HGA1041/2013
ID intern unic:  350856
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 1041
din  20.12.2013
cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare
a controlului financiar public intern pentru anii 2014-2017
Publicat : 27.12.2013 în Monitorul Oficial Nr. 304-310     art Nr : 1147
    Abrogată prin HG124 din 02.02.18, MO40-47/09.02.18 art.143



    În scopul realizării prevederilor art.29 din Legea nr.229 din 23 septembrie 2010 privind controlul financiar public intern (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.231-234, art.730), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Programul de dezvoltare a controlului financiar public intern pentru anii 2014-2017 (se anexează).
    2. Se stabileşte că Ministerul Finanţelor este principala instituţie responsabilă de coordonarea implementării Programului de dezvoltare a controlului financiar public intern, monitorizarea implementării conceptului de control financiar public intern fiind efectuată de către Consiliul controlului financiar public intern pe lîngă Ministerul Finanţelor. De asemenea, Ministerul Finanţelor va prezenta Guvernului anual, pînă la 1 iunie, raportul consolidat privind controlul financiar public intern.
    3. Se abrogă:
    Hotărîrea Guvernului nr.597 din 2 iulie 2010 „Cu privire la aprobarea Programului de dezvoltare a controlului financiar public intern” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.117-118, art.677);
    punctul 39 din anexa nr.1 la Hotărîrea Guvernului nr.868 din 19 noiembrie 2012 „Privind modificarea, completarea şi abrogarea unor hotărîri ale Guvernului” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr.242-244, art.938).

    PRIM-MINISTRU                                                            Iurie LEANCĂ

    Contrasemnează:
    Ministrul finanţelor                                                           Anatol Arapu

    Nr. 1041. Chişinău, 20 decembrie 2013.


Aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr. 1041
din 20 decembrie 2013

PROGRAMUL
de dezvoltare a controlului financiar public intern
pentru anii 2014-2017
I. INTRODUCERE
    1. Conform prevederilor Legii nr.229 din 23 septembrie 2010 privind controlul financiar public intern, autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, instituţiile publice, precum şi autorităţile/instituţiile autonome care gestionează mijloace ale bugetului public naţional sînt obligate să se orienteze spre un sistem modern de gestiune a finanţelor publice, bazat pe conceptul de control financiar public intern.
    2. Obiectivul general al controlului financiar public intern este promovarea unui grad avansat de răspundere managerială în utilizarea fondurilor publice din Republica Moldova prin:
    1) dezvoltarea sistemului de management financiar şi control, cu aplicarea tehnicilor de management al riscurilor;
    2) dezvoltarea serviciului de audit intern, care raportează managerilor entităţilor publice cu privire la eficacitatea sistemului de management financiar şi control şi contribuie la îmbunătăţirea acestuia;
    3) dezvoltarea funcţiei de armonizare centralizată, responsabilă de elaborarea cadrului normativ în domeniul controlului financiar public intern, a manualelor, a ghidurilor şi a instrucţiunilor de aplicare a acestora; organizarea şi instruirea în domeniul controlului financiar public intern; acordarea de suport metodologic managerilor cu privire la implementarea şi dezvoltarea activităţii de audit intern şi a sistemului de management financiar şi control; monitorizarea schimbărilor şi raportarea sistematică a progreselor înregistrate în domeniul controlului financiar public intern.
    3. Scopul prezentului document este de a prezenta o versiune revizuită a programului de dezvoltare a controlului financiar public intern, precum şi un plan de acţiuni pentru dezvoltarea acestuia. Prezentul document include:
    1) un model conceptual al controlului financiar public intern;
    2) un rezumat al componentelor controlului financiar public intern;
    3) comentarii asupra progreselor înregistrate pînă în prezent în procesul de implementare a controlului financiar public intern;
    4) principalele modificări necesare şi direcţiile de dezvoltare a controlului financiar public intern;
    5) direcţiile de dezvoltare a Inspecţiei financiare;
    6) un plan de acţiuni ce urmează a fi implementat în următorii patru ani.
II. MODELUL CONCEPTUAL AL
CONTROLULUI FINANCIAR PUBLIC INTERN
    4. Sistemul de control financiar public intern are drept scop organizarea şi implementarea unor metode adecvate şi transparente pentru a asigura utilizarea mijloacelor publice conform obiectivelor stabilite de Guvern şi Parlament. Mai mult decît atît, un mediu de control modern reprezintă un instrument eficient de prevenire a fraudei şi a corupţiei. În sectorul public, monitorizarea şi evaluarea externă este realizată de Parlament şi Curtea de Conturi (instituţia supremă de audit). Guvernul este responsabil în faţa Parlamentului de gestionarea, implementarea, controlul, evaluarea, monitorizarea şi actualizarea politicilor sale şi asigură existenţa unor sisteme aferente bugetului, contabilităţii, controlului intern şi serviciilor de inspectare pentru a lupta împotriva fraudei şi corupţiei.
    5. Modelele tradiţionale de control public se întemeiază pe sistemul de control centralizat ex-ante şi inspectare ex-post, bazate pe solicitările părţii a treia, pe tranzacţiile îndoielnice, pe nerespectarea regulilor bugetar-contabile şi pe pedepsirea erorii umane. În comparaţie cu sistemele moderne de control public, sistemul tradiţional este fundamentat pe legalitate şi nu vizează astfel de criterii ca economia, eficienţa şi eficacitatea în ceea ce priveşte gestionarea şi controlarea mijloacelor publice.
    Corectitudinea evidenţei contabile şi a activităţii economico-financiare constituie o preocupare permanentă a entităţii publice, iar controlul intern conţine proceduri distincte de verificare ex-post a acestora.
    6. Controlul financiar public intern cuprinde un set de standarde şi bune practici în scopul reformării sistemului tradiţional de control public. Elementele cele mai importante ale sistemului de control financiar public intern vizează responsabilitatea managerială (sisteme de management financiar şi control) şi auditul intern descentralizat. Sistemul respectiv nu include sarcini de inspectare, ca investigarea şi pedepsirea cazurilor individuale de fraudă şi iregularităţi, este preventiv şi are drept scop împiedicarea neregularităţilor, fraudei şi corupţiei. Răspunderea pentru controlul intern asupra proceselor economico-financiare nu este pasată spre organele de control extern (de exemplu Inspecţia financiară) prin solicitări de controale totale sau tematice, dar este asumată, în primul rînd, de managerul entităţii publice.
    7. Controlul financiar public intern este supus evaluării externe de către Curtea de Conturi.
    8. Controlul financiar public intern constă din trei elemente distincte, reprezentate prin formula:
    Controlul financiar public intern = unitatea centrală de armonizare + managementul financiar şi controlul + auditul intern
    9. Relaţia dintre controlul financiar public intern şi conceptul de control intern se defineşte după cum urmează:
    Controlul intern = managementul financiar şi controlul + auditul intern
    10. Elementele-cheie ale unui sistem de control financiar public intern eficient sînt următoarele:
    1) un cadru legal corespunzător;
    2) un set de standarde de contabilitate, de raportare financiară, de control şi audit intern, precum şi un sistem eficient de aplicare a acestor standarde;
    3) linii de raportare/răspundere clare şi transparente pentru entităţile publice, subdiviziunile structurale, demnitari, manageri şi angajaţi;
    4) sisteme şi activităţi de control ex-ante, curente şi ex-post eficiente, instituite pe baza evaluării riscurilor;
    5) proceduri clare şi transparente de raportare a performanţelor pentru toate entităţile publice;
    6) o funcţie de audit intern şi extern eficace.
III. ARMONIZAREA CENTRALIZATĂ
    11. Responsabilitatea pentru proiectarea şi modelarea controlului financiar public intern în Republica Moldova revine Ministerului Finanţelor, care, prin intermediul Unităţii centrale de armonizare, îndeplineşte următoarele atribuţii:
    1) elaborează, promovează şi monitorizează politicile, precum şi elaborează, actualizează şi armonizează cadrul normativ în domeniul controlului financiar public intern;
    2) monitorizează şi evaluează calitatea activităţii de audit intern, precum şi a sistemelor de management financiar şi control;
    3) prezintă anual Guvernului un raport consolidat privind controlul financiar public intern pe anul precedent;
    4) desfăşoară instruiri în domeniul managementului financiar şi controlului, al auditului intern, precum şi dezvoltă mecanisme de certificare a auditorilor interni din sectorul public.
    12. Unitatea centrală de armonizare este subdiviziunea structurală responsabilă de coordonarea procesului de transformare a sistemului existent de control într-un nou sistem de control financiar public intern. Astfel, rolul Unităţii centrale de armonizare constă în gestionarea procesului de schimbare, care va avea un impact direct asupra tuturor managerilor şi angajaţilor din sectorul public.
    13. Unitatea centrală de armonizare are cinci obiective strategice:
    1) identificarea modificărilor necesare în sistemele existente de management financiar şi control pentru a promova o mai bună răspundere managerială în conformitate cu principiile de bună guvernare, stabilind şi prioritizînd acţiunile necesare în funcţie de beneficiile scontate, costurile şi riscurile de implementare;
    2) promovarea în rîndurile managerilor de diferit nivel a necesităţii şi beneficiilor sistemului de control intern, inclusiv ale dezvoltării funcţiei de audit intern;
    3) oferirea de instruiri în domeniul controlului financiar public intern, inclusiv instruire specifică în domeniul managementului financiar şi controlului şi al auditului intern în sectorul public, care să corespundă cerinţelor utilizatorilor finali;
    4) susţinerea managerilor din sectorul public în dezvoltarea controlului intern prin consiliere relevantă şi oportună, inclusiv prin îndrumare, folosind manuale şi instrucţiuni metodologice clare şi inteligibile;
    5) monitorizarea implementării controlului financiar public intern prin înregistrarea continuă a progreselor obţinute, prin evaluarea periodică a acţiunilor şi prin raportarea progreselor.
IV. MANAGEMENTUL FINANCIAR ŞI
CONTROLUL

Secţiunea 1
Conceptul şi definiţia managementului financiar şi
 controlului

    14. Modelul conceptual pentru implementarea sistemului de management financiar şi control în Republica Moldova este reflectat în Legea privind controlul financiar public intern şi în Standardele naţionale de control intern în sectorul public.
    15. Sistemul de management financiar şi control este implementat şi realizat de persoanele responsabile de guvernare, administrare şi de alt personal în conformitate cu cadrul normativ şi reglementările interne, pentru a oferi o asigurare rezonabilă că fondurile publice sînt utilizate de către entitatea publică în mod legal, etic, transparent, economic, eficient şi eficace.
    16. Managerul entităţii organizează sistemul de management financiar şi control în scopul obţinerii unei asigurări rezonabile că obiectivele entităţii vor fi atinse prin:
    1) eficacitatea şi eficienţa operaţiunilor;
    2) conformitatea cu cadrul normativ şi cu reglementările interne;
    3) siguranţa şi optimizarea activelor şi a pasivelor;
    4) siguranţa şi integritatea informaţiei.
    17. Obiecte ale managementului financiar şi controlului sînt toate activităţile şi procesele din cadrul entităţii publice, inclusiv elaborarea şi executarea bugetelor, elaborarea programelor, evidenţa contabilă, raportarea şi monitorizarea.
    18. Prima categorie se referă la obiectivele de bază ale unei entităţi, inclusiv la obiectivele de performanţă. Cea de-a doua categorie presupune respectarea actelor legislative şi normative ce reglementează activitatea entităţii publice. Cea de-a treia categorie se referă la protejarea resurselor împotriva pierderii, întrebuinţării greşite şi a prejudiciilor, din cauza irosirii, a abuzării, a administrării inadecvate, a erorilor, a fraudelor şi a neregularităţilor. Cea de-a patra categorie vizează întocmirea unor informaţii financiare şi operaţionale veridice. Aceste categorii distincte, dar care coincid parţial, abordează necesităţi diferite şi permit axarea direcţionată spre satisfacerea diferitor cerinţe.
Secţiunea a 2-a
Componentele principale ale sistemului
de management financiar şi control
    19. Sistemul de management financiar şi control este implementat în baza Standardelor naţionale de control intern în sectorul public, care sînt structurate în cinci componente corelate între ele (pct.20). Aceste componente derivă din modul în care managementul gestionează o activitate şi sînt integrate în procesul managerial, dar nu îl înlocuiesc. Deşi componentele enumerate se aplică tuturor entităţilor publice, entităţile mici şi mijlocii le pot implementa în mod diferit de entităţile mari. Cu toate că procedurile de control intern ale unei entităţi mici pot fi mai puţin oficiale şi structurate, aceasta poate avea un sistem de management financiar şi control eficient.
    20. Managerul entităţii publice implementează sistemul de management financiar şi control conform Standardelor naţionale de control intern în sectorul public, ţinînd cont de complexitatea şi domeniul de activitate a entităţii publice, în baza următoarelor componente:
    1) mediul de control, care oferă tonul unei entităţi, influenţînd conştiinţa angajaţilor acesteia privind controlul intern;
    2) managementul performanţelor şi al riscurilor, care presupune stabilirea obiectivelor pentru sistemele operaţionale şi de identificare a riscurilor care pot influenţa atingerea acestora;
    3) activităţile de control, care reprezintă politicile şi procedurile aferente procesului de asigurare a realizării directivelor ce vin din partea conducerii;
    4) informaţia şi comunicarea, care stabilesc maniera şi termenele de identificare, colectare şi comunicare a informaţiei, permiţînd angajaţilor să-şi îndeplinească sarcinile;
    5) monitorizarea şi evaluarea, care cuprind procesul de verificare şi de evaluare a calităţii şi performanţei sistemului de management financiar şi control în timp.
    21. Există o relaţie directă între activităţile şi procesele entităţii (pct.17), cele patru categorii de obiective (pct.16), care reprezintă ceea ce o entitate tinde să obţină, şi cele cinci componente (pct.20), care reprezintă ceea ce aceasta trebuie să facă pentru a-şi atinge obiectivele.
    22. Categoriile de obiective (pct.16) şi componentele specificate la pct.20 sînt valabile şi relevante pentru orice proces din cadrul entităţii.
Secţiunea a 3-a
Limitări ale managementului financiar şi controlului – conceptul
de asigurare rezonabilă

    23. Sistemul de management financiar şi control asigură că entitatea îşi atinge obiectivele strategice şi operaţionale în mod eficient şi eficace, gestionează activele şi pasivele în siguranţă şi într-o manieră optimă, acţionează conform cadrului normativ, iar informaţiile financiare şi de performanţă prezentate de aceasta sînt veridice.
    24. Atingerea obiectivelor este influenţată de limitările inerente sistemului de management financiar şi control. Acestea includ raţionamente efectuate imperfect în procesul de luare a deciziilor şi eşecuri cauzate de o simplă eroare. În plus, activităţile de control pot fi periclitate de înţelegerile secrete dintre două sau mai multe persoane, precum şi de faptul că însăşi conducerea nu respectă aceste activităţi de control. Un alt factor de limitare este că structura unui sistem de management financiar şi control reflectă resursele limitate şi raportul cost-beneficiu al activităţilor de control.
    25. Astfel, sistemul de management financiar şi control nu garantează în mod absolut atingerea celor patru categorii de obiective generale (pct.16), nici nu poate influenţa schimbările în politicile Guvernului sau situaţia economică – factori care au impact asupra performanţelor entităţii publice.
Secţiunea a 4-a
Responsabilitatea pentru implementarea
sistemului de management financiar şi control

    26. Responsabilitatea primară pentru implementarea sistemului de management financiar şi control revine managerului entităţii publice. Mai mult decît atît, managerul entităţii oferă „tonul de vîrf”, care stimulează integritatea, etica şi alţi factori ai unui mediu de control pozitiv. Într-o entitate publică mare, managerul îndeplineşte această sarcină prin delegarea atribuţiilor de conducere şi direcţionare managerilor operaţionali şi monitorizarea activităţii acestora. Managerii operaţionali, la rîndul lor, atribuie angajaţilor responsabilităţi pentru stabilirea şi implementarea unor politici şi activităţi de control specifice. Într-o entitate publică mai mică, influenţa managerului este mai directă.
    27. Managementul financiar şi controlul ţin, într-o oarecare măsură, de responsabilitatea fiecărui angajat dintr-o entitate şi, prin urmare, constituie o parte implicită a fişei postului fiecărei persoane. Angajaţii generează informaţii care sînt utilizate în cadrul sistemului de management financiar şi control sau întreprind alte acţiuni necesare pentru a realiza activităţile de control. Aceştia sînt răspunzători de informarea superiorilor despre problemele aferente operaţiunilor, despre cazurile de nerespectare a standardelor de etică sau a cadrului normativ în vigoare.
    28. Sistemul de management financiar şi control se organizează prin:
    1) elaborarea planurilor de acţiuni, care includ obiective şi indicatori de performanţă;
    2) managementul riscurilor;
    3) planificarea, administrarea şi raportarea privind obiectivele şi performanţele stabilite;
    4) managementul eficient al resurselor umane;
    5) elaborarea unei structuri organizaţionale corespunzătoare;
    6) delegarea responsabilităţilor;
    7) documentarea şi descrierea proceselor;
    8) asigurarea eticii, integrităţii şi transparenţei în activitate;
    9) divizarea obligaţiilor şi responsabilităţilor;
    10) întreprinderea măsurilor adecvate de prevenire, depistare şi corectare a neregularităţilor;
    11) implementarea procedurilor antifraudă şi anticorupţie.
V. AUDITUL INTERN
Secţiunea 1
Definiţia auditului intern
    29. Auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă, care oferă managerilor asigurare şi consultanţă, desfăşurată pentru a îmbunătăţi activitatea entităţii publice. Auditul intern are menirea să ajute entitatea publică în atingerea obiectivelor sale, evaluînd printr-o abordare sistematică şi metodică sistemul de management financiar şi control şi oferind recomandări pentru consolidarea eficacităţii acestuia.
    30. Auditul intern cuprinde două tipuri de misiuni de audit:
    1) de asigurare, care constituie o examinare de către auditorul intern a elementelor probante pentru a furniza o evaluare independentă şi obiectivă privind procesele de management al riscurilor, de control şi de guvernare;
    2) de consiliere, care constituie activităţi cu caracter consultativ şi sînt desfăşurate la solicitarea expresă a beneficiarului misiunii de consiliere.
Secţiunea a 2-a
Organizarea şi funcţionarea auditului intern
    31. Managerul entităţii publice organizează funcţia de audit intern prin instituirea unei unităţi de audit intern în structura organizaţională a entităţii publice, dacă aceasta este organ central de specialitate al administraţiei publice sau autoritate a administraţiei publice locale de nivelul al doilea.
    32. Unitatea de audit intern se creează în limita statului de personal al entităţii publice, în subordinea directă a managerului entităţii publice şi îi raportează în mod direct acestuia.
    33. Entităţile publice care nu cad sub incidenţa pct.31 au dreptul să-şi creeze o unitate de audit intern conform prevederilor pct.32.
    34. Entităţile publice subordonate autorităţii administraţiei publice centrale sau locale au dreptul să-şi creeze o unitate de audit intern cu acordul organului ierarhic superior, conform prevederilor pct.32.
    35. Unităţile de audit intern ale autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale au dreptul să efectueze auditul intern şi în entităţile publice subordonate.
VI. SISTEMUL ACTUAL DE CONTROL
FINANCIAR PUBLIC INTERN
Secţiunea 1
Controlul financiar
    36. În mod tradiţional, în Republica Moldova, rolul şi funcţiile managerilor din sectorul public sînt definite din punctul de vedere al obligaţiilor pe care le deţin aceştia în realizarea activităţilor, în conformitate cu cadrul normativ stabilit.
    37. În domeniul controlului financiar, verificările ex-ante pe care un funcţionar le efectuează înainte de a accepta documentele spre plată sau înainte de a procesa documentele pentru primirea fondurilor sînt definite şi reglementate de cadrul normativ din domeniul evidenţei contabile în sectorul public, al planificării, executării şi raportării bugetului, pentru a preveni unele erori sau neregularităţi.
    38. Sistemul existent prevede şi controale ex-post – o evaluare independentă a faptului dacă managerii au aplicat corect cadrul normativ, pentru depistarea erorilor sau neregularităţilor. Aceasta se efectuează prin intermediul unui program de controale externe (inspecţii financiare), efectuate în mod centralizat.
    39. În situaţia actuală, responsabilitatea pentru controlul intern este divizată între manageri, care procesează documentele pentru plăţile şi încasările bugetare, şi controlorii externi, care verifică ex-post dacă aceste acţiuni au fost realizate în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Secţiunea a 2-a
Managementul financiar şi controlul
    40. Pînă în prezent conceptul de management financiar şi control a fost implementat şi dezvoltat treptat, după cum urmează:
    1) a fost stabilită baza legală şi normativă pentru implementarea managementului financiar şi controlului prin adoptarea Legii privind controlul financiar public intern şi aprobarea Standardelor naţionale de control intern în sectorul public. De asemenea, a fost elaborat şi editat Manualul de management financiar şi control;
    2) au fost elaborate materiale de instruire şi au fost desfăşurate seminare de mediatizare şi instruire în domeniul managementului financiar şi controlului;
    3) sistemul de management financiar şi control a fost implementat în regim pilot în cîteva entităţi publice, inclusiv prin aprobarea unor planuri de acţiuni de dezvoltare;
    4) a fost creat un mecanism de evaluare, de raportare a sistemului de management financiar şi control şi de emitere a declaraţiei privind buna guvernare.
    41. Deşi există cadrul normativ de bază aferent dezvoltării sistemului de management financiar şi control, acesta nu este încă pe deplin funcţional şi conceptul de răspundere managerială nu este realizat complet, sistemul actual de management al finanţelor publice funcţionînd într-un cadru centralizat de luare a deciziilor şi control.
Secţiunea a 3-a
Auditul intern
    42. Funcţia de audit intern a fost implementată şi dezvoltată în mod descentralizat, după cum urmează:
    1) a fost stabilită baza legală şi normativă pentru reglementarea auditului intern în sectorul public;
    2) au fost create 62 de unităţi de audit intern, inclusiv 23 de unităţi de audit intern în cadrul organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice, şi angajate 111 persoane în cadrul acestora. Din totalul unităţilor de audit intern, 6 nu dispun de personal, 33 dispun de cîte un singur auditor intern şi 5 dispun de minimum 5 auditori interni;
    3) au fost elaborate materiale de instruire şi au fost desfăşurate seminare de mediatizare şi instruire în domeniul auditului intern;
    4) au fost desfăşurate misiuni-pilot de audit intern, inclusiv cu asistenţă la locul de muncă;
    5) a fost creat un sistem naţional de certificare profesională a auditorilor interni din sectorul public şi 32 de angajaţi din cadrul unităţilor de audit intern au obţinut certificate de calificare profesională.
Secţiunea a 4-a
Unitatea centrală de armonizare
    43. În cadrul Ministerului Finanţelor, în subordinea directă a unui viceministru, a fost instituită Unitatea centrală de armonizare a controlului financiar public intern.
    44. Unitatea centrală de armonizare este divizată structural în două subdiviziuni responsabile de armonizarea:
    1) managementului financiar şi controlului în sectorul public;
    2) auditului intern în sectorul public.
    45. Unitatea centrală de armonizare dispune de 5 angajaţi în 7 posturi prevăzute conform statului de personal al Ministerului Finanţelor.
    46. Unitatea centrală de armonizare necesită o continuă dezvoltare de capacităţi în domeniu pentru a face faţă provocărilor aferente transformării sistemului actual de control public.
VII. DIRECŢIILE DE DEZVOLTARE A
CONTROLULUI FINANCIAR PUBLIC INTERN
Secţiunea 1
Principalele schimbări necesare în contextul controlului
financiar public intern

    47. Schimbarea esenţială condiţionată de implementarea controlului financiar public intern constă în faptul că managerii vor fi responsabili pentru toate aspectele controlului intern (atît ex-ante, curent, cît şi ex-post) şi vor purta răspundere pentru modul în care funcţionează sistemul de management financiar şi control în prestarea serviciilor publice. Unităţile de audit intern, care raportează managerului entităţii publice, vor avea în sarcină evaluarea eficacităţii sistemului de management financiar şi control, dar responsabilitatea pentru implementarea acestuia rămîne în competenţa managementului entităţii.
    48. Responsabilităţile managerilor din sectorul public trebuie definite din punctul de vedere al scopurilor şi/sau obiectivelor explicite ale politicilor pe care urmează să le implementeze, şi nu din perspectiva îngustă a respectării cadrului normativ. Managerii trebuie să abordeze economicitatea, eficienţa şi eficacitatea activităţilor lor, asigurînd în acelaşi timp respectarea cadrului normativ. Aceasta se poate realiza doar cu condiţia stabilirii obiectivelor clare la toate nivelurile administraţiei publice.
    49. În contextul controlului financiar public intern, managerilor li se acordă o mai mare libertate şi flexibilitate cu referire la modul în care îşi realizează obiectivele. Dar această libertate managerială este echilibrată de noţiunea de răspundere – managerii poartă răspundere atît pentru atingerea obiectivelor, cît şi pentru respectarea cadrului normativ.
    50. Astfel, concomitent cu dezvoltarea controlului intern în entităţile publice, inclusiv a auditului intern, răspunderea pentru implementarea unor proceduri de verificare a corectitudinii managementului financiar, a evidenţei contabile, a tuturor proceselor economico-financiare de elaborare, executare, raportare privind utilizarea finanţelor publice şi de gestionare a patrimoniului public se transferă managerului entităţii publice. Auditul intern consiliază managerii entităţilor publice la realizarea obiectivelor, evaluînd şi oferind recomandări de consolidare, iar scopul Inspecţiei financiare este de a oferi o evaluare independentă cu privire la gestionarea finanţelor publice şi patrimoniului public.
Secţiunea a 2-a
Direcţii de dezvoltare
    51. În dezvoltarea sistemului actual de control financiar public intern sînt identificate mai multe etape de implementare interdependente (care urmează a fi implementate pînă în anul 2017), şi anume:
    1) definirea conceptului şi elaborarea cadrului normativ în domeniu;
    2) iniţierea implementării managementului financiar şi controlului (managerial) şi crearea unităţilor de audit intern în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale;
    3) iniţierea implementării managementului financiar şi controlului (managerial) şi crearea unităţilor de audit intern în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea;
    4) iniţierea implementării managementului financiar şi controlului (managerial) şi acoperirea cu audit intern a autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul întîi;
    5) dezvoltarea continuă a capacităţilor de management financiar, control managerial şi audit intern, concomitent cu armonizarea bunelor practici naţionale şi actualizarea cadrului normativ în domeniul controlului financiar public intern.
    52. Astfel, în domeniul managementului financiar şi controlului, activităţile vor fi direcţionate spre creşterea gradului de răspundere managerială prin:
    1) dezvoltarea în cadrul entităţilor publice, în special în cadrul autorităţilor administraţiei publice locale, a sistemelor de control managerial în baza următoarelor componente:
    mediul de control;
    managementul performanţelor şi al riscurilor;
    activităţile de control;
    informaţia şi comunicarea;
    monitorizarea şi evaluarea;
    2) consolidarea capacităţilor şi responsabilităţilor direcţiilor de finanţe şi economie privind managementul şi controlul financiar în cadrul entităţilor publice;
    3) consolidarea sistemului curent de evaluare, raportare a sistemului de management financiar şi control, precum şi de emitere a declaraţiei privind buna guvernare.
    53. În domeniul auditului intern, activităţile vor fi direcţionate spre:
    1) acoperirea auditului intern pentru autorităţile administraţiei publice locale de nivelul întîi şi al doilea;
    2) orientarea funcţiei de audit intern spre audit de sistem/audit al performanţei;
    3) consolidarea eficacităţii activităţii de audit intern.
    54. Referitor la Unitatea centrală de armonizare, activităţile vor fi direcţionate spre:
    1) consolidarea cadrului normativ în domeniul controlului financiar public intern;
    2) armonizarea procedurilor de management financiar şi control, precum şi de audit intern cu bunele practici naţionale şi internaţionale;
    3) coordonarea şi raportarea activităţilor cu privire la controlul financiar public intern.
VIII. INTERACŢIUNEA CU INSPECŢIA FINANCIARĂ.
DIRECŢIILE DE DEZVOLTARE A INSPECŢIEI FINANCIARE

    55. Inspecţia financiară se va ocupa de tematici înguste, cu grad sporit de risc privind eventuale fraude şi neregularităţi în gestionarea finanţelor şi patrimoniului public, în planificarea activităţii ţinînd cont de nivelul implementării managementului financiar şi controlului, precum şi auditului intern în entităţile publice. Inspectările vor purta caracter atît planificat, în baza evaluării riscurilor, cît şi inopinat, în baza solicitărilor organelor de drept sau în cazul autosesizării Inspecţiei financiare.
    56. Segmentul de interacţiune dintre unităţile de audit intern şi Inspecţia financiară îl reprezintă preocupările, suspiciunile în legătură cu eventualele fraude identificate de auditorii interni, obligativitatea şi căile de informare a Inspecţiei financiare despre neregularităţile majore şi suspiciunile identificate de auditorii interni fiind reglementate în cadrul normativ.
    57. Doar în cazul în care au fost detectate neregularităţi financiare majore, acestea vor fi remise şi examinate de către Inspecţia financiară. Aşadar, controlul intern la nivelul entităţii publice este primul filtru menit să prevină şi să detecteze neregularităţile şi fraudele, iar odată cu detectarea lor se va solicita implicarea Inspecţiei financiare, inspectorii deţinînd competenţe specializate şi atribuţii legale pentru investigarea eventualelor fraude şi neregularităţi.
    58. În ceea ce priveşte direcţiile de dezvoltare a Inspecţiei financiare, activităţile vor fi direcţionate spre:
    1) perfecţionarea cadrului normativ cu specificarea competenţelor necesare efectuării inspectărilor în domeniul public şi privat, inclusiv interacţiunea cu auditul intern şi extern;
    2) reorganizarea instituţiei într-o autoritate de inspectare şi investigare eficientă a fraudelor şi diminuarea neregularităţilor în activitatea financiară a entităţilor supuse inspectărilor;
    3) conlucrarea eficace cu unităţile de audit intern şi Curtea de Conturi;
    4) aprofundarea cunoştinţelor specifice activităţii de inspectare prin instruire profesională externă;
    5) modernizarea procedurilor, a practicilor şi a metodelor de inspectare financiară;
    6) extinderea atribuţiilor Inspecţiei financiare, stipulate în legislaţie, privind inspectarea entităţilor din sectorul privat şi a  asociaţiilor obşteşti;
    7) amplificarea comunicării interne şi externe în scopul consolidării disciplinei financiare, a corectitudinii gestionării finanţelor, precum şi a perceperii de către autorităţile care interacţionează cu Inspecţia financiară şi de către cetăţeni a funcţiei de inspectare (control) financiară;
    8) identificarea pîrghiilor eficiente de recuperare a pagubelor constatate în vederea reparării prejudiciilor.

    anexa