OME143/2013
ID intern unic:  349276
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
MINISTERUL ECONOMIEI
ORDIN Nr. 143
din  02.08.2013
cu privire la aprobarea Matricei preliminare
de repartiţie a riscurilor de proiect
Publicat : 23.08.2013 în Monitorul Oficial Nr. 182-185     art Nr : 1269
    În temeiul prevederilor art. 35 al Legii nr. 179-XVI din 10.07.2008 privind parteneriatul public-privat (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.165-166/605 din 02.09.2008) şi întru realizarea punctului 23 din Hotărîrea Guvernului nr.476 din 04.07.2012 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile standard şi condiţiile generale de selectare a partenerului privat (Monitorul Oficial nr. 143-148  din 13.07.2012),
ORDON:
    1. A aproba Matricea preliminară de repartiţie a riscurilor de proiect, conform anexei.
    2. Matricea preliminară de repartiţie a riscurilor de proiect va fi plasată pe pagina web a Ministerului Economiei şi pe pagina web a Agenţiei Proprietăţii Publice.
    3. A publica prezentul ordin în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    4. A informa autorităţile administraţiei publice centrale şi locale despre necesitatea consultării Matricei preliminare de repartiţie a riscurilor de proiect în cadrul parteneriatelor public-private.
    5. Controlul executării prezentului ordin se pune în sarcina viceministrului Dumitru Godoroja.

    VICEPRIM-MINISTRU,
    MINISTRU ECONOMIEI                                                             Valeriu LAZĂR

    Nr. 143. Chişinău, 2 august 2013.

Notă Informativă
la Matricea preliminară de repartiţie a riscurilor de proiect

    Prezentul proiect de Matrice preliminară de repartiţie a riscurilor de proiect (în continuare - Matrice) a fost elaborat întru implementarea prevederilor  art. 35 al Legii nr. 179-XVI din 10.07.2008 cu privire la parteneriatul public-privat şi întru realizarea punctului 23 din Hotărîrea Guvernului nr. 476 din 04.07.2012 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile standard şi condiţiile generale de selectare a partenerului privat.
    Proiectele de parteneriat public-privat reprezintă proiecte de investiţii pe termen lung, dezvoltarea şi implementarea cărora se bazează pe cooperarea între partenerul public şi partenerul privat, avînd ca scop sporirea eficienţei patrimoniului public, fiecare partener asumîndu-şi riscuri şi responsabilităţi concrete.
    Prin urmare, Matricea reprezintă un model orientativ de partajare a riscurilor în cadrul proiectelor de parteneriat public-privat, avînd drept scop evaluarea categoriilor de risc previzibile care pot avea impact asupra proiectului, descriind algoritmul de repartiţie a acestora în funcţie de abilitatea fiecărui participant la parteneriatul public-privat de a gestiona riscul în maniera cea mai eficientă, astfel încît costul pe termen lung al proiectului să fie cel mai mic posibil raportat la analiza cost-beneficiu.
     Totalitatea riscurilor ce pot apărea într-un proiect de parteneriat public-privat sunt anticipate de către partenerul public în studiul de fezabilitate, care include în sine o analiză complexă ce ar defini şi cuantifica în termeni economici şi financiari riscurile de proiect, luînd în considerare scenariile identificate de partajare a acestora între parteneri cu argumentări raţionale în studiu.
    Riscul este un element incert, dar posibil, ce apare permanent în procesul evenimentelor tehnice, umane, sociale, politice, reflectînd variaţiile distribuirii rezultatelor posibile, probabilitatea de apariţie cu valorile subiective  şi obiective, avînd efecte posibil negative şi ireversibile.
    Managementul riscurilor este un element - cheie pentru parteneriatul public-privat, una din metodologiile de management al riscurilor proiectelor de parteneriat public-privat ce reprezintă Matricea riscurilor. Matricea reprezintă o perspectivă asupra principalelor riscuri ce va fi utilizată ca referinţă pentru identificarea riscurilor pe întreaga durată de viaţă a proiectului. Fiecare proiect poate avea riscuri specifice care nu sunt menţionate în matrice, iar riscurile specificate pot fi sau nu aplicabile unui anumit proiect.
    Procesul de management al riscului implică următoarele etape:
    I. Identificarea riscurilor reprezintă în esenţă o evaluare a riscurilor ce pot afecta proiectul de parteneriat public-privat prin identificarea ameninţărilor şi pericolelor previzibile şi calcularea probabilităţii de manifestare a acestora şi gravitatea impactului lor asupra proiectului de parteneriat public-privat. Deoarece evenimentele viitoare au un anumit grad de incertitudine, estimarea probabilităţii de materializare se face cu o marjă de eroare, apelînd, după caz, la o consultanţă specializată pentru cuantificarea acestei valori.
    În acest sens, Matricea riscurilor evidenţiază cîteva categorii de riscuri în funcţie de tipul lor: de locaţie, de proiectare, de construcţie, de operare, financiare, comerciale, politice/legislative, de mediu, de forţă majoră etc.
    Fiecare categorie conţine un număr de riscuri interdependente, cum ar fi întîrzieri în construcţie şi depăşiri de costuri, în care un astfel de risc are impact asupra altuia şi viceversa.
    II. Evaluarea riscurilor. Impactul sau valoarea unui risc, precum şi probabilitatea ca evenimentul reprezentat ca risc să aibă loc, sunt destul de subiective şi speculative, de aceea adeseori este recomandabil ca analiza să fie simplă şi clară, accentul fiind pus pe identificarea riscurilor-cheie ale proiectului şi, ulterior, asupra cuantificării lor în termeni economici şi financiari, precum şi asupra utilizării tehnicilor  de atenuare şi gestionare a respectivelor riscuri.
    Deşi teoretic riscurile pot fi identificate şi evaluate, nu se poate estima ce riscuri apar efectiv în practică. Din acest motiv, este necesară analiza de senzitivitate pentru identificarea factorilor cu impact asupra valorii actualizate nete  a proiectului.
    III. Alocarea riscului reprezintă unul dintre cele mai importante elemente de asigurare a succesului unui parteneriat public-privat. După identificarea şi evaluarea tuturor riscurilor materiale, fiecare risc trebuie analizat ca risc transferabil sau risc reţinut, în măsura în care el poate fi transferat partenerului privat ori reţinut de către partenerul public în cadrul parteneriatului public-privat.
    Printre principalele riscuri alocate partenerului privat se regăsesc unele riscuri de amplasament (structurile existente sunt inadecvate pentru dezvoltare, pregătirea terenului are ca rezultat un cost mult prea ridicat şi depăşeşte termenul stipulat în contract etc.), riscuri de proiectare, construcţie şi recepţie a lucrărilor contractate (apariţia unui eveniment neprevăzut pe perioada desfăşurării lucrărilor etc.), riscuri legate de finanţare (investitorul este incapabil să asigure suficiente resurse financiare) şi riscuri ce privesc operarea (resursele necesare au un cost mai ridicat decît s-a anticipat în momentul contractării).
    Alocarea riscurilor, după cum este stabilit în studiul de fezabilitate, nu este statică. Este  necesar a se baza pe constrîngerile partenerului public şi trebuie să se ţină cont dacă alocarea riscurilor este acceptabilă pentru investitori şi finanţatori. Astfel, pe parcursul derulării procedurii de negociere a contractului, Matricea riscurilor elaborată pentru proiectul specific de parteneriat public-privat se va regăsi în formă actualizată ca urmare a negocierilor/dialogului cu ofertanţii în caietul de sarcini, iar forma finală a Matricei se va revedea în contract sub forma unor clauze contractuale obligatorii pentru părţi în baza cărora Agenţia Proprietăţii Publice va ţine evidenţa riscurilor aferente realizării contractului de parteneriat public-privat conform atribuţiilor sale legale.
    În contextul celor expuse, considerăm oportun promovarea prezentului proiect şi solicităm susţinerea acestuia.

    anexa