HGO189/2014
ID intern unic:  352207
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
GUVERNUL
HOTĂRÎRE Nr. 189
din  17.03.2014
pentru aprobarea Normei sanitar-veterinare privind
sănătatea animală la importul şi tranzitul anumitor
ungulate vii
Publicat : 21.03.2014 în Monitorul Oficial Nr. 66-71     art Nr : 212
    În temeiul Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2008, nr.51-54, art.153), cu modificările şi completările ulterioare, Guvernul HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Norma sanitar-veterinară privind sănătatea animală la importul şi tranzitul anumitor ungulate vii (se anexează).
    2. Controlul asupra executării prezentei hotărîri se pune în sarcina Agenţiei Naţionale pentru Siguranţa Alimentelor şi Ministerului Agriculturii şi Industriei Alimentare.

    PRIM-MINISTRU                                                        Iurie LEANCĂ

    Contrasemnează:
    Ministrul agriculturii
    şi industriei alimentare                                                  Vasile Bumacov

    Nr. 189. Chişinău, 17 martie 2014.

Aprobată
prin Hotărîrea Guvernului nr. 189
din 17 martie 2014

NORMA SANITAR-VETERINARĂ
privind sănătatea animală la importul şi tranzitul
 anumitor ungulate vii

    Prezenta Normă transpune parţial Directiva nr. 2004/68/CE a Consiliului din 26 aprilie 2004 de stabilire a normelor de sănătate animală privind importul şi tranzitul, în Comunitate, al anumitor ungulate vii, de modificare a Directivelor 90/426/CEE şi 92/65/CEE şi de abrogare a Directivei 72/462/CEE (JO L 139, 30 aprilie 2004, p. 320), astfel cum a fost modificată prin Directiva 2009/156/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 (JO L 192, 23 iulie 2010, p.1)  şi Decizia de punere în aplicare a Comisiei 2012/253/UE din 10 mai 2012 (JO L 125, 12 mai 2012, p. 51).
I. Dispoziţii generale
    1. Norma sanitar-veterinară privind sănătatea animală la importul şi tranzitul anumitor ungulate vii (în continuare – prezenta Normă) stabileşte cerinţe faţă de sănătatea animală la importul şi tranzitul anumitor ungulate vii.
    2. În sensul prezentei Norme noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
    ungulate vii – animalele din taxonul, ordinul, familia şi genurile/speciile, enumerate în anexa nr. 1 la prezenta Normă;
    ţara autorizată – orice ţară sau orice parte dintr-o ţară inclusă în lista ţărilor din care se permite importul şi tranzitul ungulatelor vii în/prin Republica Moldova;
    medic veterinar oficial – orice medic veterinar desemnat de autoritatea sanitar-veterinară competentă să efectueze oficial verificarea ungulatelor vii, inspecţiile sanitar-veterinare şi certificarea sanitar-veterinară în ţara exportatoare şi cea importatoare.
II. Cerinţe faţă de sănătatea animală la importul
şi tranzitul anumitor ungulate vii
    3. Autoritatea sanitar-veterinară competentă (Agenţia Naţională pentru Siguranţa Alimentelor):
    1) autorizează importul şi tranzitul anumitor ungulate vii de pe teritoriul altor ţări sau părţi ale acestora în funcţie de:
    a) situaţia sănătăţii animale în ţara exportatoare;
    b) garanţiile pe care le furnizează această ţară;
    c) modul în care ţara autorizată aplică şi implementează pe teritoriul său standardele internaţionale corespunzătoare,  în special ale Oficiului Internaţional de Epizootii (în continuare – OIE);
    d) principiul regionalizării;
    e) condiţiile de sănătate animală în cazul importurilor din alte ţări;
    2) întocmeşte, actualizează şi face accesibilă publicului lista ţărilor sau a părţilor acestora din care se permite importul şi tranzitul anumitor ungulate vii specificate în prezenta Normă, precum şi a modelelor de certificate de sănătate animală;
    3) suspendă sau anulează autorizaţia la importul sau tranzitul ungulatelor vii, în cazul în care situaţia sănătăţii animale din ţara exportatoare nu corespunde prevederilor prezentei Norme.
     4. La întocmirea sau modificarea listelor ţărilor exportatoare, autoritatea sanitar-veterinară competentă trebuie să ţină cont de:
    1) starea de sănătate a efectivului de animale, a altor animale domestice şi a faunei sălbatice din ţara exportatoare, acordîndu-se o atenţie deosebită bolilor animalelor exotice şi tuturor aspectelor situaţiei generale a sănătăţii animale şi a mediului inconjurător din ţara respectivă, în măsura în care aceasta ar putea reprezenta un risc pentru situaţia sănătăţii animale şi a mediului înconjurător din ţara de destinaţie;
    2) legislaţia din ţara exportatoare privind sănătatea şi bunăstarea animalelor;
    3) organizarea autorităţii sanitar-veterinare competente şi a serviciilor de inspecţie ale acesteia, prerogativele acestor servicii, modul cum sînt supravegheate acestea, precum şi mijloacele de care dispun, inclusiv din punctul de vedere al efectivelor şi capacităţilor de laborator, pentru a aplica legislaţia în domeniul reglementat în mod corespunzător;
    4) asigurările pe care le poate oferi autoritatea sanitar-veterinară competentă din ţara exportatoare în ceea ce priveşte respectarea condiţiilor de sănătate animală prevăzute în prezenta Normă sau aplicarea unor condiţii echivalente;
    5) apartenenţa ţării exportatoare la OIE, de regularitatea şi rapiditatea cu care această ţară furnizează informaţii cu privire la existenţa bolilor infecţioase sau contagioase ale animalelor pe teritoriul acestuia, în special a bolilor inventariate de către OIE;
    6) garanţiile oferite de către ţara exportatoare în ceea ce priveşte furnizarea directă de informaţii organismelor internaţionale:
    a) în 24 de ore, în legătură cu confirmarea prezenţei oricăreia dintre bolile enumerate în anexa nr. 2 la prezenta Normă, precum şi cu orice modificare a politicii de vaccinare referitoare la aceste boli;
    b) într-un termen adecvat, în legătură cu orice modificare propusă la normele de sănătate referitoare la ungulatele vii, în special la cele privind importurile;
    c) la intervale regulate, în legătură cu starea sănătăţii animale de pe teritoriul său;
    7) orice experienţă dobîndită în domeniul importului animalelor vii provenite din ţări exportatoare şi rezultatele controalelor efectuate la import;
    8) rezultatele inspecţiilor şi/sau auditurilor efectuate în ţara exportatoare, în special rezultatele evaluării autorităţilor sanitar-veterinare competente sau raportul acestei autorităţi privind inspecţiile pe care le-au efectuat;
    9) conţinutul normelor în vigoare în ţara exportatoare în ceea ce priveşte lupta împotriva bolilor infecţioase sau contagioase ale animalelor şi prevenirea acestora, inclusiv al normelor referitoare la importurile din alte ţări, precum şi punerea în aplicare a acestor norme.
III. Cerinţe specifice de sănătate animală
pentru importul şi tranzitul de ungulate vii
    5. La importul şi tranzitul ungulatelor vii se stabilesc anumite cerinţe specifice de sănătate animală, luînd în considerare următoarele elemente:
    1) specia animală în cauză;
    2) vîrsta şi sexul animalelor;
    3) destinaţia sau scopul utilizării animalelor;
    4) măsurile care urmează a fi aplicate după importul animalelor;
    5) orice dispoziţie specială aplicabilă în cadrul acordurilor Republicii Moldova cu alte state.
    Condiţiile specifice de sănătate animală prevăzute în prezentul punct se aplică în raport cu dispoziţiile actelor normative privind bolile la care animalele sînt sensibile.
    6. În cazul în care autoritatea sanitar-veterinară competentă recunoaşte oficial echivalenţa garanţiilor sanitar-veterinare oficiale furnizate de ţara exportatoare, condiţiile specifice de sănătate animală se limitează la aceste garanţii.
    7. La importul ungulatelor vii, ţara exportatoare, conform acordului semnat prin intermediul autorităţii responsabile de domeniul de reglementare, furnizează următoarele garanţii:
    1) animalele provin dintr-un teritoriu indemn de boli, conform criteriilor generale enunţate în anexa nr. 2 la prezenta Normă, şi în care este interzisă intrarea animalelor vaccinate împotriva maladiilor enumerate în această anexă;
    2) animalele îndeplinesc condiţiile specifice de sănătate animală prevăzute în pct. 5 şi 6 ale prezentei Norme;
    3) înainte de ziua în care urmează să fie îmbarcate pentru a fi expediate, animalele s-au aflat pe teritoriul ţării exportatoare în cursul unei perioade de carantină, care urmează să fie definită în cadrul condiţiilor specifice de sănătate animală prevăzute în pct. 5 şi 6 ale prezentei Norme;
    4) înaintea expedierii din ţara exportatoare, animalele au fost supuse unui control de către un medic veterinar oficial în scopul de a verifica dacă acestea au o stare bună de sănătate şi dacă s-au respectat condiţiile de transport, în special în ceea ce priveşte adăparea şi alimentaţia;
    5) animalele care îndeplinesc prevederile prezentului capitol sînt însoţite de un certificat sanitar-veterinar sau, în cazul existenţei unui sistem informaţional, se  utilizează documente în format electronic.
    La intrarea în ţară, la postul de control sanitar-veterinar, ungulatele vii sînt supuse unui control sanitar-veterinar, iar ungulatele vii aflate în tranzit, avînd traseu şi punct de ieşire din ţară coordonat cu serviciul vamal abilitat şi autoritatea sanitar-veterinară competentă, nu vor avea alte opriri decît cele necesare pentru a asigura bunăstarea acestora.
    8. Autoritatea sanitar-veterinară competentă stabileşte modelele de certificate sanitar-veterinare, altele decît cele preconizate pentru importul şi tranzitul ungulatelor vii, în cazul în care aceste animale:
    1) sînt destinate exclusiv păşunatului sau muncii, cu caracter provizoriu, în apropierea zonei de frontieră;
    2) sînt importate pentru unele manifestări sportive, spectacole de circ, reprezentaţii şi expoziţii, dar nu în scopuri comerciale;
    3) sînt destinate unei grădini zoologice, unui parc de distracţii, unui laborator experimental, unui organism, institut sau centru desemnat oficial, adică oricărei unităţi permanente, limitate din punct de vedere geografic, în care sînt, de obicei, ţinute sau crescute una sau mai multe specii de animale în scopuri comerciale sau necomerciale şi exclusiv în unul sau mai multe dintre următoarele scopuri:
    a) expunerea acestor animale şi educarea publicului;
    b) conservarea speciilor;
    c)  cercetarea ştiinţifică fundamentală sau aplicată ori creşterea de animale pentru acest tip de cercetare;
    4) însoţesc proprietarii ca animale de companie; sau
    5) se prezintă la un punct de control la frontieră desemnat:
    a)  într-un termen de 30 de zile după ce au părăsit ţara pentru unul dintre scopurile prevăzute în subpunctele 1), 2) sau 4) ale prezentului punct; sau
    b) în cazul în care au tranzitat o altă ţară; 
    6) aparţin unei specii pe cale de dispariţie.
    9. În cazul în care animalele provin dintr-un teritoriu indemn de boli, conform criteriilor generale de bază, şi în care este interzisă intrarea animalelor vaccinate împotriva maladiilor specificate în anexa nr. 2 din prezenta Normă:
    1) se pot prevedea, pentru fiecare ţară în parte, dispoziţii pentru importul sau tranzitul ungulatelor vii provenite dintr-o ţară exportatoare unde sînt prezente unele dintre bolile enumerate în anexa nr. 2 la prezenta Normă şi/sau unde se practică vaccinarea împotriva acestor boli;
    2) în cazul suspendării sau interzicerii importului/tranzitului ungulatelor vii pentru o anumită perioadă din ţări exportatoare, la sfîrşitul acestei perioade, importul/ tranzitul din ţara respectivă poate fi reluat după înlăturarea cauzelor care au stat la baza suspendării/interzicerii din cauza unei modificări a situaţiei sanitar-veterinare, precum şi cu respectarea condiţiilor suplimentare care urmează a fi îndeplinite după reluarea importului sau tranzitului.
    10. Pentru a permite reluarea importului sau tranzitului acestor animale, autoritatea sanitar-veterinară competentă ia în considerare următoarele:
    1) standardele internaţionale armonizate;
    2) apariţia unui focar sau a mai multe focare legate între ele din punct de vedere epizootiologic ale uneia dintre bolile enumerate în anexa nr. 2 la prezenta Normă, în cadrul unei zone geografice limitate dintr-o regiune sau dintr-o ţară exportatoare;
    3) eradicarea efectivă a focarului sau a focarelor în termene rezonabile.
IV. Certificate sanitar-veterinare
    11. Autoritatea sanitar-veterinară eliberează certificate sanitar-veterinare în condiţiile legii, ale căror modele sînt elaborate şi stabilite de către Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, conform prevederilor art. 4 al Legii nr. 221-XVI din 19 octombrie 2007 privind activitatea sanitar-veterinară.
    12. Fiecare lot de animale, la import sau tranzit, urmează să fie însoţit de un certificat sanitar-veterinar, care trebuie să întrunească cerinţele prevăzute în pct. 15 şi 16 ale prezentei Norme.
    13. Certificatul sanitar-veterinar:
    1)  atestă  că au fost respectate cerinţele prezentei Norme şi alte cerinţe privind sănătatea animală sau, după caz, dispoziţiile echivalente acestor cerinţe, specificate în pct. 5 şi 6 al prezentei Norme;
    2) poate conţine menţiuni specificate în alte acte privind certificarea referitoare la sănătatea publică, sănătatea animală şi bunăstarea animalelor.
    14. Utilizarea certificatului sanitar-veterinar prevăzut în prezentul capitol poate fi suspendată sau anulată în cazul în care situaţia privind sănătatea animală în ţara exportatoare nu corespunde cerinţelor prezentei Norme.
    15. Reprezentantul autorităţii competente din ţara exportatoare care eliberează un certificat sanitar-veterinar pentru lotul de animale întreprinde următoarele acţiuni:
    1) semnează certificatul;
    2) aplică ştampila oficială pe fiecare pagină a certificatului, în cazul în care acesta are mai multe pagini.
    16. Cerinţele faţă de certificatul sanitar-veterinar:
    1) se întocmeşte în limba oficială a ţării de destinaţie sau, în cazul întocmirii în una din limbile oficiale ale ţării exportatoare, urmează să fie însoţit de o traducere autentificată în limba oficială a ţării de destinaţie;
    2) în original, însoţeşte loturile pînă la intrarea acestora în ţara de destinaţie;
    3) trebuie să conţină:
    a)  o singură filă; sau
    b) două ori mai multe pagini care fac parte dintr-o singură filă indivizibilă; sau
    c) o serie de pagini numerotate astfel încît să indice că este o pagină dintr-un ansamblu unitar (de exemplu, „pagina 2 din 4”);
    4)  să poarte un număr de identificare unic, aplicat pe fiecare pagină, în cazul în care certificatul conţine mai multe pagini;
    5) să fie eliberat pînă la scoaterea lotului respectiv de sub controlul autorităţilor competente din ţara de expediţie.
V. Inspecţie şi audit
    17. Experţii autorităţii sanitar-veterinare competente:
    1) pot efectua inspecţii şi/sau audituri pentru a verifica conformitatea sau echivalenţa cu normele din ţara exportatoare privind sănătatea animală;
    2) pot fi însoţiţi în timpul misiunii de inspecţie sau audit de experţii ţării exportatoare;
    3) efectuează misiunile de inspecţie sau audit în numele ţării;
    4) la procedura de efectuare a inspecţiilor şi/sau auditurilor urmează să ţină cont de speciile incluse în loturile  destinate exportului;
    5) întocmesc un raport pe marginea constatărilor din timpul misiunii de inspecţie sau audit;
    6) în cazul în care, în cursul unei inspecţii şi/sau al unui audit, se constată existenţa unui risc major pentru sănătatea animală, chiar şi în cazul în care acesta nu este legat în mod direct de obiectivele inspecţiei/auditului, experţii iau imediat măsurile necesare pentru menţinerea sănătăţii animale, inclusiv prin măsuri de suspendare sau retragere a autorizaţiei pentru ţara exportatoare.
    Informaţia despre rezultatele inspecţiilor şi/sau auditurilor efectuate este transmisă de către autoritatea sanitar-veterinară competentă autorităţii competente din ţara exportatoare.
    18. Autoritatea sanitar-veterinară competentă elaborează şi aplică:
    1) instrucţiunile privind implementarea prevederilor prezentei Norme;
    2) normele privind stabilirea originii animalelor;
    3) criteriile de clasificare ale ţărilor exportatoare sau a regiunilor acestora în raport cu bolile animalelor specificate în lista bolilor OIE;
    4) instrucţiunile referitoare la utilizarea documentelor în format electronic în ceea ce priveşte modelele de certificate sanitar-veterinare.
    19. Anexele la prezenta Normă pot fi modificate, luîndu-se în considerare:
    1) avizele şi cunoştinţele ştiinţifice privind, în special, noile evaluări ale riscurilor;
    2) progresul tehnic şi/sau modificările aduse standardelor internaţionale;
    3) stabilirea obiectivelor de securitate pentru sănătatea animală.

    anexa nr.1

    anexa nr.2