LPM793/2000*
ID intern unic:  350170
Версия на русском
Versiunea originala
Fişa actului juridic

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 793
din  10.02.2000
contenciosului administrativ*
Publicat : 03.10.2006 în Monitorul Oficial Nr. ed.speciala
    MODIFICAT
   
LP20 din 03.03.17, MO92-102/31.03.17 art.133
   
HCC22 din 22.07.16, MO256-267/12.08.16 art.67; în vigoare 22.07.16
   
LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare 01.08.16
    LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în vigoare 01.08.16
    LP166 din 31.07.15, MO276-273/02.10.15 art.508
   
LP136 din 03.07.15, MO197-205/31.07.15 art.404
    LP96 din 14.05.15, MO139-143/05.06.15 art.263
   
LP108 din 19.06.14, MO238-246/15.08.14 art.539
    LP179 din 25.07.14, MO231-237/08.08.14 art.537
    HCC5 din 11.02.14, MO104-109/06.05.14 art.16; în vigoare 11.02.14
   
LP38 din 27.03.14, MO92-98/18.04.14 art.228
    LP343 din 24.12.13, MO17-23/24.01.14 art.54
    HCC31 din 01.10.13, MO252-257/08.11.13 art.38; în vigoare 01.10.13
    LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223
    LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13
    HCC18 din 11.12.12, MO6-9/11.01.13 art.1; în vigoare 11.12.12
   
LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 01.10.12
    LP181 din 19.12.11, MO1-6/06.01.12 art.4; în vigoare 01.03.12
    LP58 din 01.04.11, MO65-68/22.04.11 art.167
    HCC29 din 21.12.10, MO1-4/07.01.11 art.1; în vigoare 21.12.10
   
LP147 din 02.07.10, MO135-137/03.07.10 art.478
    LP95 din 21.05.10, MO98-99/15.06.10 art.295
    LP93-XVIII din 04.12.09, MO187-188/18.12.09 art.586
    LP130-XVI din 07.06.07, MO 94-97/06.07.07 art. 418

    _______________________________
 
   *Republicată în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr. 1546-XIII din 25.02.98 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 26-27, art. 176.
    Modificată şi completată prin Legile Republicii Moldova:
    1) nr. 726-XV din 07.12.01 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr. 152-154, art. 1229;
    2) nr. 833-XV din 07.02.02 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 36-38, art. 218;
    3) nr. 1163-XV din 27.06.02 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 100-101, art. 747;
    4) nr. 106-XV din 13.03.03 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 77-79, art. 350;
    5) nr. 236-XV din 05.06.03 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr. 126-131, art. 517;
    6) nr. 482-XV din 04.12.03 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr. 6-12, art. 48;
    7) nr. 452-XV din 30.12.04 - Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr. 13-16, art. 57;
    8) nr. 375-XV din 29.12.05 - Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 16-19, art. 72;
    9) nr. 270-XVI din 28.07.06 - Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr. 126-130, art. 645.




    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
    Articolul 1. Scopul contenciosului administrativ
    (1) Contenciosul administrativ ca instituţie juridică are drept scop contracararea abuzurilor şi exceselor de putere ale autorităţilor publice, apărarea drepturilor persoanei în spiritul legii, ordonarea activităţii autorităţilor publice, asigurarea ordinii de drept.
    (2) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru a obţine anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
    Articolul 2. Semnificaţia unor termeni
    În sensul prezentei legi, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
    litigiu de contencios administrativ - litigiu pasibil de soluţionare de către instanţa de contencios administrativ competentă, generat fie de un act administrativ, fie de nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri privind recunoaşterea unui drept recunoscut de lege, în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică sau un funcţionar al acestei autorităţi;
    instanţă de contencios administrativ - judecătorii desemnaţi din judecătorii, colegiile sau completele de contencios administrativ ale curţilor de apel, colegiul de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie, abilitate prin lege cu înfăptuirea controlului judecătoresc al legalităţii actelor administrative emise de autorităţile publice în activitatea de organizare a executării şi de executare în concret a legii, precum şi de gestionare a domeniului public;
    autoritate publică - orice structură organizatorică sau organ, instituite prin lege sau printr-un act administrativ normativ, care acţionează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public. Sînt asimilate autorităţilor publice, în sensul prezentei legi, persoanele de drept privat care exercită atribuţii de putere publică sau utilizează domeniul public, fiind împuternicite prin lege să presteze un serviciu de interes public, inclusiv persoanele care prestează servicii notariale;
    act administrativ - manifestare juridică unilaterală de voinţă, cu caracter normativ sau individual, din partea unei autorităţi publice în vederea organizării executării sau executării în concret a legii. Actului administrativ, în sensul prezentei legi, este asimilat contractul administrativ, precum şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri;
    contract administrativ - contract încheiat de autoritatea publică, în virtutea prerogativelor de putere publică, avînd ca obiect administrarea şi folosirea bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea de servicii publice, activitatea funcţionarilor publici care reiese din relaţiile de muncă reglementate de statutul juridic al acestora;
    act administrativ-jurisdicţional - act juridic emis de o autoritate administrativ-jurisdicţională în scopul soluţionării unui conflict conform unei proceduri stabilite de lege;
autoritate administrativ-jurisdicţională - organ administrativ sau subdiviziune a unui organ administrativ, învestite prin lege cu atribuţii jurisdicţionale;
    act exclusiv politic - act referitor la raporturile dintre Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, actele de numire şi de destituire din funcţiile publice exclusiv politice, precum şi declaraţiile, apelurile, moţiunile, mesajele, scrisorile şi alte acte de acest gen ale autorităţilor publice, care nu produc efecte juridice;
    act de comandament cu caracter militar - act administrativ referitor la problemele strict militare ale activităţii din cadrul forţelor armate;
    nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri - refuzul de a primi o cerere sau faptul de a nu răspunde petiţionarului în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii de către o autoritate publică, în cazul în care legea nu dispune altfel;
    persoană vătămată într-un drept al său - orice persoană fizică sau juridică care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri;
    cerere prealabilă - cerere prin care autorităţii emitente sau organului ierarhic superior i se solicită reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ;
    serviciu public - activitate de interes public organizată sau autorizată de o autoritate a administraţiei publice;
    funcţionar public - persoană numită sau aleasă într-o funcţie de decizie sau de execuţie din structura unei autorităţi publice, precum şi altă persoană de drept privat asimilată autorităţilor publice în sensul prezentei legi;
    interes public - interes apărat prin normele care reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice şi a altor persoane de drept public.
Capitolul II
OBIECTUL ŞI SUBIECTUL ACŢIUNII ÎN
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
    Articolul 3. Obiectul acţiunii în contenciosul administrativ
    (1) Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ şi individual, prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui terţ, emise de:
    a) autorităţile publice şi autorităţile asimilate acestora în sensul prezentei legi;
    b) subdiviziunile autorităţilor publice;
    c) funcţionarii din structurile specificate la lit.a) şi b).
    (2) Obiect al acţiunii în contenciosul administrativ poate fi şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.
    Articolul 4. Actele exceptate de la controlul judecătoresc
    Nu pot fi atacate în instanţele de contencios administrativ:
    a) actele exclusiv politice ale Parlamentului, Preşedintelui  Republicii Moldova şi Guvernului, precum şi actele administrative cu caracter individual, emise de Parlament, de Preşedintele Republicii Moldova şi de Guvern în exerciţiul atribuţiilor prevăzute expres de normele constituţionale sau legislative,  ce ţin de alegerea, numirea şi destituirea din funcţiile publice cu responsabilităţi de protecţie a intereselor generale ale statului sau ale instituţiilor publice a persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic sau public deosebit, conform listei prezentate în anexă, parte integrantă a prezentei legi;
    [Art.4 lit.a) în redacţia LP95 din 21.05.10, MO98-99/15.06.10 art.295]
    b) actele administrative cu caracter diplomatic referitoare la politica externă a Republicii Moldova;
    c) legile, decretele Preşedintelui Republicii Moldova cu caracter normativ, ordonanţele şi hotărîrile Guvernului cu caracter normativ, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, care sînt supuse controlului de constituţionalitate;
    d) actele de comandament cu caracter militar;
    [Art.4 lit.e) abrogat prin LP96 din 14.05.15, MO139-143/05.06.15 art.263]
    [Art.4 lit.e) declarată neconstituțională prin HCC5 din 11.02.14, MO104-109/06.05.14 art.16; în vigoare 11.02.14]
    f) actele administrativ-jurisdicţionale de sancţionare contravenţională şi alte acte administrative pentru a căror desfiinţare sau modificare legea prevede o altă procedură judiciară;
    g) actele de gestiune emise de autoritatea publică în calitate de persoană juridică, în legătură cu administrarea şi folosirea bunurilor ce aparţin domeniului său privat;
    h) actele administrative emise pentru executarea hotărîrilor judecătoreşti irevocabile.
    Articolul 5. Subiecţii cu drept de sesizare în contenciosul
                      administrativ
    Subiecţi cu drept de sesizare în contenciosul administrativ sînt:
    a) persoana, inclusiv funcţionarul public, militarul, persoana cu statut militar, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri - în condiţiile art.14 al prezentei legi;
    b) Guvernul, Cancelaria de Stat, oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, preşedintele raionului şi primarul- în condiţiile Legii privind administraţia publică locală;
    [Art.5 lit.b) modificată prin LP93-XVIII din 04.12.09, MO187-188/18.12.09 art.586]
    c) procurorul care, în condiţiile Codului de procedură civilă, atacă actele emise de autorităţile publice;
    [Art.5 lit.c) modificată prin LP152 din 01.07.16, MO245-246/30.07.16 art.517; în vigoare 01.08.16]
    d) Avocatul Poporului sau, după caz, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, care, la sesizarea persoanei vătămate într-un drept al său, atacă actele administrative - în condiţiile Legii nr. 52 din 3 aprilie 2014 cu privire la Avocatul Poporului (Ombudsmanul);
    [Art.5 lit.d) modificată prin LP166 din 31.07.15, MO276-273/02.10.15 art.508]
    d1) Autoritatea Națională de Integritate – în condiţiile Legii nr.  132 din 17 iunie 2016 cu privire la Autoritatea Națională de Integritate;
    [Art.5 lit.d1) în redacția LP134 din 17.06.16, MO245-246/30.07.16 art.515; în vigoare 01.08.16]
    [Art.5 lit.d1) introdusă prin LP181 din 19.12.11, MO1-6/06.01.12 art.4; în vigoare 01.03.12]
    e) instanţele de drept comun şi cele specializate, în cazul ridicării excepţiei de ilegalitate - în condiţiile art.13 al prezentei legi;
    f) alte persoane, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Capitolul III
COMPETENŢA JURISDICŢIONALĂ ÎN
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV
    Articolul 6. Competenţa jurisdicţională
    (1) Competenţă de judecare a acţiunilor în contenciosul administrativ au:
    a) judecătoriile;
    b) curţile de apel;
    c) Curtea Supremă de Justiţie.
    (2) Pentru judecarea acţiunilor în contenciosul administrativ, la curţile de apel şi la Curtea Supremă de Justiţie se instituie colegii specializate.
    (3) În curţile de apel unde nu pot fi instituite colegii de contencios administrativ, acţiunile în contenciosul administrativ sînt judecate de complete de judecată sau de judecători desemnaţi de preşedintele instanţei respective.
    (4) În judecătorii, acţiunile în contenciosul administrativ sînt judecate de judecători desemnaţi de preşedintele instanţei respective.
    Articolul 7. Competenţa judecătoriilor
    (1) Judecătoriile examinează litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul satului, comunei sau oraşului pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor colectivităţilor locale, de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ-teritorială respectivă, de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv, care prestează servicii publice.
    (2) În baza legislaţiei cu privire la administraţia publică locală, judecătoriile soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului local.
    (3) În baza legislaţiei electorale, judecătoriile soluţionează contestaţiile în materie electorală, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe judecătoreşti.
    (4) Judecătoriile judecă litigiile cu privire la refuzul organelor notariale de a îndeplini anumite acte notariale, precum şi verifică legalitatea actelor notariale îndeplinite, cu excepţia cazurilor cînd între persoanele interesate apare un litigiu de drept privat ce decurge din actul notarial contestat, situaţie în care cauza se examinează în ordinea acţiunii civile.
    Articolul 8. Competenţa curţilor de apel
    (1) Curţile de apel examinează în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice care sînt constituite şi activează pe teritoriul raionului, municipiului, unităţii teritoriale autonome cu statut juridic special pentru promovarea intereselor şi soluţionarea problemelor populaţiei unităţii administrativ-teritoriale, de serviciile publice descentralizate organizate în mod autonom în unitatea administrativ-teritorială respectivă, de serviciile publice desconcentrate, de funcţionarii publici din cadrul organelor şi serviciilor menţionate, precum şi de persoanele de drept privat de nivelul respectiv asimilate autorităţilor publice, care prestează servicii publice.
    (2) În baza legislaţiei cu privire la administraţia publică locală, curţile de apel soluţionează cererile privind constatarea circumstanţelor care justifică suspendarea activităţii consiliului raional.
    (3) În afară de litigiile enumerate în alin.(1) şi (2), Curtea de Apel Chişinău, ca instanţă de contencios administrativ, judecă în primă instanţă litigiile ce ţin de nesoluţionarea în termenul legal a cererilor şi de verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile de specialitate ale administraţiei publice centrale, de autorităţile publice autonome constituite de către autorităţile publice centrale şi de funcţionarii publici din cadrul acestor organe.
    (4) În condiţiile Codului electoral, Curtea de Apel Chişinău verifică legalitatea hotărîrilor Comisiei Electorale Centrale cu privire la încălcarea legislaţiei electorale.
    (5) Verificarea legalităţii actelor administrative emise sau adoptate de autorităţile publice centrale ale Găgăuziei ţine de competenţa Curţii de Apel Comrat.
    (6) Prin lege, curţilor de apel li se pot atribui spre judecare în primă instanţă şi alte categorii de cauze.
    (7) Ca instanţe de recurs, curţile de apel judecă recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate de judecătorii.
    Articolul 9. - exclus.
    Articolul 10. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie
    (1) Curtea Supremă de Justiţie, în primă instanţă:
    a) exercită controlul asupra legalităţii actelor administrative cu caracter individual adoptate şi/sau emise de Parlament, Preşedintele Republicii Moldova şi Guvern, prin care sînt lezate drepturile şi interesele legitime ale persoanelor fizice şi juridice, în afara actelor exceptate de la controlul judecătoresc;
    b) verifică legalitatea hotărîrilor Consiliului Superior al Magistraturii în cazurile prevăzute de lege.
    (2) Prin lege, Curţii Supreme de Justiţie i se pot atribui spre judecare în primă instanţă şi alte categorii de cauze.
    (3) Ca instanţă de recurs, Curtea Supremă de Justiţie judecă recursurile declarate împotriva hotărîrilor pronunţate în primă instanţă de curţile de apel, precum şi alte recursuri date prin lege în competenţa sa.
    Articolul 11. Competenţa jurisdicţională teritorială
    Acţiunile de contencios administrativ se înaintează în judecătoriile sau curţile de apel în a căror rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul sau îşi are sediul pîrîtul, cu excepţia cazurilor cînd prin lege este stabilită o altă competenţă.
    Articolul 12. Declinarea competenţei. Conflictul de competenţă
    (1) Dacă, în cadrul judecării pricinii, se stabileşte că litigiul este de competenţa unei alte instanţe judecătoreşti, instanţa de contencios administrativ îşi declină competenţa şi strămută pricina în instanţa competentă.
    (2) În cazul în care se constată că, într-o pricină ce se judecă în instanţa de contencios administrativ, una din pretenţii este de drept comun, cu excepţia cazurilor cînd prin emiterea actului administrativ contestat s-a cauzat o pagubă materială, instanţa de contencios administrativ emite o încheiere, fără drept de atac, de separare a pretenţiei de drept comun şi de strămutare a acesteia în instanţa competentă.
    (3) Conflictul de competenţă dintre judecătorii şi colegiile sau completele de contencios administrativ ale curţilor de apel se soluţionează de Colegiul civil şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie.
    Articolul 13. Excepţia de ilegalitate
    (1) Legalitatea unui act administrativ cu caracter normativ, emis de o autoritate publică poate fi cercetată oricînd în cadrul unui proces într-o pricină de drept comun, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate.
    (2) Încheierea prin care se ridică excepţia de ilegalitate în faţa instanţei de contencios administrativ se întocmeşte în condiţiile Codului de procedură civilă.
    (3) În cazul în care instanţa constată că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului în fond, ea sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza.
    (4) Instanţa de contencios administrativ examinează excepţia de ilegalitate în termen de 10 zile, pronunţînd hotărîrea corespunzătoare în numele legii.
    (5) Hotărîrea instanţei de contencios administrativ poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile.
    (6) Recursul declarat împotriva hotărîrii pronunţate asupra excepţiei de ilegalitate se judecă în termen de 10 zile.
    (7) După examinarea excepţiei de ilegalitate, instanţa de contencios administrativ restituie dosarul cu hotărîrea sa irevocabilă instanţei care a ridicat excepţia de ilegalitate.
    (8) Actele administrative sau unele prevederi ale acestora declarate ilegale îşi pierd puterea juridică la data rămînerii definitive a hotărîrii instanţei de contencios administrativ şi nu pot fi aplicate pe viitor.
    (9) Consecinţele juridice ale actului administrativ cu caracter normativ declarat ilegal sînt înlăturate de către organul de autoritate care l-a adoptat sau l-a emis.
Capitolul IV
PROCEDURA EXAMINĂRII ACŢIUNII ÎN
CONTENCIOSUL ADMINISTRATIV

    Articolul 14. Cererea prealabilă
    (1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ va solicita, printr-o cerere prealabilă, autorităţii publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia, în cazul în care legea nu dispune altfel.
    (2) În cazul în care organul emitent are un organ ierarhic superior, cererea prealabilă poate fi adresată, la alegerea petiţionarului, fie organului emitent, fie organului ierarhic superior dacă legislaţia nu prevede altfel.
    (3) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) nu se extinde asupra actului administrativ cu caracter normativ.
    Articolul 15. Procedura de examinare a cererii prealabile
    (1) Cererea prealabilă se examinează de către organul emitent sau ierarhic superior în termen de 30 de zile de la data înregistrării ei, decizia urmînd a fi comunicată de îndată petiţionarului dacă legislaţia nu prevede altfel.
    (2) Organul emitent este în drept:
    a) să respingă cererea prealabilă;
    b) să admită cererea prealabilă şi, după caz, să revoce sau să modifice actul administrativ.
    (3) Organul ierarhic superior este în drept:
    a) să respingă cererea prealabilă;
    b) să admită cererea prealabilă şi să anuleze actul administrativ în tot sau în parte, să oblige organul ierarhic inferior să repună în drepturi persoana respectivă ori, după caz, să revoce actul administrativ emis cu acordul său.
    Articolul 16. Depunerea cererii de chemare în instanţa
                         de contencios administrativ
    (1) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut de lege, printr-un act administrativ şi nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege, este în drept să sesizeze instanţa de contencios administrativ competentă pentru anularea, în tot sau în parte a actului respectiv şi repararea pagubei cauzate.
    (2) Acţiunea poate fi înaintată nemijlocit instanţei de contencios administrativ în cazurile expres prevăzute de lege şi în cazurile în care persoana se consideră vătămată într-un drept al său prin nesoluţionarea în termen legal ori prin respingerea cererii prealabile privind recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate.
    (3) Reclamanţii, în acţiunile născute din raporturi de contencios administrativ, sînt scutiţi de plata taxei de stat.
    Articolul 17. Termenele de adresare în instanţa de contencios
                          administrativ
    (1) Cererea prin care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată în termen de 30 de zile, în cazul în care legea nu dispune altfel. Acest termen curge de la:
    a) data primirii răspunsului la cererea prealabilă sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia;
    b) data comunicării refuzului de soluţionare a unei cereri prin care se solicită recunoaşterea dreptului pretins sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluţionarea unei astfel de cereri;
    c) data comunicării actului administrativ, în cazul în care legea nu prevede procedura prealabilă.
    (2) Oficiul teritorial al Cancelariei de Stat, Avocatul Poporului și Avocatul Poporului pentru drepturile copilului sesizează instanţa de contencios administrativ în termenele prevăzute de legile organice cu privire la activitatea acestora.
    [Art.17 al.(2) modificat prin LP166 din 31.07.15, MO276-273/02.10.15 art.508]
    [Art.17 al.(2) modificat prin LP93-XVIII din 04.12.09, MO187-188/18.12.09 art.586]
    (3) Actele administrative cu caracter normativ considerate ilegale pot fi atacate oricînd.
    (4) Termenul de 30 de zile specificat la alin.(1) este termen de prescripţie, iar termenul de 6 luni specificat la alin. (6) este termen de decădere.
    [Art.17 al.(4) modificat prin LP108 din 19.06.14, MO238-246/15.08.14 art.539]
    (5) Persoana care, din motive temeinic justificate, a omis termenul de prescripţie poate fi repusă în termen în condiţiile Codului de procedură civilă.
    (6) Pentru motive temeinice, în cazul actelor cu caracter individual ale Băncii Naţionale a Moldovei, precum și al actelor Comisiei Naționale a Pieței Financiare, cererea prin care se solicită anularea actului administrativ sau recunoaşterea dreptului pretins poate fi înaintată şi peste termenul specificat la alin. (1), dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data comunicării actului.
    [Art.17 al.(6) modificat prin LP136 din 03.07.15, MO197-205/31.07.15 art.404]
    [Art.17 al.(6) introdus prin LP108 din 19.06.14, MO238-246/15.08.14 art.539]
    Articolul 18. Termenul de prescripţie pentru despăgubiri
    (1) În cazul în care persoana vătămată într-un drept al său a cerut anularea actului administrativ fără a cere şi despăgubiri, termenul de prescripţie pentru cererea de despăgubiri curge de la data la care persoana în cauză a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.
    (2) În cazul în care adjudecarea pagubei nu a fost solicitată concomitent cu anularea actului administrativ, cererea de despăgubiri este adresată instanţei de drept comun competente în termenul general de prescripţie, prevăzut de Codul civil.
    Articolul 19. Forma şi conţinutul cererii de chemare
                          în instanţa de contencios administrativ
    (1) Cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ se depune în scris în condiţiile Codului de procedură civilă.
    (2) Reclamantul va depune, o dată cu cererea de chemare în instanţa de contencios administrativ, copia cererii prealabile cu dovada expedierii sau primirii acesteia de către organul respectiv, actul administrativ contestat ori, după caz, răspunsul autorităţii publice sau avizul de respingere a cererii prealabile.
    Articolul 20. Introducerea în proces a funcţionarului public
    (1) Cererea de chemare în judecată poate fi formulată şi împotriva funcţionarului public al autorităţii publice pîrîte care a elaborat actul administrativ contestat sau care a refuzat să soluţioneze cererea în cazul în care se solicită despăgubiri.
    (2) În cazul în care acţiunea se admite, funcţionarul public poate fi obligat să plătească despăgubirile solidar cu autoritatea publică respectivă.
    (3) Funcţionarul public acţionat astfel în justiţie poate chema în garanţie superiorul său ierarhic care i-a ordonat să elaboreze actul administrativ sau să refuze soluţionarea cererii, acesta fiind introdus în proces ca terţă persoană.
    Articolul 21. Suspendarea executării actului administrativ
                          contestat
    (1) Suspendarea executării actului administrativ contestat poate fi solicitată de către reclamant instanţei de contencios administrativ concomitent cu înaintarea acţiunii, dacă legea nu prevede altfel.
    [Art.21 al.(1) modificat prin LP343 din 24.12.13, MO17-23/24.01.14 art.54]
    (2) În cazuri temeinic justificate şi în scopul prevenirii unei pagube iminente, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ şi din oficiu.
    (3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), pînă la soluţionarea definitivă a cauzei nu poate fi suspendată executarea actelor administrative prevăzute la art. 241, precum şi executarea actelor Băncii Naţionale a Moldovei referitoare la retragerea licenţei băncii şi la măsurile impuse de Banca Naţională a Moldovei în procesul de lichidare a băncii, fiind aplicabile prevederile art. 38 alin. (7) din Legea instituţiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995.
    [Art.21 al.(3) modificat prin LP96 din 14.05.15, MO139-143/05.06.15 art.263]
     [Art.21 al.(3) în redacţia LP343 din 24.12.13, MO17-23/24.01.14 art.54]
    [Art.21 al.(3) declarat neconstituţional cu excepţia prevederilor referitoare la retragerea licenţei băncii şi la actele impuse de Banca Naţională a Moldovei în procesul de lichidare a băncii prin HCC31 din 01.10.13, MO252-257/08.11.13 art.38; în vigoare 01.10.13]
    [Art.21 al.(3) în redacţia LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    [Art.21 al.(3) prevederile declarate neconstituţionale prin HCC18 din 11.12.12, MO6-9/11.01.13 art.1; în vigoare 11.12.12]
    [Art.21 al.(3) modificat prin LP147 din 02.07.10, MO135-137/03.07.10 art.478]

    [Art.21 al.(3) introdus prin LP130-XVI din 07.06.07, MO 94-97/06.07.07 art.418]
   
(4) Cererile cu privire la suspendarea executării actelor Băncii Naţionale se examinează în condiţiile Legii nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei.
    [Art.21 al.(4) introdus prin LP343 din 24.12.13, MO17-23/24.01.14 art.54]
   
(5) Prin derogare de la prevederile alin. (1) şi (2), cererea de suspendare a executării deciziilor Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor privind sistarea executării activităţii sau tranzacţiei suspecte se examinează în condiţiile Legii nr.190-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.
    [Art.21 al.(5) introdus prin LP179 din 25.07.14, MO231-237/08.08.14 art.537]
    Articolul 22. Actele judecătorului după primirea cererii
    (1) Judecătorul decide primirea cererii de chemare în judecată sau respingerea acesteia în termen de 3 zile de la data depunerii, în condiţiile Codului de procedură civilă.
    (2) În cazul punerii cererii pe rol, judecătorul dispune:
    a) înmînarea copiei cererii de chemare în judecată şi a copiilor actelor anexate la cerere pîrîtului;
    b) prezentarea de către pîrît a actului administrativ contestat şi a documentaţiei care a stat la baza emiterii acestuia, a înscrisurilor sau a altor date pe care instanţa le consideră necesare în judecarea pricinii;
    c) citarea părţilor pentru ziua primei înfăţişări, care trebuie fixată în cel mult 10 zile de la data punerii cererii pe rol.
    (3) Pîrîtul este obligat să prezinte instanţei documentele solicitate la prima zi de înfăţişare, în caz contrar i se aplică o amendă judiciară în mărime de pînă la 10 salarii minime pentru fiecare zi de întîrziere nejustificată. Aplicarea amenzii judiciare nu scuteşte pîrîtul de obligaţia de a prezenta documentele solicitate.
    Articolul 23. Fixarea termenului pentru examinarea
                          cererii
    (1) Instanţa de contencios administrativ poate judeca pricina în fond în prima zi de înfăţişare dacă părţile declară că sînt pregătite pentru dezbaterile judiciare.
    (2) În celelalte cazuri, instanţa fixează data judecării pricinii în fond în termen rezonabil, dacă legea organică nu dispune altfel.
    (3) Cererile de chemare în judecată împotriva actelor prevăzute la art. 11 alin. (9) din Legea nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei se examinează în termen de 3 luni de la data depunerii.
    [Art.23 al.(3) în redacţia LP343 din 24.12.13, MO17-23/24.01.14 art.54]
    [Art.23 al.(3) introdus prin LP31 din 07.03.13, MO69-74/05.04.13 art.223]
    Articolul 24. Examinarea cererii
    (1) Instanţa de contencios administrativ examinează cererea cu participarea reclamantului şi pîrîtului şi/sau a reprezentanţilor acestora, în condiţiile Codului de procedură civilă, cu unele excepţii prevăzute de prezenta lege.
    (2) Neprezentarea la şedinţa de judecată, fără motive temeinic justificate, a părţilor şi/sau a reprezentanţilor lor nu împiedică examinarea cererii, iar în cazul în care este imposibil de a judeca cauza în lipsa reclamantului, instanţa de contencios administrativ va scoate cererea de pe rol în condiţiile Codului de procedură civilă.
    (3) La examinarea în instanţa de contencios administrativ a cererii în anulare, sarcina probaţiunii este pusă pe seama pîrîtului, iar în materie de despăgubire, sarcina probaţiunii revine ambelor părţi.
    Articolul 241. Controlul legalităţii emiterii actelor
                            administrative în situaţii excepţionale
    În cazul în care au fost emise acte administrative referitoare la securitatea naţională a Republicii Moldova, la exercitarea regimului stării excepţionale, la măsurile de urgenţă luate de autorităţile publice în vederea combaterii calamităţilor naturale, incendiilor, epidemiilor, epizootiilor şi altor fenomene similare, instanţa de judecată poate fi sesizată doar pentru exercitarea controlului următoarelor circumstanţe:
    a) existenţa situaţiei excepţionale la data la care a fost emis actul;
    b) competenţa autorităţii de a emite actul;
    c) existenţa interesului public care justifică emiterea actului administrativ;
    d) imposibilitatea efectivă a autorităţii publice de a emite actul în condiţii obişnuite.
    [Art.241 introdus prin LP96 din 14.05.15, MO139-143/05.06.15 art.263]
    Articolul 25. Împuternicirile instanţei de contencios
                         administrativ
    (1) Judecînd acţiunea, instanţa de contencios administrativ adoptă una din următoarele hotărîri:
    a) respinge acţiunea ca fiind nefondată sau depusă cu încălcarea termenului de prescripţie;
    b) admite acţiunea şi anulează, în tot sau în parte, actul administrativ sau obligă pîrîtul să emită actul administrativ cerut de reclamant ori să elibereze un certificat, o adeverinţă sau oricare alt înscris, ori să înlăture încălcările pe care le-a comis, precum şi dispune adjudecarea în contul reclamantului a despăgubirilor pentru întîrzierea executării hotărîrii;
    c) admite acţiunea şi constată circumstanţele care justifică suspendarea activităţii consiliului local sau a consiliului raional, după caz.
    (2) Instanţa de contencios administrativ este în drept să se pronunţe, în limitele competenţei sale, din oficiu sau la cerere, şi asupra legalităţii actelor sau operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat. În cazurile în care controlul legalităţii acestor acte sau operaţiuni ţine de competenţa instanţei de contencios administrativ ierarhic superioare, urmează a fi ridicată excepţia de ilegalitate în faţa acestei instanţe în condiţiile prezentei legi.
    (3) În cazul admiterii acţiunii, instanţa de contencios administrativ se pronunţă, la cerere, şi asupra reparării prejudiciului material şi moral cauzat prin actul administrativ ilegal sau prin neexaminarea în termenul legal a cererii prealabile.
    (4) Mărimea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de contencios administrativ, independent de prejudiciul material, în funcţie de caracterul şi gravitatea suferinţelor psihice sau fizice cauzate, de gradul de vinovăţie a pîrîtului, dacă vinovăţia este o condiţie a răspunderii, luîndu-se în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, precum şi statutul social al persoanei vătămate.
    Articolul 26. Temeiurile anulării actului administrativ contestat
    (1) Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care:
    a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii;
    b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenţei;
    c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.
    (2) Instanţa de contencios administrativ nu este competentă să se pronunţe asupra oportunităţii actului administrativ şi a operaţiunilor administrative care au stat la baza emiterii acestuia.
    Articolul 27. Adoptarea hotărîrii
    Instanţa de contencios administrativ adoptă hotărîrea în condiţiile Codului de procedură civilă.
    Articolul 28. Publicarea hotărîrii
    (1) Hotărîrea irevocabilă a instanţei de contencios administrativ privind anularea, în tot sau în parte, a actului administrativ ilegal a cărui intrare în vigoare a fost condiţionată de publicarea în sursa oficială precum şi hotărîrea irevocabilă asupra excepţiei de ilegalitate se publică în aceeaşi sursă. În hotărîri poate fi indicată şi o altă publicaţie în care acestea urmează a fi tipărite.
    (2) Cheltuielile legate de publicarea hotărîrii le suportă, de regulă, pîrîtul. În cazul publicării hotărîrii din contul reclamantului, la cererea acestuia, cheltuielile suportate se încasează de la pîrît printr-o încheiere a instanţei de judecată care execută hotărîrea.
    Articolul 29. Efectele anulării actului administrativ
    (1) Actul administrativ anulat, în tot sau în parte, încetează a produce efecte juridice din momentul în care hotărîrea instanţei de contencios administrativ devine irevocabilă.
    (2) Ţinînd cont de unele circumstanţe concrete şi de eventualitatea survenirii unor urmări juridice negative, instanţa de contencios administrativ poate stabili, prin hotărîrea sa, că normele declarate nule nu vor produce efecte juridice de la data adoptării actului administrativ.
    Articolul 30. Căile de atac
    (1) Hotărîrea instanţei de contencios administrativ asupra acţiunii judecate în fond poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la data pronunţării sau de la data comunicării hotărîrii integrale, în cazul în care acţiunea este judecată în lipsa părţii, dacă legea nu dispune altfel.
    (2) Recursul suspendă executarea hotărîrii.
    (3) Recursul se judecă în condiţiile Codului de procedură civilă.
    (4) Hotărîrile irevocabile ale instanţei de contencios administrativ pot fi contestate în condiţiile Codului de procedură civilă.
    Articolul 31. Titlul executoriu
    Hotărîrile judecătoreşti irevocabile, adoptate în condiţiile prezentei legi, constituie titluri executorii.
    Articolul 32. Executarea hotărîrii
    (1) Instanţa de contencios administrativ care a adoptat hotărîrea în fond, în termen de 3 zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă, trimite o copie a hotărîrii pîrîtului pentru executare şi alta - instanţei de drept comun de la sediul pîrîtului pentru controlul executării hotărîrii şi, în caz de necesitate, pentru executare silită.
    (2) Hotărîrea se execută în termenul stabilit în dispozitivul ei, iar în cazul în care termenul nu este stipulat - în cel mult 30 de zile de la data la care hotărîrea devine irevocabilă.
    (3) În cazul neexecutării în termen a hotărîrii, conducătorul autorităţii publice în a cărei sarcină a fost pusă executarea acesteia poate fi tras la răspundere în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
    Articolul 33. Acţiune în regres
    Conducătorul autorităţii publice poate înainta în instanţa de drept comun o acţiune în regres împotriva funcţionarului public vinovat de neexecutarea hotărîrii instanţei de contencios administrativ.
Capitolul V
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
    Articolul 34
    (1) Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
    (2) Persoana care se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ în vigoare, emis anterior intrării în vigoare a prezentei legi, este în drept să se adreseze autorităţii publice emitente sau organului ierarhic superior al acesteia pentru reexaminarea actului respectiv în condiţiile prezentei legi.
    (3) Prezenta lege intră în vigoare după expirarea a 3 luni de la data publicării.
    (4) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă capitolele douăzeci şi doi - douăzeci şi cinci din Codul de procedură civilă, precum şi orice dispoziţii ale acestuia care contravin prezentei legi.
    (5) Pricinile aflate pe rol în instanţele de judecată la data intrării în vigoare a prezentei legi se vor judeca potrivit normelor aplicabile la momentul sesizării instanţei.
    (6) Pînă la înfiinţarea la curţile de apel şi la Curtea Supremă de Justiţie a colegiilor de contencios administrativ, pricinile în materie de contencios administrativ vor fi judecate de complete de contencios administrativ desemnate de preşedintele instanţei respective.
    (7) Guvernul:
    va elabora şi va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    va aduce propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege.

    PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                           Dumitru DIACOV

    Nr. 793-XIV. Chişinău, 10 februarie 2000.

Anexă
L I S T A
persoanelor oficiale de stat, exponente ale unui interes politic
sau public deosebit,
care sînt exceptate de la adresarea în
instanţa
de contencios administrativ
    1. Preşedintele Republicii Moldova
    2. Preşedintele Parlamentului, vicepreşedintele Parlamentului
    3. Preşedintele, vicepreşedintele, secretarul comisiei permanente a Parlamentului
    4. Prim-ministrul, prim-viceprim-ministrul, viceprim-ministrul, ministrul, viceministrul
    5. Preşedintele, vicepreşedintele, judecătorul instanţei judecătoreşti
    6. Judecătorul Curţii Constituţionale
    7. Preşedintele, membrul Consiliului Superior al Magistraturii
    8. Preşedintele, membrul Curţii de Conturi
    9. Procurorul General, prim-adjunctul Procurorului General, adjunctul Procurorului General
    10. Directorul, directorul adjunct al Serviciului de Informaţii şi Securitate
    11.  Guvernatorul, prim-viceguvernatorul, viceguvernatorul Băncii Naţionale a Moldovei
    12. Preşedintele, membrul Consiliului Coordonator al Audiovizualului
    13. Preşedintele, vicepreşedintele, secretarul, membrul Comisiei Electorale  Centrale
    14. Secretarul general al Guvernului şi secretarul general adjunct al Guvernului
    16. Directorul, directorul adjunct al Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru, al Agenţiei „Moldsilva”, al Agenţiei Rezerve Materiale, al Agenţiei Turismului
    17. Directorul, directorul adjunct al Biroului Naţional de Statistică, al Biroului Relaţii Interetnice
    19. Directorul, directorul adjunct al Centrului Naţional Anticorupţie
    20. Ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar, reprezentantul permanent  şi trimisul – şef al misiunii diplomatice, consulul general
    21. Directorul general, directorul, directorul general adjunct, directorul adjunct al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Energetică, al Agenţiei Naţionale pentru Reglementare în Comunicaţii Electronice şi Tehnologia Informaţiei, al Centrului Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal
    22.  Preşedintele, vicepreşedintele, membrul Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare
    23. Avocatul Poporului, Avocatul Poporului pentru drepturile copilului, adjunctul Avocatului Poporului
    24. Consilierul Preşedintelui  Republicii Moldova, consilierul Preşedintelui Parlamentului, consilierul Prim-ministrului.
    25. Preşedintele, vicepreşedintele, membrul Plenului Consiliului Concurenţei  
    [Anexa modificată prin LP20 din 03.03.17, MO92-102/31.03.17 art.133]
   
[Pct.15 declarat neconstituțional prin HCC22 din 22.07.16, MO256-267/12.08.16 art.67; în vigoare 22.07.16]
    [Anexa modificată prin LP166 din 31.07.15, MO276-273/02.10.15 art.508]
    [Anexa modificată prin LP38 din 27.03.14, MO92-98/18.04.14 art.228]
    [Anexa modificată prin LP304 din 26.12.12, MO48/05.03.13 art.150; în vigoare 05.03.13]
    [Anexa modificată prin LP120 din 25.05.12, MO103/29.05.12 art.353; în vigoare 01.10.12]
    [Anexa modificată prin LP58 din 01.04.11, MO65-68/22.04.11 art.167]
    [Se declară neconstituţionale următoarele sintagme din anexă „Şeful, adjunctul şefului Inspectoratului Fiscal Principal de Stat” (pct.14), şi „Directorul general al Serviciului Vamal” (pct.15) prin HCC29 din 21.12.10, MO1-4/07.01.11 art.1; în vigoare 21.12.10]
    [Anexa introdusă prin LP95 din 21.05.10, MO98-99/15.06.10 art.295]