MODIFICAT
    HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19

    În temeiul art. 13 din Legea apelor nr. 272 din 23 decembrie 2011 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 81, art. 264), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Regulamentul privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane (se anexează).
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului.
   [Pct.2 modificat prin HG1143 din 21.11.18, MO13-21/18.01.19 art.7; în vigoare 18.01.19]

    PRIM-MINISTRU                                                                    Iurie LEANCĂ

    Contrasemnează:
    Ministrul mediului                                                                     Gheorghe Şalaru
    Ministrul sănătăţii                                                                     Andrei Usatîi

    Nr. 932. Chişinău, 20 noiembrie 2013.


    1. Regulamentul privind monitorizarea şi evidenţa sistematică a stării apelor de suprafaţă şi a apelor subterane (în continuare – Regulamentul) transpune parţial art. 8 şi anexa V din Directiva 2000’60’CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 327 din 22 decembrie 2000 şi stabileşte:
    1) un sistem complex multianual de evaluare cantitativă şi calitativă a apelor de suprafaţă şi ale celor subterane prin utilizarea procedurilor şi măsurilor tehnice de prelevare a probelor, analiză şi sinteză, în scopul gestionării şi valorificării durabile a resurselor acvatice;
    2) procedurile, responsabilităţile şi sarcinile pentru elaborarea, actualizarea şi implementarea programelor de monitorizare a stării apelor de suprafaţă şi apelor subterane (în continuare – programe de monitorizare);
    3) cerinţele principale faţă de conţinutul programelor de monitorizare, a parametrilor care urmează să fie monitorizaţi, modalitatea de prelevare a probelor şi conformarea cu cerinţele analizelor pentru fiecare parametru, controlul calităţii, practica de laborator şi gestionare a datelor, precum şi alte proceduri şi măsuri, după necesitate, pentru a satisface alte cerinţe referitoare la date.
    2. În sensul prezentului Regulament, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
    monitorizarea stării apelor – sistem de evaluare a parametrilor fizici, chimici, biologici şi microbiologici ai apei în funcţie de condiţiile naturale şi antropice;
    programele de monitorizare – instrument de evaluare coerentă şi cuprinzătoare a stării resurselor de apă, astfel încît să faciliteze prognoza, elaborarea şi aprobarea planurilor de gestionare a corpurilor acvatice, precum şi analiza progresului realizat în implementarea acestora;
    indicatori de calitate a apelor – cerinţe de calitate a apelor exprimate prin valoarea concentraţiei unui anumit parametru fizico-chimic, grup de parametri fizico-chimici sau a unui parametru biologic, care nu va fi depăşit, pentru a asigura protecţia sănătăţii omului şi a mediului;
    sistemul naţional de monitorizare – sistem, prin care statul supraveghează permanent starea resurselor de apă şi a impactului antropic, bazat pe parametri şi indici cu acoperire spaţială şi temporală, care asigură cadrul informaţional necesar pentru elaborarea strategiei, măsurilor de prevenire a consecinţelor antropice, calamităţilor naturale şi de remediere a situaţiei ecologice;
    tendinţă ascendentă semnificativă – creştere semnificativă din punct de vedere statistic şi al mediului a concentraţiei unui poluant, grup de poluanţi sau a unui indicator al poluării în apă pentru care se consideră necesară o inversare a tendinţei.
    3. Tipurile de monitorizare sînt:
    1) monitorizarea de supraveghere (S) – are ca scop evaluarea stării tuturor apelor din cadrul fiecărui bazin sau subbazin hidrografic, furnizînd informaţii pentru: validarea procedurii de evaluare a impactului, elaborarea eficientă a programelor ulterioare de monitorizare, evaluarea tendinţei de variaţie pe termen lung a calităţii şi cantităţii resurselor de apă, elaborarea criteriilor de evidenţiere a corpurilor de apă la nivel administrativ-teritorial, precum şi argumentarea optimizării sistemului naţional de monitorizare;
    2) monitorizarea operaţională (O) – are ca scop stabilirea stării acelor corpuri de apă identificate, în urma monitoringului de supraveghere, ca prezentînd riscul de a nu îndeplini obiectivele de mediu pentru ape, precum şi evaluarea schimbărilor apărute în urma aplicării programului de măsuri, inclus în planul de gestionare a bazinului hidrografic;
    3) monitorizarea de investigare (I) – are ca scop identificarea cauzelor depăşirilor limitelor cerinţelor de calitate pentru ape, pentru certificarea cauzelor pentru care un corp de apă nu poate atinge obiectivele de mediu, acolo unde monitoringul de supraveghere arată că obiectivele stabilite pentru un corp de apă nu se pot realiza, iar monitoringul operaţional nu a fost încă stabilit, precum şi pentru a identifica amploarea şi impactul poluarilor accidentale. Acest tip de monitorizare furnizează informaţii necesare pentru întocmirea unui program de măsuri în vederea realizării obiectivelor de mediu şi de măsuri speciale de remediere a efectelor poluarii accidentale.
    4. Sistemul naţional de monitorizare a apelor cuprinde două tipuri de monitorizare, conform cerinţelor legislaţiei în domeniu: monitorizarea de supraveghere, care are rolul de a evalua starea tuturor corpurilor de apă din cadrul bazinelor hidrografice şi monitorizarea operaţională (integrată monitorizării de supraveghere) pentru corpurile de apă ce riscă să nu îndeplinească obiectivele de mediu pentru ape, stabilite în planurile de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice.
    5. În cazurile de poluare accidentală, pentru luarea deciziilor prompte în scopul protecţiei calităţii resurselor de apă şi prevenirii situaţiilor de urgenţă, se efectuează monitorizarea de investigare, care furnizează informaţii suplimentare cu privire la starea corpurilor de apă, care nu pot fi obţinute prin intermediul monitoringului operaţional. În baza acestor informaţii sînt elaborate măsuri speciale de remediere a efectelor poluarii accidentale, precum şi măsuri specifice în vederea realizării obiectivelor de mediu pentru corpul de apă respectiv, prevăzute în planul de gestionare a districtului bazinului hidrografic vizat.
    6. Atribuţiile de monitorizare a calităţii apelor, în principal stabilirea gradului de poluare, revin organului central al administraţiei publice în domeniul mediului, prin intermediul subdiviziunilor cu atribuţii în domeniu (Serviciul Hidrometeorologic de Stat şi Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale) pe cînd monitorizarea calităţii apei potabile din surse de suprafaţă şi subterane este în sarcina organului central al administraţiei publice în domeniul sănătăţii, cu structurile sale teritoriale.
    7. Autorităţile responsabile de monitorizarea stării apelor, subordonate organului central al administraţiei publice în domeniul mediului, sînt responsabile de monitorizarea cantitativă (parametrii hidrologici şi hidrogeologici), calitativă (parametrii fizico-chimici, biologici), precum şi tendinţelor ascendente semnificative şi schimbărilor care rezultă din activitatea umană.
    8. Autorităţile responsabile de monitorizarea stării apelor subordonate organului central al administraţiei publice în domeniul sănătăţii sînt responsabile de monitorizarea parametrilor sanitaro-chimici, toxicologici, microbiologici, virusologici şi parazitologici ai apelor extrase în scopuri potabile, în conformitate cu prevederile Legii nr. 272-XIV din 10 februarie 1999 cu privire la apa potabilă, precum şi a apelor folosite pentru scăldat şi agrement.
    9. Investigaţiile ştiinţifice integrate asupra stării resurselor de apă, sînt efectuate sistematic de Academia de Ştiinţe a Moldovei, prin intermediul instituţiilor sale subordonate, inclusiv în baza rezultatelor şi informaţiei primare obţinute de la Serviciul Hidrometeorologic de Stat şi Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale.
    10. Monitorizarea stării apelor de suprafaţă şi a celor subterane în context transfrontalier se efectuează ţinînd cont de prevederile acordurilor bilaterale cu ţările vecine şi ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte.
    11. Evidenţa sistematică a cantităţii, calităţii şi stării ecologice a apelor de suprafaţă, inclusiv a rîurilor transfrontiere, se efectuează de către Serviciul Hidrometeorologic de Stat şi organul central al administraţiei publice în domeniul sănătăţii, în baza reţelei naţionale de monitorizare.
    12. Monitorizarea cantitativă a regimului hidrologic al rîurilor Republicii Moldova se efectuează prin intermediul reţelei staţionare de posturi hidrologice, în conformitate cu procedurile stabilite în Regulamentul intern al Serviciul Hidrometeorologic de Stat.
    13. Monitorizarea cantitativă se efectuează în vederea asigurării autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, agenţilor economici şi populaţiei cu informaţie hidrologică, prognoze şi avertismente privind fenomenele hidrologice periculoase.
    14. Monitorizarea calitativă a apelor de suprafaţă este realizată prin utilizarea procedurilor şi măsurilor tehnice de prelevare, analiză şi sinteză, pentru evaluarea parametrilor de calitate, stării şi tendinţei de evoluţie a calităţii apelor de suprafaţă.
    15. Calitatea resurselor de apă este influenţată într-o anumită măsură şi de poluările accidentale, care reprezintă alterări bruşte de natură fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei, peste limitele admise. În funcţie de tipul poluărilor accidentale, acestea pot avea magnitudini şi efecte diferite (locale, bazinale, transfrontaliere) asupra resurselor de apă, ce vor fi monitorizate în cadrul sistemului din prezentul Regulament.
    16. Pentru apele de suprafaţă, parametrii monitorizaţi sînt specificaţi în tabelul 2 din anexa nr. 1 la prezentul Regulament. Concomitent cu parametrii monitorizaţi este determinat şi volumul fluxului de apă şi’sau cota nivelului de apă (în m). Reţeaua staţiilor de măsurări hidrologice trebuie să asigure exactitatea conform normativelor de calcul a parametrilor hidrologici.
    17. Periodicitatea prelevării depinde de tipul de monitorizare, care include punctul dat de observaţii.
    18. Frecvenţa de monitorizare prevede variabilitatea parametrilor care se pot schimba atît sub influenţa condiţiilor naturale, cît şi ca rezultat al impactului antropic. Frecvenţa monitorizării trebuie să permită estimarea stării ecologice şi a calităţii apelor de suprafaţă în fiecare corp de apă, prin stabilirea şi întreţinerea unui număr suficient de puncte de monitorizare, astfel încît să asigure o descriere coerentă şi cuprinzătoare a stării apelor de suprafaţă în cadrul fiecărui district al bazinelor hidrografice şi să depisteze prezenţa tendinţelor ascendente antropogene permanente.
    19. Pentru corpurile de apă de suprafaţă supuse riscului cantitativ şi calitativ, reţeaua de monitorizare şi frecvenţa monitorizării trebuie să fie suficientă pentru a permite evaluarea impactului uman şi prevenirea degradării ecosistemelor.
    20. Pentru corpurile de apă transfrontaliere, reţeaua de monitorizare şi frecvenţa monitorizării trebuie să fie suficientă pentru a permite evaluarea stării şi estimarea determinată de acordurile transfrontiere.
    21. Reţeaua de monitorizare a apelor de suprafaţă, prezentată în tabelul 1 din anexa nr.1 la prezentul Regulament, este elaborată şi stabilită astfel încît să caracterizeze cît mai amplu şi detaliat starea corpurilor de apă, să asigure o sinteză generală şi consecutivă a stării ecologice, hidrochimice, hidrobiologice şi microbiologice a fiecărui corp de apă, precum şi să permită clasificarea lor în 5 clase de calitate, conform prevederilor actelor normative în vigoare ce stabilesc cerinţele de calitate a mediului pentru apele de suprafaţă.
    22. Reţeaua de monitorizare a apelor se elaborează în conformitate cu starea hidrologică, ecologică şi hidrochimică a corpului de apă, în baza unor investigaţii prealabile, ce include colectarea şi analiza informaţiei privitor la clasa şi calitatea apei, tipurile de folosnţă a corpului de apă, starea ecologică a corpului de apă, sursele antropice punctiforme şi difuze, distanţa de la staţiile de observaţii hidrologice, precum şi evidenţierea unei liste a poluanţilor specifici.
    23. Reţeaua de monitorizare a calităţii apelor de suprafaţă, în funcţie de scopurile propuse, include şi sectoare (sau tronsoane) transfrontiere comune de monitorizare, stabilite în baza acordurilor sau tratatelor de colaborare, cu stipularea în programele de monitorizare comune a număruluiu şi amplasării punctelor de monitorizare, a graficului de prelevare, modului de difuzare a informaţiei, precum şi evaluarea în comun a calităţii apei ecosistemelor transfrontaliere.
    24. Reţeaua de monitorizare a apelor de suprafaţă va fi reflectată în format cartografic cu posibilităţi de vizualizare şi modificare.
    25. Pentru corpurile de apă de suprafaţă supuse riscului cantitativ şi calitativ, reţeaua de monitorizare şi frecvenţa monitorizării trebuie să fie suficientă pentru a permite evaluarea impactului uman şi prevenirea degradării ecosistemeloraşul
    26. Pentru corpurile de apă transfrontaliere, reţeaua de monitorizare şi frecvenţa monitorizării trebuie să fie suficientă pentru a permite evaluarea stării şi estimarea determinate de acordurile transfrontiere.
    27. Calitatea şi cantitatea apelor subterane este monitorizată sistematic de către Agenţia pentru Geologie şi Resurse Minerale, prin intermediul sondelor de monitorizare amplasate pe teritoriul Republicii Moldova.
    28. Monitorizarea apelor subterane se efectuează conform programelor de monitorizare fundamentate ştiinţific, care includ observaţii continue a aspectelor semnificative ale proceselor dinamice, analize ştiinţifice a proceselor din trecut, cu depistarea factorilor care au condus la schimbarea stării calitative şi cantitative, şi un model de prognoză a evoluţiei sistemului.
    29. Activitatea de monitorizare a apelor subterane constă în:
    1) identificarea problemelor de mediu;
    2) elaborarea programelor de monitorizare a apelor subterane;
    3) inventarierea construcţiilor pentru captarea apei;
    4) selectarea indicatorilor de monitorizare;
    5) stabilirea amplasărilor punctelor reţelei de monitorizare;
    6) observaţii de teren, prelevare de probe;
    7) analize de laborator;
    8) stocarea, manipularea şi difuzarea datelor;
    9) interpretarea şi evaluarea datelor pentru producerea de informaţii;
    10) raportarea şi distribuirea rezultatelor monitorizării.
    30. Obiectivele monitorizării constituie caracterizarea condiţiilor de calitate ale mediului, precum şi ale tendinţelor acestora, aprecierea fluxurilor de apă şi poluanţi,compararea valorilor măsurate cu valorile admisibile şi emiterea avertizărilor în situaţii de urgenţă.
    31. Monitorizarea stării apelor subterane este o activitate integrată de obţinere şi evaluare a informaţiilor privind caracteristicile fizice, chimice, precum şi a volumului rezervelor de apă subterane şi reprezintă un element de bază în elaborarea planurilor de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice care asigură:
    1) colectarea continuă a informaţiei despre starea apelor subterane, avînd în vizor aspectele cantitative şi calitative a corpurilor de apă subterane;
    2) evaluarea progreselor intermediare în oferirea de informaţii legate de starea corpurilor de ape subterane;
    3) sistematizarea şi colectarea datelor statistice, utilizînd indicatori relevanţi şi măsurabili prin intermediul cărora poate fi urmărită starea cantitativă şi calitativă a apelor subterane;
    4) furnizarea organului central al administraţiei publice în domeniul mediului a informaţiei privind rezultatele investigărilor asupra corpurilor de apă subterană, în scopul stabilirii’modificării indicatorilor de monitorizare;
    5) evaluarea sistematică a dinamicii caracteristicilor obiectivelor de mediu în scopul cunoaşterii stării şi evoluţiei calitative şi cantitative a corpurilor de apă subterană;
    6) stabilirea punctelor vulnerabile ce determină riscul ca corpurile de apă subterană să nu realizeze obiectivele de mediu;
    7) furnizarea unei imagini generale, coerente şi comprehensive asupra stării apei în fiecare corp de apă subterană, pentru a determina prezenţa tendinţelor concentraţiilor de poluanţi pe termen scurt’lung induse antropic;
    8) evaluarea modificărilor stării’regimului’dinamicii apelor subterane în timp şi spaţiu;
    9) prognozarea pe termen scurt, mediu şi lung a modificărilor stării apelor subterane ca urmare a proceselor naturale şi tehnogene;
    10) furnizarea informaţiei pentru evaluarea şi reevaluarea rezervelor de apă subterană (potabile’minerale), în scopul asigurării necesităţilor de asigurare cu apă a populaţiei;
    11) furnizarea informaţiei în vederea implementării proiectelor de stat privind asigurarea cu apă şi canalizare a populaţiei;
    12) determinarea influenţei procesului de exploatare a apelor subterane asupra componentelor mediului înconjurător;
    13) clasificarea corpurilor de apă subterană după tipul de folosinţă (tehnice, menajere, potabile);
    14) stabilirea metodologiei de control asupra instalaţiilor de exploatare’captare a apei;
    15) prognozarea modificărilor condiţiilor hidrogeologice, debitului, cantităţii şi calităţii apelor subterane.
    32. Prin crearea şi întreţinerea unui număr suficient de puncte de monitorizare în conformitate cu cele prevăzute în secţiunea 3 din prezentul capitol, se creează o reţea de monitorizare reprezentativă în aşa mod, încît aceasta să servească drept bază pentru evaluarea sigură, din punct de vedere al spaţiului şi timpului:
    1) a stării cantitative a apelor subterane, inclusiv a resurselor de apă subterană disponibile;
    2) a efectelor gestionării apelor subterane asupra nivelului apelor subterane şi efectele asupra ecosistemului acvatic asociat şi ecosistemelor terestre dependente.
    33. În cazul monitorizării cantitative, parametrii de monitorizare includ:
    1) nivelul apei subterane în sonde şi deversarea la izvoare;
    2) presiunea piezometrică, în cazul apelor subterane transfrontiere.
    34. Monitorizarea suplimentară în vederea susţinerii caracterizării şi clasificării apelor subterane poate include parametrii chimici şi indicatori, cum ar fi temperatura, conductivitatea electrică etc.
    35. Pentru monitorizarea stării chimice a apelor subterane sînt utilizaţi parametrii prevăzuţi în anexa nr. 2 la prezentul Regulament.
    36. Pentru corpurile de apă subterană identificate drept fiind sub risc cantitativ, reţeaua de monitorizare şi frecvenţa monitorizării trebuie să fie suficientă pentru a permite evaluarea impactului extragerilor şi realimentărilor asupra nivelului apelor subterane.
    37. Pentru corpurile de apă subterană transfrontaliere, reţeaua de monitorizare şi frecvenţa monitorizării trebuie să fie suficientă pentru a permite estimarea direcţiei şi debitului apelor subterane transfrontaliere.
    38. În cazul monitorizării stării chimice a apelor subterane, prin stabilirea şi întreţinerea unui număr suficient de puncte de monitorizare în conformitate cu cele prevăzute în secţiunea 3 din prezentul capitol, reţeaua de monitorizare este proiectată astfel încît să asigure o descriere generală coerentă şi cuprinzătoare a stării chimice a apelor subterane în cadrul fiecărui bazin hidrografic şi să depisteze prezenţa tendinţelor ascendente durabile induse în mod antropogen.
    39. La fiecare corp sau grup de corpuri de apă subterană trebuie să fie create cel puţin 3 puncte de monitorizare.
    40. Monitorizarea de supraveghere este efectuată pentru toate corpurile de apă subterană.
    41. Monitorizarea operaţională este efectuată pentru toate corpurile de apă subterană în perioadele dintre monitorizarea de supraveghere, în cazul în care:
    1) rezultatele monitorizării de supraveghere indică riscul că obiectivele de gestionare prevăzute în prezentul Regulament nu pot fi realizate;
    2) una sau mai multe măsuri au fost implementate pentru a îmbunătăţi starea chimică;
    3) starea chimică a apelor subterane urmează să fie monitorizată în conformitate cu acordurile bilaterale.
    42. Calificarea fiecărui punct de monitorizare conform contribuţiei acestuia la evaluarea generală a corpului de apă subterană este analizată în mod regulat, cel puţin o dată în ciclul de monitorizare, şi modificată, după necesitate.
    43. La selectarea punctelor de monitorizare pentru monitorizarea cantitativă şi chimică a apelor subterane se va ţine cont de folosinţa de lungă durată a acestora, accesul liber, sigur şi permanent, precum şi abilitatea de a asigura probe reprezentative.
    44. Toate punctele de control trebuie să fie supuse unei caracterizări cuprinzătoare care include elementele prevăzute în anexa nr. 2 la prezentul Regulament. Datele pentru caracterizare trebuie să fie colectate în formă standardizată, analizate şi modificate periodic şi păstrate într-o bază de date.
    45. Proiectarea reţelei de monitorizare trebuie să se bazeze pe înţelegerea conceptuală a corpului de apă subterană (de exemplu, caracteristicile hidrogeologice etc.) şi a presiunilor şi să examineze principiile reprezentativităţii.
    46. Reţeaua reprezentativă presupune că prin metode potrivite de regionalizare hidrologică, datele monitorizării permit deducerea concluziilor sigure cu privire la ariile dintr-un corp de apă subterană care nu sînt monitorizate şi permit evaluările corpului de apă subterană în întregime.
    47. După necesitate, punctele de monitorizare de la operatorii externi ar putea fi integrate după inspectarea şi examinarea corespunzătoare.
    48. Punctele de monitorizare trebuie să fie inspectate şi supuse observărilor de către personalul competent cel puţin o dată în cadrul fiecărui ciclu de monitorizare.
    49. Închiderea sau înlocuirea punctelor de monitorizare în cazurile excepţionale necesită acordul organului central al administraţiei publice în domeniul mediului.
    50. La selectarea unui număr suficient de puncte de monitorizare în cadrul corpului de apă subterană pentru monitorizarea de supraveghere se iau în considerare următoarele criterii:
    1) caracteristicile hidrologice, hidrogeologice şi hidrochimice ale corpului de apă subterană, vîrsta şi rata realimentării apelor subterane, precum şi permeabilitatea straturilor suprapuse;
    2) interacţiunea dintre apele subterane şi apele de suprafaţă;
    3) informaţia despre folosinţa terenului şi activităţile umane semnificative care ar putea afecta apele subterane şi ecosistemele acvatice asociate şi ecosistemele terestre dependente;
    4) validarea şi complementarea evaluării riscurilor corpurilor de apă subterană, inclusiv impactele presiunilor umane asupra stării corpurilor de apă subterană;
    5) convenienţa evaluării variaţiilor caracteristicilor naturale;
    6) convenienţa evaluării tendinţelor ascendente semnificative şi durabile ale concentraţiilor poluanţilor în timp suficient, cu precizie suficientă şi de siguranţă suficientă;
    7) rezultatele investigaţiilor preliminare la punctul de control şi concluziile deduse din rezultate;
    8) monitorizarea corpurilor de apă subterană transfrontaliere, în particular, deoarece aceasta este relevantă şi necesară pentru protecţia tuturor folosinţelor susţinute de debitul apei subterane;
    9) toate criteriile pentru reţeaua monitorizării de supraveghere;
    10) examinarea rezultatelor monitorizării de supraveghere;
    11) sustenabilitatea punctelor de control create pentru monitorizarea de supraveghere;
    12) asigurarea posibilităţii de evaluare a schimbărilor induse de orice măsuri implementate pentru a îmbunătăţi starea apelor subterane.
    51. Informaţia de la punctele de control, factorii esenţiali şi dezirabili şi elementele caracterizării recomandate spre examinare, sînt incluse în tabelele din anexa nr. 2 la prezentul Regulament.
    52. Monitorizarea de supraveghere începe cu o monitorizare iniţială pentru o perioadă de un an. Monitorizarea iniţială cuprinde monitorizarea tuturor parametrilor enumeraţi în secţiunea 2 din prezentul capitol.
    53. Frecvenţa monitorizării trebuie să permită estimarea nivelului apei subterane în fiecare corp de apă subterană, ţinînd cont de variaţiile pe termen lung şi pe termen scurt în realimentarea apelor subterane.
    54. Se efectuează cel puţin 3 măsurări la intervale regulate, ţinînd cont de caracteristicile hidrogeologice individuale ale fiecărui corp de apă subterană. Frecvenţa monitorizării ar putea fi sporită pînă la 4 măsurări pe an, la un interval de 3 luni, din cauza caracteristicilor naturale specifice sau indicilor de impacte semnificative asupra calităţii apelor subterane.
    55. În anii următori ai monitorizării iniţiale vor fi monitorizate toate substanţele enumerate în secţiunea 2 din prezentul capitol cel puţin o dată pe an, la intervale regulate de 12 luni. Pentru toate corpurile de apă subterană unde monitorizarea operaţională a fost identificată drept necesară în conformitate cu secţiunea 1 din prezentul capitol, monitorizarea operaţională urmează după monitorizarea (iniţială) de supraveghere.
    56. Monitorizarea operaţională cuprinde monitorizarea tuturor parametrilor enumeraţi în secţiunea 2 din prezentul capitol.
    57. Pentru toţi parametrii care sînt supuşi monitorizării operaţionale în conformitate cu secţiunea 2 din prezentul capitol se efectuează cel puţin 2 măsurări la intervale regulate de aproximativ 6 luni, examinînd caracteristicile hidrogeologice individuale ale fiecărui corp de apă subterană.
    58. Frecvenţa monitorizării poate fi sporită la 4 măsurări pe an, la un interval de 3 luni. Pentru toţi parametrii care nu sînt supuşi monitorizării operaţionale urmează să fie aplicate cerinţele prevăzute în prezenta secţiune cu privire la frecvenţă şi parametri.
    59. După finalizarea unui ciclu de monitorizare, începe un nou ciclu de monitorizare, cu monitorizarea (iniţială) de supraveghere.
    60. În scopul obţinerii unei informaţii complete şi veridice privind starea apelor şi facilitării evidenţei stării resurselor de apă sînt elaborate programe de monitorizare a apelor de suprafaţă şi celor subterane.
    61. Programele de monitorizare se elaborează cu o periodicitate anuală de către instituţiile cu atribuţii de monitorizare, subordonate organului central al administraţiei publice în domeniul mediului.
    62. Programele de monitorizare se aprobă de organul central al administraţiei publice în domeniul mediului care se consultă în prealabil cu organul de specialitate al administraţiei publice centrale în domeniul sănătăţii şi cu instituţiile ştiinţifice, în scopul reflectării atribuţiilor sale şi în vederea evitării dublării monitorizării.
    63. Programele de monitorizare sînt revizuite după necesitate şi reieşind din rezultatele obţinute privind starea ecosistemelor acvatice.
    64. În cazurile stabilite în tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, se asigură informarea şi consultarea cu autorităţile competente din statele vecine pe întreaga durată a elaborării programelor de monitorizare. Aceste consultări se vor referi în particular la crearea reţelelor şi punctelor de monitorizare transfrontiere, proiectarea coordonată a reţelei, poluanţii care urmează să fie monitorizaţi, precum şi schimbul de informaţii şi rezultate.
    65. Programele de monitorizare pot fi revizuite în cazul poluării accidentale, depistării proceselor de eutrofizare şi epuizare esenţială. În acest caz frecvenţa monitorizării apelor se modifică de către instituţiile abilitate în monitorizarea apelor de suprafaţă şi apelor subterane conform programului de monitorizare revizuit în caz de urgenţă, pînă la dispariţia acestor fenomene.
    66. În aspect cantitativ, programele de monitorizare se referă la parametrii hidrologici (volumul, viteza, debitul, nivelul apelor de suprafaţă) şi hidrogeologici (volumul, debitul, presiunea apelor subterane) în măsura în care acesta prezintă importanţă pentru evaluarea stării şi tendinţelor de schimbare antropogene a resurselor acvatice.
    67. Programele de monitorizare pentru apele de suprafaţă şi pentru apele subterane vor conţine, fără a se limita la acestea, informaţii referitoare la obiectivul şi cadrul de aplicare, criteriile de selectare a punctelor de monitorizare, ciclul şi frecvenţa monitorizării, parametrii monitorizaţi, metodele de evaluare a calităţii, itinerarul prelevărilor de probe, inclusiv în comun cu ţările vecine, alte informaţii utile conform anexei nr. 1 şi, respectiv, anexei nr. 2 la prezentul Regulament.
    68. Procedurile şi măsurile utilizate pentru prelevarea probelor, metodele de analiză chimică, măsurările pe teren şi on-line sînt validate şi documentate în conformitate cu standardul SM SR EN ISO’CEI-17025 şi alte standarde echivalente, acceptate la nivel internaţional. Lista cu metodele standarde folosite şi recomandate pentru fiecare parametru evaluat este reprezentată în anexa nr. 1 la prezentul Regulament.
    69. Prelevarea, conservarea şi transportarea probelor de apă se efectuează conform metodelor standardizate şi va corespunde cerinţelor şi preciziei în vederea asigurării calităţii analizelor de laboratoraşul
    70. Analizele de laborator sînt efectuate în conformitate cu metodele standard pentru fiecare parametru în parte şi procedurile descrise în manualul de calitate, elaborat conform cerinţelor instituţiilor acreditate.
    71. Procedurile utilizate pentru colectarea probelor, transportarea şi analiza lor în baza acordurilor bilaterale transfrontiere, sînt coordonate între ţări şi corespund metodelor acceptate de către părţi.
    72. Înregistrarea rezultatelor se efectuează în corespundere cu cerinţele sistemului de înregistrare a rezultatelor adecvat activităţii sale, în concordanţă cu prevederile documentelor interne ale instituţiiloraşul Rezultatele de observare, calculele originale şi o copie de pe buletinele de analiză vor fi înregistrate în registre speciale, inclusiv în bază electronică.
    73. Rezultatele fiecărei analize sau serii de analize efectuate de laborator sînt raportate cu acurateţe, clar şi obiectiv, în conformitate cu instrucţiunile din metoda de analiză. Rezultatele sînt prezentate sub formă de buletin de analiză, care va include toate informaţiile necesare pentru interpretarea rezultatelor şi toate informaţiile referitor la tehnici de analiză.
    74. În baza rezultatelor obţinute se face evaluarea calităţii apelor în conformitate cu cerinţele de calitate pentru apele de suprafaţă şi pentru apele subterane.
    75. Laboratoarele sînt acreditate şi aplică practici privind sistemul de management al calităţii în conformitate cu standardul SM SR EN ISO’CEI-17025 sau alte standarde echivalente acceptate la nivel internaţional.
    76. Laboratoarele vor demonstra competenţele în realizarea analizelor fizico-chimice şi biologice prin participarea la programele de testare de nivel intern şi extern.
    77. Instituţiile cu atribuţii în domeniul monitorizării stării apelor sînt responsabile de administrarea, validarea şi procesarea datelor de monitorizare privind starea ecologică a apelor de suprafaţă, a apelor subterane, precum şi tendinţele semnificative a dinamicii poluanţiloraşul
    78. După validare, procesare şi documentare, datele monitorizării vor fi transmise în mod regulat pentru a fi integrate în platforma comună pentru gestionarea bazinelor hidrografice.
    79. Rezultatele sînt prezentate autorităţilor, organizaţiilor şi instituţiilor interesate, la solicitare.
    80. Rezultatele analizelor în comun efectuate de către laboratoarele statelor vecine, sînt supuse schimbului echivalent, analizate, evaluate şi estimate în baza condiţiilor expuse în acordurile bilaterale.
    81. Rezultatele monitorizării se prezintă şi în formă de hărţi, utilizate în cadrul planurilor de gestionare a districtelor bazinelor hidrografice care vor include informaţii cu privire la:
    1) reţelele şi punctele de monitorizare;
    2) starea apelor de suprafaţă şi apelor subterane;
    3) corpurile de apă supuse tendinţelor ascendente semnificative de poluare şi corpurile de apă în care astfel de tendinţe au fost inversate.
    82. Punctele de monitorizare create în conformitate cu acordurile bilaterale privind corpurile de apă transfrontaliere la care Republica Moldova este parte vor fi indicate pe hărţi.
    83. Transmiterea informaţiei către organizaţiile internaţionale se realizează şi cu respectarea prevederilor Legii nr. 982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie şi în conformitate cu cerinţele tratatelor şi acordurilor internaţionale.

    anexa nr.1

    anexa nr.2