* Adoptată și deschisă spre semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția 2106 (XX) din 21 decembrie 1965. Intră în vigoare la 4 ianuarie 1969, conform dispozișiilor art.19.

    Statele părţi la prezintă Convenţie,
    Considerând că la baza Cartei Naţiunilor Unite stau principiile demnităţii şi egalităţii fiinţelor umane şi că toate statele membre s-au angajat să acţioneze atât împreună cât şi separat, în cooperare cu Organizaţia, pentru înfăptuirea unuia din scopurile Naţiunilor Unite, anume de a dezvolta şi încuraja respectarea universală şi efectivă a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie,
    Considerând că Declaraţia universală a drepturilor omului proclamă că toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi şi că fiecare poate să se prevaleze de toate drepturile şi de toate libertăţile care sunt enunţate în Declaraţie, fără nici o deosebire, mai ales de rasă, de culoare sau de origine naţională.
    Luând m considerare că toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au dreptul la o protecţie egală a legii împotriva oricărei discriminări şi împotriva oricărei incitări la discriminare,
    Considerând că Naţiunile Unite au condamnat colonialismul şi toate practicile de segregaţie şi de discriminare care îl însoţesc, sub orice formă şi în orice loc ar exista, şi că Declaraţia cu privire la acordarea independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale, din 14 decembrie 1960 (rezoluţia 1514 (XV) a Adunării Generale), a afirmat şi a proclamat solemn necesitatea de a i se pune capăt rapid şi necondiţionat,
    Considerând că Declaraţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, din 20 noiembrie 1963 (Rezoluţia 1904 (XVIII) a Adunării Generale), afirmă în mod solemn necesitatea de a se elimina rapid toate formele şi toate manifestările de discriminare rasială în toate părţile lumii şi de a asigura înţelegerea şi respectarea demnităţii persoanei umane,
    Convinse că orice doctrină de superioritate bazată pe diferenţierea dintre rase este falsă din punct de vedere ştiinţific, condamnabilă sub raport moral, injustă şi periculoasă din punct de vedere social şi că nimic nu ar putea să justifice, oriunde ar fi, discriminarea rasială, nici în teorie, nici în practică,
    Reafirmând că discriminarea între fiinţele umane pentru motive de rasă, culoare sau origine etnică este un obstacol în calea relaţiilor paşnice de prietenie între naţiuni, fiind susceptibilă să tulbure pacea şi securitatea popoarelor, precum şi coexistenţa armonioasă a persoanelor în cadrul aceluiaşi stat,
    Convinse că existenţa barierelor rasiale este incompatibilă cu idealurile oricărei societăţi umane,
Alarmate de manifestările de discriminare rasială care există încă în unele regiuni ale lumii şi de politica unor guverne bazată pe superioritate sau ură rasială, cum este politica de apartheid, de segregaţie sau de separaţie,
    Hotărâte să adopte toate măsurile necesare pentru eliminarea rapidă a tuturor formelor şi a tuturor manifestărilor de discriminare rasială spre a favoriza buna înţelegere între rase şi a edifica o comunicare internaţională eliberată de orice forme de segregaţie şi de discriminare rasială,
    Având prezente în spirit Convenţia privind discriminarea în materie de angajare si de profesie, adoptată de Organizaţia Internaţională a Muncii în 1958 şi de Convenţia privind lupta împotriva discriminării în domeniul învăţământului, adoptată de Organizaţia Naţiunilor Unite pentru educaţie, ştiinţă si cultură în 1960,
    Dornice să pună în aplicare principiile enumerate în Declaraţia Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi să asigure cât mai repede posibil adoptarea măsurilor practice în acest scop,
    Au convenit asupra celor ce urmează:
    1. în prezenta Convenţie, expresia "discriminare rasială" are în vedere orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniile: politic, economic, social şi cultural sau în oricare alt domeniu al vieţii publice.
    2. Prezenta Convenţie nu se aplică deosebirilor, excluderilor, restricţiilor sau preferinţelor stabilite de către un stat parte la Convenţie, după cum este vorba de cetăţenii săi sau de străini.
    3. Nici o dispoziţie a prezentei Convenţii nu poate fi interpretată ca afectând, în vreun fel, dispoziţiile legislative ale statelor părţi la Convenţie, în ceea ce priveşte naţionalitatea, cetăţenia sau naturalizarea, cu condiţia ca aceste dispoziţii să nu fie discriminatorii faţă de o anumită naţionalitate.
    4. Măsurile speciale luate cu singurul scop de a se asigura cum se cuvine progresul unor grupuri rasiale sau etnice sau unor indivizi având nevoie de protecţia care poate fi necesară pentru a le garanta folosinţa şi exercitarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în condiţii de egalitate nu sunt considerate ca măsuri de discriminare rasială, cu condiţia totuşi ca ele să nu aibă drept efect menţinerea de drepturi distincte pentru grupuri rasiale diferite şi ca ele să nu fie menţinute în vigoare după realizarea scopurilor pentru care au fost adoptate.
    1. Statele părţi condamnă discriminarea rasială şi se angajează să urmeze, prin toate mijloacele potrivite şi fără întârziere, o politică menită să elimine orice formă de discriminare rasială, să favorizeze înţelegerea între toate rasele şi în acest scop.
    a) fiecare stat parte se angajează să nu recurgă la acte sau practici de discriminare rasială împotriva unor persoane, grupuri de persoane sau instituţii şi să facă în aşa fel încât toate autorităţile publice şi instituţiile publice, naţionale şi locale să se conformeze acestei obligaţii;
    b) fiecare stat parte se angajează să nu încurajeze, să nu apere şi să nu sprijine discriminarea rasială practicată de vreo persoană sau organizaţie, oricare ar fi ea;
    c) fiecare stat parte trebuie să ia măsuri eficace pentru a reexamina politica guvernamentală naţională şi locală şi pentru a modifica, abroga sau anula orice lege şi orice reglementare având drept efect crearea discriminării rasiale sau perpetuarea ei, acolo unde există;
    d) fiecare stat parte trebuie, prin toate mijloacele corespunzătoare, inclusiv, dacă împrejurările o cer, prin măsuri legislative, să interzică discriminarea rasială practicată de persoane, de grupuri sau de organizaţii şi să-i pună capăt;
    e) fiecare stat parte se angajează să favorizeze, dacă va fi cazul, organizaţiile şi mişcările integraţioniste multirasiale şi alte mijloace de natură a elimina barierele între rase şi a descuraja ceea ce tinde spre întărirea dezbinării rasiale.
    2. Statele părţi vor lua, dacă împrejurările o vor cere, măsuri speciale şi concrete în domeniile social, economic, cultural şi altele, pentru a asigura cum se cuvine dezvoltarea sau protecţia anumitor grupuri rasiale sau anumitor indivizi aparţinând acestor grupuri, în scopul de a le garanta, în condiţii de egalitate, deplina exercitare a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
    Aceste măsuri nu vor putea în nici un caz să aibă drept efect menţinerea de drepturi inegale sau deosebite pentru diversele grupuri rasiale, odată atinse obiectivele pentru care au fost adoptate.
    Statele părţi condamnă în special segregaţia rasială şi apartheidul şi se angajează să prevină, să interzică şi să elimine pe teritoriile ţinând de jurisdicţia lor toate practicile de această natură.
    Statele părţi condamnă orice propagandă şi orice organizaţii care se inspiră din idei sau teorii bazate pe superioritatea unei rase sau unui grup de persoane de o anumită culoare sau de o anumită origine etnică, sau care pretind să justifice sau să încurajeze orice formă de ură şi de discriminare rasială şi se angajează să adopte de îndată măsuri pozitive menite să elimine orice incitare la o astfel de discriminare sau orice acte de discriminare şi, în acest scop, ţinând seama de principiile formulate în Declaraţia universală a drepturilor omului şi de drepturile enunţate în mod expres în articolul 5 al prezentei Convenţii, ele se angajează îndeosebi:
    a) să declare delicte pedepsite prin lege orice difuzare de idei bazate pe superioritate sau ură rasială, orice incitare la discriminare rasială ca şi orice acte de violenţă sau provocare la astfel de acte, îndreptate împotriva oricărei rase sau oricărui grup de persoane de o altă culoare sau de o altă origine etnică, precum şi orice sprijin acordat unor activităţi rasiste, inclusiv finanţarea lor;
    b) să declare ilegale şi să interzică organizaţiile, precum şi activităţile de propagandă organizată şi orice alt fel de activitate de propagandă care incită la discriminare rasială şi care o încurajează şi să declare delict pedepsit prin lege participarea la aceste organizaţii sau la aceste activităţi;
    c) să nu permită autorităţilor publice sau instituţiilor publice, naţionale sau locale, să incite la discriminare rasială sau s-o încurajeze.
    În conformitate cu obligaţiile fundamentale enunţate în articolul 2 al prezentei Convenţii, statele părţi se angajează să interzică şi să elimine discriminarea rasială sub ţaţe formele şi să garanteze dreptul fiecăruia la egalitate în faţa legii fără deosebire de rasă, culoare, origine naţională sau etnică, în folosinţa drepturilor următoare:
    a) dreptul la un tratament egal în faţa tribunalelor şi a oricărui alt organ de administrare a justiţiei;
    b) dreptul la securitatea persoanei şi la protecţia statului împotriva violenţelor sau maltratărilor, fie din partea funcţionarilor guvernului, fie a oricărui individ, grup sau instituţie;
    c) drepturi politice, şi anume dreptul de a participa la alegeri — de a vota şi de a fi candidat — după sistemul sufragiului universal şi egal, dreptul de a face parte din guvern, de a lua parte la conducerea treburilor publice, la orice nivel, şi dreptul de acces, în condiţii de egalitate, la funcţii publice;
    d) alte drepturi civile, în special:
    i) dreptul de a circula liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul unui stat;
    ii) dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv pe a sa, şi de a se întoarce în ţara sa;
    iii) dreptul la o cetăţenie;
    iv) dreptul de a se căsători şi de a-şi alege partenerul;
    y) dreptul de proprietate al oricărei persoane, atât singură cât si în asociere;
    vi) dreptul de moştenire;
    vii) dreptul la libertate de gândire, conştiinţă şi religie; viii) dreptul la libertate de opinie şi de exprimare; ix) dreptul la libertate de întrunire şi asociere .paşnică;
    e) drepturi economice, sociale şi culturale, în special:
    i) dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei sale, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, la protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare;
    ii) dreptul de a înfiinţa sindicate şi de a se afilia unor sindicate; ii) dreptul la locuinţă;
    iv) dreptul la sănătate, la îngrijire medicală, la securitate socială şi la servicii sociale;
    v) dreptul la educaţie şi la pregătire profesională;
    vi) dreptul de a lua parte, în condiţii de egalitate, la activităţi culturale;
    f)dreptul de acces la toate locurile şi seriviciile destinate folosinţei publice, cum ar fi mijloace de transport, hoteluri, restaurante, cafenele, spectacole, parcuri.
    Statele părţi vor asigura oricărei persoane supuse jurisdicţiei lor o protecţie şi o cale de recurs efective în faţa tribunalelor naţionale şi a altor organe de stat competente, împotriva tuturor actelor de discriminare rasială care, contrar prezentei Convenţii, ar viola drepturile sale individuale şi libertăţile sale fundamentale, precum şi dreptul de a cere acestor tribunale satisfacţie sau despăgubire dreaptă şi adecvată pentru orice prejudiciu pe care 1-ar putea suferi ca urmare a unei astfel de discriminări.
    Statele părţi se angajează să ia măsuri imediate şi eficace în domeniile învăţământului, educaţiei, culturii şi informaţiei, pentru a lupta împotriva prejudecăţilor ce duc la discriminare rasială şi pentru a favoriza înţelegerea, toleranţa şi prietenia între naţiuni şi grupuri rasiale sau etnice, ca şi pentru a promova scopurile şi principiile Cartei Naţiunilor Unite, ale Declaraţiei universale a drepturilor omului, ale Declaraţiei Naţiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială şi ale prezentei Convenţii.
    1.Se constituie un Comitet pentru eliminarea discriminării rasiale (denumit în cele ce urmează Comitetul) compus din optsprezece experţi cunoscuţi pentru înalta lor moralitate şi imparţialitate, care sunt aleşi de către statele părţi din rândul cetăţenilor lor şi care îşi exercită funcţiile cu titlu individual, ţinându-se seama de o repartiţie geografică echitabilă şi de reprezentarea diferitelor forme de civilizaţie, precum şi de principalele sisteme juridice.
    2.Membrii Comitetului sunt aleşi prin vot secret de pe o listă de candidaţi desemnaţi de statele părţi. Fiecare stat parte poate să desemneze un candidat ales dintre cetăţenii săi.
    3. Prima alegere va avea loc la şase luni de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii. Cu cel puţin trei luni înainte de data fiecărei alegeri, Secretarul general al Naţiunilor Unite trimite o scrisoare statelor părţi pentru a le invita să-şi prezinte candidaturile într-un termen de două luni. Secretarul general întocmeşte o listă, în ordine alfabetică, a tuturor candidaţilor astfel desemnaţi, indicând statele care i-au desemnat şi o comunică statelor părţi.
    4. Membrii Comitetului sunt aleşi în cursul unei reuniuni a statelor părţi, convocată de Secretarul general la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite. La această reuniune, al cărei cvorum este de două treimi din statele părţi, sunt aleşi membri ai Comitetului candidaţii care obţin cel mai mare număr de voturi şi majoritatea absolută a voturilor reprezentanţilor statelor părţi prezenţi şi votanţi.
    5. a) Membrii Comitetului sunt aleşi pentru patru ani. Totuşi, mandatul a nouă dintre membri desemnaţi la prima alegere va lua sfârşit după doi ani;
imediat după prima alegere, numele acestor nouă membri vor fi trase la sorţi de către preşedintele Comitetului.
    b) Pentru a ocupa locurile devenite vacante în mod fortuit statul parte al î cărei expert a încetat să-şi exercite funcţiile de membru al Comitetului va l numi un alt expert dintre cetăţenii săi, sub rezerva aprobării de către Comitet.
    6. Statele părţi iau în sarcina lor cheltuielile membrilor Comitetului pentru perioada în care aceştia îşi îndeplinesc funcţiile în Comitet.
    1. Statele părţi se angajează să prezinte Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, pentru examinarea de către Comitet, un raport asupra măsurilor de ordin legislativ, judiciar, administrativ sau1 altele pe care le-au adoptat şi care pun în aplicare dispoziţiile prezentei Convenţii:
    a) în termen de un an, începând de la intrarea în vigoare a Convenţiei, pentru fiecare stat interesat în ceea ce îl priveşte şi
    b) apoi, la fiecare doi ani şi de fiecare dată când Comitetul o va cere. Comitetul poate să ceară informaţii suplimentare statelor părţi.
    2. Comitetul supune, în fiecare an, Adunării generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite, prin intermediul Secretarului general, un raport asupra activităţii sale şi poate să facă sugestii şi recomandări de ordin general bazate pe examinarea rapoartelor şi informaţiilor primite de la statele părţi. El aduce la cunoştinţa Adunării generale aceste sugestii şi recomandări de ordin general însoţite, dacă este cazul, de observaţiile statelor părţi.
    1. Comitetul adoptă regulamentul său de ordine interioară.
    2. Comitetul îşi alege biroul pentru o perioadă de doi ani.
    3. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite asigură secretariatul Comitetului.
    4. Comitetul îşi ţine în mod obişnuit reuniunile la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    1. Dacă un stat parte consideră că un alt stat, de asemenea parte, nu aplică dispoziţiile prezentei Convenţii, el poate să atragă atenţia Comitetului asupra problemei. Comitetul transmite comunicarea statului parte interesat, în termen de trei luni, statul destinatar prezintă Comitetului explicaţii sau declaraţii scrise elucidând problema şi indicând, dacă este cazul, măsurile care eventual au putut fi luate de acest stat pentru remedierea situaţiei.
    2. Dacă, în termen de şase luni, începând de la data primirii comunicării originale de către statul destinatar, problema nu a fost reglementată spre satisfacţia celor două state, pe cale de negocieri bilaterale sau prin orice altă procedură care le-ar sta la dispoziţie, atât unul, cât şi celălalt vor avea dreptul să o supună din nou Comitetului, adresând o notificare Comitetului şi celuilalt stat interesat.
    3. Comitetul nu poate să se sesizeze cu o problemă care îi este supusă conform prevederilor paragrafului 2 al prezentului articol decât după ce s-a asigurat că toate căile interne disponibile au fost folosite sau epuizate în conformitate cu principiile de drept internaţional general recunoscute. Această regulă nu se aplică dacă procedurile de recurs depăşesc termene rezonabile.
    4. În orice problemă care îi este supusă, Comitetul poate cere statelor părţi în cauză să-i furnizeze orice informări suplimentare pertinente.
    5. Atunci când Comitetul examinează o problemă în aplicarea prezentului articol, statele părţi interesate au dreptul să desemneze un reprezentant care va participa fără drept de vot la lucrările Comitetului, pe toată durata dezbaterilor.
    1. a) După ce Comitetul a obţinut şi cercetat toate informările pe care le consideră necesare, preşedintele desemnează o comisie de conciliere ad-hoc (denumită în cele ce urmează comisia) compusă din cinci persoane care pot sau nu să fie membri ai Comitetului. Membrii comisiei sunt desemnaţi cu asentimentul deplin şi unanim al părţilor în diferend şi comisia pune bunele sale oficii la dispoziţia statelor interesate în scopul de a se ajunge la o soluţionare amiabilă a problemei, bazată pe respectarea prezentei Convenţii.
    b) Dacă statele părţi în diferend nu ajung la o înţelegere asupra întregului sau unei părţi a componenţei comisiei într-un termen de trei luni, membrii comisiei care nu au asentimentul statelor părţi în diferend sunt aleşi prin vot secret dintre membrii Comitetului, cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor Comitetului.
    2. Membrii comisiei îşi exercită funcţiile cu titlu individual. Ei nu trebuie să fie cetăţenii unuia dintre statele părţi în diferend şi nici ai unui stat care nu este parte la prezenta Convenţie.
    3. Comisia îşi alege preşedintele şi adoptă regulamentul său de ordine interioară.
    4. Comisia îşi ţine în mod obişnuit reuniunile la sediul Organizaţiei Naţiunilor Unite sau în orice alt loc potrivit pe care îl va determina comisia.
    5. Secretarul prevăzut la paragraful 3 al articolului 10 al prezentei Convenţii pune, de asemenea, serviciile sale la dispoziţia comisiei ori de câte ori un diferend între statele părţi determină constituirea comisiei.
    6. Toate cheltuielile membrilor comisiei sunt repartizate în mod egal între statele părţi în diferend, pe baza unui stat estimativ stabilit de Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    7. Secretarul general va fi împuternicit, dacă va fi nevoie să deconteze cheltuielile membrilor comisiei înainte ca rambursarea sumelor să fi fost efectuată de către statele părţi în diferend, în conformitate cu paragraful 6 al prezentului articol.
    8. Informările obţinute şi cercetate de către Comitet sunt puse la dispoziţia comisiei care poate cere statelor interesate să-i furnizeze orice informaţie complementară pertinentă.
    1. După ce a studiat problema sub toate aspectele sale, comisia pregăteşte şi supune preşedintelui Comitetului un raport conţinând concluziile sale asupra tuturor chestiunilor de fapt, privind litigiul dintre părţi şi recomandările pe care le consideră oportune spre a se ajunge la o soluţionare amiabilă a diferendului.
    2. Preşedintele Comitetului transmite raportul comisiei fiecăruia dintre statele părţi în diferend. Aceste state fac cunoscut preşedintelui Comitetului în termen de trei luni dacă acceptă sau nu recomandările cuprinse în raportul comisiei.
    3. După expirarea termenului prevăzut la paragraful 2 al prezentului articol, preşedintele Comitetului comunică raportul comisiei şi declaraţiile statelor părţi interesate celorlalte state părţi la Convenţie.
    1. Orice stat parte poate declara, în orice moment, că recunoaşte Comitetului competenţa de a primi şi examina comunicări emanând de la persoane sau grupuri de persoane ţinând de jurisdicţia sa care se plâng de a fi victime ale violării, de către acest stat parte, a vreunuia dintre drepturile enunţate în prezenta Convenţie. Comitetul nu primeşte nici o comunicare privind un stat parte care n-a făcut o astfel de declaraţie.
    2. Orice stat parte care face o declaraţie în conformitate cu paragraful l al prezentului articol poate crea sau desemna un organism în cadrul ordinii sale juridice naţionale cu competenţa de a primi şi examina cererile emanând de la persoane sau grupuri de persoane ce ţin de jurisdicţia acelui stat, care se plâng de a fi victime ale violării vreunuia dintre drepturile enunţate în prezenta Convenţie şi care au epuizat celelalte căi de recurs locale disponibile.
    3. Declaraţia făcută în conformitate cu paragraful l al prezentului articol şi numele oricărui organism creat sau desemnat în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol sunt depuse de către statul parte interesat la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite, care comunică o copie de pe acestea celorlalte state părţi. Declaraţia poate să fie retrasă în orice moment, printr-o notificare adresată Secretarului general, dar această retragere nu afectuează comunicările cu care Comitetul este deja sesizat.
    4. Organismul creat sau desemnat în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol va trebui să ţină un registru de petiţii, iar copii certificate conforme cu registrul vor fi depuse în fiecare an la Secretarul general pe căile corespunzătoare, fiind de la sine înţeles că conţinutul acestor copii nu va fi divulgat publicului.
    5. Dacă nu obţine satisfacţie de la organismul creat sau desemnat în conformitate cu paragraful 2 al prezentului articol, petiţionarul are dreptul de a adresa, în următoarele şase luni, o comunicare în acest sens Comitetului.
    6. a) Comitetul, cu titlu confidenţial, aduce orice comunicare care îi este adresată la cunoştinţa statului parte despre care se pretinde că a violat vreuna din dispoziţiile Convenţiei, dar identitatea persoanei sau grupurilor de persoane interesate nu poate fi dezvăluită fără consimţământul expres al acelei persoane sau al acelor grupuri de persoane. Comitetul nu primeşte comunicări anonime.
    b) în următoarele trei luni, statul în cauză prezintă în scris Comitetului explicaţii sau declaraţii elucidând problema şi indicând, dacă este cazul, măsurile pe care eventual a putut să le ia pentru remedierea situaţiei.
    7. a) Comitetul examinează comunicările ţinând seama de toate informările care îi sunt prezentate de către statul parte interesaţi şi de către petiţionar.
    Comitetul nu va examina nici o comunicare a unui petiţionar fără a se fi asigurat că acesta a epuizat toate căile interne disponibile. Totuşi, această regulă nu se aplică dacă procedurile de recurs depăşesc termene raţionale.
    b) Comitetul adresează sugestiile şi recomandările sale eventuale statului parte interesat şi petiţionarului.
    8. Comitetul include în raportul său anual un rezumat al acestor comunicări şi, dacă este cazul, un rezumat al explicaţiilor şi declaraţiilor statelor părţi interesate, precum şi al propriilor sale sugestii şi recomandări.
    9. Comitetul nu are competenţă să exercite funcţiile prevăzute în prezentul articol decât dacă cel puţin zece state părţi la Convenţie sunt legate prin declaraţii făcute în conformitate cu paragraful l al prezentului articol.
    1. Până Ia realizarea obiectivelor Declaraţiei privind acordarea independenţei ţărilor şi popoarelor coloniale, cuprinsă în rezoluţia 1514 (XV) a adunării generale, din 14 decembrie 1960, dispoziţiile prezentei Convenţii nu restrâng cu nimic dreptul de petiţie acordat acestor popoare prin alte instrumente internaţionale sau de către Organizaţia Naţiunilor Unite şi instituţiile sale specializate.
    2. a) Comitetul constituit în conformitate cu paragraful l al articolului 8 primeşte în copie petiţiile ce provin de la organele Naţiunilor Unite care se ocupă de probleme, având un raport direct cu principiile şi obiectivele prezentei Convenţii, îşi exprimă părerea şi face recomandări în legătură cu petiţiile primite atunci când examinează petiţii emanând de la locuitorii teritoriilor sub tutelă sau neautonome sau de la orice alt teritoriu căruia i se aplică Rezoluţia 1514 (XV) a Adunării generale, având legătură cu problemele prevăzute prin prezenta Convenţie, de care sunt sesizate aceste organe.
    b) Comitetul primeşte din partea organelor competente ale Organizaţiei Naţiunilor Unite copii de pe rapoartele privind măsurile de ordin legislativ, judiciar, administrativ sau altele interesând in mod direct principiile şi obiectivele prezentei Convenţii pe care puterile administrante le-au aplicat în teritoriile menţionate la alineatul a) al prezentului paragraf, dă avize şi face recomandări acestor organe.
    Comitetul include în rapoartele sale către Adunarea generală un rezumat al petiţiilor şi rapoartelor pe care le-a primit din partea organelor Naţiunilor Unite, precum şi opiniile şi recomandările care i-au fost prilejuite de acele petiţii şi rapoarte.
    3. Comitetul roagă pe Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite să-i pună la dispoziţie orice informaţie, având legătură cu obiectivele prezentei Convenţii de care acesta dispune, cu privire la teritoriile menţionate la paragraful 2, alineatul a) al prezentului ariticol.
    Dispoziţiile prezentei Convenţii privind măsurile ce urmează a fi luate pentru a rezolva un diferend sau pentru a lichida o plângere se aplică fără prejudiciul celorlalte proceduri de soluţionare a diferendelor sau de lichidare a plângerilor în materie de discriminare prevăzute în instrumente constitu-tive ale Organizaţiei Naţiunilor Unite şi ale instituţiilor sale specializate sau în convenţii adoptate de către aceste organizaţii şi nu împiedică statele părţi să recurgă la alte proceduri pentru reglementarea unui diferend, în conformitate cu acordurile internaţionale generale sau speciale care le leagă.
    1. Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare oricărui stat membru al Organizaţiei Naţiunilor Unite sau membru al vreuneia dintre instituţiile sale specializate, oricărui stat parte la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, ca şi oricărui stat invitat de către Adunarea generală a Organizaţiei Naţiunilor Unite să devină parte la prezenta Convenţie.
    2. Prezenta Convenţie este supusă ratificării, iar instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    1. Prezenta Convenţie va fi deschisă spre aderare oricărui stat menţionat la paragraful l al articolului 17.
    2. Aderarea se va face prin depunerea unui instrument de aderare la Secretarul general al Naţiunilor Unite.
    1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii la Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a celui de-al douzeci şi şaptelea instrument de ratificare sau de aderare.
    2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica prezenta Convenţie sau vor adera la ea după depunerea celui de-al douăzeci şi şaptelea instrument de ratificare sau de aderare, Convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la data depunerii de către acest stat a. instrumentului său de ratificare sau de aderare.
    1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va primi şi comunica tuturor statelor membre care sunt sau care pot să devină părţi la prezenta Convenţie, textul rezervelor ce vor fi făcute în momentul ratificării sau aderării. Orice stat care ridică obiecţii împotriva rezervei va aviza Secretarul general în termen de nouăzeci de zile, începând de la data comunicării menţionate, că nu acceptă rezerva.
    2. Nici o rezervă incompatibilă cu obiectul şi scopul prezentei Convenţii nu va fi autorizată şi nici o altă rezervă care ar avea drept efect paralizarea funcţionării vreunuia dintre organele create de Convenţie. O rezervă va fi considerată ca intrând în categoriile definite mai sus, dacă cel puţin două treimi din statele părţi la această Convenţie ridică obiecţii.
    3. Rezervele pot fi retrase în orice moment printr-o notificare adresată Secretarului general. Notificarea va avea efect la data primirii sale.
    Orice stat parte poate să denunţe prezenta Convenţie printr-o notificare adresată Secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea va produce efectul după un an de la data la care Secretarul general va fi primit notificarea.
    Orice diferend între două sau mai multe state părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, care nu va fi fost reglementat, pe cale de negocieri sau cu ajutorul procedurilor prevăzute în mod expres de această Convenţie, va fi adus, la cererea oricărei părţi, în diferend, în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie pentru a se pronunţa asupra lui, dacă părţile în diferend nu au convenit asupra altui mod de soluţionare.
    1. Orice stat parte poate formula în orice moment o cerere de revizuire a prezentei Convenţii printr-o notificare scrisă adresată Secretarului general.
    2. Adunarea generală va hotărî asupra măsurilor de luat, dacă este cazul, în legătură cu această cerere.
    Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va informa toate statele menţionate la paragraful l al articolului 17 din prezenta Convenţie:
    a) asupra semnăturilor puse pe prezenta Convenţie şi asupra instrumentelor de ratificare şi de aderare depuse în conformitate cu articolele 17 şi 18;
    b) asupra datei la care prezenta Convenţie va intra în vigoare în conformitate cu articolul 19;
    c) asupra comunicărilor si declaraţiilor primite în conformitate cu articolele 14, 20 şi 23;
    d) asupra denunţărilor notificate în conformitate cu articolul 21.
    1. Prezenta Convenţie, ale cărei texte în limbile chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt în egală măsură valabile, va fi depusă la arhivele Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    2. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va remite o copie certificată conformă a prezentei Convenţii tuturor statelor aparţinând vreuneia dintre categoriile menţionate la paragraful l al articolului 17 al Convenţiei.
    3. Drept care subscrişii, autorizaţi în modul cuvenit de guvernele respective, au semnat prezenta Convenţie, care a fost deschisă spre semnare la New York, la şapte martie, una mie nouă sute şaizeci şi şase.