MODIFICAT
    LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17


    Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
    Prezenta lege creează cadrul legal pentru aplicarea prevederilor Directivei 2002/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum şi de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului şi a directivelor 97/7/CE şi 98/27/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 271/16 din 9 octombrie 2002.
    Articolul 1. Scopul legii
    Scopul prezentei legi este dezvoltarea cadrului legal pentru asigurarea protecţiei intereselor economice ale consumatorilor prin stabilirea condiţiilor de informare a consumatorilor înainte şi după încheierea contractelor la distanţă privind serviciile financiare de consum, precum şi pentru crearea condiţiilor legale pentru diminuarea riscurilor furnizorilor la prestarea unor asemenea servicii.
    Articolul 2. Domeniul de aplicare a legii
    (1) Subiecţii prezentei legi sînt consumatorii şi furnizorii de servicii financiare de consum care comercializează servicii financiare în cadrul unei scheme de vînzări sau de prestare a serviciilor la distanţă administrată de furnizor şi intermediarii implicaţi în comercializarea serviciilor financiare. Dispoziţiile prezentei legi referitoare la obligaţiile furnizorului, în special cele care ţin de informarea consumatorilor, sînt aplicabile şi intermediarului în cazul în care serviciile financiare sînt vîndute consumatorului printr-un intermediar.
    (2) În cazul în care contractele la distanţă privind serviciile financiare de consum dintre furnizorii de servicii financiare şi consumatori includ un contract iniţial de prestări de servicii financiare la distanţă urmat de operaţiuni succesive sau de o serie de operaţiuni separate, de aceeaşi natură, executate eşalonat în timp şi considerate ca formînd un tot întreg, prevederile prezentei legi se aplică numai contractului iniţial de prestări de servicii financiare la distanţă. În cazul în care nu există un contract iniţial de prestări de servicii financiare la distanţă încheiat între părţi, dar între aceleaşi părţi se execută operaţiuni succesive sau operaţiuni separate, de aceeaşi natură, eşalonate în timp şi considerate ca formînd un tot întreg, prevederile art. 4 alin. (1) pct. 1)–3) şi ale alin. (5) se aplică numai în cazul cînd se realizează prima operaţiune. În cazul în care nu se realizează o operaţiune similară mai mult de un an, următoarea operaţiune pusă în executare va fi considerată ca fiind prima dintr-o nouă serie de operaţiuni, iar prevederile art. 4 alin. (1) pct. 1)–3) şi alin. (5) se aplică în mod corespunzător.
    (3) Prezenta lege nu reglementează serviciile financiare furnizate ocazional şi în afara unei structuri comerciale prevăzute pentru încheierea de contracte la distanţă.
    (4) Prezenta lege nu aduce atingere dispoziţiilor legale ce reglementează încheierea contractelor, inclusiv a contractelor electronice.
    Articolul 3. Noţiuni utilizate
    În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni utilizate semnifică:
    comercializare la distanţă a serviciilor financiare de consum – procedeu de vînzare sau de prestare a serviciilor financiare la distanţă, care presupune utilizarea mijloacelor de comunicare şi care nu implică prezenţa fizică simultană a furnizorului şi a consumatorului;
    consimţămînt – acord exprimat prin intermediul oricăror mijloace de comunicare la distanţă, oferit de către consumator furnizorului de servicii financiare în cadrul încheierii contractelor la distanţă;
    consumator – orice persoană fizică care are intenţia să comande sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte servicii financiare de consum comercializate prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională;
    contract iniţial la distanţă privind servicii financiare de consum – contract încheiat între un furnizor şi un consumator, care determină deschiderea unui cont de plată, achiziţionarea unui card de plată, încheierea unui contract de gestionare a portofoliului;
    contract la distanţă (contract încheiat prin mijloace de comunicare la distanţă) – contract încheiat între un furnizor şi un consumator, de prestare a serviciilor financiare de consum la distanţă, în cadrul unei scheme organizate de vînzări sau de prestări de servicii la distanţă, administrate de furnizor, care utilizează exclusiv unul sau mai multe mijloace de comunicare la distanţă pentru încheierea contractului; 
    furnizor – persoană fizică sau juridică, publică sau privată, care, în cadrul activităţii sale profesionale sau comerciale, reprezintă furnizorul contractual al serviciilor ce fac obiectul contractelor la distanţă (instituţii financiare, prestatori de servicii de plată, alţii decît băncile, participanţi profesionişti la piaţa financiară nebancară);
    intermediar – persoană fizică sau juridică care, în timpul exercitării activităţii sale profesionale sau comerciale, la etapa de comercializare la distanţă a serviciilor financiare de consum, desfăşoară următoarele activităţi:
    a) prezintă sau oferă consumatorilor pachetul de servicii financiare de consum;
    b) oferă asistenţă consumatorilor prin organizarea de activităţi pînă şi după încheierea unui contract la distanţă;
    c) încheie contracte la distanţă cu consumatorii în numele furnizorului;
    mijloc de comunicare la distanţă – orice mijloc care, fără prezenţa fizică simultană a celor două părţi, consumator şi furnizor, poate fi utilizat pentru comercializarea la distanţă a unui serviciu financiar de consum (Lista mijloacelor de comunicare utilizate în cadrul contractelor la distanţă privind serviciile financiare de consum se anexează);
    operator al unui mijloc de comunicare la distanţă – orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, a cărei activitate comercială sau profesională constă în punerea la dispoziţia furnizorilor a unuia sau a mai multor mijloace de comunicare la distanţă;
    operaţiuni succesive de aceeaşi natură – operaţiuni de prestare a serviciilor financiare, care determină depunerea sau retragerea de numerar în sau dintr-un cont de plată, plata prin cardurile de plată, tranzacţiile efectuate în cadrul unui contract de gestionare a portofoliului, subscrierea la noi unităţi din acelaşi organism de plasament colectiv etc.;
    serviciu financiar de consum acordat la distanţă – orice serviciu bancar, serviciu de creditare, de acordare a împrumuturilor de către participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară, de asigurare, serviciu în domeniul pensiilor facultative, servicii şi activităţi de investiţii conform legislaţiei privind piaţa de capital, servicii de plată furnizate de alţi prestatori de servicii de plată decît băncile;
    suport durabil – instrument (suport de hîrtie, CD-ROM-uri, DVD-uri, hard discuri ale calculatoarelor personale, flash-card, e-mail etc.) care permite consumatorului să stocheze informaţii adresate personal acestuia, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare şi care face posibilă reproducerea exactă a informaţiilor stocate. 
    Articolul 4. Informarea consumatorului înainte de încheierea
                        contractului la distanţă
    (1) Înainte ca un consumator să încheie un contract la distanţă, acesta trebuie să primească următoarele informaţii privind:
    1) furnizorul:
    a) numele/denumirea furnizorului, forma juridică de organizare, sfera de activitate, sediul, precum şi domiciliul şi orice alte adrese relevante ale acestuia, în cazul în care furnizorul este persoană fizică, modalităţile de contactare a acestuia (telefon, fax, e-mail), numărul şi data adoptării deciziei de înregistrare, numărul de identificare de stat (IDNO) pentru persoane juridice/numărul de identificare de stat (IDNP) pentru persoane fizice;
    b) numele/denumirea reprezentantului furnizorului, sfera de activitate, sediul, precum şi, după caz, domiciliul şi modalităţile de contactare a acestuia (telefon, fax, e-mail), numărul şi data adoptării deciziei de înregistrare şi numărul de identificare de stat (IDNO) pentru persoane juridice/numărul de identificare de stat (IDNP) pentru persoane fizice, dacă există un astfel de reprezentant;
    c) numele/denumirea intermediarului, sfera de activitate, sediul, precum şi, după caz, domiciliul şi modalităţile de contactare a acestuia (telefon, fax, e-mail), numărul şi data adoptării deciziei de înregistrare şi numărul de identificare de stat (IDNO) pentru persoane juridice/numărul de identificare de stat (IDNP) pentru persoane fizice, în cazul în care consumatorul are stabilite relaţii cu intermediarul;
    d) denumirea, sediul, numărul de identificare de stat (IDNO) a autorităţii emitente a autorizaţiei/licenţei, numărul şi data eliberării autorizaţiei/licenţei, termenul de valabilitate a acesteia şi modalităţile de contactare a autorităţii emitente a autorizaţiei/licenţei, inclusiv numărul de fax şi adresa de e-mail ale acesteia, în cazul în care activitatea furnizorului este supusă autorizării sau licenţierii;
    2) serviciul financiar:
    a) descrierea caracteristicilor principale ale serviciului financiar (tipul de tranzacţie, costurile  aferente serviciilor financiare, condiţiile de plată etc.);
    b) costul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate taxele, comisioanele, cheltuielile aferente şi tarifele achitate direct de către consumator ori achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un cost total exact al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat să informeze consumatorul asupra modalităţii de calcul care să îi permită consumatorului verificarea costului total;
    c) notificarea care să indice că serviciul financiar este aferent unor instrumente ce implică riscuri speciale asociate trăsăturilor lor specifice sau operaţiunilor care trebuie executate ori al căror cost depinde de fluctuaţiile de pe pieţele financiare care nu se află sub controlul furnizorului şi că nu poate fi prezentată o estimare a evoluţiei viitoare raportată la performanţele statistice precedente;
    d) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi costuri suplimentare care nu se achită prin intermediul furnizorului sau care nu sînt impuse de acesta;
    e) orice limite de timp sau data pînă la care informaţiile furnizate sînt valabile;
    f) modalităţile de plată şi de executare a serviciului financiar;
    g) orice cost suplimentar pentru consumator, rezultat din utilizarea de către acesta a mijloacelor de comunicare la distanţă, dacă astfel de costuri adiţionale se percep de către furnizorul de servicii financiare acordate la distanţă;
    3)  contractul la distanţă:
    a) existenţa sau lipsa dreptului de revocare prevăzut la art. 7 şi, în cazul în care acest drept există, precizarea termenului şi condiţiile de exercitare a acestuia, inclusiv precizarea informaţiilor privind sumele pe care consumatorul trebuie să le plătească potrivit art. 8 alin. (1), precum şi a consecinţelor ce decurg din neexercitarea dreptului de revocare;
    b) durata minimă pentru care se încheie contractul la distanţă – în cazul comercializării unor servicii financiare cu caracter permanent sau periodic;
    c) informaţiile privind orice drept al părţilor de a rezilia contractul la distanţă înainte de termen sau unilateral;
    d) orice penalităţi impuse prin contract, în caz de neexecutare a obligaţiilor sau de reziliere unilaterală a acestuia după expirarea perioadei de revocare;
    e) indicarea modalităţilor de exercitare a dreptului de revocare a contractului înainte de termen, care să indice adresa poştală la care poate fi depusă sau  expediată notificarea privind revocarea contractului, precum şi numărul de fax sau adresă de e-mail la care aceasta poate fi expediată;
    f) clauza contractuală care precizează legea ce reglementează serviciul financiar de consum aplicabilă contractului la distanţă şi instanţa competentă în soluţionarea eventualelor litigii între părţi;
    g) regimul lingvistic ce prevede în ce limbă sînt formulate termenele şi condiţiile contractuale, informaţiile prealabile prevăzute de prezentul articol, precum şi regimul lingvistic în care furnizorul decide să comunice pe durata derulării contractului la distanţă cu acordul consumatorului;
    h) posibilitatea aplicării procedurilor extrajudiciare înaintea sesizării instanţei de judecată de către consumatorul care are calitatea de parte contractuală, şi, de asemenea, care sînt modalităţile consumatorului de a recurge la aceste proceduri;
    i) existenţa unor fonduri de garantare sau a altor mecanisme de compensare, altele decît cele prevăzute prin lege.
    (2) Informaţiile prevăzute la alin. (1), al căror scop comercial trebuie să fie explicit, vor fi comunicate consumatorului de către furnizor sau intermediar în mod clar şi comprehensibil, adecvat mijlocului de comunicare la distanţă, cu respectarea principiului bunei-credinţe în tranzacţiile comerciale.
    (3) În cazul în care serviciile financiare sînt acordate pe teritoriul Republicii Moldova, informaţia prevăzută la alin. (1) trebuie să fie oferită de către furnizor în limba de stat, iar cu acordul în prealabil al consumatorului – şi în alte limbi.
    (4) Furnizorul este obligat să informeze consumatorul despre faptul că orice alte informaţii suplimentare sînt disponibile la cerere şi, concomitent, să indice natura acestor informaţii. Furnizorul oferă informaţiile complete în situaţia în care îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute la art. 6.
    (5) Informaţiile privind obligaţiile contractuale comunicate consumatorului la etapa precontractuală sînt în conformitate cu obligaţiile contractuale ce rezultă din legea aplicabilă contractului la distanţă.
    (6) În cazul în care serviciilor financiare ce fac obiectul prezentei legi le sînt aplicabile prevederile Legii nr. 114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică, cerinţele stipulate la alin. (1) pct. 1), pct. 2) lit. a) şi b), pct. 3) lit. b), c), d), f), g) şi h) din prezentul articol se substituie cu cerinţele prevăzute la art. 38 şi 42 din Legea cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică.
    Articolul 5. Informarea consumatorului în cazul comunicaţiilor
                        prin telefonia vocală
    (1) În cazul în care mijlocul de comunicare la distanţă este telefonul sau orice alt mijloc ce implică vorbirea directă, la începutul oricărei convorbiri iniţiate de furnizor, acesta are obligaţia de a informa complet, corect şi precis:
    a) datele sale de identificare; şi
    b) scopul comercial al apelului.
    (2) Cu acordul explicit al consumatorului, acestuia i se furnizează următoarele informaţii:
    a) identitatea persoanei care se află în contact cu consumatorul şi legătura acesteia cu furnizorul;
    b)  descrierea caracteristicilor principale ale serviciului financiar;
    c) costul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate taxele, comisioanele, cheltuielile aferente sau costurile suplimentare şi toate tarifele, achitate direct de către consumator sau achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un cost total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul are obligaţia de a informa consumatorul asupra modalităţii de calcul care să îi permită consumatorului verificarea costului total;
    d) un aviz privind posibilitatea existenţei unor taxe şi costuri suplimentare ce nu sînt plătite prin intermediul furnizorului sau nu sînt impuse de acestea;
    e) existenţa sau lipsa dreptului de revocare în conformitate cu art. 7, în cazul în care acest drept există, se vor preciza termenul şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informaţiilor privind plata sumelor pe care consumatorul poate fi obligat să le plătească potrivit art. 8 alin. (1), precum şi a consecinţelor din neexercitarea acestui drept.
    Articolul 6. Comunicarea termenelor,a condiţiilor
                        contractelor şi a informaţiilor prealabile.
                        Momentul de încheiere a contractelor
                        la distanţă
    (1) Furnizorul comunică consumatorului termenele, condiţiile contractuale şi informaţiile în conformitate cu art. 4 alin. (1) şi (6), pe suport de hîrtie sau pe orice alt suport durabil disponibil şi accesibil consumatorului, înainte ca acesta să poarte obligaţii rezultate din semnarea contractului la distanţă adecvat serviciului financiar de consum acordat la distanţă.
    (2) În cazul în care contractul la distanţă a fost încheiat la cererea consumatorului prin utilizarea mijloacelor de comunicare la distanţă care nu permite comunicarea termenelor, condiţiilor contractului şi a informaţiilor în conformitate cu alin. (1), furnizorul execută obligaţia prevăzută la alin. (1) imediat după încheierea contractului.
    (3) În orice moment al relaţiei contractuale, consumatorul are dreptul să primească, la cerere, informaţia privind termenele şi condiţiile contractului pe suport de hîrtie. De asemenea, consumatorul are dreptul să schimbe mijlocul de comunicare la distanţă folosit, cu excepţia cazurilor în care acesta este incompatibil cu contractul încheiat sau cu natura serviciilor financiare prestate.
    (4) Orice modificare a conţinutului clauzelor contractuale va fi transmisă consumatorului, cu cel puţin 10 zile calendaristice înainte de aplicarea lor, printr-o notificare expediată acestuia, cu excepţia situaţiilor în care consumatorul solicită  modificări ale contractului în condiţiile prevăzute de prezenta lege.
    (5) Orice modificare a condiţiilor contractuale efectuată de către prestatorul de servicii de plată este reglementată de legislaţia cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică.
    (6) Dacă părţile nu au convenit altfel, momentul de încheiere a contractului la distanţă constituie momentul de primire a comenzii de către furnizorul de servicii financiare de consum sau de către intermediarul implicat în comercializarea unui astfel de serviciu.
    Articolul 7. Dreptul de revocare
    (1) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 14 zile calendaristice pentru revocarea contractului la distanţă, fără penalităţi şi fără a invoca motive. În cazul contractelor la distanţă care au ca obiect contractele de asigurare de viaţă individuale, precum şi al contractelor referitoare la operaţiunile privind pensiile facultative, termenul în care consumatorul îşi poate exercita dreptul de revocare este de 20 de zile calendaristice din data informării consumatorului despre semnarea contractului de către asigurător. Aceste prevederi nu se aplică contractelor de asigurare de viaţă individuale cu o durată de pînă la 6 luni inclusiv. 
    (2) Termenul de revocare începe să curgă de la una din următoarele date:
    a) data încheierii contractului la distanţă, cu excepţia cazurilor referitoare la contractul care are ca obiect asigurarea de viaţă şi termenul de valabilitate a contractului începe de la data în care consumatorul este informat că s-a încheiat contractul la distanţă;
    b) data la care consumatorului îi sînt aduse la cunoştinţă termenele, condiţiile contractuale şi informaţiile în conformitate cu art. 6 alin. (1) şi (2), dacă această dată este ulterioară datei la care se face referire la lit. a) din prezentul alineat.
    (3) Dreptul de revocare nu se aplică:
    a) contractelor privind serviciile financiare de consum acordate la distanţă ale căror costuri depind de fluctuaţiile pieţei financiare din afara controlului furnizorilor, care pot apărea în perioada de revocare, cum ar fi serviciile legate de:
    – operaţiuni valutare;
    – instrumente ale pieţei monetare;
    – valori mobiliare negociabile;
    – titluri de participare la organisme de plasament colectiv;
    – contracte futures financiare, inclusiv contracte similare acestora cu decontare finală în numerar;
    – contracte forward privind rata dobînzii;
    – contracte swap privind rata dobînzii, cursul de schimb şi acţiuni (equity swaps);
    – opţiuni de cumpărare sau vînzare a instrumentelor financiare menţionate la prezenta literă, inclusiv instrumentele similare acestora, cu decontare finală în numerar. Această categorie include în special opţiunile pe cursul de schimb şi pe rata dobînzii;
    b) poliţelor de asigurare pentru călătorie şi pentru bagaje sau altor poliţe de asigurare cu o durată de cel mult 30 de zile calendaristice;
    c) contractelor executate integral de ambele părţi la cererea expresă a consumatorului, exprimată înainte ca acesta să-şi exercite dreptul de revocare.
    (4) În cazul în care consumatorul şi-a exercitat dreptul de revocare a  contractului, acesta va notifica furnizorul conform prevederilor art. 4 alin. (1)  pct. 3) lit. e), înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din prezentul articol, prin mijloace care confirmă recepţia notificării. Termenul se consideră respectat în situaţia cînd notificarea este expediată înainte de expirarea termenului indicat pe hîrtie sau pe alt suport durabil disponibil şi accesibil destinatarului.
    (5) În sensul prezentei legi, notificarea privind revocarea contractului la distanţă este valabilă atunci cînd este efectuată pe un suport de hîrtie în formă scrisă sau pe un alt suport durabil, disponibil şi accesibil consumatorului şi, indiferent de modul de exprimare, indică intenţia consumatorului de revocare a contractului.
    (6) Notificarea privind revocarea contractului este valabilă atunci cînd consumatorul întreprinde una din următoarele acţiuni:
    a) o lasă contra semnătură la adresa furnizorului, ultima cunoscută de consumator, adresată pe numele furnizorului;
    b) o expediază prin poştă cu aviz recomandat la adresa furnizorului, ultima cunoscută de consumator, adresată pe numele furnizorului;
    c) o expediază prin fax la numărul de fax al furnizorului, ultimul cunoscut de consumator;
    d) o expediază prin poşta electronică la adresa de e-mail a furnizorului, ultima cunoscută de consumator, respectînd prevederile legislaţiei privind semnătura electronică şi documentul electronic;
    e) o expediază prin alte mijloace de comunicare la distanţă, prevăzute în anexa la prezenta lege, la o adresă a furnizorului pe Internet sau pe pagină web oficială a acestuia pe care a comunicat-o consumatorului că poate fi utilizată în acest scop.
    (7) În cazul în care unui contract la distanţă pentru un anumit serviciu financiar i se anexează un alt contract cu privire la serviciile prestate de către un furnizor sau de către un terţ în baza unui contract dintre terţ şi furnizor, contractul la distanţă anexat se revocă, fără plata unor penalităţi sau fără costuri suplimentare, cînd consumatorul îşi exercită dreptul privind revocarea contractului în conformitate cu alin. (1).
    (8) Dispoziţiile din prezentul articol nu se referă la legislaţia privind anularea, rezilierea sau neaplicabilitatea unui contract la distanţă sau a unui drept al unui consumator de a îndeplini obligaţiile sale contractuale înainte de termenul stabilit în contractul la distanţă. Aceste dispoziţii se aplică indiferent de condiţiile pentru rezilierea contractului şi de efectele sale juridice în conformitate cu prevederile aplicabile actului juridic.
    Articolul 8. Plata serviciului prestat înainte de revocarea
                       contractului la distanţă
    (1) În cazul în care consumatorul exercită dreptul său de revocare în conformitate cu art. 7 alin. (1), acestuia i se poate cere să plătească, în termen de 30 de zile calendaristice, numai serviciul financiar prestat efectiv de către furnizor, conform contractului la distanţă. Executarea contractului poate începe numai după ce consumatorul şi-a dat acordul. Costul serviciului prestat:
    a) nu trebuie să depăşească suma proporţională cu serviciul deja prestat, în comparaţie cu acoperirea totală a sumei contractului la distanţă;
    b) nu trebuie să fie interpretat în niciun caz ca o penalitate.
    (2)  Prin derogare de la prevederile alin. (1), în cazul revocării contractelor de asigurare, prevederile legislaţiei în domeniul asigurărilor se vor aplica serviciului financiar la distanţă prestat înainte de revocarea contractului.
    (3) Furnizorul nu poate impune consumatorul să plătească o sumă în conformitate cu alin. (1) în cazul în care nu poate dovedi că acel consumator a fost informat în mod corespunzător cu privire la obligaţia de a o plăti în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (1) pct. 3) lit. a). Consumatorul nu poate fi obligat să plătească o sumă în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol dacă furnizorul a început executarea contractului încheiat înaintea expirării perioadei de revocare prevăzute la art. 7 alin. (1), fără existenţa unei cereri exprese prealabile a consumatorului.
    (4) Furnizorul are obligaţia de a rambursa consumatorului, în termen de 30 de zile calendaristice, orice sume primite conform contractului la distanţă, cu excepţia sumei prevăzute la alin. (1). Acest termen începe să curgă din ziua cînd furnizorul primeşte notificarea privind revocarea contractului.
    (5) Consumatorul este obligat să restituie furnizorului, în termen de 30 de zile calendaristice, orice sume sau bunuri pe care le-a primit de la furnizor. Acest termen începe să curgă din ziua cînd consumatorul expediază notificarea privind revocarea contractului.
    Articolul 9. Servicii nesolicitate
    (1) În cazul în care consumatorul primeşte servicii pe care nu le-a solicitat în prealabil şi în mod explicit, acesta nu este obligat la plata pentru acest serviciu. Absenţa unui răspuns al consumatorului nu este echivalentă cu consimţămîntul său.
    (2) Prestarea serviciilor finanicare către un consumator fără acordul acestuia este interzisă în cazul în care prestarea presupune efectuarea unei plăţi imediate sau ulterioare.
    Articolul 10. Comunicări nesolicitate
    (1) Necesită acordul prealabil al consumatorului utilizarea de către furnizor a următoarelor mijloace de comunicare la distanţă:
    a) sisteme automatizate de apel fără intervenţie umană (de tipul automatelor de apel);
    b) telecopiator sau fax.
    (2) Mijloacele de comunicare la distanţă, altele decît cele prevăzute la alin. (1), în cazul în care permit comunicări individuale:
    a) nu sînt autorizate pentru utilizare dacă nu a fost obţinut acordul consumatorului vizat;
    b) pot fi utilizate în cazul cînd consumatorul nu a obiectat în mod evident.
    (3)  Nerespectarea de către furnizor a prevederilor alin. (1) şi (2) nu va atrage costuri pentru consumatori.
    (4) Sarcina probei privind respectarea cerinţei de către furnizor a acordului prealabil al consumatorului la utilizarea mijloacelor de comunicare este pe seama furnizorului.
    Articolul 11. Autoritatea de supraveghere privind
                          respectarea legislaţiei referitor la încheierea
                          şi executarea contractelor la distanţă privind
                          serviciile financiare de consum
    Autoritatea de supraveghere privind respectarea legislaţiei ce ţine de încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare de consum este Agenţia pentru Protecția Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei.
    [Art.11 modificat prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare 27.10.17]
    Articolul 12. Cerinţe de punere în aplicare a prezentei legi
    (1)  Consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le sînt conferite prin prezenta lege.
    (2)  Contractele la distanţă privind serviciile financiare de consum nu pot conţine, chiar şi cu acordul expres al consumatorului, clauze de renunţare de către consumator la drepturile sale prevăzute de prezenta lege.
    Articolul 13. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor
                          prezentei legi
    Pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, persoanele fizice şi juridice poartă răspundere în conformitate cu legislaţia civilă şi contravenţională.
    Articolul 14. Soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciară
    Litigiile ce decurg din încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare de consum pot fi soluţionate şi prin aplicarea procedurii de mediere.
    Articolul 15. Sarcina probei
    (1) Sarcina probei privind îndeplinirea obligaţiilor furnizorului de informare a consumatorului, precum şi sarcina probei existenţei consimţămîntului consumatorului la încheierea contractului sau, după caz, la executarea acestuia cad în sarcina furnizorului.
    (2) Orice termen sau clauză contractuală ce prevede că sarcina probei de respectare totală sau parţială de către furnizor a obligaţiilor prevăzute de prezenta lege trebuie să îi revină consumatorului va fi considerată o clauză abuzivă în condiţiile prevăzute de legislaţia privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
    Articolul 16
    (1) Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării.
    (2) Guvernul, în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi:
    a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;
    b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.

    VICEPREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                      Serghei SÎRBU

    Nr. 157. Chişinău, 18 iulie 2014.


    1. Poştă electronică (e-mail)
    2. Telefon cu intervenţie umană (telefonia vocală)
    3. Telefon fără intervenţie umană (automat de apel, audiotext)
    4. Videofon (telefon cu imagine)
    5. Videotext (microordinator, ecran TV cu tastatură sau ecran tactil)
    6. Telecopiator (fax)
    7. Televiziune (teleshopping)
    8. Publicitate tipărită cu bon de comandă
    9. SMS
    10.  Servicii de mesagerie pe Internet.