În conformitate cu Legea nr.989-XV din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.102, art.773), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă  Metodologia cu privire la evaluarea reţelelor de gaze naturale, proprietate publică (se anexează).
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei.

    PRIM-MINISTRU                                                                    Iurie LEANCĂ

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru,
    ministrul economiei                                                                   Valeriu Lazăr
    Ministrul finanţelor                                                                   Anatol Arapu

    Nr. 828. Chişinău, 28 octombrie 2013.

    1. Metodologia cu privire la evaluarea reţelelor de gaze naturale, proprietate publică (în continuare – Metodologie) este elaborată în baza prevederilor Legii nr.989-XV din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr.102, art.773), cu modificările şi completările ulterioare, Standardelor Internaţionale de Evaluare (IVS), Standardelor Europene de Evaluare (EVS), Standardelor internaţionale şi naţionale de contabilitate.
    2. Scopul prezentei Metodologii constă în stabilirea abordărilor şi metodelor concrete de evaluare şi estimare a valorii de piaţă a reţelelor de gaze naturale, proprietate publică, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.597 din 13 mai 2008 „Cu privire la inventarierea şi reevaluarea reţelelor de gaze, proprietate publică” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.88-89, art. 588) .
    3. Valoarea de piaţă estimată în urma evaluării reţelelor de gaze naturale, proprietate publică, determinată conform prezentei Metodologii, va sta la baza executării prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.597 din 13 mai 2008 „Cu privire la inventarierea şi reevaluarea reţelelor de gaze, proprietate publică” şi va servi drept temei la stabilirea preţului utilizat ulterior pentru capitalizarea acestora în contul datoriilor pentru gazele naturale consumate de sectorul termoenergetic, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.983 din 22 decembrie 2011 „Cu privire la restructurarea corporativă, instituţională şi financiară a sistemului centralizat de alimentarea cu energie termică din mun. Chişinău” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2011, nr.233-236, art. 1075), cu modificările şi completările ulterioare.

    4. În sensul prezentei Metodologii, noţiunile utilizate semnifică următoarele:
    date şi informaţii de intrare – date certe sau estimate, acte normative şi alte informaţii care sînt utilizate în procesul de evaluare;
    depreciere – o pierdere de valoare cauzată de scăderea utilităţii unui mijloc fix din cauza deteriorării fizice, a schimbărilor tehnologice, schemelor de evoluţie a cererii şi a modificărilor mediului înconjurător;
    depreciere economică – o pierdere de valoare cauzată de factori externi activului, în special factori corelaţi cu modificările în cererea şi oferta produselor realizate cu ajutorul acestui activ;
    depreciere fizică (uzură fizică) – o pierdere de valoare cauzată de scăderea utilităţii unui activ din cauza deteriorării fizice a activului sau a componentelor lui, ca efect al perioadei de utilizare în condiţii normale;
    depreciere funcţională – o pierdere de valoare cauzată de ineficienţa sau supradimensionarea activului, subiect de evaluare, în comparaţie cu substitutul lui;
    durata de funcţionare utilă – perioada în care se preconizează ca un mijloc fix să fie disponibil pentru utilizare de către o entitate;
    durata de viaţă consumată – numărul de ani trecuţi de la darea în exploatare a mijlocului fix supus evaluării pînă la data evaluării;
    durată de viaţă economică – perioada totală de-a lungul căreia se aşteaptă ca un activ să genereze beneficii economice pentru unul sau mai mulţi utilizatori;
    raport de evaluare – act întocmit de evaluator, pe hîrtie sau pe suport electronic, la finalul procesului de determinare a valorii obiectului evaluării, care comunică beneficiarului o opinie asupra valorii şi elementelor relevante asociate acesteia;
    unităţi de comparaţie – o bază comună de comparaţie utilizată pentru analiza diferenţelor dintre active. Aceasta poate fi o caracteristică fizică, de exemplu, preţul pe metru sau kilometru de reţea, metru cub clădire, preţul pe unitate sau o caracteristică economică;
    valoarea de piaţă – suma estimată pentru care o proprietate ar putea fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis şi un vînzător hotărît, într-o tranzacţie de vînzare-cumpărare cu preţ determinat obiectiv, după o activitate de marketing adecvată, în care ambele părţi au acţionat în cunoştinţă de cauză, prudent şi fără constrîngere.
    5. Prezenta Metodologie prevede aplicarea în procesul de evaluare a reţelelor de gaze naturale, proprietate publică, a metodelor de evaluare bazate pe două tipuri de abordări:
    a) abordare prin cost;
    b) abordare de piaţă (prin comparaţie).
    6. Abordarea prin cost se bazează pe principiul economic conform căruia un cumpărător nu va plăti mai mult pentru un activ decît costul necesar obţinerii unui activ cu aceeaşi utilitate fie prin cumpărare, fie prin construire.
    7. Abordarea prin cost este o abordare comparativă care ia în considerare pentru tranzacţionarea unei anumite proprietăţi, ca substitut, alternativa de a construi o altă proprietate identică originalului sau o proprietate cu aceeaşi utilitate.
    8. Această abordare stabileşte valoarea activului (proprietăţii imobiliare) prin estimarea costului de construcţia unei clădiri noi, cu utilitate egală, sau de adaptare a unei proprietăţi existente la aceeaşi utilizare, fără costurile legate de timpul de construcţie/adaptare. În cazul proprietăţilor existente, abordarea prin cost ia în considerare o estimare a deprecierii, care include atît deteriorarea fizica, cît şi deprecierea funcţională.
    9. Abordarea prin cost se utilizează atunci cînd nu există nici o posibilitate de a identifica preţurile de piaţă din motivul că anumite genuri de active sînt specifice, foarte rar vîndute sau chiar nu sînt supuse vînzării.
    10. Abordarea de piaţă (prin comparaţie) este o abordare care permite stabilirea valorii proprietăţii supuse evaluării prin compararea acesteia cu un bun de pe piaţă cu proprietăţi identice sau similare şi pentru care este cunoscut preţul. La rîndul său, preţul dat este identificat în urma examinării preţurilor de piaţă, aplicate în tranzacţiile de vînzare-cumpărare de bunuri analogice.
    11. Premisa principală a abordării de piaţă constă în faptul că între valoarea de piaţă a unei proprietăţi şi valoarea de vînzare a unor proprietăţi comparabile există o relaţie directă. Aplicarea abordării de piaţă depinde de trei factori importanţi:
    a) disponibilitatea datelor de comparaţie;
    b) posibilitatea de verificare a acestor date;
    c) gradul de comparaţie – nivelul ajustărilor necesare pentru a ţine cont de diferenţa dintre obiectul evaluării şi obiectul de comparaţie.
    12. Atît abordarea prin cost, cît şi abordarea de piaţă se bazează pe trei principii generale:
    a) principiul continuităţii;
    b) principiul integrităţii;
    c) principiul substituţiei.
    13. Aceste principii în cazul evaluării reţelelor de gaze, proprietate publică, semnifică următoarele:
    a) principiul continuităţii prevede că reţelele de gaze supuse evaluării vor fi utilizate conform destinaţiei, adică în scopul pentru care au fost proiectate, executate şi date în exploatare;
    b) principiul integrităţii presupune că reţelele sînt complete, instalate şi funcţionale;
    c) principiul substituţiei stabileşte că cererea cea mai mare de pe piaţă va fi atrasă de obiectul cu preţul cel mai mic.
    14. Elementul comun al acestor principii constă în efectul lor direct sau indirect asupra gradului de utilitate a proprietăţii, reflectînd influenţele combinate ale tuturor forţelor pieţei, care susţin valoarea proprietăţii.
    15. Conform prezentei Metodologii, se vor supune evaluării:
    a) reţelele de gaze naturale, proprietate publică, construite integral sau parţial din sursele financiare ale bugetului de stat şi bugetelor locale;
    b) reţelele de gaze naturale, proprietate neidentificată (bunurile abandonate şi bunurile găsite) legalizată de autorităţile publice locale în conformitate cu prevederile Codului civil al Republicii Moldova, Cartea a doua – Drepturile reale;
    c) terenurile atribuite în conformitate cu normele stabilite de legislaţia în vigoare, pentru amplasarea clădirilor şi construcţiilor aferente reţelelor de gaze naturale.
    16. Acest patrimoniu public constă din mijloace fixe şi terenuri, fiecare avînd componente, după cum urmează:
    a) mijloace fixe:
    reţele de transport ale gazelor naturale (gazoducte magistrale, gazoducte –branşamente);
    staţii de distribuţie a gazelor naturale (SDG);
    reţele de distribuţie a gazelor naturale (gazoducte între localităţi şi în interiorul localităţilor) de presiune înaltă, medie şi joasă;
    puncte şi dulapuri de distribuţie a gazelor naturale (PDG şi DDG);
    staţii de protecţie catodică a reţelelor de gaze naturale (SPC);
    armături şi accesorii (robinete, regulatoare de presiune, contoare de gaze, echipament de control etc.);
    clădiri SDG, PDG;
    b) terenuri:
    terenurile atribuite în conformitate cu normele stabilite de legislaţia în vigoare, pentru amplasarea clădirilor şi construcţiilor aferente reţelelor de gaze naturale.
    17. Evaluarea reţelelor de gaze naturale, proprietate publică, se va baza pe următoarele date de intrare şi informaţii:
    a) datele contabile referitoare la reţelele de gaze naturale supuse evaluării;
    b) documentaţia de proiect şi execuţie, de deviz a reţelelor de transport şi distribuţie gaze naturale, SDG, PDG, DDG, SPC, actele de examinare privind starea tehnică a conductelor de gaze subterane etc.;
    c) informaţia detaliată privind reţelele de gaze naturale, proprietate publică, întocmită de autorităţile publice locale ca urmare a inventarierii acestora, conform prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.597 din 13 mai 2008 „Cu privire la inventarierea şi reevaluarea reţelelor de gaze, proprietate publică”;
    d) procedeele de macroidentificare aplicate la analiza globală a reţelelor de gaze cu scopul stabilirii elementelor semnificative ce contribuie la activităţile principale de exploatare;
    e) procedeele de microidentificare aplicate la identificarea caracteristicilor de bază ale obiectelor supuse evaluării, componentelor şi structurii acestora;
    f) informaţiile puse la dispoziţia evaluatorului de către autorităţile publice locale, Ministerul Economiei şi titularii de licenţe pentru activitatea de transport şi activitatea de distribuţie a gazelor naturale, care activează în teritoriul respectiv şi cărora le-au fost transmise reţelele de gaze naturale pentru deservire tehnică, în conformitate cu Regulamentul privind modul de transmitere a reţelelor de gaze întreprinderilor de gaze ale Societăţii pe Acţiuni „Moldovagaz” pentru deservirea tehnică;
    g) informaţiile şi datele de la societăţi profesionale şi institute ştiinţifice;
    h) listele de preţuri de la producători de obiecte analogice sau similare cu obiectele supuse evaluării;
    i) datele privind preţurile aferente elementelor de proiect de construcţie a reţelelor de transport şi distribuţie de gaze naturale, recent realizate în Republica Moldova;
    j) datele privind preţurile obţinute prin Internet, statistica de piaţă, din bazele de date ale evaluatorului privind preţurile de piaţă aferente mijloacelor fixe;
    k) datele obţinute ca urmare a vizitării şi inspecţiei pe teren a obiectelor supuse evaluării;
    l) indicii de creştere a preţurilor în construcţie, publicate de Biroul Naţional de Statistică;
    m) datele din Culegerile indicilor comasaţi ai valorii de reconstituire a clădirilor şi construcţiilor, utilizate în Moldova pentru reevaluarea mijloacelor fixe (UPVS,1969);
    n) documentele normative în construcţii, aprobate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor ce ţin de domeniul gazelor naturale, şi anume:
    Instrucţiunea privind întocmirea devizelor pentru lucrările de construcţie-montaj prin metoda resurse, CPL 01.01-2012, aprobată prin ordinul ministrului dezvoltării regionale şi construcţiilor nr. 6 din 23 ianuarie 2013 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova , 2013, nr.31-35, art.134);
    Proiectarea şi construcţia conductelor de gaze din ţevi de polietilenă şi reconstrucţia conductelor uzate, CPG.05.03-2008 (MCП 4.03-103-2005), aprobate prin ordinul ministrului dezvoltării regionale şi construcţiilor nr. 43 din 2 septembrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.10-11, art.23);
    Proiectarea şi construcţia conductelor de gaze din ţevi de metal, CPG.05.02-2008 (MCП 4.03-102- 2006), aprobate prin ordinul ministrului dezvoltării regionale şi construcţiilor nr. 42 din 2 septembrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.10-11, art.22);
    Dispoziţii generale de proiectare şi construcţie a sistemelor de distribuţie a gazelor din ţevi de metal şi polietilenă, CPG.05.01-2008 (MCП 4.03-101-2008), aprobate prin ordinul ministrului dezvoltării regionale şi construcţiilor nr. 41 din 2 septembrie 2008 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.10-11, art.21);
    Regulile de determinare a valorii obiectivelor de construcţii, NCML.01.01-2012, aprobate prin ordinul ministrului dezvoltării regionale şi construcţiilor nr. 34 din 4 martie 2013 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.60-63, art.333);
    Indicatoarele de norme de deviz pentru lucrări de conducte pentru transport şi distribuţie a gazelor şi lichidelor petroliere, „G”;
    o) Documentul normativ RG 35-04-29:2005 „Evaluarea stării tehnice conductelor de gaze subterane”, aprobat prin Hotărîrea Serviciului Standardizare şi Metrologie nr. 1818-RT din 21 octombrie 2005 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.174-177, art. 593).
    18. Ţinînd cont de tipul patrimoniului supus evaluării, imposibilitatea vînzării acestuia pe piaţa, experienţa naţională şi internaţională în domeniul evaluării, prezenta Metodologie stabileşte următoarele metode, care pot fi utilizate la evaluarea reţelelor de gaze naturale, proprietate publică:
    a) metoda cheltuielilor;
    b) metoda analizei comparative a vînzărilor.
    19. Metoda cheltuielilor se bazează pe estimarea cheltuielilor pentru crearea unui obiect analogic celui supus evaluării sau a cheltuielilor pentru înlocuirea obiectului supus evaluării. Aceasta este metoda cea mai des aplicată în cazul estimării valorii de piaţă pentru utilizarea existentă a unei proprietăţi industriale specializate şi/sau care este scoasă la vînzare foarte rar, proprietăţi la care se atribuie pe deplin reţelele de gaze naturale, proprietate publică.
    20. Metoda cheltuielilor se va aplica pentru evaluarea mijloacelor fixe, şi anume:
    a) reţelelor de transport a gazelor naturale;
    b) staţiilor de distribuţie a gazelor naturale (SDG);
    c) clădirilor SDG;
    d) staţiilor de protecţie catodică a reţelelor de transport a gazelor naturale (SPC);
    e) reţelelor de distribuţie a gazelor naturale de presiune înaltă, medie şi joasă;
    f) punctelor şi dulapurilor de distribuţie ale gazelor naturale (PDG şi DDG);
    g) clădirilor PDG;
    h) staţiilor de protecţie catodice (SPC) ale reţelelor de distribuţie a gazelor naturale.
    21. Metoda cheltuielilor constă în stabilirea valorii mijlocului fix prin estimarea costului curent de achiziţionare sau construire a unui mijloc fix identic sau similar obiectului supus evaluării din care se scade deprecierea acumulată. Această metodă are la bază premisa că un cumpărător informat nu va plăti mai mult pentru un mijloc fix, decît costul de reconstituire al altuia cu aceiaşi utilitate ca şi a mijlocului fix analizat.
    22. Pentru estimarea valorii mijlocului fix supus evaluării se va determina costul de înlocuire a acestuia ca fiind unul nou din care se va scadea deprecierea mijlocului fix supus evaluării. Aceasta din urmă reprezintă o pierdere a valorii mijlocului fix supus evaluării faţă de costul de înlocuire ca nou al acestuia, pierdere care poate să apară din considerente fizice, funcţionale sau economice. Astfel, costul de înlocuire net al mijlocului fix supus evaluării se va determină, după cum urmează:
    unde:
    CIN – costul de înlocuire net al mijlocului fix supus evaluării;
    CI – costul de înlocuire ca nou al mijlocului fix supus evaluării, care reprezintă costul total necesar pentru construcţia unui bun imobil analogic obiectului evaluării, calculat în baza preţurilor de piaţă existente la data evaluării;
    Da – deprecierea acumulată, care, în mare măsură, se datorează uzurii fizice, unor factori funcţionali, precum şi unor factori externi, cu influenţă asupra mijlocului fix.
    23. Metoda analizei comparative a vînzărilor se bazează pe principiul înlocuirii, care presupune că un investitor sau cumpărător nu va plăti pentru un bun imobil mai mult decît l-ar costa achiziţionarea unui alt bun imobil de utilitate similară.
    24. Prin utilizarea acestei metode se estimează valoarea unui bun imobil prin compararea lui cu alte obiecte similare, vîndute sau propuse spre vînzare recent pe piaţă, aplicîndu-se ajustările necesare aferente unităţilor de comparaţie alese ca reprezentative, pentru a asigura comparabilitatea acestor bunuri imobile.
    25. În acest caz, preţurile de vînzare a bunurilor comparabile sînt analizate prin aplicarea unor unităţi de comparaţie corespunzătoare şi sînt ajustate la decalajul între bunul evaluat şi bunurile comparabile de pe piaţă, în baza unităţilor de comparaţie
    26. În cazul mijloacelor fixe, unităţile de comparaţie reprezentative sînt considerate caracteristicile de construcţie şi parametrii tehnici ai mijloacelor fixe.
    27. Metoda analizei comparative a vînzărilor se va aplica în cazul determinării valorii de piaţă a armăturii şi accesoriilor reţelelor de gaze naturale, proprietate publică (echipamente de măsurare a gazelor naturale, robinete şi regulatoare gaz, alt utilaj şi echipament), pentru care se poate obţine informaţia veridică privind caracteristicile şi preţurile de vînzare pe piaţa internă şi/sau regională.
    28. Pentru determinarea valorii bunului imobil supus evaluării se identifică bunul comparabil şi preţul de vînzare al acestuia. Ulterior, se efectuează ajustarea preţului, reieşind din unităţile de comparaţie a bunului imobil supus evaluării şi a bunului imobil comparabil. Ajustarea se efectuează conform formulei:
    unde:
    V – valoarea bunului imobil supus evaluării;
    V_c – preţul bunului imobil comparabil;
    К_1,К₂...К_n – coeficienţii de ajustare care iau în considerare diferenţele dintre caracteristicile constructive şi parametrii tehnici ai bunului imobil supus evaluării şi celui comparabil.
    29. Valoarea de piaţă a terenurilor atribuite în conformitate cu normele stabilite de legislaţia în vigoare pentru amplasarea clădirilor şi construcţiilor aferente reţelelor de gaze naturale, proprietate publică, în condiţia obţinerii proprietăţii asupra acestor terenuri de entitatea care va fi proprietară a reţelelor de gaze va fi estimată în baza preţului normativ al pămîntului.
    30. În acest caz, valoarea terenurilor se va determina ţinînd cont de tarifele pentru calcularea preţului normativ al pămîntului (pentru unitatea grad –hectar), stabilite în anexa la Legea nr. 1308-XIII din 25 iulie 1997 privind preţul normativ şi modul de vînzare-cumpărare a pămîntului (republicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.147-149, art.1161).
    31. Costul de înlocuire net al mijloacelor fixe supuse evaluării se estimează de evaluatori, parcurgîndu-se următoarele etape:
    a) obţinerea şi analiza datelor şi informaţiei de intrare indicate în punctul 17 al prezentei Metodologii;
    b) în baza analizei datelor şi informaţiei de intrare se va efectua:
    structurarea reţelelor de gaze în funcţie de tipul acestora (transport, distribuţie gaze de presiune înaltă, medie, joasă), tipul materialelor de construcţie (oţel, polietilenă), diametrul şi grosimea pereţilor ţevilor, amplasarea reţelelor (supraterane, subterane) etc.;
    structurarea SDG, PDG, DDDG şi SPC în funcţie de tipul acestora, tipul utilajului, echipamentului şi accesoriilor instalate;
    c) estimarea costului de înlocuire cu mijloace noi a mijloacelor fixe supuse evaluării în baza datelor şi informaţiei iniţiale, informaţiei disponibile despre tranzacţiile de pe piaţă şi altor preţuri specifice pentru fiecare tip de mijloc fix;
    d) estimarea deprecierii fizice a mijloacelor fixe;
    e) corectarea deprecierii fizice, ţinînd cont de starea fizică reală şi în baza concluziilor experţilor evaluatori, constatate în urma investigării mijloacelor fixe la faţa locului şi analizei chestionarelor privind starea tehnică a mijloacelor fixe, completate de reprezentanţii titularilor de licenţe, cărora reţelele de gaze le-au fost transmise pentru deservire tehnică;
    f) estimarea deprecierii funcţionale şi economice;
    g) determinarea costului de înlocuire net al mijloacelor fixe supuse evaluării;
    h) elaborarea raportului de evaluare.
    32. Costul de înlocuire a mijlocului fix este costul estimat pentru a achiziţiona, construi/reconstrui la preţuri curente, la data evaluării, un mijloc fix nou, similar cu cel supus evaluării, utilizînd materialele, forţa de muncă şi tehnologia actuală.
    33. Costul de înlocuire, a mijlocului fix, pe lîngă preţurile de vînzare pe piaţă a materialelor, utilajelor şi altor bunuri utilizate la construcţia/reconstrucţia mijlocului fix, include, de asemenea, şi taxele vamale, cheltuielile de proiectare, de transport, de construcţie-montaj, de punere în funcţiune, de regie, profitul antreprenorului etc.
    34. Costul de înlocuire a mijlocului fix se va estima prin aplicarea următoarelor metode:
    a) metoda comparaţiilor unitare;
    b) metoda costurilor segregate;
    c) metoda cantitativă.
    35. Metoda comparaţiilor unitare se bazează pe analiza comparativă a unităţilor ce caracterizează cantităţile de consum ale mijlocului fix supus evaluării (1 m3 al volumului fizic al clădirii, 1 km de reţea, 1 unitate SDG, PDG, DDG, SPC etc.). În acest caz, costul de înlocuire a mijlocului fix supus evaluării se va determina conform formulei:
    unde:
    P_u – preţul curent pe unitate de comparaţie, care poate fi determinat în baza valorii mijloacelor fixe similare construite anterior sau în baza costului unitar conform preţurilor din Culegerile indicilor comasaţi ai valorii de reconstituire a clădirilor şi construcţiilor utilizate pentru reevaluarea mijloacelor fixe (UPVS,1969), ajustate cu indicii de modificare ai preţurilor de deviz în domeniul construcţiilor din anul 1969 şi pînă la data evaluării;
    C_u – cantitatea unităţilor de consum a obiectului supus evaluării (m³, km, unităţi etc.)
    36. Metoda costurilor segregate se bazează pe estimarea costurilor unitare pentru diferite elemente constructive ale clădirii, construcţiei, reţelei de gaze naturale, SDG, PDG, DDG, SPC, exprimate în unităţi de măsură adecvate. În calitate de surse de informaţie pentru estimarea valorii de reconstituire sau de înlocuire prin metoda dată servesc normele de deviz comasate şi informaţia privind costurile obiectelor analogice.
    37. Metoda cantitativă se bazează pe estimarea cheltuielilor necesare pentru construcţia clădirii/edificiului, reţelei de gaze naturale în întregime şi diferitor componente ale acestora prin întocmirea devizelor locale, devizelor pe obiecte şi devizelor generale pentru obiectul evaluat.
    38. În cadrul metodei cantitative cheltuielile legate de construcţia obiectului vor fi estimate prin aplicarea următoarelor metode:
    a) metoda de resurse;
    b) metoda de resurse şi indici;
    c) metoda indicilor de bază.
    39. Metoda de resurse este o metodă de determinare a valorii de deviz a clădirilor şi construcţiilor în baza indicilor de resurse, evidenţiaţi în documentaţia de proiect şi deviz: manopera, utilajele de construcţii-montaj, materialele, construcţiile şi preţurile curente de livrare a acestor resurse. Metoda de resurse se aplică în conformitate cu Instrucţiunile privind întocmirea devizelor pentru lucrările de construcţii-montaj prin metoda de resurse (CP L.01.01-2012), documentele normative privind Proiectarea şi construcţia conductelor de gaze din ţevi de polietilenă şi reconstrucţia conductelor uzate CPG.05.03-2008 (MCP 4.03-103-2005), Proiectarea şi construcţia conductelor de gaze din ţevi de metal, CPG.05.02-2008 (MCP 4.03-102- 2006), Dispoziţiile generale de proiectare şi construcţie a sistemelor de distribuţie a gazelor din metal şi polietilenă, CPG.05.01-2008 (MCP 4.03-101-2008), Regulile de determinare a valorii obiectivelor de construcţii, NCML.01.01-2005, Indicatoarele de norme de deviz pentru lucrări de conducte pentru transport şi distribuţie a gazelor şi lichidelor petroliere, „G” şi în conformitate cu alte acte normative în construcţii, aprobate de Ministerul Dezvoltării Regionale şi Construcţiilor.
    40. Metoda de resurse şi indici reprezintă o aplicare mixtă a metodei de resurse şi a sistemului de indici pentru resursele folosite în construcţie şi determinate ca raport între preţurile curente şi preţurile de bază pentru resursele similare.
    41. Metoda indicilor de bază se axează pe recalcularea cheltuielilor incluse în devize prin înlocuirea preţurilor de bază cu cele curente, aplicîndu-se indicii de transformare a acestor preţuri.

    42. Deprecierea acumulată (Da) se va determină în baza următoarei formule:

    unde:
    CI – costul de înlocuire ca nou al mijlocului fix supus evaluării, se determină conform formulei (3);
    K_D.fiz – coeficientul care ia în considerare deprecierea fizică şi care se determină conform formulei:

    unde:
    DC – durata de viaţă consumată, măsurată de la data dării în exploatare pînă la data evaluării, ani;
    DU – durata de funcţionare utilă, ani. Această durată se determină conform reglementărilor prevăzute în Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338 din 21 martie 2003;
    La determinarea coeficientului de depreciere fizică evaluatorul va lua în considerare şi starea tehnică reală a mijlocului fix. Starea tehnică se determină în baza concluziilor experţilor evaluatori trase ca urmare a investigării mijloacelor fixe la faţa locului, precum şi a informaţiei privind starea tehnică parvenită de la reprezentanţii titularilor de licenţe care exploatează aceste mijloace fixe.
    43. În cazul în care anumite mijloace fixe sînt compuse din mai multe elemente constructive cu diferit grad de depreciere fizică, atunci, mai întîi se determină coeficienţii de depreciere
fizică pe fiecare element constructiv în parte, iar apoi se calculează coeficientul deprecierii fizice pe întregul mijloc fix, conform formulei:

    unde:
    P_n – ponderea elementului constructiv „n” în totalul construcţiei;
    K_D.fiz.n – coeficientul de depreciere funcţională a elementului constructiv „n”.
    K_D.funcţ – coeficientul care ia în considerare deprecierea funcţională şi se determină conform formulei:
    unde:
    D_funcţ – depreciere funcţională, %. Această depreciere reprezintă o pierdere de valoare a mijlocului fix ca rezultat al apariţiei noilor tehnologii, noi mijloace fixe mai moderne, mai productive şi determină uzura morală a mijlocului fix supus evaluării. Deprecierea funcţională se determină de experţii evaluatori în baza investigaţiei pieţei bunurilor similare şi caracteristicilor tehnice ale acestora;
    K_D.ec – coeficientul care ia în considerare deprecierea economică se determină conform formulei:
    unde:
    D_ec – depreciere economică, %. Deprecierea dată se determină de experţii evaluatori, luîndu-se în considerare impactul acţiunilor factorilor externi asupra mijlocului fix, cum ar fi restricţiile de utilizare datorită reglementărilor interne şi internaţionale, nivelului cererii şi gradului de utilizare a mijlocului fix în anumite condiţii economice etc.
    44. În baza datelor estimate ale costurilor de înlocuire ca nou şi datelor privind deprecierea acumulată a mijloacelor fixe se va determina costul de înlocuire net pentru acele mijloace fixe pentru care la evaluare s-a utilizat metoda costului de înlocuire net, formula de calcul fiind următoarea:
    45. Valoarea celorlalte mijloace fixe şi a terenurilor se va determina conform metodelor expuse în Secţiunile 2 şi 3 ale Capitolului III din prezenta Metodologie.
    46. Rezultatele evaluării reţelelor de gaze naturale, proprietate publică, vor fi expuse într-un raport al evaluatorului, care va conţine opinia clară şi neechivocă a evaluatorului privind valoarea obiectului evaluării.
    47. Raportul de evaluare este elaborat la etapa finală a procesului de evaluare şi se va întocmi în conformitate cu prevederile Legii nr.989-XV din 18 aprilie 2002 cu privire la activitatea de evaluare, Hotărîrii Guvernului nr. 958 din 4 august 2003 „Despre aprobarea Regulamentului provizoriu privind evaluarea bunurilor imobile”; Standardelor Internaţionale de Evaluare (IVS); Standardelor Europene de Evaluare (EVS); Standardelor internaţionale şi naţionale de contabilitate.
    48. Structura şi volumul Raportului de evaluare se stabilesc de evaluator în comun cu Ministerul Economiei (beneficiarul serviciului de evaluare). Raportul semnat de conducătorul întreprinderii de evaluare şi legalizat cu ştampila întreprinderii se prezintă spre examinare şi aprobare beneficiarului serviciului de evaluare.
    49. Rezultatele lucrărilor de evaluare se prezintă în raportul de evaluare cu indicarea valorii fiecărui bun imobil ce constituie obiectul evaluării. La raportul de evaluare se anexează copiile actelor care confirmă dreptul de prestare a serviciilor de evaluare şi copiile actelor în baza cărora au fost determinate caracteristicile tehnice ale obiectului evaluării.