Parlamentul adoptă prezenta lege ordinară.
    Articol unic. – Anexa la Legea nr. 166 din 11 iulie 2012 pentru aprobarea Strategiei naţionale de dezvoltare „Moldova 2020” (Monitorul Oficial  al Republicii Moldova, 2012, nr. 245–247, art. 791) se modifică şi se completează după cum urmează:
    1. În denumirea Strategiei, cifra „7” se substituie cu cifra „8”.
    2. La titlul „VIZIUNEA STRATEGICĂ DE DEZVOLTARE A REPUBLICII MOLDOVA. CARACTERISTICILE CREŞTERII ECONOMICE ACTUALE”, în ultimul alineat, după cuvintele „Domenii precum sănătatea, cultura, protecţia socială,” se introduc cuvintele „agricultura şi dezvoltarea rurală,”.
    3. Titlul „PRIORITĂŢILE DE DEZVOLTARE” se completează cu punctul 8) cu următorul cuprins:
    „8) Creşterea competitivităţii produselor agroalimentare şi dezvoltarea rurală durabilă.”
    4. După titlul „JUSTIŢIE: RESPONSABILĂ ŞI INCORUPTIBILĂ” se introduce titlul „AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARE RURALĂ: COMPETITIVITATEA PRODUSELOR AGRO-ALIMENTARE ŞI DEZVOLTAREA RURALĂ DURABILĂ” cu următorul cuprins:
    Agricultura şi industria alimentară, ca pondere în produsul intern brut (PIB),  ocupă al doilea loc după sectorul de servicii şi primul loc privind contribuţia la creşterea economică, aceasta constituind aproximativ 37%. Creşterea consumului de produse agroalimentare de calitate la nivel mondial deschide perspective excelente pentru sectorul agricol autohton de a spori contribuţia sa la dezvoltarea sectoarelor adiacente, precum sectorul bancar sau cel al protecţiei sociale. Din experienţa anilor precedenţi putem constata că Republica Moldova poate oferi produse agroalimentare calitative, cu valoare adăugată înaltă, la un preţ accesibil.
    Menţinerea unui nivel de trai decent al populaţiei şi a capacităţii de ocupare a forţei de muncă în localităţile rurale şi îmbunătăţirea calităţii vieţii rurale trebuie sa fie una din principalele priorităţi ale Guvernului. În acest proces, rolul central revine viabilităţii sectorului agroalimentar, consolidării economiei locale şi a comunităţilor locale din mediul rural, dezvoltării satelor şi a gospodăriilor ţărăneşti. Pentru a crea condiţii favorabile de trai într-un mediu rural se impune elaborarea unei politici consecvente şi cuprinzătoare de dezvoltare rurală şi agricolă. Zonele rurale ale Republicii Moldova se vor reface păstrîndu-şi, totodată, tradiţiile şi valorile, iar agricultura diversificată a ţării va produce alimente sănătoase, protejînd peisajul natural şi oferind oportunităţi adecvate de muncă. Drept urmare, tot mai mulţi tineri vor alege mediul rural pentru trai şi muncă.
    În contextul oportunităţilor naţionale şi regionale de dezvoltare a sectorului agricol este necesară prioritizarea resurselor pentru sectorul respectiv în modul în care acestea pot fi axate pe stimularea producerii bunurilor cu valoare adăugată înaltă şi pe retehnologizarea fermelor existente.
    Mediul macroeconomic al Republicii Moldova este unul similar cu cel al ţărilor est-europene, dar diferit de mediul macroeconomic al noilor state membre ale UE şi al statelor devenite membre ale UE după 2004. La examinarea cotei valorii adăugate brute a agriculturii în PIB al regiunii, care în 2012 constituia în medie 10% din PIB, devine evident că agricultura joacă un rol vital în economiile est-europene. În ultimul deceniu, cota agriculturii şi a industriei alimentare în PIB a scăzut în toate ţările est-europene cu o medie de 10%. În această privinţă este important de remarcat decalajul dintre diferite zone ale Europei: în 2010, contribuţia agriculturii la PIB a fost de 10% în Europa de Est, de 4% în noile state membre şi de 2% în UE-15.
    Volumul producţiei agricole înregistrează o creştere lentă şi instabilă, determinată de factori externi (condiţii climatice, preţul la input-urile de bază). Una dintre cauzele principale o constituie dependenţa agriculturii de condiţiile climatice – seceta a devenit destul de comună în ultimii ani. Producţia vegetală pare deosebit de vulnerabilă la stresurile climatice. Anii de secetă severă din Republica Moldova (2003, 2007, 2009 şi 2012) au avut un impact dezastruos asupra majorităţii culturilor. Instabilitatea accentuată a producţiei agricole constituie o reflectare a dezvoltării slabe a instrumentelor de diminuare a riscurilor legate de condiţiile climatice, inclusiv de accesul insuficient la irigare, de nivelul scăzut de aplicare a tehnologiilor agricole moderne (cum ar fi cele privind soiurile rezistente la secetă, instrumentele de protecţie antigrindină) şi lipsa unor sisteme de asigurare inovatoare în agricultură (cum ar fi programele de asigurare bazate pe indici pentru riscuri meteorologice). Un alt motiv ce cauzează încetinirea producţiei agricole este pus în legătură cu crizele economice, preţurile la input-uri (de exemplu, fertilizanţi, combustibil, maşini), generînd situaţii dificile pentru producătorii agricoli.
    Rentabilitatea scăzută în sectorul agricol este determinată de mai mulţi factori, printre care degradarea solului şi poziţia dominantă a culturilor cu valoare redusă în producţia agricolă în detrimentul culturilor cu valoare înaltă. O parte semnificativă a producţiei agricole (90%) este reprezentată de 7 produse: cereale, struguri, legume, fructe, lapte, carne de porcine şi păsări de curte. Este evident că cerealele (inclusiv grîul, orzul, porumbul şi floarea-soarelui) sînt principalele produse datorită ponderii mari de teren arabil – aproape 70% din suprafaţa totală însămînţată. Motivele de concentrare asupra producţiei de cereale includ mecanizarea pe scară largă, cerinţele de capital relativ reduse, intensitatea redusă a muncii, pieţele de încredere şi oportunităţile de profit, precum şi necesitatea limitată de irigare. Toţi aceşti factori demonstrează că anume întreprinderile agricole mari reprezintă forma dominantă de organizare în producţia de cereale.
    Agricultura Republicii Moldova nu cultivă produse cu valoare adăugată înaltă, cauză fiind cerinţele sporite de investiţii, potenţialul de irigare limitat, precum şi cerinţele stricte de siguranţă a alimentelor.
    Situaţia descrisă din agricultură are un impact direct asupra nivelului de trai din spaţiul rural, forţa de muncă din sectorul respectiv fiind preponderent de la sate. Actualmente, zonele rurale se confruntă cu lipsa de resurse şi de potenţial necesare pentru creşterea nivelului de trai al populaţiei. Insuficienţa facilităţilor de procesare a producţiei, de tehnologii şi de consolidare a producţiei agricole diminuează veniturile populaţiei antrenate în agricultură (figura 3). Migraţia intensivă şi creşterea şomajului la sate constituie o consecinţă şi concomitent o cauză a existenţei unei agriculturi de subzistenţă în spaţiul rural. În acest sens, politicile de stimulare a activităţilor agricole şi nonagricole în spaţiul rural vor contribui decisiv la diminuarea migraţiei şi a şomajului.
    Republica Moldova îşi propune creşterea competitivităţii produselor agricole moldoveneşti la nivel comparabil cu cel al produselor fabricate în UE. Aceasta va permite utilizarea avantajelor şi a oportunităţilor derivate din prevederile Acordului de Comerţ Liber Aprofundat şi Cuprinzător (DCFTA). Creşterea competitivităţii produselor agricole poate avea loc doar prin creşterea permanentă a productivităţii, prin adoptarea noilor tehnologii, dezvoltarea durabilă a zonelor rurale şi prin ridicarea calităţii produselor propuse consumatorului. Toţi aceşti indicatori pot fi atinşi în condiţiile unei finanţări continue a sectorului prin intermediul subvenţiilor şi al fondurilor de asistenţă externă, inclusiv prin fondurile UE preconizate pentru acest sector. În vederea utilizării eficiente a fondurilor de finanţare pentru agricultură, Guvernul va continua să dispună de instrumentul creat în 2010, şi anume de Agenţia de Intervenţie şi Plăţi pentru Agricultură. Pe parcursul ultimilor ani s-a demonstrat transparenţa şi eficienţa acestui mecanism în finanţarea directă a fermierilor şi a activităţilor agricole ale acestora.
    Politicile implementate în sectorul respectiv vor avea următoarele scopuri strategice:
    producţia agricolă diversificată cu valoare adăugată înaltă: sporirea viabilităţii producţiei agricole şi alimentare, îmbunătăţirea poziţiilor lor pe piaţă, dezvoltarea sectorului zootehnic; facilitarea răspîndirii fermelor care utilizează resurse biologice autohtone şi locale, mai exact a fermelor ecologice, care asigură prezervarea peisajului şi a altor resurse naturale; creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă în sectorul respectiv; consolidarea structurilor şi activităţilor agricole care creează locuri de muncă, consolidarea proprietăţii funciare, stimularea cooperării la nivel local prin intermediul susţinerii grupului de producători în domeniul agricol şi alimentar;
    securitatea şi siguranţa alimentară: o producţie agricolă şi alimentară durabilă şi favorabilă mediului ambiant, bazată pe materie primă locală, din care să rezulte alimente de calitate şi diversificate, cu valoarea adăugată înaltă, suficiente şi pentru necesităţile de export; sporirea prezenţei acestora pe piaţa internă şi externă prin obţinerea unei valori adăugate mai mari în baza capacităţilor de producţie alimentară ale ţării, creşterea prestigiului produselor moldoveneşti, transformarea brandului moldovenesc al produselor agroalimentare într-un echivalent al producţiei de înaltă calitate;
    păstrarea resurselor naturale şi a fondului funciar: păstrarea fertilităţii solurilor şi a purităţii rezervelor şi resurselor de apă, conservarea peisajului şi a biodiversităţii biologice, protejarea pădurilor şi a altor ecosisteme importante, protejarea echilibrului ecologic, întărirea securităţii mediului, care este de asemenea necesară pentru obţinerea unor produse agricole şi alimentare sănătoase şi de înaltă calitate;
    asigurarea unui fundament durabil pentru economia rurală şi pentru ridicarea nivelului de ocupare a forţei de muncă în zonele rurale: consolidarea regiunilor şi aşezărilor rurale, îndeosebi a satelor şi gospodăriilor ţărăneşti; diversificarea economiei rurale şi, prin urmare, asigurarea mijloacelor de trai, păstrarea locurilor de muncă, creşterea ratei de ocupare a forţei de muncă, intensificarea rolului patrimoniului cultural şi introducerea acestuia în circuitul turistic.
    Scopurile trasate vor fi realizate în baza a trei priorităţi principale, şi anume: (i) creşterea competitivităţii prin modernizarea şi integrarea pieţei; (ii) asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale în agricultură; (iii) îmbunătăţirea nivelului de trai în mediul rural. Drept consecinţă a realizării priorităţilor prezentate vom obţine: sector competitiv de agrobusiness restructurat şi modernizat, condiţii de viaţă şi de muncă în zonele rurale îmbunătăţite, activităţi agroalimentare existente în armonie cu mediul natural prin menţinerea biodiversităţii, a valorilor culturale şi tradiţiilor pentru generaţiile viitoare.
    Pentru fiecare din priorităţile menţionate, Guvernul va aplica măsurile necesare pentru atingerea obiectivelor propuse.
    Creşterea competitivităţii prin modernizarea şi integrarea pieţei va fi realizată prin:
    a) modernizarea lanţului agroalimentar în scop de conformare la cerinţele UE privind siguranţa alimentelor şi la standardele de calitate;
    b)  facilitarea accesului la pieţele de capital, la input-uri şi la output-uri pentru fermieri;
    c) reformarea sistemului învăţămîntului, cercetărilor ştiinţifice şi serviciilor de extensiune în sectorul agroalimentar şi crearea sistemului integrat de informare în agricultură;
    d) actualizarea curriculelor din educaţie şi a sistemului de calificare profesională în scop de dezvoltare a sistemului de instruire şi cercetare în conformitate cu cerinţele economiei.
    Asigurarea gestionării durabile a resurselor naturale în agricultură va fi posibilă prin realizarea următoarelor măsuri:
    a) sprijinirea practicilor de gestionare a terenurilor agricole şi a apei;
    b) sprijinirea tehnologiilor de producţie prietenoase mediului, a produselor ecologice şi a biodiversităţii;
    c) sprijinirea adaptării la schimbările climatice şi a atenuării efectelor acestora.
    Măsurile pentru îmbunătăţirea nivelului de trai în mediul rural vor fi:
    a) sporirea investiţiilor în infrastructura fizică şi de servicii din mediul rural;
    b) creşterea oportunităţilor de ocupare a forţei de muncă în domeniul nonagricol şi sporirea veniturilor în mediul rural;
    c) stimularea implicării comunităţii locale în dezvoltarea rurală.
    Dezvoltarea sectorului agricol şi îmbunătăţirea nivelului de trai în zonele rurale vor avea efecte benefice pe termen mediu şi lung, contribuind la creşterea economică durabilă. Principalele beneficii vor consta în majorarea exportului de produse cu valoare adăugată înaltă, creşterea investiţiilor locale şi străine în economia naţională, dezvoltarea unui sector de servicii calitativ, în special a serviciului de transport şi comunicaţii, lărgirea accesului la finanţare din partea sectoarelor bancar şi nonbancar.
    Creşterea competitivităţii produselor agricole va contribui, de asemenea,  la dezvoltarea economică prin majorarea valorii reale a producţiei agricole, prin creşterea PIB-ului şi a altor indicatori macroeconomici dependenţi de productivitatea şi calitatea producţiei agricole.
    Totodată, rezultatele obţinute vor fi estimate în baza unor criterii orizontale tangibile precum:
    a) durabilitatea: oportunităţi egale şi solidaritate cu generaţiile prezente şi viitoare; protejare a patrimoniului cultural şi natural, folosire durabilă şi raţională a resurselor, păstrare a calităţii acestora pentru a asigura o bunăstare echitabilă; o dezvoltare echilibrată din punctul de vedere al mediului ambiant, sub aspect economic şi social;
    b) coeziunea teritorială şi socială: nivelarea zonelor periferice dezavantajate prin dezvoltarea patrimoniului şi particularităţilor locale, păstrînd în acelaşi timp valorile ecologice; cooperare şi scopuri comune, inclusiv păstrare a identităţii locale; uniformizare a şanselor legate de traiul în regiunile rurale.
    Dezvoltarea durabilă a agriculturii va fi caracterizată de introducerea practicilor prietenoase mediului, care vor îmbunătăţi indicatorii ecologici şi vor permite obţinerea producţiei de calitate. Republica Moldova va fi recunoscută drept un producător de bunuri ecologice, consumatorul local şi cel european fiind siguri de calitatea acestora pentru nutriţie şi sănătate.
    Vor fi diminuate efectele fenomenelor climaterice negative, precum sînt seceta sau îngheţurile, care se manifestă frecvent pe teritoriul ţării şi care actualmente cauzează un prejudiciu considerabil fermierilor la compartimentul productivitate şi calitate a producţiei. În acest sens, resursele naturale precum solul, mineralele existente, spaţiile verzi, păşunile  vor fi utilizate eficient cu suportul noilor practici şi tehnici ale agriculturii conservative.
    Liberalizarea regimului comercial cu UE va conduce la diversificarea pieţelor de export pentru producţia agricolă şi pentru industria alimentară, fapt care va condiţiona creşterea investiţiilor şi a exporturilor pe termen mediu şi lung.
    Îmbunătăţirea nivelului de trai în zonele rurale va contribui la consolidarea comunităţilor locale, la dezvoltarea infrastructurii de procesare a producţiei la sate, precum şi la modernizarea lanţului agroalimentar. Va spori populaţia activă din zonele rurale antrenată în agricultură drept consecinţă a revenirii cetăţenilor moldoveni de peste hotare.
    Astfel, agricultura şi industria alimentară vor deveni un sector atractiv pentru mediul de afaceri şi pentru investitorii străini.”
    5. La titlul „CADRUL INSTITUŢIONAL”, organigrama va avea următorul cuprins:


    PREŞEDINTELE  PARLAMENTULUI                              Igor CORMAN

    Nr. 121. Chişinău, 3 iulie 2014.