*În vigoare pentru Republica Moldova din 24 noiembrie 1993

    Subsemnaţii plenipotenţiari ai guvernelor reprezentate la conferinţa dip-lomatică care s-a ţinut la Geneva de la 21 aprilie la 12 august 1949, în vederea revizuirii celei de a X-a Convenţii de la Haga din 18 octombrie 1907 pentru adaptarea la războiul maritim a principiilor Convenţiei de la Geneva din 1906, au convenit asupra celor ce urmează:
    Înaltele Părţi Contractante se angajează să respecte şi să facă să fie respectată prezenta convenţie în toate împrejurările.
    În afara dispoziţiilor care trebuie să intre în vigoare încă din timp de pace, prezenta convenţie se va aplica în caz de război declarat sau de orice alt conflict armat, ivit între două sau mai multe dintre înaltele Părţi Contractante, chiar dacă starea de război nu e recunoscută de una din ele.
    Convenţia se va aplica, de asemenea, în toate cazurile de ocupaţie totală sau parţială a teritoriului unei înalte Părţi Contractante, chiar dacă această ocupaţie nu întâmpină nici o rezistenţă militară.
    Dacă una dintre Puterile în conflict nu e parte la prezenta convenţie, Puterile care sunt Părţi la aceasta vor rămâne totuşi legate prin ea în raporturile lor reciproce, în afară de aceasta, ele vor fi legate prin convenţie faţă de sus-zisa Putere, dacă aceasta o acceptă şi îi aplică dispoziţiile.
    În caz de conflict armat neprezentând un caracter internaţional şi ivit pe teritoriul uneia dintre înaltele Părţi Contractante, fiecare dintre Părţile în conflict va trebui să aplice, cel puţin, următoarele dispoziţii:
    1. Persoanele care nu participă direct la ostilităţi, inclusiv membrii forţelor armate care au depus armele şi persoanele care au fost scoase din luptă din cauză de boală, rănire, detenţiune sau orice altă cauză, vor fi, în toate împrejurările, tratate cu omenie, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată pe rasă, culoare, religie sau credinţă, sex, naştere sau avere sau orice alt criteriu analog.
    În acest scop, sunt şi rămân prohibite, oricând şi oriunde, cu privire la persoanele menţionate mai sus:
    a) atingerile aduse vieţii şi integrităţii corporale, mai ales omorul sub toate formele, mutilările, cruzimile, torturile şi chinurile;
    b) luările de ostatici;
    c) atingerile aduse demnităţii persoanelor, mai ales tratamentele umilitoare şi înjositoare;
    d) condamnările pronunţate şi execuţiile efectuate fără o judecată prealabilă, dată de un tribunal constituit în mod regulat însoţită de garanţii judiciare recunoscute ca indispensabile de către popoarele civilizate.
    2. Răniţii, bolnavii şi naufragiaţii vor fi ridicaţi şi îngrijiţi. Un organism umanitar imparţial, aşa cum este Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, va putea să ofere serviciile sale Părţilor în conflict.
    Părţile în conflict se vor strădui, pe de altă parte, să dispună intrarea în vigoare, prin acorduri speciale, a tuturor sau a unei părţi din celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
    Aplicarea dispoziţiilor care preced nu va avea efect asupra statutului juridic al Părţilor în conflict.
    În caz de operaţiuni de război între forţele terestre şi maritime ale Părţilor în conflict, dispoziţiile prezentei convenţii nu vor fi aplicabile decât forţelor îmbarcate.
    Forţele debarcate vor fi imediat supuse dispoziţiilor Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie.
    Puterile neutre vor aplica prin analogie dispoziţiile prezentei convenţii răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, membrilor personalului sanitar şi religios, aparţinînd forţelor armate ale Părţilor în conflict, care vor fi primiţi sau internaţi pe teritoriul lor, precum şi morţilor adunaţi.
    În afară de acordurile expres prevăzute prin articolele 10, 18, 31, 38, 39, 40, 43 şi 53, înaltele Părţi Contractante vor putea încheia alte acorduri speciale asupra oricărei chestiuni care le-ar părea oportun să fie reglementată în mod special.     Nici un acord special nu va putea aduce vreun prejudiciu situaţiei răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, precum şi membrilor personalului sanitar şi religios, astfel cum este reglementată prin prezenta convenţie, nici să restrângă drepturile pe care aceasta le-o acordă.
    Răniţii, bolnavii şi naufragiaţii, precum şi membrii personalului sanitar şi religios, vor beneficia de aceste acorduri atâta timp cât convenţia le este aplicabilă, în afară de stipulaţii contrarii conţinute în mod expres în sus-arătatele acorduri sau în acorduri ulterioare, sau de asemenea în afară de măsurile mai favorabile luate în privinţa lor de una sau alta dintre Părţile în conflict.
    Răniţii, bolnavii şi naufragiaţii, precum şi membrii personalului sanitar şi religios, nu vor putea în nici un caz să renunţe parţial sau total la drepturile pe care le asigură prezenta convenţie şi, eventual, acordurile speciale indi-cate la articolul precedent.
    Prezenta convenţie va fi aplicată cu concursul şi sub controlul Puterilor protectoare însărcinate să ocrotească interesele Părţilor în conflict, în acest scop, Puterile protectoare vor putea, în afară de personalul lor diplomatic sau consular, să desemneze delegaţi printre propriii lor cetăţeni sau printre cetăţenii altor Puteri neutre. Aceşti delegaţi vor trebui să fie supuşi agrementului Puterii pe lângă care îşi vor exercita misiunea.
    Părţile în conflict vor uşura, în cea mai largă măsură posibilă, sarcina reprezentanţilor sau delegaţilor Puterilor protectoare.
    Reprezentanţii sau delegaţii Puterilor protectoare nu vor putea, în nici un caz, să depăşească limitele misiunii lor, astfel cum reiese ea din prezenta convenţie; ei vor trebui, mai ales, să ţină seama de nevoile imperioase de securitate ale statului pe lângă care îşi exercită funcţiile. Numai cerinţe militare imperioase pot autoriza, în mod excepţional şi temporar, o restrîngere a activităţii lor.
    Dispoziţiile prezentei convenţii nu împiedică activităţile umanitare pe care Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, precum şi orice alt organism umanitar imparţial, le-ar întreprinde pentru protejarea răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, precum şi a membrilor personalului sanitar şi religios şi pentru ajutoarele ce li se vor da cu agrementul Părţilor în conflict interesante.
    Înaltele Părţi Contractante vor putea oricând să se înţeleagă pentru a încredinţa unui organism, prezentând toate garanţiile de imparţialitate şi de eficacitate, sarcinile trasate prin prezenta convenţie Puterilor protectoare.
    Dacă răniţii, bolnavii şi naufragiaţii sau membrii personalului sanitar şi religios, nu beneficiază sau nu mai beneficiază, din indiferent ce motiv, de activitatea unei Puteri protectoare sau a unui organism, desemnat în conformitate cu primul alineat. Puterea deţinătoare va trebui să ceară fie unui stat neutru, fie unui asemenea organism, să-şi asume funcţiile date prin prezenta convenţie Puterilor protectoare desemnate de Părţile în conflict.
    Dacă o protecţie nu poate fi astfel asigurată, Puterea deţinătoare va trebui să ceară unui organism umanitar, cum ar fi Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, să-şi asume sarcinile umanitare care revin prin prezenta convenţie Puterilor protectoare sau va trebui să accepte, sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, ofertele de servicii provenind de la un asemenea organism.
    Orice Putere neutră sau orice organism invitat de Puterea interesată sau care se oferă în scopurile sus-menţionate va trebui, în activitatea sa, să fie conştientă de responsabilitatea sa faţă de Partea în conflict de care depind persoanele protejate prin prezenta convenţie şi va trebui să prezinte garanţii suficiente de capacitate pentru a asuma funcţiile în chestiune şi a le îndeplini cu imparţialitate.
    De la dispoziţiile precedente nu se va putea deroga printr-un acord special între Puteri dintre care una s-ar găsi, chiar temporar, faţă de cealaltă Putere sau de aliaţii săi, îngrădită în libertatea ei de negociere, ca urmare a evenimentelor militare, mai ales în cazul unei ocupaţii totale sau a unei părţi importante a teritoriului său.
    De câte ori se face menţiune în prezenta convenţie de Puterea protectoare, această menţiune indică, de asemenea, organismele care o înlocuiesc, în sensul prezentului articol.
    În toate cazurile în care ele vor considera că e necesar în interesul persoanelor protejate, mai ales în caz de dezacord între Părţile în conflict cu privire la aplicarea sau interpretarea dispoziţiilor prezentei convenţii. Puterile protectoare îşi vor oferi bunele lor oficii în scopul reglementării diferendului.
    În acest scop, fiecare dintre Puterile protectoare va putea, la invitaţia unei Părţi sau în mod spontan, să propună Părţilor în conflict o întrunire a reprezentanţilor lor şi, în special, a autorităţilor însărcinate cu soarta răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, precum şi a membrilor personalului sanitar şi religios, eventual pe un teritoriu neutru ales în mod convenabil.
    Părţile în conflict vor trebui să dea urmare propunerilor ce le vor fi făcute în acest sens. Puterile protectoare vor putea, eventual, să propună agrementului Părţilor în conflict o personalitate aparţinând unei Puteri neutre sau o personalitate delegată de Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, care va fi chemată să participe la această întrunire.
    Membrii forţelor armate şi celelalte persoane menţionate în articolul următor, care se vor găsi pe mare şi vor fi răniţi, bolnavi sau naufragiaţi, vor trebui să fie respectaţi şi protejaţi în toate împrejurările, înţelegându-se că termenul de naufragiu va fi aplicabil oricărui naufragiu, oricare ar fi împrejurările în care s-a produs, inclusiv amerizarea forţată sau căderea în mare.
    Ei vor fi trataţi şi îngrijiţi cu omenie de Partea în conflict, care îi va avea sub puterea sa, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată pe sex, rasă, naţionalitate, religie, păreri politice sau orice alt criteriu analog. Este complet interzisă orice atingere la viaţa şi la persoana lor şi, între altele, de a-i omorî sau a-i extermina, de a-i supune la tortură, de a face asupra lor experienţe biologice, de a-i lăsa cu premeditare fără ajutor medi-cal sau fără îngrijiri sau de a-i expune la riscuri de contaminare sau de infecţie, create în acest scop.
    Numai motive de urgenţă medicală vor îngădui o prioritate în ordinea îngrijirilor.
    Femeile vor fi tratate cu toată consideraţia specială datorată sexului lor.
    Prezenta convenţie se va aplica naufragiaţilor, răniţilor şi bolnavilor pe mare aparţinând următoarelor categorii:
    1. Membrii forţelor armate ale unei Părţi în conflict, precum şi membrii miliţiilor şi corpurilor de voluntari, făcând parte din aceste forţe armate.
    2. Membrii altor miliţii şi membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv aceia din mişcările de rezistenţă organizate, aparţinând unei Părţi în conflict şi acţionând în afară sau în interiorul propriului lor teritoriu, chiar dacă acest teritoriu este ocupat, cu condiţia ca aceste miliţii sau corpuri de voluntari, inclusiv aceste mişcări de rezistenţă organizate, să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) să aibă în fruntea lor o persoană care răspunde pentru subordonaţii săi;
    b) să aibă un semn distinctiv fix şi care se poate recunoaşte de la distanţă;
    c) să poarte armele în mod deschis;
    d) să se conformeze, în operaţiunile lor, legilor şi obiceiurilor războiului.
    3. Membrii forţelor armate regulate, care se pretind ale unui guvern sau ale unei autorităţi nerecunoscute de Puterea deţinătoare.
    4. Persoanele care urmează forţele armate, fără a face parte direct din ele, cum sunt membrii civili ai echipajelor avioanelor militare, corespondenţii de război, furnizorii, membrii unităţilor de lucru sau de servicii însărcinate cu bunăstarea militarilor, cu condiţia ca ele să fi primit autorizaţia forţelor armate pe care le întovărăşesc.
    5. Membrii echipajelor, inclusiv comandanţii, piloţii şi elevii marinei comerciale şi echipajele aviaţiei civile ale Părţilor în conflict, care nu beneficiază de un tratament mai favorabil în virtutea altor dispoziţii de drept internaţional.
    6. Populaţia unui teritoriu neocupat care, la apropierea inamicului, ia armele în mod spontan pentru a combate trupele de invazie, fără să fi avut timpul de a se constitui în forţe armate regulate, dacă ea poartă armele în mod deschis şi dacă respectă legile şi obiceiurile războiului.
    Orice vas de război al unei Părţi beligerante va putea cere predarea răniţilor, bolnavilor sau naufragiaţilor, aflaţi pe bordul vaselor-spitale militare, vaselor-spitale ale societăţilor de ajutor sau particulare, precum şi vaselor de comerţ, yachturilor şi ambarcaţiunilor, oricare ar fi naţionalitatea lor, cu condiţia că starea sănătăţii răniţilor şi bolnavilor să permită predarea şi ca vasul de război să dispună de instalaţii care să permită acestora asigurarea unui tratament satisfăcător.
    Dacă sunt ridicaţi răniţi, bolnavi sau naufragiaţi pe bordul unui vas de război neutru sau de către o aeronavă militară neutră, vor trebui luate măsuri, dacă dreptul internaţional o cere, ca aceştia să nu poată lua parte din nou la operaţiuni de război.
    Ţinând seama de dispoziţiile articolului 12, răniţii, bolnavii şi naufragiaţii unui beligerant, căzuţi sub puterea adversarului, vor fi prizonieri de război şi le vor fi aplicabile regulile dreptului internaţional privitoare la prizonierii de război. Cel care i-a capturat poate hotărî după împrejurări, dacă trebuie să-i reţină, să-i îndrepte spre un port al ţării sale, spre un port neutru sau chiar spre un port al adversarului, în acest ultim caz, prizonierii de război, redaţi astfel ţării lor, nu vor putea să servească în timpul duratei războiului.
    Răniţii, bolnavii sau naufragiaţii care vor fi debarcaţi într-un port neutru, cu consimţământul autorităţii locale, vor trebui, numai dacă nu există un aranjament contrar între Puterea neutră şi Puterile beligerante, să fie reţinuţi de Puterea neutră, dacă dreptul internaţional o cere, astfel încât ei să nu poată lua din nou parte la operaţiunile de război.
    Cheltuielile de spitalizare şi de internare vor fi suportate de Puterea de care depind răniţii, bolnavii sau naufragiaţii.
    După fiecare luptă, Părţile în conflict vor lua fără întârziere toate măsurile posibile pentru a căuta şi strânge naufragiaţii, răniţii şi bolnavii, a-i proteja contra jafului şi relelor tratamente şi a le asigura îngrijirile necesare, precum şi pentru a căuta morţii şi a împiedica de a fi jefuiţi.
    De câte ori împrejurările o vor permite, Părţile în conflict vor încheia aranjamente locale pentru evacuarea pe mare a răniţilor şi bolnavilor dintr-o zonă asediată sau încercuită şi pentru trecerea personalului sanitar şi religios şi a materialului sanitar destinat acestei zone.
    Părţile în conflict vor trebui să înregistreze, în cel mai scurt termen posibil, toate elementele care contribuie la identificarea naufragiaţilor, răniţilor, bolnavilor şi morţilor Părţii adverse căzuţi sub puterea lor. Aceste informaţii vor trebui, pe cât posibil, să cuprindă următoarele:
    a) indicarea Puterii de care aceştia depind;
    b) afectarea sau numărul matricol;
    c) numele de familie;
    d) pronumele;
    e) data naşterii;
    f) orice altă informaţie figurând pe biletul sau placa de identitate;
    g) data şi locul capturii sau decesului;
    h) informaţii privitoare la rănile, boala sau la cauza decesului.
    În cel mai scurt timp posibil, informaţiile menţionate mai sus vor trebui comunicate biroului de informaţii prevăzut în articolul 122 al Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, cu privire la tratamentul prizonierilor de război, care le va transmite Puterii de care depind aceşti prizonieri, prin intermediul Puterii protectoare şi al Agenţiei centrale a prizonierilor de război.
    Părţile în conflict vor stabili şi îşi vor comunica, pe calea indicată de alineatul precedent, actele de deces sau listele de decese certificate în mod valabil. Ele vor aduna şi îşi vor transmite, de asemenea, prin intermediul aceluiaşi birou, jumătate din placa dublă de identitate sau însăşi placa, dacă e vorba de o placă simplă, testamentele sau alte documente prezentând importanţă pentru familia decedaţilor, sumele de bani şi, în general, toate obiectele având o valoare intrinsecă sau afectivă găsite asupra morţilor. Aceste obiecte, precum şi obiectele neidentificate, vor fi trimise în pachete sigilate, însoţite de o declaraţie cuprinzând toate detaliile necesare pentru identificarea posesorului decedat, precum şi un inventar complet al pachetului.
    Părţile în conflict vor veghea ca imersiunea morţilor, făcută individual ori de câte ori împrejurările o vor permite, să fie precedată de un examen atent şi, dacă e posibil medical al corpurilor, pentru a se constata moartea, a se stabili identitatea şi pentru a se putea da socoteală de aceasta. Dacă s-a întrebuinţat o placă dublă de identitate, jumătatea acestei plăci va rămîne asupra cadavrului.
    Dacă morţii sunt debarcaţi, se vor aplica dispoziţiile Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie.
    Părţile în conflict vor putea face apel la caritatea comandanţilor vaselor de comerţ, yachturilor sau ambarcaţiunilor neutre, pentru a lua la bord şi a îngriji bolnavi, răniţi sau naufragiaţi, precum şi pentru a ridica morţii.
    Vasele de toate felurile care vor răspunde la acest apel, precum şi acelea care în mod spontan au ridicat răniţii, bolnavii sau naufragiaţii, se vor bucura de o protecţie specială şi de înlesniri pentru executarea misiunii lor de asistenţă.
    Ele nu vor putea fi, în nici un caz, capturate pentru că au făcut un asemenea transport; dar, numai dacă nu li s-au făcut promisiuni contrare, ele rămân expuse la captură pentru încălcările de neutralitate pe care le-ar fi putut comite.
    Vasele-spitale militare, adică vasele construite sau amenajate de către Puteri în mod special şi numai în scopul de a da ajutor răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, de a-i trata şi a-i transporta, nu vor putea fi, în nici o împrejurare, atacate sau capturate, ci vor fi oricând respectate şi protejate, cu condiţia ca numele şi caracteristicile lor să fi fost comunicate Părţilor în conflict, cu zece zile înainte de folosirea lor.
    Caracteristicile care trebuie să figureze în notificare vor cuprinde tonajul brut înregistrat, lungimea de la pupă la proră şi numărul catargurilor şi al coşurilor.
    Stabilimentele situate pe coastă şi care au dreptul la protecţia Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie nu vor putea fi nici atacate, nici bombardate de pe mare.
    Vasele-spitale folosite de Societăţile naţionale de Cruce Roşie, de societăţile de ajutor recunoscute oficial sau de către particulari se vor bucura de aceeaşi protecţie ca şi vasele-spitale militare şi vor fi excluse de la captură, dacă Partea în conflict de care depind acestea le-a dat o însărcinare oficială şi numai dacă dispoziţiile articolului 22 relative la notificare au fost respectate.
    Aceste vase vor trebui să posede un document al autorităţii competente, prin care să se arate că ele au fost supuse controlului său în timpul echipării lor şi la plecarea lor.
    Vasele-spitale folosite de Societăţile naţionale de Cruce Roşie, de societăţile de ajutor recunoscute oficial sau de particulari din ţări neutre, se vor bucura de aceeaşi protecţie ca şi vasele-spitale militare şi vor fi excluse de la captură, cu condiţia ca să fie puse sub conducerea uneia dintre Părţile de conflict, cu asentimentul prealabil al propriului lor guvern, şi cu autorizarea acestei Părţi şi numai dacă dispoziţiile articolului 22 privitoare la notificare vor fi fost observate.
    Protecţia prevăzută în articolele 22, 24 şi 25 se va aplica vaselor-spitale de orice tonaj şi bărcilor lor de salvare, oriunde ar opera. Totuşi, pentru a asigura maximum de confort şi de securitate, Părţile în conflict se vor strădui să nu folosească, pentru transportul răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, pe distanţe lungi şi în largul mării, decît vase-spitale cu un tonaj mai mare de 2000 tone bruto.
    În aceleaşi condiţii ca acelea prevăzute în articolele 22 şi 24, ambarcaţiunile folosite de stat sau de societăţile de ajutor recunoscute oficial pentru operaţii de salvare de coastă vor fi deasemenea respectate şi protejate în măsura în care necesităţile operaţiunilor o vor permite.
    În măsura posibilului, vor fi protejate în aceeaşi măsură şi instalaţiile de coastă fixe întrebuinţate exclusiv de aceste ambarcaţiuni pentru misiunea lor umanitară.
    În cazul unei lupte pe bordul vaselor de război, infirmierile vor fi respectate şi cruţate pe cît va fi posibil. Aceste infirmerii şi materialul lor vor rămîne supuse legilor războiului, dar nu li se va putea schimba destinaţia atîta vreme cît vor fi necesare răniţilor şi bolnavilor.
    Totuşi, comandantul care le are sub puterea sa va putea dispune de ele, în caz de necesităţi militare urgente, asigurînd în prealabil soarta răniţilor şi bolnavilor care sunt îngrijiţi acolo.
    Orice vas-spital ce se găseşte într-un port care cade sub puterea inamicului va fi autorizat să-1 părăsească.
    Vasele şi ambarcaţiunile menţionate în articolele 22, 24, 25 şi 27 vor da ajutoare şi asistenţă răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, indiferent de naţionalitate.
    Înaltele Părţi Contractante se obligă a nu folosi aceste vase şi îmbarcaţiuni în nici un scop militar.
    Aceste vase şi ambarcaţiuni nu vor trebui să stingherească, în nici un fel, mişcările combatanţilor.
    În timpul şi după luptă, ele vor acţiona pe riscul lor.
    Părţile în conflict vor avea dreptul de a controla şi cerceta vasele şi ambarcaţiunile arătate în articolele 22, 24, 25 şi 27. Ele vor putea să refuze ajutorul acestor vase şi ambarcaţiuni, să le ordone îndepărtarea, să le impună o anumită direcţie, să reglementeze întrebuinţarea telegrafiei lor fără fir şi a tuturor celorlalte mijloace de comunicare şi chiar să le reţină pentru o durată de maximum şapte zile din momentul interceptării lor, dacă gravitatea împrejurărilor ar cere-o.
    Ele vor putea instala pe bord, în mod temporar, un comisar, a cărui sarcină exclusivă va fi să asigure executarea ordinelor date în baza dispoziţiillor alineatului precedent.
    Pe cât posibil, Părţile în conflict vor înscrie în jurnalul de bord al vaselor-spitale, într-o limbă pe care comandantul vasului-spital o înţelege, ordinele pe care i le vor da.
    Părţile în conflict vor putea, fie unilateral, fie prin acord special, să instaleze pe bordul vaselor-spitale observatori neutri, care vor verifica respectarea strictă a dispoziţiilor prezentei convenţii.
    Vasele şi ambarcaţiunile arătate în articolele 22, 24, 25 şi 27 nu sunt asimilate vaselor de război, în ceea ce priveşte staţionarea lor într-un port neutru.
    Vasele de comerţ care vor fi transformate în vase-spitale nu vor putea căpăta altă destinaţie, în tot timpul duratei ostilităţilor.
    Protecţia datorată vaselor-spitale şi infirmeriilor vaselor nu va putea înceta decît dacă ele ar fi fost folosite pentru comiterea, în afara îndatoririlor lor umanitare, de acte dăunătoare pentru inamic. Totuşi, protecţia nu va înceta decît după o somaţie care fixează, în toate cazurile oportune, un termen rezonabil somaţie care ar fi rămas fără efect,
    În special, vasele-spitale nu vor putea sa posede sau să utilizeze un cod secret pentru emisiunile lor prin telegrafie fără fir sau prin orice alt mijloc de comunicare.
    Nu vor fi considerate ca fiind de natură să ridice vaselor-spitale sau infirmeriilor vaselor protecţia care le este datorată:
    1. faptul că personalul acestor vase sau al infirmeriilor este înarmat şi că foloseşte armele sale pentru menţinerea ordinii, pentru propria sa apărare sau a răniţilor şi bolnavilor săi;
    2. faptul prezenţei la bord a aparatelor destinate exclusiv să asigure navigaţia sau transmisiunile;
    3. faptul că pe bordul vaselor-spitale sau în infirmeriile vaselor se găsesc arme portative şi muniţii luate de la răniţi, bolnavi sau naufragiaţi şi care n-au fost încă predate serviciului competent;
    4. faptul că activitatea umanitară a vaselor-spitale şi a infirmeriilor vaselor sau a personalului lor s-a extins şi asupra civililor răniţi, bolnavi sau naufragiaţi;
    5. faptul că vasele-spitale transportă material şi personal destinat în mod exclusiv funcţiilor sanitare, în afară de acela care le este necesar în mod obişnuit.
    Personalul religios, medical şi sanitar al vaselor-spitale şi echipajul lor va fi respectat şi protejat; ei nu vor putea să fie capturaţi în timp ce sunt în serviciul acestor vase, fie că sunt sau nu răniţi şi bolnavi la bord.
    Personalul religios, medical şi sanitar, afectat serviciului medical sau spiritual al persoanelor arătate în articolele 12 şi 13, care cade sub puterea inamicului, va fi respectat şi protejat; el va putea să continue exercitarea funcţiilor sale atâta timp cât va fi necesar pentru îngrijirea răniţilor şi bolnavilor. Apoi va trebui să fie retrimis de îndată ce comandantul şef care îl are sub puterea sa va crede ca e posibil. Va putea lua cu el, părăsind vasul, obiectele care sunt proprietate personală.
    Dacă totuşi se dovedeşte necesară reţinerea unei părţi din acest personal, din cauza nevoilor sanitare sau spirituale ale prizonierilor de război, se vor lua toate măsurile pentru a-1 debarca cât mai repede cu putinţă.
    La debarcarea sa, personalul reţinut va fi supus dispoziţiilor Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie.
    Vasele închiriate în acest scop vor fi autorizate să transporte material destinat exclusiv tratamentului răniţilor şi bolnavilor din forţele armate sau pentru prevenirea bolilor, numai dacă condiţiile călătoriei lor sunt semnalate Puterii adverse şi aprobate de ea. Puterea adversă îşi va rezerva dreptul de a le controla, nu însă de a le captura şi nici de a sechestra materialul transportat.
    Cu acordul Părţilor în conflict, pe bordul acestor vase vor putea fi instalaţi observatori neutri, pentru a controla materialul transportat, în acest scop, acest material va trebui să fie uşor accesibil.
    Aeronavele sanitare, adică aeronavele folosite exclusiv pentru evacuarea răniţilor, bolnavilor şi naufragiaţilor, precum şi pentru transportul personalului şi al materialului sanitar, nu vor fi atacate, ci vor fi respectate de Părţile în conflict în timpul zborurilor ce le vor efectua la înălţimi, la ore şi după itinerarii convenite special între toate Părţile în conflict interesate.
    Ele vor purta, în mod vizibil, semnul distinctiv prevăzut de articolul 41, alături de culorile naţionale, pe feţele lor inferioare, superioare şi laterale. Ele vor fi prevăzute cu orice alt semn distinctiv sau mijloc de recunoaştere fixat prin acord între Părţile în conflict fie la începutul, fie în cursul ostilităţilor.
    Numai dacă nu s-a convenit altfel, zborul deasupra teritoriului inamic sau ocupat de inamic va fi interzis.
    Aeronavele sanitare vor trebui să asculte de orice somaţie de aterizare sau amerizare, în cazul unei aterizări sau amerizări astfel impuse, aeronava, cu ocupanţii săi, îşi va putea relua zborul după un eventual control.
    În caz de aterizare sau de amerizare forţată pe teritoriul inamic sau ocupat de inamic, răniţii, bolnavii şi naufragiaţii, precum şi echipajul aeronavei, vor fi prizonieri de război. Personalul sanitar va fi tratat în conformitate cu articolele 36 şi 37.
    Aeronavele sanitare ale Părţilor în conflict vor putea, sub rezerva celui de al doilea alineat, să zboare deasupra teritoriului Puterilor neutre şi să aterizeze sau să amerizeze acolo în caz de necesitate, sau pentru escală. Vor trebui să notifice, în prealabil, Puterilor neutre trecerea lor deasupra teritoriului lor şi să asculte de orice somaţie de aterizare sau amerizare. Ele nu vor fi la adăpost de atacuri, decât în timpul zborului lor la înălţimile, la orele şi potrivit itinerariilor convenite în mod special între Părţile în conflict şi Puterile neutre interesate.
    Totuşi, Puterile neutre vor putea pune condiţii sau face restricţii în ce priveşte zborul deasupra teritoriului lor al aeronavelor sanitare sau la aterizarea lor. Aceste condiţii sau restricţii eventuale vor fi aplicate în acelaşi fel tuturor Părţilor în conflict.
    Numai dacă nu s-a convenit altfel între statul neutru şi Părţile în con-flict, răniţii, bolnavii sau naufragiaţii debarcaţi, cu consimţământul autorităţii locale, pe un teritoriu neutru de către o aeronavă sanitară, vor trebui să fie păziţi de statul neutru, atunci când dreptul internaţional o cere, astfel încît ei să nu poată lua parte din nou la operaţiunile de război. Spezele de spitalizare şi de internare vor fi suportate de Puterea de care depind răniţii, bolnavii sau naufragiaţii.
    Sub controlul autorităţii militare competente, emblema crucii roşii pe fond alb va figura pe drapelele, brasardele, precum şi pe întregul material folosit de serviciul sanitar.
    Totuşi, pentru ţările care întrebuinţează deja ca semn distinctiv, în locul crucii roşii, semiluna roşie sau leul şi soarele roşii pe fond alb, aceste embleme sunt de asemenea admise în sensul prezentei convenţii.
    Personalul arătat în articolele 36 şi 37 va purta, fixată pe braţul stâng, o brasardă rezistentă la umezeală şi prevăzută cu semnul distinctiv, eliberată şi ştampilată de autoritatea militară.
    Acest personal, în afară de placa de identitate prevăzută de articolul 19, va mai purta şi un bilet de identitate special, purtând semnul distinctiv. Acest bilet va trebui să fie rezistent la umezeală şi să aibă astfel de dimensiuni, încât să poată fi purtat în buzunar. El va fi scris în limba naţională, va menţiona cel puţin numele şi pronumele, data naşterii, gradul şi numărul matricol al celui interesat. Va stabili în ce calitate are drept la protecţia prezentei convenţii. Biletul va fi prevăzut cu fotografia titularului şi, în afară de aceasta, fie cu semnătura sa, fie cu amprentele sale digitale, fie cu amândouă. Va purta timbrul sec al autorităţii militare.
    Biletul de identitate va trebui să fie uniform în fiecare armată şi, pe cât posibil, de acelaşi tip, în armatele înaltelor Părţi Contractante. Părţile în conflict vor putea să se inspire după modelul anexat, ca exemplu, la prezenta convenţie. Ele îşi vor comunica, la începutul ostilităţilor, modelul pe care îl folosesc. Fiecare bilet de identitate va fi confecţionat, dacă e posibil, în cel puţin două exemplare, din care unul va fi păstrat de ţara de origine.
    Personalul menţionat mai sus nu va putea, în nici un caz, să fie lipsit de insignele sale şi nici de biletul de identitate, nici de dreptul de a purta brasardă, în caz de pierdere, va avea dreptul să obţină duplicate după bilet şi înlocuirea insignelor.
    Vasele şi ambarcaţiunile arătate în articolele 22, 24, 25 şi 27 se vor distinge în felul următor:
    a) întreaga suprafaţă exterioară va fi albă;
    b) una sau mai multe cruci roşu închis, atât de mari pe cât posibil, vor fi vopsite de fiecare parte a corpului vasului, precum şi pe suprafeţele orizontale, astfel încât să asigure, din aer şi de pe mare, cea mai bună vizibilitate.
    Toate vasele-spitale se vor face recunoscute înălţând pavilionul lor naţional şi, în afară de aceasta, dacă aparţin unui stat neutru, pavilionul Părţii în conflict sub a cărei conducere se găsesc. Un pavilion alb cu cruce roşie va trebui să fluture pe catargul cel mare, cât mai sus posibil.
    Bărcile de salvare ale vaselor-spitale, bărcile de salvare de coastă şi toate ambarcaţiunile mici folosite de serviciul sanitar vor fi vopsite în alb cu cruci roşu închis perfect vizibile şi, în genere, li se vor aplica felurile de identificare prevăzute mai sus pentru vasele-spitale.
    Vasele şi ambarcaţiunile arătate mai sus, care vor să-şi asigure în timpul nopţii şi în timpul unei vizibilităţi reduse protecţia la care au dreptul, vor trebui să ia, cu asentimentul Părţii în conflict sub puterea căreia se află măsurile necesare pentru a face suficient de aparente culoarea şi emblemele lor distinctive.
    Vasele-spitale care, în baza articolului 31, sunt reţinute provizoriu de inamic, vor trebui să coboare pavilionul Părţii în conflict în serviciul căreia se găsesc sau a cărei conducere au acceptat-o.
    Bărcile de salvare de coastă, dacă continuă, cu consimţământul Puterii ocupante, să opereze de pe o bază ocupată, vor putea fi autorizate să con-tinue arborarea propriilor lor culori naţionale în acelaşi timp cu pavilionul cu cruce roşie, când se vor îndepărta de baza lor, sub rezerva unei prealabile notificări făcute tuturor Părţilor în conflict interesate.
    Toate stipulaţiile acestui articol privitoare la emblema crucii roşii se aplică şi celorlalte embleme prevăzute în articolul 41.
    Părţile în conflict vor trebui, oricând, să facă eforturi de a încheia acorduri în vederea folosirii metodelor celor mai moderne de care dispun, menite să înlesnească identificarea vaselor şi ambarcaţiunilor arătate în acest articol.
    Semnele distinctive, prevăzute în articolul 43, nu vor putea fi utilizate, în timp de pace ca şi în timp de război, decât pentru a indica sau proteja vasele care sunt menţionate acolo, cu excepţia cazurilor care ar fi prevăzute într-o altă convenţie internaţională sau într-un acord între toate Părţile în conflict interesate.
    Înaltele Părţi Contractante, a căror legislaţie nu ar fi încă satisfăcătoare, vor lua măsurile necesare pentru a împiedica şi a reprima oricând orice folosire abuzivă a semnelor distinctive prevăzute în articolul 43.
    Fiecare Parte în conflict, prin intermediul comandanţilor şefi, va asigura executarea amănunţită a articolelor precedente, precum şi a cazurilor neprevăzute, în conformitate cu principiile generale ale prezentei convenţii
    Măsurile de represalii împotriva răniţilor, bolnavilor, naufragiaţilor, personalului, vaselor sau materialului, protejate prin convenţie, sunt interzise.
    Înaltele Părţi Contractante se angajează să difuzeze, cât mai larg posibil, în timp de pace şi în timp de război, textul prezentei convenţii în ţările lor respective, şi mai ales, să introducă studiul ei în programele de instrucţie militară şi, dacă e posibil, civilă, astfel ca principiile acesteia să fie cunoscute de întreaga populaţie, în special de forţele armate combatante, de personalul sanitar şi de duhovnici.
    Înaltele Părţi Contractante îşi vor comunica, prin intermediul Consiliului federal elveţian şi, în timpul ostilităţilor, prin intermediul Puterii protectoare, traducerile oficiale ale prezentei convenţii, precum şi legile şi regulamentele pe care ele le-ar putea adopta pentru a asigura aplicarea acesteia.
    Înaltele Părţi Contractante se angajează să ia orice măsură legislativă necesară pentru stabilirea sancţiunilor penale menite să fie aplicate persoanelor care au comis, sau au dat ordin să se comită, oricare dintre infracţiunile grave la prezenta convenţie, definite la articolul următor.
    Fiecare Parte contractantă va avea obligaţia de a urmări persoanele bănuite de a fi comis sau de a fi ordonat să se comită oricare din aceste infracţiuni grave, şi ea va trebui să le defere propriilor sale tribunale, indiferent de naţionalitatea lor.     Ea va putea, de asemenea, dacă preferă, şi în conformitate cu condiţiile prevăzute în propria sa legislaţie, să le predea spre judecare altei Părţi contractante, interesată în urmărire, numai dacă această Parte contractantă ar deţine contra numitelor persoane dovezi suficiente.
    Fiecare Parte contractantă va lua măsurile necesare pentru încetarea actelor contrare dispoziţiilor prezentei convenţii, altele decât infracţiunile grave definite în articolul următor.
    În toate împrejurările, inculpaţii vor beneficia de garanţii de procedură şi de liberă apărare, care nu vor fi mai puţin favorabile decât cele prevăzute de articolele 105 şi următoarele ale Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949, privitoare la tratamentul prizonierilor de război.
    Infracţiunile grave prevăzute la articolul precedent sunt acelea care privesc vreunul din următoarele acte, dacă sunt comise împotriva unor persoane sau bunuri protejate de convenţie: omuciderea intenţionată, tortura sau tratamentele inumane, inclusiv experienţele biologice, faptul de a cauza, în mod intenţionat, mari suferinţe sau de a aduce grave atingeri integrităţii fizice sau sănătăţii, distrugerea şi însuşirea de bunuri, nejustificate de necesităţile militare şi desfăşurate pe scară mare, în mod ilicit şi arbitrar.
    Nici o Parte contractantă nu va putea să se exonereze, nici să exonereze o altă Parte contractantă de răspunderile asumate de ea însăşi sau de o altă Parte contractantă, din cauza infracţiunilor prevăzute la articolul precedent.
    La cererea unei Părţi în conflict, va trebui deschisă o anchetă, într-un mod care urmează să fie stabilit între Părţile interesate, cu privire la orice pretinsă violare a convenţiei.
    Dacă nu s-a realizat un acord în ce priveşte procedura anchetei, Părţile se vor înţelege pentru a alege un arbitru, care va hotărî asupra procedurii de urmat.
    O dată constatată violarea, Părţile în conflict îi vor pune capăt şi o vor reprima cât mai repede posibil.
    Prezenta convenţie este redactată în franceză şi engleză. Ambele texte sunt egal autentice.
    Consiliul federal elveţian va îngriji să se facă traduceri oficiale ale convenţiei în limba rusă şi în limba spaniolă.
    Prezenta convenţie, care va purta data zilei de azi, va putea să fie semnată, până la 12 februarie 1950, în numele Puterilor reprezentate la conferinţa care s-a deschis la Geneva la 21 aprilie 1949, precum şi de Puterile nereprezentate la această conferinţă, care participă la cea de a X-a Convenţie de la Haga din 18 octombrie 1907 pentru adaptarea la războiul maritim a principiilor Convenţiei de la Geneva din 1906 sau a convenţiilor de la Geneva din 1864, 1906 sau 1929, pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din armatele în campanie.
    Prezenta convenţie va fi ratificată cât mai repede cu putinţă şi ratificările vor fi depuse la Berna.
    Se va întocmi un proces-verbal de depunere a fiecărui instrument de ratificare, proces-verbal a cărui copie certificată pentru conformitate va fi remisă, prin Consiliul federal elveţian, tuturor Puterilor în numele cărora convenţia a fost semnată sau adeziunea notificată.
    Prezenta convenţie va intra în vigoare şase luni după depunerea a cel puţin două instrumente de ratificare.
    Ulterior, ea va intra în vigoare, pentru fiecare înaltă Parte Contractantă, şase luni după depunerea instrumentului său de ratificare.
    Prezenta convenţie înlocuieşte cea de a X-a Convenţie de la Haga din 18 octombrie 1907 pentru adaptarea la războiul maritim a principiilor Convenţiei de la Geneva din 1906, în raporturile dintre înaltele Părţi Contractante.
    De la data intrării sale în vigoare, prezenta convenţie va fi deschisă adeziunii oricărei puteri în numele căreia această convenţie nu ar fi fost semnată.
    Adeziunile vor fi notificate în scris Consiliului federal elveţian şi îşi vor produce efectele lor şase luni de la data primirii lor.
    Consiliul federal elveţian va comunica adeziunile tuturor puterilor în numele cărora convenţia va fi fost semnată sau adeziunea notificată.
    Situaţiile prevăzute în articolele 2 şi 3 vor da efect imediat ratificaţiilor depuse şi adeziunilor notificate de Părţile în conflict, înainte sau după începerea ostilităţilor sau ocupaţiei. Comunicarea ratificărilor sau adeziunilor primite de Părţile în conflict va fi făcută de Consiliul federal elveţian pe calea cea mai rapidă.
    Fiecare din înaltele Părţi Contractante va avea facultatea să denunţe prezenta convenţie.
    Denunţarea va fi notificată în scris Consiliului federal elveţian. Atesta va comunica notificarea guvernelor tuturor înaltelor Părţi Contractante.
    Denunţarea îşi va produce efectele un an după notificarea sa Consiliului federal elveţian. Totuşi, denunţarea notificată, atunci când Puterea denunţătoare este implicată într-un conflict, nu va produce nici un efect, atâta timp cât nu ar fi fost încheiată pacea, şi, în orice caz, atâta timp cât operaţiunile de eliberare şi repatriere a persoanelor protejate prin prezenta convenţie nu vor fi terminate.
    Denunţarea va avea valoare numai faţă de Puterea denunţătoare. Ea nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor pe care Părţile în conflict vor rămâne obligate să le îndeplinească, pe baza principiilor dreptului internaţional, aşa cum ele rezultă din obiceiurile stabilite între naţiunile civilizate, din legile umanitare şi din cerinţele conştiinţei publice.
    Consiliul federal elveţian va înregistra prezenta convenţie la Secretariatul Naţiunilor Unite. Consiliul federal elveţian va informa de asemenea Secretariatul Naţiunilor Unite de toate ratificările, adeziunile şi denunţările pe care le va primi cu privire la prezenta convenţie.
    Drept care subsemnaţii, având depuse împuternicirile respective, au semnat prezenta convenţie.
    Făcuta la Geneva, la 12 august 1949, în limbile franceză şi engleză, originalul urmând să fie depus în arhivele Confederaţiei elveţiene. Consiliul federal elveţian va transmite o copie certificată conform convenţiei fiecăruia dintre statele semnatare, precum şi statelor care vor adera la convenţie.