HCNPF49/17/2014
ID intern unic:  355214
Версия на русском
Fişa actului juridic

Republica Moldova
COMISIA NAŢIONALĂ A PIEŢEI FINANCIARE
HOTĂRÎRE Nr. 49/17
din  09.10.2014
privind aprobarea Recomandărilor
cu privire la abordarea bazată pe risc a clienţilor
de către entităţile raportoare în vederea prevenirii
şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului
Publicat : 24.10.2014 în Monitorul Oficial Nr. 319-324     art Nr : 1497     Data intrarii in vigoare : 24.10.2014
    Întru executarea pct.1.3.10 din Planul de acţiuni privind implementarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pentru anii 2013-2017, aprobat prin Legea nr.130 din 06.06.2013 „Pentru aprobarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pentru anii 2013-2017 şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului pentru anii 2013-2017” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2013, nr.161-166, art.510), în conformitate cu art.10 alin.(1) lit.c), alin.(2) din Legea nr.190-XVI din 26 iulie 2007 „Cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr.141-145, art.579),
COMISIA NAȚIONALĂ A PIEȚEI FINANCIARE
HOTĂRĂŞTE:
    1. Se aprobă Recomandările cu privire la abordarea bazată pe risc a clienţilor de către entităţile raportoare în vederea prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului, conform anexei.
    2. Entităţile raportoare vor ţine cont de prevederile Recomandărilor indicate la pct.1 din prezenta hotărîre la revizuirea şi implementarea programelor proprii în domeniul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului.
    3. Prezenta hotărîre intră în vigoare din data publicării.

    PREȘEDINTELE COMISIEI
    NAȚIONALE A PIEȚEI FINANCIARE                                     Artur GHERMAN

    Nr. 49/17. Chişinău, 9 octombrie 2014.


Anexă
la  Hotărîrea Comisiei
Naţionale a Pieţei Financiare
nr. 49/17 din 9 octombrie 2014
RECOMANDĂRI
cu privire la  abordarea bazată pe risc a clienţilor
de către entităţile raportoare
în vederea prevenirii şi
combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului

I. DISPOZIŢII  GENERALE
    1. Recomandările cu privire la  abordarea bazată pe risc a clienţilor de către participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară – entităţi raportoare determinate de art. 4 din Legea nr. 190-XVI din 26.07.2007 ”Cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului”, în vederea prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului (în continuare – Recomandări) au ca scop de a oferi entităţilor raportoare îndrumări metodologice în procesul creării unor mecanisme interne efective privind identificarea şi evaluarea riscurilor asociate clienţilor, activităţilor şi tranzacţiilor (operaţiunilor) acestora, pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului.
    2. Recomandările au ca obiect:
    a) descrierea principalelor obiective ale abordării bazate pe risc a clienţilor;
    b) stabilirea criteriilor şi a procesului de evaluare a riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului legate de activitatea clienţilor, implementarea unui sistem de gestionare a riscurilor aferente spălării banilor şi finanţării terorismului;
    c) descrierea principalilor indicatori, tipuri de tranzacţii (operaţiuni) sau tehnici folosite de clienţi care pot prezenta un risc înalt de spălare a banilor şi finanţare a terorismului;
    d) stabilirea principalelor surse de informaţii pentru evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului;
    e) implementarea abordării bazate pe risc a clienţilor;
    f) descrierea particularităţilor procedurilor de control intern asupra proceselor aferente abordării bazate pe risc a clienţilor.
    3. Recomandările sînt elaborate ţinînd cont de recomandările Grupului de Acţiune Financiară Internaţională (FATF 40+9), Ghidul FATF privind abordarea bazată pe risc a clienţilor în vederea combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului şi alte documente internaţionale aferente domeniului dat.
    4. În sensul prezentelor Recomandări se utilizează următorii termeni şi expresii:
    abordarea bazată pe risc a clienţilor – proces aplicat de către entitatea raportoare, ce presupune identificarea clienţilor şi evaluarea riscurilor potenţiale de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, pe care aceştia le-ar putea genera;
    organizaţii internaţionale – Organizaţia Naţiunilor Unite, Consiliul Europei, FATF, alte organizaţii recunoscute de comunitatea internaţională;
    tranzacţii complexe şi neordinare – tranzacţiile realizate printr-o singură operaţiune sau prin mai multe operaţiuni, care nu corespund activităţii ordinare a clientului şi/sau nu sînt specifice genului de activitate al acestuia.
II. OBIECTIVELE ABORDĂRII BAZATE PE RISC
A CLIENŢILOR
    5. Entitatea raportoare întreprinde măsuri de identificare, evaluare şi minimizare a riscurilor asociate clienţilor în vederea prevenirii utilizării sau implicării entităţii raportoare în tranzacţii de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
    6. Abordarea bazată pe risc a clienţilor contribuie la identificarea riscurilor ce necesită măsuri şi control suplimentar şi la concentrarea resurselor acolo unde este cel mai sporit risc. Astfel, abordarea bazată pe risc a clienţilor în contextul prevenirii şi combaterii spălării banilor şi finanţării terorismului are drept obiectiv asigurarea minimizării riscurilor implicate. Măsurile întreprinse trebuie să fie proporţionale riscurilor identificate.
    7. Abordarea bazată pe risc a clienţilor trebuie să includă mijloacele prin care entitatea raportoare identifică criteriile de evaluare a riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
    8. Conceptul de abordare bazată pe risc a clienţilor trebuie să ofere un mecanism eficient pentru identificarea riscurilor potenţiale de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, asociate cu activitatea clienţilor şi tranzacţiile acestora, şi să permită entităţii raportoare să se concentreze asupra operaţiunilor ce reprezintă cel mai mare risc de spălare a banilor şi finanţare a terorismului. Abordarea bazată pe risc a clienţilor reprezintă un prim pas în procesul de identificare a activităţilor şi tranzacţiilor (operaţiunilor) suspecte.
III. STABILIREA CRITERIILOR ŞI PROCESUL DE
EVALUARE A RISCURILOR DE SPĂLARE
A BANILOR
ŞI FINANŢARE A TERORISMULUI

    9. Specificul abordării bazate pe risc a clienţilor depinde în mare măsură de principiile entităţii raportoare de stabilire a relaţiilor de afaceri cu clienţii săi şi de modul de efectuare a operaţiunilor de către aceştia.
    10. Pentru a pune în aplicare abordarea bazată pe risc a clienţilor se recomandă entităţii raportoare să identifice criteriile de evaluare a riscurilor potenţiale de spălare a banilor şi finanţare a terorismului. Identificarea riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, fie a clienţilor sau a categoriilor de clienţi şi a tranzacţiilor (operaţiunilor) acestora, va permite entităţii raportoare stabilirea şi aplicarea măsurilor şi controalelor proporţionale pentru a minimiza aceste riscuri.
    11. Evaluarea riscului se efectuează la începutul stabilirii relaţiei de afacere. Totodată pentru unii clienţi profilul complet al riscului poate deveni evident doar în momentul efectuării tranzacţiilor (operaţiunilor). În acest sens, monitorizarea continuă a tranzacţiilor (operaţiunilor) clientului reprezintă o componentă fundamentală a abordării bazate pe risc a clienţilor.
    12. Expunerea faţă de riscul privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului este determinată de anumiţi factori interni, cum ar fi derularea neadecvată a unor activităţi interne, existenţa unui personal sau a unor sisteme necorespunzătoare, ori de factori externi, cum ar fi condiţiile economice ale entităţilor reglementate, neaplicarea sau aplicarea defectuoasă a dispoziţiilor legale ori contractuale şi lipsa de încredere a publicului în integritatea entităţii în cauză.
    13. Riscurile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului pot fi delimitate în diverse categorii. Stabilirea categoriilor de risc are drept scop aplicarea de către entitatea raportoare a unei strategii de gestionare a riscurilor în vederea efectuării controlului adecvat şi proporţional asupra clienţilor în dependenţă de gradul de expunere la riscul privind spălarea banilor şi finanţarea terorismului. În acest sens, cele mai frecvent întîlnite categorii de risc sînt: riscul de ţară (geografic), riscul clientului, riscul produselor sau serviciilor şi riscul de entitate raportoare.
    14. Riscul de ţară (geografic) se referă la ţările cu un pericol înalt de spălare a banilor şi de finanţare a terorismului. Ţări ce reprezintă un risc înalt se consideră:
    a) ţările, identificate de către autorităţile competente, care reprezintă un risc sporit cauzat de nivelul înalt al criminalităţii şi corupţiei;
    b) ţările, identificate de către autorităţile competente, în care poate avea loc fabricarea ilegală a substanţelor narcotice/psihotrope;
    c) ţările şi/sau zonele off-shore, identificate de către autorităţile competente;
    d) ţările şi/sau jurisdicţiile ce nu implementează standardele internaţionale de transparenţă, identificate de către autorităţile competente;
    e) ţările, identificate de către autorităţile competente, care nu dispun de norme contra spălării banilor şi finanţării terorismului sau dispun de norme ineficiente în acest sens;
    f) ţările, identificate de către autorităţile competente, care finanţează, acordă suport activităţilor de terorism şi permit organizaţiilor teroriste să activeze pe teritoriul acestora;
    g) ţările supuse sancţiunilor, embargourilor sau altor măsuri de către organizaţiile internaţionale.
    15. În vederea evaluării riscului clientului, entitatea raportoare, bazîndu-se pe criterii proprii, determină dacă relaţia cu un anumit client prezintă un risc înalt de spălare a banilor şi finanţare a terorismului. Categoriile de clienţi ale căror activităţi şi tranzacţii (operaţiuni) pot indica un risc înalt sînt:
    a) clienţii care întîrzie sau nu prezintă documentele necesare în vederea identificării sau dacă documentele prezentate sînt neveridice, activitatea clientului este complexă şi neordinară;
    b) clienţii care îşi desfăşoară activitatea şi/sau efectuează tranzacţii (operaţiuni) în circumstanţe neobişnuite în care scopul şi natura relaţiei de afacere este neclară, iar tranzacţiile sînt complexe şi neordinare;
    c) clienţii – persoane juridice a căror formă de organizare nu permite identificarea fondatorilor (asociaţilor), astfel încît să nu fie posibilă identificarea beneficiarului efectiv, sau clienţii a căror beneficiari efectivi sînt rezidenţi ai unor ţări/zone enumerate la pct.14;
    d) clienţii care îşi desfăşoară activitatea în ţările enumerate la pct.14 sau care îşi au sediul/domiciliul în aceste ţări, sau clienţii care menţin relaţii de afacere cu agenţii economici cu sediul în aceste ţări;
    e) clienţii care în activitatea lor nu acţionează în numele propriu şi, în acelaşi timp, efectuează tranzacţii complexe şi neordinare, cum ar fi:
    - avocaţii, notarii, administratorii de insolvabilitate sau alte persoane care practică activitatea profesională independentă şi contabilii, atunci cînd aceştia pregătesc sau efectuează tranzacţii (operaţiuni) în numele clientului legate de următoarele activităţi: tranzacţii cu valori mobiliare; cumpărarea produselor de asigurare/reasigurare sau efectuarea depunerilor şi solicitarea de împrumuturi în numele clientului;
    - persoanele care acordă asistenţă investiţională sau fiduciară la pregătirea şi încheierea tranzacţiilor pentru client; 
    f) clienţii – persoane expuse politic;
    g) clienţii – rezidenţi ai zonelor economice libere a căror activitate este complexă şi neordinară;
    h) clienţii a căror activitate este legată de domeniul sportului (de exemplu: cluburi sportive, asociaţii sportive etc.).
    16. În cazul în care entitatea raportoare stabileşte relaţii cu categoriile de clienţi menţionate la pct. 15, aceasta va aplica măsuri sporite de cunoaştere a clientului în vederea minimizării riscului de spălare a banilor şi finanţare a terorismului. Entitatea raportoare se va asigura că are o înţelegere deplină a tipului de afacere condusă de clientul dat, inclusiv a sursei fondurilor pe care acesta le foloseşte în activitatea sa.
    17. La evaluarea riscului produselor sau serviciilor se recomandă identificarea riscurilor potenţiale generate de produsele şi serviciile oferite de către entitatea raportoare. Entităţile raportoare acordă atenţie riscurilor asociate cu produsele şi serviciile noi sau cu serviciile oferite în mod specific în furnizarea produsului. În determinarea riscului înalt asociat cu produsele sau serviciile se iau în considerare:
    a) serviciile sau produsele identificate de către organizaţiile internaţionale ca servicii sau produse ce impun un risc înalt;
    b) serviciile de păstrare sau de administrare a activelor;
    c) operaţiunile cu instrumente financiare străine;
    d) serviciile care permit păstrarea anonimatului;
    e) serviciile şi operaţiunile prestate prin intermediul internetului;
    f) serviciile aferente dezvoltării tehnologiilor informaţionale care ar putea favoriza anonimitatea şi stabilirea relaţiilor de afaceri fără o întîlnire faţă în faţă cu clientul;
    g)  alte servicii sau produse ce pot impune riscuri înalte de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
    18. La evaluarea riscului de entitate raportoare este necesară identificarea existenţei unor sisteme necorespunzătoare în cadrul entităţii raportoare pentru prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, lipsei unor programe adecvate de instruire a angajaţilor în scopul recunoaşterii operaţiunilor care pot fi legate de spălarea banilor sau finanţarea terorismului.
IV. INDICATORI, TIPURI DE TRANZACŢII (OPERAŢIUNI)
SAU TEHNICI FOLOSITE DE CLIENŢI CARE POT PREZENTA
UN RISC ÎNALT DE SPĂLARE A BANILOR ŞI FINANŢARE
A TERORISMULUI

    19. În domeniul asociaţiilor de economii şi împrumut:
    a) Rambursarea de către clienţi a împrumuturilor neaşteptat de repede şi cu fonduri din surse necunoscute;
    b) Scopul declarat de client pentru împrumut nu este justificat şi/sau valoarea împrumutului solicitat de către client depăşeşte scopul declarat;
    c) Solicitări de împrumut ale clienţilor (persoane juridice) neconfirmate ca rezultat al analizei documentelor economico-financiare;
    d) Utilizarea împrumutului în alt scop decît cel specificat de client;
    e) Cereri de împrumut însoţite de garanţii de la părţi terţe sau bănci, dacă originea garanţiei nu este cunoscută şi dubioasă;
    f) Cereri de împrumut de la clienţi noi, efectuate prin persoane terţe (în bază de procură);
    g) Depuneri frecvente în numerar efectuate în contul unui client de către terţe părţi fără legătură aparentă cu deţinătorul contului.
    20. În domeniul valorilor mobiliare:
    a) Solicitări din partea clienţilor de a beneficia de administrarea investiţiilor atunci cînd sursa fondurilor este neclară sau nu este în concordanţă cu activitatea economică a clientului;
    b) Vînzarea neordinară a unor valori mobiliare de valoare mare în schimbul numerarului care este în scurt timp retras din contul clientului;
    c) Păstrarea mai multor conturi sau investiţii fără o aparentă raţiune de afaceri;
    d) Achiziţionări frecvente a valorilor mobiliare plătite cu sume mari în numerar sau cu sume divizate în mod nejustificat sub limita raportării;
    e) Achiziţionarea şi vînzarea valorilor mobiliare fără vreun scop clar, în circumstanţe care par a fi neobişnuite şi nu par a avea vreo legătură cu investiţia sau cu diversificarea gradului de risc;
    f) Clientul este preocupat în mod neobişnuit faţă de modul de respectare a obligaţiilor de raportare către intermediarul financiar şi faţă de politica de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului.
    21. În domeniul asigurărilor:
    a) Clientul manifestă un interes sporit faţă de condiţiile de anulare a poliţei în comparaţie cu beneficiile acesteia;
    b) Clientul plăteşte o primă mai mare decît cea normal datorată pentru ca ulterior să ceară rambursarea pe contul unei persoane terţe;
    c) Cumpărarea produselor care nu sînt potrivite cu vîrsta, venitul sau ocupaţia clientului;
    d) Cumpărarea poliţei de asigurare cu o primă ce depăşeşte semnificativ posibilităţile financiare ale clientului.
    22. În cazul identificării unuia sau mai multor indicatori, tipuri de tranzacţii (operaţiuni) sau tehnici folosite de către clienţi enumerate la pct. 19, 20 şi 21, entităţile raportoare vor aplica măsuri de precauţie sporită privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului. Totodată aceştia vor atrage o atenţie deosebită la Ghidul activităţilor sau tranzacţiilor suspecte, care cad sub incidenţa Legii cu privire la prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, iar în cazul depistării unor tranzacţii sau activităţi suspecte vor raporta informaţiile aferente Serviciului Prevenirea şi Combaterea Spălării Banilor din cadrul Centrului Naţional Anticorupţie în conformitate cu legislaţia în vigoare.
V. IMPLEMENTAREA ABORDĂRII BAZATE
PE RISC A CLIENŢILOR
    23. Entităţile raportoare evaluează riscurile bazîndu-se pe experienţa proprie privind diferiţi indicatori ce caracterizează clienţii şi probabilitatea de apariţie a acestor riscuri (caracteristicile clientului, ţara de provenienţă, tipurile de tranzacţii (operaţiuni) etc.). Aceşti indicatori ai activităţii clienţilor se utilizează pentru crearea unor sisteme automatizate de control şi procedurilor de raportare corespunzătoare.
    24. Entităţile raportoare stabilesc datele (resursele) ce urmează a fi utilizate în timpul evaluării riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului. La nivel naţional pot fi utilizate datele statistice privind diferiţi indici ce atestă anumite tendinţe negative (de exemplu: rata criminalităţii), în funcţie de anumite caracteristici (de exemplu: zona geografică, vîrsta etc.) şi alte informaţii, rapoarte relevante, inclusiv cele plasate pe paginile web ale autorităţilor publice şi ale altor persoane juridice.
    25. Pentru a identifica, evalua în timp util şi a minimiza riscurile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului este necesară alocarea de către entitatea raportoare a resurselor suficiente în funcţie de profilul riscului. Avînd în vedere că evaluarea riscurilor impune alocarea substanţială de resurse ale entităţii raportoare (personal, timp, echipament, informaţie etc.), aceasta se recomandă a fi realizată ţinînd cont de priorităţile determinate în funcţie de activităţile şi tranzacţiile (operaţiunile) entităţii raportoare sau ale clientului considerate vulnerabile din punctul de vedere al spălării banilor şi finanţării terorismului.
    26. Evaluarea riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului presupune implementarea de către entitatea raportoare a cel puţin următoarelor măsuri:
    a) elaborarea regulilor privind cunoaşterea clientului;
    b) monitorizarea continuă a relaţiei de afaceri cu clientul şi a activităţilor acestuia în vederea identificării indicatorilor, tipurilor de tranzacţii (operaţiuni) sau tehnicilor folosite de către client care pot prezenta un risc înalt de spălare a banilor şi finanţare a terorismului;
    c) instruirea continuă a angajaţilor.
    27. Pentru îndeplinirea obligaţiilor referitoare la cunoaşterea clienţilor entităţile raportoare aplică cerinţele identificării persoanelor fizice sau juridice şi a beneficiarului efectiv în conformitate cu legislaţia.
    28. Regulile privind cunoaşterea clientului au ca scop formarea unei înţelegeri adecvate a identităţii reale a fiecărui client, a naturii relaţiei de afacere şi a tranzacţiilor (operaţiunilor) preconizate.
    29. Regulile privind cunoaşterea clientului entităţii raportoare vor include:
    a) identificarea şi verificarea identităţii fiecărui client într-un timp rezonabil;
    b) luarea unor măsuri bazate pe risc adecvate, în vederea identificării şi verificării identităţii beneficiarului efectiv;
    c) obţinerea informaţiei suplimentare în vederea cunoaşterii activităţii clientului, inclusiv a scopului şi a naturii relaţiei de afacere, precum şi a tranzacţiilor (operaţiunilor) preconizate.
    30. Entitatea raportoare evaluează periodic sistemul de identificare a activităţilor şi tranzacţiilor (operaţiunilor) suspecte.
    31. În procesul de colectare şi prezentare (raportare) a informaţiilor către autoritatea competentă, entitatea raportoare va asigura un nivel adecvat de securitate a informaţiilor prezentate şi respectarea prevederilor legislaţiei în acest sens.
    32. Pentru a asigura identificarea şi gestionarea cu succes a riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului entitatea raportoare efectuează instruirea continuă a angajaţilor săi.
    33. Instruirea angajaţilor trebuie să asigure cunoaşterea de către angajaţi a legislaţiei privind prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului, dezvoltarea aptitudinilor angajaţilor în identificarea riscurilor de spălare a banilor şi finanţare a terorismului, cunoaşterea rolului şi cerinţei de implicare a fiecărui angajat în procesul de prevenire şi combatere a spălării banilor şi finanţării terorismului în conformitate cu nivelul de responsabilitate şi atribuţiile de serviciu delegate. 
    34. Avînd în vedere că metodele de spălare a banilor şi finanţare a terorismului nu sînt fenomene statice, entitatea raportoare va ţine cont de evoluţia acestor fenomene şi va efectua revizuirea şi actualizarea periodică a abordării bazate pe risc a clienţilor. În acest scop se recomandă folosirea aceloraşi indicatori cantitativi şi calitativi pentru compararea evoluţiilor în timp, precum şi evaluarea riscurilor pentru stabilirea defectelor metodologice sau ale surselor de informaţii.
VI. CONTROLUL CLIENŢILOR ÎN DEPENDENŢĂ
DE GRADUL DE RISC
    35. În procesul de aplicare a abordării bazate pe risc a clienţilor se va lua în considerare faptul că nu toate activităţile şi tranzacţiile (operaţiunile), conturile sau clienţii trebuie monitorizaţi în acelaşi mod. Specificul monitorizării va depinde de specificul fiecărui client, produs sau serviciu utilizat de către acesta, de sediul (reşedinţa) clientului şi locul efectuării tranzacţiilor (operaţiunilor).
    36. Gradul şi caracterul monitorizării continue a relaţiei de afaceri cu clientul şi a tranzacţiilor (operaţiunilor) acestuia se determină ţinînd cont de dimensiunea entităţii raportoare şi riscurile de spălare a banilor şi finanţare a terorismului la care aceasta se expune. Monitorizarea poate fi efectuată în mod manual, în mod electronic, precum şi în mod combinat.
    37. În scopul evaluării riscurilor impuse de către clienţi, se recomandă ca entitatea raportoare să elaboreze seturi de măsuri de identificare cu grade diferite de complexitate, în funcţie de profilul de risc al clientului:
    a) măsuri de identificare a clienţilor, care se aplică tuturor clienţilor;
    b) măsuri simplificate de cunoaştere a clienţilor, pentru cazul riscului minor (cum ar fi operaţiunile cu clienţi ai autorităţilor publice);
    c) măsuri de precauţie sporită, pentru clienţii a căror activitate, structură de proprietate, tip şi volum al tranzacţiilor (operaţiunilor) etc. indică un nivel înalt al riscului de spălare a banilor şi finanţare a terorismului.
    38. Măsurile simplificate de cunoaştere a clienţilor trebuie să includă obţinerea de suficiente informaţii despre clienţi, care să asigure entităţii raportoare legitimitatea încadrării clienţilor în categoria de clienţi cu grad scăzut de risc. În cazul acestor clienţi, entitatea raportoare va monitoriza conturile lor, dar o va face mai puţin frecvent şi folosind măsuri simplificate. Aceasta va permite o alocare mai eficientă a resurselor, oferind entităţii raportoare posibilitatea de a se concentra pe clienţii cu nivel înalt de risc. Totodată măsurile reduse nu înseamnă o încetare completa a monitorizării, ci mai degrabă reprezintă nişte norme minime dar necesare pentru a cunoaşte identitatea persoanei sau a beneficiarului efectiv.
    39. Măsurile de precauţie sporită presupun că entitatea raportoare va aplica control adiţional necesar pentru minimizarea riscurilor cu potenţial înalt de spălare a banilor şi finanţare a terorismului. Aceste măsuri şi controale pot include, dar nu se vor limita la:
    a) măsuri de aprobare a relaţiei de afacere sau de efectuare a unei tranzacţii (operaţiuni);
    b) monitorizarea activităţilor şi tranzacţiilor (operaţiunilor);
    c) controlul continuu şi revizuirea frecventă a relaţiei de afacere.
    40. Totodată entităţile raportoare au obligaţia legală de a stabili, în plus faţă de măsurile de identificare a clientului, măsuri suplimentare de cunoaştere a clientului în următoarele situaţii care, prin natura lor, pot prezenta un risc înalt de spălare a banilor sau finanţare a terorismului:
    a)  în cazul persoanelor care nu sînt prezente fizic la
efectuarea operaţiunilor;
    b) în cazul relaţiilor de corespondenţă cu instituţii din state care nu sînt membre ale Uniunii Europene sau nu aparţin Spaţiului Economic European;
    c) în cazul tranzacţiilor sau relaţiilor de afaceri cu persoane expuse politic, care sînt rezidente într-un alt stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European.
VII. PARTICULARITĂŢILE CONTROLULUI INTERN
    41. Abordarea bazată pe risc a clienţilor trebuie să facă parte din sistemul de control intern al entităţii raportoare.
    42. Conducerea entităţii raportoare este responsabilă pentru asigurarea existenţei unei structuri eficiente de control intern care să asigure respectarea legislaţiei în domeniu, inclusiv monitorizarea şi raportarea activităţilor şi tranzacţiilor (operaţiunilor) suspecte.
    43. Procedurile de control intern vor conţine, cel puţin, măsuri privind identificarea, evaluarea riscurilor, privind stabilirea şi utilizarea instrumentelor speciale pentru minimizarea riscurilor şi vulnerabilităţilor identificate, privind implementarea sistemelor informaţionale pentru monitorizarea riscurilor (colectarea, analiza şi actualizarea datelor) conform profilului de risc al clientului, privind documentarea şi raportarea activităţilor şi tranzacţiilor (operaţiunilor) suspecte şi a celor supuse raportării conform legislaţiei.
    44. Natura şi amploarea controalelor interne va depinde de o serie de factori, cum ar fi: specificul, volumul şi complexitatea activităţii entităţii raportoare; diversitatea operaţiunilor entităţii raportoare, inclusiv diversitatea geografică; profilul clientului, canalele de distribuţie utilizate de către clienţi, volumul şi dimensiunea activităţii şi tranzacţiilor (operaţiunilor) acestora; gradul de risc asociat cu fiecare domeniu de activitate a entităţii raportoare.