MODIFICAT
    HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460
    HG1088 din 18.12.17, MO440/20.12.17 art.1212



    NOTĂ:
    în tot textul Reglementării tehnice și al anexelor:
    cuvîntul „recunoscut”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul „notificat”, la forma gramaticală corespunzătoare;
    cuvîntul „recunoaștere”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul „notificare”, la forma gramaticală corespunzătoare; prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460
    în tot textul hotărîrii și al anexelor, cuvîntul „conex”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul „armonizat”, la forma gramaticală corespunzătoare prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460
    În hotărîre, cuvintele „Ministerul Economiei”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „Ministerul Economiei și Infrastructurii”, la forma gramaticală corespunzătoare prin HG1088 din 18.12.17, MO440/20.12.17 art.1212
    În Reglementarea tehnică, pe tot parcursul textului, cuvintele „Ministerul Economiei”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvintele „Ministerul Economiei și Infrastructurii”, la forma gramaticală corespunzătoare prin HG1088 din 18.12.17, MO440/20.12.17 art.1212





     În temeiul prevederilor art. 18 şi poziţiei 6 din anexa nr. 3 la Legea nr. 235 din 1 decembrie 2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2012, nr. 46-47, art. 136), Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Reglementarea tehnică „Maşini industriale” (se anexează).
    2. Prezenta hotărîre intră în vigoare la 24 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    2¹. Punctele 29, 29¹, 31¹ și 31² din Reglementarea tehnică „Mașini industriale” vor intra în vigoare la data intrării în vigoare a legii de ratificare a Acordului privind evaluarea conformității și acceptarea produselor industriale dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană.
    [Pct.2¹ introdus prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]
    2². Pînă la data intrării în vigoare a legii de ratificare a Acordului privind evaluarea conformității și acceptarea produselor industriale dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană:
    1) producătorul sau reprezentantul autorizat al acestuia, persoană juridică cu sediul în Republica Moldova, aplică marca de conformitate SM în situația în care evaluarea conformității mașinilor destinate pieței naționale se efectuează de către organismele de evaluare a conformității recunoscute, prin utilizarea procedurilor prevăzute în capitolele VII-VIII din Reglementarea tehnică „Mașini industriale. Se interzice, în condițiile prevăzute de prezenta hotărîre, aplicarea pe același echipament a mărcii SM şi a marcajului CE;
    2) prevederile prezentei hotărîri referitoare la marcajul CE se aplică în egală măsură şi mărcii SM;
    3) Ministerul Economiei și Infrastructurii recunoaște organismele care efectuează evaluarea conformității mașinilor și cvasimașinilor destinate pieței naționale în concordanță cu procedurile prevăzute în Reglementarea tehnică „Mașini industriale”. Procedura de notificare se efectuează ca urmare a procedurii de recunoaștere specificate în Legea nr. 235 din 1 decembrie 2011 privind activitățile de acreditare și evaluare a conformității;
    4) cerințele cu privire la organismele de evaluare a conformității notificate se aplică şi organismelor de evaluare a conformității recunoscute, care au regim juridic similar, conform prevederilor Legii nr. 235 din 1 decembrie 2011 privind activitățile de acreditare și evaluare a conformității. La desfășurarea procedurilor de evaluare a conformității, organismele de evaluare a conformității recunoscute care efectuează evaluarea conformității mașinilor industriale și cvasimașinilor vor întocmi certificate de examinare de tip;
    5) lista ce cuprinde organismele de evaluare a conformității recunoscute şi numerele lor de identificare se gestionează de Centrul Național de Acreditare „MOLDAC” și se publică pe pagina oficială web a acestuia.
    [Pct.2² introdus prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]
    3. Ministerul Economiei și Infrastructurii, pînă la intrarea în vigoare a prezentei hotărîri, va elabora lista standardelor armonizate şi planul de implementare a Reglementării tehnice „Maşini industriale”.
    4. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Ministerului Economiei și Infrastructurii.

    PRIM-MINISTRU                                                          Iurie LEANCĂ

    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru,
    ministrul economiei                                                         Valeriu Lazăr

    Nr. 130. Chişinău, 21 februarie 2014.


    Reglementarea tehnică „Maşini industriale” (în continuare – Reglementare tehnică) transpune Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice 2006/42/CE şi de modificare a Directivei 95/16/CE (reformare) (publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene JO nr. L 157 din 9 iunie 2006), modificată şi completată prin Directiva 2009/127/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Directivei 2006/42/CE în ceea ce priveşte echipamentele tehnice de aplicare a pesticidelor; prin Regulamentul (CE) nr. 596/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 18 iunie 2009.
    1. Prezenta Reglementare tehnică se aplică următoarelor produse:
    a) maşini industriale;
    b) echipamente interschimbabile;
    c) componente de siguranţă;
    d) accesorii de ridicare;
    e) lanţuri, cabluri şi chingi;
    f) dispozitive detaşabile de transmisie mecanică;
    g) cvasimaşini.
    2. Prevederile prezentei Reglementări tehnice nu se aplică:
    a) componentelor de securitate destinate a fi utilizate ca piese de schimb pentru componente identice şi furnizate de către producătorul maşinii industriale originale;
    b) echipamentelor specifice destinate utilizării în tîrguri şi/sau parcuri de distracţii;
    c) maşinilor industriale special proiectate sau puse în funcţiune în scopuri nucleare care, în cazul avariilor, pot avea ca rezultat emisii radioactive;
    d) armelor, inclusiv armelor de foc;
    e) următoarelor mijloace de transport:
    - tractoarelor, remorcilor sau utilajului remorcat interschimbabil, indiferent dacă este complet, incomplet sau completat, destinate utilizării în agricultură sau silvicultură, precum şi indiferent dacă acestea sînt construite într-o singură etapă sau în mai multe etape, cu o viteză maximă de fabricare de cel puţin 6 km/h, cu excepţia maşinilor montate pe acestea;
    - sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate destinate utilizării pentru mijloacele de transport menţionate mai sus;
    - autovehiculelor şi remorcilor acestora concepute şi construite într-una sau mai multe etape în scopul utilizării rutiere, precum şi a sistemelor, componentelor şi unităţilor tehnice separate concepute şi construite pentru astfel de vehicule;
    - pieselor şi echipamentelor destinate vehiculelor menţionate în enumerarea precedentă;
    - autovehiculelor cu două sau trei roţi, indiferent dacă au roţi jumelate sau nu, destinate transportului rutier, precum şi componentelor sau unităţilor tehnice separate ale acestor vehicule, cu excepţia maşinilor montate pe acestea;
    - vehiculelor cu motor destinate exclusiv competiţiilor;
    - mijloacelor de transport aerian, maritim sau feroviar, cu excepţia maşinilor montate pe aceste mijloace de transport;
    f) navelor maritime şi platformelor maritime, inclusiv echipamentelor instalate la bordul acestor nave şi/sau platforme;
    g) maşinilor special proiectate şi construite în scop militar sau de menţinere a ordinii publice;
    h) maşinilor special proiectate şi construite în scop de cercetare pentru utilizare temporară în laboratoare;
    i) ascensoarelor de mină;
    j) maşinilor special destinate deplasării artiştilor în timpul spectacolelor;
    k) produselor electrice şi electronice, în măsura în care acestea sînt reglementate de Hotărîrea Guvernului nr. 745 din 26 octombrie 2015 „Pentru aprobarea Reglementării tehnice „Punerea la dispoziției pe piață a echipamentelor electrice destinate utilizării în cadrul anumitor limite de tensiune” (aparate electrocasnice, echipamente audio şi video, echipamente pentru tehnologia informaţiei, echipamente pentru birouri, mecanisme de joasă tensiune pentru conexiuni şi control, motoare electrice);
    [Pct.2 lit.k) modificată prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]
    l) echipamentelor electrice de înaltă tensiune (aparataje pentru conexiuni şi control şi transformatoare);
    În situaţia în care pentru o maşină, riscurile prevăzute de anexa nr. 1 la prezenta Reglementare tehncă sînt reglementate, total sau parţial, de alte reglementări tehnice specifice. Prezenta Reglementare tehnică nu se aplică ori încetează să se aplice de la data intrării în vigoare a acestora pentru maşina în cauză, în ceea ce priveşte acele riscuri.
    3. Prevederile prezentei Reglementări tehnice nu se aplică maşinilor industriale, echipamentelor şi instalaţiilor care fac obiectul Legii nr.116 din 18 mai 2012 privind securitatea industrială a obiectelor industriale periculoase.
    4. În sensul prezentei Reglementări tehnice:
    prin „maşini industriale” se înţeleg produsele prevăzute la pct. 1;
    se utilizează terminologia definită în Legea nr. 235 din 1 decembrie 2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii, precum şi termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    [Pct.4 modificat prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]
    a) maşină industrială:
    - ansamblu de părţi sau componente legate între ele, dintre care cel puţin una este în mişcare, care sînt reunite de o manieră solidară în vederea unui anumit scop, în special montat ori destinat montării cu un sistem de acţionare, altul decît forţa umană sau animală, aplicată direct;
    - ansamblu prevăzut la prima liniuţă, căruia îi lipsesc numai componentele care să îl conecteze la locul de utilizare sau armonizațiile la surse de energie şi de mişcare;
    - ansamblu prevăzut la prima şi a doua liniuţă, pregătit să fie instalat şi care nu poate să funcţioneze decît montat pe un mijloc de transport sau instalat într-o clădire ori structură;
    - ansamblu de maşini prevăzute la prima, a doua sau a treia liniuţă sau o cvasimaşină prevăzută la lit. g), care, în scopul de a ajunge la acelaşi rezultat, sînt dispuse şi comandate astfel încît să funcţioneze ca un tot întreg;
    - ansamblu de părţi sau componente legate între ele, dintre care cel puţin una este în mişcare, care sînt reunite în scopul ridicării sarcinilor şi a căror singură sursă de energie este forţa umană, aplicată direct;
    b) echipament interschimbabil – un dispozitiv care, ulterior punerii în funcţiune a unei maşini sau a unui vehicul-tractor, este asamblat pe aceasta chiar de către operator, în scopul de a modifica funcţia sa ori de a asigura o funcţie nouă, în măsura în care acest echipament nu este o piesă de schimb ori o unealtă;
    c) componentă de siguranţă – componenta care este introdusă separat pe piaţă şi este destinată să asigure o funcţie de siguranţă, a cărei defectare sau funcţionare necorespunzătoare periclitează securitatea şi/sau sănătatea persoanelor expuse şi care nu este necesară pentru funcţionarea maşinii ori care poate fi înlocuită cu alte componente ce permit funcţionarea normală a maşinii. Lista indicativă a componentelor de siguranţă este prevăzută în anexa nr. 4 şi  se actualizează periodic;
    d) accesoriu de ridicare –component sau echipament care nu este ataşat de maşina de ridicat, care permite prinderea încărcăturii, care este plasat între maşină şi încărcătură sau chiar pe încărcătură, sau care este destinat să constituie o parte integrantă a încărcăturii şi care este introdus separat pe piaţă; curelele şi componentele lor sînt considerate a fi accesorii de ridicare;
    e) lanţuri, cabluri şi chingi – lanţuri, cabluri şi chingi proiectate şi construite în scopul de a ridica, fiind parte a echipamentelor tehnice de ridicare sau a accesoriilor de ridicare;
    f) dispozitiv detaşabil de transmisie mecanică –componentă detaşabilă de transmitere a energiei între echipamente tehnice autopropulsate sau un echipament de tracţiune şi alt echipament prin conectarea acestora la primul rulment fix. Atunci cînd acesta este introdus pe piaţă împreună cu dispozitivul de protecţie, trebuie considerat ca un singur produs;
    g) cvasimaşină –ansamblu care se constituie ca o maşină parţial finalizată, dar care nu poate să asigure el însuşi un scop definit. Cvasimaşina este destinată a fi încorporată sau asamblată cu alte maşini ori alte cvasimaşini sau echipamente în vederea constituirii unei maşini căreia i se aplică prezenta Reglementare tehnică;
    h) punere în funcţiune – prima utilizare, în Republica Moldova a unei maşini căreia i se aplică prezenta Reglementare tehnică, în conformitate cu destinaţia sa;
    i) pericol –sursă potenţială de accidentare sau afectare a sănătăţii;
    j) zonă periculoasă – orice zonă din interiorul şi/sau din jurul maşinii în care o persoană este supusă unui risc privind sănătatea ori securitatea sa;
    k) persoană expusă – orice persoană aflată total sau parţial într-o zonă periculoasă;
    l) operator – persoana/persoanele care are/au sarcina de a instala, a pune în funcţiune, a regla, a întreţine, a curăţa, a repara sau de a transporta maşinile;
    m) risc – combinaţie între probabilitatea şi gravitatea accidentării sau afectării sănătăţii, care poate apărea într-o situaţie periculoasă;
    n) protector – element al maşinii utilizat, în special, pentru a asigura o protecţie prin intermediul unei bariere fizice;
    o) dispozitiv de protecţie – dispozitiv (altul decît un protector) care reduce riscul, singur sau asociat cu un protector;
    p) utilizare normală – utilizarea maşinii în conformitate cu informaţiile furnizate în instrucţiunile de utilizare;
    q) utilizare anormală rezonabil previzibilă – utilizarea maşinii într-un mod care nu a fost prevăzut în instrucţiunile de utilizare, dar care poate fi rezultatul unui comportament uman previzibil cu uşurinţă;
    r) maşini pentru aplicarea pesticidelor – echipamentele tehnice destinate în mod specific aplicării produselor de uz fitosanitar;
    s) maşină care prezintă pericole datorate mobilităţii sale – maşină a cărei funcţionare necesită fie mobilitatea în timpul lucrului, fie o deplasare continuă ori semicontinuă între poziţiile de lucru fixe succesive, sau o maşină care funcţionează fără deplasare, dar care poate fi echipată cu mijloace care să permită deplasarea mai uşoară dintr-un loc în altul;
    t) conducător – operatorul care este însărcinat şi este răspunzător pentru deplasarea maşinii. Conducătorul poate fi transportat de maşină sau poate să însoţească maşina pe jos ori poate dirija maşina prin comandă de la distanţă;
    u) operaţie de ridicare – operaţie de deplasare a obiectelor şi/sau persoanelor, care necesită la un moment dat modificarea nivelului;
    v) sarcină ghidată  – sarcina care este deplasată integral de-a lungul unor ghidaje rigide sau flexibile şi a cărei poziţie este determinată prin puncte fixe;
    w) coeficient de siguranţă – raportul aritmetic dintre sarcina garantată de producător sau reprezentantul său autorizat şi valoarea sarcinii maxime de utilizare marcată pe component;
    x) coeficient de încercare – raportul matematic dintre sarcina utilizată pentru efectuarea încercărilor statice sau dinamice pentru o maşină ori un dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii şi sarcina maximă de utilizare marcată pe maşină sau pe dispozitivul de prindere respectiv;
    y) încercare statică – încercarea în cursul căreia maşina sau dispozitivul de prindere pentru ridicarea sarcinii este verificată/verificat iniţial şi apoi supusă/supus unei forţe egale cu sarcina maximă de utilizare, multiplicată cu coeficientul de încercare corespunzător, după care, la încetarea forţei, este verificată/verificat pentru a se asigura că nu s-a produs nici o deteriorare;
    z) încercare dinamică – încercarea în cursul căreia maşina de ridicat este pusă să funcţioneze în toate situaţiile posibile, la sarcina maximă de utilizare, cu luarea în considerare a comportamentului dinamic al acesteia, în vederea verificării funcţionării corecte a maşinii şi a elementelor de siguranţă;
    aa) cabină – parte a maşinii pe care sau în interiorul căreia se găsesc persoane şi/sau obiecte care trebuie ridicate.
    5. Ministerul Economiei și Infrastructurii, în calitate de autoritate de Reglementare competentă în domeniu şi Agenția pentru Supraveghere Tehnică (în continuare - organ de supraveghere a pieţei), aplică, în limitele stabilite de lege, toate măsurile necesare pentru ca maşinile industriale (în continuare - maşini) şi cvasimaşinile să fie introduse pe piaţă şi/sau puse în funcţiune doar în cazul în care acestea sînt conforme cerinţelor prezentei Reglementări tehnice.
    [Pct.5 modificat prin HG1088 din 18.12.17, MO440/20.12.17 art.1212]
    6. Înainte de introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a unei maşini, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie:
    a) să se asigure că aceasta satisface cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate care îi sînt aplicabile prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică;
    b) să se asigure că este disponibil dosarul cu documentaţia tehnică prevăzut în pct. 1 anexa nr. 6 la prezenta Reglementare tehnică;
    c) să pună la dispoziţie, în special, informaţiile necesare, cum ar fi instrucţiunile;
    d) să aplice procedurile specifice de evaluare a conformităţii, potrivit prevederilor pct. 20-23 din prezenta Reglementare tehnică;
    e) să întocmească declaraţia de conformitate, potrivit prevederilor pct. 1 anexa nr.2, la prezenta Reglementare tehnică şi să se asigure că aceasta însoţeşte maşina;
    f) să aplice marcajulul CE în corespundere cu prevederile pct. 33-37 din prezenta Reglementare tehnică.
    7. Înainte de introducerea pe piaţă a unei cvasimaşini, producătorul sau reprezentantul său autorizat se asigură că a fost îndeplinită procedura prevăzută la pct. 28-29.
    8. În sensul procedurilor menţionate la pct. 20-23, producătorul sau reprezentantul său autorizat dispune ori are acces la mijloacele necesare pentru a se asigura de conformitatea maşinii cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică.
    9. În cazul în care maşina face obiect şi al altor Reglementări, care se referă la alte aspecte şi care prevăd, de asemenea, aplicarea marcajului de conformitate, acest marcaj trebuie să indice şi conformitatea maşinilor din prezenta Reglementare tehnică cu prevederile respectivelor reglementări.
    10. În situaţia în care una sau mai multe dintre reglementările prevăzute la pct. 8 din prezenta Reglementare tehnică lasă producătorului ori reprezentantului său autorizat, într-o perioadă tranzitorie, posibilitatea alegerii regimului de aplicare, marcaj CE, indică conformitatea numai cu dispoziţiile respectivelor Reglementări aplicate de către producător sau de reprezentantul său autorizat. Declaraţia de conformitate trebuie să menţioneze doar referinţele Reglementărilor aplicabile.
    11. Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a maşinilor care sînt conforme cu prevederile prezentei Reglementări tehnice şi cu prevederile actelor legislative aplicabile nu pot fi interzise, restrînse sau împiedicate din considerentul siguranţei şi/sau inofensivităţii acestora.
    12. Introducerea pe piaţă şi punerea în funcţiune a cvasimaşinilor nu pot fi interzise, restrînse sau împiedicate în cazul în care producătorul ori reprezentantul său autorizat stabileşte, prin declaraţia de încorporare prevăzută în pct. 2 anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică, că aceste cvasimaşini sînt destinate a fi încorporate într-o maşină sau asamblate cu alte cvasimaşini în vederea constituirii unei maşini.
    13. Cu ocazia tîrgurilor, expoziţiilor, demonstraţiilor tehnice şi a altor manifestări similare, maşinile şi cvasimaşinile care nu sînt conforme cu prevederile prezentei Reglementări tehnice pot fi expuse cu condiţia ca un indicator vizibil să indice clar neconformitatea acestora, precum şi imposibilitatea vînzării înainte de punerea lor în conformitate cu prevederile prezentei Reglementări tehnice. În timpul demonstraţiilor cu aceste maşini şi cvasimaşini neconforme, expozantul ia măsuri de securitate corespunzătoare pentru asigurarea protecţiei persoanelor.
    14. Se consideră ca fiind conforme cu prevederile prezentei Reglementări tehnice maşinile care poartă şi care sînt însoţite de declaraţia de conformitate ale cărei elemente sînt prevăzute în pct. 1 anexa  nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică.
    15. Mașini fabricate în conformitate cu un standard armonizat, ale cărui referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, adoptat ca standard moldovenesc, se consideră conforme cerințelor esențiale de sănătate și securitate adresate de un astfel de standard armonizat.
    [Pct.15 în redacția HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]
    16. Lista standardelor moldovenești care adoptă standardele armonizate referitoare la mașini, ale căror referințe au fost publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, se elaborează și se aprobă prin ordinul Ministerului Economiei și Infrastructurii, se actualizează periodic și publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
    [Pct.16 în redacția HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]
    17. Organele de control solicită Ministerul Economiei și Infrastructurii să examineze necesitatea iniţierii şi/sau aplicării măsurilor de interzicere, restrîngere, împiedicare a introducerii pe piaţă sau de supunere a maşinilor la condiţii speciale atunci cînd, prin caracteristicile lor tehnice, aceste maşini prezintă riscuri din cauza unor lacune ale standardului armonizat.
    18. În cazul în care se constată că un standard armonizat nu satisface în întregime cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate care fac obiectul acestuia şi care sînt enunţate în anexa nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică, Ministerul Economiei și Infrastructurii ia măsuri, în limita atribuţiilor stabilite de lege, cu scopul de a restricţiona sau anula aplicarea standardului în cauză în calitate de standard armonizat.
    19. Pentru a atesta conformitatea unei maşini cu prevederile prezentei Reglementări tehnice, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre procedurile de evaluare a conformităţii prevăzute la pct. 20-22 din prezenta Reglementare tehnică .
    20. Dacă maşina nu este prevăzută în anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice procedura de evaluare a conformităţii cu controlul intern al producţiei maşinilor, prevăzută în anexa nr. 7 la prezenta Reglementare tehnică.
    21. Dacă maşina este prevăzută în anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică şi este fabricată conform standardelor armonizate prevăzute la pct. 16 care acoperă ansamblul cerinţelor esenţiale de sănătate şi securitate aplicabile, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre procedurile următoare:
    1) procedura de evaluare a conformităţii cu control intern al producţiei maşinilor, prevăzută în anexa nr. 7 la prezenta Reglementare tehnică; sau
    2) procedura „examinare CE de tip” prevăzută în anexa nr. 8 la prezenta Reglementare tehnică, împreună cu controlul intern al producţiei maşinilor, prevăzut în pct. 3 anexa nr. 7 la prezenta Reglementare tehnică; sau
    3) procedura de asigurare totală a calităţii, prevăzută în anexa nr. 9 la prezenta Reglementare tehnică.
    22. În situaţia în care maşina este menţionată în anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică şi dacă nu este fabricată conform standardelor armonizate prevăzute la pct. 16 sau dacă este parţial în conformitate cu aceste standarde ori dacă standardele armonizate nu acoperă ansamblul cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate aplicabile, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice una dintre procedurile următoare:
    1) procedura „examinare CE de tip” prevăzută în anexa nr. 8 la prezenta Reglementare tehnică, împreună cu controlul intern al producţiei maşinilor, prevăzut în pct. 3 anexa nr.7 la prezenta Reglementare tehnică; sau
    2) procedura de asigurare totală a calităţii, prevăzută în anexa nr. 9 la prezenta Reglementare tehnică.
    23. Se admite introducerea pe piaţă a maşinilor fabricate în statele-membre ale UE în baza notificării documentelor care atestă conformitatea maşinilor (certificate de examinare CE de tip, rapoarte de încercări etc. emise în baza prevederilor Directivei 2006/42/CE) şi care pot fi utilizate pentru emiterea declaraţiei de conformitate emise pe propria responsabilitate a importatorului în temeiul documentaţiei tehnice a producătorului, tradusă în limba de stat şi confirmată prin specimenul de ştampilă a sa.
    24. Documentaţia tehnică a producătorului ce susţine o declaraţie de conformitate trebuie să includă informaţiile conform pct. 1 anexa nr. 6 la prezenta Reglementare tehnică, care să permită înţelegerea proiectului, fabricarea şi funcţionarea maşinii, precum şi efectuarea evaluării conformităţii maşinii cu cerinţele din Reglementare.
    25. Declaraţia de conformitate cuprinde informaţia prevăzută în anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică.
    26. Declaraţia de conformitate se înregistrează conform art. 19 din Legea nr. 235 din 1 decembrie 2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii.
    27. Înainte de introducerea pe piaţă a unei cvasimaşini, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să se asigure că:
    1) este pregătită documentaţia tehnică relevantă descrisă în pct. 2 anexa nr. 6 la prezenta Reglementare tehnică;
    2) sînt pregătite instrucţiunile de asamblare descrise în anexa nr. 5 la prezenta Reglementare tehnică;
    3) este întocmită declaraţia de încorporare, descrisă în pct. 2 anexa nr. 2 la prezenta Reglementare tehnică.
    28. Instrucţiunile de asamblare şi declaraţia de încorporare trebuie să însoţească cvasimaşina pînă la încorporarea acesteia în maşina finală şi trebuie să constituie parte a dosarului cu documentaţia tehnică pentru această maşină.
    29. Ministerul Economiei și Infrastructurii notifică Comisiei Europene organismele de evaluare a conformității notificate pentru a efectua evaluarea conformității pentru cerințele prevăzute la pct. 21-22, împreună cu procedurile specifice de evaluare a conformității și categoriile de mașini pentru care au fost notificate aceste organisme.
    [Pct.29 în redacția HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]
    29¹. Ministerul Economiei și Infrastructurii se asigură că organismele notificate sînt monitorizate în mod regulat de către organismul național de acreditare, pentru a verifica dacă acestea mențin competențele pentru care a fost emis certificatul de acreditare.
    [Pct.29¹ introdus prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]
    30. Criterii minime pentru notificarea organismelor de evaluare a conformităţii sînt stabilite în anexa nr. 10 la prezenta Reglementare tehnică.
    31. Organismele de evaluare a conformităţii notificate se înregistrează, de către Organismul Naţional de Acreditare, în Registrul unic al organismelor de evaluare a conformităţii notificate şi se publică pe pagina web al acestuia care se actualizează periodic.
    31¹. În cazul în care un organism notificat consideră că anumite cerințe relevante din prezenta Reglementare tehnică nu au fost respectate sau nu mai sînt respectate de producător ori că nu ar fi trebuit eliberat un certificat de examinare de tip sau aprobat un sistem de asigurare a calității, acesta va întreprinde măsuri în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (5) și (6) din Legea nr. 235 din 1 decembrie 2011 privind activitățile de acreditare și de evaluare a conformității.
    [Pct.31¹ introdus prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]
    31². Ministerul Economiei și Infrastructurii retrage notificarea în cazul în care se constată că organismul:
    1) nu mai îndeplinește criteriile stabilite în anexa nr.10 la prezenta Reglementare tehnică;
    2) nu își îndeplinește responsabilitățile.
    Ministerul Economiei și Infrastructurii informează imediat Comisia Europeană cu privire la acestea.
    [Pct.31² introdus prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]     32. Marcajul CE se aplică doar de producător sau de reprezentantul său autorizat.
    33. Marcajul CE se aplică pe maşină în mod vizibil, lizibil şi de neşters, în conformitate cu prevederile din Legea nr. 235 din 1 decembrie 2011 privind activităţile de acreditare şi de evaluare a conformităţii.
    34. Aplicarea pe maşini a marcajelor, semnelor ori inscripţiilor care pot induce în eroare terţele părţi în ceea ce priveşte semnificaţia şi forma marcajului CE sau ambele este interzisă.
    35. Orice alt marcaj poate fi aplicat pe maşini, cu condiţia ca prin aceasta să nu fie afectate vizibilitatea, lizibilitatea şi semnificaţia marcajului CE.
    36. În situaţia în care se aplică procedura de asigurare totală a calităţii menţionată la pct. 21 subpct. 3) şi pct. 22 subpct. 2) din prezenta Reglementare tehnică, marcajul de conformitate trebuie să fie imediat urmat de numărul de identificare al organismului de evaluare a conformităţii.
    36¹. Se consideră neconform:
    1) aplicarea marcajului CE în conformitate cu prezenta Reglementare tehnică pe produse care nu cad sub incidența prezentei Reglementări tehnice;
    2) absența marcajului CE și/sau absența declarației de conformitate pentru mașină;
    3) aplicarea pe mașină a unui marcaj diferit de marcajul CE, acțiune interzisă în conformitate cu pct. 36.
    [Pct.36¹ introdus prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]
    36². În cazul în care autoritatea de supraveghere a pieței stabilește că marcajul nu este conform cu dispozițiile relevante ale prezentei Reglementări tehnice, producătorul sau reprezentantul său autorizat este obligat să conformeze produsul  condițiilor impuse de prezenta Reglementare tehnică.
    [Pct.36² introdus prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]
    37. În cazul în care organele de supraveghere a pieţei constată că o maşină, supusă prevederilor prezentei Reglementări tehnice, poartă marcaj de conformitate, este însoţită de declaraţia de conformitate şi este utilizată conform destinaţiei sau în condiţii rezonabil previzibile prezintă riscul de a compromite sănătatea şi securitatea persoanelor şi acestea iau măsurile stabilite de lege, în limita atribuţiilor şi funcţiilor, cu scopul retragerii, restrîngerii circulaţiei, interdicţiei introducerii şi/sau punerii în funcţiune a respectivei maşini.
    38. Organele de supraveghere a pieţei informează Ministerul Economiei și Infrastructurii în legătură cu această măsură şi indică motivele care au stat la baza deciziei sale, precizînd, în special, dacă neconformitatea se datorează:
    1) nerespectării cerinţelor esenţiale prevăzute în anexa nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică;
    2) aplicării incorecte a unui standard armonizat;
    3) unor deficienţe ale standardelor armonizate.
    39. În situaţia în care o maşină este neconformă şi poartă marcaj CE, organele de supraveghere a pieţei trebuie să ia măsuri în limitele legii împotriva celui care a aplicat marcajul, informînd în scris Ministerul Economiei și Infrastructurii despre decizia sa.
    40. Dacă se constată că produsele nu corespund prevederilor prezentei Reglementări tehnice, autorităţile de supraveghere a pieţei aplică măsuri conform legilor în vigoare.
    41. Fără a aduce atingere prevederilor şi practicilor existente în materie de confidenţialitate, părţile şi persoanele implicate în punerea în aplicare a prezentei Reglementări tehnice au obligaţia să asigure confidenţialitatea informaţiilor obţinute în exercitarea sarcinilor proprii, fiind respectate cerinţele legilor ce reglementează raporturile în cauză.

    1. Producătorul maşinii sau reprezentantul său autorizat trebuie să asigure efectuarea unei evaluări a riscurilor în scopul determinării cerinţelor privind sănătatea şi securitatea care se aplică maşinii. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită ţinîndu-se cont de rezultatele evaluării riscurilor.
    2. Prin procesul iterativ de evaluare şi de reducere a riscurilor menţionat mai sus, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie:
    1) să determine limitele maşinii, ceea ce include utilizarea sa normală şi orice utilizare a sa care poate fi aşteptată în mod previzibil;
    2) să identifice pericolele care pot fi generate de maşină şi situaţiile periculoase asociate;
    3) să estimeze riscurile, ţinîndu-se cont de gravitatea sau de posibilele accidentări ori afectare a sănătăţii şi de probabilitatea apariţiei acestora;
    4) să evalueze riscurile, în scopul determinării necesităţii reducerii riscului în conformitate cu obiectivul prezentei Reglementări tehnice;
    5) să elimine pericolele sau să reducă riscurile asociate acestor pericole prin aplicarea de măsuri de protecţie, în ordinea priorităţilor stabilite la pct. 8 al prezentei anexe(aici şi în continuare punctele de referinţă sînt din prezenta anexă, dacă nu este specificat altfel).
    3. Obligaţiile prevăzute prin cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate se aplică numai atunci cînd există un pericol corespunzător pentru maşina în cauză, cînd aceasta este utilizată în condiţiile prevăzute de producător sau reprezentantul său autorizat ori în condiţii anormale previzibile. În orice situaţie, se aplică principiile de integrare a securităţii menţionate la pct. 6-12 şi obligaţiile privind marcarea maşinilor şi instrucţiunile menţionate la pct. 139-162.
    4. Cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate prevăzute în prezenta anexă sînt obligatorii. Cu toate acestea, ţinîndu-se cont de nivelul progresului tehnic, s-ar putea să nu fie posibilă îndeplinirea obiectivelor stabilite. În acest caz, maşina trebuie să fie proiectată şi construită cu scopul de a atinge, pe cît posibil, obiectivele respective.
    5. Prezenta anexă conţine mai multe secțiunei. Prima secțiune are un scop general şi se aplică tuturor tipurilor de maşini. Celelalte secțiuni se referă la anumite tipuri de pericole particulare. Cu toate acestea, este esenţial să se examineze prezenta anexă în întregime pentru a se asigura îndeplinirea tuturor cerinţelor esenţiale relevante. La proiectarea maşinii trebuie să se ţină cont de cerinţele secțiunii generale şi de cerinţele uneia sau mai multora dintre celelalte secțiuni ale anexei, în funcţie de rezultatele evaluării riscurilor, efectuată în conformitate cu pct. 1 al prezentei anexe.
    [Pct.5 modificat prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]     6. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să fie adaptată funcţiei ei şi să poată fi utilizată, reglată şi întreţinută fără ca persoanele să fie expuse unui risc, atunci cînd aceste operaţii sînt efectuate în condiţiile prevăzute de producător, dar şi ţinîndu-se cont de orice utilizare defectuoasă care poate fi aşteptată în mod previzibil.
    7. Scopul măsurilor adoptate trebuie să fie eliminarea oricărui risc pe toată durata de viaţă previzibilă a maşinii, inclusiv în fazele de transport, montare, demontare, dezmembrare şi casare.
    8.  La selectarea celor mai adecvate soluţii, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să aplice următoarele principii:
    1) să elimine sau să reducă riscurile cît mai mult posibil (proiectare şi construire de maşini cu securitatea intrinsecă);
    2) să adopte măsurile de protecţie necesare pentru riscurile care nu au putut fi eliminate;
    3) să informeze utilizatorii despre riscurile remanente datorate eficacităţii incomplete a măsurilor de protecţie adoptate, să indice dacă este necesară o pregătire specială şi să specifice, dacă este necesar, folosirea unui echipament individual de protecţie.
    9. La proiectarea şi construirea maşinilor şi la elaborarea instrucţiunilor, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să ia în considerare nu numai utilizarea normală a maşinilor, ci şi utilizările defectuoase care pot fi aşteptate în mod previzibil.
    10. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită, astfel încît să se evite utilizarea sa anormală, dacă o astfel de utilizare poate genera un risc. În acest caz, instrucţiunile trebuie să atragă atenţia utilizatorului asupra modalităţilor constatate din experienţă că pot apărea, în care maşina nu trebuie utilizată.
    11.  La proiectarea şi construirea maşinilor producătorul trebuie să ţină seama de constrîngerile la care este supus operatorul, ca rezultat al utilizării necesare sau previzibile a echipamentului individual de protecţie.
    12. Maşina trebuie livrată cu toate echipamentele şi accesoriile speciale esenţiale, astfel încît ea să poată fi reglată, întreţinută şi utilizată în deplină securitate.
    13.  Materialele întrebuinţate pentru construcţia maşinii sau produsele folosite ori rezultate în timpul utilizării acesteia nu trebuie să pericliteze securitatea sau sănătatea persoanelor expuse. În special, în situaţia în care sînt folosite fluide, maşina trebuie să fie proiectată şi construită pentru a fi utilizată fără riscuri datorate umplerii, utilizării, recuperării sau evacuării.
Iluminatul
    14. Maşina trebuie să fie dotată cu un sistem de iluminat complet, adecvat pentru operaţiile la care absenţa acestuia poate cauza un risc, chiar în cazul existenţei iluminatului ambiant de intensitate normală.
    15. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să nu existe zone de umbră care pot cauza disconfort, nici străluciri orbitoare iritante şi nici efecte stroboscopice periculoase asupra elementelor mobile, datorate iluminatului.
    16. Părţile interne care necesită inspectări şi ajustări frecvente, precum şi zonele de întreţinere trebuie să fie prevăzute cu un iluminat adecvat care să asigure o vizibilitate clară.
    17. Maşina sau fiecare parte componentă a acesteia trebuie:
    1) să poată fi manipulată şi transportată în condiţii de securitate;
    2) să fie ambalată sau să fie proiectată astfel încît să poată fi depozitată în condiţii de securitate şi fără daune.
    18. În timpul transportării maşinii şi/sau a părţilor componente ale acesteia nu trebuie să existe posibilitatea unor mişcări bruşte ori a unor pericole datorate instabilităţii, atît timp cît maşina şi/sau părţile componente ale acesteia sînt manevrate în conformitate cu instrucţiunile.
    19. Dacă masa, dimensiunile sau forma maşinii ori a diferitelor părţi componente nu permit deplasarea lor cu mîna, maşina ori fiecare parte componentă trebuie:
    1) să fie prevăzută cu dispozitive de prindere pentru legarea la instalaţiile de ridicare; sau
    2) să fie proiectată astfel încît să poată fi prevăzută cu aceste dispozitive; sau
    3) să aibă o astfel de formă încît echipamentele obişnuite de ridicare să poată fi ataşate cu uşurinţă.
    20. În cazul în care maşina sau una dintre părţile ei componente trebuie transportată manual, acestea trebuie:
    1) să fie uşor de transportat; sau
    2) să fie prevăzută cu mijloace de prindere care să permită deplasarea în deplină securitate.
    21. Trebuie prevăzute măsuri speciale pentru manipularea sculelor şi/sau a părţilor maşinii, care pot fi periculoase chiar dacă sînt uşoare.
    22.  În condiţiile prevăzute de utilizare, lipsă de confort, oboseală şi constrîngerile fizice şi psihice cu care se confruntă operatorul trebuie să fie reduse la minimum, ţinîndu-se cont de următoarele principii ergonomice:
    1) luarea în considerare a diversităţii operatorilor cu privire la caracteristicile morfologice, capacitatea de efort şi rezistenţa acestora;
    2) alocarea unui spaţiu suficient pentru mişcările diferitelor părţi ale corpului operatorului;
    3) evitarea unui ritm de lucru impus de maşină;
    4) evitarea supravegherii care necesită o concentrare îndelungată;
    5) adaptarea interfeţei persoană/maşină la caracteristicile previzibile ale operatorilor.
    23. Postul de lucru trebuie să fie proiectat şi construit astfel încît să se evite orice risc datorat evacuării gazelor şi/sau lipsei de oxigen.
    24. Dacă maşina este destinată să fie utilizată într-un mediu periculos, care prezintă riscuri pentru sănătatea şi securitatea operatorului, sau dacă maşina însăşi conduce la crearea unui mediu periculos, trebuie să se prevadă mijloace corespunzătoare care să asigure operatorului condiţii adecvate de muncă şi protejarea lui împotriva oricărui pericol previzibil.
    25. În situaţia în care este cazul, postul de lucru trebuie să fie prevăzut cu o cabină corespunzătoare proiectată, construită şi/sau echipată pentru a îndeplini condiţiile sus- menţionate. Ieşirea trebuie să permită o evacuare rapidă. Mai mult, trebuie să fie prevăzută, după caz, o ieşire de urgenţă într-o direcţie diferită de cea a ieşirii obişnuite.
    26. În situaţia în care este cazul şi dacă condiţiile de muncă permit aceasta, posturile de lucru, care sînt parte integrantă a maşinii, trebuie să fie proiectate pentru instalarea scaunelor.
    27. În situaţia în care este prevăzut ca operatorul să stea jos în timpul lucrului şi dacă postul de lucru este parte a maşinii, scaunul trebuie să fie furnizat împreună cu maşina.
    28. Scaunul operatorului trebuie să-i asigure acestuia o poziţie stabilă. Mai mult, scaunul şi distanţa acestuia faţă de organele de comandă trebuie să poată să fie adaptate operatorului.
    29. Dacă maşina este supusă vibraţiilor, scaunul trebuie să fie proiectat şi construit astfel încît să reducă la cel mai scăzut nivel, care poate fi realizat în mod previzibil, vibraţiile transmise operatorului.
    30. Mijloacele de fixare a scaunului trebuie să reziste la toate solicitările la care sînt supuse. Dacă nu există podea sub picioarele operatorului, el trebuie să dispună de reazeme pentru sprijinirea picioarelor, acoperite cu materiale antiderapante.
    31. Sistemele de comandă trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să evite apariţia oricărei situaţii periculoase. Ele trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît:
    1) să poată rezista solicitărilor normale de funcţionare şi influenţelor factorilor externi;
    2) defectarea componentei hardware sau software a sistemului de comandă să nu conducă la situaţii periculoase;
    3) erorile care afectează software-ul sistemului de comandă să nu conducă la situaţii periculoase;
    4) erorile umane, în mod rezonabil previzibile, pe durata funcţionării să nu conducă la situaţii periculoase.
    32. O atenţie specială trebuie să se acorde următoarelor aspecte:
    1) maşina nu trebuie să pornească neaşteptat;
    2) parametrii maşinii nu trebuie să se modifice într-un mod necontrolat, caz în care astfel de schimbări pot conduce la situaţii periculoase;
    3) maşina nu trebuie să fie împiedicată să se oprească dacă comanda de oprire a fost dată;
    4) nici o parte mobilă a maşinii sau nici o piesă prinsă în maşină nu trebuie să cadă ori să fie ejectată;
    5) nu trebuie să fie împiedicată oprirea automată sau manuală a părţilor mobile, oricare ar fi acestea;
    6) dispozitivele de protecţie trebuie să-şi păstreze eficacitatea sau să transmită comanda de oprire;
    7) părţile referitoare la securitate ale sistemului de comandă trebuie să se aplice într-un mod coerent la întregul ansamblu de maşini şi/sau cvasimaşini;
    8) în cazul comenzilor de la distanţă (radio), activarea opririi automate trebuie să se producă în situaţia în care nu se recepţionează semnale de comandă corecte, inclusiv întreruperea comunicării.
    33. Organele de comandă trebuie să fie:
    1) vizibile şi identificabile cu uşurinţă, utilizîndu-se pictograme, dacă este cazul;
    2) dispuse în aşa fel încît să permită funcţionarea lor în securitate, fără ezitare sau pierdere de timp şi fără echivoc;
    3) proiectate astfel încît deplasarea organelor de comandă să fie în concordanţă cu efectul său;
    4) amplasate în afara zonelor periculoase, cu excepţia unor anumite organe de comandă acolo unde este necesar, cum ar fi: oprirea de urgenţă, modulul pentru instruirea roboţilor;
    5) dispuse astfel încît acţionarea lor să nu provoace riscuri suplimentare;
    6) proiectate sau protejate astfel încît efectul dorit, dacă poate genera un pericol, să nu fie posibil decît printr-o acţionare intenţionată;
    7) construite astfel încît să reziste solicitărilor previzibile. O atenţie specială trebuie acordată dispozitivelor pentru oprirea de urgenţă, care sînt susceptibile de a fi supuse unor solicitări considerabile.
    34. În cazul în care un organ de comandă este proiectat şi construit astfel încît acesta să efectueze mai multe acţiuni diferite, mai ales acolo unde nu există o corespondenţă univocă (de exemplu, tastaturile etc.), acţiunea ce urmează a fi efectuată trebuie să fie afişată clar şi, dacă este necesar, confirmată.
    35. Organele de comandă trebuie amplasate astfel încît poziţia, cursa şi efortul necesar pentru acţionare să fie în concordanţă cu acţiunea comandată, ţinîndu-se seama de principiile ergonomice.
    36. Maşina trebuie prevăzută cu indicatoare necesare pentru funcţionarea în condiţii de securitate. Din postul de comandă, operatorul trebuie să fie capabil să citească aceste indicatoare.
    37. Din fiecare post de comandă, operatorul trebuie să aibă posibilitatea să se asigure că nu există persoane expuse în zona periculoasă sau că sistemul de comandă trebuie să fie proiectat şi construit astfel încît pornirea să fie împiedicată atunci cînd o persoană se găseşte în zona periculoasă.
    38. Dacă nici una dintre aceste cerinţe nu se poate realiza, sistemul de comandă trebuie proiectat şi construit astfel încît orice punere în funcţiune a maşinii să fie precedată de un semnal de avertizare acustică şi/sau vizuală. Persoanele expuse trebuie să aibă timp să părăsească zona periculoasă sau să împiedice pornirea maşinii.
    39. Dacă este necesar, trebuie să se prevadă mijloacele pentru ca maşina să fie comandată numai din posturile de comandă situate în una sau mai multe zone ori locaţii prestabilite.
    40. În situaţia în care există mai multe posturi de comandă, sistemul de comandă trebuie să fie proiectat astfel încît utilizarea unuia dintre acestea să împiedice folosirea celorlalte, cu excepţia celui care este prevăzut cu dispozitivele de oprire şi pentru oprirea de urgenţă.
    41. Cînd o maşină este prevăzută cu mai multe posturi de lucru, fiecare post trebuie să fie prevăzut cu toate organele de comandă necesare, fără ca operatorii să se împiedice reciproc sau să se pună unul pe altul într-o situaţie periculoasă.
    42. Pornirea unei maşini trebuie să se realizeze numai printr-o acţionare voluntară a organului de comandă prevăzut în acest scop.
    43.  Aceeaşi cerinţă se aplică:
    1) în situaţia în care se reporneşte maşina după o oprire datorată oricărei cauze;
    2) în situaţia în care are loc o modificare semnificativă în condiţiile de funcţionare.
    44. Cu toate acestea, repornirea sau modificarea condiţiilor de funcţionare poate să fie realizată printr-o acţiune voluntară a unui organ, altul decît cel de comandă prevăzut în acest scop, cu condiţia ca aceasta să nu genereze o situaţie periculoasă.
    45. În cazul unei maşini care funcţionează în regim automat, pornirea, repornirea după o oprire sau modificarea condiţiilor de funcţionare se poate produce fără intervenţie, cu condiţia ca aceasta să nu genereze o situaţie periculoasă.
    46. Dacă o maşină are mai multe organe de comandă pentru pornire şi, ca urmare, operatorii se pot pune în pericol unul pe celălalt, trebuie prevăzute dispozitive suplimentare pentru a se evita acest risc. Dacă securitatea impune ca pornirea şi/sau oprirea să fie efectuate într-o anumită secvenţă, trebuie să fie prevăzute dispozitive care să asigure că aceste operaţii se realizează într-o ordine corectă.
    47. Maşina trebuie să fie prevăzută cu un organ de comandă care să permită oprirea completă a maşinii în condiţii de securitate.
    48. Fiecare post de lucru trebuie să fie prevăzut cu un organ de comandă care să permită, în funcţie de pericolele existente, oprirea uneia sau a tuturor funcţiilor maşinii, astfel încît aceasta să fie adusă în stare de securitate.
    49. Comanda de oprire a maşinii trebuie să aibă prioritate la îndeplinire faţă de comanda de pornire.
    50. Odată ce maşina sau funcţiile ei periculoase au fost oprite, alimentarea cu energie a acţionărilor respective trebuie întreruptă.
    51. În situaţia în care, pentru motive operaţionale, este necesară existenţa unui dispozitiv de comandă a opririi care să nu întrerupă alimentarea cu energie a acţionărilor, funcţia de oprire trebuie să fie supravegheată şi menţinută.
    52. Maşina trebuie să fie prevăzută cu unul sau mai multe dispozitive pentru oprirea de urgenţă, care să permită evitarea situaţiilor periculoase iminente ori care sînt în curs de producere.
    53. Sînt exceptate de la această obligaţie:
    1) maşinile la care dispozitivul pentru oprirea de urgenţă nu reduce riscul, fie din cauză că nu reduce timpul necesar opririi, fie din cauză că nu permite luarea de măsuri speciale necesare combaterii riscului;
    2) maşinile portabile şi/sau maşinile dirijate manual.
    54. Acest dispozitiv trebuie:
    a) să aibă organele de comandă identificabile şi vizibile cu uşurinţă şi rapid accesibile;
    b) să oprească procesul periculos cît mai repede posibil, fără a genera riscuri suplimentare;
    c) cînd este necesar, să declanşeze sau să permită declanşarea anumitor mişcări de protecţie.
    55. După ce acţionarea dispozitivului de oprire de urgenţă a încetat ca urmare a comenzii de oprire, această comandă trebuie să rămînă menţinută, printr-o blocare a dispozitivului pentru oprirea de urgenţă, pînă cînd această blocare este înlăturată intenţionat; blocarea dispozitivului nu trebuie să fie posibilă fără declanşarea comenzii de oprire; deblocarea dispozitivului trebuie să fie posibilă numai printr-o acţionare adecvată şi această deblocare nu trebuie să repornească maşina, ci numai să permită utilizarea comenzii de repornire.
    56. Funcţia de oprire de urgenţă trebuie să fie disponibilă şi operaţională în orice moment, indiferent de modul de operare.
    57. Organele de comandă pentru oprirea de urgenţă trebuie să fie suplimentare altor măsuri de siguranţă şi nu trebuie să se substituie acestora.
    58. În cazul maşinilor sau al părţilor maşinii destinate să lucreze împreună, acestea trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît dispozitivele de comandă a opririi, inclusiv dispozitivul pentru oprirea de urgenţă, să nu oprească numai maşina, ci şi toate echipamentele asociate, dacă funcţionarea lor în continuare poate fi periculoasă.
    59. Comanda selectorului modurilor de comandă şi de funcţionare trebuie să aibă prioritate la îndeplinire faţă de toate celelalte moduri de comandă şi de funcţionare, cu excepţia comenzii pentru oprirea de urgenţă.
    60. Dacă maşina a fost proiectată şi construită astfel încît să fie utilizată conform mai multor moduri de comandă sau de funcţionare, care prezintă măsuri de protecţie şi/sau proceduri de lucru diferite, ea trebuie prevăzută cu un selector al modurilor de funcţionare care să poată fi blocat în fiecare poziţie.
    61. Fiecare poziţie a selectorului trebuie să fie clar identificată şi trebuie să corespundă numai unui singur mod de comandă şi funcţionare.
    62. Selectorul poate fi înlocuit de o altă metodă de selectare care să împiedice utilizarea anumitor funcţii ale maşinii de către anumite categorii de operatori.
    63. Dacă, pentru anumite operaţii, maşina trebuie să aibă posibilitatea să funcţioneze cu un protector care a fost deplasat ori retras şi/sau cu un dispozitiv de protecţie care a fost neutralizat, selectorul modurilor de comandă sau de funcţionare trebuie, simultan:
    1) să facă inoperante toate celelalte moduri de comandă sau de funcţionare;
    2) să permită pornirea funcţiilor periculoase numai prin intermediul organelor de comandă care necesită ca acţionarea lor să fie menţinută;
    3) să permită pornirea funcţiilor periculoase numai în condiţii de risc redus, evitîndu-se în acelaşi timp pericolele care decurg din înlănţuirea unor secvenţe;
    4) să interzică orice pornire a funcţiilor periculoase printr-o acţionare voluntară sau involuntară a senzorilor interni ai maşinii.
    64.  Dacă aceste 4 condiţii nu se pot îndeplini simultan, selectorul modurilor de comandă sau de funcţionare trebuie să activeze alte măsuri de protecţie proiectate şi construite astfel încît să asigure o zonă de intervenţie sigură.
    65.  În plus, la locul de intervenţie pentru reglare, operatorul trebuie să aibă posibilitatea de a comanda funcţionarea părţilor maşinii asupra cărora a intervenit.
    66. Întreruperea, restabilirea după o întrerupere sau variaţia de orice fel a alimentării cu energie a maşinii nu trebuie să conducă la o situaţie periculoasă.
    67. O atenţie specială trebuie să fie acordată următoarelor puncte:
    1) maşina nu trebuie să pornească neaşteptat;
    2) parametrii maşinii nu trebuie să se modifice într-un mod necontrolat, caz în care astfel de schimbări pot conduce la situaţii periculoase;
    3) oprirea maşinii nu trebuie să poată fi împiedicată odată ce comanda a fost deja transmisă;
    4) nici o parte mobilă a maşinii sau piesă prinsă în maşină nu trebuie să cadă sau să fie ejectată;
    5) oprirea automată sau manuală a oricărei părţi mobile nu trebuie să poată fi împiedicată;
    6) dispozitivele de protecţie trebuie să-şi păstreze eficacitatea sau să transmită comanda de oprire.
    68. Maşina, inclusiv componentele şi echipamentele sale, trebuie să fie suficient de stabile pentru a evita răsturnarea, căderea sau mişcările necontrolate pe durata transportului, montajului, demontajului şi orice altă acţiune care implică maşina.
    69. Dacă prin forma maşinii sau prin modalitatea de instalare prevăzută nu se asigură stabilitate suficientă, trebuie să fie încorporate mijloace adecvate de ancorare care trebuie indicate în instrucţiuni.
    70. Diferitele părţi ale maşinii, precum şi legăturile dintre ele trebuie să poată rezista solicitărilor la care sînt supuse în timpul utilizării.
    71. Rezistenţa materialelor folosite trebuie să fie adecvată caracteristicilor mediului de muncă prevăzut de producător sau de reprezentantul său autorizat, în special în ceea ce priveşte fenomenele de oboseală, îmbătrînire, coroziune şi abraziune.
    72. Instrucţiunile trebuie să indice tipul şi frecvenţa verificărilor şi mentenanţa, cerute din motive de securitate. Acestea trebuie să menţioneze, acolo unde este cazul, părţile supuse uzurii şi criteriile de înlocuire.
    73. Dacă riscul de rupere sau de spargere persistă, în pofida măsurilor luate, părţile componente trebuie montate, dispuse şi/sau protejate astfel încît fragmentele acestora să fie reţinute, evitîndu-se situaţiile periculoase.
    74. Atît conductele rigide, cît şi cele flexibile, prin care se vehiculează fluide, în special cele aflate sub presiune înaltă, trebuie să reziste solicitărilor interne şi externe prevăzute şi trebuie fixate solid şi/sau protejate pentru a se asigura că, în caz de rupere, ele nu pot genera nici un risc.
    75. Dacă materialul de prelucrat este dirijat automat spre scule, trebuie îndeplinite următoarele condiţii pentru a se evita riscurile pentru persoanele expuse (de exemplu, ruperea sculelor):
    1) în momentul în care piesa de prelucrat vine în contact cu scula, aceasta din urmă trebuie să fi atins parametrii normali de lucru;
    2) în momentul pornirii şi/sau opririi sculei (intenţionat ori accidental), mişcarea de alimentare cu material şi mişcarea sculei trebuie să fie coordonate.
    76. Trebuie să fie luate măsuri pentru prevenirea riscurilor datorate căderii sau ejectării de obiecte.
    77. Atît cît le permite destinaţia, părţile accesibile ale maşinii nu trebuie să prezinte muchii tăioase, unghiuri ascuţite sau suprafeţe cu rugozitate mare, care pot cauza leziuni.
    78. Dacă maşina este prevăzută să funcţioneze în condiţii de utilizare diferite, cu înlocuirea manuală a piesei după fiecare operaţie (maşină combinată), ea trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît fiecare parte componentă să poată fi utilizată separat, fără ca celelalte părţi componente să constituie un risc pentru persoana expusă. În acest scop, trebuie să existe posibilitatea de a porni şi de a opri, separat, oricare dintre părţile componente care nu sînt protejate.
    79. Dacă maşina este prevăzută să funcţioneze în condiţii de utilizare diferite, ea trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît selectarea şi reglarea acestor condiţii să poată fi efectuate printr-o modalitate fiabilă şi în condiţii de securitate.
    80. Părţile mobile ale maşinii trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să fie prevenite toate riscurile de contact care pot conduce la accidente sau, dacă riscurile persistă, trebuie prevăzute cu protectori ori dispozitive de protecţie.
    81. Trebuie să fie luate toate măsurile necesare pentru a se preveni blocarea accidentală a pieselor mobile implicate în funcţionare. În cazurile în care, în pofida măsurilor de precauţie luate, este posibil să se producă un blocaj, trebuie, dacă este cazul, să fie prevăzute cu dispozitive de protecţie şi scule specifice necesare pentru a permite o deblocare a echipamentului în condiţii de securitate.
    82. Instrucţiunile şi, eventual, un marcaj pe maşină trebuie să menţioneze aceste dispozitive de protecţie specifice şi modul lor de folosire.
    83. Protectorii sau dispozitivele de protecţie proiectaţi pentru a proteja împotriva riscurilor asociate părţilor mobile trebuie selectaţi în funcţie de tipul riscului. Pentru a se facilita alegerea, trebuie utilizate criteriile prezentate în continuare.
    84. Protectorii proiectaţi pentru a proteja persoanele expuse împotriva pericolelor asociate părţilor de transmisie mobile trebuie să fie:
    1) protectori ficşi, conform cerinţelor pct. 90; sau
    2) protectori mobili cu dispozitive de interblocare, conform cerinţelor pct. 91-94. Această ultimă soluţie trebuie să fie utilizată cînd se prevede un acces frecvent.
    85. Protectorii sau dispozitivele de protecţie proiectaţi pentru a proteja persoanele expuse împotriva pericolelor asociate părţilor de transmisie mobile trebuie să fie:
    1) protectori ficşi, conform cerinţelor pct. 90; sau
    2) protectori mobili cu dispozitive de interblocare, conform cerinţelor pct. 91-94; sau
    3) dispozitive de protecţie, conform cerinţelor pct. 96-97; sau
    4) o combinare a elementelor sus-menţionate.
    86. Cu toate acestea, dacă anumite părţi mobile, implicate direct în procesul de lucru, nu pot fi făcute total sau parţial inaccesibile în timpul funcţionării, datorită operaţiilor care necesită intervenţia operatorului, ele trebuie prevăzute cu:
    1) protectori ficşi sau protectori mobili cu dispozitive de interblocare care să împiedice accesul la acele sectoare ale părţilor care nu sînt utilizate în procesul de lucru; şi
    2) protectori reglabili, conform cerinţelor pct. 95, care să limiteze accesul la acele sectoare ale părţilor mobile unde accesul este necesar.
    87. În situaţia în care o parte a unei maşini a fost oprită, orice mişcare ce decurge din poziţia de oprire, din orice alt motiv decît acţionarea dispozitivelor de comandă, trebuie să fie prevenită sau trebuie să fie de aşa natură încît să nu prezinte un pericol.
    88.  Protectorii şi dispozitivele de protecţie trebuie:
    1) să fie de construcţie robustă;
    2) să fie prinse sigur în locaş;
    3) să nu genereze nici un pericol suplimentar;
    4) să nu fie scurtcircuitate sau făcute inoperante cu uşurinţă;
    5) să fie amplasate la o distanţă adecvată faţă de zona periculoasă;
    6) să limiteze cît mai puţin urmărirea vizuală a ciclului de lucru;
    7) să permită intervenţiile indispensabile pentru instalarea şi/sau înlocuirea sculelor, precum şi pentru mentenanţă, prin limitarea accesului numai în zona unde operaţia trebuie efectuată, dacă este posibil, fără ca protectorul sau dispozitivul de protecţie să fie demontat.
    89. În plus protectorii trebuie să asigure o protecţie împotriva ejectării sau căderii de obiecte, inclusiv împotriva emisiilor produse de maşină.
    90. Protectorii ficşi trebuie să fie fixaţi prin sisteme care pot fi demontate numai cu ajutorul sculelor. Sistemele de fixare trebuie să menţină sigur în poziţie protectorii sau maşina atunci cînd se demontează protectorii. În situaţia în care este posibil, protectorii nu trebuie să rămînă în poziţie în absenţa elementelor lor de fixare.
    91. Protectorii mobili cu dispozitive de interblocare trebuie:
    1) pe cît posibil, să rămînă fixaţi de maşină atunci cînd se află deschişi;
    2) să fie proiectaţi şi construiţi astfel încît să poată fi reglaţi numai printr-o acţiune intenţionată.
    92. Protectorii mobili trebuie să fie asociaţi cu un dispozitiv de interblocare, care:
    1) să prevină pornirea funcţiilor periculoase ale maşinii atît timp cît ele pot fi atinse; şi
    2) să declanşeze o comandă de oprire atunci cînd nu se află în poziţia închisă.
    93. În situaţia în care un operator se găseşte în zona periculoasă înainte ca riscul datorat funcţiilor periculoase ale maşinii să fi încetat, protectorii mobili trebuie să fie asociaţi cu un protector cu dispozitiv de blocare, suplimentar dispozitivului de interblocare:
    1) să prevină pornirea funcţiilor periculoase ale maşinii pînă cînd protectorii se află în poziţia închisă şi blocată; şi
    2) să menţină protectorii în poziţia închisă şi blocată pînă cînd riscul de accidentare asociat funcţiilor periculoase ale maşinii este eliminat.
    94. Protectorii mobili cu dispozitiv de interblocare trebuie să fie proiectaţi astfel încît în absenţa sau defectarea uneia dintre componentele lor să împiedice pornirea ori să provoace oprirea funcţiilor periculoase ale maşinii.
    95. Protectorii reglabili de limitare a accesului la acele zone ale părţilor mobile strict necesare în procesul de lucru trebuie:
    1) să fie reglabili manual sau automat, în concordanţă cu natura sarcinii de muncă;
    2) să fie reglabili cu uşurinţă, fără utilizarea sculelor.
    96. Dispozitivele de protecţie trebuie să fie proiectate şi integrate într-un sistem de control astfel încît:
    1) să nu poată porni piesele mobile atîta timp cît operatorul poate ajunge la ele;
    2) să nu poată ajunge la piesele mobile operatorii, în momentul în care acestea sînt în mişcare; şi
    3) absenţa sau defectarea unuia dintre componentele lor să împiedice pornirea sau să oprească părţile aflate în mişcare.
    97. Dispozitivele de protecţie trebuie să fie reglabile numai în urma unei acţiuni intenţionate.
    98.  Dacă maşina este alimentată cu energie electrică, ea trebuie să fie proiectată, construită şi echipată astfel încît toate pericolele de natură electrică să fie sau să poată fi prevenite.
    99.  Reglementările specifice în vigoare referitoare la echipamentul electric proiectat pentru a fi utilizat între anumite limite de tensiune trebuie să se aplice maşinilor care se încadrează în acele limite.
    100.  Totodată, obligaţiile referitoare la evaluarea conformităţii şi introducerea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune a maşinilor privind pericolele datorate energiei electrice sînt reglementate exclusiv prin prevederile prezentei Reglementări tehnice.
    101.  Maşinile trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să prevină ori să limiteze apariţia sarcinilor electrostatice periculoase şi/sau să fie prevăzute cu un sistem de descărcare a acestora.
    102.  Dacă maşina este alimentată cu altă formă de energie decît cea electrică, ea trebuie să fie proiectată, construită şi echipată astfel încît să prevină toate pericolele potenţiale asociate acestor tipuri de energie.
    103.  Erorile posibil a fi comise la montarea sau remontarea anumitor părţi ale maşinii, care pot fi o sursă de riscuri, trebuie să fie evitate prin proiectarea şi construcţia acestor părţi ori, dacă aşa ceva nu este posibil, prin informaţii care să existe pe aceste părţi şi/sau pe carcasele lor.
    104.  Aceleaşi informaţii trebuie să existe pe părţile mobile şi/sau pe carcasele lor atunci cînd sensul de mişcare trebuie cunoscut pentru a evita un risc.
    105.  Dacă este necesar, orice informaţie suplimentară referitoare la aceste riscuri trebuie să fie specificată în instrucţiuni.
    106.  Dacă o greşeală de cuplare poate fi o sursă de risc, atunci cuplările greşite trebuie să fie împiedicate prin proiectare sau, dacă aşa ceva nu este posibil, prin informaţii care trebuie să existe pe elementele care trebuie conectate şi, dacă este cazul, pe sistemele de cuplare.
    107. Trebuie să fie luate măsuri pentru eliminare a oricărui risc de leziune, prin contactul sau apropierea de părţi ale maşinii ori de materiale aflate la temperatură foarte înaltă sau foarte scăzută.
    108. De asemenea, trebuie să fie luate măsuri pentru evitarea riscului de ejectare a materialelor fierbinţi sau foarte reci ori pentru a asigura o protecţie împotriva acestor riscuri.
    109. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită pentru a se evita toate riscurile de incendiu sau de supraîncălzire produse de maşina însăşi ori de gazul, lichidele, pulberile, vaporii şi de alte substanţe produse sau utilizate de maşină.
    110. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită pentru a se evita orice risc de explozie produs de maşina însăşi sau de gazele, lichidele, pulberile, vaporii şi de alte substanţe produse ori utilizate de maşină.
    111. Maşina trebuie să fie conformă cu Reglementările specifice în vigoare privind riscul de explozie datorat utilizării maşinii în atmosferă potenţial explozivă.
    112. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît riscurile rezultate din emisiile de zgomot aerian să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ţinîndu-se seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea mijloacelor de reducere a zgomotului, în special, la sursă.
    113. Nivelul de emisie sonoră poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisii pentru maşini similare.
    114. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît riscurile rezultate din vibraţiile produse de maşină să fie reduse la cel mai scăzut nivel, ţinîndu-se seama de progresul tehnic şi de disponibilitatea mijloacelor de reducere a vibraţiilor, în special, la sursă. Nivelul vibraţiei poate fi evaluat prin referire la datele comparative de emisii pentru maşini similare.
    115. Radiaţiile inoportune emise de maşină trebuie să fie eliminate sau reduse la niveluri care nu au un efect nefavorabil asupra persoanelor. Orice radiaţie ionizantă funcţională emisă de maşină trebuie să fie limitată la cel mai scăzut nivel necesar pentru funcţionarea corespunzătoare a maşinii în timpul instalării, funcţionării şi întreţinerii sale. Dacă un risc există, trebuie să fie luate măsuri de protecţie necesare.
    116. Orice radiaţie neionizantă funcţională emisă de maşină în timpul instalării, funcţionării şi întreţinerii sale trebuie să fie limitată la niveluri care nu au un efect nefavorabil asupra persoanelor.
    117.  Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît radiaţiile exterioare să nu perturbe funcţionarea ei.
    118. Dacă este utilizat un echipament laser, trebuie luate în considerare următoarele prevederi:
    1) echipamentul laser de pe o maşină trebuie să fie proiectat şi construit astfel încît să se prevină orice radiaţie accidentală;
    2) echipamentul laser de pe o maşină trebuie să fie împrejmuit astfel încît radiaţia directă, radiaţia produsă prin reflecţie sau prin difuzie şi radiaţie secundară să nu afecteze sănătatea;
    3) echipamentele optice pentru observarea sau reglarea echipamentului laser de pe o maşină trebuie să fie de aşa natură încît radiaţiile laser să nu genereze nici un risc pentru sănătate.
    119. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să se evite riscurile datorate inhalării, ingerării, contactului cu pielea, ochii şi mucoasele şi de penetrare subcutanată a materialelor şi substanţelor periculoase.
    120. Dacă riscul nu poate fi eliminat, maşina trebuie să fie echipată astfel încît materialele şi substanţele periculoase să poată fi reţinute, evacuate, precipitate prin pulverizare cu apă, filtrate sau tratate printr-o altă metodă la fel de eficace.
    121. Dacă procesul nu este total acoperit pe durata regimului normal de funcţionare a maşinii, dispozitivele de reţinere şi/sau evacuare trebuie să fie situate astfel încît să aibă un efect maxim.
    122. Maşina trebuie să fie proiectată, construită sau echipată cu mijloace care să prevină ca o persoană să rămînă închisă în aceasta sau, dacă acest lucru nu este posibil, cu mijloace de chemare în ajutor.
    123.  Părţile maşinii, pe care este posibil să se deplaseze ori să staţioneze persoane, trebuie să fie proiectate şi construite în scopul prevenirii alunecării, dezechilibrării sau căderii pe acestea ori în afara acestora.
    124. Dacă este cazul, aceste părţi ale maşinii trebuie să fie prevăzute cu mijloace de sprijin pentru mîini fixate în apropierea utilizatorului căruia să îi permită să îşi menţină stabilitatea.
    125. Maşina care necesită o protecţie împotriva efectelor fulgerelor în timpul utilizării sale trebuie să fie echipată cu un sistem care să permită scurgerea la pămînt a sarcinilor electrice rezultate.
    126. Locurile de reglare şi întreţinere trebuie să fie amplasate în afara zonelor periculoase.
    127. Operaţiile de reglare, întreţinere, reparare şi curăţare a maşinii trebuie să poată fi efectuate în timp ce maşina este oprită.
    128. Dacă una sau mai multe dintre condiţiile precedente nu pot fi îndeplinite din cauza unor motive tehnice, trebuie să fie luate măsuri pentru ca aceste operaţii să poată fi efectuate în condiţii de securitate (a se vedea pct. 59-65).
    129.  În cazul unei maşini automate şi, dacă este necesar, pentru alte maşini trebuie să se prevadă un dispozitiv de conectare care să permită racordarea unui echipament de diagnoză pentru depistarea defectelor.
    130. Componentele maşinii automate care necesită să fie schimbate frecvent trebuie să poată fi demontate şi înlocuite cu uşurinţă şi în condiţii de securitate. Accesul la aceste componente trebuie să permită efectuarea acestor operaţii cu mijloacele tehnice necesare, în concordanţă cu modul de intervenţie specificat.
    131.  Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să poată permite accesul, în condiţii de securitate, în toate amplasamentele folosite pentru operaţiile de producţie, de reglare şi de mentenanţă a maşinii.
    132.  Maşina trebuie să fie prevăzută cu mijloace pentru separarea acesteia de toate sursele de energie. Aceste mijloace trebuie să fie identificabile cu uşurinţă. Ele trebuie să poată fi blocate, dacă reconectarea poate periclita persoanele expuse.
    133.  Mijloacele de separare trebuie să fie, de asemenea, blocabile, dacă operatorul nu are posibilitatea să verifice permanenţa separării de sursele de energie de la oricare dintre locurile la care are acces.
    134.  În cazul unei maşini alimentate cu energie electrică printr-o fişă conectată la o priză, separarea prin scoaterea fişei este suficientă, cu condiţia ca operatorul să poată verifica, din orice loc în care el are acces, că fişa rămîne deconectată.
    135.  După separarea de sursele de energie trebuie să fie posibilă disiparea normală a oricărei energii remanente sau înmagazinate în circuitele maşinii, fără risc pentru persoanele expuse.
    136.  Prin exceptare de la cerinţele de mai sus, anumite circuite pot rămîne conectate la sursele lor de energie, în scopul, de exemplu, de menţinere a prinderii pieselor, de protejare a informaţiei, de iluminare a părţilor interioare etc. În aceste cazuri trebuie luate măsuri speciale pentru a asigura securitatea operatorului.
    137. Maşina trebuie să fie proiectată, construită şi echipată astfel încît să fie limitată necesitatea intervenţiei operatorului. Dacă intervenţia operatorului nu poate fi evitată, ea trebuie să poată fi efectuată cu uşurinţă şi în condiţii de securitate.
    138. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît curăţarea părţilor interioare care au conţinut substanţe sau preparate periculoase să fie posibilă, fără a pătrunde în interiorul lor; de asemenea, orice golire necesară trebuie să fie posibilă din exterior. Dacă este imposibil să fie evitată pătrunderea în interiorul maşinii, aceasta trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să permită efectuarea curăţării în condiţii de securitate.
    139.  Informaţiile şi avertismentele de pe maşină trebuie să fie realizate prin simboluri sau pictograme concrete. Toate informaţiile şi avertismentele scrise sau verbale trebuie să fie elaborate în limba de stat sau în limba de stat şi rusă.
    140. Informaţiile necesare pentru a comanda o maşină trebuie să fie furnizate sub o formă lipsită de ambiguitate şi uşor de înţeles. Aceste informaţii nu trebuie să fie în cantitate excesivă, pentru a nu suprasolicita operatorul.
    141. Ecranele de vizualizare sau orice alt mijloc de comunicare interactiv între operator şi maşină trebuie să fie uşor de înţeles şi de folosit.
    142. Dacă sănătatea sau securitatea persoanelor expuse poate fi periclitată de o defectare în funcţionarea unei maşini nesupravegheate, această maşină trebuie să fie echipată astfel încît să poată emite un semnal de avertizare acustic sau luminos adecvat.
    143. În cazul în care maşina este echipată cu dispozitive de avertizare, acestea trebuie să fie lipsite de ambiguitate şi uşor de înţeles. Măsurile trebuie să fie luate pentru a permite ca operatorul să verifice funcţionarea acestor dispozitive de avertizare în orice moment.
    144. Reglementările specifice în vigoare referitoare la culori şi semnale de securitate trebuie să fie respectate.
    145. Dacă riscurile persistă în pofida aplicării măsurilor de integrare a securităţii în proiectarea maşinii şi dacă au fost adoptate măsuri de protecţie şi măsuri complementare, trebuie să fie prevăzute avertismente necesare, inclusiv dispozitive de avertizare.
    146. Fiecare maşină trebuie marcată vizibil şi durabil, cel puţin, cu următoarele informaţii:
    1) sediul social şi adresa completă a producătorului şi, în cazul în care acesta există, a reprezentantului său autorizat;
    2) denumirea maşinii;
    3) marcajul de conformitate;
    4) indicarea seriei sau a tipului;
    5) numărul seriei, dacă există;
    6) anul de fabricaţie, acesta fiind anul în care procesul de producţie a fost finalizat. Este interzisă antedatarea sau postdatarea maşinii la aplicarea mărcii de conformitate СЕ.
    147. În plus, dacă maşina este proiectată şi construită pentru a fi utilizată într-o atmosferă potenţial explozivă, această informaţie trebuie indicată pe maşină.
    148. Pe maşină trebuie să figureze, de asemenea, informaţii complete referitoare la tipul acesteia şi esenţiale pentru utilizarea ei în condiţii de securitate. Aceste informaţii intră sub incidenţa cerinţelor prevăzute la pct. 139-144.
    149. Dacă o parte a maşinii trebuie manipulată în timpul utilizării cu mijloace de ridicare, masa ei trebuie indicată vizibil, durabil şi fără ambiguitate.
    150. Fiecare maşină trebuie să fie însoţită de instrucţiuni elaborate în limba de stat sau în limba de stat şi rusă la plasarea pe piaţă şi/sau punerea în funcţiune.
    151. Instrucţiunile care însoţesc maşina trebuie să fie „instrucţiunile originale” sau o „traducere a instrucţiunilor originale”, caz în care instrucţiunea trebuie să fie însoţită de o „instrucţiune originală”.
    152. Prin derogare, instrucţiunile de mentenanţă destinate să fie utilizate de personalul specializat, angajat al producătorului sau al reprezentantului său autorizat, pot fi elaborate numai într-o limbă de circulaţie internaţională, cunoscută de acel personal.
    153. Instrucţiunile trebuie să fie elaborate numai conform principiilor enunţate mai jos:
    1) instrucţiunile trebuie să fie elaborate în limba de stat sau în limba de stat şi rusă;
    2) conţinutul instrucţiunilor trebuie să acopere nu numai utilizarea normală a maşinii, ci şi să ţină cont, de asemenea, de orice utilizare anormală care poate fi aşteptată în mod previzibil;
    3) în cazul maşinilor destinate utilizării de către operatori necalificaţi, redactarea şi prezentarea instrucţiunilor trebuie să ţină cont de nivelul general de pregătire şi de înţelegere care poate fie regăsit, de regulă, la astfel de operatori.
    154. Fiecare instrucţiune trebuie să conţină, cel puţin, următoarele informaţii:
    1) sediul social şi adresa completă a producătorului şi a reprezentantului său autorizat;
    2) denumirea maşinii, aşa cum este indicată pe aceasta, cu excepţia numărului de serie (a se vedea pct. 146-149);
    3) declaraţia de conformitate, indicînd caracteristicile maşinii, fără să se includă în mod obligatoriu numărul de serie şi semnătura;
    4) descrierea generală a maşinii;
    5) planurile, schemele, descrierile şi explicaţiile necesare pentru utilizarea, întreţinerea şi repararea maşinii, inclusiv pentru verificarea funcţionării corecte a acesteia;
    6) descrierea postului (posturilor) de lucru susceptibil (susceptibile) să fie ocupate de către operatori;
    7) descrierea utilizării normale a maşinii;
    8) avertismentele referitoare la contraindicaţii legate de utilizarea maşinii care, din experienţă, pot să existe;
    9) instrucţiunile de asamblare, instalare şi montare, inclusiv planurile, schemele şi mijloacele de fixare şi descrierea şasiului sau a instalaţiei pe care maşina urmează a fi montată;
    10) instrucţiunile referitoare la instalarea şi montajul destinat să reducă zgomotul şi vibraţiile;
    11) instrucţiunile referitoare la punerea în funcţiune şi utilizare a maşinii şi, după caz, instrucţiunile referitoare la instruirea operatorilor;
    12) informaţiile legate de riscurile remanente care subzistă în ciuda aplicării de măsuri de integrare a securităţii în proiectarea maşinii şi dacă au fost adoptate măsuri de protecţie şi măsuri de prevenire complementare;
    13) instrucţiunile referitoare la măsurile de protecţie care trebuie luate de către utilizatori, inclusiv, după caz, echipamentul individual de protecţie care trebuie prevăzut;
    14) caracteristicile esenţiale ale uneltelor care pot fi montate pe maşină;
    15) condiţiile în care maşinile îndeplinesc cerinţa de stabilitate în timpul utilizării, transportului, asamblării ori al dezasamblării, dacă acestea sînt scoase din funcţiune, sau în timpul verificărilor ori defectărilor previzibile;
    16) instrucţiunile care permit garantarea faptului că operaţiile de transport, manipulare sau depozitare se pot realiza în condiţii de securitate, indicîndu-se masa maşinii şi a diferitelor sale părţi componente, atunci cînd acestea trebuie să fie, în mod regulat, transportate separat;
    17) modul de operare care trebuie urmat în cazul unui accident sau al unei defectări; în cazul în care există probabilitatea producerii unui blocaj, modul de operare care trebuie urmat pentru a permite deblocarea în condiţii de securitate;
    18) descrierea operaţiilor de reglare şi mentenanţă care trebuie efectuate de către utilizator, inclusiv măsurile de prevenire care trebuie să fie respectate;
    19) instrucţiunile menite să permită ca reglarea şi mentenanţa să fie efectuate în condiţii de securitate, inclusiv măsurile de protecţie care trebuie să fie luate pe durata acestor operaţii;
    20) specificaţiile referitoare la piesele de schimb care trebuie utilizate, dacă acestea afectează sănătatea şi securitatea operatorilor;
    21) următoarele informaţii referitoare la emisia de zgomot aerian:
    - nivelul de presiune acustică de emisie echivalent ponderat A, la posturile de lucru, dacă aceasta depăşeşte 70 dB (A); dacă acest nivel nu depăşeşte 70 dB (A), acest fapt trebuie specificat;
    - valoarea maximă a presiunii acustice instantanee ponderată C, la posturile de lucru, dacă aceasta depăşeşte 63 Pa (130 dB prin raportare la 20 microPa);
    - nivelul de putere acustică ponderată A emis de maşină, dacă nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A, la posturile de lucru, depăşeşte 80 dB (A).
    155.  Aceste valori trebuie să fie realmente măsurate pentru maşina respectivă sau stabilite în baza măsurătorilor realizate pentru o maşină comparabilă din punct de vedere tehnic, care este reprezentativă pentru maşina ce urmează a fi produsă.
    156.  În cazul maşinilor de dimensiuni foarte mari, în locul nivelului de putere acustică ponderat A poate fi specificat nivelul de presiune acustică continuu echivalent ponderat A în poziţii precizate din jurul maşinii.
    157. În situaţia în care nu sînt aplicabile standarde armonizate, nivelurile acustice trebuie să fie măsurate utilizîndu-se cea mai adecvată metodă de măsurare pentru maşină. Dacă valorile de emisie sonore sînt indicate, incertitudinile legate de aceste valori trebuie să fie precizate.
    158.  Condiţiile de funcţionare a maşinii trebuie să fie descrise în timpul măsurărilor, precum şi metodele care au fost folosite pentru măsurare.
    159.  Dacă postul sau posturile de lucru nu a (au) fost definit (definite) sau nu poate (pot) fi definit (definite), nivelul de presiune acustică ponderată A trebuie să fie măsurat la o distanţă de 1 m de suprafaţa maşinii şi la o înălţime de 1,6 m faţă de sol sau de platforma de acces. Poziţia şi valoarea maximă a presiunii acustice trebuie să fie indicate.
    160. Dacă Reglementările specifice prevăd alte prescripţii pentru măsurarea nivelurilor de presiune sau de putere acustică, acele Reglementări trebuie să fie aplicabile, iar prescripţiile corespunzătoare prezentului punct nu se aplică.
161. Dacă maşina este susceptibilă să emită radiaţii neionizante care riscă să pună în pericol persoanele, în special persoanele care folosesc dispozitive medicale implantabile active sau neactive, informaţiile referitoare la radiaţia emisă pentru operator şi pentru persoanele expuse.
    162.  Documentele comerciale care însoţesc maşina trebuie să nu fie în contradicţie cu instrucţiunile care conţin aspectele legate de sănătate şi securitate. Documentele comerciale care descriu caracteristicile de performanţă a maşinii trebuie să conţină aceleaşi informaţii referitoare la emisii care sînt conţinute în instrucţiuni.
    163. Maşinile destinate industriei alimentare, maşinile destinate industriei cosmetice sau farmaceutice, maşinile portabile ţinute în mînă şi/sau dirijate cu mîna, maşinile portabile de fixare cu cartuşe şi alte maşini de impact, inclusiv maşinile pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare, trebuie să răspundă ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate descrise în prezenta anexă (a se vedea secţiunea 5).
    164. Maşinile prevăzute a fi utilizate cu produse alimentare sau produse cosmetice ori farmaceutice trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să se evite orice risc de infectare, îmbolnăvire sau contaminare.
    165. Cerinţele următoare trebuie să fie respectate:
    1) materialele în contact sau prevăzute să vină în contact cu alimentele ori cu produsele cosmetice sau farmaceutice trebuie să satisfacă condiţiile stabilite în Reglementările sanitare specifice. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît aceste materiale să poată fi curăţate înainte de fiecare utilizare; dacă acest lucru nu este posibil trebuie să fie utilizate piese de unică folosinţă;
    2) toate suprafeţele în contact cu produsele alimentare sau cu produsele cosmetice ori farmaceutice, altele decît suprafeţele pieselor de unică folosinţă, trebuie:
    а) să fie netede şi să nu prezinte nici rugozităţi, nici cavităţi care pot reţine materialele organice. Aceeaşi cerinţă se aplică şi îmbinărilor între două suprafeţe;
    b) să fie proiectate şi construite astfel încît proeminenţele, muchiile şi colţurile asamblărilor să fie reduse la minimum;
    c) să poată fi curăţate şi dezinfectate cu uşurinţă, eventual după înlăturarea cu uşurinţă a părţilor demontabile;
    d) suprafeţele interioare trebuie să fie curbate cu o rază suficientă pentru a permite curăţarea completă;
    3) lichidele, gazele şi aerosolii care provin din alimente sau produse cosmetice ori farmaceutice, inclusiv fluidele de curăţat, dezinfectat sau clătit, trebuie să poată fi evacuate din maşină fără să întîlnească obstacole (eventual în poziţia “curăţare”);
    4) maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să fie evitată pătrunderea oricărei substanţe ori vietăţi, în special insecte, sau orice acumulare de materie organică în zonele care nu pot fi curăţate;
    5) maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît nici o substanţă auxiliară periculoasă pentru sănătate, inclusiv lubrifianţii utilizaţi, să nu poată veni în contact cu alimentele, produsele cosmetice sau farmaceutice. Dacă este necesar, maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să permită verificarea permanentă a acestei cerinţe.
    166. Instrucţiunile maşinilor destinate industriei alimentare şi ale maşinilor utilizate cu produse cosmetice sau farmaceutice trebuie să indice produsele şi metodele recomandate pentru curăţare, dezinfectare şi clătire, nu numai pentru zonele uşor accesibile, ci şi pentru zonele la care accesul este imposibil sau nerecomandabil.
    167. Maşinile portabile ţinute în mînă şi/sau dirijate cu mîna:
    1) în funcţie de tipul maşinii, trebuie prevăzute cu o suprafaţă de prindere de mărime suficientă şi cu un număr suficient de mînere şi suporturi corect dimensionate, dispuse astfel încît să asigure stabilitatea maşinii, în condiţiile de funcţionare normală;
    2) cu excepţia cazurilor în care este imposibil din punct de vedere tehnic sau atunci cînd există o comandă independentă, maşinile ale căror mînere nu pot fi eliberate în deplină securitate trebuie prevăzute cu organe de comandă pentru pornire şi oprire, dispuse astfel încît să poată fi acţionate de operator fără ca acesta să trebuiască să elibereze mînerele;
    3) trebuie să nu prezinte riscuri datorate pornirii accidentale şi/sau de continuare a funcţionării, după ce operatorul a eliberat mînerele, iar dacă această cerinţă nu este realizabilă din punct de vedere tehnic, trebuie să fie luate măsuri echivalente;
    4) trebuie să permită, în situaţia în care este necesar, observarea vizuală a zonei periculoase şi a contactului sculei cu materialul de prelucrat.
    168.  Mînerele maşinilor portabile ţinute în mînă trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît pornirea şi oprirea să fie simple.
    169.  Instrucţiunile trebuie să prezinte următoarele informaţii referitoare la vibraţiile transmise de maşinile ţinute în mînă sau dirijate cu mîna:
    1) valoarea totală a vibraţiilor la care este expus sistemul mînă-braţ, dacă ea depăşeşte 2,5 m/s², sau, după caz, menţionarea că această valoare nu depăşeşte 2,5 m/s²;
    2) incertitudinea de măsurare.
    170.  Aceste valori trebuie să fie realmente măsurate pentru maşina respectivă sau stabilite în baza măsurătorilor realizate pentru o maşină comparabilă din punct de vedere tehnic, care este reprezentativă pentru maşina care urmează să fie produsă.
    171. În situaţia în care nu sînt aplicabile standarde armonizate, vibraţiile trebuie să fie măsurate utilizîndu-se cea mai adecvată metodă de măsurare pentru maşină.
    172. Condiţiile de funcţionare a maşinii în timpul măsurărilor şi metodele care au fost folosite pentru măsurare sau referinţa standardului armonizat trebuie să fie specificate.
    173. Maşinile portabile de fixare a încărcăturii explozive şi alte maşini de impact trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît:
    1) energia să fie transferată elementului de impact de către componenta intermediară care este solidară maşinii;
    2) dispozitivul de validare să prevină impactul, dacă maşina nu a fost poziţionată corect cu o presiune suficientă pe materialul de bază;
    3) declanşarea involuntară să fie prevenită, dacă este cazul, secvenţa corespunzătoare de acţiuni asupra dispozitivului de validare şi a celui de comandă trebuie să fie necesară pentru a declanşa impactul;
    4) declanşarea accidentală trebuie să fie prevenită pe durata manipulării sau în cazul apariţiei unui şoc;
    5) operaţiile de încărcare şi descărcare trebuie să poată fi efectuate cu uşurinţă şi în condiţii de securitate.
    174. În situaţia în care este necesar, echipamentul care despică aşchiile trebuie să fie echipat cu protector (protectori) corespunzător (corespunzători) ce trebuie să fie furnizat (furnizaţi) de producătorul maşinii.
    175. Instrucţiunile trebuie să prezinte următoarele informaţii necesare cu privire la:
    1) accesoriile şi echipamentele interschimbabile care se pot utiliza la maşină;
    2) elementele de fixare corespunzătoare sau alte elemente expuse impactului, metoda potrivită de montare sau elementele de impact care pot fi utilizate cu maşina;
    3) după caz, cartuşele de fixare corespunzătoare care pot fi utilizate.
    176.  Maşinile pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare trebuie să se conformeze următoarelor cerinţe:
    1) maşina trebuie să fie proiectată, construită sau echipată astfel încît piesa de prelucrat să poată fi poziţionată şi ghidată în condiţii de securitate; dacă piesa este ţinută cu mîna, pe un banc de lucru, acesta trebuie să asigure o stabilitate suficientă în timpul lucrului şi să nu stînjenească manipularea piesei;
    2) dacă maşina este susceptibilă să fie utilizată în condiţii care implică riscul ejectării unor piese de prelucrat sau a componentelor acesteia, maşina trebuie să fie proiectată, construită şi echipată astfel încît să fie eliminată ejectarea sau, dacă acest lucru nu este posibil, ejectarea să nu genereze riscuri pentru operator şi/sau pentru persoanele expuse;
    3) maşina trebuie să fie echipată cu o frînă automată care să oprească scula într-un timp suficient de scurt, dacă există un risc de contact cu scula în timpul mersului în gol;
    4) dacă scula este încorporată într-o maşină care nu este în întregime automată, aceasta trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să elimine sau să reducă riscul de accidentare involuntară.
    177. Producătorul de maşini pentru aplicarea pesticidelor sau reprezentantul său autorizat trebuie să asigure efectuarea unei evaluări a riscurilor de expunere în mod neintenţionat a mediului la pesticide, în conformitate cu procesul de evaluare şi reducere a riscurilor menţionat la pct. 1 din prezenta anexă.
    178. Maşinile de aplicare a pesticidelor trebuie proiectate şi construite ţinîndu-se seama de rezultatele evaluării de risc menţionate la pct.177, astfel încît acestea să poată fi operate, reglate şi întreţinute fără expunerea, în mod neintenţionat, a mediului la pesticide.
    179. Trebuie să se prevină întotdeauna scurgerile.
    180. Aplicarea pesticidelor trebuie să poată fi controlată şi monitorizată uşor şi cu precizie şi întreruptă imediat din poziţiile de operare.
    181.  Maşinile trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să se faciliteze umplerea precisă cu cantitatea necesară de pesticid şi să se asigure golirea completă şi simplă, prevenind în acelaşi timp împrăştierea de pesticid şi evitînd contaminarea sursei de apă în timpul acestor operaţii.
    182. Maşinile trebuie să fie prevăzute cu modalităţi de reglare uşoară, precisă şi fiabilă a ratei de aplicare.
    183. Maşinile trebuie proiectate şi construite astfel încît să se asigure depunerea pesticidelor în zonele ţintă, să se reducă la minimum pierderile în zonele care nu sînt vizate şi să se prevină împrăştierea pesticidelor în mediul înconjurător. Dacă este cazul, trebuie asigurată o distribuire egală şi o depunere omogenă a pesticidelor.
    184. Pentru verificarea compatibilităţii părţilor relevante ale maşinilor cu cerinţele stabilite la pct. 182 şi 183, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze încercări corespunzătoare sau să se asigure că astfel de încercări sînt efectuate pentru fiecare dintre tipurile de maşini în cauză.
    185. Maşinile trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să se evite pierderile cînd funcţia de aplicare a pesticidelor este oprită.
    186. Maşinile trebuie proiectate şi construite astfel încît curăţarea lor să poată fi efectuată cu uşurinţă şi temeinic, fără a se contamina mediul.
    187. Maşinile trebuie proiectate şi construite astfel încît să se faciliteze înlocuirea părţilor uzate fără contaminarea mediului.
    188. Trebuie să fie posibilă conectarea cu uşurinţă a instrumentelor de măsurare necesare la maşini pentru a verifica funcţionarea lor corectă.
    189. Duzele, sitele şi filtrele trebuie să fie marcate astfel încît tipul şi dimensiunea lor să poată fi identificate în mod clar.
    190. Dacă este cazul, maşinile trebuie să fie dotate cu un suport special pe care operatorul poate afişa numele pesticidului care este utilizat.
    191. Instrucţiunile trebuie să furnizeze următoarele informaţii:
    1) măsurile de precauţie necesare în timpul amestecării, pregătirii soluţiilor de lucru, umplerii, pulverizării, golirii, curăţării, reviziei şi operaţiunilor de transport pentru a evita contaminarea mediului;
    2) condiţiile detaliate de utilizare pentru diferitele medii de operare avute în vedere, inclusiv pregătirea şi reglarea corespunzătoare, necesare pentru a asigura depunerea pesticidelor în zonele ţintă, reducînd la minimum pierderile în zonele care nu sînt vizate, pentru a preveni împrăştierea pesticidelor în mediul înconjurător şi, dacă este cazul, pentru a asigura o distribuire egală şi o depunere omogenă a pesticidelor;
    3) gama de tipuri şi dimensiuni a duzelor, sitelor şi filtrelor care pot fi utilizate la maşină;
    4) frecvenţa verificărilor şi criteriile şi metoda pentru înlocuirea componentelor supuse uzurii, care afectează funcţionarea corectă a maşinilor, precum duzele, sitele şi filtrele;
    5) specificarea calibrării, întreţinerii zilnice, pregătirii pentru iarnă şi a altor verificări necesare pentru a asigura funcţionarea corectă a maşinilor;
    6) tipurile de pesticide care pot provoca funcţionarea incorectă a maşinilor;
    7) specificarea faptului că operatorul trebuie să actualizeze numele pesticidului utilizat pe suportul special menţionat la pct. 190;
    8) conectarea şi utilizarea oricărui echipament sau accesorii speciale şi precauţiile necesare care trebuie luate;
    9) indicarea faptului că echipamentele pot fi supuse cerinţelor naţionale de inspectare de către organismele desemnate, în modul stabilit de acte normative referitor la utilizarea pesticidelor;
    10) caracteristicile maşinilor care trebuie inspectate pentru asigurarea funcţionări corecte a acestora;
    11) instrucţiunile pentru conectarea instrumentelor de măsură necesare.
    192. Maşinile care prezintă pericole datorate mobilităţii trebuie să răspundă ansamblului cerinţelor esenţiale de sănătate şi securitate descrise în prezenta anexă (a se vedea secţiunea 5).
    193. Vizibilitatea de la postul de conducere trebuie să fie astfel încît conducătorul să poată manevra maşina şi uneltele sale, conform condiţiilor de utilizare prevăzute, în deplină securitate atît pentru el, cît şi pentru persoanele expuse. Trebuie prevăzute dispozitive pentru a combate pericolele datorate vizibilităţii directe insuficiente.
    194. Maşina pe care este transportat conducătorul trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît în postul de conducere să nu existe riscuri pentru conducător care să se datoreze contactului cu roţile sau şenilele.
    195. Postul de conducere al conducătorului transportat trebuie să fie proiectat şi construit astfel încît să poată fi echipat cu o cabină, cu condiţia ca aceasta să nu mărească riscul şi dacă dimensiunile permit. Cabina trebuie să conţină un loc destinat afişării instrucţiunilor necesare conducătorului.
    196. Dacă există riscul pentru operatori sau alte persoane transportate de maşină să fie strivite între părţile componente ale maşinii şi sol şi maşina se răstoarnă sau basculează, în special în cazul maşinii echipate cu o structură prevăzută la pct. 223-228, scaunul conducătorului trebuie să fie proiectat şi echipat cu un sistem care să ţină persoanele fixate de acesta, fără a le împiedica să efectueze mişcările necesare conducerii sau orice alte mişcări cauzate de suspensie. Aceste sisteme de reţinere nu trebuie să fie instalate dacă ele măresc riscul.
    197. Dacă condiţiile de utilizare prevăd ca persoanele, altele decît conducătorul, să poată fi ocazional sau în mod regulat transportate de maşină ori să lucreze pe aceasta, trebuie să fie prevăzute posturi corespunzătoare care să permită transportul sau lucrul fără riscuri.
    Pct. 194 şi 195 se aplică, de asemenea, în cazul locurilor prevăzute pentru persoane, altele decît conducătorul.
    198. Trebuie luate măsuri pentru a preveni utilizarea neautorizată a comenzilor.
    199. În cazul comenzilor de la distanţă, fiecare unitate de comandă trebuie să indice clar care este/sînt maşina sau maşinile destinată/destinate să fie comandată/comandate prin unitatea respectivă.
    200.  Sistemul de comandă de la distanţă trebuie să fie proiectat şi construit astfel încît să acţioneze exclusiv:
    1) maşina respectivă;
    2) funcţiile respective.
    201. Maşina comandată de la distanţă trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să răspundă numai la semnalele unităţilor de comandă prevăzute.
    202. Din postul de conducere conducătorul trebuie să poată acţiona toate organele de comandă necesare funcţionării maşinii, exceptînd funcţiile care pot fi activate, în condiţii de securitate, numai prin intermediul organelor de comandă amplasate în afara postului de conducere.
    203. Aceste funcţii includ în special locurile în care sînt responsabili alţi operatori decît conducătorul sau pentru care conducătorul trebuie să-şi părăsească postul de conducere pentru efectuarea manevrei în condiţii de securitate.
    204. În situaţia în care există pedale, acestea trebuie să fie proiectate, construite şi dispuse astfel încît să poată fi acţionate de conducător în condiţii de securitate, cu riscuri minime de confuzie. Ele trebuie să prezinte o suprafaţă antiderapantă şi să fie uşor de curăţat.
    205. În situaţia în care acţionarea organelor de comandă poate comporta riscuri, mai ales mişcări periculoase, aceste organe, cu excepţia celor cu poziţii prestabilite, trebuie să revină în poziţia neutră, imediat ce operatorul încetează acţionarea lor.
    206. În cazul maşinilor cu roţi, mecanismul de direcţie trebuie să fie proiectat şi construit astfel încît să reducă forţa mişcărilor bruşte ale volanului sau ale levierului de direcţie, care rezultă din şocurile primite de roţile directoare.
    207. Orice comandă de blocare a diferenţialului trebuie să fie proiectată şi dispusă astfel încît să permită deblocarea diferenţialului în situaţia în care maşina se află în mişcare.
    208. Prevederile pct. 38, privind semnalele de avertizare vizuale şi/sau acustice, se aplică numai în cazul mersului înapoi.
    209. Orice deplasare a unei maşini autopropulsate cu conducător transportat trebuie să fie posibilă numai dacă conducătorul se află la postul de comandă.
    Dacă, în vederea funcţionării, maşina trebuie să fie echipată cu dispozitive care îi depăşesc gabaritul normal (de exemplu, stabilizator, braţe de macara etc.), conducătorul trebuie să dispună de mijloace care să-i permită verificarea cu uşurinţă, înainte de deplasarea maşinii, că respectivele dispozitive se află într-o poziţie definită care să-i permită deplasarea în condiţii de securitate.
    210. Aceasta se aplică, de asemenea, tuturor celorlalte părţi ale maşinii, care, pentru a-i permite o deplasare în condiţii de securitate, trebuie să se afle într-o poziţie definită şi, dacă este necesar, blocate.
    211. În situaţia în care nu apar alte riscuri, deplasarea maşinii trebuie să fie condiţionată de poziţia de securitate a părţilor menţionate mai sus.
    În timpul pornirii motorului nu trebuie să fie posibilă deplasarea maşinii.
    212. Fără a încălca Reglementările privind circulaţia rutieră, maşinile autopropulsate şi remorcile lor trebuie să îndeplinească cerinţele de reducere a vitezei, de oprire, de frînare şi de imobilizare, astfel încît să prezinte securitate în toate condiţiile de funcţionare, de sarcină, de viteză, de stare a terenului şi de declivitate prevăzute.
    213. Conducătorul trebuie să aibă posibilitatea de a încetini şi de a opri maşina autopropulsată prin intermediul unui dispozitiv principal. Dacă condiţiile de securitate o cer, în cazul defectării dispozitivului principal sau al lipsei de energie necesară pentru acţionarea acestui dispozitiv, trebuie prevăzut un dispozitiv de urgenţă pentru încetinire şi oprire, cu comenzi complet independente şi uşor accesibile.
    214. Dacă pentru asigurarea securităţii este necesară imobilizarea maşinii staţionate, trebuie prevăzut un dispozitiv de imobilizare. Acest dispozitiv poate fi combinat cu unul dintre dispozitivele menţionate la pct. 213 cu condiţia ca acesta să fie numai mecanic.
    215. Maşina comandată de la distanţă trebuie să fie echipată cu dispozitive care să permită oprirea automată şi imediată a maşinii şi să prevină funcţionarea potenţial periculoasă în următoarele cazuri:
    1) în situaţia în care conducătorul a pierdut controlul acesteia;
    2) dacă aceasta primeşte un semnal de oprire;
    3) în situaţia în care un defect este detectat la partea legată de securitatea sistemului;
    4) dacă nu se detectează nici un semnal de validare într-un interval de timp specificat.
    Funcţiei de deplasare nu i se aplică prevederile pct. 47-57.
    216.  Deplasarea maşinii autopropulsate comandate de conducătorul pedestru trebuie să fie posibilă numai printr-o acţiune continuă a conducătorului asupra organului de comandă corespunzător.
    În special, deplasarea nu trebuie să fie posibilă în timpul pornirii motorului.
    217. Sistemele de comandă ale maşinii cu conducător pedestru trebuie să fie proiectate astfel încît să reducă la minimum riscurile datorate deplasării neaşteptate a maşinii spre conducător, în special riscurile:
    1) de strivire;
    2) de accidentare din cauza sculelor rotative.
    218.  Viteza normală de deplasare a maşinii trebuie să fie compatibilă cu viteza de deplasare a conducătorului pedestru.
    219. În cazul maşinii pe care poate fi montată o unealtă rotativă, nu trebuie să fie posibil să fie acţionată această unealtă atunci cînd se comandă mersul înapoi, cu excepţia cazului în care deplasarea maşinii rezultă din mişcarea uneltei. În acest caz, viteza pentru mersul înapoi trebuie să fie astfel încît să nu prezinte pericol pentru conducător.
    220. O defectare a sistemului de alimentare cu energie a mecanismului de servodirecţie, dacă el este prevăzut, nu trebuie să împiedice dirijarea maşinii pe durata timpului necesar pentru oprirea acesteia.
    221.  Maşina trebuie să fie proiectată, construită şi, dacă este cazul, montată pe suportul său mobil astfel încît să se asigure că în timpul deplasării oscilaţiile necontrolate ale centrului său de greutate nu îi afectează stabilitatea sau nu îi produc eforturi excesive în structură.
    222.  Ca derogare de la prevederile pct. 84, în cazul motoarelor nu este necesar ca protectorii mobili, care previn accesul la părţile mobile în compartimentul motor, să fie prevăzuţi cu dispozitive de blocare, dacă deschiderea lor este posibilă fie prin utilizarea unei scule sau a unei chei ori printr-un organ de comandă amplasat la postul de conducere, cu condiţia ca acesta din urmă să se afle într-o cabină complet închisă şi dotată cu un sistem de închidere pentru a împiedica accesul neautorizat al persoanelor.
    223. Dacă în cazul unei maşini autopropulsate cu conducător transportat şi, eventual, operator (operatori) transportat (transportaţi) există riscul răsturnării sau al basculării, maşina trebuie să fie prevăzută cu o structură de protecţie corespunzătoare, dacă aceasta nu măreşte riscul.
    224. Această structură de protecţie trebuie să fie astfel încît, în caz de răsturnare sau de basculare, să garanteze persoanelor transportate un volum-limită de deformare adecvat.
    225. Pentru a verifica dacă structura de protecţie îndeplineşte cerinţa menţionată la pct. 224, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze ori să aibă efectuate încercări corespunzătoare pentru fiecare tip de structură.
    226. Dacă în cazul unei maşini cu conducător transportat şi, eventual, operator (operatori) transportat (transportaţi) există riscuri datorate căderii obiectelor sau materialelor, maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să se ţină cont de acest risc şi să fie prevăzută, dacă dimensiunile permit, cu puncte de ancorare care să-i permită echiparea ei cu o structură de protecţie corespunzătoare.
    227. Această structură de protecţie trebuie să fie astfel încît, în cazul căderilor de obiecte sau de materiale, să garanteze operatorilor transportaţi un volum-limită de deformare adecvat.
    228. Pentru a verifica dacă respectiva structură îndeplineşte cerinţa menţionată la pct. 227, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze ori să aibă efectuate încercări corespunzătoare pentru fiecare tip de structură.
    229. Mijloacele de sprijin pentru mîini şi treptele trebuie să fie proiectate, construite şi dispuse astfel încît operatorii să le utilizeze instinctiv şi să nu recurgă la organele de comandă pentru a facilita accesul.
    230. Orice maşină utilizată pentru remorcare sau destinată să fie remorcată trebuie să fie echipată cu dispozitive de remorcare ori de cuplare proiectate, construite şi dispuse astfel încît să asigure cuplarea şi decuplarea uşoară şi în condiţii de securitate şi să împiedice decuplarea accidentală în timpul utilizării.
    231. În măsura în care sarcina de pe bara de remorcare o necesită, aceste maşini trebuie să fie echipate cu un suport cu suprafaţa de sprijin adaptată la sarcină şi la sol.
    232. Arborii de transmisie cu articulaţii cardanice care fac legătura între o maşină autopropulsată (sau tractor) şi primul lagăr fix al unei maşini receptoare trebuie să fie proiectaţi şi construiţi astfel încît pe toată lungimea arborelui şi a articulaţiilor sale cardanice să fie prevăzuţi cu mijloace de protecţie.
    233. Priza de putere a maşinii autopropulsate (sau a tractorului) la care este cuplat arborele de transmisie trebuie să fie prevăzută fie cu un protector fixat pe maşina autopropulsată (sau pe tractor), fie cu un alt dispozitiv care să asigure o protecţie echivalentă.
    234. Trebuie să existe posibilitatea deschiderii acestui protector pentru accesul la arborele de transmisie cu articulaţie cardanică. După ce acesta este fixat în locul destinat, trebuie să existe destul spaţiu pentru a preveni avarierea protectorului de către arborele motor atunci cînd maşina autopropulsată (sau tractorul) este pusă (pus) în mişcare.
    235. La maşina tractată arborele receptor trebuie închis într-o carcasă de protecţie, fixată pe maşină.
    236. Limitatoarele de moment sau roţile libere pot echipa transmisiile cu articulaţii cardanice numai înspre partea de cuplare a transmisiei cu maşina receptoare. În acest caz, arborele de transmisie cu articulaţie cardanică trebuie marcat conform sensului de montaj.
    237. Orice maşină tractată, a cărei funcţionare necesită existenţa unui arbore de transmisie care să o cupleze la maşina autopropulsată sau la un tractor, trebuie să posede un astfel de sistem de susţinere a arborelui de transmisie astfel încît, dacă maşina se decuplează, arborele de transmisie şi protectorul asociat să nu se deterioreze prin contact cu solul sau cu o parte a maşinii.
    238. Părţile exterioare ale protectorului trebuie să fie proiectate, construite şi dispuse astfel încît să nu se rotească odată cu arborele de transmisie. Protectorul trebuie să acopere transmisia cardanică pînă la extremităţile furcilor interioare, în cazul articulaţiilor cardanice simple şi cel puţin pînă în centrul articulaţiei sau articulaţiilor exterioare, în cazul articulaţiilor cardanice de „unghi mare”.
    239. Dacă mijloacele de acces spre locurile de muncă sînt prevăzute în apropierea arborelui de transmisie cu transmisie cardanică, acestea trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît protectorii asociaţi arborelui să nu poată fi utilizaţi drept trepte, cu excepţia cazului în care au fost proiectaţi şi construiţi în acest scop.
    240.  Locaşul bateriei trebuie să fie proiectat şi construit astfel încît să împiedice stropirea cu electrolit a operatorului, în cazul răsturnării sau basculării, şi să evite acumularea de vapori în locurile ocupate de operatori.
    241. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît bateria să poată fi deconectată cu ajutorul unui dispozitiv uşor accesibil, prevăzut în acest scop.
    242. În funcţie de riscurile anticipate de producător şi dacă dimensiunile maşinii permit, aceasta trebuie:
    1) fie să permită echiparea cu extinctoare uşor accesibile; sau
    2) să fie echipată cu sisteme extinctoare integrate în maşină.
    243. Prevederile pct. 119-121 nu se aplică atunci cînd funcţia principală a maşinii este de pulverizare a produselor. Cu toate acestea, operatorul trebuie să fie protejat împotriva riscului de expunere la astfel de emisii periculoase.
    244. Fiecare maşină trebuie prevăzută cu mijloace de semnalizare şi/sau pictograme care conţin instrucţiuni de utilizare, reglare şi mentenanţă, ori de cîte ori acest lucru este necesar pentru asigurarea sănătăţii şi securităţii persoanelor. Acestea trebuie să fie alese, proiectate şi construite astfel încît să fie clar vizibile şi durabile.
    245. Fără a încălca Reglementările privind circulaţia rutieră, maşinile cu conducător transportat trebuie dotate cu următoarele echipamente:
    1) un dispozitiv de avertizare acustică care să permită avertizarea persoanelor;
    2) un sistem de semnalizare luminoasă adaptat condiţiilor de utilizare prevăzute; această ultimă cerinţă nu se aplică maşinilor destinate exclusiv pentru lucrul în subteran şi care nu sînt alimentate cu energie electrică;
    3) după caz, trebuie să existe o conexiune corespunzătoare între remorcă şi maşină care să permită asigurarea funcţionării semnalelor.
    246. Maşinile comandate de la distanţă care, în condiţii normale de funcţionare, expun persoanele la riscuri de impact sau strivire trebuie să fie prevăzute cu mijloace corespunzătoare de semnalizare a deplasărilor sau cu mijloace de protecţie a persoanelor împotriva acestor riscuri.
    247. Aceleaşi condiţii se aplică maşinilor a căror utilizare implică deplasări constante înainte şi înapoi pe aceeaşi axă, unde zona din spatele maşinii nu este direct vizibilă pentru conducător.
    248. Maşina trebuie să fie construită astfel încît să nu permită dezactivarea fără intenţie a dispozitivelor de avertizare şi semnalizare. De fiecare dată cînd este esenţial din motive de securitate, dispozitivele respective trebuie prevăzute cu mijloace care să permită verificarea bunei funcţionări şi pentru atenţionarea operatorului asupra defectării acestora.
    249. În cazul în care deplasarea maşinii sau a uneltelor acesteia este deosebit de periculoasă, maşina respectivă trebuie prevăzută cu o semnalizare care să interzică apropierea în timpul funcţionării. Semnalizarea în cauză trebuie să fie lizibilă la o distanţă suficientă pentru a asigura securitatea persoanelor care trebuie să se afle în vecinătate.
    250. Fiecare maşină trebuie marcată vizibil şi durabil, cel puţin cu informaţiile următoare:
    1) puterea nominală, în kilowaţi (kW);
    2) masa, în kilograme (kg), în configuraţia cea mai uzuală; şi, dacă este cazul:
    3) forţa maximă de tracţiune la cîrlig în newtoni (N);
    4) forţa verticală maximă pe cîrlig în newtoni (N).
    251. Instrucţiunile trebuie să prezinte următoarele informaţii referitoare la vibraţiile transmise de maşină către sistemul mînă-braţ sau către întregul corp:
    1) valoarea totală a vibraţiilor la care este expus sistemul mînă-braţ rădăcinii dacă depăşeşte 2,5 m/s² sau, după caz, menţionarea că această valoare nu depăşeşte 2,5 m/s²;
    2) valoarea medie pătratică maximă ponderată a acceleraţiei la care este supus întregul corp, dacă aceasta depăşeşte 0,5 m/s². Dacă această valoare nu depăşeşte 0,5 m/s², această informaţie trebuie menţionată;
    3) incertitudinea de măsurare.
    252. Aceste valori trebuie să fie realmente măsurate pentru maşina respectivă sau stabilite în baza măsurătorilor realizate pentru o maşină comparabilă din punct de vedere tehnic, care este reprezentativă pentru maşina care urmează a fi produsă. În situaţia în care nu sînt aplicabile standarde armonizate, vibraţiile trebuie să fie măsurate utilizîndu-se cea mai adecvată metodă de măsurare pentru maşină.
    253. Trebuie să fie descrise condiţiile de funcţionare a maşinii, în timpul măsurărilor, şi metodele care au fost folosite pentru măsurare sau trebuie să fie specificată referinţa standardului armonizat.
    254. Instrucţiunile maşinilor care permit utilizări diferite, în funcţie de echipamentul folosit, şi instrucţiunile echipamentelor interschimbabile trebuie să conţină informaţiile necesare pentru a permite montarea şi utilizarea în condiţii de securitate a maşinii de bază şi a echipamentelor interschimbabile care pot fi montate pe aceasta.
    255.  Maşinile care prezintă pericole datorate operaţiilor de ridicare trebuie să răspundă ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate descrise în prezenta anexă.
    256. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît stabilitatea cerută la pct. 68-69 să fie asigurată atît în timpul funcţionării, cît şi în timpul cînd nu funcţionează, inclusiv în toate fazele de transport, montare şi demontare, în cursul defectărilor previzibile ale componentelor, precum şi în cursul efectuării încercărilor, dacă acestea sînt executate conform instrucţiunilor. În acest scop, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să utilizeze metodele de verificare corespunzătoare.
    257. Maşina trebuie să fie prevăzută cu dispozitive care să acţioneze asupra ghidajelor sau căilor de rulare, în scopul prevenirii deraierilor.
    258. Dacă deraierea se produce totuşi, în pofida existenţei unor astfel de dispozitive sau în cazul defectării unui element de ghidare ori de rulare, trebuie să fie prevăzute dispozitive care să împiedice căderea echipamentelor, componentelor sau sarcinii ori răsturnarea maşinii.
    259. Maşina, dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii şi componentele lor trebuie să poată rezista la solicitările la care sînt supuse, atît în timpul funcţionării, cît şi cînd nu funcţionează, în condiţiile de instalare şi funcţionare prevăzute şi în toate configuraţiile specifice maşinii, ţinîndu-se seama de efectele factorilor atmosferici şi de eforturile exercitate de persoane. Această cerinţă trebuie, de asemenea, să fie îndeplinită în timpul transportului, montării şi demontării.
    260. Maşina şi dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să fie evitate defectările datorate oboselii sau uzurii, ţinîndu-se seama de utilizarea prevăzută a acestora.
    261. Materialele folosite trebuie să fie alese luîndu-se în considerare mediile de utilizare prevăzute, în special în ceea ce priveşte coroziunea, abraziunea, şocurile, temperaturile extreme, oboseala, fragilitatea şi îmbătrînirea.
    262. Maşina şi dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii trebuie să fie proiectate şi construite pentru a putea suporta suprasarcinile aplicate la încercările statice, fără a prezenta deformări sau defectări evidente.
    263. Calculele de rezistenţă trebuie să ţină seama de valorile coeficientului de încercare statică ales, astfel încît să se poată garanta un nivel adecvat de securitate; acest coeficient de încercare are, în general, următoarele valori:
    1) pentru maşinile acţionate manual şi dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii - 1,5;
    2) pentru alte maşini - 1,25.
    264. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită pentru a putea suporta, fără a se defecta, încercările dinamice efectuate cu sarcina maximă de utilizare, multiplicată cu coeficientul de încercare dinamică. Acest coeficient de încercare dinamică este ales astfel încît să garanteze un nivel de securitate adecvat; în general, acest coeficient este egal cu 1,1. Ca o regulă generală, încercările trebuie efectuate la vitezele nominale prevăzute.
    265. Dacă circuitul de comandă al maşinii permite mai multe mişcări simultane, încercările trebuie să fie efectuate în condiţiile cele mai defavorabile, adică, ca regulă generală, prin combinarea mişcărilor.
    266. Diametrul scripeţilor, tamburilor şi rolelor trebuie să fie compatibil cu dimensiunile cablurilor sau ale lanţurilor cu care pot fi echipate.
    267. Tamburii şi rolele trebuie să fie proiectate, construite şi instalate astfel încît cablurile sau lanţurile cu care sînt echipate să se poată înfăşura fără a cădea.
    268. Cablurile utilizate direct pentru ridicarea sau susţinerea sarcinii nu trebuie să prezinte nici o matisare, cu excepţia extremităţilor. Matisările sînt tolerate în instalaţiile care sînt prevăzute, prin proiect, să fie modificate cu regularitate, în funcţie de necesităţile de utilizare.
    269. Coeficientul de siguranţă al întregului cablu şi al extremităţilor este ales astfel încît să garanteze un nivel corespunzător de securitate. Ca regulă generală, acest coeficient este egal cu 5.
    270. Coeficientul de siguranţă al lanţurilor de ridicare este ales astfel încît să garanteze un nivel de securitate adecvat. Ca regulă generală, acest coeficient este egal cu 4.
    271. Pentru a verifica dacă este asigurat coeficientul de siguranţă adecvat, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze sau să aibă efectuate încercările corespunzătoare pentru fiecare tip de lanţ şi de cablu utilizat direct pentru ridicarea sarcinii şi pentru fiecare tip de capăt de cablu.
    272. Accesoriile pentru dispozitivele de prindere pentru ridicarea sarcinii şi elementele lor trebuie să fie dimensionate ţinîndu-se seama de fenomenele de oboseală şi de procesele de îmbătrînire pentru un număr de cicluri de funcţionare corespunzător duratei de viaţă prevăzute, precizată în condiţiile de funcţionare a aplicaţiei preconizate.
    273. În plus:
    1) coeficientul de siguranţă al ansamblului cablu metalic şi capătul lui trebuie ales astfel încît să garanteze un nivel de securitate adecvat; ca regulă generală, acest coeficient este egal cu 5. Cablurile nu trebuie să prezinte nici o matisare sau buclă, în afara celor de la extremităţi;
    2) atunci cînd sînt utilizate lanţuri cu zale sudate, ele trebuie să fie de tipul cu zale scurte.
    Coeficientul de siguranţă al lanţurilor de orice tip este ales astfel încît să garanteze un nivel adecvat de securitate; acest coeficient este, ca regulă generală, egal cu 4;
    3) coeficientul de siguranţă al cablurilor sau al chingilor din fibre textile depinde de material, de metoda de fabricaţie, de dimensiuni şi de utilizare. Acest coeficient este ales astfel încît să garanteze un nivel de securitate adecvat; el este, ca regulă generală, egal cu 7, cu condiţia să se demonstreze că materialele folosite sînt de foarte bună calitate, iar metoda de fabricaţie este corespunzătoare condiţiilor de utilizare prevăzute. În caz contrar, ca regulă generală, coeficientul trebuie să fie mai mare, pentru a asigura un grad de securitate echivalent. Cablurile şi chingile din fibre textile nu trebuie să prezinte nici un nod, nici o legătură sau matisare, altele decît cele de la extremitatea de legare, cu excepţia elementelor de legare inelare;
    4) coeficientul de siguranţă pentru toate componentele metalice ale unei legături sau utilizate împreună cu o legătură este ales astfel încît să garanteze un nivel adecvat de securitate; acest coeficient este, ca regulă generală, egal cu 4;
    5) capacitatea maximă la utilizare a unui cablu de legare multifilar se stabileşte ţinîndu-se seama de capacitatea maximă de utilizare a celui mai slab fir, de numărul de fire şi de un factor de reducere care depinde de modul de legare;
    6) pentru a verifica dacă a fost atins coeficientul de siguranţă adecvat, producătorul sau reprezentantul său autorizat trebuie să efectueze ori să aibă efectuate încercări adecvate pentru fiecare tip de componentă menţionată la subpct. 1) – 4) .
    274.  Dispozitivele pentru controlul mişcărilor trebuie să acţioneze astfel încît maşina pe care sînt instalate să fie menţinută în condiţii de securitate:
    1) maşina trebuie să fie proiectată şi echipată cu dispozitive care să menţină amplitudinea mişcărilor componentelor lor între limitele specificate. Intrarea în acţiune a acestor dispozitive trebuie să fie precedată de o avertizare;
    2) dacă mai multe maşini fixe sau care rulează pe şine pot fi manevrate simultan, în acelaşi spaţiu în care există riscuri de ciocnire, maşinile în cauză trebuie proiectate şi construite astfel încît să fie posibilă echiparea cu sisteme care să permită evitarea acestor riscuri;
    3) maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît sarcinile să nu poată devia în mod periculos sau să cadă liber şi pe neaşteptate, chiar şi în cazul defectării parţiale sau totale a alimentării cu energie electrică ori atunci cînd operatorul opreşte funcţionarea maşinii;
    4) în condiţii normale de funcţionare nu trebuie să existe posibilitatea coborîrii sarcinii numai sub controlul unei frîne cu fricţiune, cu excepţia maşinii la care este necesară funcţionarea în acest mod;
    5) dispozitivele de prindere trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să se evite căderea neaşteptată a sarcinilor.
    275. Poziţia postului de conducere a maşinii trebuie să permită supravegherea maximă a traiectoriilor părţilor mobile, pentru a se evita posibile loviri cu persoane, cu echipamente sau cu alte maşini care ar putea fi manevrate în acelaşi timp şi ar fi posibil să constituie un pericol.
    276. Maşinile cu sarcina ghidată, fixate într-un singur loc, trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să se prevină lovirea persoanelor expuse de deplasarea sarcinii sau, eventual, a contragreutăţilor.
    277. Deplasarea cabinei unei maşini care deserveşte paliere fixe trebuie să aibă un ghidaj rigid către şi la paliere. Sistemele ghidate prin foarfece sînt, de asemenea, considerate ghidaje rigide.
    278. În cazul în care persoanele au acces la cabină, maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să se asigure poziţia staţionară a cabinei pe durata accesului, în special la încărcare sau la descărcare.
    279. Maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît diferenţa de nivel între cabină şi palierul deservit să nu creeze risc de împiedicare.
    280. După caz, acest lucru este necesar pentru îndeplinirea cerinţei prevăzute la pct. 275-276, zona de deplasare a cabinei trebuie să fie inaccesibilă pe durata funcţionării normale.
    281. În situaţia în care, în timpul inspecţiei sau al mentenanţei, există riscul ca persoanele aflate deasupra sau sub cabină să fie strivite între cabină şi orice parte fixă, trebuie să fie prevăzut un spaţiu liber suficient, fie sub forma unor refugii, fie prin intermediul unor mijloace mecanice de blocare a deplasării cabinei.
    282. În cazul în care există un risc asociat unei sarcini care cade de pe cabină, maşina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să se evite acest risc.
    283. Riscurile datorate contactului persoanelor situate pe paliere cu cabina în mişcare sau cu alte părţi mobile trebuie să fie prevenite.
    284. Dacă există riscul datorat căderii persoanelor în zona de deplasare a cabinei atunci cînd cabina nu se găseşte la nivelul palierelor, trebuie să fie instalaţi protectori pentru evitarea acestui risc. Aceşti protectori trebuie să nu se deschidă înspre zona de deplasare a cabinei.
    285. Aceştia trebuie să fie prevăzuţi cu un dispozitiv de blocare comandat de pe cabină pentru prevenirea:
    1) deplasărilor periculoase ale cabinei pînă la protectorii care sînt închişi şi blocaţi;
    2) deschiderii periculoase a protectorului înainte de oprirea cabinei la palierul respectiv.
    286. La introducerea pe piaţă sau la prima punere în funcţiune a maşinii şi a dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinii, producătorul ori reprezentantul său autorizat trebuie să se asigure, prin luarea sau dispunerea de măsuri corespunzătoare, că atît maşina, cît şi dispozitivele de prindere, care sînt acţionate prin forţa umană ori printr-un motor electric, sînt pregătite pentru a fi utilizate şi îşi pot îndeplini funcţiile prevăzute în condiţii de securitate.
    287. Încercările statice şi dinamice prevăzute la pct. 259-265 trebuie să fie realizate pe maşina de ridicare pregătită să fie pusă în funcţiune.
    288. Dacă maşina nu poate să fie asamblată la sediul producătorului sau al reprezentantului său autorizat, măsurile respective trebuie luate la locul de utilizare. În celelalte situaţii, măsurile trebuie să fie luate fie la sediul producătorului, fie la locul de utilizare.
    289. Dispozitivele de comandă ale pornirii-opririi maşinii trebuie folosite pentru controlul mişcărilor maşinii sau ale echipamentelor acesteia. Cu toate acestea, pentru deplasările parţiale sau totale la care nu există riscul lovirii sarcinii ori maşinii, dispozitivele sus-menţionate pot fi înlocuite cu dispozitive de comandă care să permită opriri automate în poziţiile prestabilite, fără menţinerea acţionării lor de către operator.
    290.  Maşinile cu sarcina maximă de utilizare de cel puţin 1000 kg sau al căror moment de răsturnare este de cel puţin 40000 kg nu trebuie să fie echipate cu dispozitive care să-l avertizeze pe conducător şi să împiedice deplasările periculoase ale sarcinii în cazurile:
    1) supraîncărcării, prin depăşirea sarcinii maxime de utilizare sau a momentului maxim de utilizare datorat acestor sarcini;
    2) depăşirii momentului de răsturnare.
    291. Cablurile purtătoare, cablurile tractoare sau cablurile tractoare purtătoare trebuie să fie întinse cu ajutorul contragreutăţilor sau al unui dispozitiv care să permită controlul permanent al întinderii.
    292. Orice lungime de lanţ, de cablu ori de chingă, care nu face parte dintr-un ansamblu, trebuie să poarte un marcaj sau, dacă nu este posibil, o placă ori un inel nedetaşabil, marcate cu numele şi adresa producătorului sau ale reprezentantului său autorizat şi cu referinţa de identificare a certificatului relevant.
    293. Certificatul sus-menţionat trebuie să conţină informaţiile cerute prin standardele armonizate sau, în cazul în care există, cel puţin următoarele informaţii:
    1) numele şi adresa producătorului şi, după caz, ale reprezentantului său autorizat;
    2) descrierea lanţului sau cablului, care să cuprindă:
    a) dimensiunile nominale;
    b) construcţia sa;
    c) materialul din care este executat; şi
    d) orice tratament metalurgic special aplicat materialului;
    3) metoda de încercare utilizată;
    4) sarcina maximă care trebuie să fie suportată de lanţ sau cablu în timpul funcţionării.
    Poate fi indicat un interval de valori în funcţie de aplicaţiile prevăzute.
    294. Fiecare dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii trebuie să aibă marcate următoarele:
    1) identificarea materialului atunci cînd această informaţie este necesară pentru compatibilitatea dimensională;
    2) sarcina maximă de utilizare.
    295.  În cazul dispozitivelor de prindere pentru ridicarea sarcinii pe care marcarea este imposibilă, cerinţele menţionate la pct. 294 trebuie înscrise pe o placă sau pe alte mijloace echivalente şi trebuie să fie fixate pe dispozitivul de prindere.
    296.  Aceste cerinţe trebuie să fie lizibile şi să fie plasate într-un loc din care să nu fie posibil să dispară ca urmare a uzurii sau să nu compromită rezistenţa dispozitivului.
    297.  Sarcina maximă de utilizare trebuie să fie marcată vizibil pe maşină. Acest marcaj trebuie să fie lizibil, durabil şi clar.
    298.  Dacă sarcina maximă de utilizare depinde de configuraţia maşinii, fiecare post de conducere trebuie prevăzut cu o placă ce trebuie să indice, preferabil sub formă de diagrame sau prin intermediul tabelelor, sarcinile nominale pentru fiecare configuraţie.
    299.  Maşinile destinate doar ridicării obiectelor, echipate cu o cabină care permite accesul persoanelor, trebuie să poarte o avertizare clară şi durabilă de interzicere a ridicării persoanelor. Această avertizare trebuie să fie vizibilă de la fiecare loc în care este posibil accesul.
    300. Fiecare dispozitiv de prindere pentru ridicarea sarcinii sau fiecare lot comercial indivizibil de dispozitive de prindere trebuie să fie însoţit de instrucţiuni care să furnizeze cel puţin următoarele informaţii:
    1) condiţiile normale de utilizare;
    2) limitele de utilizare [în special pentru dispozitivele de prindere care nu pot fi conforme cu prevederile pct. 274 subpct. 5)];
    3) instrucţiunile pentru montare, utilizare şi mentenanţă;
    4) coeficientul de încercare statică utilizat.
    301. Fiecare maşină de ridicat trebuie să fie însoţită de instrucţiuni care să conţină următoarele informaţii:
    1) caracteristicile tehnice ale maşinii, în special:
    a) sarcina maximă de utilizare şi o copie a plăcii sau a tabelului cu sarcinile descrise la pct. 297-299;
    b) reacţiunile din reazeme sau încastrări şi caracteristicile căilor de rulare;
    c) definirea şi mijloacele de instalare a contragreutăţilor;
    2) conţinutul carnetului de urmărire a maşinii, dacă el nu este furnizat împreună cu maşina;
    3) îndrumări pentru utilizare, în special pentru a remedia insuficienţa observării directe a sarcinii de către operator;
    4) raportul de încercări care prezintă încercările statice şi dinamice efectuate de către sau pentru producător ori pentru reprezentantul său autorizat;
    5) pentru maşinile care nu sînt asamblate la sediul producătorului în configuraţia în care urmează a fi utilizate, instrucţiunile necesare pentru îndeplinirea măsurilor menţionate la pct. 286-288 înainte de prima punere în funcţiune.
    302. Maşinile destinate lucrului în subteran trebuie să răspundă ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate descrise în prezenta anexă (a se vedea secţiunea 5).
    303.  Susţinerile mecanizate trebuie să fie proiectate şi construite astfel încît să menţină o direcţie precizată în timpul deplasării şi să nu alunece înainte şi în timpul deplasării sub sarcină şi după ce sarcina a fost înlăturată. Ele trebuie echipate cu ancorări pentru plăcile de capăt ale stîlpilor de susţinere hidraulici individuali.
    304. Susţinerile mecanizate trebuie să permită circulaţia liberă a persoanelor expuse.
    305. Organele de comandă pentru accelerarea şi frînarea maşinilor care se deplasează pe şine trebuie să fie acţionate manual. Totuşi, dispozitivele de validare a comenzii pot fi acţionate cu piciorul.
    306. Organele de comandă ale susţinerilor mecanizate trebuie să fie proiectate şi dispuse astfel încît să permită ca, în timpul operaţiilor de ripare, operatorii să fie protejaţi de o susţinere la faţa locului. Organele de comandă trebuie protejate împotriva oricărei declanşări neaşteptate.
    307. Maşinile autopropulsate care se deplasează pe şine, destinate pentru lucrul în subteran, trebuie să fie echipate cu un dispozitiv de validare a comenzii, care să acţioneze asupra circuitului de comandă a deplasării maşinii astfel încît să se oprească deplasarea în cazul în care conducătorul pierde controlul deplasării.
    308. Cerinţa prevăzută la pct. 242 subpct. 2) este obligatorie pentru maşinile care conţin elemente foarte inflamabile.
    309. Sistemul de frînare al maşinii destinate pentru lucrul în subteran trebuie să fie proiectat şi construit astfel încît să nu producă scîntei sau să genereze incendii.
    310. Maşinile cu motor cu ardere internă destinate pentru lucrul în subteran trebuie să fie echipate numai cu motoare care utilizează carburanţi cu tensiune de vapori scăzută şi care să excludă orice scînteie de natură electrică.
    311.  Emisiile gazelor de evacuare ale motoarelor cu ardere internă nu trebuie să fie evacuate în sus.
    312. Maşinile care prezintă pericole specifice datorate ridicării persoanelor trebuie să răspundă ansamblului cerinţelor esenţiale de securitate şi sănătate descrise în prezenta anexă (a se vedea secţiunea 5).
    313. Cabina, inclusiv trapele, trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să asigure un spaţiu şi rezistenţa corespunzătoare numărului maxim de persoane care se pot afla în cabină şi la sarcina maximă de utilizare.
    314. Coeficienţii de siguranţă pentru componentele menţionate la pct. 266-273 sînt inadecvaţi pentru maşinile destinate ridicării persoanelor sau a persoanelor şi obiectelor şi trebuie să fie, ca regulă generală, dublaţi. Maşina destinată ridicării persoanelor sau a persoanelor şi obiectelor trebuie să fie echipată cu o suspensie ori un sistem de susţinere a cabinei proiectat şi construit astfel încît să asigure un nivel global de securitate adecvat şi să prevină riscul de cădere a cabinei.
    315. Dacă lanţurile sau cablurile sînt utilizate pentru suspendarea cabinei, sînt necesare, de regulă, cel puţin două cabluri ori lanţuri independente, fiecare avînd propriul ancoraj.
    316. Cerinţele pct. 290 se aplică indiferent de valorile sarcinii maxime de utilizare şi de momentul de răsturnare, cu excepţia cazului în care producătorul poate să demonstreze că nu există risc de supraîncărcare sau de răsturnare.
    317. Dacă cerinţele de securitate nu impun alte soluţii, cabina trebuie, de regulă, să fie proiectată şi construită astfel încît persoanele care se află în interior să dispună de organe de comandă a mişcărilor de ridicare şi de coborîre şi, dacă este cazul, a altor deplasări ale cabinei.
    318. Aceste organe de comandă trebuie să aibă prioritate în funcţionare faţă de alte organe de comandă prevăzute pentru comanda aceleiaşi mişcări, cu excepţia dispozitivelor de oprire de urgenţă.
    319. Organele de comandă pentru astfel de mişcări trebuie să fie de tipul cu comandă menţinută, cu excepţia cazului în care cabina este complet închisă.
    320. Maşina de ridicat trebuie să fie proiectată, construită şi echipată astfel încît accelerarea sau frînarea cabinei să nu creeze un risc pentru persoane.
    321. Cabina nu trebuie să se încline în poziţia în care se creează un risc de cădere a persoanelor, inclusiv dacă maşina şi cabina sînt în mişcare.
    322. Dacă cabina este proiectată ca punct de lucru, ea trebuie să asigure stabilitatea şi să împiedice mişcările periculoase.
    323. Dacă măsurile menţionate la pct. 123-124 nu sînt adecvate, cabina trebuie să fie prevăzută cu un număr suficient de puncte de ancorare adaptat numărului persoanelor care se pot afla în cabină. Punctele de ancorare trebuie să fie suficient de rezistente pentru a permite utilizarea echipamentelor individuale de protecţie destinate să protejeze împotriva căderilor de la înălţime.
    324. Orice trapă în podea sau în plafon ori în uşile laterale trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să împiedice deschiderea neaşteptată şi să se deschidă în sensul în care să prevină orice risc de cădere, în cazul deschiderii neaşteptate.
    325. Dacă există riscul de cădere de obiecte pe cabină care ar putea pune în pericol persoanele, cabina trebuie să fie echipată cu un acoperiş de protecţie.
    326. Cabina trebuie să fie proiectată şi construită astfel încît să prevină riscurile datorate contactului între persoane şi/sau obiecte în interiorul cabinei, pe de o parte, şi orice componentă fixă sau mobilă, pe de altă parte. După caz, cabina trebuie să fie ea însăşi complet închisă şi să fie echipată cu un dispozitiv de blocare care să împiedice mişcările periculoase ale cabinei atunci cînd uşile nu sînt închise. Uşile trebuie să rămînă închise dacă cabina se opreşte între două paliere, atunci cînd există riscul de cădere din cabină.
    327. Maşina trebuie să fie proiectată, construită şi, după caz, echipată cu dispozitive astfel încît să prevină deplasarea necontrolată a cabinei, în sens ascendent sau descendent. Aceste dispozitive trebuie să fie capabile să oprească cabina la sarcina maximă de utilizare şi la viteza maximă previzibilă.
    328. Oprirea datorată acţionării acestui dispozitiv nu trebuie să provoace frînarea periculoasă pentru ocupanţi, indiferent de condiţiile de sarcină.
    329. Comenzile, altele decît cele utilizate în caz de urgenţă, situate pe paliere trebuie să nu declanşeze mişcările cabinei, dacă:
    1) organele de comandă din cabină funcţionează;
    2) cabina nu se află la un palier.
    330. Protectorii palierelor şi cabinei trebuie să fie proiectaţi şi construiţi astfel încît să asigure un transfer în condiţii de securitate către şi de la cabină, ţinîndu-se cont de ansamblul previzibil al obiectelor şi persoanelor de ridicat.
    331. Cabina trebuie să poarte informaţiile necesare pentru asigurarea securităţii, care includ:
    1) numărul de persoane care se pot afla în cabină;
    2) sarcina maximă de utilizare.

    1. Declaraţia de conformitate pentru  maşini
    1) Declaraţia de conformitate trebuie să fie elaborată potrivit instrucţiunilor prevăzute la pct. 153 subpct. (1) şi (2) din anexa nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică şi trebuie să fie dactilografiată sau scrisă de mînă cu majuscule.
    2) Prezenta declaraţie se referă exclusiv la maşina care se află în starea în care a fost introdusă pe piaţă şi exclude componentele adăugate şi/sau operaţiile efectuate ulterior de către utilizatorul final.
    3) Declaraţia de conformitate trebuie să conţină următoarele elemente:
    a) denumirea şi adresa completă a producătorului şi, în cazul în care există, a reprezentantului său autorizat;
    b) denumirea şi adresa autorizate să constituie dosarul cu documentaţia tehnică, persoană care trebuie să fie înregistrată în Republica Moldova;
    c) descrierea şi datele de identificare a maşinii, inclusiv denumirea generică, funcţia, modelul, tipul, numărul de serie şi denumirea sa comercială;
    d) declaraţia care să precizeze expres că maşina satisface ansamblul prevederilor pertinente din prezenta Reglementare tehnică şi declaraţia similară care precizează că maşina este conformă şi cu alte Reglementări şi/sau reguli tehnice specifice în care se încadrează maşina;
    e) numele, adresa şi numărul de identificare a organismului notificat/notificat care a efectuat examinarea CE de/tip examinarea de tip prevăzută în anexa nr. 8 la prezenta Reglementare tehnică şi numărul certificatului de examinare CE de tip/certificatului de examinare de tip;
    f) numele, adresa şi numărul de identificare a organismului notificat care a aprobat sistemul de asigurare totală a calităţii prevăzut în anexa nr. 9 la prezenta Reglementare tehnică;
    g) referinţele la standardele armonizate care au fost utilizate;
    h) referinţele la alte standarde şi la specificaţiile tehnice care au fost utilizate;
    i) locul şi data declaraţiei;
    j) identitatea şi semnătura persoanei împuternicite să elaboreze această declaraţie în numele producătorului sau al reprezentantului său autorizat.
    2. Declaraţie de încorporare pentru cvasimaşini
    1) Declaraţia trebuie să fie elaborată potrivit instrucţiunilor prevăzute la pct. 153 subpct. (1) şi (2) din anexa nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică şi trebuie să fie dactilografiată sau scrisă de mînă cu majuscule.
    2) Declaraţia de încorporare trebuie să conţină următoarele elemente:
    a) denumirea şi adresa completă a producătorului cvasimaşinii şi, în cazul în care există, a reprezentantului său autorizat;
    b) numele şi adresa persoanei autorizate să constituie dosarul cu documentaţia tehnică, care trebuie să fie înregistrată în Republica Moldova;
    c) descrierea şi datele de identificare a cvasimaşinii, inclusiv denumirea generică, funcţia, modelul, tipul, numărul de serie şi denumirea sa comercială;
    d) declaraţia care să precizeze care sînt cerinţele esenţiale prevăzute de prezenta Reglementare tehnică aplicate şi satisfăcute şi că documentaţia tehnică specifică este constituită conform pct. 2) din anexa nr. 6 la prezenta Reglementare tehnică şi declaraţia care precizează că cvasimaşina este conformă şi cu alte Reglementări şi/sau reguli tehnice specifice în acest sens;
    e) angajamentul de a transmite informaţiile relevante privind cvasimaşina, la cererea justificată a autorităţilor. Acest angajament trebuie să conţină metoda de transmitere şi nu trebuie să aducă prejudicii drepturilor de proprietate intelectuală a producătorului cvasimaşinii;
    f) declaraţia în care se precizează că această cvasimaşină nu poate fi introdusă pe piaţă înainte ca maşina finală în care ea trebuie să fie încorporată a fost declarată conformă cu prevederile relevante ale prezentei Reglementări tehnice;
    g) locul şi data declaraţiei;
    h) identitatea şi semnătura persoanei împuternicite să elaboreze această declaraţie în numele producătorului sau al reprezentantului său autorizat.
    3. Conservare
    1) Producătorul maşinii sau reprezentantul său autorizat trebuie să păstreze originalul declaraţiei de conformitate pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la ultima dată a fabricării maşinii.
    2) Producătorul cvasimaşinii sau reprezentantul său autorizat trebuie să păstreze originalul declaraţiei de încorporare pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la ultima dată a fabricării cvasimaşinii.

    1. Ferăstraie circulare (simple sau multiple) pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare sau pentru prelucrarea cărnii şi materialelor cu caracteristici fizice similare, de următoarele tipuri:
    1) ferăstraie mecanice, cu lamă (lame) în poziţie fixă în timpul prelucrării, cu masă sau suport fixă (fix), cu avans manual al piesei ori cu dispozitiv amovibil de avans cu antrenare mecanizată;
    2) ferăstraie mecanice, cu lamă (lame) în poziţie fixă în timpul prelucrării, cu masă mobilă sau cărucior cu mişcare alternativă, cu deplasare manuală;
    3) ferăstraie mecanice, cu lamă (lame) în poziţie fixă în timpul prelucrării, prevăzute prin construcţie cu dispozitiv de antrenare mecanizată a pieselor prelucrate, cu alimentare şi/sau evacuare manuală;
    4) ferăstraie, cu lamă (lame) mobilă (mobile) în timpul prelucrării, cu dispozitiv de antrenare mecanizată, cu alimentare şi/sau evacuare manuală.
    2. Maşini de îndreptat cu avans manual pentru prelucrarea lemnului.
    3. Maşini de rindeluit pe o faţă care este prevăzută prin construcţie cu dispozitiv de antrenare mecanizată, cu alimentare şi/sau evacuare manuală pentru prelucrarea lemnului.
    4. Ferăstraie cu pînză panglică, cu alimentare şi/sau evacuare manuală pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare sau pentru prelucrarea cărnii şi materialelor cu caracteristici fizice similare, de următoarele tipuri:
    1) ferăstraie mecanice, în poziţie fixă în timpul prelucrării, cu masă sau suport fixă (fix) ori cu mişcare alternativă;
    2) ferăstraie mecanice, cu lamă montată pe un cărucior cu mişcare alternativă.
    5. Maşini combinate ale tipurilor menţionate la pct.  1 - 4 şi la pct. 7 din prezenta anexă, pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare.
    6. Maşini de cepuit cu mai multe axe cu avans manual pentru prelucrarea lemnului.
    7. Maşini de frezat cu ax vertical cu avans manual pentru prelucrarea lemnului şi materialelor cu caracteristici fizice similare.
    8. Ferăstraie portabile cu lanţ pentru prelucrarea lemnului.
    9. Prese, inclusiv prese pentru îndoit, pentru prelucrarea la rece a metalelor, cu încărcare şi/sau descărcare manuală, ale căror elemente mobile pot să aibă o cursă superioară valorii de 6 mm şi o viteză mai mare de 30 mm/s.
    10. Maşini de format mase plastice prin injecţie ori comprimare cu încărcare şi/sau descărcare manuală.
    11. Maşini de format piese din cauciuc prin injecţie ori comprimare cu încărcare şi/sau descărcare manuală.
    12. Maşini pentru lucrări subterane, de următoarele tipuri:
    1) locomotive şi vagonete cu sistem de frînare;
    2) elemente de susţinere cu acţionare hidraulică.
    13. Maşini de colectare a deşeurilor menajere cu încărcare manuală şi avînd un mecanism de compactare încorporat.
    14. Arbori de transmisie cu articulaţii cardanice, inclusiv protectorii lor.
    15. Protectorii arborilor de transmisie cu articulaţii cardanice.
    16. Elevatoare pentru deservirea vehiculelor.
    17. Echipamente pentru ridicarea persoanelor şi obiectelor, care prezintă un pericol de cădere pe verticală de la o înălţime mai mare de 3 m.
    18. Maşini portabile de fixare cu cartuşe şi alte maşini de impact.
    19. Dispozitive de protecţie destinate detectării prezenţei persoanelor.
    20. Protectori mobili acţionaţi cu un dispozitiv de blocare destinat să fie utilizat la maşinile menţionate la pct. 9, 10 şi 11 din prezenta anexă.
    21. Blocuri logice care asigură funcţii de securitate.
    22. Structuri de protecţie pentru combaterea efectelor răsturnării (ROPS).
    23. Structuri de protecţie pentru combaterea efectelor căderilor de obiecte (FOPS).

    1. Protectorii arborilor de transmisie cu articulaţii cardanice.
    2. Dispozitive de protecţie destinate detectării prezenţei persoanelor.
    3. Protectori mobili acţionaţi cu un dispozitiv de blocare destinat să fieutilizat la maşinile menţionate la pct. 9, 10 şi 11 din anexa nr. 3 la prezenta Reglementare tehnică.
    4. Blocuri logice care asigură funcţiile de securitate la maşini.
    5. Valve cu mijloace suplimentare de detectare a defectării, destinate controlului mişcărilor periculoase la maşini.
    6. Sisteme de extracţie a emisiilor maşinii.
    7. Protectori şi dispozitive de protecţie destinate să protejeze persoanele expuse împotriva părţilor mobile implicate direct în procesul de lucru al maşinii.
    8. Dispozitive de control al solicitărilor şi al mişcărilor la maşinile de ridicat.
    9. Dispozitive de reţinere a persoanelor pe scaun.
    10. Dispozitive pentru oprirea de urgenţă.
    11. Sisteme de descărcare pentru prevenirea acumulării sarcinilor electrostatice potenţial periculoase.
    12. Limitatoare de energie şi dispozitive de securitate prevăzute la pct. 110-111, la pct. 232-239 şi la pct. 274 din anexa nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică.
    13. Sisteme şi dispozitive destinate reducerii emisiei de zgomot şi a vibraţiilor.
    14. Structuri de protecţie pentru combaterea efectelor răsturnării (ROPS).
    15. Structuri de protecţie pentru combaterea efectelor căderilor de obiecte (FOPS).
    16. Comenzile bimanuale.
    17. Componente pentru maşinile de ridicat şi/sau deplasat persoane între diferite paliere, incluse în lista următoare:
    1) dispozitive de blocare a uşilor palierelor;
    2) dispozitive care prevăd împiedicarea căderii sau a mişcării necontrolate pe verticală a cabinei;
    3) dispozitive de limitare a excesului de viteză;
    4) amortizoare cu acumulare de energie:
    a) neliniare; sau
    b) cu amortizarea reculului;
    5) amortizoare cu disipare de energie;
    6) dispozitive de securitate montate pe cricurile circuitelor hidraulice la care acestea sînt utilizate ca dispozitive împotriva căderii;
    7) dispozitive de securitate electrică compuse din întrerupătoare de securitate care cuprind componente electronice.


    1. Instrucţiunile de asamblare pentru cvasimaşini trebuie să conţină o descriere a condiţiilor care trebuie îndeplinite pentru a permite încorporarea adecvată la maşina finală, astfel încît să nu se compromită sănătatea şi securitatea.
    2. Instrucţiunile de asamblare trebuie să fie întocmite în limba de stat sau în limba de stat şi rusă.

    1. Prezenta anexă descrie procedura care trebuie urmărită pentru constituirea dosarului cu documentaţie tehnică.
    2. Documentaţia tehnică trebuie să demonstreze că maşina este conformă cu cerinţele din prezenta Reglementare tehnică. Ea trebuie să acopere fazele de proiectare, fabricare şi exploatare a maşinii, în măsura necesară evaluării conformităţii. Documentaţia tehnică trebuie să fie întocmită în limba de stat sau în limba de stat şi rusă, cu excepţia instrucţiunilor maşinii pentru care se aplică prevederile specifice stabilite la pct. 154 din anexa nr. 1 la prezenta Reglementare tehnică.
    3. Documentaţia tehnică trebuie să conţină următoarele elemente:
    a) dosarul de fabricare, care să conţină:
    - descrierea generală a maşinii;
    - proiectul de concepţie, desenele de fabricaţie şi schemele componentelor, subansamblurilor, circuitelor;
    - descrierile şi explicaţiile pertinente necesare pentru înţelegerea funcţionării maşinii;
    - rezultatele calculelor de proiectare făcute, ale examinărilor efectuate;
    - documentaţia referitoare la evaluarea riscurilor, care descrie procedura urmată, inclusiv:
    - lista cerinţelor esenţiale de sănătate şi securitate care se aplică maşinii;
    - descrierea măsurilor de protecţie aplicate în vederea eliminării pericolelor identificate sau pentru reducerea riscurilor şi indicarea riscurilor remanente asociate maşinii;
    - menţiunea standardelor din lista standardelor armonizate ale căror referinţe au fost publicate în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, aplicate în totalitate sau parţial, şi descrierile soluţiilor adoptate pentru a satisface cerinţele esenţiale ale Reglementărilor tehnice aplicabile, în cazul în care aceste standarde nu au fost aplicate. În situaţia unor standarde armonizate aplicate parţial, documentaţia tehnică menţionează părţile care au fost aplicate;
    - copia de pe instrucţiunile de utilizare a maşinii;
    - dacă este cazul, declaraţia de încorporare referitoare la cvasimaşina inclusă în maşina completă şi instrucţiunile de asamblare pertinente pe care le conţine aceasta;
    - dacă este cazul, copia de pe declaraţiile de conformitate a maşinii sau a altor produse încorporate în maşină;
    - copia de pe declaraţia de conformitate;
    b) în cazul fabricaţiei în serie, dispoziţiile interne care trebuie implementate pentru a se asigura că maşinile rămîn conforme cu prevederile prezentei Reglementări tehnice.
    Producătorul trebuie să efectueze cercetările şi încercările necesare pe componente, accesorii sau pe maşina completă pentru a determina dacă, prin proiectare şi fabricare, aceasta poate fi asamblată şi pusă în funcţiune în deplină securitate. Rapoartele şi rezultatele pertinente trebuie să fie incluse în documentaţia tehnică.
    4. Documentaţia tehnică menţionată la pct. 1 din prezenta anexă, trebuie să fie pusă la dispoziţia autorităţilor competente pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data fabricării maşinii sau, în cazul fabricării în serie, de la ultimul exemplar produs.
    5. Acest dosar cu documentaţia tehnică nu trebuie să se găsească obligatoriu pe teritoriul Republicii Moldova şi nici nu trebuie să fie disponibil în mod permanent sub formă materială. Totuşi, el trebuie să poată fi reconstituit şi pus la dispoziţie într-o perioadă de timp compatibilă cu importanţa sa de către persoana desemnată în declaraţia de conformitate.
    6. Dosarul cu documentaţia tehnică nu trebuie să conţină planurile detaliate sau orice alte informaţii specifice privind subansamblurile utilizate pentru fabricarea maşinilor, doar dacă cunoaşterea lor este indispensabilă pentru verificarea conformităţii maşinii cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate.
    7. Neprezentarea documentaţiei tehnice, ca urmare a unei cereri temeinic motivate de către autorităţile naţionale competente, constituie un motiv suficient pentru punerea la îndoială a conformităţii maşinii în cauză cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate.
    8. Prezenta parte descrie procedura care trebuie urmărită pentru constituirea documentaţiei tehnice. Documentaţia trebuie să pună în evidenţă care dintre cerinţele esenţiale din prezenta Reglementare tehnică sînt aplicabile şi îndeplinite. Ea trebuie să acopere fazele de proiectare, fabricare şi funcţionare a cvasimaşinii, în măsura necesară evaluării conformităţii cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate.
    9. Documentaţia trebuie să fie întocmită în limba de stat sau în limba de stat şi rusă.
    10. Documentaţia trebuie să conţină următoarele elemente:
    a) dosarul de fabricare, care să conţină:
    - planul de ansamblu al cvasimaşinii, inclusiv planurile circuitelor de comandă;
    - planurile detaliate şi complete însoţite, eventual, de note de calcul, rezultate ale încercărilor, atestărilor, care permit verificarea conformităţii cvasimaşinii cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate care îi sînt aplicabile;
    - documentaţia referitoare la evaluarea riscurilor, care descrie procedura urmată, inclusiv:
    - lista cerinţelor esenţiale de sănătate şi securitate care se aplică şi sînt îndeplinite;
    - descrierea măsurilor de prevenire aplicate în vederea eliminării pericolelor identificate sau pentru reducerea riscurilor şi, dacă este cazul, indicarea riscurilor reziduale;
    - standardele şi alte specificaţii tehnice utilizate, cu precizarea cerinţelor esenţiale de sănătate şi securitate acoperite de aceste standarde;
    - orice raport tehnic care să conţină rezultatele încercărilor efectuate, fie de către fabricant, fie de un organism ales de fabricant sau de reprezentantul său autorizat;
    - copia de pe instrucţiunile de asamblare a cvasimaşinii;
    b) în cazul fabricaţiei în serie, dispoziţiile interne care trebuie implementate pentru a se asigura că respectiva cvasimaşină rămîne conformă cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate aplicabile.
    Producătorul trebuie să efectueze cercetările şi încercările necesare pe componente, accesorii sau pe cvasimaşină pentru a determina dacă, prin proiectare şi fabricare, aceasta poate fi asamblată şi pusă în funcţiune în deplină securitate. Rapoartele şi rezultatele pertinente trebuie să fie incluse în dosarul cu documentaţia tehnică.
    11. Documentaţia tehnică pertinentă trebuie să fie pusă, la cerere, la dispoziţia autorităţilor competente pentru o perioadă de cel puţin 10 ani de la data fabricării cvasimaşinii sau, în cazul fabricării în serie, de la ultimul exemplar produs şi să fie prezentate la cererea acestor autorităţi. Documentaţia nu trebuie să se găsească obligatoriu pe teritoriul Republicii Moldova şi nici nu trebuie să fie disponibilă în mod permanent sub formă materială. Totuşi, ea trebuie să poată fi reconstituită şi pusă la dispoziţie într-o perioadă de timp compatibilă cu importanţa sa de către persoana desemnată în declaraţia de conformitate.
    12. Neprezentarea documentaţiei tehnice pertinente, ca urmare a unei cereri temeinic motivate de către autorităţile competente, constituie un motiv suficient pentru punerea la îndoială a conformităţii cvasimaşinii respective cu cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate, aplicate şi atestate.


    1. Prezenta anexă descrie procedura prin care producătorul sau reprezentantul său autorizat, care îndeplineşte obligaţiile prevăzute la pct. 2 şi 3 din prezenta anexă, asigură şi declară că maşina respectivă satisface cerinţele esenţiale de sănătate şi securitate relevante din prezenta Reglementare tehnică.
    2. Pentru fiecare tip reprezentativ al seriei considerate, producătorul sau reprezentantul său autorizat întocmeşte dosarul cu documentaţia tehnică prevăzut la pct. 1 din anexa nr. 6 la prezenta Reglementare tehnică.
    3. Producătorul ia toate măsurile necesare pentru ca procesul de fabricaţie şi monitorizarea acestuia să asigure conformitatea maşinilor fabricate cu documentaţia tehnică şi a cerinţelor esenţiale respective.
    4. Producătorul aplică marcajul CE pe fiecare produs care satisface cerinţele aplicabile şi întocmeşte o declaraţie de conformitate scrisă.
    Declaraţia de conformitate se păstrează împreună cu documentaţia tehnică la dispoziţia autorităţilor de Reglementare pe o perioadă de 10 ani după introducerea pe piaţă a produsului. Declaraţia de conformitate identifică produsul pentru care a fost întocmită. O copie de pe declaraţia de conformitate este pusă la dispoziţia autorităţilor de Reglementare şi organelor cu funcţii de supraveghere la cerere acestora.
    5. Obligaţiile producătorului cuprinse la pct. 4 al prezentei anexe pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele şi pe răspunderea acestuia, cu condiţia ca obligaţiile respective să fie menţionate în mandat.


    1. Examinarea CE de tip/examinarea de tip este partea procedurii de evaluare a conformităţii prin care un organism notificat examinează desenul tehnic al unei maşini, verifică, constată şi atestă că un model reprezentativ al unei maşini prevăzute în anexa nr. 3 (denumită tip) este conform cu prevederile prezentei Reglementări tehnice.
    2. Examinarea CE de tip/examinarea de tip poate fi realizată prin una dintre metodele prezentate mai jos:
    1) examinarea unui model de maşină complet, reprezentativ pentru producţia luată în considerare (tip de produs);
    2) evaluarea caracterului adecvat al desenului tehnic al maşinii prin examinarea documentaţiei tehnice şi a dovezilor suplimentare menţionate la pct. 6-7 ale prezentei anexe, precum şi examinarea modelelor reprezentative pentru maşinile luate în considerarea, a uneia sau mai multor părţi esenţiale ale maşinii (combinaţie de tip de producţie şi tip de proiect);
    3) evaluarea caracterului adecvat al proiectului tehnic al maşinii prin examinarea documentaţiei tehnice şi a documentaţiei suplimentare prevăzute la pct. 6-7 din prezenta anexă, fără examinarea unui model.
    3. Producătorul depune o cerere pentru examinarea CE de tip/examinarea de tip la un singur organism notificat/notificat ales de acesta.
    4. Cererea include:
    1) denumirea şi adresa producătorului, iar în cazul în care cererea este depusă de către reprezentantul autorizat, numele şi adresa acestuia;
    2) declaraţia scrisă că o cerere similară nu a fost depusă la un alt organism;
    3) documentaţia tehnică prevăzută conform pct. 1 din anexa nr. 6 la prezenta Reglementare tehnică.
    5. Documentaţia tehnică permite evaluarea maşinii din punctul de vedere al conformităţii cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice şi include o analiză adecvată şi o evaluare a riscului (riscurilor).
    6. În dosarul cu documentaţia tehnică se mai conţin dovezi suplimentare privind caracterul adecvat al soluţiei desenului tehnic. Aceste dovezi suplimentare menţionează orice document care a fost utilizat, în special atunci cînd standardele relevante armonizate şi/sau specificaţiile tehnice nu au fost aplicate în întregime. Dovezile suplimentare includ, în cazul în care este necesar, rezultatele încercărilor efectuate, în numele său ori pe răspunderea sa, de laboratorul corespunzător al producătorului sau de un alt laborator de încercări.
    7. Organismul de evaluare a conformităţii notificat/ notificat poate solicita modele suplimentare de maşini, în cazul în care acest lucru este necesar pentru realizarea programului de încercări.
    8. Organismul de evaluare a conformităţii notificat/notificat:
    1) pentru produs – examinează documentaţia tehnică şi dovezile suplimentare pentru a evalua caracterul adecvat al desenului tehnic al maşinii;
    2) pentru model(e):
    a) verifică dacă modelul (modelele) a (au) fost fabricat(e) în conformitate cu documentaţia tehnică şi identifică elementele care au fost proiectate în conformitate cu cerinţele aplicabile din standardele relevante armonizate şi/sau din specificaţiile tehnice, precum şi elementele care au fost proiectate fără a aplica cerinţele aplicabile ale acestor standarde;
    b) efectuează examinările şi încercările corespunzătoare sau dispune efectuarea lor, pentru a verifica, în cazul în care producătorul a ales să aplice soluţiile din standardele armonizate şi/sau din specificaţiile tehnice relevante, dacă acestea au fost aplicate corect;
    c) efectuează examinările şi încercările corespunzătoare sau dispune efectuarea lor, pentru a verifica, în cazul în care nu au fost aplicate soluţiile din standardele armonizate şi/sau din specificaţiile tehnice relevante, dacă soluţiile adoptate de către producător satisfac cerinţele esenţiale corespunzătoare ale Reglementărilor tehnice aplicabile;
    d) stabileşte de comun acord cu producătorul locul unde vor fi efectuate examinările şi încercările.
    9. Organismul de evaluare a conformităţii notificat/notificat întocmeşte un raport de evaluare care evidenţiază activităţile întreprinse, conform pct. 8 din prezenta anexă, precum şi rezultatele acestora. Fără a aduce atingere obligaţiilor sale faţă de autorităţile de Reglementare, organismul notificat transmite conţinutul acestui raport, în întregime sau parţial, numai cu acordul producătorului.
    10. În cazul în care tipul satisface cerinţele prezentei Reglementări tehnice, organismul notificat/notificat emite solicitantului un certificat de examinare CE de tip/ certificat examinarea de tip.
    11. Certificatul conţine denumirea şi adresa producătorului, concluziile examinării, condiţiile (dacă există) pentru valabilitatea certificatului şi datele necesare pentru identificarea tipului aprobat, datele privind acreditarea organismului notificat. Certificatul poate avea ataşată una sau mai multe anexe. Certificatul şi anexele acestuia conţin toate informaţiile care permit evaluarea conformităţii cu tipul examinat al maşinii fabricate şi controlul în utilizare.
    12. În cazul în care tipul nu satisface cerinţele prezentei Reglementări tehnice, organismul notificat refuză emiterea unui certificat de examinare CE de tip/certificat examinarea de tip şi informează solicitantul, precizînd în detaliu motivele refuzului.
    13. Organismul de evaluare a conformităţii notificat/notificat se va informa permanent în legătură cu orice modificări ale tehnologiei general notificate care indică faptul că tipul aprobat poate să nu mai fie conform cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice şi stabileşte dacă aceste modificări necesită investigaţii aprofundate. În acest caz, organismul notificat/notificat informează în consecinţă producătorul.
    14. Producătorul informează organismul notificat/notificat care deţine documentaţia tehnică referitoare la certificatul de examinare CE de tip/certificat de examinare de tip în legătură cu toate modificările tipului de aprobat care ar putea afecta conformitatea maşinii cu cerinţele esenţiale ale prezentei Reglementări tehnice sau condiţiile de valabilitate a certificatului. Aceste modificări necesită o aprobare suplimentară sub forma unui supliment la certificatul original de examinare CE de tip/certificat original de examinare de tip.
    15. Fiecare organism de evaluare a conformităţii notificat/notificat îşi informează autorităţile de Reglementare în legătură cu certificatele de examinare CE de tip/ certificatele de examinarea de tip şi/sau cu orice suplimente la acestea pe care le-a emis sau retras şi, în mod periodic sau la cerere, pune la dispoziţia acestora lista certificatelor şi/sau a oricăror suplimente la acestea refuzate, suspendate sau restricţionate în alt mod.
    16. Fiecare organism de evaluare a conformităţii informează celelalte organisme notificate în legătură cu certificatele de examinare CE de tip/certificatele de examinare de tip şi/sau orice suplimente la acestea pe care le-a refuzat, retras, suspendat sau restricţionat în alt mod şi, în baza unei cereri, în legătură cu certificatele şi/sau suplimentele la acestea pe care le-a emis.
    17. Autorităţile de Reglementare şi alte organisme notificate, în baza unei cereri, pot obţine o copie de pe certificatele de examinare CE de tip/certificatele de examinare de tip şi/sau a suplimentele acestora. În baza unei cereri, autorităţile de Reglementare pot obţine o copie de pe documentaţia tehnice şi rezultatele examinărilor efectuate de organismul notificat/notificat.
    18. Organismul de evaluare a conformităţii notificat/notificat păstrează un exemplar al certificatului de examinare CE de tip/certificatului de examinare de tip, al anexelor şi suplimentelor acestuia, precum şi dosarul tehnic incluzînd documentaţia depusă de producător, pînă la expirarea valabilităţii certificatului.
    19. Producătorul păstrează la dispoziţia autorităţilor de Reglementare un exemplar al certificatului de examinare CE de tip/certificatului de examinarea de tip, al anexelor şi al suplimentelor acestuia, împreună cu documentaţia tehnică, pe o perioadă de 15 ani de la data emiterii certificatului.
    20. Reprezentantul autorizat al producătorului poate depune cererea menţionată la pct. 3-7 din prezenta anexă şi poate îndeplini obligaţiile menţionate la pct. 13-19, cu condiţia ca acestea să fie menţionate în mandat.
    21. Valabilitatea certificatului de examinare CE de tip/certificatului de examinare de tip:
    1) producătorul mașinii are răspunderea continuă de a verifica dacă mașina în cauză se conformează cerințelor prezentei Reglementări tehnice;
    2) producătorul va solicita organismului de evaluare a conformității notificat revizia valabilității certificatului de examinare CE de tip/certificatului de examinare de tip;
    3) organismul de evaluare a conformității notificat va reînnoi certificatul în cazul în care constată că mașina este conformă cerințelor prezentei Reglementări tehnice;
    4) în cazul în care nu se reînnoiește valabilitatea certificatului de examinare CE de tip/certificatului de examinare de tip, producătorul va înceta plasarea pe piață a mașinii în cauză.
    [Anexa nr.8 modificată prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]


    1. Conformitatea bazată pe asigurarea totală a calităţii este procedura de evaluare a conformităţii maşinilor, prevăzute în anexa nr. 3, prin care producătorul îndeplineşte obligaţiile prevăzute la pct. 2 şi pct. 23-25 din prezenta anexă, garantează şi declară pe răspunderea sa exclusivă că maşinile satisfac cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
    2. Producătorul operează un sistem de management al calităţii aprobat pentru proiectarea, fabricarea, inspecţia şi încercarea maşinilor, după cum este specificat la pct. 3-17 din prezenta anexă, şi se supune supravegherii specificate la pct. 18-22.
    3. Producătorul depune o cerere de evaluare a sistemului de management al calităţii la un organism notificat, ales de producător pentru maşinile în cauză.
    4. Cererea include:
    1) denumirea şi adresa producătorului, iar în cazul în care cererea este depusă de reprezentantul autorizat, numele şi adresa acestuia;
    2) documentaţia tehnică prevăzută conform pct. 1 din anexa nr. 6 la prezenta Reglementare tehnică pentru un singur model din fiecare categorie de maşini care urmează a fi fabricate;
    3) documentaţia tehnică referitoare la sistemul de management al calităţii;
    4) declaraţia scrisă că o cerere similară nu a mai fost depusă la alt organism notificat.
    5. Sistemul de management al calităţii asigură conformitatea produselor cu cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
    Toate elementele, cerinţele şi dispoziţiile adoptate de producător sînt consemnate în documente în mod sistematic şi ordonat sub formă de politici, proceduri şi instrucţiuni scrise.
    6. Documentaţia sistemului de management al calităţii trebuie să permită o interpretare consecventă a programelor, planurilor, manualelor şi înregistrărilor calităţii.
    7. Documentaţia cuprinde, în special, o descriere adecvată a:
    1) obiectivelor calităţii şi a structurii organizaţionale, a responsabilităţilor şi atribuţiilor conducerii referitoare la proiectul şi calitatea maşinii;
    2) specificaţiilor desenului tehnic, inclusiv a standardelor care vor fi aplicate şi, în cazul în care standardele relevante armonizate şi/sau specificaţiile tehnice nu vor fi aplicate în totalitate, a mijloacelor care vor fi folosite pentru a asigura satisfacerea cerinţelor esenţiale din prezenta Reglementare tehnică;
    3) tehnicilor de control şi de verificare a proiectului, a proceselor şi a acţiunilor sistematice care vor fi folosite la proiectarea maşinilor acoperite de prezenta Reglementare tehnică;
    4) tehnicilor de fabricaţie, de control al calităţii şi de asigurare a calităţii, a proceselor şi a acţiunilor sistematice care vor fi folosite;
    5) examinărilor şi încercărilor care vor fi efectuate înainte, în timpul şi după fabricaţie şi a frecvenţei cu care vor fi efectuate;
    6) înregistrărilor calităţii, precum rapoarte de inspecţie şi date privind încercările, date privind etalonarea, rapoarte privind calificarea personalului în cauză etc.;
    7) mijloacelor de monitorizare privind atingerea calităţii cerute a proiectului şi a maşinii şi funcţionarea eficace a sistemului de management al calităţii.
    8. Organismul de evaluare a conformităţii notificat evaluează sistemul de management al calităţii pentru a stabili dacă acesta satisface cerinţele menţionate la pct. 6-7 din prezenta anexă.
    9. Se presupune conformitatea cu aceste cerinţe pentru elementele sistemului de management al calităţii care sînt conforme cu specificaţiile corespunzătoare ale standardului naţional ce pune în aplicare standardul armonizat şi/sau specificaţiile tehnice relevante.
    10. Pe lîngă experienţă în sistemele de management al calităţii, echipa de audit are cel puţin un membru cu experienţă de evaluator în domeniul maşinilor relevante, în tehnologia acestor maşini şi cunoştinţe ale cerinţelor prezentei Reglementări tehnice.
    11. Auditul include o vizită de evaluare în spaţiile producătorului. Echipa de audit analizează documentaţia tehnică menţionată la pct. 4 subpct. (3), pentru verificarea capacităţii producătorului de a identifica cerinţele prezentei Reglementări tehnice şi de a realiza examinările necesare pentru a asigura conformitatea maşinilor cu aceste cerinţe.
    12. Decizia este anunţată producătorului sau reprezentantului autorizat al acestuia. Anunţul cuprinde concluziile procesului de audit şi decizia justificată a evaluării.
    13. Producătorul se angajează să îndeplinească obligaţiile care decurg din sistemul de management al calităţii aprobat şi să îl menţinea adecvat şi eficace.
    14. Producătorul ţine la curent organismul notificat care a aprobat sistemul de management al calităţii în legătură cu orice intenţie de modificare a sistemului de management al calităţii.
    15. Organismul de evaluare a conformităţii notificat evaluează modificările propuse şi decide dacă sistemul de management al calităţii modificat va continua să satisfacă cerinţele menţionate la pct. 5-7 sau dacă este necesară o reevaluare.
    16. Organismul de evaluare a conformităţii notificat anunţă decizia sa producătorului. Anunţul cuprinde concluziile examinării şi decizia justificată a evaluării.
    17. Scopul supravegherii este de a asigura îndeplinirea corespunzătoare de către producător a obligaţiilor ce decurg din sistemul de management al calităţii aprobat.
    18. În scopul evaluării, producătorul permite organismului notificat accesul la locurile de proiectare, fabricaţie, inspecţie, încercare şi de depozitare şi oferă acestuia toate informaţiile necesare, în special:
    1) documentaţia sistemului de management al calităţii;
    2) înregistrările calităţii, după cum sînt prevăzute în partea sistemului de management al calităţii destinată proiectării, ca, de exemplu, rezultate ale analizelor, calculelor, încercărilor;
    3) înregistrările calităţii, după cum sînt prevăzute în partea sistemului de management al calităţii destinată fabricaţiei, ca, de exemplu, rapoarte de inspecţie şi date privind încercările, date privind etalonarea, rapoarte privind calificarea personalului în cauză.
    19. Organismul de evaluare a conformităţii notificat efectuează misiuni de audit periodice pentru a se asigura că producătorul menţine şi aplică sistemul de management al calităţii şi prezintă producătorului un raport de audit.
    20. Organismul de evaluare a conformităţii notificat poate efectua vizite inopinate la producător. Pe durata acestor vizite organismul notificat, dacă este necesar, poate efectua încercări ale maşinilor sau dispune efectuarea acestora, pentru a verifica dacă sistemul de management al calităţii funcţionează corect.
    21. Organismul de evaluare a conformităţii notificat prezintă producătorului un raport al vizitei şi, în cazul în care au fost efectuate încercări, un raport de încercări.
Marcajul de conformitate CE şi declaraţia de conformitate
    22. Producătorul aplică marcajul de conformitate CE şi, sub responsabilitatea organismului de evaluare a conformităţii notificat menţionat la pct. 3 din prezenta anexă, numărul de identificare al acestuia pe fiecare maşină în parte, care satisface cerinţele prezentei Reglementări tehnice.
    23. Producătorul întocmeşte o declaraţie de conformitate scrisă pentru un model de maşină, o păstrează pentru a fi pusă la dispoziţia autorităţilor de Reglementare pe o perioadă de 15 ani de la introducerea pe piaţă a maşinii.
    24. Declaraţia de conformitate identifică modelul maşinii pentru care a fost întocmită.
    O copie de pe declaraţia de conformitate este pusă la dispoziţia autorităţilor de Reglementare şi organelor cu funcţii de supraveghere la cerere.
    25. Pe o perioadă de cel puţin 15 ani de la introducerea pe piaţă a maşinii, producătorul menţine la dispoziţia autorităţilor de Reglementare:
    1) documentaţia menţionată la pct. 3 din prezenta anexă;
    2) documentaţia privind sistemul de management al calităţii menţionată la pct. 3-5;
    3) modificările menţionate la pct. 14-16 certificate ca atare;
    4) deciziile şi rapoartele organismului notificat menţionate la pct. 14-16, 19 şi 20-21 din prezenta anexă.
    26. Fiecare organism de evaluare a conformităţii notificat informează autorităţile de Reglementare în legătură cu aprobările sistemului de management al calităţii emise sau retrase şi, în mod periodic sau la cerere, pune la dispoziţia autorităţilor lista aprobărilor sistemului de management al calităţii refuzate, suspendate sau restricţionate în alt mod.
    27. Fiecare organism de evaluare a conformităţii notificat informează celelalte organisme notificate în legătură cu aprobările sistemului de management al calităţii pe care le-a refuzat, suspendat sau retras şi, la cerere, în legătură cu aprobările sistemului de management al calităţii pe care le-a emis.
    28. Obligaţiile producătorului menţionate la pct. 2-4, 14-16 şi 22-25 din prezenta anexă pot fi îndeplinite de către reprezentantul său autorizat, în numele şi pe răspunderea acestuia, cu condiţia ca obligaţiile respective să fie menţionate în mandat.
    [Anexa nr.9 modificată prin HG411 din 08.05.18, MO150-155/11.05.18 art.460]

    Organismele de evaluare a conformităţii notificate trebuie să fie acreditate în conformitate cu cerinţele standardelor de referinţă relevante, şi anume:
    1. Organismele de evaluare a conformităţii, conducătorul acestuia şi personalul responsabil pentru efectuarea verificărilor nu trebuie să fie proiectantul, producătorul, furnizorul sau instalatorul maşinilor controlate şi nici reprezentantul autorizat al oricăreia dintre aceste părţi. Aceştia nu trebuie să fie implicaţi, nici direct, nici ca reprezentanţi autorizaţi, în proiectarea, construcţia, comercializarea sau întreţinerea maşinilor. Acest lucru nu exclude posibilitatea unor schimburi de informaţii tehnice între producător şi organism.
    2. Organismele de evaluare a conformităţii şi personalul său trebuie să execute operaţiile de verificare cu cel mai înalt nivel de integritate profesională şi competenţă tehnică şi nu trebuie să fie supuşi nici unor presiuni sau tentaţii, mai ales de natură financiară, care le-ar putea influenţa judecata ori rezultatele controlului, în special din partea persoanelor sau a grupurilor de persoane interesate de rezultatul verificărilor.
    3. Pentru fiecare categorie de maşini pentru care este notificat, organismul trebuie să dispună de personal cu cunoştinţe tehnice şi experienţă suficientă şi corespunzătoare pentru efectuarea evaluării conformităţii. Organismele de evaluare a conformităţii trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru îndeplinirea sarcinilor tehnice şi administrative legate de efectuarea în mod corespunzător a verificărilor. El trebuie, de asemenea, să aibă acces la echipamentele necesare pentru verificări speciale.
    4. Personalul implicat în procesul de verificare trebuie să aibă:
    - o pregătire tehnică şi profesională solidă;
    - cunoştinţe satisfăcătoare privind cerinţele încercărilor pe care le efectuează şi experienţă corespunzătoare în efectuarea unor astfel de încercări,
    - capacitatea de a elabora certificatele, înregistrările şi rapoartele corespunzătoare verificărilor şi încercărilor efectuate.
    5. Independenţa personalului implicat în evaluarea conformităţii trebuie să fie garantată. Remuneraţia acestuia nu trebuie să depindă de numărul verificărilor efectuate sau de rezultatele acestora.
    6. Organismele de evaluare a conformităţii trebuie să încheie o asigurare de răspundere civilă, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, exceptînd situaţia în care statul este el însuşi direct responsabil de efectuarea verificărilor.
    7. Personalul organismului este obligat să păstreze secretul profesional referitor la toate informaţiile obţinute prin efectuarea sarcinilor pentru care este notificat, mai puţin faţă de autorităţile competente şi de organele de control.
    8. Organismele de evaluare a conformităţii notificate trebuie să se menţină permanent la curent cu situaţia standardelor naţionale armonizate aferente domeniului lor de notificare.
    9.Ministerul Economiei și Infrastructurii poate lua toate măsurile pe care le consideră necesare pentru a se asigura că, în cazul încetării activităţii organismului notificat, documentaţia clienţilor este transmisă unui alt organism de evaluare a conformităţii sau este pusă la dispoziţia autorităţii competente.