiv utilizarea hranei pentru animale şi utilizarea celor mai sigure şi relevante tehnologii;
    e) participarea la dezvoltarea unui control eficient al sistemelor de trasabilitate;
    f) acordarea de consultaţii privind dezvoltarea sistemelor pentru înregistrarea performanţei şi a rezultatelor acţiunilor de control;
    g) reflectarea normelor şi a recomandărilor organismelor internaţionale cu privire la organizarea şi funcţionarea serviciilor oficiale;
    h) stabilirea criteriilor pentru efectuarea controlului oficial;
    i) stabilirea structurii şi a conţinutului rapoartelor anuale;
    j) specificarea principalilor indicatori de performanţă care se aplică la evaluarea planului de control multianual.
    (2) În cazul în care este necesar, liniile directoare se adaptează la analiza raportului anual.
    Articolul 27. Raportul anual
    (1) Autoritatea competentă întocmeşte un raport anual care va include:
    a) toate  modificările făcute în planul de control multianual;
    b) rezultatele controalelor realizate pe parcursul unui an în baza prevederilor planului de control multianual;
    c) tipul şi numărul de cazuri de neconformitate identificate;
    d) măsurile privind asigurarea funcţionării eficiente a planului de control multianual, inclusiv măsurile de implementare şi rezultatele acestora.
    (2) Raportul anual se elaborează în conformitate cu liniile directoare.
    (3) Raportul anual se prezintă Guvernului pînă la data de 1 februarie a anului imediat următor şi se aduce la cunoştinţa societăţii civile.
Capitolul  VIII
CONDIŢII  DE  IMPORT
    Articolul 28. Condiţii de import generale
    (1) Autoritatea competentă solicită autorităţii competente a ţării care intenţionează să exporte bunuri în Republica Moldova informaţii corecte şi actualizate cu privire la organizarea generală şi managementul sistemelor de control, în special:
    a) prevederile legislaţiei în vigoare a ţării respective în domeniul respectiv;
    b) procedurile aprobate privind  controlul şi inspecţia, regimurile de producţie şi carantină şi procedurile de autorizare a limitelor admise pentru aditivii alimentari şi pesticide;
    c) procedurile de evaluare a riscurilor, factorii luaţi în considerare, precum şi determinarea nivelului corespunzător de protecţie sanitară;
    d) rezultatele controlului bunurilor destinate exportului în Republica Moldova;
    e) schimbările importante în structura şi funcţionarea sistemelor de control.
    (2) Informaţiile trebuie să corespundă cu natura bunurilor şi să ţină cont de situaţia şi de particularităţile ţării respective.
    Articolul 29. Echivalenţa
    (1) În urma punerii în aplicare a unui acord de echivalenţă sau a unui audit satisfăcător, autoritatea competentă ia decizia de recunoaştere a faptului că măsurile pe care alte ţări sau regiunile lor le aplică în domenii specifice prezintă garanţii echivalente cu cele aplicate în Republica Moldova în cazul în care ţările exportatoare furnizează probe obiective în acest sens.
    (2) Decizia menţionată la alin. (1) stabileşte condiţiile care se impun importurilor din ţara exportatoare sau din regiunea ţării exportatoare. Condiţiile vor cuprinde:
    a) natura şi conţinutul certificatelor care trebuie să însoţească produsele;
    b) cerinţele specifice aplicabile importurilor în Republica Moldova.
    (3) Decizia specificată la alin. (1) se abrogă în cazul în care una sau mai multe dintre condiţiile de recunoaştere a echivalenţei stabilite prin această decizie încetează să mai fie îndeplinite.
Capitolul  IX
MĂSURI  COERCITIVE
    Articolul 30. Acţiuni întreprinse în caz
                         de neconformare
    (1) În cazul în care identifică o neconformitate, autoritatea competentă ia măsuri pentru ca operatorul din domeniul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar să remedieze situaţia. Atunci cînd decide asupra acţiunilor pe care urmează să le întreprindă, autoritatea competentă ţine seama de natura neconformării şi de antecedentele operatorului în materie de neconformităţi.
    (2) Astfel de acţiuni cuprind, după caz, următoarele măsuri:
    a) impunerea de proceduri sanitare sau orice alte măsuri considerate necesare pentru a asigura siguranţa hranei pentru animale şi a alimentelor sau conformarea cu legislaţia privind hrana pentru animale şi produsele alimentare şi cu normele de sănătate şi bunăstare a animalelor;
    b) restricţionarea sau interzicerea introducerii pe piaţă, a importului sau exportului de hrană pentru animale, de produse alimentare sau de animale;
    c) supravegherea şi, după caz, dispunerea recuperării, retragerii şi/sau distrugerii hranei pentru animale sau a alimentelor;
    d) autorizarea folosirii hranei pentru animale sau a alimentelor în alte scopuri decît cele cărora le-au fost destinate iniţial;
    e) suspendarea activităţii sau închiderea totală ori parţială a întreprinderii în cauză, pînă la înlăturarea neconformităţilor;
    f) suspendarea sau retragerea aprobării întreprinderii;
    g) adoptarea măsurilor menţionate la art. 19 privind transporturile din alte ţări.
    (3) Autoritatea competentă transmite operatorului respectiv sau reprezentantului său:
    a) notificarea scrisă a deciziei sale privind acţiunea care urmează să fie întreprinsă în conformitate cu alin. (1), împreună cu motivaţia deciziei;
    b) informarea asupra dreptului la acţiune în contencios administrativ împotriva deciziei, asupra procedurii aplicabile şi asupra termenelor.
    (4) După caz, autoritatea competentă notifică decizia sa şi autorităţii competente a statului de expediere.
    (5) Toate cheltuielile efectuate în aplicarea prezentului articol sînt suportate de către operatorul din domeniul hranei pentru animale sau din sectorul alimentar în cauză.
Capitolul  X
DISPOZIŢII  FINALE
    Articolul 31. Dispoziţii finale
    Guvernul, în termen de 6 luni, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

    VICEPREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                      Liliana PALIHOVICI

    Nr. 50. Chişinău, 28 martie 2013.

   
anexa nr.1
    [Anexa nr.1 introdusă prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]

    anexa nr.2
    [Anexa nr.2 introdusă prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]