Părţile, din grija pentru sănătatea fizică şi morala a omenirii, preocupate de problema sănătăţii publice şi problema socială care rezultă din abuzul de anumite substanţe psihotrope,
    hotărâte să prevină şi să combată abuzul de aceste, substanţe şi comerţul ilicit la care dau loc,
    considerând că este necesar să se adopte măsuri severe pentru a limita utilizarea acestor substanţe în scopuri licite,
    recunoscând că utilizarea substanţelor psihotrope în scopuri medicale şi ştiinţifice este indispensabilă şi că posibilitatea de a procura substanţe în aceste scopuri nu ar trebui să facă obiectul nici unei restricţii nejustificate,
    încredinţate că spre a fi eficiente măsurile luate împotriva abuzului de asemenea substanţe trebuie să fie coordonate şi universale,
    recunoscând competenţa Organizaţiei Naţiunilor Unite în domeniul controlului substanţelor psihotrope şi dorind ca organele internaţionale interesate să-şi exercite activitatea în cadrul acestei organizaţii,
    convinse că o convenţie internaţională este necesară pentru realizarea acestor ţeluri,
    stabilesc următoarele:
    În afară de o indicaţie expresă sau în cazul în care contextul impune să fie altfel, expresiile următoare din prezenta Convenţie au semnificaţiile arătate mai jos:
    a) Expresia Consiliu se referă la Consiliul Economic şi Social al O.N.U.
    b) Expresia Comisie se referă la Comisia Consiliului pentru Stupefiante.
    c) Expresia Organ se referă la Organul internaţional de control al stupefiantelor, instituit în virtutea Convenţiei unice asupra stupefiantelor din 1961.
    d) Expresia Secretar General se referă la Secretarul General al O.N.U.
    e) Expresia substanţă psihotropă se referă la orice substanţă, fie că este de origine naturală fie de origine sintetică sau la orice produs natural din tabelele I, II, III sau IV.
    f) Expresia preparat se referă la:
    i) o soluţie sau un amestec, oricare ar fi starea sa fizică, conţinând una sau mai multe substanţe psihotrope; sau
    ii) una sau mai multe substanţe psihotrope divizate în unităţi de administrare.
    g) Expresiile tabel I, tabel II, tabel III şi tabel IV se referă la listele substanţelor psihotrope purtând numerele corespunzătoare, anexate la prezenta Convenţie, care vor putea fi modificate, conform art. 2.
    h) Expresiile export şi import se referă, fiecare în înţelesul său particular, la transferarea efectivă a unei substanţe psihotrope dintr-o ţară în alta.
    i) Expresia fabricare se referă la toate operaţiile care permit obţinerea de substanţe psihotrope şi cuprinde purificarea şi transformarea substanţelor psihotrope în alte substanţe psihotrope. Această expresie cuprinde, deasemenea, fabricarea preparatelor, altele decât cele care sunt efectuate pe bază de prescripţie medicală, într-o farmacie.
    j) Expresia trafic ilicit se referă la fabricarea sau traficul de substanţe psihotrope efectuate contrar prevederilor Convenţiei de faţă.
    k) Expresia regiune se referă la orice parte a unui stat care, în virtutea art. 28, este tratată ca o entitate distinctă în scopurile prezentei Convenţii.
    l) Expresia localuri se referă la clădiri, părţi ale clădirilor, precum şi la terenul afectat clădirilor sus-menţionate sau unor părţi din aceste clădiri.
    1. Dacă una dintre părţi sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii se află în posesia unor informaţii referitoare la o substanţă care încă nu este supusă controlului internaţional şi care, după părerea sa, pot face necesară includerea ei într-unul din tabelele prezentei Convenţii, acea parte sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii va adresa Secretarului General o notificare însoţită de toate informaţiile adecvate. Această procedură va fi, deasemenea, aplicată atunci când una dintre părţi sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii se va afla în posesia unor informaţii justificând transferul unei substanţe de la un tabel la altul sau suprimarea înscrierii ei într-unul din tabele.
    2. Secretarul General va comunica această notificare, precum şi orice informaţii pe care le va considera potrivite, părţilor, Comisiei şi, dacă notificarea a fost făcută de una dintre părţi, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.
    3. Dacă din informaţiile care însoţesc această notificare va rezulta că substanţa amintită este susceptibilă de a fi inclusă în tabelul I sau în tabelul II, în virtutea paragrafului 4, părţile vor examina, în lumina tuturor informaţiilor de care ele vor dispune, posibilitatea ca, în cazul acestei substanţe, să aplice cu titlu provizoriu toate măsurile de control aplicabile substanţelor din tabelul I sau din tabelul II, după cum va fi cazul.
    2. Dacă Organizaţia Mondială a Sănătăţii constată:
    a) că numita substanţă poate provoca:
    I. 1) o stare de dependenţă, şi
    2) o stimulare sau depresiune a sistemului nervos central dând loc unor halucinaţii sau tulburări ale funcţiei motorii sau ale judecăţii sau comportamentului, sau perceperii, sau dispoziţiei, sau
    II. abuzuri sau efecte nocive comparabile celor ale unei substanţe incluse în tabelul I, II, III sau IV, şi
    b) că există suficiente motive să se creadă că substanţa dă sau riscă să dea loc la abuzuri în aşa fel încât ea constituie o problemă de sănătate publică şi o problemă socială care justifică punerea ei sub control internaţional, Organizaţia Mondială a Sănătăţii va comunica Comisiei o apreciere asupra aceşti substanţe sau va indica, în special, în ce măsură substanţa dă sau riscă să dea loc la abuzuri, gradul de gravitate a problemei de sănătate publică şi a problemei sociale şi gradul de utilitate al substanţei în terapeutică, precum şi recomandări privind eventualele măsuri de control cărora ar fi oportun să fie supusă această substanţă în lumina acestei evaluări.
    5. Ţinând seama de comunicarea Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ale cărei aprecieri vor fi hotărîtoare în domeniul medical şi ştiinţific şi luând în considerare factorii de ordin economic, social, juridic, administrativ, precum şi toţi ceilalţi factori pe care Organizaţia Mondială a Sănătăţii îi va considera potriviţi, Comisia va putea să adauge respectiva substanţă în tabelul I, II, III sau IV. Comisia va putea cere informaţii complementare de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii sau din oricare altă sursă adecvată.
    6. Dacă o notificare făcută în virtutea paragrafului l s-a referit la o substanţă înscrisă deja în unul dintre tabele, Organizaţia Mondială a Sănătăţii va transmite Comisiei noile sale constatări, precum şi oricare nouă evaluare a acestei substanţe pe care ea o va putea face conform dispoziţiilor paragrafului 4 şi toate noile recomandări referitoare la măsurile de control care i se vor părea indicate în lumina amintitei evaluări. Comisia, ţinând seama de comunicarea primită de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii conform paragrafului 5, precum şi de factorii enumeraţi în paragraful citat mai sus, va putea hotâri să transfere aceasta substanţă de la un tabel la altul sau să suprme înscrierea ei pe tabele.
    7. Orice holărîre a Comisiei adoptată în virtutea prezentului articol va fi comunicată de către Secretarul General tuturor statelor membre ale O.N.U., statelor nemembre care sunt părţi la prezenta Convenţie. Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, precum şi Organului. Această hotărîre va intra pe deplin în vigoare pentru fiecare dintre părţi la 180 de zile de la data comunicării, exceptând cazul unei părţi care în această perioadă şi în legătură cu o hotărâre având drept efect adăugarea unei substanţe la un tabel, va informa în scris Secretarul General că datorită împrejurărilor excepţionale ea nu este în măsură să supună această substanţă tuturor dispoziţiilor convenţiei aplicabile substanţelor de pe acest tabel. O asemenea notificare va expune motivele acestei hotărâri excepţionale. Cu toată această notificare, fiecare dintre părţi va trebui să aplice cel puţin normele de control enumerate mai jos:
    a) Partea care a notificat Secretarului General o asemenea hotărîre cu privire la o substanţă care până atunci nu făcuse obiectul controlului şi nu fusese cuprinsă în tabelul I va ţine seama, pe cât posibil, de măsurile de control speciale enumerate la art. 7 şi , în ceea ce priveşte această substanţă, va trebui:
    i) să ceară autorizaţii pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea substanţei conform dispoziţiilor prevăzute la articolul pentru substanţele din tabelul II;
    ii) să ceară ca aceasta să fie furnizată sau distribuită numai pe bază de prescripţie medicală, conform dispoziţiilor prevăzute la art. 9 pentru substanţele din tabelul II;
    iii) să se conformeze obligaţiilor referitoare la export şi import enunţate în art. 12, exceptând faţă de o altă parte care a adresat Secretarului General o notificare cu privire la substanţa în cauză;
    iv) să se conformeze obligaţiilor pentru substanţele din tabelul II, enunţate la art. 13, prin care se prevăd interdicţii sau restricţii la export şi import;
    v) să furnizeze Organului rapoarte statistice conform dispoziţiilor prevăzute la alin. a) paragraful 4 al art. 16; şi
    vi) să ia măsuri, conform dispoziţiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul îndeplinirii obligaţiilor de mai sus.
    b) Partea care a notificat Secretarului General o hotărâre de acest fel în legătură cu o substanţa până atunci nesupusă controlului şi adăugată la tabelul II va trebui, în ceea ce priveşte această substanţă:
    i) să ceară licenţa pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea ei conform prevederilor art. 8;
    ii) să ceară ca ea să nu fie furnizată sau distribuită decât pe bază de prescripţie medicală, conform dispoziţiilor art. 9;
    iii) să se conformeze obligaţiilor referitoare la export şi import menţionate în art. 12, în afară de o altă parte care a adresat Secretarului General o notificare cu privire la substanţa în chestiune;
    iv) să se conformeze obligaţiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicţii sau restricţii la import şi export;
    v) să furnizeze Organului rapoarte statistice conform dispoziţiilor alin. a), c) şi d) paragraful 4 ale art. 16; şi
    vi) să ia măsuri, conform dispoziţiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate îu cadrul executării obligaţiilor menţionate mai sus.
    c) Partea care a notificat Secretarului General o hotărîre de acest fel în legătură cu o substanţă până atunci nesupusă controlului şi adăugată la tabelul III va trebui, în ceea ce priveşte această substanţă:
    i) să ceară licenţă pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea ei, conform dispoziţiilor art. 8;
    ii) să ceară să fie furnizată sau distribuită numai pe bază de prescripţie medicala, conform dispoziţiilor art. 9;
    iii) să se conformeze obligaţiilor referitoare la export şi import menţionate în art. 12 în afară de o altă parte care a adresat Secretarului General o notificare cu privire la substanţa în cauză;
    iv) să se conformeze ogligaţiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicţii sau restricţii la export şi import;
    v) să ia măsuri conform dispoziţiilor art. 22 în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligaţiilor menţionate mai sus.
    d) Partea care a notificat Secretarului General o hotărîre de acest fel în legătură cu o substanţă până atunci nesupusă controlului şi adăugată la tabelul IV va trebui, în ceea ce priveşte această substanţă:
    i) să ceară licenţă pentru fabricarea, comercializarea şi distribuirea ei, conform dispoziţiilor art. 8;
    ii) să se conformeze obligaţiilor enumerate în art. 13, care prevăd interdicţii sau restricţii la export şi import;
    iii) să ia măsuri, conform dispoziţiilor art. 22, în vederea pedepsirii oricărei acţiuni contrare legilor sau regulamentelor adoptate în cadrul executării obligaţiilor menţionate mai sus.
    e) Partea care a notificat Secretarului General o hotărâre de acest fel în legătură cu o substanţă transferată la un alt tabel căruia i se aplică măsuri de control şi obligaţii mai stricte, va aplica cel puţin prevederile Convenţiei de faţă aplicabile tabelului de unde acea substanţă a fost transferată.
    8. a) Hotărârile Convenţiei adoptate în virtutea prezentului articol vor putea fi supuse revizuirii de către Consiliu, dacă una dintre părţi va formula o cerere în decurs de 180 de zile de la primirea notificării hotărârii. Cererea de revizuire va trebui să fie adresată Secretarului General în acelaşi timp cu toate informaţiile pertinente care au motivat-o.
    b) Secretarul General va comunica o copie după cererea de revizuire şi informaţiile adecvate Comisiei, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi tuturor părţilor, invitându-le să-i comunice observaţiile lor în decurs de 90 de zile.
    Toate observaţiile astfel primite vor fi supuse examinării Consiliului.
    c) Consiliul poate confirma, modifica sau anula hotărârea Comisiei:
    Hotărârea sa va fi notificată tuturor statelor membre ale O.N.U., statelor nemembre — părţi la prezenta Convenţie, Comisiei, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi Organului.
    d) în cursul procedurii de revizuire, hotărârea iniţială a Comisiei va rămâne în vigoare, sub rezerva prevederilor paragrafului 7.
    9. Părţile vor face tot ce le stă în putinţă pentru a supune unor măsuri de supraveghere cât mai eficiente substanţele care nu sunt prevăzute în prezenta Convenţie, dar care pot fi utilizate pentru fabricarea ilicită a substanţelor psihotrope.
    1. Sub rezerva celor prevăzute la paragrafele următoare din prezentul articol, un preparat este supus aceloraşi măsuri de control ca şi substanţa psihotropă pe care o conţine şi, dacă el conţine mai multe asemenea substanţe, va fi supus măsurilor aplicabile acelei substanţe care face obiectul celui mai strict control.
    2. Dacă un preparat care conţine o substanţă psihotropă, alta decât o substanţă din tabelul I, este compus în aşa fel încât nu prezintă decât un risc de abuz neglijabil sau nul, iar substanţa nu poate fi recuperată în cantităţi care pot da loc la abuzuri, prin mijloace uşor aplicabile şi în consecinţă acest preparat nu creează o problemă pentru sănătatea publică şi nici o problemă de ordin social, preparatul respectiv va putea fi exceptat de la anumite măsuri de control enunţate în Convenţia de faţă, conform paragrafului 3.
    3. Dacă una dintre părţi constată că un preparat intră în cadrul dispoziţiilor paragrafului precedent, ea va putea hotărî să-l excepteze în ţara sa sau în una din regiunile sale, de la una sau toate măsurile de control prevăzute în Convenţia de faţă; totuşi, sus-numitul preparat va continua să fie supus obligaţiilor prevăzute în articolele următoare:
    a) Art. 8 (licenţe), în ce priveşte aplicarea lui la fabricare;
    b) Art. 11 (înregistrarea), în ce priveşte aplicarea lui la preparatele exceptate;
    c) Art. 13 (interzicerea şi restrîngerea importului şi exportului);
    d) Art. 15 (inspecţia), în ce priveşte aplicarea lui la fabricare;
    e) Art. 16 (informaţii ce trebuie furnizate de către părţi), în ce priveşte aplicarea lui la preparatele exceptate; şi
    f) Art. 22 (dispoziţii finale), în măsura necesară pedepsirii actelor contrare legilor sau regulamentelor adoptate conform obligaţiilor de mai sus.
    Partea sus-menţionată va notifica Secretarului General toate hotărârile de acest fel, precum şi numele şi compoziţia preparatului exceptat şi măsurile de control de la care preparatul este exceptat. Secretarul General va transmite notificarea celorlalte părţi, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi Organului.
    4. Dacă una dintre părţi sau Organizaţia Mondială a Sănătăţii dispune de informaţii asupra unui preparat exceptat în baza paragrafului 3, care, după părerea sa, ar justifica suprimarea completă sau parţială a exceptării, ea le va notifica Secretarului General şi îi va furniza informaţiile în spiritul acestei notificări. Secretarul General va transmite această notificare, însoţită de orice informaţie pe care o va considera pertinentă, părţilor, Comisiei şi, atunci când notificarea a fost făcută de una dintre părţi şi Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Organizaţia Mondială a Sănătăţii va comunica Comisiei o evaluare asupra preparatului luând în considerare factorii enumeraţi la paragraful 2, precum şi o recomandare referitoare la măsurile de control de la care preparatul ar trebui, eventual, să înceteze de a mai fi exceptat. Comisia, ţinând seamă de comunicarea primită de la Organizaţia Mondială a Sănătăţii, a cărei evaluare va fi hotărâtoare în materie medicală şi ştiinţifică şi având în vedere factorii de ordin economic, social, juridic, administrativ şi de altă natură pe care ea îi va considera oportuni, va putea decide ca preparatul să înceteze total sau parţial de a mai fi exceptat de la măsurile de control. Secretarul General va comunica orice hotărâre Comisiei, adoptată în virtutea prezentului paragraf, tuturor statelor membre ale O.N.U., statelor nemembre părţi la prezenta Convenţie, Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi Organului. Toate părţile vor lua măsuri în vederea suprimării exceptării de la măsurile de control în cauză în interval de 180 de zile începând de la data comunicării făcute de Secretarul General.
    În ceea ce priveşte substanţele psihotrope, altele decât cele de la tabelul I, părţile vor putea autoriza:
    a) transportul de către călători internaţionali al unor mici cantităţi de preparate pentru uzul lor personal; fiecare dintre părţi va putea totuşi să se asigure că aceste preparate au fost legal obţinute;
    b) folosirea acestor substanţe în industrie pentru fabricarea de preparate sau produse nepsihotrope, sub rezerva aplicării în cazul lor a unor măsuri de control prevăzute de prezenta Convenţie până ce starea substanţelor psihotrope va fi de aşa natură încât ele să nu mai poată, în practică, să dea loc la abuzuri sau să fie recuperate;
    c) folosirea acestor substanţe, sub rezerva aplicării măsurilor de control prevăzute de prezenta Convenţie, pentru capturarea animalelor de către persoane autorizate în mod special de autorităţile competente pentru a utiliza substanţele menţionate mai sus, în acest scop.
    1. Fiecare parte va limita utilizarea substanţelor din tabelul I după cum se prevede la art. 7.
    2. Fiecare parte va trebui, sub rezerva dispoziţiilor, art. 4, să limiteze, prin măsuri pe care ea le va considera potrivite, fabricarea, exportul, importul, distribuirea, stocurile, comercializarea şi folosirea, precum şi deţinerea substanţelor din tabelul II, III şi IV în scopuri medicale şi ştiinţifice.
    3. Este de dorit ca părţile să nu autorizeze deţinerea de substanţe prevăzute în tabelele II, III şi IV, exceptând cazurile prevăzute de lege.
    Poate fi avantajos ca această administraţie să fie aceeaşi cu administraţia specială care a fost instituită în virtutea dispoziţiilor convenţiilor care supun stupefiantele unui control sau ca ea să lucreze în strânsă colaborare cu această administraţie specială.
    În ceea ce priveşte substanţele din tabelul I, părţile vor trebui:
    a) să interzică orice utilizare a acestor substanţe, cu excepţia celor utilizate în scopuri ştiinţifice sau scopuri medicale foarte limitate, de către persoane special autorizate care lucrează în instituţii medicale sau ştiinţifice ce ţin direct de guvernele lor sau au fost autorizate în mod expres de aceste guverne;
    b) să ceară ca fabricarea, comercializarea, distribuirea şi deţinerea acestor substanţe sa fie subordonată posedării unei licenţe speciale şi a unei autorizaţii prealabile;
    c) să prevadă o supraveghere severă asupra activităţilor şi actelor menţionate în alin. a) şi b);
    d) să nu permită să se elibereze unei persoane special autorizate decât cantitatea din aceste substanţe, necesară scopurilor pentru care a fost acordată autorizaţia;
    e) să ceară ca persoanele care exercită funcţii medicale şi ştiinţifice să înregistreze achiziţionarea acestor substanţe şi detaliile privind utilizarea lor, aceste înregistrări trebuind să fie păstrate cel puţin 2 ani după ultima utilizare consemnată în documente; şi
    f) să interzică exportul şi importul acestor substanţe, exceptând cazul în care exportatorul şi importatorul vor fi şi unul şi celălalt autoritatea sau administaţia competentă din ţara sau regiunea exportatoare sau importatoare, respectiv alte persoane sau întreprinderi pe care autorităţile competente din ţările sau regiunile lor le vor autoriza în mod explicit în acest scop. Condiţiile prevăzute în paragraful l art. 12 referitoare la autorizaţiile de export şi import pentru substanţele din tabelul II se vor aplica în aceeaşi măsură substanţelor din tabelul I.
    1. Părţile vor cere o licenţă sau altă măsură de control similară, pentru fabricarea, comercializarea (inclusiv exportul şi imporul) şi distribuirea substanţelor din tabelele II, III şi IV.
    2. Părţile:
    a) vor exercita o supraveghere asupra tuturor persoanelor şi întreprinderilor special autorizate care se îndeletnicesc cu fabricarea, comercializarea (inclusiv exportul şi importul) sau cu distribuirea substanţelor prevăzute la paragraful 1;
    b) vor supune unui regim de licenţe sau altor măsuri de control similare întreprinderile şi clădirile în care poate fi făcut acest comerţ sau această distribuţie; şi
    c) vor proceda în aşa fel încât măsuri de securitate să fie luate faţă de aceste întreprinderi şi aceste clădiri de aşa manieră încît să împiedice furtul sau sustragerea stocurilor prin alte moduri.
    3. Dispoziţiile din paragrafele l şi 2 ale prezentului articol, referitoare la regimul de licenţe sau la alte măsuri de control similare, nu se vor aplica în mod obligatoriu persoanelor special autorizate să exercite funcţii terapeutice sau ştiinţifice şi care acţionează în exerciţiul acestor funcţii.
    4. Părţile vor cere ca toate persoanele cărora li se eliberează autorizaţii în baza prezentei Convenţii sau care posedă autorizaţii echivalente, conform dispoziţiilor prevăzute la paragraful l al prezentului articol sau la alin. b) al art. 7, să aibă calificarea de rigoare spre a aplica efectiv şi corect prevederile legii şi regulamentelor adoptate în cadrul aplicării prezentei Convenţii.
    1. Părţile vor cere ca substanţele din tabelele II, III şi IV să fie furnizate sau distribuite pentru a fi utilizate de persoane particulare numai pe bază de prescripţie medicală, exceptând cazurile în care persoanele particulare pot în mod legal să obţină, să utilizeze, să elibereze sau să administreze aceste substanţe în exercitarea funcţiilor terapeutice şi ştiinţifice legal autorizate.
    2. Părţile vor lua măsurile necesare pentru ca prescripţiile medicale cuprinzând substanţe din tabelele II, III şi IV să fie eliberate conform practicii medicale şi supuse, în ceea ce priveşte în special numărul reînnoirilor posibile şi durata valabilităţii lor, unei reglementări care să asigure protecţia sănătăţii şi a interesului public.
    3. Contrar dispoziţiilor paragrafului l, una dintre părţi poate, atunci când, după părerea sa, situaţia legală o impune şi în condiţiile pe care ea le va putea prescrie, inclusiv în materie de înregistrare, să autorizeze farmaciştii cu autorizaţie sau orice alţi distribuitori cu amănuntul sub licenţă, desemnaţi de autorităţile însărcinate cu ocrotirea sănătăţii publice în ţară sau într-o zonă a acestei ţări, să furnizeze, la discreţie şi fără prescripţie, pentru a fi utilizate de către persoanele particulare în cazuri excepţionale şi în scopuri medicale, cantităţi mici de substanţe prevăzute în tabelele III şi IV, în limitele pe care le vor preciza părţile.
    1. Fiecare dintre părţi va impune, ţinând seama de regulamentele sau recomandările pertinente ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, să se indice pe etichetă, atunci când acest lucru va fi posibil şi în orice caz pe nota care însoţeşte condiţionarea pentru distribuirea cu amănuntul a substanţelor psihotrope, modul de folosire, precum şi precauţiile ce trebuie luate, care, după părerea sa sunt necesare pentru securitatea aceluia care foloseşte substanţa.
    2. Fiecare dintre părţi, ţinînd seama de prevederile constituţiei ţării sale, va interzice anunţurile publicitare care se referă la substanţe psihotrope şi care sunt destinate marelui public.
    1. Părţile vor impune ca, în cazul substanţelor din tabelul I, fabricanţii şi oricare alte persoane autorizate în virtutea art. 7 să facă comerţ cu aceste substanţe şi să le distribuie, să procedeze la înregistrarea, în condiţiile prevăzute de fiecare dintre părţi, în aşa fel încât să apară precis cantităţile fabricate sau deţinute în stoc, precum şi, pentru fiecare achiziţie şi fiecare cantitate, data, numele furnizorului şi al achizitorului.
    2. Părţile vor impune ca, pentru substanţele din tabelele II şi III, fabricanţii, distribuitorii en gros şi exportatorii să procedeze la înregistrarea acestora în condiţiile stabilite de fiecare dintre părţi, în aşa fel încât să apară cu precizie cantităţile fabricate şi, pentru fiecare achiziţie şi fiecare livrare, cantitatea, data, numele furnizorului şi al achizitorului.
    3. Părţile vor impune ca, pentru substanţele din tabelul II, distribuitorii cu amănuntul, instituţiile spitaliceşti, centrele de tratament şi instituţiile ştiinţifice să procedeze la înregistrarea acestora în condiţiile specificate pentru fiecare dintre părţi, în aşa fel încât să apară cu precizie fiecare achiziţie şi fiecare livrare, cantitatea, data, numele furnizorului şi al achizitorului.
    4. Părţile vor supraveghea, prin metode adecvate şi ţinând seama de practicile profesionale şi comerciale care le sunt proprii, ca informaţiile referitoare la achiziţionarea şi cedarea unor substanţe din tabelul III de către distribuitorii cu amănuntul, instituţiile spitaliceşti, centrele de tratament şi instituţiile ştiinţifice să poată fi consultate cu uşurinţă.
    5. Părţile vor impune ca, pentru substanţele incluse în tabelul IV, fabricanţii, exportatorii şi importatorii să procedeze la înregistrarea în condiţiile stabilite de fiecare dintre părţi, în aşa fel încât să apară cantităţile fabricate, exportate şi importate.
    6. Părţile vor impune fabricanţilor de preparate exceptate, conform paragrafului 3 art. 3, să înregistreze cantitatea din fiecare substanţă psihotropă utilizată în fabricarea unui preparat exceptat, natura şi cantitatea totală a preparatului exceptat, fabricat cu această substanţă, precum şi menţiunile referitoare la prima livrare.
    7. Părţile vor supraveghea ca înregistrările şi informaţiile la care se referă prezentul articol şi care sunt necesare pentru stabilirea rapoartelor prevăzute de art. 16 să fie păstrate cel puţin timp de 2 ani.
    1. a) Oricare dintre părţi, care autorizează exportul sau importul de substanţe din tabelele I sau II, trebuie să ceară ca o autorizaţie de import sau de export, redactată pe un formular-model stabilit de Comisie, să fie obţinută pentru fiecare export sau import, indiferent dacă este vorba de una sau mai multe substanţe.
    b) Această autorizaţie trebuie să cuprindă denumirea internaţională a substanţei sau, în absenţa acesteia, denumirea substanţei din tabel, cantitatea exportată sau importată, forma farmaceutică, numele şi adresa exportatorului şi importatorului şi perioada în cursul căreia trebuie să aibă loc exportul sau importul. Dacă substanţa este exportată sub formă de preparat va fi, de asemenea, indicată denumirea preparatului, dacă există o asemenea denumire. Autorizaţia de export trebuie, de asemenea, să indice numărul şi data certificatului de import şi să specifice autoritatea care a eliberat acest docu-ment.
    c) Înainte de a elibera o autorizaţie de export, părţile vor cere o autorizaţie de import eliberată de autorităţile de resort ale ţării sau ale regiunii importatoare şi care să ateste că importul substanţei sau substanţelor despre care este vorba a fost aprobat, iar această autorizaţie va fi prezentată de persoana sau instituţia care cere autorizaţia de export.
    d) O copie după autorizaţia de export va fi anexată la fiecare expediere, iar guvernul care a eliberat autorizaţia de export va adresa o copie a acesteia guvernului ţării sau regiunii importatoare.
    e) Când importul a fost efectuat, guvernul ţării sau al regiunii importatoare va remite guvernului ţării sau regiunii exportatoare autorizaţia de export, împreună cu o atestare care să certifice cantitatea efectiv importată.
    2. a) Părţile vor cere ca, pentru flecare export al unor substanţe din tabelul III, exportatorii să întocmească în 3 exemplare o declaraţie pe un formular-model stabilit de către Comisie, conţinând informaţiile următoare:
    i) Numele şi adresa exportatorului şi importatorului;
    ii) Denumirea comună internaţională sau, în lipsa unei asemenea denumiri, denumirea substanţei din tabel;
    iii) Cantitatea de substanţă şi forma farmaceutică sub care substanţa este exportată şi dacă este exportator, sub formna unui preparat, denumirea acestuia, dacă există o asemenea denumire;
    iv) Data expedierii.
    b) Exportatorii vor furniza autorităţilor competente din ţara lor sau din regiunea lor 2 exemplare din această declaraţie. Ei vor anexa al treilea exemplar la marfa expediată.
    c) Partea care a exportat o substanţă din tabelul III va trebui, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 90 de zile de la data expedierii, să transmită autorităţilor competente ale ţării sau regiunii importatoare, în plic recomandat cu semnătură de primire, un exemplar al declaraţiei primite din partea exportatorului.
    c) Părţile vor putea cere ca, imediat după primirea coletului, importatorul să adreseze autorităţilor competente din ţara sau din regiunea sa exemplarul care însoţeşte marfa cu semnătura de rigoare, indicând cantităţile primite şi data primirii.
    3. Substanţele din tabelele I şi II vor fi supuse, de asemenea, dispoziţiilor care urmează:
    a) Părţile vor exercita în porturile libere şi zonele libere aceeaşi supraveghere şi acelaşi control ca şi în alte părţi ale teritoriului lor, înţelegându-se totuşi că vor putea aplica un regim mai sever;
    b) Exporturile sub formă de expedieri adresate unei bănci sau în contul unei persoane, alta decât aceea al cărei nume figurează în autorizaţia de export, sau unei căsuţe poştale, vor fi interzise;
    c) Exporturile de substanţe din tabelul I, sub formă de expedieri adresate unui antrepozit al unei vîmi, vor fi interzise. Exporturile substanţelor din tabelul II, sub formă de expedieri adresate unui antrepozit al unei vămi vor fi interzise, exceptând cazul în care guvernul ţării importatoare precizează pe certificatul de import, prezentat de persoana sau instituţia care cere autorizaţia de export, că el a aprobat importul acelei mărfi pentru ca ea să fie depusă într-un antrepozit al unei vămi. În asemenea cazuri, autorizaţia de export va preciza că expedierea se face în acest scop. Orice retragere de la antrepozitul vămii va fi subordonată prezentării unei autorizaţii eliberate de autorităţile de care ţin antrepozitul şi, în cazul unei expedieri în străinătate, această retragere va fi asimilată unui nou export în sensul prezentei Convenţii;
    d) Expedierile care sosesc pe teritoriul uneia dintre părţi sau care se fac de pe acest teritoriu, fără să fi fost însoţite de o autorizaţie de export, vor fi reţinute de autorităţile competente;
    e) O parte nu va autoriza trecerea în tranzit pe teritoriul ei, în direcţia unei alte ţări, a oricărei expedieri de asemenea substanţe, indiferent dacă marfa este sau nu descărcată din vehiculul care o transportă, exceptând cazul căriei copia după autorizaţia de export pentru această expediere este prezentata autorităţilor competente ale acestei părţi.
    f) Autorităţile competente ale unei ţări sau regiuni, prin care trecerea unui colet conţinând asemenea substanţe este autorizată, vor adopta toate măsurile necesare pentru a împiedica abaterea din drum a coletului menţionat către o altă destinaţie decât aceea care figurează pe copia autorizaţiei de export ataşată la colet, exceptând cazul în care guvernul ţării sau regiunii prin care se efectuează expedierea ar autoriza această schimbare de rută. Guvernul acestei ţări sau al regiunii de tranzit va trata orice cerere de schimbare de rută ca şi cum ar fi vorba de un export din ţara sau regiunea de tranzit către ţara sau regiunea noii destinaţii. Dacă se autorizează schimbarea de rută, dispoziţiile de la alin. e) al paragrafului l se vor aplica, de asemenea, între ţara sau regiunea de tranzit şi ţara sau regiunea de unde marfa a fost exportată de la început;
    g) Nici o expediere de asemenea substanţe în tranzit sau depusă la un antrepozit al unei vămi nu va putea fi supusă vreunei tratări de natură să modifice caracterul substanţelor. Ambalajul nu poate fi modificat fără consimţământul autorităţilor competente.
    h) Dispoziţiile alin. e) — g) referitoare la tranzitul acestor substanţe prin teritoriul uneia dintre părţi nu sunt aplicabile dacă marfa este transportată pe calea aerului, cu condiţia ca aeronava să nu aterizeze în ţara sau regiunea de tranzit. Dacă aeronava aterizează în această ţară sau regiune, aceste dispoziţii se vor aplica în măsura în care o impun împrejurările.
    i) Prevederile prezentului paragraf nu vor aduce atingere prevederilor conţinute în orice acord internaţional care ar limita controlul exercitat de oricare dintre părţi asupra acestor substanţe în tranzit.
    1. Orice parte poate notifica tuturor celorlalte părţi, prin intermediul Secretariatului General, că ea interzice importul, în ţara sa sau într-una din regiunile sale, a uneia sau mai multor substanţe din tabelele II, III sau IV specificate în notificarea sa. În această notificare, partea va indica numele sub care substanţa figurează în tabelele II, III sau IV.
    2. Dacă una dintre părţi a primit o notificare de interdicţie, aşa cum se prevede în paragraful l, ea va lua măsurile necesare pentru ca nici una dintre substanţele specificate în notificarea menţionată să nu fie exportată în ţara sau în una dintre regiunile părţii care a făcut notificarea.
    3. Contrar dispoziţiilor paragrafelor precedente, orice parte care a făcut notificare conform paragrafului l poate, eliberând în fiecare caz un permis special de import, să autorizeze importul cantităţilor determinate de substanţele în cauză sau din preparatele care le conţin. Autoritatea ţării importatoare care va elibera permisul special de import îi va adresa în 2 exemplare, care vor purta numele şi adresa importatorului, autorităţii competente a ţării sau regiunii exportatoare care va putea, în acest caz, să autorizeze exportatorul să efectueze expedierea. Aceasta va fi însoţită de un exemplar al permisului special de import, vizat regulamentar de autoritatea competentă a ţării sau regiunii exportatoare.
    1. Transportul internaţional pe nave, aeronave sau alte mijloace de transport public internaţional, ca trenuri şi autocare internaţionale, al unor cantităţi limitate de substanţe din tabelele II, III şi IV, susceptibile să fie necesare în cursul călătoriei pentru acordarea de prim ajutor şi pentru cazurile de urgenţă, nu va fi considerat ca export, import sau tranzit în sensul prezentei Convenţii.
    2. Se vor lua măsuri de precauţie adecvate de către ţara de înmatriculare pentru a împiedica utilizarea abuzivă a substanţelor menţionate la paragraful l sau deturnarea lor în scopuri ilicite. Comisia va recomanda aceste precauţii după ce se va consulta cu organizaţiile internaţionale competente.
    3. Substanţele transportate pe nave, aeronave sau alte mijloace de transport public internaţional, ca trenuri şi autocare internaţionale, conform prevederilor paragrafului l, vor fi supuse legilor, reglementărilor, permiselor şi autorizaţiilor ţării de înmatriculare, fără a prejudicia dreptul autorităţilor locale competente de a proceda la verificări, inspecţii şi alte operaţiuni de control la bordul acestor mijloace de transport. Administrarea acestor substanţe, în caz de urgenţă, nu se va considera că ar contraveni dispoziţiilor paragrafului l din art. 9.
    Părţile vor institui un sistem de inspectare a fabricanţilor, exportatorilor, importatorilor şi distribuitorilor cu ridicata şi cu amănuntul a substanţelor psihotrope, precum şi a instituţiilor medicale şi ştiinţifice care folosesc asemenea substanţe. Părţile vor organiza inspectarea localurilor, stocurilor şi înregistrărilor atât de frecvent pe cât o vor considera necesară.
    1. Părţile vor furniza Secretarului General informaţiile pe care Comisia le poate cere ca fiind necesare pentru exercitarea funcţiilor ei şi, în special, un raport anual consacrat aplicării Convenţiei pe teritoriile lor, care să conţină informaţii privitoare la:
    a) modificările importante aduse legilor şi reglementărilor referitoare la substanţele psihotrope; şi
    b) faptele deosebit de semnificative care se vor fi produs pe teritoriile lor în materie de abuz şi trafic ilicit de substanţe psihotrope.
    2. Părţile vor comunica, pe de altă parte, Secretarului General, numele şi adresele autorităţilor guvernamentale menţionate la alin. f) al art. 7, la art. 12 şi la paragraful 3 al art. 13. Secretarul General va difuza aceste informaţii tuturor părţilor.
    3. Părţile vor adresa Secretarului General, în cel mai scurt timp posibil, un raport asupra cazurilor de trafic ilicit de substanţe psihotrope şi de confiscare a substanţelor făcând obiectul acestui trafic ilicit, atunci când aceste cazuri li se vor părea importante datorită:
    a) noilor tendinţe puse în evidenţă;
    b) cantităţilor în cauză;
    c) informaţiilor asupra surselor de aprovizionare; sau
    d) metodelor folosite de către traficanţii iliciţi.
    Copii după raport vor fi comunicate conform alin. b) al art. 21.
    4. Părţile vor furniza Organului rapoarte statistice anuale, utilizând în acest scop formularele stabilite de către Organ. Aceste rapoarte se vor referi:
    a) în ce priveşte fiecare dintre substanţele tabelelor I şi II — la cantităţile fabricate, exportate la destinaţie şi importate din fiecare ţară sau regiune, precum şi la stocurile deţinute de către fabricanţi;
    b) în ce priveşte fiecare dintre substanţele tabelelor III şi IV — la cantităţile fabricate, precum şi la cantităţile totale importate şi exportate;
    c) în ce priveşte fiecare dintre substanţele tabelelor II şi III — la cantităţile folosite pentru fabricarea preparatelor exceptate; şi
    d) în ce priveşte fiecare dintre substanţele incluse pe un tabel, altul decât tabelul I, — la cantităţile utilizate în scopuri industriale, conform dispoziţiilor alin. b) al art. 4.
    Cantităţile fabricate, care sunt prevăzute la alin. a) şi b) din prezentul paragraf, nu cuprind cantităţile de preparate fabricate.
    5. Orice parte va furniza Organului, la cererea acestuia, informaţii statistice suplimentare referitoare la perioade viitoare în ce priveşte cantităţile unei substanţe sau ale alteia din tabelele III şi IV, exportate în fiecare ţară sau regiune şi importate din fiecare ţară sau regiune. Această parte va putea cere Organului să dea un caracter confidenţial, atât cererii sale de a i se furniza informaţii, cât şi informaţiilor furnizate în baza prezentului paragraf.
    6. Părţile vor furniza informaţiile menţionate la paragrafele l şi 4 în modul şi la data pe care le va fixa Comisia sau Organul.
    1. Comisia poate examina toate problemele care se referă la scopurile prezentei Convenţii şi la aplicarea prevederilor sale şi să facă recomandări în acest scop.
    2. Hotărârile Comisiei prevăzute la art. 2 şi art. 3 vor fi adoptate cu majoritatea a 2/3 din membrii Comisiei.
    1. Organul întocmeşte rapoarte anuale privind activitatea sa, în care va face o analiză a informaţiilor statistice de care el dispune şi, în cazunle necesare, o expunere a explicaţiilor pe care guvernele au putut să le furnizeze sau au fost cerute să le furnizeze, precum şi orice observaţii şi recomandări pe care Organul le poate furniza. Organul poate, de asemenea, să facă orice alt raport suplimentar pe care l-ar considera necesar. Rapoartele sunt prezentate Consiliului prin intermediul Comisiei, care poate formula observaţiile pe care ea le consideră oportune.
    2. Rapoartele Organului sunt comunicate părţilor şi publicate ulterior de către Secretarul General. Părţile autorizează libera distribuire a acestor rapoarte.
    1. a) Dacă, după examinarea informaţiilor adresate Organului de către un guvern sau a informaţiilor comunicate de organele O.N.U., Organul are temeiuri să creadă că scopurile prezentei Convenţii sunt grav compromise prin faptul că o ţară sau o regiune nu aplică dispoziţiile sale, Organul are dreptul să ceară explicaţii guvernului ţării sau regiunii interesate. Sub rezerva dreptului pe care îl are de a atrage atenţia părţilor, Consiliului şi Comisiei privind problema prevăzută la alin. c), Organul va considera drept confidenţială orice cerere de informaţii sau explicaţii furnizate de un guvern în conformitate cu prezentul alineat.
    b) După ce a acţionat conform alin. a), Organul poate, dacă consideră necesar să o facă, să ceară guvernului interesat să ia măsurile de remediere care, datorită împrejurărilor, pot părea necesare spre a asigura executarea prevederilor prezentei Convenţii.
    c) Dacă Organul constată că guvernul interesat nu a dat explicaţii satisfăcătoare, atunci când i s-a cerut să facă acest lucru conform alin. a), sau a neglijat să adopte o măsură de remediere care i s-a cerut să o ia conform alin. b), el poate atrage atenţia părţilor, Consiliului şi Comisiei în această privinţă.
    2. Atunci când atrage atenţia părţilor, Consiliului şi Comisiei asupra unei probleme conform alin. c) al paragrafului l, organul poate, dacă consideră necesară o asemenea măsură, să recomande părţilor să sisteze exportul substanţelor psihotrope în ţara sau regiunea interesată sau importul substanţelor psihotrope provenite din această ţară sau această regiune, sau atât exportul cât şi importul, fie pentru o perioadă determinată, fie până ce situaţia în această ţară sau regiune se va reglementa. Statul interesat are dreptul să aducă problema în faţa Consiliului.
    3. Organul are dreptul să publice un raport privind orice problemă prevăzută în dispoziţiile prezentului articol şi să-l comunice Consiliului, care îl va transmite tuturor părţilor. Dacă Organul publică în acest raport o hotărâre adoptată în baza prezentului articol sau a informaţiilor privitoare la această hotărâre, el trebuie, de asemenea, să publice părerea guvernului interesat, dacă acesta o va cere.
    4. În cazurile în care o hotărâre a Organului, publicată în conformitate cu prezentul articol, nu a fost adoptată în unanimitate, trebuie sa fie expusă şi părerea minorităţii.
    5. Orice stat va fi invitat să fie reprezentat la şedinţele Organului, în cursul cărora se examinează o problemă care îl interesează în mod direct, conform prevederilor prezentului articol.
    6. Hotărârile Organului luate în conformitate cu prezentul articol trebuie adoptate cu majoritatea a 2/3 din numărul total al membrilor Organului.
    7. Prevederile paragrafelor precedente se vor aplica, de asemenea, atunci când Organul are temeiuri să creadă că scopurile Convenţiei de faţă ar putea fi grav compromise în urma unei hotărâri luate de una dintre părţi, în baza dispoziţiilor paragrafului 7 al art. 2.
    1. Părţile vor lua toate măsurile susceptibile să prevină abuzul de substanţe psihotrope şi să asigure depistarea promptă, precum şi tratamentul, educaţia, perioada postcură, readaptarea şi reintegrarea socială a persoanelor interesate; ele îşi vor coordona eforturile în acest scop.
    2. Părţile vor favoriza, pe cât posibil, formarea unui personal pentru a asigura tratamentul, perioada postcură, readaptarea şi reintegrarea socială a persoanelor care abuzează de substanţe psihotrope.
    3. Părţile vor ajuta persoanele care au nevoie în exercitarea profesiei lor de a dobândi cunoştinţe referitoare la problemele puse de abuzul de substanţe psihotrope şi de prevenirea lui şi vor difuza, de asemenea, aceste cunoştinţe în rândul marelui public, dacă există temeri justificate că abuzul de aceste substanţe ar putea să se răspândească foarte mult.
    Ţinând seama de regimul lor constituţional, juridic şi administrativ, părţile:
    a) vor asigura pe plan naţional coordonarea acţiunii preventive şi represive împotriva traficului ilicit; în acest scop, ele vor putea să desemneze un serviciu adecvat, însărcinat cu această coordonare;
    b) se vor ajuta reciproc în lupta împotriva traficului ilicit de substanţe psihotrope si, în special, vor transmite celorlalte părţi direct interesate, pe cale diplomatică sau prin intermediul autorităţilor competente pe care le vor desemna în acest scop, câte o copie din fiecare raport pe care îl vor fi adresat Secretarului General în baza art. 16, în urma descoperirii unui caz de trafic ilicit sau în urma unei confiscări;
    c) vor colabora strâns între ele, precum şi cu organizaţiile internaţionale competente din care fac parte, în scopul ducerii unei lupte coordonate împotriva traficului ilicit;
    d) vor veghea la realizarea rapidă a colaborării internaţionale a serviciilor adecvate; şi
    e) se vor asigura ca, atunci când documentele de procedură sunt transmise între ţări pentru iniţierea unei acţiuni în justiţie, transmiterea să fie efectuată pe căi rapide la adresa instanţelor desemnate de către părţi; această prevedere nu încalcă dreptul părţilor de a cere ca documentele de procedură să le fie expediate pe cale diplomatică.
    1. a) Sub rezerva prevederilor sale constituţionale, fiecare parte va considera drept infracţiune pasibilă de pedeapsă orice act comis intenţionat care contravine unei legi sau unui regulament în executarea obligaţiilor sale ce decurg din prezenta Convenţie şi va lua măsurile necesare pentru ca infracţiunile grave să fie sancţionate, de exemplu, cu închisoare sau orice altă pedeapsă privativă de libertate.
    b) Contrar dispoziţiilor cuprinse în alineatul precedent, atunci când persoanele care utilizează în mod abuziv substanţe psihotrope vor fi săvârşit aceste infracţiuni, părţile vor putea - în loc de a le condamna sau de a aplica o sancţiune penală împotriva lor sau ca un complement al sancţiunii penale, - să supună aceste persoane unor măsuri de tratament, de educare, de postcură, de readaptare şi de reintegrare socială, conform prevederilor paragrafului l al art. 20.
    2. Sub rezerva prevederilor constituţionale, ale sistemului juridic şi ale legislaţiei naţionale ale fiecărei părţi:
    a) i) dacă o serie de acţiuni care sunt legate între ele şi constituie infracţiuni în virtutea paragrafului l de mai sus au fost comise în ţări diferite, fiecare dintre aceste acţiuni va fi considerată ca o infracţiune distinctă;
    ii) participarea internaţională la vreuna dintre infracţiunile menţionate mai sus, asocierea sau înţelegerea în vederea săvârşirii sau tentativei de a comite asemenea infracţiuni, precum şi actele pregătitoare şi operaţiunile financiare executate intenţionat în legătură cu infracţiunile menţionate în prezentul articol, vor constitui infracţiuni pasibile de pedepsele prevăzute la paragraful 1.
    iii) condamnările pronunţate în străinătate pentru aceste infracţiuni vor fi luate în consideraţie pentru a stabili cazurile de recidivă; şi
    iv) infracţiunile grave menţionate mai sus, indiferent dacă au fost comise de către cetăţeni ai ţării sau străini, vor fi urmărite de partea pe teritoriul căreia a fost comisă infracţiunea sau de către partea pe teritoriul căreia se află delincventul, dacă extrădarea nu este compatibilă cu legislaţia părţii căreia i-a fost adresată cererea şi dacă infractorul a fost deja urmărit şi judecat.
    b) Este de dorit ca infracţiunile menţionate la paragraful l şi în partea a II-a a alin. a) din paragraful 2 să fie considerate drept cazuri de extrădare în cadrul oricărui tratat de extrădare încheiat sau care urmează să se încheie între părţi şi să fie recunoscute drept cazuri de extrădare între ele de către părţile care nu subordonează extrădarea existenţei unui tratat sau reciprocităţi, înţelegându-se, totuşi, că extrădarea va fi acordată conform legislaţiei părţii căreia i s-a adresat cererea de extrădare şi că numita parte va avea dreptul să refuze de a proceda la arestarea infractorului şi să refuze să acorde extrădarea lui, dacă autorităţile competente consideră că infracţiunea nu este suficient de gravă.
    3. Orice substanţă psihotropă, orice altă substanţă şi orice material utilizat sau care se intenţionează a fi utilizat pentru a săvârşi oricare din infracţiunile prevăzute la paragrafele l şi 2 vor putea să fie sechestrate şi confiscate.
    4. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu aduce atingere legislaţiei naţionale a uneia dintre părţi în materie de competenţă.
    5. Nici o prevedere a prezentului articol nu va încălca principiul potrivit căruia infracţiunile la care el se referă vor fi definite, urmărite şi pedepsite conform legislaţiei naţionale a fiecărei părţi.
    Părţile vor putea adopta măsuri de control mai stricte si mai severe decât cele prevăzute în prezenta Convenţie, dacă ele vor considera aceasta oportun sau necesar pentru ocrotirea sănătăţii şi în interes public.
    Cheltuielile Comisiei şi ale organului pentru îndeplinirea funcţiilor lor respective în baza prezentei Convenţii vor fi în sarcina Organizaţiei Naţiunilor Unite, în condiţiile pe care le va stabili Adunarea Generală. Părţile care nu sânt membre ale O.N.U. vor contribui la aceste cheltuieli, Adunarea Generală urmând să analizeze periodic, după consultări cu guvernele acestor părţi, suma contribuţiilor pe care ea o va considera drept echitabilă.
    1. Statele membre ale O.N.U., statele nemembre ale O.N.U., care sunt membre ale unei instituţii specializate a O.N.U. sau a Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică sau care sunt părţi la Statutul Curţii Internaţionale de Justiţie, precum şi orice alt stat invitat de Consiliu, pot deveni părţi la prezenta Convenţie:
    a) semnînd-o; sau
    b) ratificând-o, după ce a fost semnată sub rezerva ratificării; sau
    c) aderând la aceasta.
    2. Prezenta Convenţie va fi deschisă pentru semnare până la l ianuarie 1972 inclusiv. După aceea se va putea adera la aceasta.
    3. Instrumentele de ratificare sau aderare vor fi depuse la Secretarul General.
    1. Convenţia de faţă va intra în vigoare la 90 de zile după ce 40 de state menţionate în paragraful l al art. 25 o vor fi semnat-o fără să facă vreo rezervă în ce priveşte ratificarea sau vor fi depuse instrumentele de ratificare sau de aderare.
    2. Pentru oricare alt stat care semnează fără rezerva ratificării sau care depune instrumentele de ratificare sau de aderare după data ultimei semnături sau a ultimei depuneri menţionate la paragraful precedent, prezenta Convenţie va intra în vigoare la 90 de zile de la data semnării ei sau depunerii instrumentelor de ratificare sau de aderare.
    Prezenta Convenţie se va aplica tuturor teritoriilor nemetropolitane pe care una dintre părţi le reprezintă pe plan internaţional, exceptând cazul în care consimţământul prealabil al unui teritoriu oarecare este necesar, fie în baza Constituţiei părţii sau a teritoriului interesat, fie în baza cutumelor, în acest caz, partea se va strădui să obţină, într-un timp cât mai scurt, consimţământul teritoriului care este necesar şi, atunci când acest consimţământ va fi obţinut, ea va notifica acest lucru Secretarului General. Prezenta convenţie se va aplica teritoriului sau teritoriilor desemnate prin notificarea menţionată, începând de la data primirii acesteia din urmă de către Secretarul General, în cazurile în care consimţământul prealabil al teritoriului nemetropolitan nu este necesar, partea interesată va declara, în momentul semnării, ratificării sau aderării, cărui teritoriu sau căror teritorii nemetropolitane li se aplică prezenta Convenţie.
    1. Oricare dintre părţi poate notifica Secretarului General că în scopurile prezentei Convenţii teritoriul ei este divizat în două sau mai multe regiuni sau că două sau mai multe dintre regiunile ei sunt grupate în una singură.
    2. Două sau mai multe părţi pot notifica Secretarului General că, în urma instituirii unei uniuni vamale între ele, aceste părţi constituie o regiune în scopurile prezentei Convenţii.
    3. Orice notificare făcută în baza paragrafului l sau 2 va intra în vigoare la l ianuarie al anului care va urma aceluia în care notificarea a fost făcută.
    1. La expirarea unei perioade de 2 ani începând de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii, oricare parte va putea, în numele său sau în numele unui teritoriu pe care ea îl reprezintă pe plan internaţional şi care şia retras consimţământul dat în virtutea art. 27, să denunţe prezenta Convenţie, depunând în acest scop instrumentul necesar la Secretariatul General.
    2. Dacă Secretarul General primeşte denunţarea înaintea datei de l iulie sau la această dată, ea va intra în vigoare la l ianuarie a anului următor; dacă denunţarea este primită după l iulie ea va intra în vigoare ca şi cum ar fi fost primită în anul următor înainte de l iulie sau la această dată.
    3. Convenţia de faţă va expira dacă, în urma denunţărilor notificate conform prevederilor paragrafelor l şi 2, condiţiile intrării sale în vigoare prevăzute la paragraful l al art. 26 încetează de a mai fi respectate.
    1. Oricare dintre părţi poate propune un amendament la prezenta Convenţie. Textul acestui amendament sau cauzele care l-au motivat vor fi comunicate Secretarului General, care le va difuza părţilor şi Consiliului.
    Consiliul va putea hotărî fie:
    a) să convoace o conferinţă, conform paragrafului 4 al art. 62 din Carta O.N.U., în vederea studierii amendamentului propus; fie
    b) să întrebe părţile dacă acceptă amendamentul propus şi să le roage să prezinte eventual Consiliului observaţiile lor cu privire la această propunere.
    2. Dacă un proiect de amendament difuzat conform alin. b) al paragrafului l nu a fost respins de nici una dintre părţi în decursul celor 18 luni care urmează comunicării sale, el va intra imediat în vigoare. Dacă totuşi el va fi respins de una dintre părţi, Consiliul va putea hotărî, ţinând seama de observaţiile părţilor, dacă este cazul să se convoace o conferinţă însărcinată cu studierea amendamentului amintit.
    1. Dacă între două sau mai multe părţi se naşte un diferend privitor la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, părţile amintite se vor consulta în vederea reglementării acestui diferend pe cale de negocieri, anchetă, mediere, conciliere, arbitraj, recurs la organisme regionale, pe cale judiciară sau prin alte mijloace paşnice pe care le vor alege.
    2. Orice diferend de acest fel care nu va fi reglementat prin mijloacele prevăzute la paragraful l va fi supus, la cererea uneia dintre părţile în litigiu, Curţii Internaţionale ele Justiţie.
    1. Nici o rezervă nu este permisă în afara celor făcute conform paragrafelor 2, 3 si 4 ale prezentului articol.
    2. Orice stat poate, în momentul semnării, ratificării sau aderării, să facă rezerve în legătură cu următoarele prevederi din prezenta Convenţie:
    a) art. 19 paragrafele l şi 2;
    b) art. 27; şi
    c) art. 31.
    3. Orice stat care doreşte să devină parte la Convenţie, dar care vrea să fie autorizat să facă rezerve, altele decât cele care sunt enumerate în paragrafele 2, 3 şi 4, poate anunţa Secretarul General despre această intenţie, cu condiţia ca la expirarea celor 12 luni de la data comunicării rezervei în chestiune de către Secretarul General, o treime din statele care au semnat fără rezerva ratificării sau au ratificat Convenţia sau au aderat la ea înainte de expirarea perioadei amintite - să nu fi ridicat obiecţiuni împotriva ei - rezerva va fi considerată drept autorizată, înţelegându-se însă că statele care au ridicat obiecţii împotriva acestei rezerve nu vor să-şi asume faţă de statul care a formulat-o acea obligaţie juridică ce decurge din prezenta Convenţie, la care se referă rezerva.
    4. Oricare stat pe teritoriul căruia cresc în stare sălbatică plante conţinând substanţe incluse în tabelul I, folosite în mod tradiţional de anumite grupuri restrânse bine determinate, cu prilejul ceremoniilor magice sau religioase, poate, în momentul semnării, ratificării sau a aderării, să facă rezerve cu privire la aceste plante în legătură cu prevederile art. 7, exceptând prevederile referitoare la comerţul internaţional.
    5. Statul care a făcut rezerve va putea, în orice moment, printr-o notificare scrisă adresată Secretarului General, să retragă în întregime sau parţial rezervele sale.
    Secretarul General va notifica tuturor statelor menţionate la paragraful l al art. 25:
    a) semnăturile, ratificările sau aderările, conform art. 25;
    b) data la care prezenta Convenţie va intra în vigoare, conform art. 26;
    c) denunţările, conform art. 29; şi
    d) declaraţiile şi notificările, conform art. 27, 28, 30 şi 32.
    Drept care, subsemnaţii, legal împuterniciţi, au semnat prezenta Convenţie în numele guvernelor respective.
    Întocmită la Viena la 21 februarie 1971, într-un singur exemplar în limbile engleză, chineză, spaniolă, franceză şi rusă, cele 5 texte fiind, în măsură egală, valabile. Convenţia va fi depusă la Secretarul General al O.N.U., care va transmite copii certificate, conforme, tuturor statelor membre ale O.N.U. şi celorlalte state prevăzute la paragraful l al art. 25.