LPM176/2013
ID intern unic:  349950
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 176
din  12.07.2013
privind transportul naval intern al Republicii Moldova
Publicat : 25.10.2013 în Monitorul Oficial Nr. 238-242     art Nr : 672
    MODIFICAT
   
LP140 din 27.07.18, MO309-320/17.08.18 art.478; în vigoare 17.08.18
    LP295 din 21.12.17, MO7-17/12.01.18 art.58; în vigoare 12.01.18
   
LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17
   
LP178 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.537
    LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647



    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul  I
DISPOZIŢII  GENERALE
    Articolul 1. Relaţiile reglementate de prezenta lege
    (1) Prezenta lege stabileşte normele specifice aplicabile transportului naval intern al Republicii Moldova, modul de organizare a sistemului instituţional din acest domeniu, normele specifice privind desfăşurarea în siguranţă a navigaţiei pe căile navigabile interne, precum şi cerinţele fundamentale aplicabile navelor, personalului acestora, persoanelor care efectuează activităţi în domeniul transportului naval.
    (2) Prevederile prezentei legi se extind asupra:
    a) căilor navigabile interne ale Republicii Moldova, precum şi asupra construcţiilor hidrotehnice de navigaţie pe acestea;
    b) porturilor, debarcaderelor şi cheiurilor amplasate pe căile navigabile interne ale Republicii Moldova;
    c) navelor de navigaţie internă şi a altor obiecte plutitoare, exploatate pe căile navigabile interne ale Republicii Moldova.
    (3) Prevederile prezentei legi, în afara cazurilor prevăzute expres în aceasta, nu se extind asupra navelor militare, militar-auxiliare, de frontieră, asupra altor nave proprietate de stat, care sînt exploatate sau utilizate exclusiv în scopuri necomerciale. Condiţiile de navigaţie a acestor tipuri de nave pe căile navigabile interne ale Republicii Moldova se stabilesc prin hotărîre de Guvern.
    (4) Pe sectoarele căilor navigabile interne ale Republicii Moldova unde condiţiile hidrografice de navigaţie, inclusiv condiţiile pentru realizarea operaţiunilor de salvare, corespund cerinţelor navigaţiei maritime comerciale raporturile de siguranţă a navigaţiei în condiţiile navigaţiei maritime comerciale sînt reglementate de Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova, iar raporturile născute din contractul de transport se reglementează prin prezenta lege.
    (5) Modul de solicitare, acordare, suspendare și retragere a actelor permisive prevăzute de prezenta lege pentru agenții economici autohtoni în domeniul transportului naval intern se stabilește de Legea nr. 160/2011 privind reglementarea prin autorizare a activității de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege.
    [Art.1 al.(5) modificat prin LP140 din 27.07.18, MO309-320/17.08.18 art.478; în vigoare 17.08.18]
    [Art.1 al.(5) introdus prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    Articolul 2. Noţiuni generale
    În scopul prezentei legi, următoarele noţiuni semnifică:
    transport naval intern al Republicii Moldova (în continuare – transport naval intern) – tip de transport aflat în gestiunea Republicii Moldova, care presupune un complex tehnologic de producţie, incluzînd societăţile comerciale care realizează navigaţia sau alte activităţi legate de navigaţie pe căile navigabile interne ale Republicii Moldova;
    căi navigabile interne ale Republicii Moldova (în continuare – căi navigabile interne) – căi de comunicare, naturale sau construite artificial, marcate cu semne de navigaţie sau prin alt mod, utilizate în scopuri de navigaţie;
    navigaţie – activitate legată de utilizarea navelor pe căile navigabile interne pentru transportarea încărcăturilor, pasagerilor şi a bagajelor acestora, a corespondenţei poştale, pentru remorcarea navelor sau a altor obiecte plutitoare, pentru dragare, pentru executarea lucrărilor de construcţie, de amenajare a şenalului, a lucrărilor hidrotehnice, tehnice subacvatice şi a altor lucrări de acest gen, a pilotajului şi pilotajului prin gheţuri, a lucrărilor de salvare, pentru realizarea măsurilor de protecţie a obiectelor acvatice, pentru protejarea lor împotriva murdăririi sau înfundării, pentru ranfluarea bunurilor scufundate, pentru controlul sanitar sau de alt gen, pentru efectuarea cercetărilor ştiinţifice, de studiu, sportive, de agrement şi în alte scopuri;
    navă – mijloc plutitor, cu sau fără propulsie, utilizat în scop de navigaţie, inclusiv nave de tip rîu-mare, bacuri, drage, macarale plutitoare şi alte construcţii tehnice similare;
    navă de navigaţie mixtă (de tip rîu-mare) – navă care, conform caracteristicilor sale tehnice, este adecvată şi, în ordinea corespunzătoare, este admisă spre exploatare în scopuri de navigaţie atît pe căile navigabile interne, cît şi pe căile maritime;
    armator (inclusiv proprietar al navei) – persoană fizică sau juridică care exploatează o navă în numele său, indiferent dacă este proprietar al navei sau o utilizează în temeiul altor prevederi legale;
    chei – construcţie hidrotehnică dotată cu dispozitiv pentru siguranţa acostării navei şi destinată pentru securitatea staţionării navei, încărcarea, descărcarea şi deservirea acesteia, precum şi pentru îmbarcarea pasagerilor pe navă şi debarcarea acestora de pe navă;
    port fluvial (în continuare – port) – complex de construcţii amplasate pe teritoriul şi bazinul amenajat al căilor navigabile interne, instalate şi ajustate în scop de deservire a pasagerilor şi a navelor, încărcare, descărcare, recepţie, păstrare şi eliberare a încărcăturilor, de interacţiune cu alte mijloace de transport;
    şenal navigabil – porţiune navigabilă a unui curs de apă, a unui canal ori pe suprafaţa unui obiectiv acvatic natural sau artificial, cu lăţime şi adîncime suficiente pentru a asigura circulaţia navelor;
    operator al navei (de transport) – persoană fizică posedînd cunoştinţe în domeniul conducerii şi exploatării navei sau persoană juridică în statele căreia sînt angajate persoane cu cunoştinţe corespunzătoare, care, în baza unui acord, efectuează dirijarea activităţii navei în interesul armatorului;
    lucrări de amenajare a şenalului navigabil – lucrări de adîncire, îndreptare, dragare, curăţare a albiei, explorare, precum şi alte lucrări de amenajare şi întreţinere a utilajului de semnalizare pe căile navigabile interne;
    lucrări de menţinere a şenalului navigabil – lucrări operative, efectuate pe căile navigabile interne în baza avizului organului de specialitate în domeniul transportului naval, avînd ca scop eliminarea circumstanţelor ce creează obstacole pentru navigaţie sau care prezintă pericol pentru navigaţia în siguranţă. Supravegherea efectuării lucrărilor de menţinere a şenalului navigabil se efectuează în baza unui regulament aprobat de autoritatea centrală de specialitate în domeniul transporturilor şi de autoritatea centrală de mediu;
    navlu – plată stabilită şi încasată de către transportator pentru transportarea prin intermediul transportului naval intern a pasagerilor sau a încărcăturilor;
    teritoriu al portului – totalitate a terenurilor incluse în limitele portului, inclusiv terenurile necesare dezvoltării de perspectivă a acestuia;
    acvatoriu al portului – sectoare ale bazinelor căilor navigabile interne, stabilite în conformitate cu prevederile legislaţiei din domeniul transportului naval, inclusiv radele şi căile de acces în port. Delimitarea graniţelor acvatoriului portului se efectuează de către organul de specialitate în domeniul transportului naval.
    Articolul 3. Reglementarea de stat în domeniul
                       transportului naval intern
    (1) Reglementarea de stat în domeniul transportului naval intern se efectuează de organul de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul transporturilor (în continuare – autoritate centrală de specialitate) prin intermediul Agenției navale a Republicii Moldova (în continuare – organ de specialitate), precum şi de alte organe de specialitate, în limitele competenţei lor.
    [Art.3 al.(1) modificat prin LP295 din 21.12.17, MO7-17/12.01.18 art.58; în vigoare 12.01.18]
    (2) Autoritatea centrală de specialitate, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, cu prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative ale Republicii Moldova, aprobă prin ordine interne, în limitele competenţei sale, sau înaintează Guvernului spre aprobare reguli şi alte acte normative ce reglementează raporturile din domeniul navigaţiei, transportării şi prelucrării încărcăturilor, întreţinerii şi utilizării căilor navigabile interne, acestea fiind obligatorii pentru toate instituţiile şi organizaţiile, indiferent de forma juridică de organizare şi de tipul de proprietate a lor, precum şi pentru persoanele fizice.
    (3) Organul de specialitate efectuează controlul asupra respectării legislaţiei în domeniul transportului naval intern, protecţiei vieţilor omeneşti pe căile navigabile interne, brevetării efectivului de comandă al navei, securităţii construcţiilor hidrotehnice portuare şi de navigaţie, stării căilor navigabile interne, asigurării securităţii ecologice la exploatarea navelor, înregistrării de stat a navelor şi a drepturilor asupra acestora, precum şi asupra serviciului de pilotaj.
    (4) Supravegherea securităţii construcţiilor hidrotehnice portuare şi de navigaţie se efectuează de organul de specialitate.
    Articolul 4. Tarifele în domeniul transportului naval
                        intern (navlul)
    (1) Tipul, cuantumul şi modalitatea de aplicare a tarifelor pentru lucrările şi serviciile în cadrul transportului naval intern se stabilesc de Guvern.
    [Art.4 al.(1) modificat prin LP140 din 27.07.18, MO309-320/17.08.18 art.478; în vigoare 17.08.18]
    (2) Navlul pentru transportarea încărcăturilor, pasagerilor, a bagajelor acestora, precum şi pentru remorcarea navelor şi a altor obiecte plutitoare se stabileşte de către operatorul de transport.
Capitolul  II
CĂILE  NAVIGABILE  INTERNE
    Articolul 5. Căile navigabile interne ale Republicii Moldova
    (1) Căile navigabile interne şi construcţiile hidrotehnice de navigaţie fac parte din domeniul public al statului şi pot fi utilizate de către orice persoană fizică sau juridică în scop de navigaţie. Nomenclatorul căilor navigabile interne se aprobă de autoritatea centrală de specialitate.
    (2) Categoriile mijloacelor de navigaţie şi termenele de funcţionare a lor, dimensiunile garantate ale şenalului navigabil, precum şi termenele de funcţionare a construcţiilor hidrotehnice navale se stabilesc de către organul de specialitate şi se publică, în modul stabilit, în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (3) Republica Moldova deţine două căi navigabile interne de importanţă internaţională: rîurile Nistru şi Prut.
    Articolul 6. Întreţinerea căilor navigabile interne
    (1) Lucrările de amenajare şi întreţinere, inclusiv a radelor portuare de uz comun, a construcţiilor de acostare şi a construcţiilor hidrotehnice navale în scop de asigurare a securităţii navigaţiei, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), se realizează de către organizaţiile specializate în coordonare cu organul de specialitate, din bugetul de stat, în limitele mijloacelor alocate prin legea bugetului de stat pentru anul respectiv, din veniturile provenite din activitatea proprie, precum şi din alte surse neinterzise de lege.
    (2) Lucrările de amenajare a căilor de acces în port, care nu sînt prevăzute la alin. (1), precum şi a locurilor destinate  staţionării navelor se realizează din mijloacele persoanelor în a căror proprietate se află porturile şi punctele de staţionare respective, în coordonare cu organul de specialitate.
    (3) În cazurile în care este necesară asigurarea securităţii navigaţiei, lucrările de întreţinere a căilor navigabile interne şi a construcţiilor hidrotehnice navale se realizează în baza regulamentului aprobat de autoritatea centrală de specialitate şi de autoritatea centrală de specialitate în domeniul mediului.
    (4) Lucrările de amenajare şi menţinere a şenalului navigabil pe sectoarele unde sînt amplasate construcţii hidrotehnice pentru captarea şi refluarea apei se vor efectua cu condiţia de asigurare a funcţionării în regim opţional a acestora în perioada de etiaj stabilit pe cursul de apă respectiv, prin coordonare cu autoritatea centrală de specialitate în domeniul mediului.
    Articolul 7. Construcţia şi exploatarea construcţiilor
                        pe căile navigabile interne
    (1) Lucrările de construcţie pe căile navigabile interne a obiectivelor hidrotehnice şi lucrările de amenajare a şenalului navigabil se efectuează în baza documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului şi a documentaţiei de proiect, coordonate în modul stabilit cu autoritatea centrală de specialitate în domeniul mediului, cu alte organe şi instituţii de supraveghere şi control de stat interesate, corespunzător avizului pozitiv al expertizei ecologice de stat.
    (2) Gestionarii construcţiilor amplasate pe căile navigabile interne sînt obligaţi să instaleze, pe cont propriu, lumini şi semne de navigaţie, alte echipamente şi să asigure buna funcţionare a acestora în scopul securităţii navigaţiei în conformitate cu cerinţele standardelor de stat, în coordonare cu organul de specialitate.
    (3) Organul de specialitate care administrează podurile mobile şi pe cele basculante este obligat să le deschidă, pe cont propriu, la solicitarea organului de specialitate, în cazurile necesare pentru asigurarea securităţii navigaţiei.
    (4) Gestionarii hidrocentralelor şi ai altor construcţii hidrotehnice de acumulare ce reglează nivelul apei pe căile navigabile interne, vor prezenta organului de specialitate informaţia despre posibilele modificări ale cotelor de nivel al apei pe sectoarele în amonte şi în aval ale construcţiilor respective.
    (5) Exploatarea construcţiilor de reglare a adîncimilor pe căile navigabile interne şi reglementarea regimului de evacuare a apei în avalul acestor construcţii hidrotehnice se realizează în coordonare cu organul de specialitate.
    (6) Adîncimile minime garantate pe rîurile destinate navigaţiei care traversează teritoriul mai multor state sînt stabilite în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    Articolul 8. Utilizarea acvatoriilor şi a sectoarelor
                       de teren adiacent căilor navigabile interne
    (1) Repartizarea terenurilor din zonele şi fîşiile riverane de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă în scop de edificare a construcţiilor sau de amenajare a construcţiilor, inclusiv pentru asigurarea securităţii navigaţiei, se permite în modul stabilit de legislaţie, cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale, al autorităţilor publice centrale şi al organelor de supraveghere şi control de stat interesate.
    (2) Terenurile din zonele şi fîşiile riverane de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă se utilizează în baza unui regulament aprobat de Guvern:
    a) în calitate de cheiuri temporare, în scop de acostare a navei, îmbarcare şi debarcare a pasagerilor, încărcare, descărcare şi păstrare a încărcăturilor pe o perioadă ce nu depăşeşte 60 de zile, fără efectuarea construcţiilor capitale;
    b) pentru amenajarea edificiilor temporare şi efectuarea altor lucrări necesare în cazul iernării neprevăzute a navelor sau al diferitelor accidente în care navele sînt implicate.
    (3) După finalizarea lucrărilor, persoanele fizice şi juridice, care au folosit temporar sectoarele de teren din zonele şi fîşiile riverane de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă, sînt obligate să restabilească terenurile conform destinaţiei lor.
    (4) Se interzice staţionarea neautorizată sau abandonarea pe acvatoriul portului şi în limitele sectoarelor de teren din zonele şi fîşiile riverane de protecţie a apelor rîurilor şi bazinelor de apă a navelor nesupravegheate, a construcţiilor care afectează starea mediului şi starea căilor navigabile interne şi/sau pun în dificultate utilizarea acestora.
    Articolul 9. Protecţia construcţiilor hidrotehnice
                       de navigaţie şi a mijloacelor navigabile
                       de semnalizare
    Protecţia construcţiilor hidrotehnice de navigaţie şi a mijloacelor navigabile de semnalizare se efectuează în baza unui regulament aprobat de Guvern.
Capitolul  III
NAVA
    Articolul 10. Regimul juridic al navei
    (1) Nava este un bun mobil,  fiind protejată din punct de vedere juridic prin înregistrarea de stat în Registrul de stat al navelor al Republicii Moldova (în continuare – Registru de stat al navelor) sau, după caz, în Catalogul naval al Republicii Moldova (în continuare – Catalog naval). Nava are nume şi poate fi clasificată pe categorii şi pe tipuri de nave. Navele au naţionalitatea statului în care au fost înregistrate şi al cărui pavilion sînt autorizate să-l arboreze.
    (2) Navele pot fi proprietate publică şi/sau privată. Dreptul de proprietate asupra navei, asupra unei cote din navă sau asupra unei nave în construcţie pe teritoriul Republicii Moldova apare în momentul înregistrării de stat a acestui drept în Registrul de stat al navelor sau în Catalogul naval.
    (3) Proprietarul navei are dreptul să transmită nava în gestionare, în temeiul unui contract, pe un termen ce nu depăşeşte 5 ani. Transmiterea navei în gestionare se înregistrează în Registrul de stat al navelor sau în Catalogul naval.
    (4) În calitate de gestionar al navei poate fi orice persoană fizică sau juridică, cu obligaţia de a exploata nava conform prevederilor Codului ISM (International Safety Management Code).
    (5) Dobîndirea sau transmiterea dreptului de proprietate asupra navei, precum şi constituirea, transmiterea sau stingerea altor drepturi reale asupra acesteia se înregistrează în Registrul de stat al navelor conform procedurii prevăzute la cap. IV.
    Articolul 11. Elementele de identificare a navei
    (1) Fiecare navă, subiect al înregistrării de stat în Registrul de stat al navelor sau în Catalogul naval, trebuie să aibă un nume, care este compus din nume şi/sau număr. Numele este atribuit navei de către proprietarul acesteia, în modul stabilit de Guvern.
    (2) Organul care efectuează înregistrarea de stat a navei îi atribuie acesteia un număr de identificare.
    (3) Numele navei se inscripţionează pe corpul navei, în mod şi în loc vizibil, pe ambele borduri ale provei, pe partea frontală a suprastructurii sau pe aripile punţii de comandă şi pe pupa navei. Numărul de identificare atribuit navei la înregistrarea de stat se înscrie deasupra denumirii.
    (4) Numele navei care efectuează curse în afara teritoriului Republicii Moldova se aplică pe aripile punţii de comandă şi pe pupa navei cu litere latine şi cu indicarea naţionalităţii navei – „MD”. Pe pupa navei, sub numele acesteia, se indică locul pentru înregistrare cu litere latine.
    (5) Navei i se atribuie un indicativ de apel. În funcţie de dotarea tehnică de care dispune nava, acesteia i se mai atribuie un număr de identificare a staţiei de comunicare prin satelit şi un număr de apel selectiv al staţiei radio.
    Articolul 12. Actele de bord
    (1) La bordul navei care este înregistrată în Registrul de stat al navelor şi care navighează pe căile navigabile interne trebuie să fie prezente următoarele acte:
    a) certificatul de proprietate asupra navei;
    b) certificatul de naţionalitate (certificatul de navigaţie sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova);
    c) certificatul de bună stare de navigabilitate;
    d) certificatul de clasă;
    e) certificatul de tonaj (pentru navele a căror stare tehnică este supravegheată de către societăţile de clasificare);
    f) rolul de echipaj, întocmit de către comandantul navei;
    g) jurnalul de bord, jurnalul de bord unic, jurnalul de maşini (pentru navele cu motor mecanic, exploatate de membrii de echipaj al navei fără cumularea funcţiilor);
    h) certificatul sanitar de bord;
    i) jurnalul unic al inspectărilor navei;
    j) certificatul de prevenire a poluării cu hidrocarburi, ape reziduale şi gunoi;
    k) autorizaţia pentru staţia radio de bord;
    l) certificatul echipajului minim pentru siguranţa navigaţiei.
    (2) Actele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie prezente la bordul navei în original, cu excepţia certificatului de proprietate asupra navei, a cărui copie urmează a fi autentificată de organul emitent sau de către notar.
    (3) La bordul navelor care fac curse în zonele maritime, adiţional la actele de bord indicate la alin. (1), trebuie să fie prezente şi actele prevăzute în Codul navigaţiei maritime comerciale al Republicii Moldova.
    (4) La bordul navelor care efectuează curse în afara teritoriului Republicii Moldova, adiţional la actele menţionate la alin. (1) şi (2), trebuie să fie prezente actele stipulate în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Eliberarea actelor prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte se efectuează de către organul de specialitate conform prevederilor prezentei legi.
    (5) Eliberarea actelor de bord menţionate la alin. (1) lit. a), b), j) şi l) se efectuează de organul de specialitate, contra plată, cuantumul taxei şi modul de achitare fiind stabilite în conformitate cu Legea nr. 160 din 22 iulie 2011 privind reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător.
    (6) Forma actelor indicate la alin. (1) lit. f), g) şi i), precum şi modul de ţinere a acestora se stabilesc în conformitate cu legislaţia în domeniul transportului naval. Prezenţa la bord a actelor enumerate este asigurată de către armator.
    (7) Jurnalul de bord se păstrează la bordul navei pentru un termen de un an de la data de efectuare a ultimei înscrieri. La expirarea acestui termen, jurnalul de bord se remite armatorului spre păstrare. Termenul general de păstrare a acestuia este de 5 ani. Jurnalul de bord este pus la dispoziţia persoanelor împuternicite în conformitate cu prevederile prezentei legi, pentru a fi studiat şi pentru a se ridica copii de pe acesta.
    (8) Actele de bord aflate la bordul navelor care navighează sub pavilionul altui stat şi care fac escală în porturile Republicii Moldova sau traversează căile navigabile interne ale Republici Moldova se recunosc în temeiul tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte sau pe bază de reciprocitate, dacă în porturile şi pe căile navigabile interne ale respectivului stat sînt recunoscute actele de bord ale navelor care navighează sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova.
Capitolul  IV
ÎNREGISTRAREA DE STAT A NAVEI
ŞI A DREPTURILOR ASUPRA ACESTEIA
    Articolul 13. Înregistrarea de stat a navei şi a drepturilor
                         asupra acesteia
    (1) Nava este supusă înregistrării de stat în Registrul de stat al navelor sau în Catalogul naval.
    (2) Nava căreia, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (7), i-a fost acordat dreptul de a naviga temporar sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova trebuie înregistrată în Registrul de stat al navelor.
    (3) Este obligatorie înregistrarea drepturilor reale, a grevărilor şi a actelor juridice care au drept obiect nava.
    (4) Înregistrarea de stat a navei constituie unica dovadă a existenţei dreptului înregistrat, fapt care poate fi contestat doar în instanţa de judecată.
    (5) Pentru înregistrarea de stat a navelor, inclusiv a celor care se află în construcţie pe teritoriul Republicii Moldova, pentru înregistrarea drepturilor asupra acestora, a modificărilor introduse în Registrul de stat al navelor, precum şi pentru furnizarea informaţiilor cu privire la înregistrarea drepturilor asupra navelor se percepe o taxă, al cărei cuantum, mod de percepere şi de utilizare se stabilesc de Guvern. 
    (6) Registrul de stat al navelor este public.
    (7) Organul care efectuează înregistrarea de stat a navelor, precum şi a drepturilor asupra acestora furnizează gratis, la solicitare, informaţii privind drepturile înregistrate următoarelor organe:
    a) organelor de urmărire penală, instanţelor de judecată – privind dosarele examinate;
    b) autorităţilor administraţiei publice locale;
    c) Serviciului Fiscal de Stat;
    [Art.13 al.(7), lit.c) în redacția LP178 din 21.07.17, MO301-315/18.08.17 art.537]
    d) organelor de stat care execută controlul asupra folosirii resurselor naturale;
    e) serviciilor de statistică;
    f) altor organe stabilite prin legislaţie.
    Articolul 14. Organul care efectuează înregistrarea
                         de stat a navelor
    (1) Navele autopropulsate de navigaţie internă cu puterea motoarelor principale de cel puţin 55 kW, navele nepropulsate cu tonajul de cel puţin 80 de unităţi, navele de pasageri şi navele tanc se înregistrează în Registrul de stat al navelor de organul de specialitate.
    (2) Organul, indicat la alin. (1), efectuează înregistrarea de stat în Registrul de stat al navelor a navelor de agrement cu vele,  indiferent de dotarea şi de puterea motoarelor principale, a altor nave de agrement şi cu destinaţie sportivă (cu excepţia celor cu vele), indiferent de numărul de pasageri de la bordul acestora, inclusiv a navelor de agrement şi cu destinaţie sportivă cu puterea motoarelor de cel puţin 55 kW şi cu tonajul de cel puţin 80 de unităţi.
    (3) Navele de navigaţie mixtă de tip rîu–mare, care navighează şi în zone maritime, se înregistrează în Registrul de stat al navelor, cu condiţia ca portul de înregistrare să fie cel maritim.
    (4) Navele neindicate la alin. (1)–(3) sînt înregistrate de organele împuternicite de Guvern. Modul de înregistrare de stat a navelor în Catalogul naval se stabileşte de organul de specialitate.
    Articolul 15. Temeiul de înregistrare de stat a navelor
                         şi a drepturilor asupra acestora
    (1) Temei pentru înregistrarea de stat a navelor şi a drepturilor asupra acestora servesc:
    a) actele juridice care au ca obiect nava, realizate în conformitate cu legislaţia civilă;
    b) certificatul de moştenitor;
    c) hotărîrea definitivă şi irevocabilă a instanţei de judecată.
    (2) În caz de necesitate, organul de înregistrare de stat a navelor verifică forţa juridică a actelor prezentate în vederea înregistrării de stat a navelor.
    Articolul 16. Modul de înregistrare de stat a navelor
                          în Registrul de stat al navelor
    (1) Înregistrarea de stat a navelor în Registrul de stat al navelor se efectuează în temeiul cererii deţinătorului de drepturi asupra navei şi al documentelor anexate, prevăzute în Regulile de înregistrare de stat a navelor, aprobate de Guvern.
    (2) Modul de înregistrare de stat a navelor în Registrul de stat al navelor se stabileşte prin Regulile de înregistrare de stat a navelor.
    (3) Organul care efectuează înregistrarea de stat a navelor, în termen de o lună de la data depunerii de către deţinătorul de drepturi asupra navei a cererii privind înregistrarea navei, examinează cererea şi decide asupra înregistrării de stat a navei sau a refuzului înregistrării.
    (4) Fiecărui înscris în Registrul de stat al navelor cu privire la înregistrarea drepturilor reale, grevărilor şi a altor acte juridice care au drept obiect nava i se atribuie un număr de înregistrare în modul stabilit de Regulile de înregistrare de stat a navelor.
    (5) După introducerea înscrisurilor în Registrul de stat al navelor, solicitantului i se eliberează certificatul de proprietate asupra navei sau de deţinere a unui alt drept real. La introducerea înscrisurilor în Registrul de stat al navelor cu privire la alte drepturi reale, se eliberează un extras care confirmă introducerea înscrisurilor.
    (6) Efectuarea înregistrării de stat a actelor juridice încheiate cu nava se certifică prin introducerea înscrisurilor corespunzătoare în documentele care reflectă obiectul actului juridic.
    (7) Proprietarul navei este obligat să informeze organul care efectuează înregistrarea de stat a navelor despre orice modificare a datelor pasibile de a fi introduse în Registrul de stat al navelor, în termen de două săptămîni de la data apariţiei datelor modificate.
    (8) Organul care efectuează înregistrarea de stat a navelor are dreptul să refuze înregistrarea de stat în cazurile în care:
    a) dreptul asupra navei pe care solicitantul cere să fie înregistrat nu este un drept pasibil de înregistrare de stat în conformitate cu prevederile prezentei legi;
    b) cererea pentru înregistrarea de stat este depusă de persoana care nu deţine acest drept;
    c) forma şi conţinutul documentelor depuse pentru înregistrarea de stat nu corespund prevederilor legislaţiei civile şi a celei din domeniul transportului naval.
    (9) Refuzul înregistrării de stat a navei poate fi atacat în instanţa de judecată de către persoana interesată.
    (10) Dreptul de proprietate asupra navei nu poate fi înregistrat în Registrul de stat al navelor în cazul în care acesta este înregistrat în registrul navelor unui alt stat. În acest caz, pentru înregistrarea dreptului de proprietate asupra navei în Registrul de stat al navelor, titularul dreptului asupra navei trebuie să prezinte un extras (certificatul de radiere) cu privire la radierea din registrul navelor statului respectiv.
    (11) Nava care este înregistrată în registrul navelor unui alt stat poate fi supusă înregistrării de stat în termen de o lună de la data luării deciziei cu privire la acordarea temporară a dreptului de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova, în conformitate cu prevederile art. 20 alin. (7).
    (12) Înregistrarea de stat a navei căreia îi este acordat dreptul de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova se efectuează în temeiul cererii navlositorului, conform contractului de navlosire a navei fără echipaj, cu anexarea actelor necesare pentru înregistrarea navei:
    a) extrasul din registrul navelor unui alt stat în care nava este înregistrată propriu-zis, pînă la schimbarea pavilionului, cu indicarea proprietarului navei şi a creditorului gajist al gajului înregistrat al navei sau al grevării înregistrate de acelaşi caracter, dacă este cazul;
    b) acordul în formă scrisă al proprietarului navei şi al creditorului gajist al gajului înregistrat al navei sau al grevării înregistrate de acelaşi caracter, la transferul sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova;
    c) actul eliberat de către organele abilitate ale unui alt stat în care este înregistrată nava pînă la schimbarea propriu-zisă a pavilionului, ce confirmă faptul că dreptul navei de a naviga sub pavilionul statului respectiv este întrerupt pe perioada acordării dreptului de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova;
    d) originalul şi copia de pe contractul de închiriere a navei nude;
    e) certificatul de bună stare de navigabilitate.
    (13) Ca rezultat al înregistrării în Registrul de stat al navelor a unei nave navlosite, organul care efectuează înregistrarea de stat a navelor eliberează certificatul de navigaţie sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova pe termenul indicat în decizia de acordare a dreptului de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova.
    (14) În caz de pierdere a certificatului de proprietate asupra navei, organul care a efectuat înregistrarea de stat a navei, la solicitarea proprietarului navei, poate să elibereze un duplicat al acestui act. Modul de eliberare a duplicatului certificatului de proprietate asupra navei se stabileşte de Regulile de înregistrare de stat a navelor.
    (15) Nava fără stăpîn este supusă evidenţei speciale de organul de specialitate, în baza cererii autorităţii administraţiei publice locale pe teritoriul căreia se află nava fără stăpîn.
    (16) Identificarea navelor fără stăpîn se efectuează de organul de specialitate în conformitate cu prevederile legislaţiei civile şi ale celei din domeniul transportului naval.
    (17) În caz de identificare a proprietarului navei fără stăpîn, organul de specialitate îi va remite o solicitare privind transportarea de către acesta a navei respective în locul special destinat pentru staţionarea navei. În cazul în care organul de specialitate primeşte confirmarea executării acestei cerinţe, nava este scoasă din evidenţă specială.
    Articolul 17. Temeiurile pentru prelungirea termenului
                          de înregistrare de stat a drepturilor asupra
                          navelor şi a actelor juridice cu acestea
    (1) Organul care efectuează înregistrarea de stat a navelor, la apariţia temeiurilor care pot crea dubii în ceea ce priveşte înregistrarea de stat a drepturilor asupra navelor şi a actelor juridice cu acestea, în termen de o lună, este obligat să întreprindă măsuri pentru a obţine dovezi care să ateste dreptul solicitantului de a înregistra nava şi să îl informeze imediat pe solicitant despre apariţia motivelor de suspiciune şi despre dreptul acestuia să aducă dovezi care să ateste dreptul la înregistrarea de stat a navei.
    (2) Termenul de înregistrare de stat a navei poate fi prelungit cu cel mult o lună, prin derogare de la prevederile alin. (1), în cazul remiterii actelor pentru confirmarea autenticităţii.
    (3) Organul care efectuează înregistrarea de stat a navei este obligat să îl informeze în formă scrisă pe solicitant despre prelungirea termenului înregistrării de stat a navei, indicînd temeiul adoptării acestei decizii.
    (4) În cazul în care în termenele prevăzute de prezentul articol nu vor fi înlăturate impedimentele stipulate la art. 16 alin. (8) din prezenta lege, organul care efectuează înregistrarea de stat a navei este obligat să refuze înregistrarea navei, indicînd acest fapt în registrul de înregistrare a actelor eliberate.
    (5) Înregistrarea de stat a navei poate fi suspendată pe un termen de cel mult 3 luni, în temeiul cererii proprietarului navei sau a persoanei împuternicite prin procură. În cerere se indică temeiul suspendării înregistrării de stat a navei şi termenul suspendării. Depunerea cererii de suspendare a înregistrării de stat a navei anulează termenul indicat la alin. (1). Termenul scurs pînă la depunerea cererii nu intră în noul termen indicat în prezentul alineat.
    (6) Înregistrarea de stat a navei poate fi suspendată prin hotărîrea instanţei de judecată, în conformitate cu legislaţia.
    (7) Suspendarea înregistrării de stat a navei este însoţită de introducerea înscrisurilor corespunzătoare în Registrul de stat al navelor sau în Catalogul naval.
    Articolul 18. Radierea navei din Registrul de stat
                          al navelor
    (1) Este pasibilă de radiere din Registrul de stat al navelor:
    a) nava naufragiată sau dispărută fără urmă;
    b) nava distrusă din punctul de vedere al construcţiei;
    c) nava care în procesul reconstrucţiei sau al altor modificări şi-a pierdut proprietăţile de exploatare;
    d) nava care încetează să corespundă cerinţelor prevăzute la art. 20 alin. (2).
    (2) Pentru radierea navei din Registrul de stat al navelor, proprietarul navei trebuie să prezinte organului care efectuează înregistrarea de stat a navelor cererea şi actele care confirmă circumstanţele de producere a radierii.
    Articolul 19. Răspunderea pentru exploatarea navei
                         neînregistrate şi nerespectarea regulilor
                         de înregistrare de stat a navelor
    Persoana care exploatează o navă neînregistrată sau o navă ce a fost înregistrată în unul dintre registre cu nerespectarea regulilor de înregistrare sau cu ignorarea obligaţiei de a informa despre modificările pasibile de a fi introduse în Registrul de stat al navelor poartă răspundere contravenţională în conformitate cu legislaţia.
    Articolul 20. Dreptul de a naviga sub Pavilionul
                         de stat al Republicii Moldova
    (1) Navigaţia navelor pe căile navigabile interne se permite numai sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova. În temeiul deciziei organului de specialitate, poate fi permisă navigarea pe căile navigabile interne fiecărei nave în parte care navighează sub pavilionul unui alt stat, inclusiv în traversare de tranzit.
    (2) Dreptul de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova se acordă navelor care se află în proprietatea:
    a) persoanelor fizice şi juridice ale Republicii Moldova;
    b) persoanelor fizice şi juridice străine.
    (3) Dreptul navei de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova apare în momentul de înscriere a acesteia în Registrul de stat al navelor sau în Catalogul naval.
    (4) În cazul existenţei temeiurilor prevăzute în prezentul articol, organele care efectuează înregistrarea de stat a navelor emit certificatul de navigaţie sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova.
    (5) În cazul pierderii de către titularul de drepturi asupra navei a certificatului de naţionalitate (prin care se confirmă dreptul de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova), organul care efectuează înregistrarea de stat a navelor, la cererea titularului de drepturi asupra navei, poate elibera un duplicat al certificatului menţionat. Modul de eliberare a duplicatului de pe certificatul de naţionalitate se stabileşte prin Regulile de înregistrare de stat a navelor.
    (6) Nava pierde dreptul de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova din data de radiere a acesteia din Registrul de stat al navelor sau din Catalogul naval.
    (7) În baza deciziei organului de specialitate, dreptul de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova poate fi acordat temporar unei nave înregistrate în registrul navelor unui alt stat, navlosită fără echipaj, în cazurile în care:
    a) armatorul întruneşte cerinţele înaintate faţă de proprietarul navei, în conformitate cu prevederile alin. (2);
    b) proprietarul navei şi-a expus în formă scrisă acordul de voinţă cu privire la transferarea navei sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova;
    c) legislaţia statului de origine a proprietarului navei nu interzice acordarea dreptului navei de a naviga sub pavilionul unui alt stat;
    d) dreptul de a naviga sub pavilionul unui alt stat este suspendat sau va fi suspendat din data acordării dreptului de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova.
    (8) Dreptul de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova poate fi acordat navei prevăzute la alin. (7) pe un termen ce nu depăşeşte 2 ani, cu dreptul de prelungire la fiecare 2 ani, însă nu mai mult de termenul contractului de navlosire. În scop de schimbare a pavilionului, termenul contractului de navlosire nu poate fi mai mic de un an.
    (9) Dreptul de a naviga sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova poate fi suspendat temporar în caz de transmitere a navei unei alte persoane, în temeiul contractului de navlosire fără echipaj, cu condiţia că proprietarul navei şi-a expus în formă scrisă acordul de voinţă asupra unei astfel de transmiteri, iar legislaţia statului în care se intenţionează înregistrarea temporară a navei permite acordarea dreptului de a naviga sub pavilionul acestuia. Decizia cu privire la trecerea temporară a navelor proprietate de stat sub pavilionul altui stat este luată de către autoritatea centrală de specialitate. Termenul în care nava poate fi trecută sub pavilionul unui alt stat se stabileşte în contractul de navlosire.
    Articolul 21. Gajul navelor
    (1) În Republica Moldova navele pot fi gajate în modul stabilit de legislaţie.
    (2) Contractul de gajare a navei se autentifică notarial, fiind supus înregistrării, în mod obligatoriu, în acelaşi registru al navelor în care este înregistrată nava.
    Articolul 22. Sechestrarea şi vînzarea silită a navelor
    (1) În cazul intentării unui proces judiciar în temeiul acţiunii unei persoane împotriva proprietarului navei şi al existenţei unei cereri a reclamantului de asigurare a acţiunii, instanţa de judecată poate aplica sechestru asupra navei.
    (2) În cazul în care instanţa de judecată asigură acţiunea prin aplicarea sechestrului asupra navei sau nava este silit vîndută ca urmare a executării sentinţei, organul care efectuează înregistrarea de stat a navelor efectuează înscrisurile corespunzătoare în Registrul de stat al navelor. Proprietarul navei trebuie să fie informat de organul care efectuează înregistrarea de stat a navelor despre aplicarea sau înlăturarea măsurilor de asigurare a acţiunii aplicate navei.
Capitolul  V
ECHIPAJUL  NAVEI
    Articolul 23. Echipajul navei
    (1) Echipajul navei constă din efectivul de comandă brevetat şi din echipajul nebrevetat, iar echipajul navei de pasageri – şi din lucrători din sfera de deservire a pasagerilor.
    (2) Din efectivul de comandă brevetat al navei fac parte comandantul, comandantul dragei, secunzii, mecanicii şi electromecanicii, operatorii radio şi medicii de bord.
    (3) Echipajul nebrevetat este format din persoane angajate care nu fac parte din efectivul de comandă brevetat sau din lucrători din sfera de deservire a pasagerilor.
    (4) Echipajul minim al navei cu autopropulsie, în conformitate cu cerinţele de exploatare a navei de anumit tip, se stabileşte prin Regulamentul cu privire la echipajul minim al navelor de transport cu autopropulsie, aprobat de autoritatea centrală de specialitate.
    (5) Persoanele care intră în componenţa echipajului navei trebuie să fie incluse în rolul de echipaj, a cărui evidenţă este obligatorie din partea comandantului navei.
    Articolul 24. Exigenţe faţă de membrii de echipaj
                         al navei
    (1) În funcţiile din efectivul de comandă brevetat şi din echipajul nebrevetat pot fi numite persoane care posedă brevetele şi certificatele de competenţă corespunzătoare, stabilite prin regulamentul aprobat de autoritatea centrală de specialitate.
    (2) La serviciu pe navă se admit persoane apte din punctul de vedere al stării sănătăţii.
    (3) Persoanele străine şi apatrizii care intră în componenţa echipajului navei nu pot fi numite în funcţia de comandant al navei sau de mecanic-şef pe navele proprietate de stat a Republicii Moldova.
    (4) Condiţiile în care persoanele străine sau apatrizii pot face parte din echipajul de bord se stabilesc de organul de specialitate.
    (5) La serviciu pe navele care efectuează curse în afara teritoriului Republicii Moldova sînt admise persoane care dispun de acte de identitate ale personalului navigant, perfectate în corespundere cu regulamentul aprobat de autoritatea centrală de specialitate.
    Articolul 25. Raporturile de muncă la bordul navei
    (1) Angajarea la serviciu a membrilor echipajului navei se efectuează de către armator, cu acordul comandantului navei.
    (2) Raporturile de muncă dintre membrii echipajului navei şi armator sînt reglementate de legislaţia muncii, prezenta lege, Regulamentul serviciului la bordul navelor de navigaţie internă, Regulamentul cu privire la disciplina la bordul navelor, aprobate de Guvern, de contractele colective şi individuale de muncă.
    (3) Drepturile şi obligaţiile membrilor echipajului navei sînt reglementate de Regulamentul serviciului la bordul navelor de navigaţie internă.
    (4) Armatorul este obligat să asigure membrilor echipajului navei condiţiile adecvate de muncă, ocrotirea sănătăţii acestora, mijloacele de salvare, aprovizionarea neîntreruptă cu produse alimentare şi cu apă potabilă, încăperile necesare (cabine, cantine, grupuri sanitare, puncte medicale, încăperi pentru odihnă), deservirea culturală şi de acomodare, în conformitate cu legislaţia corespunzătoare în domeniul muncii şi cu cea din domeniul transportului naval. Armatorul sau altă persoană responsabilă de angajarea la serviciu a membrilor echipajului navei este obligat, pe cont propriu, să asigure viaţa şi sănătatea acestora în cazul unei eventuale vătămări în exerciţiul funcţiunii. Asigurarea se efectuează în conformitate cu legislaţia cu privire la asigurări.
    (5) În cazul decesului sau al vătămării sănătăţii unui membru de echipaj al navei în timpul executării obligaţiilor de serviciu, armatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat acestuia în conformitate cu legislaţia.
    (6) Membrul de echipaj are dreptul să aducă la bordul navei bunuri de uz personal. În caz de pierdere sau deteriorare a bunurilor respective, ca urmare a unui accident al navei, armatorul este obligat să compenseze membrului de echipaj dauna cauzată.
    Articolul 26. Repatrierea membrului de echipaj
    (1) Armatorul este obligat să asigure, pe cont propriu, repatrierea membrului de echipaj şi a bunurilor sale personale cu greutatea de pînă la 30 kg în locul angajării membrului de echipaj la bordul navei sau în alt loc stabilit, în următoarele cazuri:
    a) naufragiu al navei;
    b) îmbolnăvire a membrului de echipaj sau vătămare a sănătăţii acestuia, care necesită tratament în afara navei;
    c) reziliere a contractului de muncă (contract) în conformitate cu legislaţia muncii, inclusiv la expirarea termenului contractului de muncă al membrului de echipaj care se află în afara teritoriului Republicii Moldova;
    d) imposibilitate de îndeplinire de către armator a obligaţiilor sale faţă de membrul echipajului, prevăzute de legislaţia Republicii Moldova sau în contractul de muncă, drept urmare a insolvabilităţii, vînzării navei sau a schimbării statului de înregistrare;
    e) îndreptare a navei, fără acordul membrului de echipaj, în zona de desfăşurare a acţiunilor militare sau cu risc epidemiologic.
    (2) Dacă motivul repatrierii membrului de echipaj este încălcarea de către acesta a prevederilor contractului de muncă (contractului), armatorul are dreptul, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, cu contractul colectiv şi cu cel individual de muncă, să reţină de la membrul de echipaj, parţial sau total, cheltuielile de repatriere.
    Articolul 27. Comandantul navei
    (1) Comandantul navei proprietate de stat trebuie să fie cetăţean al Republicii Moldova. În cazul navelor aflate în proprietate privată, comandant poate fi şi un cetăţean străin sau un apatrid.
    (2) Comandantului navei îi revine obligaţia de pilotare a navei, inclusiv de navigaţie, precum şi obligaţia de a lua măsuri de siguranţă a navigaţiei, de menţinere a ordinii pe navă, de protecţie a mediului acvatic şi de prevenire a provocării daunelor navei, persoanelor şi încărcăturilor aflate la bordul acesteia.
    (3) Comandantul navei este reprezentantul armatorului în raport cu tranzacţiile cu privire la navă, încărcătură şi la navigaţia navei. Comandantul navei este şi reprezentantul proprietarului încărcăturii în raport cu tranzacţiile cu privire la încărcătură, dacă în contractul de transport al încărcăturilor nu este prevăzut altceva.
    (4) Comandantul navei este obligat să acorde ajutor oricărei persoane care suferă un naufragiu, dacă această persoană nu prezintă pericol pentru navă sau pentru persoanele aflate la bordul ei.
    (5) Comandanţii navelor aflate în coliziune sînt obligaţi să acorde ajutor reciproc navelor, pasagerilor şi membrilor de echipaj, precum şi să comunice unul altuia numele navelor lor.
    (6) Armatorul nu poartă răspundere pentru încălcarea prevederilor stipulate la alin. (4) şi (5).
    (7) În cazul în care comandantul, după luarea tuturor măsurilor de salvare a pasagerilor, consideră că naufragiul navei este iminent, el va permite membrilor echipajului de bord să părăsească nava. Comandantul părăseşte nava ultimul, luînd toate măsurile de salvare a jurnalelor de bord, a maşinilor şi a staţiilor radio, a hărţilor nautice, a ştampilei navei, a actelor şi a lucrurilor de valoare.
    Articolul 28. Drepturile şi obligaţiile comandantului
                         navei pentru menţinerea ordinii pe navă
    (1) Dispoziţiile comandantului navei, date în limitele competenţei sale, sînt executorii pentru toate persoanele aflate la bordul navei.
    (2) Comandantul navei are dreptul să acorde stimulări şi să aplice măsuri disciplinare faţă de membrii de echipaj, să-i înlăture de la executarea obligaţiilor de serviciu în cazurile şi în modul prevăzute de Regulamentul serviciului la bordul navelor de navigaţie internă şi de Regulamentul cu privire la disciplina la bordul navelor.
    (3) Comandantul navei are dreptul să izoleze persoana ale cărei acţiuni nu prezintă semne ale componenţei de infracţiune prevăzute de legislaţia penală a Republicii Moldova, dar care constituie pericol pentru securitatea navei sau a persoanelor şi a bunurilor acestora aflate la bordul navei.
    (4) În cazul în care comandantul descoperă pe nava aflată în marş semne ale componenţei de infracţiune prevăzute de legislaţia penală a Republicii Moldova, el este obligat să reţină persoana bănuită de înfăptuirea infracţiunii pînă în momentul de transmitere a acesteia organelor competente în portul sau în localitatea cea mai apropiată.
    (5) În caz de descoperire pe nava aflată în port a semnelor componenţei de infracţiune prevăzute de legislaţia penală a Republicii Moldova, comandantul este obligat să informeze imediat organele competente.
    (6) În cazul unui atac asupra navei de către persoane avînd drept scop săvîrşirea unor acţiuni ilegale, comandantul navei este obligat să acţioneze în modul stabilit de către organele de specialitate, precum şi de organele de specialitate în domeniul situaţiilor excepţionale şi al afacerilor interne.
    Articolul 29. Obligaţia comandantului navei în caz
                          de naştere la bord a unui copil sau
                          în caz de deces ori de îmbolnăvire
                          pe navă
    (1) Comandantul navei este obligat, în fiecare caz de naştere a unui copil sau de deces pe navă, să întocmească un act constatator, în prezenţa a doi martori şi a medicului de bord (dacă este la bord), precum şi să consemneze faptul corespunzător în jurnalul de bord.
    (2) Comandantul navei este obligat să îl informeze pe armator despre cazul de deces pe navă şi să ia măsurile necesare pentru conservarea corpului neînsufleţit al decedatului şi pentru transmiterea acestuia rudelor sau administraţiei celui mai apropiat port.
    (3) Comandantul navei asigură realizarea inventarului bunurilor decedatului aflate la bordul navei şi remiterea acestora, conform inventarului, rudelor sau administraţiei celui mai apropiat port.
    (4) În caz de dispariţie a unui membru de echipaj sau a unui pasager în condiţii care ar putea conduce la decesul acestuia, comandantul navei consemnează acest fapt în jurnalul de bord, întocmeşte un act constatator, inclusiv perfectează o listă a bunurilor aflate la bordul navei ale membrului de echipaj sau ale pasagerului dispărut şi transmite actul respectiv, împreună cu bunurile, administraţiei celui mai apropiat port.
    (5) În cazul în care un membru de echipaj sau un pasager are nevoie de asistenţă medicală imediată, dar care nu poate fi acordată în timpul aflării navei în marş, comandantul navei este obligat să intre în cel mai apropiat port, cu informarea armatorului, administraţiei portuare (dacă este cazul), iar la intrarea navei într-un port străin, cu informarea consulului Republicii Moldova şi a agentului armatorului (dacă în portul străin respectiv există un agent).
    (6) În caz de deces, de îmbolnăvire a comandantului navei sau în alte circumstanţe care nu permit acestuia să-şi exercite funcţiile, obligaţiile comandantului sînt preluate de secundul navei, pînă la indicaţiile ulterioare ale armatorului.
    Articolul 30. Necesitatea stringentă de resurse
                         financiare pentru continuarea cursei
    (1) Dacă în timpul cursei apare o necesitate stringentă de resurse financiare pentru continuarea cursei, ca urmare a circumstanţelor pe care comandantul nu a putut să le prevadă şi a căror înlăturare nu depinde de el, acesta are dreptul, în cazul în care nu are posibilitate sau nu dispune de timp suficient pentru informarea armatorului, să vîndă o parte din bunurile încredinţate lui, cu excepţia bunurilor necesare pentru continuarea cursei, şi o parte din produsele alimentare. În acelaşi timp, comandantul navei este obligat să aleagă modalitatea cea mai puţin nerentabilă pentru armator de achiziţionare a mijloacelor pentru continuarea cursei.
    (2) Comandantul navei poartă răspundere materială, în conformitate cu legislaţia contravenţională şi cu cea civilă, pentru încălcările comise în executarea de către acesta a prevederilor alin. (1).
Capitolul  VI
SIGURANŢA NAVIGAŢIEI PE CĂILE NAVIGABILE
 INTERNE

    Articolul 31. Cerinţe pentru desfăşurarea în siguranţă
                          a navigaţiei
    (1) Armatorul este responsabil pentru asigurarea siguranţei navigaţiei. El este obligat:
    a) să numească o persoană responsabilă de exploatarea în siguranţă a navei;
    b) să asigure exploatarea în siguranţă a navei;
    c) să perfecţioneze permanent abilităţile profesionale ale personalului navigant şi ale altor angajaţi în domeniul asigurării siguranţei navigaţiei;
    d) să asigure completarea echipajului navei şi să menţină nava în condiţii tehnice care să corespundă cerinţelor de navigaţie în siguranţă stabilite de prezenta lege.
Pentru neasigurarea navigaţiei în siguranţă, armatorul poartă răspundere în conformitate cu prevederile legislaţiei contravenţionale.
    (2) Pregătirea navei pentru cursă este obligaţia armatorului. Nava se consideră aptă pentru navigaţie dacă este asigurată cu echipaj şi corespunde normelor de asigurare a navigaţiei în siguranţă, precum şi normelor de protecţie a mediului, normelor sanitare şi antiincendiare prevăzute de legislaţie în domeniul transportului naval intern. Navei nu i se permite efectuarea cursei în cazul în care componenţa echipajului în ziua plecării este mai mică decît cea stabilită prin Regulamentul privind componenţa minimă a echipajului navei de transport autopropulsate.
    (3) Organizarea asigurării siguranţei navigaţiei, elaborarea şi prezentarea pentru aprobare, în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, a actelor normative care stabilesc raporturile în domeniul siguranţei navigaţiei, controlul asupra respectării cerinţelor legislaţiei Republicii Moldova şi ale actelor normative în domeniul indicat se efectuează de organul de specialitate. Controlul de stat se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr. 131/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător.
    [Art.31 al.(3) modificat prin LP295 din 21.12.17, MO7-17/12.01.18 art.58; în vigoare 12.01.18]
    (4) În scop de asigurare a siguranţei navigaţiei, organul de specialitate efectuează:
    a) supravegherea menţinerii căilor navigabile interne în corespundere cu programul de asigurare a dimensiunilor garantate ale şenalelor de navigaţie, categoriilor echipamentelor de navigaţie şi a termenelor de valabilitate;
    b) permiterea trecerii navelor şi a altor obiecte plutitoare prin ecluze;
    c) dirijarea operativă a circulaţiei navelor în modul stabilit de autoritatea centrală de specialitate;
    d) efectuarea atestării lucrătorilor responsabili de asigurarea siguranţei navigaţiei;
    e) brevetarea efectivului de comandă al navelor, care se înregistrează în Registrul de stat al navelor sau în Catalogul naval, precum şi eliberarea, în cazurile stabilite, a actelor de identitate ale personalului navigant, a legitimaţiei de pilot privind dreptul de efectuare a pilotării navelor (în continuare – legitimaţie de pilot);
    f) controlul asupra respectării regulilor, normelor şi standardelor în domeniul comunicaţiilor, utilizate de nave pe căile navigabile interne;
    g) controlul asupra respectării legislaţiei pe căile navigabile interne;
    h) controlul asupra activităţii serviciilor de pilotare.
    (5) Proprietarii construcţiilor situate pe căile navigabile interne, în scop de aplicare a măsurilor corespunzătoare, sînt obligaţi să informeze din timp organul de specialitate privind apariţia situaţiilor ce ameninţă siguranţa navigaţiei.
    (6) Supravegherea siguranţei pe căile navigabile interne se efectuează de organul de specialitate prin intermediul inspectorilor de navigaţie civilă.
    (7) Inspectorii de navigaţie civilă au dreptul să efectueze examinarea navelor, a altor obiecte plutitoare şi a construcţiilor situate pe căile navigabile interne, să reţină nave şi alte obiecte plutitoare ce nu corespund cerinţelor privind asigurarea siguranţei navigaţiei, să suspende şi să interzică circulaţia navelor şi a altor obiecte plutitoare în caz de pericol pentru siguranţa navigaţiei. Prescripţiile inspectorilor de navigaţie civilă sînt executorii pentru persoanele fizice şi juridice care efectuează navigaţia pe căile navigabile interne.
    (8) Nava maritimă care navighează sub Pavilionul de stat al Republicii Moldova sau sub pavilionul altui stat, la intrarea pe căile navigabile interne, poate fi supusă verificării de către inspectorii navigaţiei civile în aceleaşi condiţii ca şi navele care navighează pe căile navigabile interne.
    Articolul 32. Supravegherea tehnică a navelor
                         şi clasificarea navelor
    (1) Navele autopropulsate de navigaţie internă cu puterea motoarelor principale de cel puţin 55 kW, navele nepropulsate cu tonajul de cel puţin 80 de unităţi, toate navele de pasageri şi de transport al încărcăturii lichide în vrac, bacurile şi podurile plutitoare pe căile navigabile interne, navele de navigaţie mixtă (de tip rîu-mare) sînt supuse supravegherii tehnice şi clasificării de organele de supraveghere tehnică şi clasificare a navelor.
    (2) Supravegherea tehnică a navelor de agrement cu vele, indiferent de prezenţa şi puterea motoarelor principale şi de tonajul lor, a altor nave de agrement şi sportive (cu excepţia celor cu vele), indiferent de numărul pasagerilor de la bord, inclusiv a navelor autopropulsate sportive şi de agrement cu puterea motoarelor principale de cel puţin 55 kW, a navelor sportive şi de agrement nepropulsate cu tonajul de cel puţin 80 de unităţi se efectuează de organele de supraveghere tehnică şi clasificare a navelor.
    (3) Supravegherea tehnică a navelor neindicate la alin. (1) şi (2) se efectuează de alte organizaţii de stat împuternicite de Guvern.
    (4) Organele de supraveghere tehnică şi clasificare a navelor publică regulile de proiectare, construcţie, reparaţie şi exploatare a navelor asupra cărora se efectuează supravegherea tehnică şi regulile de producere a materialelor pentru nave.
    (5) Organele de supraveghere tehnică şi clasificare a navelor, precum şi societăţile de clasificare recunoscute de Guvern au dreptul, în caz de neexecutare a regulilor menţionate la alin. (4), să interzică exploatarea navelor, mecanismelor navale, echipamentelor şi a dispozitivelor tehnice, precum şi să nu elibereze sau să retragă documentele eliberate anterior ce permit exploatarea navelor.
    (6) Clasificarea navelor se efectuează de organele de supraveghere tehnică şi clasificare a navelor recunoscute de Guvern, contra plată, din contul armatorilor.
    Articolul 33. Supravegherea securităţii de exploatare
                         a navelor
    (1) Supravegherea securităţii de exploatare pe căile navigabile interne a navelor autopropulsate cu puterea motoarelor principale de cel puţin 55 kW, a navelor nepropulsate cu tonajul de cel puţin 80 de unităţi, a navelor de pasageri şi de transport al încărcăturii lichide în vrac, a bacurilor se efectuează de inspectorii navigaţiei civile.
    (2) Supravegherea securităţii de exploatare pe căile navigabile interne a navelor sportive cu vele şi a celor de agrement cu vele, indiferent de dotarea şi de puterea motoarelor principale şi de tonajul acestora, a altor nave sportive şi de agrement, indiferent de numărul pasagerilor de la bordul acestora, inclusiv a navelor autopropulsate sportive şi de agrement cu puterea motoarelor principale de cel puţin 55 kW, a navelor nepropulsate sportive şi de agrement cu tonajul de cel puţin 80 de unităţi se efectuează de inspectorii navigaţiei civile în partea ce nu ţine de competenţa organelor de examinare tehnică şi clasificare a navelor, precum şi a societăţilor de clasificare recunoscute de Guvern.
    (3) Inspectorii navigaţiei civile:
    a) supraveghează executarea de către armator, membrii de echipaj, persoanele fizice şi juridice care efectuează navigaţia pe căile navigabile interne a cerinţelor asigurării siguranţei de exploatare a navelor, în conformitate cu legislaţia din domeniul transportului naval intern;
    b) cercetează şi clasifică accidentele de transport cu implicarea navelor pe căile navigabile interne;
    c) verifică cunoştinţele şi participă la brevetarea efectivului de comandă al navelor, efectuează verificarea navelor;
    d) supraveghează menţinerea şenalelor navigabile şi a mijloacelor navigabile de semnalizare;
    e) supraveghează respectarea cerinţelor de asigurare a exploatării în siguranţă a navelor.
    În privinţa navelor menţionate la alin. (2), împuternicirile acordate se execută de către inspectorul navigaţiei civile în partea ce nu ţine de competenţa organelor de examinare tehnică şi clasificare, precum şi a societăţilor de clasificare recunoscute de Guvern.
    (4) Prescripţiile inspectorilor navigaţiei civile referitoare la asigurarea securităţii navigaţiei sînt executorii pentru armatori, pentru membrii de echipaj al navelor, pentru persoanele fizice şi juridice care efectuează navigaţia pe căile navigabile interne. Inspectorii navigaţiei civile sînt obligaţi să informeze imediat persoanele indicate privitor la astfel de prescripţii.
    (5) Supravegherea asupra securităţii de exploatare a navelor care nu sînt indicate la alin. (1) şi (2) se efectuează de organele împuternicite de Guvern.
    Articolul 34. Controlul asupra respectării cerinţelor
                         antiincendiare
    Controlul asupra respectării cerinţelor securităţii antiincendiare la bordul navelor, indiferent de forma de proprietate a lor, a regulilor şi normelor ce reglementează transportarea încărcăturilor uşor inflamabile, precum şi verificarea stării antiincendiare a navelor de navigaţie mixtă de tip rîu-mare la ieşirea în mare se efectuează, cu eliberarea certificatelor de siguranţă antiincendiară, de organul de specialitate, în modul stabilit de Guvern.
    Articolul 35. Supravegherea şi împuternicirile exercitate
                        de căpitanul portului
    (1) Supravegherea asigurării securităţii navigaţiei şi a ordinii în port, precum şi supravegherea respectării tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, a legislaţiei Republicii Moldova şi a regulilor din domeniul transportului maritim în porturile deschise pentru intrarea navelor străine şi în portul situat în estuarul fluviului se efectuează de către căpitanul portului, potrivit cu Regulamentul căpitanului portului, aprobat de organul de specialitate.
    (2) Dispoziţiile căpitanului portului în chestiunile ce ţin de competenţa sa sînt obligatorii pentru navele din port, pentru persoanele fizice şi juridice.
    (3) Căpitanul portului efectuează controlul asupra navelor în scop de asigurare a securităţii navigaţiei, precum şi realizează împuternicirile de organizare şi reglementare a activităţii în port, în modul stabilit de organul de specialitate.
    (4) La cererea căpitanului portului, comandanţii navelor aflate în port, proprietarii altor obiecte plutitoare, precum şi persoanele fizice şi juridice care efectuează activitatea de întreprinzător în port sînt obligaţi să participe la salvarea persoanelor şi navelor care suferă naufragiu.
    Articolul 36. Obligaţiile armatorilor privind protecţia
                         mediului
    (1) Asigurarea siguranţei ecologice la exploatarea navelor, prevenirea poluării de pe bordul navelor a căilor navigabile interne cu ape reziduale şi cu ape care conţin resturi de hidrocarburi, ţiţei şi cu alte substanţe nocive pentru sănătatea oamenilor şi pentru resursele biologice acvatice constituie obligaţii ale armatorilor.
    (2) Cerinţele faţă de armatori privind asigurarea siguranţei ecologice la exploatarea navelor se stabilesc prin regulile de prevenire a poluării de pe bordul navelor a căilor navigabile interne cu ape reziduale şi cu ape care conţin hidrocarburi. Regulile menţionate se înaintează spre aprobare de organul de specialitate, cu avizarea acestora de organul de specialitate al administraţiei publice în domeniul siguranţei ecologice.
    (3) La proiectarea, amplasarea, construcţia şi darea în exploatare a obiectivelor, precum şi la efectuarea altor lucrări în scopuri navigabile şi pentru asigurarea securităţii navigaţiei, persoanele fizice şi juridice sînt obligate să prevadă în devizul de cheltuieli mijloace băneşti pentru repararea pagubei cauzate resurselor de apă şi resurselor biologice acvatice şi să întreprindă măsuri de protecţie a acestor resurse.
    (4) Dacă prin construcţia sau exploatarea construcţiilor inginereşti şi hidrotehnice, la amplasarea docurilor, precum şi la efectuarea unor lucrări de îndreptare a albiei rîului, a lucrărilor de adîncire şi menţinere a şenalului navigabil, a celor de reparaţie nu poate fi evitată afectarea resurselor biologice acvatice, persoanele fizice şi juridice sînt obligate să prevadă, în coordonare cu organul de specialitate în domeniul mediului, efectuarea unor lucrări de reparare a pagubelor, calculate şi argumentate sub aspect ecologic şi piscicol.
    Articolul 37. Supravegherea şi controlul asupra
                          asigurării securităţii ecologice
    (1) Controlul asupra asigurării securităţii ecologice la exploatarea navelor se efectuează de organul de specialitate în domeniul mediului.
    (2) Organele de supraveghere tehnică şi clasificare a navelor şi societăţile de clasificare recunoscute de Guvern efectuează supravegherea tehnică a asigurării securităţii ecologice la exploatarea navelor.
    (3) Organul de specialitate, în comun cu organul de specialitate în domeniul mediului, efectuează controlul asupra amplasării şi funcţionării obiectelor destinate protecţiei mediului pe căile navigabile interne, în zona pe care o administrează organul de specialitate.
    (4) Organul de specialitate efectuează supravegherea respectării de către organizaţiile din domeniul transportului naval intern a regulilor şi normelor sanitare.
    (5) Toate lucrările efectuate pe căile navigabile interne în perioada de prohibiţie se coordonează cu organul de specialitate în domeniul mediului.
    Articolul 38. Pilotarea navelor
    (1) În scop de asigurare a securităţii navigaţiei pe căile navigabile interne şi de prevenire a accidentelor de transport cu navele, se înfiinţează servicii de stat de pilotaj şi organizaţii nestatale de pilotaj al navelor. Serviciile de stat de pilotaj se înfiinţează în cadrul organului de specialitate. Organizaţiile nestatale de pilotaj al navelor se înfiinţează cu respectarea cerinţelor stabilite de prezenta lege şi de alte acte normative. Serviciile organizaţiilor nestatale de pilotaj şi ale serviciilor de stat de pilotaj se prestează contra plată.
    (2) Pilotajul navelor se efectuează de către piloţii care posedă legitimaţie de pilot eliberată în modul stabilit. Pilotul îmbarcat pe navă este obligat să prezinte comandantului navei legitimaţia de pilot. Comandantul navei nu are dreptul să îmbarce la bordul navei în calitate de pilot persoana care nu dispune de legitimaţie de pilot. Pilotul este cetăţean al Republicii Moldova care întruneşte cerinţele Regulamentului privind serviciul de pilotaj al navelor pe căile navigabile interne, elaborat în conformitate cu legislaţia în domeniul transportului naval.
    (3) Lista sectoarelor căilor navigabile interne, a tipurilor şi dimensiunilor navei pentru care este obligator pilotajul navei se stabileşte de organul de specialitate.
    (4) În cazul în care este necesar pentru asigurarea securităţii navigaţiei, pilotul are dreptul să suspende pilotajul navei pînă la survenirea circumstanţelor ce permit asigurarea securităţii navigaţiei.
    (5) Prezenţa pilotului la bordul navei nu îl scuteşte pe comandant de responsabilitatea pentru dirijarea navei. În cazul apariţiei dubiilor cu privire la corectitudinea recomandărilor din partea pilotului, comandantul navei are dreptul să refuze, în scop de asigurare a siguranţei navigaţiei, serviciile acestui pilot. În cazul în care pilotajul navei este obligator, comandantul navei trebuie să solicite schimbarea pilotului respectiv.
    (6) Pentru daunele cauzate armatorului din vina pilotului, poartă răspundere serviciul de stat de pilotaj sau organizaţia nestatală de pilotaj al navelor cu care pilotul respectiv este în raport de muncă în momentul de provocare a daunelor. Serviciul de stat de pilotaj şi organizaţia nestatală de pilotaj al navelor sînt obligate, în modul stabilit de legislaţia Republicii Moldova, să asigure răspunderea civilă pentru cazul de compensare a pagubelor ce pot fi provocate armatorului de către pilot.
    (7) Navele care navighează sub pavilionul unui alt stat, pe durata cursei pe căile navigabile interne ale Republicii Moldova, sînt supuse pilotajului obligatoriu, dacă acordurile internaţionale la care Republica Moldova este parte nu prevăd altceva.
    (8) În timpul pilotajului navei, pilotul este obligat să informeze imediat organul de specialitate despre:
    a) orice modificare a şenalului de navigaţie care ar putea să prezinte pericol pentru navigaţie;
    b) orice accidente cu implicarea navei pe care o pilotează sau a altor nave pe sectorul căii navigabile interne deservite de acesta;
    c) neexecutarea de către comandantul navei pe care acesta o pilotează a regulilor de navigaţie şi a regulilor de prevenire a poluării de pe bordul navelor a căilor navigabile interne cu ape reziduale şi cu ape care conţin hidrocarburi.
    (9) Supravegherea activităţii serviciilor de stat de pilotaj al navelor şi a organizaţiilor nestatale de pilotaj al navelor în ceea ce priveşte siguranţa pilotajului se efectuează de organul de specialitate.
Capitolul  VII
REPARAREA DAUNELOR PROVOCATE
DE COLIZIUNEA NAVELOR
    Articolul 39. Prevederi aplicabile reparării daunelor
                         provocate de coliziunea navelor
    (1) În cazul coliziunii navelor, daunele provocate acestor nave, persoanelor aflate la bord, precum şi încărcăturii sau altor bunuri se compensează în conformitate cu prevederile prezentului capitol. Prevederile menţionate se aplică şi în cazul în care daunele sînt provocate de o navă altei nave sau persoanelor de la bordul acesteia, încărcăturii sau altor bunuri prin executarea sau neexecutarea manevrei sau prin nerespectarea regulilor de navigaţie, chiar dacă coliziunea nu s-a produs.
    (2) Prevederile stabilite în prezentul capitol se extind şi asupra navelor proprietate de stat a Republicii Moldova şi asupra navelor proprietate a unităţilor administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova, care în momentul coliziunii erau exploatate sau utilizate de acestea doar în scopuri necomerciale de stat, cu excepţia navelor militare, a navelor militare auxiliare şi a navelor de frontieră.
    Articolul 40. Răspunderea navelor aflate în coliziune
    (1) În cazul în care coliziunea navelor a avut loc din cauza uneia dintre nave, daunele sînt suportate de armatorul navei din vina căruia s-a produs coliziunea.
    (2) În cazul în care coliziunea a avut loc din cauza a două sau a mai multe nave, responsabilitatea fiecăreia dintre ele pentru daunele provocate se stabileşte proporţional gradului de vinovăţie. Dacă gradul de vinovăţie a fiecărei nave nu poate fi stabilit, responsabilitatea pentru daune se distribuie egal între ele.
    (3) Responsabilitatea stabilită în alin. (1) şi (2) se aplică şi în cazul în care coliziunea navelor a avut loc din vina pilotului, chiar dacă pilotajul era obligatoriu.
    (4) Proprietarii navelor vinovate de coliziune poartă răspundere solidară faţă de persoanele terţe pentru daunele provocate ca urmare a decesului sau a vătămării sănătăţii persoanelor, iar armatorul care a achitat o sumă mai mare decît trebuia s-o achite în conformitate cu alin. (2) are dreptul la regres faţă de alţi armatori.
    Articolul 41. Repararea daunelor provocate de
                         pierderea sau deteriorarea bagajelor
                         pasagerilor şi a bunurilor persoanelor
                         terţe
    (1) Responsabilitatea pentru daunele provocate prin pierderea sau deteriorarea bagajului pasagerilor în cazul coliziunii navelor se determină în conformitate cu legislaţia civilă.
    (2) Pentru daunele provocate bunurilor persoanei terţe, proprietarii navelor vinovate de coliziune poartă răspundere în conformitate cu art. 40 alin. (2).
Capitolul  VIII
BUNURILE  SCUFUNDATE
    Articolul 42. Prevederi aplicabile bunurilor scufundate
    (1) Prevederile prevăzute în prezentul capitol se aplică la ranfluarea, înlăturarea şi nimicirea bunurilor scufundate în limita căilor navigabile interne ale Republicii Moldova.
    (2) La categoria bunurilor scufundate sînt raportate navele naufragiate, părţi ale lor, instalaţii, încărcături şi alte obiecte, indiferent de faptul dacă plutesc la suprafaţă ori sub apă, s-au lăsat la fund sau au fost aruncate la o adîncime mică ori pe ţărm, în limita căilor navigabile interne ale Republicii Moldova.
    (3) Dispoziţiile prezentului capitol nu se aplică:
    a) la ranfluarea, înlăturarea, nimicirea bunurilor din dotarea militară;
    b) la ranfluarea bunurilor de importanţă culturală, de importanţă istorică sau arheologică, dacă astfel de bunuri sînt scufundate în limita căilor navigabile interne ale Republicii Moldova.
    (4) În cazurile în care, în conformitate cu prevederile cap. XVI, ranfluarea, înlăturarea, nimicirea bunurilor scufundate sînt considerate operaţiuni de salvare, aceste prevederi se aplică remunerării şi compensaţiilor speciale acordate salvatorului, indiferent de dispoziţiile prezentului capitol.
    Articolul 43. Ranfluarea bunurilor de către proprietarul
                         lor
    (1) Dacă proprietarul bunurilor scufundate doreşte să le recupereze, el este obligat să comunice intenţia sa organului de specialitate în termen de un an de la data scufundării bunurilor.
    (2) Organul de specialitate, în termen de 3 luni de la data de primire a cererii proprietarului bunurilor scufundate, stabileşte modul de ranfluare, precum şi termenul de ranfluare, acesta nefiind mai mare de un an de la data informării proprietarului de organul de specialitate cu privire la modul şi termenul de ranfluare.
    (3) Organul de specialitate poate refuza ranfluarea, înlăturarea sau nimicirea bunurilor scufundate de către proprietarul bunurilor scufundate cu mijloacele proprii sau ale organizaţiei de ranfluare alese de acesta în cazul în care proprietarul bunurilor scufundate nu dispune de mijloace tehnice necesare pentru efectuarea acestor operaţiuni, cu respectarea siguranţei navigaţiei.    
    Articolul 44. Obligaţia proprietarului de a ranflua
                          bunurile scufundate
    (1) În cazurile în care bunurile scufundate prezintă pericol pentru siguranţa navigaţiei sau pot provoca daune mediului prin poluarea lui sau împiedică explorarea resurselor biologice acvatice, activitatea de transport pe căile navigabile interne sau lucrările de amenajare a căilor navigabile interne, proprietarul bunurilor scufundate, la indicaţia organului de specialitate, este obligat în termenul stabilit de acesta să ranflueze bunurile scufundate, iar în caz de necesitate – să le înlăture sau să le nimicească.
    (2) În cazul în care proprietarul bunurilor scufundate este cunoscut, organul de specialitate îl informează pe acesta despre obligaţia prevăzută la alin. (1). În cazul în care nu se cunoaşte proprietarul bunurilor scufundate, organul de specialitate publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova informaţia privind termenele stabilite pentru ranfluarea bunurilor scufundate.
    Articolul 45. Drepturile proprietarului asupra
                          bunurilor scufundate
    În cazul în care proprietarul bunurilor scufundate nu-şi revendică drepturile asupra bunurilor scufundate în circumstanţele prevăzute la art. 44 alin. (1) sau nu ranfluează bunurile scufundate în termenele stabilite în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, dreptul de proprietate asupra acestor bunuri se stabileşte în conformitate cu legislaţia civilă.
    Articolul 46. Ranfluarea, înlăturarea sau nimicirea de
                         organul de specialitate a bunurilor scufundate
    (1) Organul de specialitate are dreptul să efectueze ranfluarea bunurilor scufundate, iar în caz de necesitate să le înlăture sau să le nimicească, în cazurile în care:
    a) proprietarul bunurilor scufundate nu a fost stabilit sau acesta nu a ranfluat bunurile scufundate sau nu a înlăturat ori nimicit bunurile scufundate în timpul stabilit, dacă era obligat să o facă în conformitate cu art. 44 alin. (1);
    b) există suficiente dovezi că bunurile scufundate prezintă pericol nemijlocit pentru siguranţa navigaţiei sau pericol de poluare a mediului ori împiedică exploatarea resurselor biologice, activitatea transportului naval intern sau efectuarea lucrărilor de amenajare a căilor navigabile interne, iar proprietarului bunurilor nu i se permite ranfluarea, înlăturarea sau nimicirea acestora, cu forţele proprii sau implicînd organizaţia de ranfluare selectată.
    (2) Ranfluarea, înlăturarea sau nimicirea bunurilor scufundate în cazurile stabilite la alin. (1) din prezentul articol, în afara cazurilor cînd nu este stabilit proprietarul bunului scufundat, se efectuează pe contul proprietarului acestor bunuri.
    Articolul 47. Reclamarea bunurilor ranfluate de către
                         proprietarul acestora
    Bunurile scufundate ranfluate, în conformitate cu art. 46 alin. (1) pot fi reclamate de către proprietarul acestora după restituirea cheltuielilor pentru ranfluarea bunurilor scufundate şi a altor cheltuieli aferente, cu condiţia că de la momentul ranfluării acestor bunuri nu a trecut mai mult de un an.
    Articolul 48. Dreptul organului de specialitate la
                          recompensarea totală a cheltuielilor
                          suportate de către acesta
    La expirarea termenului stabilit la art. 47, organul de specialitate are dreptul:
    a) să comercializeze bunurile ranfluate sau o parte din acestea, în modul stabilit de legislaţia civilă, iar din suma obţinută în urma comercializării lor să-şi acopere cheltuielile de ranfluare sau alte cheltuieli legate de acestea;
    b) să i se acopere, de către proprietarul bunurilor ranfluate, cheltuielile care nu pot fi acoperite din suma obţinută din comercializarea lor, iar la nimicirea bunurilor scufundate – să i se restituie cheltuielile suportate la nimicirea acestor bunuri.
    Articolul 49. Ranfluarea accidentală a bunurilor
                         scufundate
    Bunurile scufundate, care au fost ranfluate accidental în limitele căilor navigabile interne în timpul efectuării operaţiunilor legate de navigaţie, trebuie să fie predate organului de specialitate. În acest caz, proprietarul bunurilor ranfluate achită persoanei care a efectuat ranfluarea o remunerare în mărime de o treime din costul bunului predat.
Capitolul IX
PORTURILE
    Articolul 50. Dispoziţii generale
    (1) Instalaţiile portuare hidrotehnice, echipamentele de navigaţie şi hidrografice, complexele de transbordare, cheiurile, blocurile administrative şi alte bunuri amplasate pe teritoriul portului pot fi supuse diferitelor regimuri de proprietate. Modul de atribuire a patrimoniului de stat care se află pe teritoriul portului, unităţilor administrativ-teritoriale ale Republicii Moldova se stabileşte conform legislaţiei cadastrale a Republicii Moldova.
    (2) Nomenclatorul porturilor, cu indicarea porturilor deschise, a distanţei dintre acestea şi a tipurilor de operaţiuni efectuate, se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    (3) Decizia cu privire la declararea portului deschis pentru intrarea şi operarea navelor sub pavilionul altor state este adoptată de către Guvern.
    Articolul 51. Autorităţile portuare
    (1) În porturile deschise pentru intrarea şi operarea navelor sub pavilionul altor state, precum şi în porturile amplasate la estuarele rîurilor, în care se efectuează controlul de stat în domeniul transportului maritim, funcţiile autorităţilor portuare se atribuie organului de specialitate. În alte porturi, prin decizia autorităţii centrale de specialitate, pot fi create administraţii portuare de stat ale transportului naval intern, care îşi vor exercita atribuţiile în conformitate cu modul aprobat de autoritatea centrală de specialitate.
    (2) Obiectivele şi funcţiile de bază ale administraţiilor portuare sînt asigurarea siguranţei navigaţiei şi operaţiunile în acvatoriul portului, colaborarea cu organele de stat corespunzătoare, organizarea şi efectuarea operaţiunilor de prevenire şi de lichidare a poluării acvatoriului portului cu hidrocarburi, efectuarea măsurilor de lichidare a consecinţelor situaţiilor excepţionale, organizarea preluării şi prelucrării deşeurilor de pe nave, efectuarea lucrărilor de salvare a navelor în limita acvatoriului portului şi lichidarea incendiilor pe navele aflate în port, furnizarea de date statistice cu privire la activitatea portului. Unele genuri de activitate exercitate de autorităţile portuare pot fi transmise persoanelor juridice care practică activitatea de întreprinzător pe teritoriul portului.
    Articolul 52. Cerinţele fundamentale cu privire la
                         exploatarea portului
    (1) Proprietarii cheiurilor portuare trebuie să asigure accesul şi staţionarea în siguranţă a navelor la cheiuri, să posede magazii, instalaţii de cîntărire, instalaţii şi echipament pentru transbordarea încărcăturilor, instalaţii pentru îmbarcare, debarcare, precum şi pentru aşteptarea navei de către pasageri, iar în cazurile necesare trebuie să dispună de o reţea de căi ferate pentru livrarea vagoanelor în port şi retragerea lor din port. Instalaţiile de cîntărire a încărcăturilor sînt pasibile controlului şi supravegherii metrologice de stat în conformitate cu legislaţia în domeniul standardizării.
    (2) Echipamentele pentru transbordarea încărcăturilor exploatate în port trebuie să corespundă regulilor aprobate de organul de specialitate. Controlul asupra menţinerii şi reparaţiei unor astfel de echipamente, realizării în siguranţă a lucrărilor este exercitat nemijlocit de către proprietarul echipamentelor indicate, precum şi de subdiviziunile teritoriale ale organului de specialitate în domeniul industriei şi de organul de specialitate al administraţiei publice în domeniul energeticii.
    (3) În porturi trebuie să existe echipamente pentru protecţia mediului, preluarea şi prelucrarea apelor reziduale şi a apelor cu conţinut de hidrocarburi, a altor deşeuri, precum şi utilaje pentru efectuarea operaţiunilor de salvare a navelor în limita acvatoriului portului şi de lichidare a incendiilor.
    Articolul 53. Reglementări obligatorii cu privire
                          la activitatea în port
    (1) Pentru reglementarea activităţii persoanelor fizice şi juridice în port, precum şi a activităţilor legate de utilizarea navelor aflate în port, organul de specialitate, în modul stabilit de legislaţie, are dreptul să aprobe reglementări obligatorii cu privire la activitatea în port.
    (2) Reglementările obligatorii cu privire la activitatea în port trebuie să cuprindă:
    a) descrierea limitelor stabilite ale portului;
    b) regulile de intrare a navelor în port şi de ieşire a lor din port;
    c) regulile de navigare a navelor în limitele acvatoriului portului şi de staţionare a acestora în port;
    d) regulile de asigurare a siguranţei şi a ordinii în port;
    e) regulile de utilizare a mijloacelor tehnice de comunicare pentru organizarea transportului naval intern;
    f) cerinţele antiincendiare şi de securitate ecologică, sanitare, vamale şi de control al trecerii frontierei de stat, prevăzute de legislaţie.
    Articolul 54. Tarifele portuare
    (1) În porturi se instituie tarife pentru nave (tarife portuare). Cuantumul tarifelor portuare se stabileşte de către operatorul portului în baza regulamentului aprobat de autoritatea centrală de specialitate.
    (2) Tipurile de tarife portuare şi modul de aplicare a acestora se stabilesc de Guvern.
    Articolul 55. Activitatea de întreprinzător în port
    Activitatea de întreprinzător în port este efectuată în conformitate cu legislaţia transportului naval intern al Republicii Moldova şi cu alte acte normative emise în temeiul acesteia, inclusiv cu regulile de transportare a încărcăturilor cu transportul naval intern, precum şi cu acordul părţilor.
Capitolul X
NAVLOSIREA
    Articolul 56. Navlosirea pe căile navigabile interne
    (1) Prevederile prezentului capitol sînt aplicabile dacă prin contractul de navlosire nu este prevăzut altceva.
    (2) În domeniul transportului pe căile navigabile interne, navlosirea se efectuează în conformitate cu prevederile legislaţiei civile şi ale prezentului capitol.
    (3) Navlosirea se efectuează în temeiul contractului de navlosire încheiat între o parte, numită armator – persoana care transmite nava, şi cealaltă parte, numită navlositor – persoana care preia nava.
    (4) Înstrăinarea navei în timpul executării contractului de navlosire nu atrage rezilierea contractului de navlosire, noul proprietar dobîndind toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de contractul de navlosire, de legislaţia civilă şi de cea din domeniul transportului naval. În acest caz, subiectul care a transmis dreptul de proprietate asupra navei este obligat să informeze subiectul care a dobîndit dreptul de proprietate despre toate contractele de navlosire al căror obiect îl constituie nava înstrăinată. Persoana care a dobîndit dreptul de proprietate asupra navei este obligată să informeze pe toţi navlositorii navei respective despre schimbarea proprietarului.
    (5) Transmiterea navei în navlosire şi restituirea acesteia ca urmare a expirării termenului de valabilitate a contractului de navlosire se efectuează de către armator şi navlositor în locul de staţionare a navei. Cheltuielile pentru aducerea navei la locul indicat sînt suportate de către subiectul care transmite nava.
    (6) Prin contractul de navlosire se prevede termenul în care nava este transmisă în gestiune către navlositor, cu indicarea începutului şi expirării scurgerii acestui termen. Navlositorul nu este obligat să preia nava înainte de termenul stabilit în contract. Navlositorul este obligat să preia nava pînă la expirarea termenului stabilit în contract. În cazul în care pînă la data expirării termenului stabilit în contract nava nu a fost transmisă navlositorului, acesta are dreptul să rezilieze contractul. Armatorul are dreptul să rezilieze contractul de navlosire în cazul în care navlositorul nu a preluat nava pînă la expirarea termenului stabilit în contract.
    (7) La încheierea contractului de subnavlosire, persoana care transmite nava dobîndeşte drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia civilă şi de cea din domeniul transportului naval pentru navlositor, în raport cu persoana căreia se transmite nava în subnavlosire, dar îşi păstrează drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţie şi de contractul de navlosire, în raport cu persoana de la care a fost preluată nava în temeiul contractului de navlosire sau de subnavlosire.
    Articolul 57. Drepturile şi obligaţiile armatorului
                         în cazul navlosirii navei cu echipaj
    (1) Armatorul se obligă să menţină nava în stare bună de navigabilitate, în scopurile prevăzute în contractul de navlosire, să asigure completarea cu echipaj şi armarea corespunzătoare a navei, precum şi exploatarea tehnică în siguranţă a navei, întreţinerea echipajului şi prezenţa, în conformitate cu legislaţia din domeniul transportului naval, a actelor navale, potrivit scopurilor navlosirii.
    (2) Membrii de echipaj sînt angajaţii navlositorului, subordonîndu-se ordinelor acestuia în ceea ce priveşte guvernarea şi exploatarea tehnică a navei. În contractul de navlosire a navei cu echipaj nu se admit prevederi care ar contraveni contractului individual de muncă sau contractului colectiv de muncă.
    (3) Răspunderea pentru cauzarea prejudiciilor unui terţ de nava armată, de mecanismele, utilajele, echipamentele acesteia o poartă armatorul, în conformitate cu legislaţia contravenţională şi penală. Armatorul are dreptul să înainteze cerere reconvenţională navlositorului în cazul în care demonstrează că prejudiciile cauzate unui terţ sînt din culpa navlositorului.
    (4) În cazul în care armatorul nu este proprietarul navei, acesta este obligat să îl informeze pe proprietarul navei despre toate contractele de navlosire şi de subnavlosire al căror obiect este nava.
    Articolul 58. Drepturile şi obligaţiile navlositorului
                          în cazul navlosirii navei cu echipaj
    (1) Navlositorul are dreptul să încheie în nume propriu, fără acordul armatorului, contracte de transport sau de remorcare în cazul în care acestea nu contravin destinaţiei şi tipului navei, precum şi obiectului contractului de navlosire.
    (2) Membrii de echipaj se supun navlositorului în aspectele ce ţin de exploatarea comercială a navei. Navlositorul este obligat să suporte toate cheltuielile aferente exploatării comerciale a navei, inclusiv cheltuielile pentru carburanţi şi pentru alte consumabile utilizate în procesul de exploatare a navei, precum şi achitarea taxelor.
    (3) Navlositorul are dreptul să numească pe navă un reprezentant care va coordona acţiunile ce ţin de exploatarea comercială a navei, dispoziţiile reprezentantului în ceea ce priveşte exploatarea comercială a navei fiind obligatorii pentru comandant.
    (4) Navlositorul are dreptul să transmită nava în subnavlosire fără acordul armatorului, în condiţiile contractului de navlosire a navei cu echipaj.
    Articolul 59. Drepturile şi obligaţiile armatorului
                         în cazul navlosirii navei fără echipaj
    (1) Armatorul este obligat să transmită navlositorului documentele necesare pentru exploatarea navei navlosite, în corespundere cu legislaţia care reglementează transportul pe căile navigabile interne.
    (2) În cazul în care armatorul nu este proprietarul navei, acesta este obligat să îl informeze pe proprietarul navei despre toate contractele de navlosire şi de subnavlosire, al căror obiect este nava.
    (3) Înlăturarea viciilor ascunse ale navei ţine de competenţa armatorului.
    Articolul 60. Drepturile şi obligaţiile navlositorului
                          în cazul navlosirii navei fără echipaj
    (1) Navlositorul are dreptul să păstreze pe navă membrii echipajului anterior. Membrii de echipaj se supun dispoziţiilor navlositorului.
    (2) Navlositorul are dreptul să transmită nava în subnavlosire atît cu echipaj, cît şi fără echipaj, fără acordul armatorului.
    (3) Navlositorul are dreptul să ceară de la armatorul de la care nava a fost luată în navlosire transmiterea tuturor documentelor ce ţin de navlosirea navei, prevăzute de legislaţia din domeniul transportului pe căile navigabile interne.
    (4) Navlositorul este obligat ca, în termenul contractului de navlosire, să întreţină nava în bună stare de navigabilitate.
    (5) Navlositorul este obligat să exploateze nava în conformitate cu destinaţia şi clasa navei, precum şi în scopurile prevăzute în contractul de navlosire.
    (6) Navlositorul efectuează de sine stătător şi pe cont propriu armarea navei, suportă cheltuielile ce ţin de exploatarea navei, inclusiv de efectuarea reparaţiei curente şi capitale, de asigurare, incluzînd asigurarea propriei răspunderi civile.
    (7) Navlositorul efectuează de sine stătător şi pe cont propriu completarea navei cu echipaj, membrii căruia trebuie să corespundă prevederilor legislaţiei din domeniul transportului naval pe căile navigabile interne.
    (8) Navlositorul poartă răspundere faţă de armator în cazul naufragierii navei sau deteriorării acesteia de către o terţă persoană, în conformitate cu legislaţia civilă şi cu cea din domeniul transportului naval.
    (9) La expirarea termenului contractului de navlosire a navei, navlositorul este obligat să restituie nava armatorului de la care aceasta a fost luată în navlosire în starea în care a primit-o, considerînd uzura normală.
    Articolul 61. Navlul pentru navlosirea navei fără echipaj
    (1) Navlositorul achită armatorului navlul în modul prevăzut în contractul de navlosire.
    (2) Navlositorul este privat de obligaţia de a achita navlul şi de a acoperi alte cheltuieli apărute ca urmare a exploatării navei pe timpul în care nava nu putea fi exploatată din culpa armatorului. În cazul în care nava nu a putut fi exploatată din culpa navlositorului, navlul se va achita integral conform prevederilor contractuale.
    (3) În caz de naufragiu al navei, navlul se achită integral, inclusiv pînă în ziua naufragiului. În cazul în care ziua naufragiului nu este cunoscută, aceasta se consideră ziua primirii ultimelor informaţii despre navă.
    (4) În caz de restituire a navei armatorului peste termenul contractului, se achită taxa de întîrziere, calculată din cuantumul navlului prevăzut de contractul de navlosire sau din valoarea de piaţă a navlului, în situaţia în care aceasta depăşeşte cuantumul navlului indicat în contractul de navlosire.
    (5) În caz de întîrziere a achitării pe un termen mai mare de 15 zile, armatorul are dreptul, fără avizarea navlositorului, să recupereze nava, rezervîndu-şi dreptul de a revendica pagubele suportate.
    (6) Îmbunătăţirile aduse navei de către navlositor, care pot fi separate de navă fără să-i provoace deteriorări, pot fi ridicate de către navlositor la dorinţa acestuia.
Capitolul  XI
TRANSPORTUL ÎNCĂRCĂTURILOR
    Articolul 62. Realizarea transportului de încărcături
    (1) Transportul de încărcături se efectuează în baza contractelor de transport de încărcături, în conformitate cu cererea expeditorului încărcăturii şi cu acordurile de organizare a transportului încărcăturilor, precum şi în măsura prezentării mărfii pentru transportare. Modul de realizare a transportului de încărcături se stabileşte conform regulilor de transport al încărcăturilor pe căile navigabile interne (în continuare – reguli de transport al încărcăturilor), aprobate de organul de specialitate.
    (2) Prestarea serviciilor de transport al încărcăturilor pentru pasageri se realizează în conformitate cu regulile de prestare a serviciilor de transport al pasagerilor, al bagajelor acestora, încărcăturilor pentru necesităţi personale pe căile navigabile interne (în continuare – reguli de prestări de servicii), aprobate de autoritatea centrală de specialitate.
    (3) Transportatorul (persoană fizică sau juridică) care realizează transportul de încărcături pe căile navigabile interne în conformitate cu legislaţia, la solicitarea oricărei persoane fizice sau juridice, se consideră a fi transportator de ordin comun. Lista transportatorilor de ordin comun se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    Articolul 63. Contractul de transport de încărcături
    (1) Prin contractul de transport de încărcături pe căile navigabile interne, transportatorul se obligă să transporte mărfurile încredinţate acestuia de către expeditorul încărcăturii în punctul de destinaţie şi să le remită destinatarului încărcăturii sau persoanei împuternicite pentru primirea încărcăturii, iar expeditorul se obligă să achite pentru aceasta taxa convenită.
    (2) Dovada încheierii contractului de transport de încărcături pe căile navigabile interne se face prin întocmirea conosamentului, cu eliberarea foii de expediţie şi a chitanţei de recepţie a mărfii pentru transportare.
    (3) Formele şi ordinea de completare a documentelor de transport se stabilesc de regulile de transport al încărcăturilor fiind obligatorii pentru persoanele fizice şi juridice care efectuează transportarea încărcăturilor pe căile navigabile interne.
    (4) Contractul de transport de încărcături poate fi încheiat cu condiţia acordării pentru transportarea încărcăturii a navei în întregime sau a unei părţi din ea. În acest caz, navlositorul este învestit cu drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezenta lege pentru expeditorul încărcăturii.
    Articolul 64. Contractul de organizare a transportului
                         de încărcături
    (1) Transportatorul şi expeditorul încărcăturii, în caz de necesitate de a realiza transportarea sistematică a încărcăturilor pe căile navigabile interne, pot să încheie contracte de organizare a transportului de încărcături. Prin contractul de organizare a transportului de încărcături pe căile navigabile interne, transportatorul se obligă să primească, în termenele stabilite, iar expeditorul încărcăturii – să remită spre încărcare mărfurile în volumul convenit. În contract se stabilesc volumul, termenele şi alte condiţii de acordare a mijloacelor de transport, remiterea încărcăturilor pentru transportare, ordinea de plată, precum şi alte condiţii neprevăzute de prezenta lege şi de regulile de transport al încărcăturilor şi de organizare a transportării încărcăturilor.
    (2) Încheierea contractului de organizare a transportului de încărcături pentru o singură cursă se efectuează în conformitate cu contractul de transport de încărcături. Condiţiile contractului de transport al încărcăturilor se consideră parte a contractului de organizare a transportului de încărcături pentru o singură cursă, dacă în contract nu este prevăzut altceva.
    Articolul 65. Remiterea şi primirea încărcăturilor
                         spre transportare
    (1) Expeditorul încărcăturii, pînă la remiterea încărcăturii spre transportare, este obligat să pregătească încărcătura astfel încît să asigure securitatea transportării, integritatea încărcăturii, a navei şi a containerelor.
    (2) Ambalajul şi paletajul pentru transportare, precum şi calitatea încărcăturilor trebuie să corespundă standardelor de stat sau condiţiilor tehnice ale încărcăturii, aprobate de organele competente în coordonare cu autoritatea centrală de specialitate.
    (3) La remiterea încărcăturii spre transportare, expeditorul încărcăturii trebuie să prezinte conosamentul, perfectat în conformitate cu regulile de transport al încărcăturilor şi cu alte documente prevăzute de actele normative. Corectitudinea şi veridicitatea datelor indicate în conosament se certifică prin semnătura expeditorului încărcăturii. Transportatorul are dreptul să verifice autenticitatea datelor indicate în conosament. Drept confirmare de primire a încărcăturii pentru transport, transportatorul este obligat să aplice semnătura și data pe conosament şi să elibereze expeditorului încărcăturii un act de confirmare a primirii încărcăturii spre transportare.
    [Art.65 al.(3) modificat prin LP160 din 07.07.16, MO306-313/16.09.16 art.647]
    (4) Expeditorul încărcăturii este obligat să aplice pe încărcăturile la bucată şi paletate remise spre transportare, inclusiv pe cele ambalate, marcaje în conformitate cu standardele de stat pentru marcarea încărcăturilor şi cu regulile de transport al încărcăturilor.
    (5) Expeditorul încărcăturii este obligat să anexeze la conosament documentele prevăzute de normele sanitare, vamale, de carantină şi de alte reguli stabilite în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi de legislaţia Republicii Moldova. Expeditorul încărcăturii este obligat, de asemenea, să anexeze la conosament certificate, paşapoarte de calitate şi alte documente, a căror prezenţă este dictată de legislaţie.
    (6) Termenele de încetare a primirii obligatorii a încărcăturii spre transportare se stabilesc conform regulilor de transport al încărcăturilor.
    Articolul 66. Stabilirea greutăţii încărcăturilor
    (1) La remiterea încărcăturilor spre transportare, expeditorul încărcăturii indică în conosament greutatea lor, stabilită după şablon, în conformitate cu standarde sau prin cîntărire, iar pentru mărfurile ambalate şi la bucată – şi numărul locurilor de încărcare. În cazurile prevăzute de regulile de transport al încărcăturilor se permite stabilirea greutăţii anumitor încărcături prin metoda de calcul (în conformitate cu măsurările încărcăturilor, pescajul navei sau convenţional). Stabilirea greutăţii după şablon, în conformitate cu standarde sau prin calcul (prin măsurare sau convenţional) se efectuează de către expeditorul încărcăturilor. Stabilirea greutăţii încărcăturilor prin cîntărire se efectuează de către expeditorul încărcăturii, pe cont propriu, în cooperare cu transportatorul, pe dispozitivele de cîntărire ale expeditorului încărcăturii, ale transportatorului sau ale organizaţiei care efectuează încărcarea mărfurilor în port. 
    (2) Încărcăturile în containere se remit spre expediere în corespundere cu greutatea indicată de către expeditorul încărcăturii.
    (3) Greutatea încărcăturilor lichide transportate în vrac se stabileşte de către expeditorul încărcăturii în conformitate cu măsurările rezervoarelor costiere care dispun de tabele de calibrare aprobate în modul stabilit, precum şi din indicaţiile contoarelor sau prin măsurarea tancurilor navelor. În cazurile în care încărcătura este transportată cu transbordare de pe o navă pe alta sau de pe o navă către mai mulţi destinatari, greutatea încărcăturilor se stabileşte de către expeditorul mărfii cu participarea transportatorului.
    Articolul 67. Cerinţe faţă de nave şi faţă de containere
    (1) Navele şi containerele trebuie să fie remise spre încărcare de către transportator în bună stare de funcţionare pentru transportarea încărcăturii propuse.
    (2) Gradul de utilitate a navelor şi a containerelor în raporturile comerciale (starea spaţiilor de încărcare a navei, containerelor utile pentru transportarea anumitor încărcături, precum şi lipsa mirosurilor străine în interiorul acestora, alţi factori nefavorabili care ar putea influenţa asupra încărcăturilor în procesul de încărcare, descărcare şi pe traseul de parcurgere, particularităţile construcţiilor interne ale încăperilor de încărcare a navelor şi a containerelor) pentru transportarea încărcăturilor, prezentate în baza cerinţelor regulilor de transport al încărcăturilor, se stabileşte în raport cu:
    a) navele – de către expeditorii încărcăturilor, dacă încărcarea se efectuează de către aceştia, iar de către transportatori – în restul cazurilor;
    b) containerele – de către expeditori – în toate cazurile.
    Articolul 68. Stivuirea şi arimarea încărcăturilor pe navă
    (1) Modul de stivuire şi arimare a încărcăturilor pe navă, cu indicarea dispozitivelor şi materialelor de arimare şi transportare necesare pentru încărcare, precum şi normativele de dispunere a acestor dispozitive şi materiale se stabilesc prin condiţiile tehnice de încărcare şi arimare a încărcăturilor, aprobate în modul corespunzător de organul de resort, iar în lipsa acestora – prin planurile de încărcare ale transportatorilor.
    (2) În cazul în care prin contractul de transport de încărcături nu este prevăzut altceva, arimarea, dispozitivele şi materialele de transportare a mărfii necesare pentru încărcare sînt puse la dispoziţie, instalate şi ridicate corespunzător de către expeditorul încărcăturii, destinatarul încărcăturii pe cont propriu. În cazul în care descărcarea mărfii se efectuează de către transportator, dispozitivele şi materialele corespunzătoare se eliberează destinatarului încărcăturilor împreună cu încărcătura.
    Articolul 69. Dispunerea navei sau a containerelor
                         spre încărcare şi descărcare
    (1) Nava trebuie să fie dispusă de către transportator în portul de încărcare la solicitarea expeditorului sau în baza contractului de transport de încărcături.
    (2) Transportatorul îl anunţă pe expeditor sau, respectiv, pe destinatar despre timpul de sosire a navei în portul de încărcare sau descărcare a încărcăturilor cu cel puţin 24 de ore înainte de sosirea navei, iar despre timpul de dispunere a navei spre încărcare sau descărcare – cu cel puţin 6 ore înainte de dispunere, dacă încărcarea sau descărcarea mărfurilor se efectuează de către expeditorul sau de către destinatarul încărcăturilor.
    (3) Expeditorul încărcăturilor sau destinatarul încărcăturilor care a fost informat despre timpul de sosire a navei este obligat din timp (nu mai tîrziu de 2 ore după informare) să indice locul unde urmează a fi dispusă nava spre încărcare sau descărcare.
    (4) Transportatorul este obligat să dispună nava la locul indicat de către expeditorul încărcăturilor sau de către destinatarul încărcăturilor spre încărcarea sau descărcarea navei. Dispunerea navei spre încărcare în stare necorespunzătoare pentru transportarea anumitor încărcături se consideră drept nedispunere a navei. În acest caz, transportatorul este obligat, la cererea expeditorului încărcăturilor, să dispună nava în stare corespunzătoare.
    (5) În cazul în care nava este dispusă fără informarea timpului de sosire sau cu încălcarea prevederilor alin. (2), la timpul prevăzut pentru încărcare sau descărcare a navei se adaugă timpul necesar pentru lucrările de încărcare şi descărcare, dar nu mai mult de 6 ore.
    (6) Încărcarea sau descărcarea mărfurilor se efectuează de către transportatorul sau expeditorul încărcăturilor, de către destinatarul încărcăturilor în ordinea prevăzută de contract, dacă prin regulile de transport al încărcăturilor nu este stabilit altceva. Încărcarea în containere şi descărcarea mărfurilor din containere se realizează de către expeditorul încărcăturilor şi de către destinatarul încărcăturilor.
    (7) Termenele de încărcare şi descărcare se calculează din momentul de dispunere a navei la chei. Timpul normativ de încărcare şi descărcare se stabileşte în conformitate cu normele oră-navă de încărcare şi descărcare şi cu regulile de aplicare a lor, aprobate, în modul stabilit, de autoritatea centrală de specialitate. La acordul părţilor, timpul normativ de încărcare şi descărcare a navei poate să fie redus.
    (8) În cazul în care prin acordul părţilor nu este stabilit altceva, încărcarea navei sau a containerelor după capacitate trebuie să nu fie mai mică decît normele tehnice de încărcare a navelor, stabilită prin regulile de încărcare a navelor, iar în lipsa unor astfel de reguli – pînă la capacitatea de încărcare sau tonajul maxim al navei sau al containerului. Regulile stabilite în prezentul alineat nu se aplică dacă sînt stabilite limite de pescaj în conformitate cu prevederile art. 73.
    (9) La neîndeplinirea condiţiilor de încărcare a navei şi de stivuire a încărcăturii pe navă, încărcarea poate să fie stopată de către transportator cu întocmirea actului constatator în conformitate cu regulile de transport al încărcăturilor, iar partea culpabilă repară daunele cauzate în conformitate cu legislaţia civilă şi cu legislaţia din domeniul transportului naval.
    (10) Locul indicat de către expeditorul încărcăturilor pentru încărcare sau de către destinatarul încărcăturilor pentru descărcarea navei trebuie să fie corespunzător pentru încărcare şi descărcare şi nu trebuie să prezinte pericol pentru navă sau pentru echipajul său. În cazul în care locul indicat de către expeditorul încărcăturilor sau de către destinatarul încărcăturilor este necorespunzător sau prezintă pericol pentru navă sau pentru echipaj, expeditorul încărcăturilor sau destinatarul încărcăturilor, la cererea transportatorului, trebuie să indice alt loc destinat încărcării sau descărcării mărfurilor. Cheltuielile legate de dispunerea navei, precum şi transportarea încărcăturii în alt loc de încărcare sau evacuarea încărcăturilor din alt loc de încărcare sînt suportate de către expeditor sau de către destinatar.
    Articolul 70. Sigilarea navelor şi a containerelor
    (1) Magaziile încărcate ale navelor şi containerele încărcate trebuie să fie sigilate de către expeditor, dacă încărcarea se efectuează de către expeditorul încărcăturilor. Magaziile încărcate ale navei pot fi sigilate de către transportator din propria iniţiativă, dacă încărcarea o efectuează transportatorul.
    (2) Containerele încărcate cu bunuri de uz personal, la prestarea serviciilor persoanelor fizice, trebuie să fie sigilate de către transportator sau de către organizaţia de transport şi expediţie din contul expeditorului.
    (3) Nomenclatorul mărfurilor permise a fi transportate în magaziile navelor fără de mecanismul de închidere şi de aplicare a sigiliului şi ordinea sigilării navelor şi containerelor se stabileşte prin regulile de transport al încărcăturilor.
    Articolul 71. Plăţile pentru transportarea încărcăturilor
    Plata pentru transportarea încărcăturilor şi alte plăţi aferente care se referă la transportator se achită de către expeditorul încărcăturilor pînă la momentul de plecare a încărcăturii din portul de încărcare, dacă prin acordul părţilor nu este stabilit altceva. La achitarea întîrziată a plăţilor indicate, transportatorul poate să reţină expedierea încărcăturilor, iar pînă la achitarea lor poate fi oprită dispunerea navei pînă la următoarea încărcare a acesteia.
    Articolul 72. Termenele de livrare a încărcăturii
    (1) Încărcăturile trebuie să fie livrate în termenele stabilite. Termenele de livrare a încărcăturii şi modul de calculare a acestor termene se stabilesc prin regulile de transport al încărcăturilor.
    (2) La încălcarea termenelor de livrare a încărcăturilor, transportatorul poartă răspundere în conformitate cu art. 112.
    Articolul 73. Restricţionarea sau interdicţia
                         circulaţiei navelor
    Ca urmare a forţei majore sau a acţiunilor cu caracter militar, a declarării carantinei sau a acumulării excesive a încărcăturilor şi navelor în port, în scop de asigurare a securităţii navigaţiei, a protecţiei vieţii şi sănătăţii oamenilor, a integrităţii încărcăturilor, organul de specialitate are dreptul să stabilească restricţionarea sau interdicţia circulaţiei navelor, precum şi restricţionarea pescajului în urma nivelului redus al apei pe unele sectoare sau în anumite direcţii ale căilor navigabile interne, fapt ce se comunică autorităţii centrale de specialitate, care ia decizia cu privire la termenele restricţionărilor. În cazul în care termenul respectiv este stabilit pentru o durată de mai mult de 5 zile, autoritatea centrală de specialitate trebuie să informeze Guvernul despre acest fapt. Decizia luată de organul de specialitate trebuie să fie comunicată transportatorilor, expeditorilor încărcăturilor, destinatarilor încărcăturilor în modul stabilit de regulile de transport al încărcăturilor, cu indicarea cauzelor şi termenelor de introducere a unei asemenea restricţionări sau interdicţii a circulaţiei navelor.
    Articolul 74. Dreptul de a dispune de încărcături
    (1) Expeditorul încărcăturilor are dreptul să dispună de încărcături pînă la momentul de transmitere a lor destinatarului încărcăturilor sau pînă la transmiterea dreptului de a dispune destinatarului încărcăturilor sau persoanei terţe. La transmiterea acestui drept destinatarului încărcăturilor sau persoanei terţe, expeditorul încărcăturilor trebuie să comunice acest fapt transportatorului.
    (2) Expeditorul încărcăturilor, pînă la momentul de prezentare destinatarului încărcăturii a conosamentului de către transportator, iar destinatarul încărcăturii din momentul de primire a conosamentului de la transportator pînă la momentul de predare a încărcăturilor au dreptul să schimbe destinatarul încărcăturilor sau portul de destinaţie. Cererea pentru o astfel de modificare se prezintă de către expeditorul încărcăturilor cu anexarea actului constatator al recepţiei încărcăturilor spre transportare de către destinatarul încărcăturilor, cu anexarea conosamentului. În afară de acestea, expeditorul încărcăturilor are dreptul să ceară remiterea încărcăturilor în portul de expediere pînă la începerea transportării lor.
    (3) În caz de schimbare a destinatarului încărcăturilor şi/sau a portului de destinaţie, persoana la cererea căreia s-a efectuat o asemenea modificare poartă răspundere pentru consecinţele acestei acţiuni şi este obligată să regleze achitările dintre expeditorul încărcăturilor, destinatarul iniţial, destinatarul de fapt al încărcăturii şi transportator.
    (4) Ordinea de perfectare a schimbării destinatarului încărcăturii şi/sau a portului de destinaţie se stabileşte în conformitate cu regulile de transport al încărcăturilor.
    Articolul 75. Eliberarea încărcăturilor către destinatarul
                         încărcăturilor
    (1) Transportatorul este obligat să informeze destinatarul încărcăturii despre sosirea mărfurilor la adresa lui nu mai tîrziu de ora 12.00 a zilei următoare celei de sosire a încărcăturilor, dacă descărcarea ţine de obligaţia transportatorului.
    (2) Încărcătura se eliberează către destinatarul încărcăturii indicat în conosament sau către alt destinatar, dacă o atare modificare a fost efectuată în conformitate cu art. 74, după achitarea tuturor plăţilor corespunzătoare către transportator, prevăzute în regulile de transport al încărcăturilor. Drept confirmare a eliberării încărcăturilor este semnătura destinatarului încărcăturilor pe foaia de expediţie.
    (3)  Destinatarul încărcăturilor este obligat să primească şi să scoată la timp din port încărcăturile destinate acestuia. Ordinea de eliberare a încărcăturilor se stabileşte în conformitate cu regulile de transport al încărcăturilor, dacă părţile nu au convenit altceva. În cazul în care, după expirarea termenului de livrare a încărcăturilor, destinatarul încărcăturilor nu a preluat mărfurile, transportatorul are dreptul să le remită spre păstrare pe contul expeditorului încărcăturilor, cu informarea acestuia despre faptul respectiv.
    (4) Încărcătura sosită în portul de destinaţie se află la păstrare în mod gratuit timp de  24 de ore, neluîndu-se în calcul ziua de sosire. La reţinerea eliberării încărcăturii din culpa transportatorului, cheltuielile de păstrare a încărcăturilor sînt suportate de către transportator. Modul de păstrare a încărcăturilor în porturile de expediere şi de destinaţie se stabileşte conform regulilor de transport al încărcăturilor.
    (5) Destinatarul încărcăturilor poate să refuze preluarea încărcăturilor, cu excepţia mărfurilor periculoase şi uşor alterabile, numai în cazul în care calitatea acestora în urma deteriorării (stricăciunii) s-a modificat pe atît pe cît se exclude total sau parţial posibilitatea de utilizare a mărfurilor respective, fapt care se certifică de o comisie de expertiză independentă. În astfel de caz, transportatorul comercializează încărcăturile şi efectuează achitările necesare în modul prevăzut de prezenta lege.
    (6) În cazul în care încărcăturile sînt adresate în portul de destinaţie neprevăzut cu spaţii adecvate pentru păstrarea încărcăturii respective, iar destinatarul încărcăturii la momentul de sosire a lor nu şi-a revendicat obligaţia de a le ridica, chiar dacă a fost informat din timp, încărcăturile pot fi livrate şi predate spre păstrare de către transportator din contul destinatarului încărcăturii în cel mai apropiat port dotat cu astfel de spaţii de depozitare. În cazul dat, toate riscurile legate de aceste încărcături le poartă destinatarul încărcăturilor. În lipsa unei astfel de posibilităţi, transportatorul trebuie să informeze imediat pe expeditorul încărcăturilor despre neprezentarea destinatarului încărcăturilor cu solicitarea indicaţiilor de la acesta referitor la soarta încărcăturii. În contractul de transport al încărcăturilor poate fi prevăzut că pentru supranorma de timp de aşteptare a încărcării şi descărcării navei de către destinatarul încărcăturilor, precum şi pentru timpul de aşteptare a indicaţiilor din partea expeditorului încărcăturilor, de la destinatarul încărcăturilor se percepe o amendă, stabilită la art. 116 alin. (2), iar în cazul livrării încărcăturilor în alt port decît în cel destinat, destinatarul încărcăturilor va compensa cheltuielile de descărcare a mărfurilor, de descărcare forţată a lor, de aflare a lor la păstrare în portul respectiv, precum şi cheltuielile legate de transportarea adăugătoare a încărcăturilor.
    (7) La transportarea mărfurilor omogene în vrac, a căror livrare se realizează în conformitate cu contractul de organizare a transportului încărcăturilor, calculele pentru cantitatea încărcăturilor primite sau remise spre livrare destinatarului încărcăturilor se efectuează după închiderea navigaţiei sau la expirarea termenului de livrare a tuturor încărcăturilor. Perisabilitatea naturală la un astfel de calcul se evaluează reieşind din cantitatea totală a încărcăturilor transportate.
    (8) Transportatorul are dreptul să reţină încărcătura în caz de neachitare a plăţilor prevăzute de contract sau de prezenta lege. În acest caz, cerinţele transportatorului care reţine încărcăturile se compensează din costul mărfurilor transportate. Dacă mărfurile reţinute sînt uşor alterabile sau costul aflării lor la păstrare depăşeşte preţul lor, transportatorul are dreptul să comercializeze mărfurile transportate în modul prevăzut la art. 81.
    (9) În cazul în care, pînă la momentul eliberării încărcăturilor sau în timpul eliberării lor, destinatarul încărcăturilor nu îl informează în scris pe transportator despre deteriorarea (stricăciunea) mărfurilor şi nu indică criteriile ei de ordin comun, se consideră că încărcăturile sînt eliberate destinatarului încărcăturilor în conformitate cu prevederile contractului de transportare.
    Articolul 76. Verificarea încărcăturilor la livrare
    (1) Transportatorul şi destinatarul încărcăturilor în portul de destinaţie sînt obligaţi  să verifice împreună greutatea încărcăturilor livrate de pe o navă defectă sau cu sigiliul deteriorat, precum şi în cazurile de sosire a încărcăturilor cu indici de pierdere parţială sau deteriorare (stricăciune). Măsurarea greutăţii încărcăturilor în portul de destinaţie se efectuează în acelaşi mod ca şi în portul de expediere.
    (2) Dacă ambalajul sau pachetele încărcăturii sînt în stare bună, acestea se eliberează corespunzător cu numărul locurilor de încărcare şi al pachetelor primite, fără verificarea greutăţii încărcăturilor, dacă în contractul de transport al încărcăturilor nu este prevăzut altceva. La transportarea încărcăturilor primite de către transportator în conformitate cu standardele de greutate sau cu greutatea stabilită de către expeditorul încărcăturilor, în portul de destinaţie se verifică greutatea încărcăturilor din locurile de încărcare deteriorate.
    (3) Greutatea încărcăturii este corectă dacă diferenţa dintre greutatea încărcăturii stabilită în portul de expediere şi  cea din portul de destinaţie nu depăşeşte norma de pierdere naturală a încărcăturii respective şi normele de diferenţă în indicii dispozitivelor de cîntărire. Normele de pierdere naturală a greutăţii încărcăturii la transportare se stabilesc în conformitate cu regulile de transport al încărcăturilor.
    (4) În cazul în care insuficienţa, deteriorarea (stricăciunea) încărcăturii este constatată în portul de destinaţie, transportatorul este obligat să stabilească mărimile neajunsurilor de fapt, a deteriorărilor (stricăciunilor), precum şi mărimea sumelor cu care a scăzut costul mărfurilor. Cheltuielile legate de stabilirea neajunsurilor de fapt, a defecţiunilor (stricăciunilor), precum şi sumele cu care a scăzut costul mărfurilor, inclusiv costurile pentru desfăşurarea unei expertize independente, sînt suportate de către transportator.
    Articolul 77. Curăţarea navei
    (1) După ce nava este descărcată, aceasta trebuie să fie curăţată, iar în cazurile necesare – spălată şi supusă degazării, dezinsecţiei şi dezinfecţiei cu forţele şi resursele proprietarului încărcăturii, în modul prevăzut de regulile de transport al încărcăturilor.
    (2) Nava care realizează transportarea petrolului şi a produselor petroliere în vrac, după descărcarea lor, este curăţată în cazurile prevăzute de standardele de stat pentru marcarea, împachetarea, transportarea şi păstrarea petrolului şi a produselor petroliere, precum şi la dispunerea navei spre încărcare cu mărfuri de caracter general sau la expedierea navei la reparaţie sau în locul destinat pentru staţionarea navei.
    (3) Transportatorul poate să efectueze lucrările de curăţare a navei în baza unui acord încheiat cu expeditorul sau cu destinatarul încărcăturii, pentru o remunerare aparte.
    (4) La curăţarea şi dezinfectarea navei se interzice deversarea apelor reziduale în obiectivele acvatice.
    (5) Condiţiile şi ordinea de remunerare pentru lucrările de curăţare a navei se stabilesc prin acordul părţilor, dacă în regulile de transport al încărcăturilor nu este prevăzut altceva.
    Articolul 78. Încărcăturile nerevendicate
    (1) În cazul în care în termenele prevăzute în regulile de transport al încărcăturilor sau în acordul dintre părţi încărcătura nu este recepţionată şi nu este preluată şi transportată de către destinatarul încărcăturii, aceasta se consideră nerevendicată. Transportatorul este obligat să îl informeze pe expeditorul încărcăturilor despre faptul că încărcăturile nu sînt revendicate.
    (2) Transportatorul, în conformitate cu art. 81, are dreptul să comercializeze încărcăturile nerevendicate.
    Articolul 79. Condiţii speciale de transportare
                          a încărcăturilor
    (1) Transportatorii pot să prezinte spre transportare încărcături cu valoare stabilită. Prezentarea acestor încărcături se face în conformitate cu regulile de transport al încărcăturilor. Pentru valoarea stabilită a încărcăturilor se percepe o taxă prevăzută la art. 4.
    (2) Transportarea unor anumite mărfuri separate se realizează cu însoţirea reprezentanţilor expeditorilor încărcăturii sau ai destinatarilor încărcăturii. Ordinea şi nomenclatorul mărfurilor separate, transportate cu însoţitori ai expeditorilor sau ai destinatarilor se stabilesc prin regulile de transport al încărcăturilor sau prin acordul părţilor.
    (3) În cazul în care transportarea încărcăturilor nu poate fi efectuată în condiţiile regulilor de transport al încărcăturilor, organul de specialitate stabileşte ordinea transportării lor în condiţii speciale.
    Articolul 80. Consecinţele imposibilităţii de livrare
                         a încărcăturilor
    (1) În cazul imposibilităţii de livrare a încărcăturilor recepţionate spre transportare în portul de destinaţie sau al eliberării lor conform conosamentului destinatarului încărcăturii în urma forţei majore, a acţiunilor militare, a interzicerii din partea autorităţilor sau din alte considerente independente de voinţa transportatorului, acesta trebuie să îl informeze pe expeditorul sau pe destinatarul încărcăturii şi pe organizaţiile care desfăşoară operaţiunile de încărcare şi descărcare în porturile de expediere şi recepţie a încărcăturilor, cu indicarea motivelor care conduc la imposibilitatea livrării încărcăturilor, solicitînd de la expeditorul sau destinatarul încărcăturii indicaţii despre măsurile ce urmează a fi luate în privinţa încărcăturilor. În cazul în care în termen de 4 zile transportatorul nu primeşte indicaţii de la expeditorul sau de la destinatarul încărcăturilor, el are dreptul să restituie încărcăturile expeditorului încărcăturilor sau să le comercializeze.
    (2) În cazul în care încărcătura a fost primită spre transportare pînă la momentul de încheiere a termenului de recepţie obligatorie a transportării şi nava a fost reţinută din marş în legătură cu obstacole pe termen îndelungat, cu excepţia celor prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, transportatorul este obligat, conform acordului încheiat cu expeditorul sau cu destinatarul încărcăturii, să întreprindă măsuri de expediere a încărcăturilor în port sau în alt punct de destinaţie prin intermediul altui mijloc de transport sau să le comercializeze în modul stabilit la art. Navlul pentru traseul neparcurs de navă se va restitui expeditorului sau destinatarului încărcăturii care a achitat transportarea. Descărcarea şi păstrarea încărcăturilor în port se realizează din contul transportatorului.
    (3) În cazul în care încărcătura a fost primită spre transportare după termenul de recepţie obligatorie a încărcăturii şi reţinută din marş în legătură cu obstacole pe termen îndelungat, cu excepţia motivelor prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, iar de la expeditorul sau de la destinatarul încărcăturilor nu au parvenit timp de 4 zile indicaţii referitor la măsurile pe care să le întreprindă în privinţa încărcăturilor, transportatorul are dreptul, la latitudinea sa, să lase încărcătura spre păstrare pe contul expeditorului sau al destinatarului încărcăturilor pînă la apariţia posibilităţii de continuare a cursei, inclusiv pe navă în timp de iarnă, sau să comercializeze încărcăturile în modul prevăzut la art. 81.
    Articolul 81. Modalitatea de comercializare
                         a încărcăturilor
    (1) Comercializarea încărcăturilor în cazurile prevăzute de prezenta lege, cu excepţia încărcăturilor scoase din circulaţie şi limitate în circulaţie în conformitate cu legislaţia civilă, precum şi a celor speciale, inclusiv a celor destinate necesităţilor de stat şi de apărare, se efectuează în conformitate cu contractul de vînzare-cumpărare, reieşind din preţul încărcăturilor, confirmat prin acte constatatoare de achitare a costului lor, iar în lipsa unor astfel de acte – prin acordul corespunzător ori prin acordul reieşind din preţul care în mod obişnuit se percepe pentru mărfuri similare. Modul de evidenţă a încărcăturilor comercializate şi calculul lor se stabilesc de organul de specialitate.
    (2) Suma obţinută de la comercializarea încărcăturilor, cu excepţia plăţilor prevăzute transportatorului pentru comercializarea lor, urmează a fi transferată destinatarului încărcăturilor în cazul achitării de către acesta a costurilor încărcăturilor sau  expeditorului încărcăturilor – în restul cazurilor. În cazul în care plăţile primite pentru realizarea încărcăturilor nu sînt suficiente pentru acoperirea plăţii transportatorului pentru păstrarea şi comercializarea încărcăturilor, transportatorul are dreptul să perceapă suma restantă de la expeditorul încărcăturii.
    (3) Transportatorul are dreptul să comercializeze încărcăturile înainte de termenele prevăzute în prezenta lege în cazul în care încărcăturile sînt perisabile sau dacă cheltuielile pentru păstrarea încărcăturilor în termenele stabilite depăşesc costul încărcăturilor propriu-zise.
    Articolul 82. Transportarea încărcăturilor periculoase
    (1) Încărcături periculoase se consideră mărfurile care, în virtutea proprietăţilor lor şi particularităţilor la transportare, transbordare şi păstrare, pot să provoace pericol pentru viaţa şi sănătatea oamenilor, să producă daune mediului sau să distrugă ori să deterioreze bunurile materiale.
    (2) Încărcăturile periculoase se transportă în conformitate cu regulile privind transportarea încărcăturilor periculoase prin intermediul transportului naval intern, aprobate în modul stabilit.
    (3) În caz de nominalizare incorectă în conosament a mărfurilor periculoase, a proprietăţilor lor, a indicaţiilor speciale sau a măsurilor de protecţie necesare la transportarea încărcăturilor periculoase sau în caz de expediere a încărcăturilor interzise spre transportare prin intermediul transportului naval intern, transportatorul are dreptul să ceară de la expeditorul încărcăturilor sau de la destinatarul încărcăturilor descărcarea pe cont propriu a încărcăturilor periculoase în orice moment şi în orice punct. În cazul în care expeditorul încărcăturilor ori destinatarul încărcăturilor refuză descărcarea încărcăturilor respective sau circumstanţele condiţionează descărcarea imediată a acestora, transportatorul are dreptul să distrugă sau să dezamorseze încărcătura respectivă fără repararea pierderilor cauzate prin aceasta expeditorului încărcăturilor sau destinatarului încărcăturilor. Navlul pentru transportarea încărcăturilor periculoase în cazurile menţionate în prezentul articol nu se restituie expeditorului încărcăturilor. În cazul în care navlul pentru transportarea unor asemenea încărcături nu s-a perceput în momentul transportării lor, transportatorul are dreptul să o perceapă în totalitate de la expeditorul încărcăturilor. Expeditorul încărcăturilor poartă răspundere faţă de transportator pentru daunele cauzate de încărcăturile respective.
    (4) În cazul în care mărfurile încărcate cu acordul transportatorului devin periculoase pentru navă, pentru alte încărcături sau pentru persoanele aflate la bord, transportatorul are dreptul să ceară de la expeditorul încărcăturilor sau de la destinatarul încărcăturilor descărcarea imediată a încărcăturilor respective sau, în funcţie de circumstanţe, să dezamorseze sau să distrugă asemenea încărcături fără repararea daunelor cauzate expeditorului sau destinatarului încărcăturii. Transportatorul are dreptul la o parte din navlu pentru transport, proporţional cu distanţa parcursă de fapt, avînd la bord încărcături de caracterul dat.
    (5) În cazurile în care se transportă încărcături periculoase care pot afecta starea mediului, expeditorul şi transportatorul poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat mediului în conformitate cu legislaţia.
    Articolul 83. Transportări de caracter militar
    Transportările de caracter militar se realizează în conformitate cu regulamentul cu privire la transportările de caracter militar aprobat de Guvern.
Capitolul  XII
REMORCAJUL NAVELOR, PONTOANELOR
ŞI AL ALTOR OBIECTE PLUTITOARE
    Articolul 84. Contractul de remorcaj
    (1) În conformitate cu prevederile contractului de remorcaj, o parte, numită remorcher, se obligă să transporte în termen şi în siguranţă navele, pontoanele sau alte obiecte plutitoare în portul de destinaţie, cu respectarea regulilor de remorcare, şi să le transmită destinatarului încărcăturii, indicat în conosament, iar cealaltă parte, numită expeditor, se obligă să dispună navele, pontoanele sau alte obiecte plutitoare spre remorcare şi să achite remorcajul. Drept confirmare a încheierii contractului sînt conosamentul întocmit în conformitate cu prevederile autorităţii centrale de specialitate care reglementează regulile de remorcaj al navelor, pontoanelor şi al altor obiecte plutitoare, perfectate în temeiul conosamentului, şi actul de primire a bunului remorcat.
    (2) Remorcajul obiectelor remorcate se efectuează în conformitate cu regulile de remorcaj, aprobate de autoritatea centrală de specialitate, şi cu prevederile contractului de remorcaj.
    (3) În afară de conosament, pentru reglementarea relaţiilor din domeniul remorcajului se pot aplica şi alte documente, forma şi modul de perfectare a acestora fiind reglementată de regulile de remorcaj.
    (4) În temeiul unei cereri în formă scrisă, proprietarul remorcherului are dreptul, contra plată, să efectueze lucrări în limita radei portului, dacă contractul de remorcaj nu prevede altceva.
    (5) În caz de necesitate a realizării remorcajului sistematic, părţile pot încheia un contract de remorcaj, în care să se stipuleze răspunderea părţilor, volumul şi termenele de remorcaj, cerinţele înaintate pentru obiectele remorcate şi pentru efectuarea remorcajului, condiţiile de achitare a serviciului de remorcaj, precum şi alte condiţii de organizare a remorcajului.
    (6) Relaţiilor care nu sînt reglementate de prezentul capitol li se aplică prevederile cap. XI.
    Articolul 85. Prezentarea obiectului spre remorcare
    (1) Obiectul remorcat trebuie să fie prezentat spre remorcare de către proprietar sau de către persoana împuternicită (expeditor) în bună stare de navigabilitate, în conformitate cu prevederile regulilor de remorcaj, cu condiţiile de formare şi de echipare a plutelor, precum şi cu prevederile contractului de remorcaj şi de organizare a remorcajului. Modul de completare a obiectelor remorcate cu echipaj sau cu însoţitori se stabileşte prin acordul părţilor, dacă regulile de remorcaj nu prevăd altceva.
    (2) Condiţiile tehnice de formare şi echipare a plutei se elaborează de către producătorul plutei cu avizarea şi aprobarea organului de specialitate.
    (3) Membrii de echipaj ai obiectului remorcat trebuie să se supună dispoziţiilor comandantului navei remorcher în ceea ce priveşte asigurarea siguranţei navigaţiei, siguranţei obiectului remorcat şi să întreprindă măsuri pentru evitarea accidentelor cu obiectul remorcat.
    Articolul 86. Obligaţiile expeditorului plutelor
    (1) Expeditorul plutelor este obligat:
    a) să formeze plutele, să le aducă în locul anterior stabilit de către remorcher pentru remorcarea în termen, conform graficului stabilit în contractul dintre expeditor şi remorcher sau în contractul de organizare a remorcajului;
    b) să utilizeze construcţiile de acostare în porturile de expediţie, precum şi în punctele destinate staţionării şi regrupării plutelor;
    c) să regrupeze plutele în marş pentru trecerea sub poduri, prin ecluze sau prin alte sectoare dificile ale căilor navigabile interne, precum şi să asigure, cu ajutorul navelor auxiliare, însoţirea plutelor la trecerea prin asemenea sectoare;
    d) să realizeze lucrări de profilaxie şi reparaţie excepţională în marş.
    (2) În cazurile în care navele auxiliare de trecere a plutelor prin sectoare dificile sînt dispuse de către remorcher, de la expeditorul plutelor se percepe o taxă stabilită prin acordul părţilor.
    Articolul 87. Recepţia obiectului remorcat
    (1) Obiectul remorcat trebuie să fie transmis de către expeditor pentru verificare nu mai tîrziu de 12 ore pînă la expediere.
    (2) Remorcherul este obligat, pînă la recepţia obiectului remorcat, să efectueze inspectarea acestuia, să verifice documentele necesare pentru remorcare, echiparea (tachelajul) şi echipamentul obiectului remorcat, gabaritele acestuia,  precum şi corespunderea obiectului remorcat cu regulile de navigaţie şi de remorcaj, iar în raport cu plutele – corespunderea lor cu cerinţele tehnice de formare şi echipare. În caz de depistare a unor defecte sau neajunsuri care pot împiedica remorcajul, se perfectează un act cu indicarea defectelor, neajunsurilor şi a termenului de lichidare a acestora. În cazul lipsei sau lichidării defectelor sau neajunsurilor, părţile perfectează un act cu privire la conformitatea obiectului ce urmează a fi remorcat cu cerinţele stabilite, în temeiul căruia se eliberează conosamentul pentru remorcare.
    Articolul 88. Lichidarea consecinţelor accidentelor
                         în care sînt antrenate obiecte remorcate
    (1) În cazul accidentelor în care sînt antrenate obiecte remorcate, comandantul remorcherului, expeditorul şi membrii de echipaj ai obiectului remorcat sînt obligaţi să întreprindă în comun măsuri de minimizare a efectelor prejudiciabile ale accidentului, precum şi de lichidare a consecinţelor acestuia.
    (2) În cadrul operaţiunilor de lichidare a consecinţelor accidentării plutelor, colectarea materialului lemnos remorcat se efectuează de către remocher. Materialul lemnos colectat urmează a fi transportat de către remorcher în portul de destinaţie.
    Articolul 89. Transmiterea obiectului remorcat
                          în portul de destinaţie
    (1) Remorcherul, nu mai tîrziu de 24 de ore, este obligat să îl anunţe pe destinatar despre sosirea obiectului remorcat în port, informîndu-l repetat cu 6 ore înaintea sosirii obiectului remorcat.
    (2) Destinatarul obiectului remorcat este obligat să îl informeze pe comandantul remorcherului despre locul de staţionare şi de primire a obiectului remorcat, precum şi să asigure acostarea în siguranţă a obiectului remorcat.
    (3) În cazul în care obiectul remorcat a sosit în portul de destinaţie cu deteriorări, remorcherul, în cooperare cu destinatarul obiectului remorcat, efectuează verificarea obiectului şi estimarea deteriorărilor. În ceea ce priveşte plutele, de asemenea, se va efectua numărarea plutelor sosite în stare bună, indicîndu-se în actul întocmit în conformitate cu regulile de remorcaj cantitatea materialului lemnos în unităţile menţionate, fără a fi specificată cantitatea cherestelei, şi cu indicarea aproximativă a cantităţii materialului lemnos al plutelor deteriorate. Predarea şi primirea definitivă a materialului lemnos al plutelor deteriorate se efectuează prin scoaterea pe mal a materialului lemnos sau prin numărarea acestuia în apă de către reprezentanţii părţilor contractante. Acţiunile indicate trebuie să fie întreprinse în nu mai tîrziu de 6 zile de la sosirea plutei.
    Articolul 90. Condiţii speciale de remorcare după
                         expirarea termenului obligatoriu
                         de remitere a obiectului remorcat spre
                         remorcaj
    Obiectele remorcate, primite după expirarea termenului de remitere obligatorie a obiectului remorcat spre remorcaj, dacă nu pot fi distribuite la locul de destinaţie sau sînt reţinute în marş, necesită a fi puse spre păstrare de către expeditor şi staţionate pe termen lung, inclusiv pe timp de iarnă, pe sectoarele cu navigaţie stopată. În aceste cazuri, tariful pentru remorcare pe distanţa neparcursă se rambursează expeditorului obiectului remorcat.
Capitolul  XIII
TRANSPORTUL PASAGERILOR, AL BAGAJULUI
ACESTORA ŞI AL CORESPONDENŢEI POŞTALE
    Articolul 91. Transportul pasagerilor şi al bagajelor
                          acestora
    (1) Transportul pasagerilor şi al bagajelor acestora se efectuează în temeiul contractului de transport al pasagerilor. Termenul de transportare a pasagerilor şi a bagajului acestora se stabileşte în conformitate cu orarul circulaţiei navelor, stabilit de către transportator în conformitate cu regulile de prestare a serviciilor de transport.
    (2) Transportatorul care, în conformitate cu legislaţia din domeniul transportului naval, efectuează transportul pasagerilor şi al bagajelor acestora la cererea persoanelor fizice şi juridice, este considerat transportator de ordin comun. Nomenclatorul transportatorilor de ordin comun este publicat în modul stabilit.
    (3) Modul de efectuare a transportului de pasageri şi al bagajelor acestora este reglementat de regulile de transport al pasagerilor şi al bagajelor acestora, elaborate şi aprobate de autoritatea centrală de specialitate (în continuare – reguli de transport al pasagerilor). Prestarea serviciilor de transportare a pasagerilor şi bagajelor se efectuează în conformitate cu regulile de prestare a serviciilor.
    (4) Transportarea pasagerilor pe navele a căror viteză atinge 30 km/h şi mai mult este considerată drept transportare a pasagerilor cu nave rapide.
    (5) În traficul internaţional, transportul de pasageri pe căile navigabile interne  se efectuează în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    (6) Transportul pasagerilor şi al bagajelor acestora poate fi efectuat şi în temeiul contractului de navlosire a navei.
    Articolul 92. Tipul de curse de transport al pasagerilor
    Cursele de transport al pasagerilor, în funcţie de condiţiile de transportare, durata acestora, distanţa de parcurgere şi de calitatea serviciilor prestate pasagerilor, se împart în următoarele tipuri:
    a) de transport – cursele de tranzit, de transport local, cursele interurbane şi bacurile;
    b) turistice – cursele de transport al pasagerilor cu o durată mai mare de 24 de ore;
    c) de agrement – cursele de transport al pasagerilor cu o durată de cel mult 24 de ore.
    Condiţiile de determinare a tipurilor de curse de transport al pasagerilor se stabilesc în conformitate cu regulile de transport al pasagerilor.
    Articolul 93. Contractul de transport al pasagerilor
                          şi contractul de navlosire a navei
    (1) În conformitate cu contractul de transport al pasagerilor, transportatorul se obligă să transporte pasagerul în portul de destinaţie, iar în cazul în care pasagerul transmite şi bagajele, atunci să transporte şi bagajul lui în portul de destinaţie cu transmiterea acestuia persoanei împuternicite. Pasagerul este obligat să achite navlul de transport, iar în cazul transmiterii bagajului său – şi navlul pentru transportul bagajului.
    (2) Pasagerului, ca dovadă a încheierii contractului de transport al pasagerilor, i se eliberează tichet de călătorie în conformitate cu tipul de cursă de transport prevăzută la art. 92, precum şi tichet de bagaj în cazul transportării bagajului său.
    (3) În conformitate cu contractul de navlosire a navei, o parte, armatorul, se obligă să transmită în folosinţă celeilalte părţi, navlositorului, contra unui navlu, spaţiile de încărcare a navei pentru una sau mai multe curse.
    (4) Pasagerului, ca dovadă a încheierii contractului de transport al pasagerilor pe curse de agrement şi turistice, în loc de tichet i se eliberează foaie turistică sau tichet de transport al pasagerilor în grup.
    (5) Condiţiile transportării pe cursele de transport al pasagerilor, formele tichetelor şi chitanţelor de bagaj se stabilesc prin regulile de transport al pasagerilor.
    Articolul 94. Asigurarea vieţii şi sănătăţii pasagerilor
    Viaţa şi sănătatea pasagerilor în timpul transportului pe căile navigabile interne se supun asigurării obligatorii, în conformitate cu legislaţia în domeniul asigurării, cu excepţia pasagerilor transportaţi pe cursele interurbane, de agrement şi de transport cu bacul.
    Articolul 95. Obligaţiile transportatorului
    (1) Transportatorul este obligat să acorde pasagerului la bordul navei locul prevăzut în tichet sau în foaia turistică. În cazul în care tichetul sau foaia turistică sînt nominale, acestea nu pot fi transmise unui terţ.
    (2) În locurile de deservire a pasagerilor, inclusiv în locurile de vînzare a tichetelor, trebuie să fie afişată informaţia în formă vizibilă şi veridică cu privire la organizarea transportului de pasageri, în conformitate cu legislaţia din domeniul drepturilor consumatorului şi cu regulile de prestări de servicii.
    (3) Nomenclatorul şi modul de acordare a înlesnirilor şi a serviciilor pentru pasageri se stabilesc de autoritatea centrală de specialitate.
    (4) Pasagerii sînt asiguraţi cu condiţii de transport stabilite prin standarde de stat şi prin alte acte normative obligatorii ale comfortabilităţii navei, iar locurile se acordă conform regulilor de transport al pasagerilor.
    Articolul 96. Drepturile şi obligaţiile pasagerului
    (1) Pasagerul are dreptul:
    a) să procure tichet de călătorie de categorii diferite pentru călătoria spre oricare port indicat în orarul de circulaţie a navelor sau anunţat pe cursa de circulaţie a navei;
    b) să fie însoţit, gratuit, de un copil în vîrstă de pînă la 5 ani, dacă acesta nu ocupă un loc aparte, precum şi de copii în vîrstă de pînă la 10 ani, cu achitarea tarifului în conformitate cu înlesnirile prevăzute;
    c) să transporte gratuit bagajul de mînă (uşor transportabil şi care nu incomodează pe alţi pasageri, cu o lungime nu mai mare de 1,8 metri sau cu o lungime totală a perimetrului ce nu depăşeşte 2,6 metri), masa totală a căruia nu depăşeşte 36 kg, iar pentru navele rapide – 20 kg. Grija pentru integritatea bagajului de mînă este pusă pe seama pasagerului;
    d) să transmită bagajul spre transportare cu achitarea tarifului de transport al bagajului;
    e) să prelungească termenul de valabilitate a tichetului în caz de boală, confirmată printr-un certificat eliberat de instituţia medicală, pe termenul imposibilităţii de utilizare, sau să restituie tichetul cu rambursarea tarifului de călătorie;
    f) pînă la plecarea navei în orice timp, iar în timpul călătoriei în orice port de staţionare a navei, să rezilieze contractul de transport, să restituie tichetul, cu rambursarea tarifului de călătorie pentru distanţa neparcursă;
    g) să rezilieze contractul de transport în caz de întîrziere a plecării navei, cu rambursarea tarifului de călătorie.
    (2) Pasagerul este obligat să respecte regulile de folosire a navelor şi a obiectelor costiere de deservire a transportului de pasageri, aprobate de autoritatea centrală de specialitate.
    Articolul 97. Rezilierea sau modificarea contractului
                         de transport al pasagerului din iniţiativa
                         transportatorului
    (1) Transportatorul poate să rezilieze contractul de transport al pasagerului în mod unilateral, în caz de:
    a) imposibilitate a transportării pasagerului în portul de destinaţie ca urmare a forţei majore, acţiunilor militare, interzicerii din partea autorităţilor sau din alte motive care nu depind de transportator;
    b) reţinere a navei în baza hotărîrii organului de specialitate sau de antrenare a navei în acţiuni de necesitate statală;
    c) inaccesibilitate a portului de expediere sau a celui de destinaţie (blocada portului, avaria navei, nivelul apei insuficient pentru navigaţie şi altele);
    d) naufragiu al navei sau de acaparare forţată a ei;
    e) încălcare de către pasager a regulilor de prestări de servicii şi a regulilor de transport al pasagerilor sau de refuz al pasagerului de a respecta regulile respective.
    (2) La rezilierea contractului de transport al pasagerului din iniţiativa transportatorului pînă la momentul de pornire, pasagerului i se restituie plata pentru călătorie şi pentru transportarea bagajului său, iar la rezilierea contractului pînă la momentul de încheiere a cursei – plata pentru transportarea sa şi a bagajului său pentru distanţa neparcursă. În cazul în care rezilierea contractului respectiv este provocată de încălcarea de către pasager a regulilor de prestări de servicii şi a regulilor de transport al pasagerilor sau de acţiunile acestuia, care prezintă pericol pentru siguranţa navigaţiei, pentru viaţa şi sănătatea altor pasageri, plata pentru călătorie şi pentru transportarea bagajului său nu se restituie.
    (3) La rezilierea contractului de transport al pasagerului din iniţiativa transportatorului în timpul cursei, cu excepţia cazului indicat la alin. (1) lit. e), transportatorul este obligat, pe cont propriu, să aducă pe pasager, la cererea acestuia, în portul de expediere sau în cea mai apropiată localitate pentru a asigura pasagerului posibilitatea de a ajunge în portul de destinaţie.
    (4) Transportatorul poate să amîne plecarea navei, să modifice itinerarul transportării sau locul de debarcare a pasagerului în cazurile prevăzute la alin. (1).
    Articolul 98. Bagajul nerevendicat
    (1) Bagajul nerevendicat timp de 3 luni de la sosirea navei în port poate fi comercializat de către transportator în modul prevăzut la art. 81.
    (2) Posesorul tichetului de bagaj, în termen de 3 luni de la comercializarea bagajului, are dreptul să primească suma obţinută din comercializarea acestuia, conform alin. (1), cu excepţia cheltuielilor suportate pentru păstrarea bagajului pînă la momentul de comercializare a lui.
    Articolul 99. Transportarea corespondenţei poştale
    (1) Instituţiile poştale au dreptul să realizeze, cu însoţirea colaboratorilor instituţiei poştale, transportul corespondenţei poştale, cu aplicarea tarifului stabilit pe nava care realizează curse sistematice. În acest caz, pe navele menţionate colaboratorilor poştali li se atribuie, cu achitarea unei taxe stabilite de către transportatori conform legislaţiei, încăperi pentru efectuarea operaţiunilor poştale, pentru păstrarea corespondenţei poştale şi pentru recreare.
    (2) Modul de transportare a corespondenţei poştale se stabileşte de autoritatea centrală de specialitate şi de organul de specialitate în domeniul poştal, prin hotărîre comună cu privire la transportarea corespondenţei poştale pe căile navigabile interne.
    (3) Responsabilitatea transportatorului faţă de instituţia poştală pentru pierderea sau deteriorarea (stricăciunea) corespondenţei poştale din vina transportatorului nu poate să depăşească limita responsabilităţii pe care o poartă instituţia poştală faţă de expeditor sau faţă de destinatar.
Capitolul  XIV
TRANSPORTAREA INTERMODALĂ A MĂRFURILOR
    Articolul 100. Transportarea intermodală a mărfurilor
    (1) Transportarea intermodală a mărfurilor poate fi efectuată prin interacţiunea transportului naval intern cu transportul feroviar, transportul maritim, transportul aerian şi cu transportul auto. Transportarea intermodală se efectuează prin documentul unic de transport (conosament), perfectat pentru tot traseul de transportare a mărfurilor.
    (2) Modul de organizare a transportului intermodal se determină de acordurile încheiate, în conformitate cu legislaţia civilă şi cu cea din domeniul transportului naval, între organizaţiile de transport de tip corespunzător, precum şi în conformitate cu prevederile stabilite de prezentul capitol. Regulile de transport intermodal al mărfurilor se aprobă de autoritatea centrală de specialitate. În cazul normelor nereglementate de prezenta lege, se aplică normele stabilite de codurile, regulamentele şi regulile ce reglementează transportarea mărfurilor cu transportul de tip corespunzător.
    (3) În scopul prezentului capitol, prin noţiunea „transport mixt” se înţelege transportul de pe care sau, nemijlocit, pe care se efectuează transmiterea mărfurilor transportate intermodal.
    Articolul 101. Punctele de comunicare intermodală
    (1) Transportul intermodal include:
    a) staţiile de căi ferate, deschise pentru efectuarea operaţiunilor de transportare a încărcăturilor;
    b) porturile, staţiile auto, aeroporturile, prevăzute în nomenclatoarele stabilite de organele de specialitate care administrează tipurile de transport respectiv.
    (2) Porturile, staţiile auto, aeroporturile se consideră incluse în transportul intermodal din momentul informării despre acest fapt, în formă scrisă, cu publicarea ulterioară a nomenclatorului prezentelor porturi, staţii auto, aeroporturi, în conformitate cu legislaţia din domeniul transporturilor.
    Articolul 102. Limitarea transportului
    (1) Nu se permite prezentarea pentru transportarea intermodală a încărcăturilor lichide în vrac în cisterne, precum şi a materialului lemnos format în plute.
    (2) Nomenclatorul încărcăturilor perisabile şi periculoase, admise pentru transportarea intermodală, precum şi al încărcăturilor care trebuie să fie însoţite de reprezentantul expeditorului sau al destinatarului se stabileşte prin regulile de transportare intermodală a mărfurilor.
    Articolul 103. Transmiterea încărcăturilor
    (1) Încărcăturile transportate intermodal se cîntăresc la punctele de transbordare a încărcăturilor, la cererea părţii care recepţionează încărcătura, la transmiterea acestora de pe un tip de transport pe altul, pe cîntare de vagoane – pe căile ferate, pe cîntare marfare – de organizaţiile ce efectuează transbordarea încărcăturilor în port. Cîntărirea încărcăturilor se efectuează în prezenţa reprezentantului organizaţiei tipului de transport mixt. În cazul lipsei dispozitivelor de cîntărire, transmiterea încărcăturilor se efectuează conform greutăţii indicate în conosament.
    (2) Încărcăturile ambalate şi la bucată, primite pentru transportare în conformitate cu standardele sau cu indicarea de către expeditor pe fiecare loc de încărcare sau pachet a greutăţii şi transportate în punctul de transbordare a încărcăturilor în ambalaj sau în pachete nedeteriorate, se transmit de pe un tip de transport pe alt tip de transport, fără a fi cîntărite, conform locurilor de încărcare, şi în aceeaşi ordine se eliberează destinatarului încărcăturii în punctul de destinaţie. La depistarea cazurilor de pierdere, lipsă sau deteriorare (stricăciune) a încărcăturilor, acestea se transmit în conformitate cu greutatea şi starea de fapt.
    (3) Transmiterea încărcăturilor în vagoanele sigilate în punctele de transbordare a încărcăturilor se efectuează cu verificarea concomitentă a bunei stări a mecanismului de închidere şi sigilare şi cu corespunderea informaţiilor de pe acesta cu înscrisurile din documentele de transport.
    Articolul 104. Încărcăturile transportate în containere
    (1) Modul de prezentare a containerelor şi condiţiile de utilizare a acestora pentru transportarea intermodală a încărcăturilor se stabilesc prin acordurile între organizaţiile de transport de tip corespunzător.
    (2) La transmiterea încărcăturilor transportate în containere se efectuează şi verificarea stării containerelor şi a bunei stări a mecanismelor de închidere şi sigilare.
    Articolul 105. Termenul de livrare a încărcăturilor
    (1) Termenul total de livrare a încărcăturilor cu transportul intermodal se determină reieşind din cumulul termenelor de livrare a acestora prin intermediul transportului naval intern şi al transporturilor de alt tip şi se calculează în baza regulilor de calculare a livrării încărcăturilor, care sînt în vigoare pentru transportul de tipul corespunzător. În caz de încălcare a termenului total de livrare a încărcăturilor cu transportul intermodal, răspunderea materială pentru întîrzierea livrării încărcăturilor se aplică părţii culpabile de întîrzierea respectivă.
    (2) Organizaţiilor transportului intermodal, în conformitate cu regulile de transportare intermodală a mărfurilor, li se comunică, din momentul de deschidere a navigaţiei, termenele de începere a recepţionării încărcăturii de transportul naval intern de la alte tipuri de transport, în porturile de transbordare a încărcăturilor, iar la închiderea navigaţiei – termenele de încheiere a recepţionării încărcăturilor.
    (3) Încărcăturile livrate în porturile de transbordare a încărcăturii, pînă la expirarea termenului comunicat de recepţionare a încărcăturii, se primesc în porturile de transbordare a încărcăturilor de la alte tipuri de transporturi fără limitări. În caz de imposibilitate de livrare a încărcăturii în porturile de transbordare prin intermediul transportului naval intern, cauzată de închiderea navigaţiei, organizaţiile care efectuează transbordarea acestora în porturi sînt obligate, în coordonare cu expeditorul sau destinatarul încărcăturilor, să determine operaţiunile ce se vor aplica încărcăturii.
    (4) Încărcăturile livrate în porturile de transbordare a încărcăturilor după expirarea termenului comunicat de recepţionare a încărcăturii pot fi predate pentru păstrare în porturile de transbordare a încărcăturilor cu acordul organizaţiilor ce efectuează transbordarea încărcăturilor în astfel de porturi. Dacă organizaţiile menţionate refuză să primească încărcătura pentru păstrare, organizaţiile de transport de alte tipuri, cu acordul expeditorului sau al destinatarului încărcăturii, stabilesc operaţiunile ce se vor aplica încărcăturii.
    (5) Încărcăturile a căror transportare intermodală se efectuează prin intermediul transportului naval şi feroviar şi care nu sînt livrate în porturile de transbordare a încărcăturilor ca urmare a închiderii navigaţiei trebuie să fie expediate, cu acordul în formă scrisă al expeditorului încărcăturii, din alt port pînă la punctul de destinaţie prin intermediul transportului feroviar direct. În cazurile menţionate, termenele de livrare a încărcăturilor se majorează proporţional cu timpul de reţinere ca urmare a închiderii navigaţiei.
    Articolul 106. Echiparea navelor şi a vagoanelor
    (1) Echiparea navelor şi a vagoanelor, în scop de asigurare a posibilităţii stivuirii în mai multe nivele a încărcăturii, stivuirii încărcăturilor supragrele, încărcăturilor greu de stivuit şi de mare lungime, şi arimarea acestora pe nave şi în vagoane se efectuează în portul de transbordare a încărcăturilor de către organizaţia care efectuează transbordarea încărcăturilor în acest port. Echiparea vagoanelor pentru transportarea încărcăturilor perisabile cu echipamente de menţinere a temperaturii se efectuează prin transportul feroviar.
    (2) Echiparea navelor la transbordarea încărcăturilor în porturile maritime sau fluviale se efectuează de organizaţiile care efectuează transbordarea încărcăturilor în aceste porturi.
    (3) Echipamentele necesare, materialele, mijloacele de împachetare şi alte dispozitive de încărcare, arimare şi transportare a încărcăturilor pe nave şi în vagoane se pun la dispoziţie de către expeditorul încărcăturii.
    (4) Costul lucrărilor prevăzute în prezentul articol, inclusiv cheltuielile pentru materiale, se indică în conosament după executarea unor astfel de lucrări în scopul perceperii acestor costuri de la destinatarul încărcăturii.
    Articolul 107. Căile ferate şi depozitele
    (1) Liniile căilor ferate în porturi, destinate transportării încărcăturilor cu transportul intermodal prin transportul feroviar şi naval, aparţin căilor ferate.
    (2) Construcţia şi reconstrucţia în porturi a depozitelor atribuite căilor ferate, destinate pentru recepţionarea şi expedierea încărcăturilor, transportarea cărora se efectuează prin intermediul transportului intermodal feroviar şi naval, se efectuează în corespundere cu proiectele coordonate cu administraţia căilor ferate şi cu alte organizaţii interesate, cu avizul pozitiv al expertizei ecologice de stat.
    Articolul 108. Modul de transbordare a încărcăturilor
    (1) La transportarea încărcăturilor prin intermediul transportului intermodal, lucrările de transbordare a acestora în porturile de transbordare a încărcăturilor se efectuează de organizaţiile care realizează transbordarea încărcăturilor în astfel de porturi.
    (2) Transbordarea încărcăturilor la cheiurile şi în rada porturilor maritime se efectuează de organizaţiile care realizează transbordarea încărcăturilor în porturile maritime, la cheiurile şi în radele porturilor fluviale – de organizaţiile ce realizează transbordarea încărcăturilor în porturile fluviale. Nomenclatorul porturilor în care se efectuează transbordarea încărcăturilor se stabileşte de autoritatea centrală de specialitate.
    (3) Modul de transbordare a încărcăturilor de la transportul naval intern pe alt tip de transport sau de pe alt tip de transport pe transportul naval intern se stabileşte de acordurile intermodale încheiate pe termen de 5 ani.
    (4) În caz de modificare a echipării şi tehnologiei de lucru ale portului de transbordare a încărcăturilor, acordurile intermodale, la propunerea uneia dintre părţi, pot fi total sau parţial revizuite pînă la expirarea valabilităţii acestuia.
    (5) Modul de elaborare şi încheiere a acordurilor intermodale se stabileşte prin regulile de transportare intermodală a încărcăturilor.
    (6) Litigiile care rezultă din executarea acordurilor intermodale se soluţionează în modul stabilit de legislaţia civilă.
    (7) Evidenţa îndeplinirii normelor de transbordare a încărcătorilor, stabilită în condiţiile acordurilor intermodale, se ţine separat în fişe de evidenţă privind încărcăturile transbordate de pe transportul naval intern pe alt tip de transport, precum şi de pe alt tip de transport pe transportul naval intern.
    (8) Forma fişelor de evidenţă şi modul de întocmire a lor se stabilesc prin regulile de transportare intermodală a încărcăturilor.
    Articolul 109. Calculele referitoare la transportarea
                            încărcăturilor
    (1) Plata pentru transportarea încărcăturilor cu transportul intermodal feroviar şi naval se percepe:
    a) în staţiile feroviare şi în porturile maritime de expediere – de la expeditorul încărcăturii, în funcţie de distanţa pe care se efectuează transportarea încărcăturilor pe căile ferate sau maritime;
    b) în porturile fluviale de transbordare a încărcăturilor – de la expeditorul încărcăturii sau de la destinatarul încărcăturii, în funcţie de distanţa pe care se efectuează transportarea încărcăturilor pe căile navigabile interne.
    (2) Plata pentru transportarea încărcăturilor cu transportul intermodal feroviar şi naval se percepe:
    a) în porturile fluviale de expediere – de la expeditorul încărcăturii, în funcţie de distanţa pe care se efectuează transportarea încărcăturilor pe căile navigabile interne;
    b) în staţiile feroviare şi în porturile maritime de transbordare a încărcăturilor – de la expeditorul încărcăturii sau de la destinatarul încărcăturii, în funcţie de distanţa pe care se efectuează transportarea încărcăturilor pe căile ferate şi maritime.
    (3) Plata pentru transportarea încărcăturilor poate fi introdusă de către expeditori, care acţionează în numele expeditorilor încărcăturii sau al destinatarilor încărcăturii.
    (4) Modul de calculare pentru lucrările de transbordare a încărcăturilor poate fi stabilit şi prin acordul de transportare a încărcăturilor.
    (5) Pentru livrarea şi scoaterea vagoanelor din porturi, cu locomotivele care aparţin organizaţiilor de transport feroviar, se percep taxe stabilite conform legislaţiei din domeniul transporturilor. Suma taxelor indicate se include în documentele de transport, în scop de percepere a acestora de la destinatarul încărcăturii.
    Articolul 110. Responsabilitatea la efectuarea
                            transportării încărcăturii prin intermediul
                            transportului intermodal
    (1) Responsabilitatea pentru neintegritatea încărcăturilor pînă la predarea acestora în porturile de transbordare a încărcăturilor se atribuie părţii care a predat încărcătura, iar după transmitere – părţii care a primit-o.
    Paza vagoanelor încărcate şi deşarte se efectuează de organizaţiile ce realizează transbordarea încărcăturilor în porturi.
    Înlăturarea sigiliilor de la vagoanele livrate în porturile de transbordare pentru descărcarea mărfurilor, precum şi sigilarea vagoanelor încărcate în porturile de transbordare a încărcăturilor, transportarea cărora se efectuează în mod intermodal, se realizează în conformitate cu regulile de transportare intermodală a încărcăturilor.
    (2) Responsabilitatea organizaţiilor de transport pe căile navigabile interne şi a organizaţiilor de transportare pe alte tipuri de transporturi pentru integritatea încărcăturilor recepţionate pentru transportare intermodală se stabileşte de regulile şi codurile corespunzătoare.
    Determinarea vinovăţiei organizaţiilor de transport pe căile navigabile interne şi a organizaţiilor de alt tip de transport la vătămarea sau deteriorarea încărcăturilor primite pentru transportare intermodală se stabileşte în conformitate cu regulamentele şi codurile corespunzătoare de transport.
    De stabilirea vinovăţiei organizaţiilor de transport naval intern şi a organizaţiilor de alt tip de transport în legătură cu pierderea, insuficienţa şi deteriorarea (stricăciunea) încărcăturii sînt responsabile organizaţiile menţionate.
    (3) Pentru neexecutarea normelor de transbordare a încărcăturilor, transportarea cărora se efectuează prin intermediul transportului intermodal feroviar şi naval, partea culpabilă poartă răspundere prin achitarea amenzii de următoarele mărimi:
    a) în privinţa încărcăturilor transportarea cărora este stabilită în vagoane şi tone – în mărime de 2 unităţi convenţionale pentru fiecare tonă de încărcătură;
    b) în privinţa încărcăturilor transportarea cărora este stabilită în containere – în mărime de 10 unităţi convenţionale pentru fiecare container cu greutatea brută de 5 tone inclusiv; în mărime de 20 de unităţi convenţionale pentru fiecare container cu greutatea brută de la 5 pînă la 10 tone inclusiv; în mărime de 40 de unităţi convenţionale pentru fiecare container cu greutatea brută mai mare de 10 tone;
    c) în privinţa încărcăturii transportarea căreia este stabilită doar în vagoane, cu excluderea celor frigorifice şi a platformelor – în mărime de 100 de unităţi convenţionale pentru fiecare vagon, indiferent de tipul şi numărul axelor;
    d) în privinţa încărcăturilor transportarea cărora se efectuează în vagoane frigorifice şi pe platforme – în mărime de 4 unităţi convenţionale pentru fiecare tonă de încărcătură; în privinţa încărcăturilor transportarea cărora este stabilită în vagoane şi tone – în mărime de 140 de unităţi convenţionale pentru fiecare vagon, indiferent de tipul şi numărul axelor.
    Pentru neîndeplinirea normelor de transbordare a încărcăturilor de pe transportul maritim pe transportul naval intern şi de pe transportul naval intern pe transportul maritim, partea culpabilă poartă răspundere prin achitarea amenzii în mărime de 60 de unităţi convenţionale pentru fiecare tonă de încărcătură.
    (4) Organizaţia de transport naval intern şi organizaţiile de alt tip de transport nu îşi asumă responsabilitatea pentru neexecutarea normelor de transbordare a mărfurilor în anumite zile, ca urmare a:
    a) forţei majore, acţiunilor militare, blocadelor, epidemiilor sau a altor circumstanţe, care împiedică transbordarea încărcăturilor şi în cazul cărora este interzisă efectuarea operaţiunilor de încărcare, descărcare, la fel şi a accidentelor în organizaţiile de transport;
    b) încetării sau limitării transportului încărcăturii în modul stabilit;
    c) supraexecutării sau suprasaturării în prima sau în a doua jumătate a lunii a încărcăturii incomplete, în conformitate cu normele de transbordare a încărcăturilor.
    (5) Pe timpul de aflare a vagoanelor, containerelor în operaţiunea de încărcare, descărcare, transbordare a încărcăturilor la staţiile feroviare ca urmare a imposibilităţii de livrare a vagoanelor, containerelor pentru încărcare, descărcare, transbordare a încărcăturilor din cauze ce depind de organizaţiile care efectuează transbordarea încărcăturilor în porturi, de la aceste organizaţii se percepe plata pentru folosirea vagoanelor, containerelor, indicată în nomenclatorul tarifelor stabilite în conformitate cu legislaţia civilă. Plata pentru timpul de aflare a vagoanelor, containerelor în porturile pentru încărcare, descărcare, transbordare a încărcăturilor se include în documentele de transport pentru a fi percepute de la destinatari.
    (6) În caz de staţionare neproductivă a navei autopropulsate la chei peste termenele stabilite prin acordul intermodal de transport din cauza neprezentării de organizaţiile feroviare a vagoanelor în cantitatea stabilită în acordul de transport intermodal pentru transbordarea încărcăturilor de pe nava respectivă nemijlocit în vagoane, căile ferate achită o amendă în mărime de 1,2 unităţi convenţionale pentru fiecare tonă de marfă neîncărcată de pe nava respectivă, pentru fiecare 24 de ore în parte. Valoarea amenzii stabilite pentru staţionarea neproductivă supranormativă a navei nepropulsate se micşorează de două ori, iar a navei frigorifice se majorează de două ori.
    (7) Reclamaţiile apărute în legătură cu efectuarea transporturilor intermodale se prezintă:
    a) transportatorului care efectuează activitatea pe căile navigabile interne – în cazul în care punctul final de destinaţie este portul fluvial;
    b) altui transportator care deserveşte punctul final de transportare a încărcăturilor sau în gestiunea căruia este punctul respectiv.
    Reclamaţiile privind pierderea încărcăturii în procesul de transportare intermodală pot fi prezentate în termen de 6 luni de la expirarea a 4 luni din momentul de primire a încărcăturii pentru transportare. Prezentarea reclamaţiilor transportatorului care efectuează activitatea pe căile navigabile interne, apărute ca urmare a transportării intermodale, şi soluţionarea unor astfel de reclamaţii se efectuează în conformitate cu prevederile cap. XVIII.
Capitolul  XV
RĂSPUNDEREA TRANSPORTATORULUI, REMORCHERULUI,
EXPEDITORULUI SAU A
DESTINATARULUI ÎNCĂRCĂTURII,
A
EXPEDITORULUI ŞI A DESTINATARULUI OBIECTULUI
REMORCAT

    Articolul 111. Răspunderea transportatorului sau
                            remorcherului pentru nedispunerea
                            mijloacelor de transport, a expeditorului
                            încărcăturii sau a expeditorului obiectului
                            remorcat pentru neutilizarea mijloacelor
                            de transport prezentate
    Transportatorul sau remorcherul pentru nedispunerea mijloacelor de transport pentru transportarea încărcăturilor sau pentru remorcarea obiectului remorcat în conformitate cu condiţiile stabilite în cerere sau în acord, expeditorul încărcăturii sau expeditorul obiectului remorcat pentru neprezentarea încărcăturii sau a obiectului remorcat, precum şi pentru neutilizarea mijloacelor de transport prezentate din alte motive poartă răspundere materială în formă de amendă în mărime de:
    a) la transportarea încărcăturii pe navă sau a remorcării obiectului remorcat – 2 unităţi convenţionale pentru fiecare tonă a încărcăturii sau a obiectului remorcat;
    b) la transportarea încărcăturilor în containere – 10 unităţi convenţionale – pentru fiecare container cu greutatea brută de pînă la 5 tone inclusiv; 20 de unităţi convenţionale – pentru fiecare container cu greutatea brută de la 5 pînă la 10 tone inclusiv; 40 de unităţi convenţionale – pentru fiecare container cu greutatea brută mai mare de 10 tone.
    Articolul 112. Răspunderea transportatorului
                           pentru nerespectarea termenelor de
                           livrare a încărcăturii, pentru reţinerea
                           expedierii navei de pasageri sau
                           pentru sosirea acesteia cu întîrziere,
                           iar a remorcherului pentru nerespectarea
                           termenelor de livrare a obiectului
                           remorcat
    (1) Pentru nerespectarea termenelor de livrare a încărcăturii sau a obiectului remorcat, transportatorul sau remorcherul achită, la cererea destinatarului încărcăturii sau al obiectului remorcat, o amendă în mărime de 9% din navlu pentru fiecare zi de întîrziere, dar nu mai mult de 50% din mărimea navlului, dacă aceştia nu demonstrează că nerespectarea termenelor de livrare a încărcăturii sau a obiectului remorcat a avut loc drept consecinţă a circumstanţelor pe care transportatorul sau remorcherul nu le-au putut preveni şi înlăturarea cărora nu a depins de ei.
    (2) Pentru reţinerea expedierii navei de pasageri sau pentru sosirea cu întîrziere, cu excepţia transportărilor pe bac, transportatorul achită pasagerului, la solicitarea acestuia, o amendă în mărime de 3% din costul călătoriei pentru fiecare oră de întîrziere sau reţinere, dar nu mai mult de costul călătoriei, dacă transportatorul nu demonstrează că reţinerea sau întîrzierea a survenit în urma forţei majore, a înlăturării defecţiunilor navei de pasageri, care constituiau pericol pentru viaţa sau sănătatea pasagerilor ori din alte circumstanţe independente de transportator.
    Articolul 113. Răspunderea transportatorului pentru
                            pierderea, insuficienţa sau deteriorarea
                            (stricăciunea) încărcăturii, bagajelor,
                            iar a remorcherului pentru pierderea
                            sau deteriorarea obiectului remorcat
    (1) Transportatorul răspunde pentru pierderea, insuficienţa sau deteriorarea (stricăciunea) încărcăturii, bagajelor, iar remorcherul – pentru pierderea sau deteriorarea obiectului remorcat din momentul de primire a încărcăturii, bagajelor sau a obiectului remorcat pentru transportare sau remorcare (eliberării expeditorului încărcăturilor, a bagajelor sau a obiectului remorcat, a tichetelor ce confirmă recepţia încărcăturii, a bagajelor spre transportare sau a obiectului remorcat spre remorcare) şi pînă la momentul eliberării acestora destinatarului încărcăturii (semnătura lui pe foaia de parcurs ce confirmă recepţia încărcăturii), destinatarului bagajelor (semnătura lui pe chitanţa de bagaj) sau destinatarului obiectului remorcat (semnătura lui pe foaia de parcurs care confirmă recepţia obiectului remorcat), dacă nu demonstrează că pierderea, insuficienţa sau deteriorarea (stricăciunea) încărcăturilor, bagajelor ori pierderea sau deteriorarea obiectului remorcat a avut loc în urma circumstanţelor pe care transportatorul sau remorcherul nu le-a putut preveni şi eliminarea cărora nu a depins de el.
    (2) Încărcătura, bagajele sau obiectul remorcat se consideră a fi pierdute dacă nu sosesc în portul de destinaţie în termen de 30 de zile de la încheierea termenului de livrare, iar costul respectivelor încărcături, bagaje sau obiecte remorcate trebuie să fie restituit în mărimea prevăzută la art. 115. Dacă însă încărcătura, bagajele sau obiectul remorcat au sosit după termenul indicat de 30 de zile, destinatarul încărcăturii, al bagajelor sau al obiectului remorcat poate să le primească la restituirea sumei anterior primite de la transportator pentru pierderea încărcăturii, a bagajelor sau a obiectului remorcat.
    Articolul 114. Exonerarea de răspundere a
                           transportatorului sau a remorcherului,
                           a expeditorului încărcăturii sau al
                           obiectului remorcat
    (1) Transportatorul sau remorcherul se exonerează de răspunderea prevăzută la art. 111, 112 şi 113 dacă obligaţiile lor nu au fost îndeplinite din motivele:
    a) limitării sau interzicerii circulaţiei navelor, prevăzute la art. 73, în perioada acestor limitări sau interziceri;
    b) salvării vieţii oamenilor sau a bunurilor pe apă.
    (2) Transportatorul se exonerează de răspunderea prevăzută la art. 113 pentru pierderea, insuficienţa sau deteriorarea (stricăciunea) încărcăturii sau a bagajelor, iar remorcherul – pentru pierderea sau deteriorarea obiectului remorcat din motivele prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, precum şi în cazurile:
    a) acţiunilor sau indicaţiilor necorespunzătoare ale expeditorului încărcăturii sau al obiectului remorcat, în cazul demonstrării unor astfel de acţiuni sau indicaţii;
    b) viciilor ascunse ale ambalajului, încărcăturii sau ale proprietăţilor sale;
    c) diferenţelor dintre greutatea încărcăturii, în limitele pierderii naturale, normelor de scădere a procentului de umiditate, normelor deviaţiei indicaţiilor dispozitivelor de cîntărire, precum şi diferenţelor dintre greutatea încărcăturilor primite spre transportare, reieşind din greutatea stabilită de către expeditorul încărcăturilor fără participarea transportatorului;
    d) livrării încărcăturii pe nava în stare bună de navigabilitate cu sigiliul intact sau cu însoţirea reprezentantului expeditorului sau a destinatarului încărcăturii fără dispozitive de sigilare, dar avînd astfel de prevederi în conosament.
    (3) Expeditorul încărcăturii sau al obiectului remorcat se exonerează de răspunderea prevăzută la art. 111 dacă încărcătura ori obiectul remorcat nu a fost prezentat spre livrare sau remorcare în urma circumstanţelor prevăzute la alin. (1) lit. a) din prezentul articol.
    Articolul 115. Mărimea răspunderii transportatorului
                           pentru pierderea, insuficienţa sau
                           deteriorarea (stricăciunea) încărcăturii,
                           a bagajului, iar a remorcherului – pentru
                           pierderea sau deteriorarea obiectului
                           remorcat
    (1) Daunele cauzate la transportarea încărcăturii sau a bagajelor se repară de către transportator în caz de:
    a) pierdere sau insuficienţă a încărcăturii sau a bagajelor – în mărimea costului încărcăturilor sau al bagajelor pierdute sau lipsă;
    b) deteriorare (stricăciune) a încărcăturii sau a bagajelor – în volumul cu care s-a redus costul încărcăturilor sau al bagajelor, iar în imposibilitatea de restabilire a încărcăturii sau a bagajelor defecte – în mărimea costului încărcăturii sau al bagajelor;
    c) pierdere a încărcăturii sau a bagajului remise spre transportare, cu comunicarea preţului încărcăturii sau al bagajului.
    (2) Costul încărcăturii sau al bagajului se stabileşte reieşind din costul indicat în factura vînzătorului sau din cel prevăzut în contract, iar în lipsa acestora – reieşind din costul care în circumstanţe asemănătoare se aplică mărfurilor similare.
    (3) Pe lîngă despăgubirea daunelor cauzate prin pierderea, insuficienţa, deteriorarea (stricăciunea) încărcăturii sau a bagajelor, se percepe navlu pentru transportarea încărcăturilor sau a bagajelor, dacă această formă de achitare nu a fost prevăzută pentru achitarea încărcăturii sau a bagajelor.
    (4) La deteriorarea pontonului din vina remorcherului, acesta achită:
    a) expeditorului (destinatarului) pontonului – costul tachelajului scos din funcţiune;
    b) organizaţiei care efectuează transportul materialului lemnos format în plute – costul colectării materialului lemnos, stabilit prin contract sau prin hotărîre a instituţiei de arbitraj, nedepăşind însă volumul total al costului materialului lemnos în momentul de producere a incidentului cu pontonul, reieşind din costul care, în mod obişnuit, se percepe pentru mărfuri similare, în locul de colectare a materialului lemnos.   
    (5) La deteriorarea obiectului remorcat, cu excepţia pontonului, de la remorcher se percepe costul reparaţiei obiectului remorcat, care este stabilit de către expeditorul sau de către destinatarul obiectului remorcat, iar în cazul divergenţelor cu privire la costul reparaţiei preţul se stabileşte în urma concluziei unei comisii de expertiză independente. La pierderea obiectului remorcat, de la remorcher se percep despăgubiri în mărimea costului obiectului remorcat pierdut şi costul pentru remorcarea lui, dacă această sumă nu  intră în costul obiectului remorcat pierdut.
    Articolul 116. Răspunderea expeditorului, a destinatarului
                           încărcăturii, a expeditorului şi a destinatarului
                           obiectului remorcat
    (1) Pentru indicarea incorectă în conosament a denumirii încărcăturii, a indicilor speciali şi a măsurilor de precauţie pentru încărcăturile respective, pentru prezentarea încărcăturilor interzise spre transportare sau pentru indicarea incorectă a proprietăţilor încărcăturii, de la expeditorul încărcăturii se percepe o amendă în mărimea încincită a navlului pentru transportarea unei asemenea încărcături pe toată distanţa de transportare, indiferent de repararea daunelor transportatorului cauzate în circumstanţele respective.
    (2) Pentru staţionarea neproductivă supranormă a navelor sau pentru reţinerea întoarcerii containerelor, de la expeditorul şi destinatarul încărcăturii, de la expeditorul şi destinatarul obiectului remorcat din vina cărora a avut loc staţionarea sau reţinerea se percepe amendă în următoarea mărime:
    a) 10 unităţi convenţionale – pentru 100 tone a capacităţii de încărcare pe oră a navei de transport autopropulsată;
    b) 1,4 unităţi convenţionale – pentru 100 tone a capacităţii de încărcare pe oră a navei de transport neautopropulsată;
    c) 20 de unităţi convenţionale – pentru 100 kW a navei remorcher pentru o oră.
    Capacitatea de încărcare a navei de mai puţin de 50 tone şi puterea motorului mai puţin de 50 kW nu se ia în considerare, iar capacitatea de încărcare egală cu  50 tone şi mai mult şi puterea motorului egală cu 50 kW şi mai mult se consideră a fi egale cu 100.
    (3) Pentru achitarea restantă a transportării încărcăturii sau remorcării obiectului remorcat se percepe o amendă în favoarea transportatorului sau a remorcherului, în conformitate cu legislaţia civilă şi cu cea din domeniul transportului naval. În caz de apariţie a restanţelor de plată pentru transportarea încărcăturilor livrate în portul de destinaţie, eliberarea acestora poate fi reţinută, dacă aceasta nu conduce la deteriorarea încărcăturii, pînă la achitarea tuturor plăţilor, inclusiv a amenzilor pentru reţinerea plăţilor respective sau pînă la prezentarea garanţiilor în conformitate cu legislaţia civilă şi cu cea din domeniul transportului naval.
    (4) Pentru necurăţarea navelor sau a containerelor după descărcarea mărfurilor, proprietarul încărcăturilor este obligat să achite transportatorului costul dublu pentru lucrările de curăţare. Transportatorul are dreptul să refuze plecarea navei sau a containerelor necurăţate pînă la momentul curăţării lor de către proprietarul încărcăturilor.
    (5) Pentru defecţiunea navei, a containerelor sau a mijloacelor de împachetare de la partea vinovată se percepe suma necesară pentru reparaţie.
    (6) Expeditorul încărcăturii sau al obiectului remorcat poartă răspundere faţă de transportator sau faţă de remorcher pentru daunele cauzate în urma transmiterii întîrziate a actelor prevăzute la art. 65 alin. (5), precum şi a transmiterii unor acte eronate sau în volum insuficient.
    Articolul 117. Răspunderea pentru daunele cauzate
                           de poluarea navei cu hidrocarburi sau
                           cu alte substanţe
    (1) Armatorul poartă răspundere pentru daunele cauzate resurselor de apă şi resurselor biologice acvatice de la bordul navei de poluarea cu hidrocarburi sau cu alte substanţe.
    (2) Repararea daunelor cauzate mediului în urma poluării navei cu hidrocarburi sau cu alte substanţe se realizează de către armator în baza calculelor prejudiciului cauzat.
    (3) Armatorul nu poartă răspundere pentru daunele cauzate mediului în urma poluării de la bordul navei cu hidrocarburi sau cu alte substanţe, dacă acestea au survenit în circumstanţe de forţă majoră.
    (4) În cazul în care armatorul demonstrează că daunele cauzate mediului în urma poluării de la bordul navei cu hidrocarburi sau cu alte substanţe, în totalitate sau parţial, s-au produs din vina persoanei păgubite, despăgubirea daunelor se achită de către persoana păgubită în măsura în care va fi demonstrată vinovăţia acesteia.
    (5) În cazul în care daunele cauzate de poluarea de la bordul navei cu hidrocarburi sau cu alte substanţe sînt provocate de scurgerea sau evacuarea lor mai mult decît de pe o navă, proprietarii navelor respective poartă răspundere pentru daunele cauzate proporţional vinovăţiei lor. Gradul de vinovăţie a armatorilor va fi stabilit de instanţa de judecată, cu participarea experţilor organului de specialitate şi ai organului de specialitate în domeniul mediului. În cazul în care dauna nu poate fi împărţită în mod rezonabil între armatorii culpabili, ei poartă răspundere în mod solidar.
    Articolul 118. Nulitatea contractului
    Contractele dintre transportator şi expeditor, destinatarul încărcăturilor sau dinte remorcher şi expeditorul, destinatarul obiectelor remorcate, care au drept scop limitarea sau scutirea de răspundere prevăzută în prezenta lege, sînt considerate nule.
Capitolul  XVI
SALVAREA NAVELOR ŞI A ALTOR BUNURI
    Articolul 119. Domeniul de aplicare a prevederilor
                            prezentului capitol
    (1) Prevederile prezentului capitol se aplică operaţiunilor de salvare de orice caracter, dacă contractul de salvare nu prevede altceva. Părţile nu au dreptul ca, prin contractul de salvare, să limiteze aplicarea art. 121, precum şi să deroge de la prevederile art. 122 cu privire la prevenirea sau minimizarea daunelor cauzate mediului.
    (2) În scopul prezentului capitol:
    a) operaţiunea de salvare reprezintă orice acţiune sau activitate întreprinsă în scop de acordare de ajutor oricărei nave şi/sau altor bunuri aflate în pericol pe căile navigabile interne;
    b) bunuri sînt considerate bunurile nefixate de ţărm;
    c) daunele cauzate mediului reprezintă un pericol real, provocat vieţii sau sănătăţii persoanelor, sau resurselor biologice acvatice în limitele căilor navigabile interne ori în preajma acestora prin poluare, incendii, explozii sau prin alte accidente de proporţii.
    (3) Prevederile prezentului capitol, cu excepţia celor de la art. 127 alin. (1), se extind şi asupra:
    a) navelor militare, navelor militare auxiliare, precum şi a altor nave aflate în proprietatea Republicii Moldova, a unităţilor administrativ-teritoriale şi sînt exploatate sau utilizate de către acestea în momentul de efectuare a operaţiunilor de salvare numai în scop necomercial de stat;
    b) încărcăturilor necomerciale aflate în proprietatea statului.
    (4) Prevederile prezentului capitol nu se aplică bunurilor fondului cultural, avînd importanţă istorică sau arheologică, în cazul în care acestea se află în limitele căilor navigabile interne.
    Articolul 120. Contractele de salvare
    Comandantul navei are dreptul să încheie contracte de salvare în numele armatorului în scop de efectuare a operaţiunilor de salvare. Comandantul navei sau armatorul are dreptul să încheie astfel de contracte în numele proprietarului bunurilor care se află la bordul navei.
    Articolul 121. Nulitatea sau modificarea contractului
    Contractul sau prevederile acestuia pot fi recunoscute nule sau modificate dacă:
    a) contractul a fost încheiat cu abateri de la normele stabilite;
    b) remunerarea prevăzută în contract este exagerată sau micşorată în raport cu serviciile efectiv prestate.
    Articolul 122. Obligaţiile salvatorului, proprietarului
                            navei şi ale comandantului navei
    (1) În raport cu proprietarul navei aflate în pericol sau cu proprietarul altor bunuri aflate în pericol, salvatorul este obligat:
    a) să efectueze cu maximă diligenţă operaţiunile de salvare;
    b) în cadrul exercitării operaţiunilor de salvare, să întreprindă măsuri pentru prevenirea sau minimizarea impactului asupra mediului;
    c) să solicite ajutor de la alţi salvatori, în situaţia în care circumstanţele o cer;
    d) să accepte participarea altor salvatori, în situaţia în care aceasta este cerută de către comandantul navei care este în pericol, de către proprietarul acesteia sau de către proprietarul bunurilor aflate în pericol, dacă aceasta nu va afecta mărimea remunerării salvatorului şi se va considera că cerinţa comandantului este rezonabilă.
    (2) În raport cu salvatorii, comandantul navei care se află în pericol, proprietarul şi armatorul acestei nave sau proprietarul altor bunuri aflate în pericol sînt obligaţi:
    a) să colaboreze pe deplin cu aceştia la desfăşurarea operaţiunilor de salvare;
    b) în cadrul exercitării operaţiunilor de salvare, să întreprindă măsuri pentru prevenirea sau minimizarea impactului asupra mediului;
    c) să primească nava sau alte bunuri, după plasarea navei într-un loc sigur, în cazul în care acest fapt este cerut de către salvator.
    Articolul 123. Condiţiile de remunerare
    (1) Operaţiunile de salvare reuşite creează temei pentru remunerare.
    (2) Nu se cuvin remunerări, în conformitate cu prevederile prezentului capitol, pentru operaţiunile nereuşite, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 125.
    Articolul 124. Criteriile de stabilire a remunerării
    (1) Remunerarea se stabileşte în scop de compensare a cheltuielilor pentru operaţiunile de salvare, ţinîndu-se cont de criteriile ce urmează, indiferent de consecutivitatea acestora:
    a) valoarea salvată a navei şi a altor bunuri;
    b) profesionalismul şi  efortul depus în acţiunile de prevenire sau minimizare a prejudiciilor aduse mediului;
    c) gradul reuşitei realizate de către salvatori;
    d) caracterul şi gradul pericolului;
    e) profesionalismul şi efortul salvatorului depuse la salvarea navei, a altor bunuri şi a persoanelor;
    f) timpul utilizat, cheltuielile şi daunele suportate de salvator;
    g) riscul răspunderii, precum şi alte riscuri la care au fost supuşi salvatorii şi echipamentele acestora;
    h) operativitatea efectuării operaţiunilor de salvare;
    i) existenţa şi utilizarea navelor şi a altor echipamente destinate operaţiunilor de salvare;
    j) starea de pregătire a utilajului salvatorilor, eficienţa şi costurile acestor utilaje.
    (2) Remunerarea stabilită în conformitate cu prevederile alin. (1) se achită de către persoanele interesate de navă şi de alte bunuri, proporţional valorii salvate a navei şi a altor bunuri.
    (3) Remunerarea, cu excepţia tuturor sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor de judecată şi a celor arbitrale, care sînt pasibile de achitare în legătură cu remunerarea, nu trebuie să depăşească valoarea salvată a navei şi a altor bunuri.
    (4) Instanţa de judecată, instituţia arbitrală nu sînt obligate să stabilească remunerarea în mărimea valorii maxime salvate a navei şi a altor bunuri, pînă la determinarea compensaţiei speciale care trebuie să fie achitată în conformitate cu prevederile art. 125.
    Articolul 125. Compensaţia specială
    (1) Dacă salvatorul a efectuat operaţiuni de salvare a unei nave,  în situaţia în care această navă sau încărcătura aflată pe ea creează pericole de poluare a mediului, şi nu a reuşit să obţină remunerarea în modul stabilit la art. 124, cel puţin egală cu cuantumul compensaţiei speciale determinate în conformitate cu prezentul articol, salvatorul are dreptul să primească de la proprietarul navei o compensaţie specială egală cu cheltuielile suportate, calculate în conformitate cu prevederile alin. (3).
    (2) În cazul în care, în pofida circumstanţelor prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, salvatorul a prevenit sau a minimizat poluarea mediului ca urmare a operaţiunilor de salvare, compensaţia specială este achitată salvatorului de către proprietarul navei în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol, aceasta putînd fi majorată cu maximum 30% din valoarea cheltuielilor suportate de către salvator. Instanţa de judecată sau instituţia arbitrală, ţinînd cont de criteriile corespunzătoare, prevăzute la art. 124 alin. (1), dacă consideră legal şi echitabil, poate mări cuantumul compensaţiei speciale, însă acestea nu pot depăşi 100% din cheltuielile suportate de către salvator.
    (3) În sensul alin.(1) şi (2) din prezentul articol, drept cheltuieli ale salvatorului sînt considerate cheltuielile suportate rezonabil de către salvator pentru efectuarea operaţiunilor de salvare şi cheltuielile pentru personalul antrenat şi pentru utilajul utilizat, ţinîndu-se cont de criteriile indicate la art. 124 lit. h)–j).
    (4) Compensaţia specială unică se achită în cazul şi în mărimea în care această compensaţie depăşeşte oricare remunerare ce poate fi primită de către salvator în conformitate cu prevederile art. 124.
    (5) În cazul în care salvatorul a dat dovadă de neglijenţă, ca urmare a căreia nu a putut evita sau minimiza daunele cauzate mediului, acesta poate fi privat, total sau parţial, de plata compensaţiei speciale care poate fi ridicată de către salvator.
    (6) Prevederile prezentului articol nu limitează dreptul de regres al armatorului către persoanele terţe.
    Articolul 126. Repartizarea remunerării între salvatori
    Repartizarea remunerării între salvatori se efectuează în conformitate cu art. 124.
    Articolul 127. Repartizarea remunerării între armator
                           şi membrii de echipaj
    (1) Repartizarea remunerării între armator şi membrii de echipaj, ca urmare a efectuării operaţiunilor de salvare, se efectuează după calcularea cheltuielilor suportate de armator şi de echipajul navei în legătură cu efectuarea operaţiunii de salvare şi se achită după cum urmează:
    a) trei cincimi din remunerarea netă se achită armatorului, iar două cincimi – echipajului navei;
    b) cota cuvenită membrilor de echipaj se repartizează între aceştia, în funcţie de efortul depus în cadrul operaţiunilor de salvare şi de mărimea salariului fiecăruia.
    Excepţiile de la regulile de repartizare a remunerării stabilite prin prezentul articol se admit doar în cazul unor circumstanţe speciale.
    (2) Normele stabilite la alin. (1) nu se aplică la repartizarea remunerării obţinute pentru efectuarea operaţiunilor de salvare de către navele care efectuează astfel de operaţiuni în cadrul activităţii profesionale a acestora.
    Articolul 128. Salvarea persoanelor
    (1) Nu se cuvine remunerare pentru salvarea persoanelor.
    (2) Membrii de echipaj care au participat la salvarea persoanelor în procesul operaţiunii de salvare au dreptul să fie remuneraţi din cuantumul de remunerare a operaţiunii de salvare a navei sau a altor bunuri, de prevenire sau minimizare a prejudiciilor cauzate mediului.
    Articolul 129. Serviciile prestate în timpul executării
                           contractului
    În conformitate cu prevederile prezentului capitol, nu poate fi stabilită o altă remunerare în cazurile în care serviciile prestate nu depăşesc limitele maxime ale obligaţiilor ce reies din contractul încheiat pînă la producerea pericolului.
    Articolul 130. Consecinţele acţiunilor necorespunză-
                            toare ale salvatorului
    Salvatorul poate fi privat total sau parţial de remunerare sau de compensaţia specială în măsura în care operaţiunea de salvare a devenit obligatorie sau mai dificilă din vina salvatorului care a comis erori sau a întreprins acţiuni necorespunzătoare.
    Articolul 131. Interzicerea operaţiunilor de salvare
    Serviciile prestate contrar voinţei raţionale şi direct exprimate de către armatorul navei aflate în pericol, de către comandantul acesteia sau de către proprietarul altor bunuri aflate în pericol la bordul navei sau în afara ei nu conferă dreptul de acordare a remunerării.
    Articolul 132. Apartenenţa navelor unuia şi aceluiaşi
                           proprietar
    Reglementările stabilite la art. 124–131 se aplică şi în cazul în care nava salvată şi nava care efectuează operaţiunile de salvare aparţin unuia şi aceluiaşi proprietar.
    Articolul 133. Obligaţiile de asigurare a îndeplinirii
                            cerinţelor salvatorului
    (1) La cererea salvatorului, persoana obligată la plata remunerării sau a compensaţiei speciale, stabilite în conformitate cu prevederile prezentului capitol, asigură îndeplinirea corespunzătoare a cerinţelor salvatorului.
    (2) Indiferent de normele prevăzute la alin. (1), armatorul navei salvate depune eforturile posibile ca proprietarul încărcăturilor să îşi onoreze obligaţiile pînă la punerea la dispoziţie a încărcăturilor.
    (3) Nava salvată şi alte bunuri salvate nu pot fi transportate din portul sau din locul unde acestea au fost dislocate imediat după finalizarea operaţiunilor de salvare fără acordul salvatorului, pînă la momentul de îndeplinire a cerinţelor salvatorului privind nava salvată şi alte bunuri salvate.
    Articolul 134. Plata intermediară
    (1) La cererea salvatorului, instanţa de judecată sau instituţia de arbitraj stabileşte condiţiile de achitare a avansului, precum şi suma avansului care urmează a fi achitată salvatorului,  reieşind din circumstanţele cazului respectiv.
     (2) În cazul plăţii intermediare, asigurarea cerinţelor salvatorului, prezentate în conformitate cu art. 133, se micşorează corespunzător.
    Articolul 135. Operaţiunile de salvare efectuate sub
                            controlul organelor de stat
    (1) În cazurile în care operaţiunile de salvare sînt efectuate de organele de stat sau sub controlul acestora, salvatorii care efectuează aceste operaţiuni pot beneficia de drepturile prevăzute în prezentul capitol.
    (2) Organele de stat cu atribuţii de efectuare a operaţiunilor de salvare vor beneficia de drepturile prevăzute de prezentul capitol, chiar dacă efectuarea operaţiunilor de salvare nu intră în competenţa acestora.
Capitolul  XVII
AVARIA COMUNĂ
    Articolul 136. Noţiunea de avarie comună
    (1) Prin avarie comună se înţeleg daunele cauzate în consecinţă a sacrificiului sau a cheltuielilor extraordinare făcute intenţionat şi raţional, avînd drept scop salvarea navei de la pericol general, a caricului şi navlului.
    (2) Avaria comună se repartizează între navă, caric şi navlu în conformitate cu valoarea de contribuţie a acestora în timpul şi în locul de finalizare a acţiunii generale stabilite în conformitate cu art. 150.
    Articolul 137. Aplicarea prevederilor stabilite de
                           prezentul capitol
    (1) Prevederile stabilite de prezentul capitol, cu excepţia celor de la art. 136 alin. (1) şi art. 151–155, se aplică dacă prin acordul părţilor nu este stabilit altceva.
    (2) În cazul în care acestea sînt stabilite în acordul dintre părţi, precum şi în cazul lipsei în legislaţie a prevederii care trebuie aplicată la determinarea tipului de avarie, la stabilirea valorii daunelor de avarie şi la distribuirea acestora se aplică alte prevederi privind avaria comună şi uzanţele internaţionale în domeniul navigaţiei comerciale.
    (3) Dreptul la compensarea daunelor în procesul de distribuire a avariei comune se păstrează şi în cazul în care acţiunea ce a provocat avaria comună s-a produs din vina uneia dintre părţile antrenate în acţiunea de transportare. O astfel de distribuire nu privează pe participanţii la avaria comună de dreptul de percepere de la persoana corespunzătoare a daunelor cauzate.
    Articolul 138. Cheltuielile de înlocuire
    Orice cheltuieli suplimentare, efectuate în locul altor cheltuieli care ar fi fost atribuite la avaria comună (cheltuieli de înlocuire), se consideră ca avarie comună doar în limita cheltuielilor care au fost evitate prin acest mod. Cheltuielile determinate astfel se micşorează cu suma cheltuielilor care ar fi apărut la desfăşurarea normală a cursei.
    Articolul 139. Excluderea pagubelor tangenţiale
    În avaria comună se includ doar pagubele care reprezintă consecinţa directă a avariei comune. Pagubele provocate de reţinerea navei în timpul cursei, staţionării neproductive, schimbării preţurilor şi alte pagube tangenţiale nu se consideră avarie comună.
    Articolul 140. Obligaţia de probare
    Partea reclamantă a distribuirii avariei comune este obligată să demonstreze faptul că cheltuielile anunţate într-adevăr trebuie să fie recunoscute ca avarie comună.
    Articolul 141. Despăgubirea cheltuielilor pentru salvare
    (1) Cheltuielile pentru salvare, suportate de participanţii acţiunii comune, dacă salvarea s-a efectuat în scopul menţionat la art. 136 alin. (1), se consideră avarie comună, indiferent de faptul că salvarea a fost efectuată în baza contractului sau în alt mod.
    (2) Cheltuielile menţionate la alin. (1) din prezentul articol includ şi remunerarea pentru acţiunile de salvare, la determinarea căreia se iau în considerare profesionalismul şi efortul salvatorilor la prevenirea sau limitarea daunelor cauzate mediului, care sînt indicate la art. 124 alin. (1) lit. b). Compensaţia specială, achitată de armator salvatorului în mărimea prevăzută la art. 125 alin. (4), nu se consideră avarie comună.
    Articolul 142. Descărcarea parţială a încărcăturii
                           de la bordul unei nave şi încărcarea
                           acesteia pe altă navă
    În cazul în care nava este obligată să efectueze descărcarea parţială a încărcăturii cu păstrarea ulterioară a acesteia la ţărm sau la bordul altei nave, la avaria comună se atribuie:
    a) cheltuielile suportate pentru descărcarea parţială a încărcăturii de la bordul navei, pentru păstrarea acesteia şi pentru încărcarea la bordul navei;
    b) calculele pentru navlosirea navei la bordul căreia se va efectua încărcarea parţială a încărcăturii;
    c) daunele şi cheltuielile pentru repararea deteriorărilor suportate de navă, la bordul căreia se efectua încărcarea mărfurilor, precum şi pagubele legate de scoaterea unei astfel de nave din exploatare;
    d) cheltuielile condiţionate de deteriorările apărute la bordul navei avariate în timpul descărcării parţiale de la bordul navei a mărfurilor şi încărcării acestora la bordul altei nave;
    e) daunele şi cheltuielile cauzate de pierderea şi deteriorarea (stricăciunea) încărcăturii la descărcarea parţială a acesteia, la păstrarea şi încărcarea acesteia;
    f) primele achitate asigurătorilor pentru asigurarea adăugătoare.
    Articolul 143. Locul de adăpost
    (1) Se consideră avarie comună cheltuielile pentru intrarea navei în port sau în alt loc de adăpost ca urmare a apei mari, debaclului, scăderii spontane şi vertiginoase a nivelului apei în raza căilor navigabile interne sau a altor situaţii excepţionale, legate de necesitatea intrării navei în port sau în alt loc de adăpost, staţionării acesteia în port sau în alt loc de adăpost şi ieşirii navei din port sau din alt loc de adăpost.
    (2) În cazul în care ridicarea nivelului apei sau debaclul s-a produs după intrarea navei încărcate în portul de descărcare şi nava trebuie să iasă din port după terminarea acestora cu scop de intrare în alt port sigur, acel port se va considera adăpost.
    (3) În cazul în care nava, din cauza apei mari sau a debaclului, nu poate continua cursa şi este obligată să se oprească în port după descărcarea unei părţi din încărcătură, care trebuia descărcată în respectivul port, acesta se consideră locul de adăpost pentru astfel de navă doar în raport cu încărcăturile destinate descărcării în alte porturi.
    Articolul 144. Caravana de nave
    (1) În scopul prezentului capitol, prin noţiunea „caravană a navelor” se înţelege un grup de nave cuplate între ele în aşa fel încît niciuna dintre acestea să nu poată efectua deplasarea de sine stătător.
    (2) În cazul în care se efectuează operaţiuni de salvare pe una sau pe cîteva nave din caravană şi a încărcăturii acestora care se află în pericol comun, se aplică prevederile prezentului capitol. Nava din caravană nu se consideră în pericol comun cu celelalte nave în cazul în care nava, ca urmare a decuplării de la altă navă sau de la alte nave, poate fi în siguranţă.
    (3) La stabilirea costului de contribuţie în privinţa caravanei navelor, ca navă şi încărcătură se înţelege costul total al tuturor navelor cuplate în caravană şi al încărcăturilor care se află în pericol comun.
    Articolul 145. Avaria comună provocată de
                           deteriorarea maşinilor, de eşuarea
                           intenţionată, de ranfluarea navei
                           scufundate sau de incendiul la bordul
                           navei
    (1) Se consideră avarie comună cheltuielile destinate înlăturării deteriorărilor cauzate de forţarea maşinilor, precum şi a deteriorărilor propulsorului, instalaţiei de manevrare, de remorcare şi a altor instalaţii, provocate de eforturile de aducere a navei pe linia de plutire.
    (2) Se consideră avarie comună daunele cauzate navei şi/sau încărcăturii prin eşuarea sau înecarea intenţionată a acesteia.
    (3) În cazul în care nava încărcată a fost înecată ca urmare a avariei, cheltuielile pentru ranfluarea navei încărcate şi daunele corespunzătoare se atribuie la avaria comună.
    (4) Daunele cauzate navei şi/sau încărcăturii ca urmare a deteriorării navei şi/sau încărcăturii prin pătrunderea apei sau în alt mod, inclusiv aruncarea navei pe mal sau inundarea navei incendiate, se consideră avarie comună. Nu se repară daunele cauzate navei şi/sau încărcăturii ca urmare a acţiunii fumului sau încălzirii, indiferent de modul prin care acestea au fost provocate.
    Articolul 146. Daunele cauzate de deteriorarea navei,
                           maşinilor, dotărilor acesteia sau de
                           naufragierea navei
    (1) Daunele ce compun avaria comună provocată de deteriorarea navei, maşinilor şi echipamentelor acesteia se determină reieşind din costul reparaţiei, corectării sau înlocuirii componentelor deteriorate sau pierdute. În cazul în care reparaţia navei nu s-a efectuat, daunele cauzate de deteriorarea navei se stabilesc în cuantumul în care preţul de cost al navei s-a micşorat ca urmare a deteriorării şi care, conform devizului, nu depăşeşte costul reparaţiei.
    (2) În caz de distrugere totală a navei sau în cazul în care înlăturarea deteriorărilor depăşeşte preţul de cost al navei nedeteriorate, daunele considerate ca avarie comună constau din diferenţa dintre preţul de cost valorificat al navei în stare nedeteriorată, după scăderea din aceasta a preţului de cost valorificat de înlăturare a deteriorărilor care nu se atribuie avariei comune, şi preţul de cost al navei deteriorate, care poate fi determinat din venitul net de la comercializarea resturilor navei.
    (3) În cazul în care, la efectuarea lucrărilor de reparaţie, materialele sau părţile vechi ale navei se înlocuiesc cu altele noi, costul reparaţiei, atribuită la avaria comună, se micşorează (reduceri „pentru cea nouă în locul celei vechi”) cu:
    a) a cincea parte din costul corpului navei, maşinilor acesteia, dotărilor, care la momentul avarierii navei se aflau în exploatare de la 2 pînă la 5 ani;
    b) a patra parte din costul corpului navei, maşinilor acesteia, dotărilor, care la momentul avarierii navei se aflau în exploatare de la 6 pînă la 10 ani;
    c) a treia parte din costul corpului navei, maşinilor acesteia, dotărilor, care la momentul avarierii navei se aflau în exploatare de 11 ani şi mai mult.
    În ceea ce priveşte navele care se află în exploatare pînă la 2 ani, reducerile „pentru cea nouă în locul celei vechi” nu se fac din costul reparaţiei şi nici din costul ancorelor şi lanţurilor de ancore, parîmelor de remorcare şi de acostare (legare). Reducerile „pentru cea nouă în locul celei vechi” trebuie să se efectueze doar din costul materialelor sau al părţilor navei pregătite pentru instalarea la bordul navei.
    (4) Daunele cauzate de deteriorarea navei nu pot să depăşească suma cheltuielilor restituite în cazul pierderii navei.
    Articolul 147. Daunele cauzate de pierderea sau
                           deteriorarea încărcăturii
    (1) Daunele atribuite la avaria comună cauzate de pierderea sau deteriorarea încărcăturii se determină în conformitate cu costul încărcăturii la momentul descărcării acesteia în baza facturii comerciale, înaintate destinatarului, iar în cazul lipsei facturii – în baza costului încărcăturii la momentul descărcării. Costul încărcăturii la momentul descărcării acesteia include în sine cheltuielile pentru asigurare şi navlu, în cazul cînd navlul nu este pe riscul proprietarului încărcăturii.
    (2) În caz de comercializare a încărcăturii deteriorate, daunele atribuite la avaria comună sînt constituite din diferenţa dintre costul încărcăturii în stare nedeteriorată, care se stabileşte în conformitate cu alin. (1) şi venitul net de la comercializarea încărcăturii.
    Articolul 148. Daunele cauzate de pierderea navlului
    Navlul neachitat pentru încărcătura pierdută ori sacrificată se restituie în mărimea navlului pierdut.
    Articolul 149. Procentele pentru daunele compensate
                            în modul de distribuire a avariei comune
    La suma cheltuielilor recompensate în modul distribuirii avariei comune (daunele), se percep 7 la sută din rata anuală pe parcursul a 3 luni după data de întocmire a dispaşei. În cazul dat, în mod corespunzător, se iau în considerare plăţile efectuate din contul părţilor antrenate în compensarea avariei comune sau din mijloacele depozitate pentru restituirea mijloacelor băneşti.
    Articolul 150. Costul de contribuţie al patrimoniului
    (1) Costul total al patrimoniului (navei, încărcăturii şi navlului), proporţional cu care se stabilesc contribuţiile pentru acoperirea daunelor, returnabile în modul de distribuire a avariei comune (costul de contribuţie), se determină în corespundere cu regulile stabilite în prezentul articol, în baza costului efectiv net al patrimoniului dat la finalizarea cursei navei.
    (2) Costul de contribuţie al navei se determină reieşind din costul navei deteriorate.
    (3) Costul de contribuţie al încărcăturii se determină la momentul descărcării încărcăturii, reieşind din costul stabilit din factura comercială, prezentată destinatarului, iar în cazul lipsei facturii – în baza costului încărcăturii la momentul încărcării pentru expediere. Costul încărcăturii include în sine cheltuielile pentru asigurare şi navlu doar în cazul dacă acesta nu este pe riscul proprietarului încărcăturii. Din costul încărcăturii se scad sumele tuturor daunelor cauzate de pierdere sau de deteriorare a încărcăturii pînă la descărcarea acesteia sau în timpul descărcării.
    (4) Costul de contribuţie a navlului, care este pe riscul transportatorului, este egal cu navlul pierdut.
    (5) La costul de contribuţie al patrimoniului (navei, încărcăturii şi navlului) se adaugă suma care urmează să fie rambursată în modul distribuirii avariei comune doar în cazul cînd suma dată nu este inclusă în ea.
    (6) Orice mijloace de consolidare a locurilor de încărcare se includ în contribuţiile avariei comune în egală măsură cu încărcătura.
    Articolul 151. Dispaşa şi dispaşorii
    La cererea persoanelor interesate, avaria comună se constată şi calculele de reglementare a acesteia se efectuează în dispaşă de către experţi speciali (dispaşori), avînd cunoştinţe şi experienţă în domeniul dreptului maritim şi al transportului naval intern.
    Articolul 152. Materialele în baza cărora se întocmeşte
                           dispaşa
    (1) Persoana ale cărei interese sînt atinse prin întocmirea dispaşei înaintează dispaşorului o cerere în formă scrisă privind pierderile şi cheltuielile a căror rambursare le solicită în termen de 12 luni de la încheierea acţiunii comune. În cazul în care o astfel de cerere nu a fost înaintată sau, în termen de 12 luni după depunerea acesteia, persoana nu prezintă probe în scop de justificare a cerinţei înaintate sau date privind valoarea patrimoniului, dispaşorul are dreptul să întocmească dispaşa în baza informaţiei de care el dispune. În acest caz, dispaşa poate fi contestată doar dacă aceasta este evident incorectă.
    (2) La apariţia întrebărilor în timpul de întocmire a dispaşei, la soluţionarea cărora sînt necesare cunoştinţe speciale (în domeniul navigaţiei, construcţiei navale, reparaţiei navelor, estimării valorii navei şi încărcăturii şi în alte domenii), dispaşorul are dreptul să împuternicească perfectarea concluziilor corespunzătoare expertului care este numit de acesta. Astfel de concluzii se evaluează de către dispaşor concomitent cu alte probe.
    (3) Materialele în baza cărora se întocmeşte dispaşa trebuie să poarte un caracter deschis, iar dispaşorul, la solicitarea persoanelor interesate, este obligat să elibereze, pe contul acestora, copii autentificate de pe aceste materiale.
    Articolul 153. Taxa pentru întocmirea dispaşei
    Pentru întocmirea dispaşei se percepe o taxă, care este inclusă în dispaşă şi se distribuie între toate persoanele interesate proporţional cotelor de participare a acestora la avaria comună.
    Articolul 154. Corectarea şi contestarea dispaşei
    (1) Erorile în calcule, depistate după înregistrarea dispaşei în registrul dispaşelor, pot fi corectate de dispaşor, din iniţiativă proprie sau la cererea persoanelor interesate între care a fost distribuită avaria comună, prin întocmirea amendamentului la dispaşă (addendum), care este partea componentă a acesteia.
    (2) Persoanele între care se distribuie avaria comună pot contesta dispaşa în instanţa de judecată în termen de 6 luni de la data de primire a acesteia sau a addendumului, cu informarea obligatorie a despaşorului prin expedierea copiei de pe cererea de contestare.
    (3) Dispaşorul are dreptul să fie implicat în soluţionarea litigiului privind dispaşa în instanţa de judecată şi să dea lămuriri privind subiectul litigiului.
    (4) Instanţa de judecată care soluţionează litigiul privind dispaşa poate să lase dispaşa în vigoare, să dispună introducerea de modificări în aceasta sau să o declare nulă şi să oblige pe dispaşor să întocmească altă dispaşă, în conformitate cu hotărîrea instanţei de judecată.
    Articolul 155. Îndeplinirea dispaşei
    În cazul în care dispaşa nu a fost contestată în termenul prevăzut la art. 154 alin. (2) sau a fost contestată, dar lăsată în vigoare de instanţa de judecată, încasarea în baza acesteia poate fi efectuată în conformitate cu legislaţia civilă.
Capitolul  XVIII
ACTE, REVENDICĂRI ŞI RECLAMAŢII
    Articolul 156. Actele comerciale
    (1)  Circumstanţele ce constituie temei pentru apariţia răspunderii materiale a transportatorilor, remorcherilor, expeditorilor de încărcături, destinatarilor încărcăturilor, expeditorilor de obiecte remorcate, destinatarilor obiectelor remorcate, precum şi a pasagerilor în procesul unor astfel de transportări pot fi demonstrate prin acte comerciale sau prin acte de o formă generală, perfectate de către transportator sau remorcher în temeiul cererii expeditorului de încărcături, destinatarului încărcăturilor, expeditorului de obiecte remorcate, destinatarului obiectelor remorcate şi a recepţionerului de bagaje. Forma actului comercial şi a actelor de formă generală, precum şi modul de perfectare a acestora se stabilesc prin regulile de transport al încărcăturilor şi prin regulile de transport al pasagerilor şi bagajelor.
    (2) Actele comerciale se perfectează la eliberarea încărcăturilor, bagajului sau a obiectului remorcat pentru certificarea:
    a) necorespunderii datelor denumirii încărcăturii, bagajului sau a obiectului remorcat, a greutăţii încărcăturii sau a bagajului, a numărului locurilor de încărcare sau a locurilor pentru bagaje indicate în documentele de transport;
    b) deteriorării (stricăciunii) încărcăturii, a bagajului sau a obiectelor remorcate;
    c) depistării încărcăturilor, bagajului sau a obiectului remorcat fără documentele de transport, precum şi depistării documentului de transport fără încărcătură, bagaj sau obiect remorcat;
    d) insuficienţei materialului lemnos sau a tachelajului pe plutele deteriorate;
    e) returnării de către transportator a încărcăturii, bagajului sau a obiectelor remorcate sustrase.
Refuzul de a perfecta actul comercial sau perfectarea acestuia cu abateri de la normele stabilite pot fi atacate în modul stabilit de regulile de transport al încărcăturilor.
    (3) Insuficienţa sau deteriorările provocate încărcăturilor lichide transportate în vrac se autentifică printr-un document de transport în modul stabilit de regulile de transport al încărcăturilor.
    (4) Actele comerciale nu se perfectează:
    a) în caz de insuficienţă a greutăţii încărcăturii în limitele normelor de pierdere naturală, ale normelor de micşorare a umidităţii sau ale gradului de impuritate la transportarea încărcăturilor, ale normelor de deviere a indicaţiilor utilajelor de măsurare a greutăţii, diferenţei dintre greutatea încărcăturii primite spre transportare reieşind din condiţiile calculate din rezultatele navigaţiei;
    b) la eliberarea încărcăturii a cărei livrare se efectuează pe o navă în bună stare de navigabilitate ori într-un container cu dispozitivul de închidere şi sigilare nedeteriorat sau care sînt însoţite de către reprezentanţii expeditorului încărcăturii ori ai destinatarului încărcăturii.
    (5) Actele de formă comună se perfectează în caz de atestare a circumstanţelor neprevăzute la alin. (2).
    Articolul 157. Modul de înaintare a pretenţiilor
                           transportatorului sau remorcherului
    (1) Pînă la înaintarea reclamaţiilor în legătură cu transportul pasagerilor, bagajelor şi al încărcăturilor către transportator sau a reclamaţiilor înaintate către remorcher pentru remorcarea obiectului remorcat, este obligatorie înaintarea pretenţiilor faţă de transportator sau remorcher.
    (2) Pretenţiile apărute în privinţa transportului de pasageri, bagaje, încărcături, a remorcării obiectelor destinate remorcării se depun la locul de situare a acestora.
    (3) La pretenţiile înaintate se anexează actele doveditoare, în original sau în copii autentificate în modul stabilit de legislaţia civilă, care confirmă dreptul reclamantului asupra revendicărilor. La revendicarea înaintată pentru pierderea, lipsa sau deteriorarea (stricăciunea) încărcăturilor, a bagajului sau cu privire la pierderea sau deteriorarea obiectului remorcat, se anexează un act confirmator al cantităţii şi preţului încărcăturii expediate, al bagajului sau al obiectului remorcat.
    (4) Revendicările faţă de transportator sau remorcher pot fi înaintate în cadrul termenelor de prescripţie. Termenele de prescripţie se stabilesc în raport cu:
    a) rambursarea prejudiciilor pentru pierderea încărcăturii, bagajului sau a obiectului remorcat se va efectua după expirarea a 30 de zile de la livrarea încărcăturii, bagajului sau a obiectului remorcat;
    b) rambursarea prejudiciilor pentru lipsa, deteriorarea încărcăturii, bagajului sau a obiectului remorcat se efectuează din ziua de predare a încărcăturii, bagajului sau a obiectului remorcat;
    c) nerespectarea termenelor de livrare a încărcăturilor sau a obiectului remorcat, de rambursare a surplusului navlului din ziua de eliberare a încărcăturii sau a obiectului remorcat;
    d) reţinerea expedierii sau sosirea cu întîrziere a navei de pasageri, rambursările se fac din data apariţiei circumstanţelor care au condus la înaintarea revendicărilor;
    e) rambursarea prejudiciilor pentru insuficienţa încărcăturilor omogene, transportul cărora se efectuează în vrac şi expedierea cărora are loc în conformitate cu contractul de organizare a transportului de încărcături, din data semnării actului de verificare a cantităţii de încărcătură primite spre transport şi a cantităţii predate destinatarilor încărcăturilor.
    Articolul 158. Dreptul de a înainta revendicări şi reclamaţii
    Dreptul de a înainta revendicări şi reclamaţii către transportator şi remorcher îl au:
    a) în caz de pierdere a încărcăturii sau a obiectului remorcat – expeditorul încărcăturii, destinatarul încărcăturii sau expeditorul şi destinatarul obiectului remorcat, prin prezentarea de către aceştia a actului care confirmă primirea încărcăturii pentru transportare sau a obiectului remorcat ce urmează a fi remorcat, cu indicarea transportatorului sau a remorcherului, aceştia notificînd despre nesosirea încărcăturii sau a obiectului remorcat;
    b) în caz de lipsă sau deteriorare (stricăciune) a încărcăturii sau de deteriorare a obiectului remorcat – destinatarul încărcăturii sau destinatarul obiectului remorcat, la prezentarea conosamentului, a documentului comercial sau a documentului de transport pentru transportarea încărcăturii lichide în vrac, iar în caz de lipsă a documentului comercial – se prezintă actul de protest cu privire la refuzul perfectării actului comercial;
    c) în caz de achitare a navlului sau a altor plăţi de transportare în mărimea mai mare decît cea stabilită – expeditorul încărcăturii, destinatarul încărcăturii sau expeditorul obiectului remorcat sau destinatarul obiectului remorcat, la prezentarea de către aceştia a conosamentului;
    d) în caz de pierdere a bagajului – la prezentarea de către pasager a tichetului de bagaj;
    e) în caz de lipsă sau deteriorare (stricăciune) a bagajului – la prezentarea actului comercial, perfectat de către transportator, cu privire la lipsa sau deteriorarea (stricăciunea) bagajului;
    f) în caz de reţinere a plecării sau de sosire a navei de pasageri – la prezentarea de către pasager a tichetului de călătorie;
    g) în caz de nerespectare a termenelor de livrare a încărcăturilor şi a obiectelor remorcate – destinatarul încărcăturii sau destinatarul obiectului remorcat, la prezentarea conosamentului.
    Articolul 159. Termenele de examinare a revendicării
    (1) Transportatorul sau remorcherul este obligat să examineze revendicarea înaintată şi să îl informeze în scris pe solicitant, în termen ce nu depăşeşte 30 de zile de la data primirii revendicării.
    (2) În caz de soluţionare parţială sau al refuzului de a examina revendicarea reclamantului, cu informarea transportatorului sau a remorcherului, trebuie să fie indicate temeiurile unor astfel de decizii, cu referire la actele normative respective. În acest caz, documentele prezentare la înaintarea revendicărilor îi sînt returnate reclamantului.
    Articolul 160. Termenele de prescripţie
    (1) Reclamaţiile faţă de transportator sau faţă de remorcher, apărute ca urmare a executării transportului de încărcături, al bagajului sau al remorcării obiectelor remorcate, pot fi înaintate în cazul refuzului total sau parţial din partea transportatorului sau a remorcherului de a satisface cerinţele revendicărilor ori în cazul neprimirii răspunsului din partea transportatorului sau a remorcherului în cadrul termenului de prescripţie de 30 de zile.
    (2) Termenele de prescripţie încep să curgă din momentul de producere a circumstanţelor în temeiul cărora are loc revendicarea.
    (3) Termenele de prescripţie se stabilesc:
    a) la cererile faţă de transportator sau faţă de remorcher, ca urmare a revendicărilor apărute la transportarea încărcăturilor sau la remorcarea obiectelor remorcate – de un an;
    b) la cererile faţă de transportator, ca urmare a revendicărilor apărute ca urmare a transportului de pasageri şi al bagajelor acestora – de 3 ani.
    (4) Revendicările transportatorului sau ale remorcherului înaintate pasagerilor, expeditorilor de încărcături, destinatarilor încărcăturilor sau expeditorilor obiectelor remorcate, destinatarilor obiectelor remorcate, altor persoane fizice şi juridice, apărute ca urmare a transportului de încărcături, pasageri şi de bagaje, a remorcării de obiecte remorcate pot fi înaintate în termen de un an de la producerea circumstanţelor care au dat temei pentru apariţia unor astfel de revendicări.
    (5) Revendicările apărute ca urmare a coliziunii dintre nave şi ca urmare a efectuării operaţiunilor de salvare pot fi înaintate în termen de 2 ani.
Capitolul  XIX
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul 161
    Guvernul, în termen de 3 luni de la data publicării prezentei legi:
    a) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va adopta actele normative necesare pentru executarea prezentei legi;
    c) va întreprinde alte măsuri pentru asigurarea punerii în aplicare a prezentei legi, pentru studierea şi aplicarea prevederilor acesteia de către subiecţii de drept.

    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                                             Igor CORMAN

    Nr. 176. Chişinău, 12 iulie 2013.