HGM462/2013
ID intern unic:  348608
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 462
din  02.07.2013
cu privire la aprobarea unor cerinţe faţă de furaje
Publicat : 05.07.2013 în Monitorul Oficial Nr. 141-144     art Nr : 551
    MODIFICAT
   
HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art.1109; în vigoare 02.11.18
   
HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505
   
HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541


    În temeiul Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54, art.153), cu modificările şi completările ulterioare, Legii zootehniei nr. 412-XIV din 27 mai 1999 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.73-77, art. 347), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă:
    Cerinţele privind aditivii furajeri din hrana animalelor, conform anexei nr. 1;
    Cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor, conform anexei nr. 2;
    Cerinţele generale privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale, conform anexei nr. 3.
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor.
    [Pct.2 modificat prin HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541]

    PRIM-MINISTRU                                              Iurie LEANCĂ

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii şi
    industriei alimentare                                            Vasile Bumacov

    Nr. 462. Chişinău, 2 iulie 2013.

Anexa nr. 1
la Hotărîrea Guvernului nr. 462
din 2 iulie 2013

CERINŢE
privind aditivii furajeri din hrana animalelor
    Prezentele Cerinţe privind aditivii furajeri din hrana animalelor transpun parţial Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor, publicat în Jurnalul Oficial L 268 din 18 octombrie 2003, р. 155-170.
I. Dispoziţii generale
   1. Cerinţele privind aditivii furajeri din hrana animalelor (în continuare – Cerinţe) prevăd stabilirea unui cadru normativ pentru introducerea pe piaţă şi utilizarea aditivilor în hrana animalelor, precum şi stabilirea normelor de etichetare a aditivilor pentru hrana animalelor şi a preamestecurilor, astfel încît să se asigure baza care să garanteze un nivel ridicat de protecţie a sănătăţii oamenilor, a sănătăţii şi bunăstării animalelor.
    [Pct.1 în redacția HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    2. În sensul prezentelor Cerinţe, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
    aditiv pentru hrana animalelor (aditiv furajer) –substanţe, microorganisme sau preparate, altele decît materiile prime pentru furaje şi preamestecurile, adăugate în mod expres în furaje sau apă pentru a îndeplini, în special, una sau mai multe cerinţe, conform pct. 10 din prezenta anexă;
    [Pct.2 noțiunea modificată prin HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    materii prime pentru furaje – produse de origine vegetală şi animală, în stare naturală, proaspete sau conservate şi derivatele lor, obţinute prin prelucrare industrială, precum şi substanţele organice şi anorganice, în starea lor naturală sau în urma prelucrării, pentru prepararea nutreţurilor combinate sau ca suport pentru preamestecuri;
    furaje combinate – amestecuri de materii prime pentru furaje, cu sau fără aditivi, destinate pentru hrana animalelor, sub formă de furaje complete sau complementare;
    furaje complementare – amestecuri de furaje cu un conţinut ridicat de substanţe, suficiente prin propria lor compoziţie, pentru o raţie zilnică doar dacă sînt folosite în combinaţie cu alte furaje;
    preamestecuri – amestecuri de unul sau mai mulţi aditivi pentru hrana animalelor cu materii prime pentru furaje sau cu apă, folosite ca materii de bază, care nu sînt destinate hrănirii animalelor;
    raţie zilnică – media cantităţii totale de furaje, calculată la un conţinut de umiditate de 12%, necesară zilnic unui animal dintr-o anumită specie, categorie de vîrstă şi productivitate, pentru satisfacerea tuturor cerinţelor;
    furaje complete – amestecuri de furaje care, datorită compoziţiei lor, sînt suficiente pentru o raţie zilnică;
    auxiliar tehnologic – orice substanţă care nu este consumată ca furaj, utilizată în prelucrarea furajelor sau a materiilor prime pentru furaje în scopul realizării unui obiectiv tehnologic în timpul prelucrării şi care poate determina prezenţa neintenţionată, dar inevitabilă a unor reziduuri de substanţe sau derivate ale acestora în produsul finit, dacă aceste reziduuri nu au efecte adverse asupra sănătăţii animalelor şi a oamenilor sau asupra mediului şi nu au efecte tehnologice asupra furajelor finite;
    antimicrobieni – substanţă produsă pe cale sintetică sau naturală pentru a distruge sau a împiedica dezvoltarea microorganismelor, ca bacterii, viruşi sau ciuperci, precum şi paraziţi, în special protozoare;
    antibiotice – antimicrobian obţinut dintr-un microorganism sau derivat dintr-un microorganism, care poate să distrugă sau să împiedice dezvoltarea altor microorganisme;
    coccidiostatice şi histomonostatice – substanţe destinate distrugerii sau inhibării protozoarelor;
    limită maximă de reziduuri – conţinut maxim de reziduuri rezultat din utilizarea unui aditiv în furaje, pe care autoritatea competentă îl poate accepta ca fiind autorizat sau care este acceptat în produsele alimentare;
    microorganisme – microorganisme care formează colonii;
    prima plasare pe piaţă – plasarea iniţială pe piaţă a unui aditiv după fabricarea sau importul acestuia sau includerea unui aditiv într-un furaj care nu a fost plasat anterior pe piaţă.
    autoritate competentă – Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor;
    [Pct.2 noțiunea introdusă prin HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    enzimă – substanţă produsă de anumite celule vii care accelerează reacţiile biochimice în celulă.
    [Pct.2 noțiunea introdusă prin HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
II. Clasificarea şi utilizarea aditivilor pentru hrana
animalelor
    [Capitolul II titlul modificat prin HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
Secţiunea 1. Categoriile de aditivi
pentru hrana animalelor
   3. Aditivii furajeri neîncorporați vor fi comercializaţi, utilizaţi în medicina veterinară şi importaţi numai după înregistrarea lor în Nomenclatorul de stat al produselor farmaceutice de uz veterinar, avînd certificat de înregistrare, eliberat în conformitate cu prevederile anexei nr. 11 la Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară. Aditivii pentru hrana animalelor se clasifică în următoarele categorii, după funcţiile şi proprietăţile lor:
    [Pct.3 în redacția HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    1) aditivi tehnologici (substanţele adăugate furajelor în scop tehnologic):
    a) conservanţi (substanţe care protejează furajele faţă de alterările cauzate de microorganisme sau de metaboliţii acestora);
    b) antioxidanţi (substanţe care prelungesc durata de conservare a furajelor pentru animale şi a materiilor prime pentru furaje, protejîndu-le faţă de alterările cauzate de oxidare);
    c) emulgatori (substanţe care permit formarea sau menţinerea unui amestec omogen a două sau mai multe faze imiscibile în furaje);
    d) stabilizatori (substanţe care permit menţinerea stării fizico-chimice a furajului);
    e) agenţi de îngroşare (substanţe care sporesc viscozitatea furajului);
    f) gelifianţi (substanţe care conferă consistenţă furajului prin formarea unui gel);
    g) lianţi (substanţe care măresc capacitatea particulelor de a adera);
    h) substanţe pentru controlul contaminării cu radionucleide (substanţe care elimină absorbţia radionucleidelor sau favorizează eliminarea acestora);
    i) agenţi antiaglomeranţi (substanţe care au rolul de a reduce tendinţa particulelor de a adera);
    j) corectori de aciditate (substanţe care modifică pH-ul din furaj);
    k) aditivi de însilozare (substanţe, inclusiv enzimele sau microorganismele, care se găsesc în furaje pentru a ameliora producţia pentru însilozare);
    l) agenţi denaturanţi (substanţe utilizate la fabricarea furajelor prelucrate, care permit determinarea originii anumitor materii prime pentru produsele alimentare sau furaje);
    m) substanţe pentru reducerea contaminării furajelor cu micotoxine (substanţe care împiedică sau reduc absorbţia, favorizează eliminarea micotoxinelor sau modifică modul de acţiune al acestora);
    2) aditivi senzoriali (substanţele care, adăugate în hrana animalelor, ameliorează sau modifică proprietăţile organoleptice ale furajelor sau caracteristicile produselor alimentare de origine animală):
    a) coloranţi;
    b) substanţe care colorează furajele sau le redau culoarea;
    c) substanţe care, utilizate în furaje, colorează alimentele de origine animală;
    d) substanţe care au un efect pozitiv asupra culorii peştilor sau păsărilor de ornament. Această categorie poate include şi unele grupe de aditivi ce intră direct în componenţa compuşilor azotaţi;
    e) compuşi aromatizanţi (substanţe care, fiind adăugate în furaj, îi sporesc mirosul);
    3) aditivi nutriţionali:
    a) vitamine, provitamine şi substanţe chimice cu efect similar;
    b) compuşi de oligoelemente;
    c) aminoacizi, săruri ale acestora şi produse analoge;
    d) uree şi derivaţi ai acesteia;
    4) aditivi zootehnici (aditivii utilizaţi cu scopul de a influenţa favorabil asupra randamentului animalelor sănătoase sau mediului):
    a) promotori de digestibilitate (substanţe care, utilizate în furaje, sporesc digestibilitatea regimului alimentar, prin acţiunea asupra unor materii prime pentru furaje);
    b) stabilizatori ai florei intestinale (microorganisme sau substanţe chimice care, utilizate în furaje, au un efect benefic asupra florei intestinale);
    c) substanţe cu efect pozitiv asupra mediului;
    d) alţi aditivi zootehnici;
    5) coccidiostatice sau histomonostatice.
    4. La includerea în lista oficială a aditivilor furajeri din categoriile aditivi zootehnici şi coccidiostatice sau histomonostatice, precum şi a aditivilor compuşi din organisme modificate genetic, care conţin asemenea organisme ori sînt fabricaţi din acestea, trebuie indicat numele titularului certificatului sanitar-veterinar (în continuare – certificat) şi numărul unic de identificare, alocat organismului modificat genetic.
Secţiunea a 2-a. Plasarea pe piaţă, prelucrarea
şi utilizarea aditivilor pentru hrana animalelor
    5. Se interzice plasarea pe piaţă, prelucrarea sau utilizarea unui aditiv pentru hrana animalelor în cazul în care:
    1) aditivul nu a fost certificat în corespundere cu prevederile art. 36 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;
    2) nu sînt îndeplinite următoarele condiţii de utilizare:
    a) cantitatea de aditivi pentru hrana animalelor prezentă în stare naturală în materiile prime pentru furaje se calculează astfel încît suma elementelor adăugate şi a elementelor prezentate în stare naturală să nu depăşească nivelul maxim;
    b) amestecul de aditivi pentru hrana animalelor din preamestecuri şi furaje poate fi admis pe piaţă pe baza unui certificat doar dacă există o compatibilitate fizico-chimică şi biologică între elementele amestecului în raport cu efectele dorite;
    c) furajele complementare diluate nu pot avea un conţinut de aditivi care să-l depăşească pe cel stabilit pentru furajele complete;
    d) la preamestecurile care conţin aditivi pentru însilozare, termenul „aditivi pentru însilozare” trebuie să fie adăugat clar pe etichetă după „preamestec”;
    3) nu sînt îndeplinite condiţiile de etichetare reglementate de prezentele Cerinţe.
    6. În cazul progreselor tehnologice înregistrate în producerea aditivilor pentru hrana animalelor, autoritatea competentă va propunemodificarea şi completarea condiţiilor stabilite în pct. 5 al prezentelor Cerinţe.
    [Pct.7 exclus prin HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    8. Aditivii pentru hrana animalelor din categoriile aditivi zootehnici şi coccidiostatice sau histomonostatice pot fi plasaţi pe piaţă pentru prima dată doar de către titularul certificatului, precum şi de succesorul său legal sau o persoană care acţionează cu acordul scris al acestuia.
    9. Certificatul pentru aditivii pentru hrana animalelor se eliberează doar în urma rezultatelor investigaţiilor de laborator.
    Tarifele la serviciile prestate de subdiviziunile abilitate ale Centrului Republican de Diagnostic Veterinar pentru serviciile de evaluare a calităţii aditivilor pentru hrana animalelor vor fi stabilite în conformitate cu anexa la Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară.
    10. Orice aditiv pentru hrana animalelor poate fi plasat pe piaţă dacă corespunde următoarelor cerinţe:
    a) nu are efect nociv asupra sănătăţii animalelor, oamenilor sau asupra mediului;
    b) nu este prezentat într-o manieră care ar putea induce în eroare utilizatorul care administrează aditivul respectiv;
    c) nu afectează consumatorul prin modificarea caracteristicilor specifice produselor de origine animală sau nu induce în eroare cumpărătorul în ceea ce priveşte caracteristicile produselor de origine animală;
    d) are un efect pozitiv asupra furajelor;
    e) are un efect pozitiv asupra produselor de origine animală;
    f) are un efect pozitiv asupra culorii peştilor sau păsărilor de ornament;
    g) satisface cerinţelor nutriţionale ale animalelor;
    h) are un efect pozitiv asupra consecinţelor ecologice ale producţiei animale;
    i) are un efect pozitiv asupra producţiei, randamentului sau bunăstării animalelor, influenţînd mai ales asupra florei gastrointestinale sau digestibilităţii furajelor;
    j) are un efect coccidiostatic sau histomonostatic.
    11. Antibioticele, altele decît coccidiostaticele sau histomonostaticele, nu sînt utilizate ca aditivi pentru hrana animalelor.
    [Pct.12 exclus prin HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
Secţiunea a 3-a. Includerea în lista oficială
a aditivilor furajeri
    13. Cererea privind includerea în lista oficială a aditivilor furajeri se transmite autorităţii competente.
    14. Solicitantul anexează la cerere următoarele informaţii şi documente:
    a) copia certificatului de plasare pe piaţă a aditivului pentru hrana animalelor;
    b) raportul privind rezultatele examenului de laborator;
    c) orice informaţie nouă cu privire la evaluarea siguranţei aditivului pentru hrana animalelor din punctul de vedere al utilizării şi riscurilor pentru animale, oameni sau mediu.
    15. Autoritatea competentă:
    a) publică pe pagina web specializată a acesteia orientări detaliate privind modalitatea de întocmire şi depunere a cererii;
    b) confirmă în scris solicitantului primirea cererii, inclusiv a informaţiilor şi documentelor care sînt anexate la cerere;
    c) întocmeşte şi actualizează lista oficială a aditivilor furajeri pentru hrana animalelor;
    d) asigură accesul publicului la lista oficială a aditivilor furajeri pentru hrana animalelor, plasînd-o pe pagina web specializată a autorităţii competente.
Secţiunea a 4-a. Avizul autorităţii competente
    16. Autoritatea competentă pentru pregătirea avizului sanitar-veterinar:
    a) verifică dacă informaţiile şi documentele furnizate de către solicitant corespund prezentelor Cerinţe;
    b)solicită informaţii suplimentare referitoare la aditivul pentru hrana animalelor;
    c) emite avizul privind importul aditivilor pentru hrana animalelor în baza cererii solicitantului, într-un termen ce nu va depăşi 20 de zile;
    d) interzice plasarea pe piaţă a aditivilor pentru hrana animalelor în cazul în care se confirmă că aceştia nu corespund cerinţelor sanitar-veterinare, conform prevederilor art. 36 alin. (5) al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară, informînd solicitantul cu privire la decizia luată.
    17. Avizul sanitar-veterinar referitor la aditivul pentru hrana animalului trebuie să includă următoarele informaţii:
    a) numele şi adresa solicitantului;
    b) denumirea aditivului pentru hrana animalelor, inclusiv clasificarea acestuia pe categorie şi grupă funcţională, caracteristicile sale, inclusiv, criteriile de puritate şi metoda de analiză;
    c) rezultatele investigaţiilor de laborator, condiţiile sau restricţiile specifice de manipulare, cerinţele privind utilizarea aditivului pentru hrana animalelor, inclusiv speciile sau categoriile de animale cărora le este destinat aditivul;
    d) cerinţele privind etichetarea aditivilor pentru hrana animalelor;
    e) propunerea de stabilire a limitei maxime ale reziduurilor (LMR) în produsele alimentare, cu excepţia cazului în care autoritatea competentăstabileşte în avizul ei că stabilirea LMR nu este necesară sau că LMR nu contravine prevederilor Hotărîrii Guvernului nr. 195 din 24 martie 2011 „Pentru aprobarea ,Regulamentului privind măsurile şi procedurile de stabilire a limitelor maxime admise de reziduuri ale substanţelor farmacologic active în produsele alimentare de origine animală” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr. 46-52, art. 228).
III. Etichetare şi ambalare
Secţiunea 1. Etichetarea şi ambalarea aditivilor pentru
hrana animalelor şi a preamestecurilor
    18. Aditivul pentru hrana animalelor sau preamestecul de aditivi nu poate fi plasat pe piaţă fără etichetarea ambalajului sau a containerului de către un producător, ambalator, importator, vînzător sau distribuitor.
    19. Aditivul pentru hrana animalelor conţinut în produs trebuie să aibă plasate pe etichetă informaţii vizibile, lizibile şi de neşters, în limba de stat şi, după caz, în una dintre limbile oficiale ale ţării importatoare, iar pentru aditivii autohtoni – în limba de stat, şi anume:
    [Pct.19 modificat prin HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    a) denumirea aditivilor pentru hrana animalelor, precum este indicat în certificatul de înregistrare, precedat de denumirea grupei funcţionale;
    [Pct.19 lit.a) modificată prin HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    b) denumirea firmei şi adresa sau sediul înregistrat al titularului certificatului de înregistrare şi ale producătorului, dacă acestea diferă;
    c) greutatea netă sau, în cazul aditivilor lichizi şi preamestecurilor, volumul ori greutatea netă;  
    [Pct.19 lit.d) exclus prin HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    e) modul de utilizare şi recomandările de siguranţă privind utilizarea şi cerinţele specifice menţionate în certificat, inclusiv speciile şi categoriile de animale cărora le este destinat aditivul sau preamestecul de aditivi;
    f) numărul de identificare;
    g) numărul de referinţă al lotului şi data de fabricaţie.
    20. Suplimentar faţă de informaţiile menţionate la pct. 19, ambalajul sau containerul unui aditiv pentru hrana animalelor care face parte dintr-un grup funcţional sau dintr-un preamestec trebuie să conţină următoarele informaţii indicate în mod vizibil, lizibil şi de neşters:
    [Pct.20 modificat prin HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    1) aditivi zootehnici, coccidiostatice şi histomonostatice:
    a) durata limită de păstrare începînd cu data de fabricaţie;
    [Pct.20 subpct.1), lit.a) în redacția HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    b) modul de utilizare;
    c) concentraţia;
    2) enzime, în afară de indicaţiile menţionate la punctul 19;
    [Pct.20 subpct.2) în redacția HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    3) microorganisme:
    a) durata limită de păstrare începînd cu data de fabricaţie;
    [Pct.20 subpct.3), lit.a) în redacția HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    b) modul de utilizare;
    c) numărul de identificare;
    d) numărul de unităţi care formează colonii pe gram;
    4) aditivi nutriţionali:
    a) conţinutul de substanţe active;
    b) durata limită de păstrare începînd cu data de fabricaţie;
    [Pct.20 subpct.4), lit.b) în redacția HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    с) aditivi tehnologici şi senzoriali, cu excepţia substanţelor aromatice (conţinutul de substanţe active);
    5) substanţe aromatice cu rata de încorporare în preamestecuri.
    [Pct.20 subpct.5) modificat prin HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]
    21. Aditivii pentru hrana animalelor şi preamestecurile se comercializează în ambalaje sau containere care trebuie să fie închise astfel încît sistemul de închidere să nu se deterioreze la deschidere şi să nu poată fi refolosit.
Secţiunea a 2-a. Cerinţele de confidenţialitate
    22. Solicitantul comunică autorităţii competenteinformaţiile pe care le doreşte tratate ca fiind cu caracter confidenţial, avînd în vedere că divulgarea lor ar putea afecta poziţia sa concurenţială.
    23. După consultarea solicitantului, autoritatea competentă stabileşte de comun acord cu acesta informaţiile care ar trebui să rămînă confidenţiale şi informează solicitantul cu privire la decizia adoptată.
    24. Nu pot fi considerate confidenţiale următoarele informaţii:
    a) denumirea şi compoziţia aditivului pentru hrana animalelor, datele privind locul de producţie;
    b) proprietăţile fizico-chimice şi biologice ale aditivului pentru hrana animalelor;
    c) concluziile studiului privind efectele aditivului pentru hrana animalelor asupra sănătăţii oamenilor, animalelor şi asupra mediului;
    d) concluziile studiului privind efectele aditivului pentru hrana animalelor asupra produselor alimentare şi a proprietăţilor nutriţionale ale acestora;
    e) metodele de identificare a aditivului pentru hrana animalelor, cerinţele de supraveghere şi rezumatul rezultatelor supravegherii.
    25. Autoritatea competentă prezintă Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare un raport privind aditivii utilizaţi în hrana animalelor, care include toate informaţiile, inclusiv cele cu caracter confidenţial.
    26. Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare şi autoritatea competentă nu divulgă informaţia cu caracter confidenţial, cu excepţia cazului în care este necesar ca informaţiile respective să fie făcute publice pentru a proteja sănătatea oamenilor, animalelor sau mediul.
    27. În cazul în care solicitantul îşi retrage cererea, autoritatea competentă respectă confidenţialitatea informaţiilor comerciale şi industriale, inclusiv metodele de cercetare şi dezvoltare şi informaţiile faţă de care autoritatea competentă şi solicitantul nu au căzut de acord în ceea ce priveşte caracterul confidenţial.
    28. La încheierea perioadei de funcţionare a unităţii, informaţiile cuprinse în dosarul de cerere depus la autoritatea competentă pot fi utilizate în beneficiul altui solicitant.
Secţiunea a 3-a. Sarcinile laboratorului naţional
de referinţă privind aditivii furajeri
    29. Laboratorul naţional de referinţă trebuie să dispună de echipamente şi utilaje necesare pentru efectuarea examenelor şi testelor privind aditivii pentru hrana animalelor.
    30. Sarcinile laboratorului național de referință constau în:
    a) recepţia probelor de aditivi pentru hrana animalelor, trimise de către solicitant;
    b) realizarea testărilor de laborator;
    c) prezentarea către autorităţile competente a rapoartelor complete de evaluare a aditivilor.
    [Pct.30 în redacția HG451 din 15.04.16, MO106-113/22.04.16 art.505]

Anexa nr. 2
la Hotărîrea de Guvern nr.462
din 2 iulie 2013

CERINŢE
privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor
    Prezentele Cerinţe privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor transpun parţial Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piaţă şi utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului şi de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE şi 96/25/CE ale Consiliului şi a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, publicat în Jurnalul Oficial L 229 din 1 septembrie 2009.
I. Dispoziţii generale
    1. Cerinţele privind plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor (în continuare –Cerinţe) reglementează plasarea pe piaţă şi utilizarea furajelor pentru animalele productive şi cele neproductive, inclusiv modul de etichetare, ambalare şi distribuire.
    2. Prevederile prezentelor Cerinţe se aplică fără a aduce atingere Hotărîrii Guvernului nr. 311 din 21 mai 2012 „Cu privire la aprobarea Regulamentului de stabilire a condiţiilor de reglementare a preparării, plasării pe piaţă şi utilizării nutreţurilor cu adaos de medicamente” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 99-102, art. 351).
    3. În sensul prezentelor Cerinţe, noţiunile utilizate semnifică următoarele:
    operator din sectorul hranei pentru animale – persoanele fizice sau juridice responsabile de garantarea respectării prezentelor Cerinţe în întreprinderea din sectorul hranei pentru animale;
    hrănirea animalelor pe cale orală – introducerea furajelor pe cale bucală în tractul gastrointestinal al animalului, ce are drept obiectiv satisfacerea necesităţilor nutriţionale ale animalului sau menţinerea productivităţii animalelor sănătoase;
    animal productiv – orice animal care este hrănit, crescut sau ţinut pentru producerea de alimente pentru consumul uman, inclusiv animalele care nu sînt folosite pentru consumul uman, dar care aparţin unor specii folosite în mod normal pentru consumul uman;
    animal neproductiv – orice animal care este hrănit, crescut sau ţinut, dar care nu este destinat consumului uman, cum ar fi animalele de blană, animalele de companie şi animalele deţinute în laboratoare, grădini zoologice sau circuri;
    animal pentru blană – orice animal care nu este destinat producţiei de alimente şi consumului uman, dar care este hrănit, crescut sau ţinut pentru producţia de blană;
    animal de companie – orice animal care este hrănit, crescut sau deţinut, dar care nu este destinat pentru producţia de alimente sau pentru producţia de blană şi nu este folosit pentru consumul uman;
    materii prime pentru furaje – diverse produse de origine vegetală sau animală, al căror scop principal este să răspundă nevoilor nutriţionale ale animalelor, în starea lor naturală, proaspete sau conservate, şi produse derivate din prelucrarea lor industrială, precum şi substanţe organice şi anorganice care conţin sau nu aditivi pentru hrana animalelor, destinate hrănirii animalelor pe cale orală, fie direct, fie după prelucrare, sau pentru prepararea furajelor combinate sau ca suport pentru preamestecuri;
    furaj mineral – furaj complementar care conţine cenuşă brută în proporţie de cel puţin 40%;
    înlocuitor de lapte – furaj combinat, administrat în stare uscată sau după dizolvarea într-o cantitate dată de lichid, destinat hrănirii animalelor tinere ca supliment ori înlocuitor al laptelui matern sau pentru hrănirea animalelor tinere precum viţeii, mieii şi iezii destinaţi sacrificării;
    substanţă-suport – substanţă utilizată pentru dizolvarea, diluarea, dispersarea sau modificarea fizică a unui aditiv pentru hrana animalelor, în scopul de a facilita manipularea, aplicarea sau utilizarea acestuia, fără a-i afecta funcţia tehnologică şi fără a avea un efect tehnologic;
    scop nutriţional special – ingerarea de furaje cu scopul satisfacerii nevoilor nutriţionale specifice ale animalelor al căror proces de asimilare, absorbţie sau metabolic este sau poate fi afectat în mod temporar sau ireversibil;
    furaj destinat unor scopuri nutriţionale speciale – furaj care poate satisface un scop nutriţional special datorită compoziţiei speciale sau metodei de fabricaţie, prin care se distinge în mod clar de furajele obişnuite. Furajele destinate unor scopuri nutriţionale speciale nu includ furajele medicamentoase;
    materii prime contaminate – furaje care conţin un nivel de substanţe nedorite care depăşeşte limitele permise;
    durată minimă de valabilitate – perioadă în care persoana responsabilă de etichetare garantează că, în condiţiile corespunzătoare de conservare, furajul îşi menţine proprietăţile declarate;
    lot – cantitate identificabilă de furaje care au caracteristici comune, cum ar fi originea, varietatea, tipul ambalajului, ambalatorul, expeditorul sau etichetarea, şi, în cazul unui proces de producţie, o unitate de producţie provenind de la o singură fabrică care utilizează parametri de producţie uniformi sau mai multe astfel de unităţi, dacă sînt produse în mod continuu şi depozitate împreună;
    prezentare – forma, aspectul sau ambalajul şi materialele de ambalaj folosite pentru furaj, modul în care acesta este aranjat şi mediul în care este expus.
II. Cerinţe privind siguranţa şi comercializarea furajelor
Secţiunea 1. Responsabilităţile şi obligaţiile operatorilor din
sectorul hranei pentru animale
    4. Autoritatea competentăverifică ca furajul să fie plasat pe piaţă şi utilizat doar dacă acesta este sigur şi nu are un efect negativ asupra mediului înconjurător sau asupra bunăstării animale.
    5. Operatorii din sectorul hranei pentru animale, care plasează pe piaţă furaje, garantează că furajul este:
    a) inofensiv, original, pur, adaptat utilizării prevăzute şi de calitate;
    b) etichetat şi ambalat.
    6. Furajul are următoarele dispoziţii tehnice privind impurităţile şi alţi compuşi chimici stabiliţi, cum ar fi:
    1) materiile prime pentru furaje nu conţin impurităţi chimice rezultate din procesul de producţie a acestora şi din auxiliarii tehnologici, cu excepţia cazului în care un anumit conţinut maxim este stabilit în Registrul de evidenţă a materiilor prime pentru furaje (în continuare – Registru);
    2) puritatea materiilor prime pentru furaje va fi de minimum 95%, cu excepţia cazului în care un nivel diferit a fost stabilit în Registru;
    3) nivelul de fier din furajele înlocuitoare de lapte pentru viţeii cu o greutate în viu mai mică sau egală cu 70 kg este de cel puţin 30 mg/kg de furaj complet la un nivel de umiditate de 12%;
    4) produsul poate fi considerat ca o materie primă pentru furaje dacă materiile prime pentru furaje sînt utilizate pentru denaturarea sau legarea altor materii prime pentru furaje;
    5) pe etichetă sunt indicate denumirea, natura şi cantitatea materiilor prime pentru furaje utilizate la legare sau denaturare;
    6) conţinutul de cenuşă insolubilă în acid clorhidric nu trebuie să depăşească 2,2 % din substanţa uscată, însă poate fi depăşit în cazul:
    a) materiilor prime pentru furaje;
    b) furajelor combinate care conţin agenţi minerali;
    c) furajelor minerale;
    d) furajelor combinate ce conţin mai mult de 50 % subproduse din orez sau sfeclă de zahăr;
    e) furajelor combinate, pentru peşti, cu un conţinut de făină de peşte de peste 15%, cu condiţia ca nivelul respectiv să fie declarat pe etichetă;
    7) în cazul în care un alt nivel este prevăzut în anexa nr. 1 la prezentele Cerinţe sau în Registru, conţinutul de umiditate al furajului trebuie declarat dacă acesta depăşeşte:
    a) 5%, în cazul furajelor minerale care conţin substanţe anorganice;
    b) 7%, în cazul furajelor înlocuitoare de lapte şi al altor furaje combinate cu un conţinut de produse lactate ce depăşeşte 40 %;
    c) 10%, în cazul furajelor minerale care conţin substanţe organice;
    d) 14%, în cazul altor furaje.
    7. Operatorii din sectorul hranei pentru animale pun la dispoziţia autorităţii competenteorice informaţie privind compoziţia şi proprietăţile furajelor plasate pe piaţă, verificînd exactitatea informaţiilor transmise prin etichetare, incluzînd procentele de masă exacte pentru materiile prime pentru furajele utilizate în furajul combinat.
Secţiunea a 2-a. Restricţii şi interdicţii
    8. Furajul nu trebuie să conţină materii prime a căror plasare pe piaţă sau utilizare pentru hrana animalelor este interzisă.
    9. Materiile prime interzise sînt:
    a) fecalele, urina şi conţinutul aparatului digestiv care rezultă din golirea sau îndepărtarea aparatului digestiv, indiferent de forma de tratare sau de amestecul realizat;
    b) pieile crude tratate cu substanţe tanante, inclusiv deşeurile acestora;
    c) seminţele care, după recoltare, au suferit tratamente cu produse fitosanitare în funcţie de destinaţie şi toate subprodusele derivate din acestea;
    d) lemnul, inclusiv rumeguşul sau alte materii din lemn, care au fost tratate cu produse de conservare a lemnului;
    e) toate deşeurile rezultate din diferite etape ale procesului de tratare a apelor urbane, menajere şi industriale reziduale;
    f) deşeurile urbane solide, cum ar fi deşeurile menajere;
    g) ambalajele provenite din utilizarea produselor din industria agroalimentară şi părţi din aceste ambalaje;
    h) produsele proteice obţinute din drojdii de tip „Candida” cultivate pe n-alcani.
    10.Conţinutul de aditivi pentru hrana animalelor nu poate să aibă o proporţie care să depăşească de peste 100 de ori valoarea maximă stabilită pentru furajele complete sau de peste 5 ori în cazul coccidiostaticelor sau al histomonostaticelor.
    Această valoare maximă stabilită pentru furajele complete poate fi depăşită doar în cazul în care compoziţia produselor corespunde scopului nutriţional special.
III. Etichetarea, prezentarea şi ambalarea
Secţiunea 1. Cerinţe privind etichetarea
şi prezentarea furajului
    11. Etichetarea şi prezentarea furajului nu trebuie să ducă în eroare utilizatorul, în special:
    a) în ceea ce priveşte utilizarea sau caracteristicile furajului, mai ales cu privire la natura, metoda de fabricaţie sau de producţie, proprietăţile, compoziţia, cantitatea sau durabilitatea acestuia, precum şi cu privire la speciile sau categoriile de animale cărora le este destinat;
    b) prin atribuirea de efecte sau caracteristici pe care furajul nu le are sau insinuînd că posedă anumite caracteristici speciale, în timp ce toate furajele au asemenea caracteristici;
    c) privind etichetarea în conformitate cu Registrul şi cu Instrucţiunile de bune practici de etichetare.
    12. Materiile prime pentru furaje, precum şi furajele combinate comercializate în vrac, în ambalaje sau containere nesigilate sînt însoţite de un certificat sanitar-veterinar, care conţine toate specificaţiile de etichetare obligatorii cerute de prezentele Cerinţe.
    13. Indicarea numerică a datelor urmează ordinea zi, lună şi an, iar pe etichetă se utilizează următorul format: „ZZ/LL/AA”.
    14. Instrucţiunile privind utilizarea furajelor complementare şi a materiilor prime pentru furaje care conţin aditivi furajeri şi care depăşesc nivelurile maxime trebuie să includă cantitatea maximă exprimată în:
    a) grame, kilograme sau unităţi de volum de furaj complementar şi materii prime pentru furaje pentru un animal pe zi;
    b) procentaj din raţia zilnică;
    c) kilogram sau procentaj de furaj complet.
    15. Fără a aduce atingere metodelor analitice, pentru hrana destinată animalelor de companie expresia „proteină brută” poate fi înlocuită cu „proteină”, expresia „uleiuri şi grăsimi brute” poate fi înlocuită cu „conţinut de grăsimi”, iar expresia „cenuşă brută” poate fi înlocuită cu „reziduuri incinerate” sau „materie anorganică”.
Secţiunea a 2-a. Niveluri de toleranţă
permise pentru etichetare
    16. În cazul în care se constată o deviaţie între compoziţia unei materii prime pentru furaje sau a unui furaj combinat şi valoarea indicată pe etichetă a constituenţilor analitici, se acceptă următoarele toleranţe:
    1) pentru substanţa grasă brută, proteina brută şi cenuşa brută:
    a) ± 3% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mari decît sau egale cu 24%;
    b) ± 12,5% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 24%, dar de cel puţin 8 %;
    c) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mici de 8%;
    2) pentru celuloza brută, zahăr şi amidon:
    a) ± 3,5% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mari decît sau egale cu 20%;
    b) ± 17,5% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 20 %, dar de cel puţin 10%;
    c) ± 1,7% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mici de 10%;
    3) pentru calciu, cenuşa insolubilă în acid clorhidric, fosfor total, sodiu, potasiu şi magneziu:
    a) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mari decît sau egale cu 5%;
    b) ± 20% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 5 %, dar de cel puţin 1%;
    c) ± 0,2% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mici de 1%;
    4) pentru umiditate:
    a) ± 8% din conţinutul declarat pentru conţinuturile mai mari decît sau egale cu 12,5%;
    b) ± 1% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate de sub 12,5%, dar de cel puţin5 %;
    c) ± 20% din conţinutul declarat pentru conţinuturile declarate de sub 5%, dar de cel puţin 2%;
    d) ± 0,4% din masa totală sau din volumul total pentru conţinuturile declarate mai mici de 2%.
    17. Cît priveşte aditivii pentru hrana animalelor şi constituenţii analitici, nivelurile de toleranţă depind de cantitatea totală indicată pe etichetă, fiind cantitatea garantată la sfîrşitul duratei de depozitare a furajului.
    18. În cazul în care se constată un aditiv furajer într-o materie primă pentru furaje sau dacă un furaj combinat are un conţinut inferior conţinutului declarat, se aplică următoarele toleranţe:
    a) 10% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este de 1000 de unităţi (1 unitate înseamnă 1 mg, 1 000 UI, 1 × 10 9 UFC sau 100 de unităţi cu activităţi enzimatice ale respectivului aditiv pentru hrana animalelor pe kg de furaj) sau mai mare;
    b) 100 de unităţi, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 1 000 de unităţi, însă nu mai mic de 500 unităţi;
    c) 20% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 500 de unităţi, însă nu mai mic de 1 unitate;
    d) 0,2 unităţi, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 1 unitate, însă nu mai mic de 0,5 unităţi;
    e) 40% din conţinutul declarat, în cazul în care conţinutul declarat este mai mic de 0,5 unităţi.
    19. Dacă în certificatul sanitar-veterinar este stabilit un conţinut minim şi/sau maxim al unui aditiv furajer, toleranţele tehnice se aplică doar pentru un conţinut minim sau pentru un conţinut maxim.
    20. Atît timp cît conţinutul maxim stabilit pentru fiecare aditiv nu este depăşit, deviaţia conţinutului declarat poate fi de pînă la trei ori sau mai mare decît toleranţa stabilită prin prezentele Cerinţe.
    21. În cazul în care pentru aditivii furajeri care aparţin grupei de microorganisme este stabilit un conţinut maxim în certificatul sanitar-veterinar al aditivului furajer respectiv, acest conţinut maxim constituie limita superioară permisă.
Secţiunea a 3-a. Responsabilităţile
    22. Agentul economic garantează prezenţa şi exactitatea specificaţiilor de etichetare.
    23. Persoana responsabilă de etichetare este operatorul din sectorul hranei pentru animale care plasează pentru prima dată furajul pe piaţă sau sub a cărui denumire se comercializează furajul.
    24. Întreprinderile se consideră conforme în cazul în care operatorii din sectorul hranei pentru animale garantează transmiterea specificaţiile de etichetare de-a lungul lanţului alimentar pînă la utilizatorul final al furajului.
Secţiunea a 4-a. Ambalarea
    25. Indicaţiile de pe etichetă şi prezentarea materiilor prime pentru furaje şi a furajului combinat trebuie să fie obiective, verificabile în ceea ce priveşte prezenţa sau absenţa unei substanţe în furaj, a unor caracteristici sau procese nutriţionale specifice, înţelese utilizatorului furajului şi autorităţii competente.
    26. Etichetarea sau prezentarea materiilor prime pentru furaje şi a furajului combinat nu trebuie să indice faptul că:
    a) previne, tratează o boală, cu excepţia coccidiostaticelor şi a histomonostaticelor, şi să nu includă indicaţii referitoare la prevenirea dezechilibrelor nutriţionale, neasociate cu simptoamele patologice;
    b) are un scop nutriţional special, cu excepţia cazului în care satisface cerinţele menţionate în pct. 25 al prezentelor Cerinţe.
    27. Materiile prime pentru furaje şi furajele combinate pot fi introduse pe piaţă în ambalaje sau în containere sigilate.
    28. Criteriile de etichetare a constituenţilor analitici ai furajelor combinate pentru animalele productive şi neproductive sînt prezentate în anexa nr. 2 şi, respectiv, anexa nr. 3 la prezentele Cerinţe.
    29. Următoarele furaje pot fi introduse pe piaţă în ambalaje sau în containere nesigilate:
    a) materiile prime pentru furaje;
    b) furajele combinate obţinute prin amestecul de grăunţe sau fructe întregi;
    c) livrările între producătorii de furaje combinate;
    d) furajele combinate livrate direct utilizatorului de către producător;
    e) livrările producătorilor de furaje combinate către unităţile de ambalare;
    f) cantităţile de furaje combinate a căror masă nu depăşeşte 50 de kilograme destinate utilizatorului final şi care sînt luate direct dintr-un ambalaj sau dintr-un container sigilat;
    g) furajele solide pentru lins.
IV. Cerinţe privind specificaţiile de etichetare
Secţiunea 1. Cerinţele obligatorii specifice de etichetare
privind materiile prime pentru furaje şi furaje combinate
    30. Specificaţiile obligatorii de etichetare sînt prezentate în limba naţională a statului sau a statelor în care este comercializat furajul, într-un loc vizibil de pe ambalaj, container şi în certificatul sanitar-veterinar.
    31. Specificaţiile de etichetare trebuie să fie uşor identificabile, să nu conţină alte informaţii, să fie afişate într-o culoare, cu caractere şi dimensiuni care să nu pună în evidenţă anumite informaţii, cu excepţia cazului în care sînt destinate să atragă atenţia asupra unor fraze de securitate.
    32. O materie primă pentru furaje sau un furaj combinat se plasează pe piaţă doar dacă pe etichetă sînt indicate următoarele specificaţii:
    a) tipul furajului – „materie primă pentru furaje”, „furaj complet” sau „furaj complementar” ;
    b) în cazul „furajului complet”, poate fi folosită denumirea „înlocuitor de lapte complet”;
    c) în cazul „furajului complementar”, pot fi folosite următoarele denumiri: „furaj mineral” sau „înlocuitor de lapte complementar”;
    d) în cazul animalelor de companie, altele decît cîini şi pisici, denumirile „furaj complet” sau „furaj complementar” pot fi înlocuite cu „furaj combinat”;
    e) numele sau denumirea comercială şi adresa operatorului din sectorul hranei pentru animale responsabil de etichetare;
    f) numărul de autorizare al unităţii responsabile pentru etichetare în conformitate cu Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;
    g) numărul de referinţă al lotului;
    h) cantitatea netă, exprimată în unităţi de masă, în cazul produselor solide, şi în unităţi de masă sau volum, în cazul produselor lichide;
    i) lista aditivilor pentru hrana animalelor, precedată de titlul „aditivi”, care permite plasarea pe piaţă a aditivului pentru hrana animalelor, fără a evidenţia dispoziţiile privind etichetarea stabilite în certificatul sanitar-veterinar;
    j) conţinutul de apă.
    33. Etichetele materiilor prime pentru furaje includ:
    a) denumirea materiei prime pentru furaje;
    b) categoria, care poate fi înlocuită cu indicaţiile stabilite în Registru, pentru fiecare materie primă pentru furaje din categoria respectivă, întocmit şi ţinut de către autoritatea competentă.
    34. La includerea aditivilor pentru hrana animalelor în materiile prime pentru furaje, etichetele materiilor prime includ următoarele informaţii:
    a) speciile sau categoriile de animale cărora le este destinată materia primă pentru furaje, în cazul în care aditivii respectivi sînt interzişi pentru anumite specii de animale sau au fost certificate sanitar-veterinar cu limite maxime pentru anumite specii;
    b) instrucţiuni privind utilizarea corectă, în cazul în care este stabilit un conţinut maxim al aditivilor respectivi;
    c) durata minimă de valabilitate pentru alţi aditivi decît cei tehnologici.
    35. Etichetele furajelor combinate includ următoarele detalii:
    1) specia sau categoriile de animale cărora le este destinat furajul combinat;
    2) instrucţiunile de folosire, cu indicarea destinaţiei furajului;
    3) în cazul în care producătorul nu este persoana responsabilă de etichetare, se furnizează următoarele detalii:
    a) numele sau denumirea comercială şi adresa producătorului;
    b) numărul de autorizare al producătorului, în conformitate cu Legea nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară;
    4) durata minimă de valabilitate se confirmă prin următoarele cerinţe:
    a) „a se folosi înainte de…” urmată de precizarea datei (zilei) în cazul furajelor cu un grad crescut de perisabilitate din cauza proceselor de degradare;
    b) „a se folosi de preferinţă înainte de…” urmată de precizarea datei (lunii) în cazul celorlalte furaje;
    c) în cazul în care data fabricaţiei este afişată pe etichetă – durata minimă de valabilitate poate fi indicată şi sub forma „ …(perioada în zile sau luni) de la data fabricaţiei”;
    5) lista materiilor prime din care este compus furajul, incluzînd procentul din masă şi denumirea fiecărei materii prime pentru furaje, în ordinea descrescătoare a greutăţii, calculate pe baza conţinutului de umiditate a furajului combinat, intitulată „compoziţie”;
    6) declaraţiile obligatorii menţionate în anexa nr. 1 la prezentele Cerinţe.
    36. Listei materiilor prime pentru furaje i se aplică următoarele condiţii de etichetare:
    a) se precizează denumirea şi procentul din masă al unei materii prime pentru furaje, dacă prezenţa acesteia este indicată pe etichete prin cuvinte, imagini sau grafice;
    b) dacă nu sînt precizate pe etichetă procentele din masă ale materiilor prime pentru furaje din compoziţia furajelor combinate pentru animale destinate producţiei de alimente, persoana responsabilă pentru etichetare pune la dispoziţia cumpărătorului informaţii privind compoziţia cantitativă, cu o aproximaţie de +/– 15% faţă de valoarea corespunzătoare producerii furajului;
    c) în cazul furajelor combinate pentru animalele neproducătoare, cu excepţia animalelor pentru blană, menţionarea denumirii specifice a materiei prime pentru furaje poate fi înlocuită cu denumirea categoriei din care fac parte materiile prime pentru furaje.
    37. În caz de situaţie de urgenţă legată de sănătatea publică sau animală ori de mediu, autoritatea competentăfurnizează cumpărătorului informaţiile disponibile numai cu condiţia semnării de către cumpărător a unei clauze de confidenţialitate.
    38. Etichetele furajelor destinate unor scopuri nutriţionale speciale includ:
    a) calificativul „dietetic”, în cazul furajelor destinate unor scopuri nutriţionale speciale, menţionat lîngă denumirea furajului;
    b) indicarea faptului că ar trebui cerut avizul unui expert în nutriţie sau al unui medic veterinar înaintea utilizării furajului ori înaintea prelungirii perioadei de utilizare a acestuia.
    39. Pe eticheta hranei pentru animalele de companie se indică informaţii care să îi permită cumpărătorului să obţină, pe lîngă specificaţiile obligatorii, date referitoare la:
    a) aditivii pentru hrana animalelor care se conţin în această hrană;
    b) materiile prime pentru furaje conţinute în acestea, prezentate pe categorii.
V. Cerinţe obligatorii de etichetare a aditivilor şi
constituenţilor
analitici pentru hrana animalelor
productive şi celor neproductive

    40. În certificatul sanitar-veterinar vor fi enumeraţi aditivii furajeri, indicîndu-se denumirea lor specifică, cantitatea adăugată, numărul de identificare şi grupa funcţională sau categoria, reieşind din următoarele specificaţii:
    a) aditivi pentru care a fost stabilit un conţinut maxim pentru orice tip de specie-ţintă;
    b) aditivi încadraţi în categoriile aditivi zootehnici, coccidiostatice şi histomonostatice;
    c) aditivi aparţinînd grupei funcţionale ureea şi derivaţii ei din categoria aditivi nutriţionali.
    41. În certificatul sanitar-veterinar se va indica denumirea aditivului furajer şi cantitatea adăugată, în cazul în care prezenţa acestuia este evidenţiată pe etichetă prin cuvinte, imagini sau grafice.
    42. Operatorii din sectorul hranei pentru animale transmit cumpărătorului, la cererea acestuia, denumirea, numărul de identificare şi grupa funcţională a aditivilor pentru hrana animalelor.
    43. În cazul în care un aditiv nutriţional sau senzorial pentru hrana animalelor este inclus pe etichetă în mod facultativ, se indică şi cantitatea adăugată.
    44. În cazul în care un aditiv aparţine mai multor grupe funcţionale, se indică grupa funcţională sau categoria din care face parte furajul respectiv.
    45. Constituenţii analitici ai furajelor combinate pentru animalele destinate producţiei de alimente se etichetează în conformitate cu anexa nr. 2 la prezentele Cerinţe.
    46. Pentru aditivii din grupele funcţionale conservanţi, antioxidanţi şi coloranţi se indică doar grupa funcţională.
    47. Agenţii economici pun la dispoziţia autorităţii competenteorice informaţie privind compoziţia sau proprietăţile furajului pe care producătorul le plasează pe piaţă, permiţînd verificarea exactităţii informaţiilor transmise prin etichetare, inclusiv privind toţi aditivii utilizaţi.
    48. Constituenţii analitici ai furajelor combinate pentru animalele neproductive se etichetează în conformitate cu anexa nr. 3 la prezentele Cerinţe.
VI. Registrul materiilor prime pentru furaje
    49. Registrul materiilor prime pentru furaje este creat în scopul îmbunătăţirii etichetării materiilor prime pentru furaje şi a furajelor combinate.
    50. Registrul permite schimbul de informaţii privind proprietăţile produsului şi conţine lista materiilor prime pentru furaje. Registrul include, pentru fiecare materie primă enumerată, următoarele specificaţii:
    a) denumirea;
    b) numărul de identificare;
    c) o descriere a materiilor prime pentru furaje, inclusiv informaţiile privind procesul de producţie;
    d) un dicţionar al noţiunilor şi ale expresiilor tehnice relevante.
    51. Utilizarea Registrului de către operatorii din sectorul hranei pentru animale este facultativă.
    52. La prima plasare pe piaţă a unei materii prime pentru furaje neconţinute în Registru, agentul economic este obligat să anunţe autoritatea competentă.
    53. Autoritatea competentăinclude informaţiile respective în Registru, actualizînd periodic pagina web destinată acestuia.
VII. Instrucţiuni de bune practici privind etichetarea
    54. Operatorii din sectorul hranei pentru animale îşi elaborează instrucţiuni de bune practici privind etichetarea, două la număr, unul privind hrana pentru animalele de companie, care poate include o secţiune privind furajele combinate pentru animalele de blană, şi unul privind furajele combinate pentru animalele productive.
    55. Instrucţiunile vizează îmbunătăţirea etichetării şi includ dispoziţii privind prezentarea specificaţiilor de etichetare şi etichetarea voluntară.
    56. Proiectele de modificare a Registrului şi a Instrucţiunilor sînt elaborate şi aprobate de către Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor din subordinea Guvernului.
    [Pct.56 modificat prin HG513 din 02.07.14, MO174-177/04.07.14 art.541]

    anexa nr.1

    anexa nr.2

    anexa nr.3

Anexa nr. 3
la Hotărîrea Guvernului nr.462
din 2 iulie 2013

CERINŢE GENERALE
privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale
    Prezentele Cerinţe generale privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale transpun parţial Regulamentul (CE) nr. 183/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerinţelor privind igiena furajelor, publicat în Jurnalul Oficial L 35 din 8 februarie 2005.
I. Noţiuni, domeniul de aplicare
    1. Cerinţele generale privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale (în continuare – Cerinţe) stabileşte norme generale privind activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale (în continuare – unităţi).
    2. În sensul prezentelor Cerinţe,noţiunea „unitate” desemnează orice unitate a unei întreprinderi din sectorul hranei pentruanimale.
II. Activitatea unităţilor din sectorul hranei pentru animale
    3. Operatorii din sectorul hranei pentru animale colaborează cu unităţile autorizate de către autoritatea competentă.
    4. Unităţile îndeplinesc următoarele condiţii:
    1) fabrică şi/sau plasează pe piaţă aditivi furajeri destinaţi hranei pentru animale şi unele produse precum:
    a) proteine obţinute din microorganisme care aparţin grupei de bacterii, drojdii, alge, ciuperci;
    b) produse ale fabricaţiei de aminoacizi obţinuţi prin fermentaţie;
    2) fabrică şi/sau plasează pe piaţă preamestecuri preparate cu ajutorul unor aditivi furajeri destinaţi hranei pentru animale ca:
    a) aditivi zootehnici;
    b) antibiotice;
    c) coccidiostatici şi histomonostatici;
    d) factori de creştere;
    e) aditivi nutriţionali;
    f) vitamine, provitamine şi substanţe cu efect analog bine definite din punct de vedere chimic: A şi D;
    g) compuşi de oligoelemente: Cu şi Se;
    3) fabrică cu scopul de a plasa pe piaţă sau de a produce furaje combinate, prin utilizarea aditivilor destinaţi hranei pentru animale sau de preamestecuri care conţin aditivi destinaţi hranei pentru animale ca:
    a) aditivi zootehnici;
    b) antibiotice;
    c) coccidiostatici şi histomonostatici;
    d) factori de creştere.
    5. Autoritatea competentă autorizează unităţile doar după efectuarea unui control în teren de către o echipă din cadrul subdiviziunilor teritoriale raionale/municipale.
    6. Autoritatea competentăeliberează autorizaţia sanitar-veterinară doar dacă unitatea respectivă îndeplineşte cerinţele sanitar-veterinare în ceea ce priveşte infrastructura şi echipamentele, reglementate în Hotărîrea Guvernului nr. 1405 din 10 decembrie 2008 „Cu privire la aprobarea Normei sanitar-veterinare privind igiena nutreţurilor şi conţinutul substanţelor nedorite în nutreţuri” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr. 230-232, art. 1441), şi dacă dispune de contracte încheiate cu medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi.
    7. Autoritatea competentă suspendă autorizaţia unităţii atunci cînd se demonstrează că această unitate nu îndeplineşte toate cerinţele sanitar-veterinare.
    8. Autoritatea competentăretrage autorizaţia unităţii pentru una sau mai multe activităţi în cazul în care:
    a) unitatea îşi încetează una sau mai multe dintre activităţile sale;
    b) se demonstrează că unitatea nu a îndeplinit cerinţele impuse de legislaţia în vigoare în decurs de un an;
    c) se descoperă nereguli grave sau unitatea a fost obligată să înceteze producţia;
    d) nu se oferă garanţii adecvate cu privire la producţia viitoare.
    9. Eliberarea şi evidenţa autorizaţiilor de către subdiviziunile teritoriale raionale/municipale se vor efectua prin înscrierea în registru, după modelul prezentat în anexa la prezentele Cerinţe.
III. Elaborarea, difuzarea şi utilizarea
ghidurilor naţionale
    10. Unităţile funcţionează respectînd în mod facultativ prevederile ghidurilor naţionale de bună practică, conform art. 4 din Legea nr. 296/2017 privind cerințele generale de igienă a produselor alimentare.
    [Pct.10 modificat prin HG956 din 03.10.18, MO410-415/02.11.18 art.1109; în vigoare 02.11.18]
    11. După stabilirea conţinutului, ghidurile naţionale de bună practică se elaborează şi se distribuie ramurilor sectorului hranei pentru animale.
    12. Ghidurile naţionale trebuie să cuprindă orientări privind bunele practici de control al riscurilor în stadiul producţiei primare a furajelor.
    13. Ghidurile de bună practică conţin informaţii privind riscurile care apar în stadiul producţiei primare a furajelor şi măsurile de control al acestor riscuri, inclusiv:
    a) controlul contaminării cu micotoxine, metale grele şi substanţe radioactive;
    b) utilizarea apei, a deşeurilor organice şi a îngrăşămintelor;
    c) utilizarea corectă şi corespunzătoare a produselor fitosanitare şi a biocidelor şi trasabilitatea acestora;
    d) utilizarea corectă şi corespunzătoare a medicamentelor de uz veterinar şi a aditivilor în hrana pentru animale şi trasabilitatea acestora;
    e) prepararea, depozitarea şi trasabilitatea materiilor prime pentru furaje;
    f) eliminarea corectă a cadavrelor, a deşeurilor şi aşternuturilor de paie;
    g) măsurile de protecţie destinate prevenirii introducerii unor boli contagioase transmisibile la animale prin intermediul furajelor;
    h) procedurile, practicile şi metodele care garantează că furajele sînt produse, preparate, ambalate, depozitate şi transportate în condiţii de igienă corespunzătoare, inclusiv în ceea ce priveşte curăţarea şi lupta eficientă împotriva organismelor dăunătoare;
    i) detalii privind întocmirea registrelor.

Anexă
la Cerinţele generale privind activitatea
unităţilor din sectorul hranei pentru animale
 
 
REGISTRUL

unităţilor autorizate sanitar-veterinar

Nr.d/o
Denumirea unităţii
Adresa
Profilul de activitate
Aditivi
utilizaţi
Capacitatea
Date de contact
Note