HBN147/2014
ID intern unic:  354304
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
BANCA NAŢIONALĂ
HOTĂRÎRE Nr. 147
din  31.07.2014
cu privire la aprobarea Recomandărilor cu privire
la identificarea beneficiarului efectiv
Publicat : 08.08.2014 în Monitorul Oficial Nr. 223-230     art Nr : 1161
    În conformitate cu art. 5 lit.d) din Legea nr.548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Naţională a Moldovei (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr.56-57, art.624), cu modificările şi completările ulterioare, art. 40 din Legea instituţiilor financiare nr.550-XIII din 21 iulie 1995 (republicată: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2010, nr.110-113 art.334), cu modificările şi completările ulterioare, art.10 alin.(2) lit. a) din Legea nr.190-XVI din 26 iulie 2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.141-145, art.597), cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul de administraţie al Băncii Naţionale a Moldovei
HOTĂRĂŞTE:
    Se aprobă Recomandările cu privire la identificarea beneficiarului efectiv (se anexează).
   
    PREȘEDINTELE
    CONSILIULUI DE ADMINISTRAȚIE
    AL BĂNCII NAȚIONALE                                                  Dorin DRĂGUŢANU


    Nr. 147. Chişinău, 31 iulie 2014.


Anexă
la Hotărîrea Consiliului de administraţie
al Băncii Naţionale a Moldovei
nr.147 din 31 iulie 2014

RECOMANDĂRI
cu privire la identificarea beneficiarului efectiv
I. Prevederi generale
    1. Recomandările cu privire la identificarea beneficiarului efectiv (în continuare – Recomandări) au ca scop de a oferi băncilor şi altor prestatori de servicii de plată îndrumări metodologice privind aplicarea legislaţiei în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului în procesul de identificare a beneficiarului efectiv (beneficiarilor efectivi) a persoanei juridice sau fizice client al băncii sau al altui prestator de servicii de plată. Recomandările date sînt elaborate ţinînd cont de legislaţia în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.
2. Recomandările au ca obiect:
    a) descrierea procesului de determinare a persoanei (persoanelor) fizice care deţine cel puţin 25 % din acţiuni sau din dreptul de vot al persoanei juridice;
    b) descrierea procesului de determinare a persoanei (persoanelor) fizice care controlează în ultimă instanţă o persoană fizică sau juridică;
    c) descrierea procesului de determinare a persoanei (persoanelor) fizice în al cărei nume se realizează o tranzacţie sau se desfăşoară o activitate;
    d) descrierea procesului de aplicare a abordării bazate pe risc la identificarea beneficiarului efectiv.
    3. Recomandările sînt elaborate ţinînd cont de Recomandările 40 ale Grupului de Acţiune Financiară Internaţională (FATF-GAFI), documentele Grupului Wolfsberg aferente identificării beneficiarului efectiv în contextul serviciilor bancare private, de documentele BASEL privind cunoaşterea clienţilor şi alte documente internaţionale aferente domeniului dat.
    4. Termenii şi expresiile utilizate în prezentele Recomandări au semnificaţiile prevăzute în Legea nr.190-XVI din 26.07.2007 cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, Regulamentul nr.172 din 04.08.2011 privind activitatea băncilor în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi în recomandările şi ghidurile aferente domeniului în vigoare.
    5. Respectarea recomandărilor cu privire la identificarea beneficiarului efectiv va facilita identificarea, evaluarea şi minimizarea riscurilor şi vulnerabilităţilor aferente activităţii băncii şi altor prestatori de servicii de plată în relaţia cu clienţii săi.
II. Cunoaşterea beneficiarului efectiv
    6. Una din sarcinile de bază aplicate în procesul de cunoaştere a clientului este identificarea şi verificarea beneficiarilor efectivi ai persoanelor juridice şi cota deţinută de aceştia în capitalul social. Cunoaşterea beneficiarului (beneficiarilor) efectiv este esenţială pentru a lua decizia potrivită referitor la nivelul riscului de spălare a banilor şi finanţare a terorismului asociat clientului. Unele persoane juridice ascund în mod intenţionat identitatea adevăraţilor proprietari/beneficiari efectivi şi persoanele care controlează activitatea persoanei juridice. Uneori, identificarea şi verificarea beneficiarilor efectivi ai clienţilor poate fi dificil de realizat din cauza unei structuri de proprietate complexe dar legitime, cum ar fi, existenţa mai multor companii ierarhic fondatoare unde sînt mai mulţi fondatori şi asociaţi persoane fizice. Cu toate acestea, băncile şi alţi prestatori de servicii de plată trebuie să fie vigilente asupra posibilităţilor utilizate pentru acoperirea sau mascarea beneficiarilor efectivi.
    7. Aceste recomandări se aplică clienţilor băncii şi altor prestatori de servicii de plată. În acest sens, recomandările oferă informaţii cum de determinat beneficiarii efectivi prin identificarea persoanelor fizice care deţin mai mult de 25% din capitalul social al unui client, care exercită control efectiv asupra clientului şi în numele cărora se efectuează tranzacţii.
    8. Pot fi întîlnite dificultăţi la înţelegerea noţiunii de „beneficiar efectiv” utilizat în context diferit la aplicarea normelor în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului. În acest context, anexa la prezentele recomandări evidenţiază şi explică termenul de „beneficiar efectiv” utilizat în practică.
    9. Riscuri sporite pot apărea cu privire la beneficiarii efectivi ai conturilor, deoarece titularii de cont nominali pot permite persoanelor fizice şi juridice să ascundă identitatea adevărată a activelor sau bunurilor provenite din activităţi infracţionale sau asociate acestora. Mai mult decît atît, persoanele care efectuează spălare de bani şi/sau finanţarea terorismului, evaziune fiscală, criminalii şi teroriştii ar putea utiliza datele şi informaţia confidenţială a unor companii, inclusiv companii fictive1, pentru a ascunde natura şi scopul tranzacţiilor ilicite şi identitatea persoanelor asociate cu acestea. Prin urmare, identificarea beneficiarilor efectivi ai unor companii poate fi o provocare, deoarece caracteristicile acestor companii de multe ori apără eficient identitatea beneficiarilor efectivi. Cu toate acestea, o identificare adecvată a beneficiarilor efectivi este importantă pentru determinarea adecvată a activităţilor suspecte şi pentru furnizarea promptă a informaţiilor utile organelor de drept.
    ____________________________________________
    1Companie fictivă - întreprinderea ce desfăşoară activitate fictivă (fantomă, delincventă, „de o zi” ş.a.) reprezintă o întreprindere, care urmăreşte scopul acoperirii acţiunilor ilicite ale subiecţilor de antreprenoriat, instituţiilor şi organizaţiilor care practică activităţi legale, prin  punerea la dispoziţia lor a conturilor bancare şi documentelor de strictă evidenţă, având drept scop eschivarea de la plata impozitelor, legalizarea contrabandei şi bunurilor de o provenienţă ilicită, disimularea provenienţei banilor şi scoaterea banilor din circuitul legal a economiei naţionale, sustragerea din avutul proprietarului şi/sau realizării altor interese economico-financiare şi fiscale. Criteriile de determinare a companiilor fictive pot fi găsite în Ordinul CNA nr. 83 şi IFS nr. 215 din 05.08.2009 pentru aprobarea Regulamentului privind criteriile de identificare a întreprinderilor create cu intenţia de a desfăşura activitate de antreprenoriat fictivă.

    10. Banca şi alţi prestatori de servicii de plată în activitatea lor pot utiliza diferite tehnici sau teste pentru identificarea beneficiarilor efectivi a clienţilor. Unul din testele care poate fi aplicat presupune determinarea existenţei următoarelor trei elemente, fie luate în mod individual şi/sau în combinaţie:
    a) deţinerea a mai mult de 25% din proprietate sau din dreptul de vot, sau din capitalul/profitul clientului;
    b) deţinerea controlului efectiv asupra clientului;
    c) persoana în numele căruia se efectuează tranzacţia.
    11. În cazul în care banca sau alţi prestatori de servicii de plată stabilesc relaţii de afacere cu un client, acestea urmează să identifice şi să verifice identitatea beneficiarului efectiv. Suplimentar, urmează să se stabilească structura de proprietate a clientului şi să se înţeleagă proprietatea la fiecare nivel. Beneficiarul efectiv nu este în mod obligatoriu un singur individ, pot exista mai mulţi beneficiari efectivi într-o structură de proprietate. În cazul existenţei unei structuri complexe de proprietate cu multiple nivele şi fără o explicaţie rezonabilă pentru existenţa acestora, banca şi alţi prestatori de servicii de plată urmează să admită posibilitatea ca această structură a fost creată intenţionat cu scopul de a ascunde beneficiarii efectivi.
    12. Pot exista clienţi care nu au beneficiari efectivi (întreprinderi de stat, întreprinderi municipale, asociaţii obşteşti, asociaţii religioase, partide şi alte organizaţii social-politice, fundaţii, instituţii publice, organele administraţiei publice locale şi centrale etc.). În astfel de cazuri, banca şi alt prestator de servicii de plată urmează să aplice măsuri corespunzătoare pentru a cunoaşte clienţii daţi, inclusiv a scopului şi naturii relaţiei de afaceri, precum şi a sursei mijloacelor băneşti implicate în vederea asigurării neimplicării băncii şi altor prestatori de servicii de plată în operaţiuni de spălare a banilor şi/sau finanţare a terorismului. În cazul constatării suspiciunilor aferente activităţii acestora, banca şi alţi prestatori de servicii de plată urmează să informeze Serviciul Prevenirea şi Combatere Spălării Banilor conform legislaţiei în vigoare.
    13. În multe cazuri, clientul va dezvălui informaţia despre structura sa de proprietate în mod rapid şi clar. În alte cazuri, banca şi alţi prestatori de servicii urmează să se informeze suplimentar referitor la structura de control sau proprietate şi administrare care este mai complexă. În orice moment al procesului dat, se poate decide de a stopa parcurgerea procesul dat sau se poate de aflat că informaţia este imposibil de obţinut. În astfel de cazuri, banca şi alţi prestatori de servicii de plată decid, prin prisma actelor normative în vigoare aferente domeniului, despre necesitatea refuzului de a stabili o relaţie de afaceri sau întreprinde măsuri pentru întreruperea relaţiei de afaceri deja existentă cu informarea respectivă a Serviciului Prevenirea şi Combatere Spălării Banilor conform legislaţiei în vigoare.
III. Structura de proprietate
    14. Este important ca banca şi alţi prestatori de servicii de plată să înţeleagă structura de proprietate a clientului. Trebuie luată în considerare posibilitatea ca proprietatea poate fi divizată în cote de 25 % sau mai mici. Totuşi, relaţiile dintre părţi pot duce la proprietate individuală sau agregată, care are cota mai mare de 25 %.
    Diagrama 1 – Structură de proprietate simplă
  Diagrama 2 – Structură de proprietate complexă

    15. În diagrama 1 este reprezentată o structură de proprietate simplă, unde proprietarii companiei „X” sînt dl Smith, cu o cotă de 75% şi compania „Y” cu cota de 25%, care la rîndul ei este deţinută de proprietarii dl. „A” şi dl „B” în cote egale. În acest mod, se constată că persoana fizică dl Smith deţine 75% din capitalul companiei şi este beneficiar efectiv al companiei „X”, deoarece deţine o cotă mai mare de 25%.
    16. În diagrama 2 este reprezentată o structură de proprietate complexă, unde compania „X” are 5 proprietari, fiecare din ei avînd cote egale a cîte 20%. Urmare analizei informaţiei constatăm că compania „D” şi compania „E” sînt deţinute integral de către dl Smith. Astfel, persoana fizică dl Smith deţine 40% din capitalul companiei şi este beneficiar efectiv al companiei „X”, deoarece deţine o cotă mai mare de 25%.
    17. Utilizînd testul privind identificarea beneficiarului efectiv, reprezentat mai sus, banca sau alţi prestatori de servicii de plată pot determina identitatea beneficiarului efectiv al clientului. Astfel, pentru unii clienţi banca sau alţi prestatori de servicii de plată prin aplicarea testului dat parcurg o etapă pentru a determina persoana fizică care este beneficiar efectiv, iar pentru alţi clienţi, pentru a demonstra persoana fizică care este beneficiar efectiv, parcurg mai multe etape utilizînd testul privind identificarea beneficiarului efectiv.
IV. Controlul efectiv (în ultimă instanţă)
    18. Pentru unii clienţi, aplicarea testului privind identificarea beneficiarului efectiv va oferi posibilitatea băncii sau altor prestatori de servicii de plată să determine cine deţine proprietatea asupra acestuia şi, prin urmare, cine este beneficiarul efectiv. Pentru alţi clienţi însă, acest test nu va oferi această oportunitate. Spre exemplu, în cazul în care proprietatea clientului persoană juridică este împărţită între un număr mare de persoane, fiecare dintre ei deţinînd o cotă mai mică de 25%. Acest exemplu poate fi bine ilustrat în cazul unei cooperative de producţie, cooperative de întreprinzător sau o societate în nume colectiv, care are număr mare de membri, şi este puţin probabil să existe o persoană cu o cotă mai mare de 25%. În astfel de cazuri, banca sau alţi prestatori de servicii de plată oricum urmează să identifice beneficiarul efectiv utilizînd în acest sens tehnica determinării deţinerii controlului efectiv asupra clientului.
    19. Controlul efectiv asupra unui client este parte componentă a noţiunii de beneficiar efectiv. Spre exemplu poate fi persoana care poartă responsabilitatea pentru deciziile managementului persoanei juridice, sau în mod similar, a clientului. Înţelegerea structurii de organizare şi activitate a clientului va permite băncii sau altor prestatori de servicii de plată stabilirea acelor persoane care deţin controlul efectiv asupra clientului.
    20. Pentru a decide referitor la persoanele care controlează efectiv clientul persoană juridică, banca sau alţi prestatori de servicii de plată iau în considerare, dar fără a se limita la:
    a) persoanele care deţin mai mult de 25 % acţiuni sau din drepturile de vot ale clientului, conform certificatului de înregistrare sau extrasului din Registrul organului abilitat cu dreptul de a efectua înregistrarea de stat;
    b) persoanele cu dreptul de a numi sau concedia membrii organelor de conducere a clientului (fondatorul/acţionarul şi persoanele împuternicite de către aceştia sau persoana care împuterniceşte fondatorul/acţionarul în baza unui acord, mandat, procură, proces verbal, document de constituire etc.);
    c) persoanele care au dreptul de a exercita o influenţă considerabilă asupra activităţii clientului şi/sau organelor de conducere a acestuia (fondatorul/acţionarul şi membrii organelor de conducere etc.);
    21. Determinarea persoanei ce deţine control efectiv asupra clientului poate fi efectuată utilizînd tehnicile menţionate care pot fi aplicabile clientului. În acest sens banca sau alţi prestatori de servicii de plată iau în considerare tipul managementului clientului şi structura de guvernare, şi decide cine deţine control efectiv asupra clientului.
    Diagrama 3 – Controlul efectiv
    22. În diagrama 3 este reprezentată schematic deţinerea de către persoanele fizice a controlului efectiv asupra clientului. Astfel, dl Smith deţine toate drepturile de vot în compania „X”. Dna Smith are responsabilitatea pentru toate deciziile administrative din compania „X”. În acest caz, poate fi considerat că ambele persoane cad sub incidenţa noţiunii de beneficiar efectiv, deoarece ambele deţin control efectiv. Suplimentar, în diagrama 4 este redat schematic determinarea controlului efectiv deţinut de către o persoană fizică asupra unei companii cu o structură de proprietate complexă.
    Diagrama 4 – Deţinerea controlului efectiv într-o companie cu o structură de proprietate complexă

V. Persoana în al cărei nume se realizează
o tranzacţie sau se desfăşoară o activitate
    23. O alta parte a definiţiei de beneficiar efectiv este o persoană în numele căreia este efectuată o tranzacţie. Acest concept este important în momentul în care se ia în consideraţie relaţia dintre persoana intermediară şi clienţii care stau la baza acestora. Există diverse scenarii, multe dintre care sînt complexe. Totuşi, determinarea persoanei în numele căreia se realizează o tranzacţie implică deseori necesitatea de a verifica şi persoana intermediară.
    24. Banca sau alţi prestatori de servicii de plată, conform legislaţiei, au obligaţia de a aplica măsurile de cunoaştere faţă de clienţii săi. În acest scop, analiza şi verificarea amănunţită a structurii clientului este pîrghia principală pentru a cunoaşte cu adevărat cine este clientul sau ce persoană acţionează în numele acestuia. Există cazuri cînd persoana care acţionează în numele clientului poate fi desluşită relativ uşor, prin confirmarea deţinerii unor documente ce împuternicesc mandatarul, dar sînt situaţii cînd persoana ce acţionează în numele clientului poate fi cu greu determinată, deoarece există mai multe persoane intermediare care sînt greu de verificat şi analizat.
    25. Persoana intermediară poate fi o instituţie financiară sau altă persoană juridică care are o relaţie de afaceri sau efectuează tranzacţii cu o bancă sau alţi prestatori de servicii de plată în ceea ce priveşte produsele sau serviciile furnizate pentru clienţii care stau la baza acestora. În diagrama 5 este ilustrat conceptul persoanei intermediare.
    Diagrama 5 – persoana intermediară

    26. O persoană intermediară poate fi ea însăşi o entitate raportoare. În acelaşi timp, aceasta poate avea la rîndul său un intermediar care gestionează clientul, iar uneori se întîlnesc situaţii cînd există un lanţ de intermediari/entităţi raportoare care gestionează clientul. Astfel, persoanele care administrează activitatea societăţilor de investiţii şi consultanţii financiari sînt exemple de persoane intermediare, iar clientul de bază final este investitorul.
    27. În contextul unei structuri de investiţii care implică una sau mai multe persoane intermediare, clientul băncii sau al altor prestatori de servicii de plată va fi persoana care va obţine facilităţi ca urmare a unei relaţii de afaceri, sau va efectua o tranzacţie ocazională prin intermediul băncii sau altor prestatori de servicii de plată. În acest sens un exemplu concludent este cînd persoana care administrează activitatea societăţii de investiţii furnizează servicii de investiţii unui investitor. Astfel serviciile date pot fi furnizate direct sau indirect. Iar persoana care beneficiază de serviciile de investiţii furnizate de către persoana care administrează activitatea societăţii de investiţii este aceea în al cărei nume este deschis contul sau încheiată relaţia de afaceri. În acest caz, clientul băncii sau al altui prestator de servicii de plată poate fi investitorul sau persoana împuternicită/mandatarul, în funcţie de structură. În astfel de cazuri, banca sau alţi prestatori de servicii de plată urmează să fie prudenţi la identificarea clientului şi a persoanei care acţionează în numele acestuia, pentru a evita situaţiile de determinare falsă a acestora.
    28. Banca sau alţi prestatori de servicii de plată vor utiliza noţiunea de beneficiar efectiv pentru a determina persoanele fizice care sînt adevăraţii beneficiari efectivi ai clientului sau persoanei intermediare. În acest scop, banca sau alţi prestatori de servicii de plată vor utiliza elementele: deţinerea a mai mult de 25 % din acţiuni sau drepturile de vot, deţinerea controlului efectiv asupra clientului şi persoana în numele căruia se efectuează tranzacţia. Beneficiarul efectiv fiind persoana care satisface fie un singur element, sau toate elementele combinate între ele.
    29. În acest context, beneficiarul efectiv al clientului va fi persoana care „stă în spatele” persoanei intermediare şi în numele căreia se efectuează o tranzacţie. Pentru identificarea acestei persoane, banca sau alţi prestatori de servicii de plată vor utiliza aceleaşi elemente şi tehnici descrise, care presupun analiza şi verificarea informaţiei din structura de proprietate a clientului bazîndu-se pe documentele de constituire şi/sau extrasele furnizate de bazele de date cu privire la înregistrarea companiilor (ca exemplu, poate servi baza de date a ÎS „CRIS „Registru” sau alte baze de date similare din străinătate).
    30. În fiecare caz, atunci cînd se analizează dacă un client este o persoană în numele căreia persoana intermediară efectuează tranzacţii, este necesar să se ia în considerare în ce măsură sînt interconectate relaţia dintre tranzacţiile persoanei intermediare şi riscurile şi/sau beneficiile împărtăşite de către client.
    31. În cazul în care scopul principal al unei tranzacţii efectuate de către persoana intermediară este de a investi mijloacele băneşti în beneficiul unui client, chiar dacă un predefinit profit este luat de către aceasta, acel client care stă la baza tranzacţiilor se consideră persoana în numele căreia o tranzacţie este realizată. Acesta este cazul cînd clientul are drepturi sau control direct asupra tranzacţiilor efectuate de către persoana intermediară.
    32. În cazul în care o companie emite obligaţiuni, acţiuni sau alte titluri de valoare în scopul finanţării activităţii sale (în cazul în care scopul principal de activitate a companiei nu este pur şi simplu de a investi mijloacele băneşti obţinute de la investitori/clienţi), orice tranzacţii efectuate de către aceasta nu sînt considerate ca fiind efectuate din numele investitorilor, deoarece nu există o legătură între tranzacţia şi riscurile/beneficiile transmise acestora. În diagrama 6 este reprezentat un exemplu tipic de structură complexă cînd clientul băncii sau altui prestator de servicii de plată acţionează în numele altei persoane. De notat este faptul că între investitor/client şi bancă sau alţi prestatori de servicii de plată sînt reprezentanţi mai multe persoane intermediare, care acordă diferite servicii şi care pot fi la rîndul lor la fel entităţi raportoare.
    Diagrama 6 – client acţionînd în numele altei persoane
VI. Aplicarea abordării bazate pe risc
    33. Identificarea beneficiarilor efectivi ai unui client este o obligaţie care trebuie îndeplinită, indiferent de gradul de risc asociat clientului. Cu toate acestea, în momentul luării deciziei referitor la paşii rezonabili ce urmează a fi luaţi pentru a fi satisfăcuţi de corectitudinea informaţiei despre client, banca sau alţi prestatori de servicii de plată poate varia abordarea în funcţie de evaluarea riscului clientului. Procesul de evaluare a riscului clientului şi luării deciziei referitor la modalitatea de identificare şi verificare a proprietăţii beneficiare trebuie prevăzută în programele interne ale băncii sau altor prestatori de servicii de plată. Aceasta trebuie să fie bazată pe evaluarea riscului efectuat de către bancă sau alţi prestatori de servicii de plată în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.
    34. În cazurile în care există motive suficiente pentru suspiciune de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, banca sau alţi prestatori de servicii de plată trebuie să aplice măsuri de precauţie sporite de cunoaştere a clientului şi să raporteze tranzacţia autorităţii competente, conform legislaţiei în vigoare.
    35. Abordarea bazată pe risc permite o anumită flexibilitate în sarcina băncii sau altor prestatori de servicii de plată de a utiliza date, documente sau informaţii obţinute dintr-o sursă de încredere independentă pentru a verifica identitatea beneficiarilor efectivi ai clientului. Aceasta se aplică de la caz la caz utilizînd în special următoarele etape:
    a) acumularea de informaţii - la această etapă banca sau alţi prestatori de servicii de plată identifică clientul/persoana care urmăreşte scopul de a efectua tranzacţii. Se aplică măsuri de identificare pentru cunoaşterea naturii şi scopului relaţiei de afaceri şi structurii de proprietate. Banca sau alţi prestatori de servicii de plată obţin documente şi informaţie aferentă prognozei nivelului de creştere a afacerii (ca exemplu, planul de afaceri). Se obţine informaţie suficientă care dă posibilitate băncii sau altor prestatori de servicii de plată să determine dacă faţă de client se va aplica măsuri de precauţie sporită şi se va stabili sursa mijloacelor băneşti;
    b) identificarea beneficiarului efectiv - la această etapă banca sau alţi prestatori de servicii de plată identifică beneficiarii efectivi şi persoanele care sînt împuternicite să acţioneze în numele clientului. Deoarece măsurile de cunoaştere a clienţilor care sînt necesare să fie aplicate (măsuri standard, de precauţie sporită sau simplificate) pot fi mai clare anume la această etapă banca sau alţi prestatori de servicii de plată solicită documente şi informaţii suplimentare aferente cunoaşterii clientului în funcţie de gradul de risc implicat. Banca sau alţi prestatori de servicii de plată aplică măsuri corespunzătoare pentru verificarea informaţiei prezentate;
    c) aplicarea abordării bazate pe risc pentru verificarea identităţii beneficiarului efectiv – în dependenţă de gradul de risc implicat banca sau alţi prestatori de servicii de plată va verifica informaţia aferentă identităţii beneficiarului efectiv utilizînd tehnicile şi metodele descrise în actele normative în vigoare.
    36. La evaluarea riscului banca sau alţi prestatori de servicii de plată prevede paşii conform cărora urmează să verifice diverse tipuri de clienţi. Spre exemplu, o companie, intenţionează să devină clientul băncii sau al altui prestator de servicii de plată. În primul rînd banca sau alt prestator de servicii de plată va identifica clientul şi beneficiarul efectiv şi va obţine documentele de identitate standard aferente cunoaşterii acestora. Evaluarea riscului efectuată de către bancă sau alt prestator de servicii de plată
poate determina clasarea clientului în categoria cu grad de risc corespunzător. Astfel, în funcţie de gradul de risc atribuit banca sau alt prestator de servicii de plată poate decide efectuarea verificării beneficiarului efectiv fie doar utilizînd informaţii publice, consultînd baze de date publice sau pagine web, care conţin informaţii publice sau obţinînd documente şi informaţie suplimentară de la client sau alte instituţii (organe) pe cale confidenţială.
VII. Dispoziţii finale
    37. Băncile şi alţi prestatori de servicii de plată organizează sistemul de monitorizare intern a informaţiei despre clienţi astfel încît să asigure că identificarea şi verificarea identităţii beneficiarilor efectivi în bancă sau alţi prestatori de servicii de plată se respectă pentru toţi clienţii şi este actualizat corespunzător.
    38. Implementarea adecvată a măsurilor de cunoaştere a beneficiarilor efectivi ai clienţilor presupune adaptarea politicilor interne la tehnicile şi metodele noi utilizate în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, precum şi utilizarea abordării bazate pe risc pentru verificarea identităţii beneficiarilor efectivi.

Anexă
la Recomandările cu privire la
identificarea beneficiarului efectiv

    1. Ce reprezintă „beneficiar efectiv” în contextul contului bancar?
    Noţiunea „beneficiar efectiv” utilizată pentru determinarea unui beneficiar al contului bancar în contextul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, este convenţional înţeleasă ca fiind egală cu deţinerea controlului final asupra fondurilor din acest cont, prin proprietate sau alte metode. În acest context noţiunea de „control” trebuie diferenţiată de simpla autoritate cu putere de semnătură sau titlu legal.
Noţiunea reflectă recunoaşterea faptului că o persoană pe numele căreia a fost deschis un cont, nu este neapărat persoana care deţine controlul final asupra acestor fonduri. Această deosebire este importantă, deoarece ţinta eforturilor în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului trebuie să fie îndreptată către persoana care deţine controlul în ultimă instanţă. Concentrarea asupra acestei persoane este un pas tipic necesar la determinarea sursei de venit.
    2. Ce semnifică „beneficiar efectiv” în contextul persoanelor fizice?
    În cazul cînd o persoană fizică încearcă să deschidă un cont în numele său, banca sau alt prestator de servicii de plată trebuie să se intereseze dacă o astfel de persoană acţionează în nume propriu. Dacă persoana răspunde afirmativ, atunci, în mod ordinar, este rezonabil să presupunem că el / ea este beneficiarul efectiv.
    Cu toate acestea, există circumstanţe în care această prezumţie nu este rezonabilă, în special, atunci cînd „există îndoieli” dacă titularul de cont acţionează în nume propriu. De exemplu, în procesul de acceptare a clienţilor, astfel de îndoială ar putea apărea în cazul în care există neconcordanţe în informaţiile colectate în procesul de cunoaştere a clientului. Astfel, dacă explicaţia unui potenţial client referitor la sursele sale de venit, aparent nu au sens/nu sînt logice, este oportună continuarea procedurilor de precauţie aplicate.
    Mai mult decît atît, după deschiderea contului, operaţiunile ulterioare în cont pot fi incompatibile cu activitatea anticipată iniţial, caz în care este rezonabil revizuirea prezumţiei iniţiale, conform căreia titularul de cont acţionează în nume propriu. De exemplu, în cazul în care se anticipează că după deschiderea contului, clientul va avea transferuri de mijloace băneşti pînă la o anumită limită prestabilită, iar în realitate există transferuri frecvente substanţiale mai mari faţă de limita prestabilită, sunt justificate măsurile de precauţie luate ulterior, inclusiv completarea anchetelor suplimentare cu privire la beneficiarul efectiv.
    3. Ce reprezintă „beneficiar efectiv” în contextul persoanei juridice care are un singur fondator/asociat?
    În cazul în care o persoană fizică deţine active prin intermediul unei persoane juridice, atunci compania este clientul, iar individul este beneficiarul efectiv al acestei companii. În aceste condiţii, banca sau alt prestator de servicii de plată va aplica măsuri de precauţie adecvate pentru stabilirea structurii de proprietate şi control, verificarea în baze de date şi obţinerea informaţiei referitoare la sursa de venit a beneficiarului efectiv.
    Cazul unei companii cu fondator/asociat unic necesită a fi abordat diferit de cel al unei entităţi corporative care are drept acţionari mai multe persoane fizice. Totuşi, pot exista situaţii în care există mai mulţi beneficiari efectivi ai companiei. De exemplu, un antreprenor de succes poate organiza o companie în care el şi soţia sa sînt acţionari/asociaţi, dar în care el este furnizorul de fonduri. În această situaţie, măsurile de precauţie cu privire la sursa fondurilor şi venit trebuie să se aplice acestuia, nu soţiei sale. Totuşi, poate fi adecvată aplicarea unor măsuri de precauţie şi cu privire la fondurile şi reputaţia soţiei.
    Este necesar ca banca sau alt prestator de servicii de plată să cunoască structura companiei. În cazul în care, de exemplu, există acţionari/asociaţi care deţin o cantitate substanţială de acţiuni/cote-părţi, care nu sînt aparent legaţi de furnizorul de fonduri, banca şi alt prestator de servicii de plată trebuie să încerce să înţeleagă cauzele acestei situaţii. În mod similar, în cazul în care există persoane care sînt în poziţia de a exercita un control asupra fondurilor deţinute de companie (de exemplu, directori sau persoane cu împuterniciri de a îndruma directorii) şi astfel de persoane nu sînt aparent legate de furnizorii de fonduri, banca şi alt prestator de servicii de plată trebuie să înţeleagă premisele acestei situaţii. În aceste tipuri de situaţii, anchetele suplimentare pot dezvălui faptul că furnizorul aparent de fonduri nu trebuie privit ca beneficiarul efectiv al acestor fonduri. În acest caz, obiectivul măsurilor de cunoaştere ar trebui să fie redirecţionate către beneficiarul efectiv, sau poate fi pus sub semnul întrebării, însăşi, dreptul de a deschide un astfel de cont.
    4. Ce semnifică „beneficiar efectiv” în contextul organismului de plasament colectiv în valori mobiliare?
    Într-un caz tipic, ar fi clar cine este „beneficiarul efectiv” unei asemenea societăţi. De exemplu, în cazul unui antreprenor care fondează un organism de plasament colectiv în valori mobiliare pentru beneficiul soţiei sau copiilor minori, „beneficiarul efectiv” este antreprenorul, sau numit şi, „persoana care furnizează fonduri”. În acest sens, măsurile de cunoaştere ar trebui aplicate antreprenorului, inclusiv determinînd sursa venitului.
    Chiar dacă soţia şi copiii au un interes în societatea dată în contextul legislaţiei aferente funcţionării organismului de plasament colectiv în valori mobiliare (în astfel de scopuri ar putea fi în mod corespunzător menţionaţi ca „beneficiari efectivi”), însă ei nu trebuie trataţi ca „beneficiari efectivi” în contextul legislaţiei cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Astfel, nu ar avea sens aplicarea măsurilor de cunoaştere a sursei de venit a soţiei şi copiilor săi, deşi, ar putea fi oportun aplicarea unei precauţii cu privire la trecutul şi reputaţia lor.
    Acest rezultat, de altfel, evidenţiază consecinţele caracteristicilor tipice aferente acestui tip de companii, separarea titlului legal de interesul beneficiarului. Persoana cu titlu legal, adică administratorul societăţii, deţine de obicei controlul asupra activelor, cu toate acestea, părţile la acord, care au interese, adică beneficiarii, de obicei, nu au control asupra activităţii societăţii. Persoana terţă, fondatorul societăţii, este furnizor de fonduri (care poate să nu deţină control şi active în cadrul societăţii), dar care trebuie, din punct de vedere al prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului să fie obiectul măsurilor de cunoaştere.
    5. Ce semnifică „beneficiar efectiv” în contextul organizaţiei fără personalitate juridică?
    Stabilirea beneficiarilor efectivi în acest context, în general, implică aceleaşi principii ca şi cele menţionate anterior. În cazul în care astfel de organizaţii sînt clienţi, banca sau alt prestator de servicii de plată trebuie să înţeleagă structura asociaţiei şi să identifice persoanele care administrează activitatea organizaţiei şi urmează să supună aceste persoane măsurilor de cunoaştere.