* În vigoare pentru Republica Moldova din 24 noiembrie 1993

    Subsemnaţii plenipotenţiari ai guvernelor reprezentate la conferinţa dip-lomatică care s-a întrunit la Geneva de la 21 aprilie la 12 august 1949, în vederea revizuirii convenţiei încheiate la Geneva la 27 iulie 1929 privitoare la tratamentul prizonierilor de război, au convenit asupra celor ce urmează:
    Înaltele Părţi Contractante se angajează să respecte şi să facă să fie respectată prezenta convenţie în toate împrejurările.
    În afara dispoziţiilor care trebuie să intre în vigoare încă din timp de pace, prezenta convenţie se va aplica în caz de război declarat sau de orice alt conflict armat, ivit între două sau mai multe dintre înaltele Părţi Contractante, chiar dacă starea de război nu este recunoscută de una din ele.
    Convenţia se va aplica, de asemenea, în toate cazurile de ocupaţie totală sau parţială, a teritoriului unei înalte Părţi Contractante, chiar dacă această ocupaţie nu întâmpină nici o rezistenţă militară.
    Dacă una dintre Puterile în conflict nu e parte la prezenta convenţie, Puterile care sunt părţi la aceasta vor rămâne totuşi legate prin ea în raporturile lor reciproce, în afară de aceasta, ele vor fi legate prin convenţie faţă de sus-zisa Putere, dacă aceasta o acceptă şi îi aplică dispoziţiile.
    În caz de conflict armat, neprezentând un caracter internaţional şi ivit pe teritoriul uneia dintre înaltele Părţi Contractante, fiecare dintre Părţile în conflict va trebui să aplice cel puţin, următoarele dispoziţii:
    1. Persoanele care nu participă direct la ostilităţi, inclusiv membrii forţelor armate care au depus armele şi persoanele care au fost scoase din luptă, prin boală, rănire, detenţiune sau pentru orice altă cauză, vor fi, în toate împrejurările, tratate cu omenie, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu bazată pe rasă, culoare, religie sau credinţă, sex, naştere sau avere sau orice alt criteriu analog.
    În acest scop, sunt şi rămân prohibite, oricând şi oriunde, cu privire la persoanele menţionate mai sus:
    a) atingerile aduse vieţii şi integrităţii corporale, mai ales omorul sub toate formele, mutilările, cruzimile, torturile şi chinurile;
    b) luările de ostatici;
    c) atingerile aduse demnităţii persoanelor, în special tratamentele umilitoare şi înjositoare;
    d) condamnările pronunţate şi execuţiile efectuate fără o judecată prealabilă, dată de un tribunal constituit în mod regulat, însoţită de garanţii judiciare recunoscute ca indispensabile de către popoarele civilizate.
    2. Răniţii şi bolnavii vor fi ridicaţi şi îngrijiţi.
    Un organism umanitar imparţial, aşa cum este Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, va putea să ofere serviciile sale Părţilor în conflict.
    Părţile în conflict se vor strădui, pe de altă parte, de a dispune intrarea în vigoare, prin acorduri speciale, a tuturor sau a unor părţi din celelalte dispoziţii ale prezentei convenţii.
    Aplicarea dispoziţiilor care preced nu va avea efect asupra statutului juridic al Părţilor in conflict.
    A. Sunt prizonieri de război, în sensul prezentei convenţii, persoanele care, aparţinând uneia din următoarele categorii, au căzut sub puterea inamicului:
    1. Membrii forţelor armate ale unei Părţi în conflict, precum şi membrii miliţiilor şi corpurilor de voluntari făcând parte din aceste forţe armate.
    2. Membrii altor miliţii şi membrii altor corpuri de voluntari, inclusiv acei din mişcările de rezistenţă organizate, aparţinând unei Părţi în conflict şi acţionând în afara sau în interiorul propriului lor teritoriu, chiar dacă acest teritoriu este ocupat, cu condiţia ca aceste miliţii sau corpuri de voluntari, inclusiv aceste mişcări de rezistenţă organizate, să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) să aibă în fruntea lor o persoană care răspunde pentru subordonaţii săi;
    b) să aibă un semn distinctiv fix şi care se poate recunoaşte de la distanţă;
    c) să poarte armele în mod deschis;
    d) să se conformeze, în operaţiunile lor, legilor şi obiceiurilor războiului.
    3. Membrii forţelor armate regulate, care se pretind ale unui guvern sau ale unei autorităţi nerecunoscute de Puterea deţinătoare.
    4. Persoanele care urmează forţele armate, fără a face parte direct din ele, cum sunt membrii civili ai echipajelor avioanelor militare, corespondenţii de război, furnizorii, membrii unităţilor de lucru sau ai serviciilor însărcinate cu bunăstarea forţelor armate, cu condiţia ca ele să fi primit autorizaţia forţelor armate pe care le întovărăşesc, acestea trebuind să le elibereze în acest scop un bilet de identitate asemănător modelului anexat.
    5. Membrii echipajelor, inclusiv comandanţii, piloţii şi elevii marinei comerciale şi echipajele aviaţiei civile ale Părţilor în conflict, care nu beneficiază de un tratament mai favorabil în virtutea altor dispoziţii de drept internaţional.
    6. Populaţia unui teritoriu neocupat care, la apropierea inamicului, ia armele în mod spontan pentru a combate trupele de invazie, fără să fi avut timpul de a se constitui în forţe armate regulate, dacă ea poartă armele în mod deschis şi dacă respectă legile şi obiceiurile războiului.
    B. Vor beneficia, de asemenea, de tratamentul rezervat prizonierilor de război prin prezenta convenţie:
    1. Persoanele aparţinând sau care au aparţinut forţelor armate ale ţării ocupate dacă, din cauza acestei apartenenţe, Puterea ocupantă socoteşte necesar să procedeze la internarea lor — chiar dacă iniţial le eliberase în timp ce ostilităţile se desfăşurau în afara teritoriului pe care ea îl ocupă — mai ales după o încercare neizbutită a acestor persoane de a se alătura forţelor armate de care aparţin şi care sunt angajate în luptă sau când nu ascultă de somaţia ce le-a fost făcută, în scopul internării.
    2. Persoanele aparţinând uneia din categoriile enumerate în prezentul articol, pe care Puterile neutre sau nebeligerante le-au primit pe teritoriul lor, şi pe care trebuie să le interneze în baza dreptului internaţional, fără a aduce prejudiciu oricărui tratament mai favorabil pe care aceste Puteri ar socoti că trebuie să-1 acorde şi cu excepţia dispoziţiilor articolelor 8, 10, 15, 30, alineatul 5, 58 până la 67 inclusiv, 92, 126 şi, în cazul când există relaţii diplomatice între Părţile în conflict şi Puterea neutră sau nebeligerantă interesată, dispoziţii care privesc Puterea protectoare. Dacă astfel de relaţii diplomatice există, Părţile în conflict de care depind aceste persoane vor fi autorizate să exercite faţă de ele funcţiile acordate Puterilor protectoare prin prezenta convenţie, fără prejudiciul funcţiilor pe care aceste Părţi le exercită în mod normal, în conformitate cu obiceiurile şi tratatele diplomatice şi consulare.
    C. Prezentul articol menţine statutul personalului medical şi religios, astfel cum este prevăzut în articolul 33 al prezentei convenţii.
    Prezenta convenţie se va aplica persoanelor indicate în articolul 4 din momentul în care vor cădea sub puterea inamicului şi până la eliberarea şi repatrierea lor definitivă.
    Dacă există vreo îndoială în ce priveşte încadrarea în una din categoriile enumerate în articolul 4 a persoanelor care au comis un act de beligerantă şi care au căzut în mâinile inamicului, numitele persoane vor beneficia de protecţia prezentei convenţii, în aşteptarea ca statutul lor să fie determinat de un tribunal competent.
    În afara de acordurile prevăzute în mod expres de articolele 10, 23, 28, 33, (50, 65, 66, 67, 72, 73, 75, 109, 110, 118, 119, 122 şi 132, înaltele Părţi Contractante vor putea să încheie alte acorduri speciale asupra oricărei chestiuni care le-ar părea oportun să fie reglementată în mod special. Nici un acord special nu va putea aduce vreun prejudiciu situaţiei prizonierilor, astfel cum este reglementată prin prezenta convenţie, nici să restrângă drepturile pe care aceasta le-o acordă.
    Prizonierii de război vor beneficia de aceste acorduri atâta timp cât convenţia le este aplicabilă, în afară de stipulaţii contrare prevăzute în mod expres în sus-arătatele acorduri sau în acorduri ulterioare sau, de asemenea, în afară de măsuri mai favorabile luate în privinţa lor de una sau alta din Puterile în conflict.
    Prizonierii de război nu vor putea, în nici un caz, să renunţe total sau parţial la drepturile pe care le asigură prezenta convenţie şi, eventual, acordurile speciale indicate în articolul precedent.
    Prezenta convenţie va fi aplicată cu concursul şi sub controlul Puterilor protectoare însărcinate să ocrotească interesele Părţilor în conflict, în acest scop, Puterile protectoare vor putea, în afară de personalul lor diplomatic sau consular, să desemneze delegaţi printre propriii lor cetăţeni sau printre cetăţenii altor Puteri neutre. Aceşti delegaţi vor trebui să fie supuşi agrementului Puterii pe lângă care îşi vor exercita misiunea.
    Părţile în conflict vor uşura, în cea mai largă măsură posibilă, sarcina reprezentanţilor sau delegaţilor Puterilor protectoare.
    Reprezentanţii sau delegaţii Puterilor protectoare nu vor putea, în nici un caz, să depăşească limitele misiunii lor, astfel cum reiese ea din prezenta
convenţie; ei vor trebui, mai ales, să ţină seama de nevoile imperioase de securitate ale statului pe lângă care îşi exercită funcţiile.
    Dispoziţiile prezentei convenţii nu împiedică activităţile umanitare pe care Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, precum şi orice alt organism umanitar imparţial, le-ar întreprinde pentru protejarea prizonierilor de război şi pentru ajutoarele ce li se vor da cu agrementul Părţilor în conflict interesate.
    Înaltele Părţi Contractante vor putea oricând să se înţeleagă pentru a încredinţa unui organism, prezentând toate garanţiile de imparţialitate şi de eficacitate, sarcinile trasate prin prezenta convenţie Puterilor protectoare.
    Dacă prizonierii de război nu beneficiază sau nu mai beneficiază, din indiferent ce motiv, de activitatea unei Puteri protectoare sau a unui orga-nism, desemnat în conformitate cu primul alineat, Puterea deţinătoare va trebui să ceară, fie unui stat neutru, fie unui asemenea organism, să-şi asume funcţiile date prin prezenta convenţie Puterilor protectoare desemnate de Părţile în conflict.
    Dacă o protecţie nu poate fi astfel asigurată, Puterea deţinătoare va trebui să ceară unui organism umanitar, cum ar fi Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, să-şi asume sarcinile umanitare care revin prin prezenta convenţie Puterilor protectoare sau va trebui să accepte, sub rezerva dispoziţiilor prezentului articol, ofertele de serviciu provenind de la un asemenea organism.
    Orice putere neutră sau orice organism invitat de Puterea interesată sau care se oferă în scopurile sus-menţionate va trebui, în activitatea sa, să fie conştientă de responsabilitatea sa faţă de Partea în conflict de care depind persoanele protejate prin prezenta convenţie şi va trebui să prezinte garanţii suficiente de capacitate pentru a asuma funcţiile în chestiune şi a le îndeplini cu imparţialitate.
    De la dispoziţiile precedente nu se va putea deroga printr-un acord special între Puteri, dintre care una s-ar găsi, chiar temporar, faţă de cealaltă Putere sau de aliaţii săi, îngrădită în libertatea ei de negociere, ca urmare a evenimentelor militare, mai ales în cazul unei ocupaţii totale sau a unei părţi importante a teritoriului său.
    De câte ori se face menţiune, în prezenta convenţie, despre Puterea protectoare, această menţiune indică de asemenea organismele care o înlocuiesc, în sensul prezentului articol,
    În toate cazurile în care vor considera că e necesar în interesul persoanelor protejate, mai ales în caz de dezacord între Părţile în conflict cu privire la aplicarea sau interpretarea dispoziţiilor prezentei convenţii, Puterile protectoare îşi vor oferi bunele lor oficii în scopul reglementării diferendului.
    În acest scop, fiecare dintre Puterile protectoare va putea, la invitaţia unei Părţi sau în mod spontan, să propună Părţilor în conflict o întrunire a reprezentanţilor lor şi, în special, a autorităţilor însărcinate cu soarta prizonierilor de război, eventual pe un teritoriu neutru ales în mod convenabil. Părţile în conflict vor fi obligate să dea urmare propunerilor ce le vor fi făcute în acest sens. Puterile protectoare vor putea, eventual, să propună agrementului Părţilor în conflict o personalitate aparţinând unei Puteri neutre sau o personalitate delegată de Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, care va fi chemată să participe la această întrunire.
    Prizonierii de război sunt sub autoritatea Puterii inamice, nu însă a indivizilor sau a corpurilor de trupă care i-au capturat. Independent de răspunderile individuale care pot exista, Puterea deţinătoare este răspunzătoare de tratamentul care le este aplicat.
    Prizonierii de război nu pot fi transferaţi de Puterea deţinătoare decât unei Puteri parte la convenţie şi dacă puterea deţinătoare s-a asigurat că Puterea în cauză e doritoare şi în stare să aplice convenţia. Dacă prizonierii au fost astfel transferaţi, răspunderea aplicării convenţiei incumbă Puterii care a acceptat să-i primească pentru timpul în care aceştia îi vor fi încredinţaţi.
    Totuşi, în cazul în care această Putere nu-şi îndeplineşte obligaţiile de a executa dispoziţiile convenţiei asupra oricărui punct important, Puterea prin care prizonierii de război au fost transferaţi trebuie, în urma unei notificări a puterii protectoare, să ia măsuri eficace pentru remedierea situaţiei sau să ceară înapoierea prizonierilor de război. Această cerere va trebui să fie satisfăcută.
    Prizonierii de război trebuie să fie trataţi tot timpul cu omenie. Orice act sau o misiune ilicită din partea Puterii deţinătoare, care ar cauza moartea sau ar pune în mod grav în pericol sănătatea unui prizonier de război de sub puterea sa, este interzis şi va fi considerat ca o gravă încălcare a prezentei convenţii, în special, nici un prizonier de război nu va putea să fie supus unei mutilări fizice sau unei experienţe medicale sau ştiinţifice, de orice natură ar fi, care nu ar fi justificată de tratamentul medical al prizonierului interesat şi care nu ar fi în interesul său.
    Prizonierii de război trebuie de asemenea să fie protejaţi tot timpul, mai ales contra oricărui act de violenţă sau de intimidare, contra insultelor şi curiozităţii publice.
    Măsurile de represalii contra lor sunt interzise.
    Prizonierii de război au dreptul, în toate împrejurările, la respectul persoanei şi onoarei lor.
    Femeile trebuie să fie tratate cu toată consideraţia datorată sexului lor şi să beneficieze, în orice caz, de un tratament tot aşa de favorabil ca cel acordat bărbaţilor.
    Prizonierii de război păstrează deplina lor capacitate civilă, astfel cum există în momentul în care au fost luaţi prizonieri. Puterea deţinătoare nu va putea să limiteze exerciţiul acesteia fie pe teritoriul său, fie în afară, decât în măsura în care o cere captivitatea.
    Puterea deţinătoare de prizonieri de război va trebui să suporte în mod gratuit întreţinerea lor şi să le acorde gratuit îngrijirile medicale pe care le necesită starea sănătăţii lor.
    Ţinând seama de dispoziţiile prezentei convenţii relative la grad ca şi la sex şi sub rezerva oricărui tratament privilegiat, care ar fi acordat prizonierilor de război datorită stării sănătăţii lor, vârstei sau aptitudinilor lor profesioanle, prizonierii trebuie să fie trataţi în acelaşi fel de către Puterea deţinătoare, fără nici o deosebire cu caracter discriminatoriu, bazată pe rasă, naţionalitate, religie, păreri politice sau orice alt criteriu analog.
    Nici un prizonier de război nu va fi obligat să declare, când e interogat în această privinţă, decât numele, prenumele şi gradul său, data sa de naştere şi numărul său matricol sau, în lipsă, o indicaţie echivalentă.
    În cazul în care încalcă voit această regulă, va risca să se expună la o restrângere a avantajelor acordate prizonierilor de gradul sau statutul său.
    Fiecare Parte în conflict va trebui să procure oricărei persoane aflate sub jurisdicţia sa, susceptibilă a deveni prizonier de război, un bilet de identitate indicând numele, prenumele şi gradul său, numărul matricol sau o indicaţie echivalentă şi data sa de naştere. Acest bilet de identitate va putea, în afară de aceasta, să poarte semnătura sau amprentele digitale sau amândouă, precum şi orice alte indicaţii pe care Părţile în conflict ar dori să le adauge cu privire la persoanele aparţinând forţelor lor armate. Pe cât posibil, biletul va avea dimensiunile 6,5x10 cm şi va fi confecţionat în dublu exemplar. Prizonierul de război va trebui să prezinte acest bilet de identitate la orice cerere, dar în nici un caz nu-i va putea fi ridicat.
    Nici o tortură fizică sau morală şi nici o constrângere nu va putea fi exercitată asupra prizonierilor de război spre a obţine de la ei informaţii de orice fel ar fi. Prizonierii care vor refuza să răspundă nu vor putea fi nici ameninţaţi, nici insultaţi, nici expuşi la neplăceri sau dezavantaje de orice natură ar fi ele.
    Prizonierii de război care, din cauza stării lor fizice sau mintale, sunt incapabili de a se identifica, vor fi predaţi serviciului sanitar. Identitatea acestor prizonieri va fi stabilită prin toate mijloacele posibile, sub rezerva dispoziţiilor alineatului precedent.
    Interogatoriul prizonierilor de război se va face într-o limbă pe care ei o înţeleg.
    Toate efectele şi obiectele de uz personal - în afară de arme, cai, echipament militar şi documente militare - vor rămâne în posesia prizonierilor de război, precum şi căştile metalice, măştile contra gazelor şi orice alte obiecte care le-au fost date pentru protecţia lor personală. De asemenea vor rămâne în posesia lor efectele şi obiectele care servesc la îmbrăcarea şi la hrănirea lor, chiar dacă aceste efecte şi obiecte aparţin echipamentului lor militar oficial.
    Prizonierii de război nu vor trebui să se găsească, în nici un moment, fără document de identitate. Puterea deţinătoare îl va procura acelora care nu-l posedă.
    Semnele gradului şi naţionalităţii, decoraţiile şi obiectele având în special o valoare personală sau sentimentală nu vor putea fi luate prizonierilor de război.
    Sumele deţinute de prizonierii de război nu le vor putea fi luate decât pe baza ordinului unui ofiţer şi după ce se va consemna într-un registru special totalul acestor sume şi semnalmentele posesorului lor, şi după ce acesta din urmă va căpăta o chitanţă amănunţită, având înscrise în mod citeţ numele, gradul şi unitatea persoanei care ar elibera această chitanţă. Sumele care sunt în moneda Puterii deţinătoare sau care, la cererea prizonierului, sunt convertite în această monedă, vor fi trecute în creditul contului prizonierului, în conformitate cu articolul 64.
    O Putere deţinătoare nu va putea să retragă prizonierilor de război obiectele de valoare, decât pentru motive de securitate, în acest caz, procedura aplicată va fi aceeaşi ca şi pentru retragerea sumelor de bani.
    Aceste obiecte, precum şi sumele retrase care ar fi într-o altă monedă decât aceea a Puterii deţinătoare şi pentru care posesorul n-ar fi cerut convertirea, vor trebui să fie păstrate de Puterea deţinătoare şi înapoiate prizonierului, în forma lor iniţială, la sfârşitul captivităţii sale.
    Prizonierii de război vor fi evacuaţi, în cel mai scurt timp posibil după ce au fost capturaţi, în lagăre situate destul de departe de zona de luptă, pentru a fi în afară de pericol.
    Numai prizonierii de război, care din cauza rănilor sau bolilor lor, ar fi expuşi unor riscuri mai mari prin evacuare decât rămânând pe loc, vor putea fi menţinuţi, în mod temporar, într-o zonă periculoasă.
    Prizonierii de război nu vor fi în mod inutil expuşi pericolului în timp ce aşteaptă evacuarea lor dintr-o zonă de luptă.
    Evacuarea prizonierilor de război se va face totdeauna cu omenie şi în condiţii asemănătoare celor create trupelor Puterii deţinătoare în deplasările lor.
    Puterea deţinătoare va procura prizonierilor de război evacuaţi apă potabilă şi hrană suficientă, precum şi îmbrăcămintea şi îngrijirile medicale necesare; ea va lua toate precauţiile necesare pentru a asigura securitatea lor în timpul evacuării şi va alcătui, îndată ce va fi posibil, lista prizonierilor evacuaţi.
    Dacă prizonierii de război trebuie să treacă, în timpul evacuării, prin lagăre de tranzit, şederea lor în aceste lagăre va fi cât mai scurtă cu putinţă.
    Puterea deţinătoare va putea supune pe prizonierii de război la internare. Ea va putea să le impună obligaţia de a nu se îndepărta dincolo de o anumită limită de lagărul unde sunt internaţi sau, dacă acest lagăr este îngrădit, să nu treacă peste îngrădire. Sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii privitoare la sancţiunile penale şi disciplinare, aceşti prizonieri nu vor putea fi închişi sau deţinuţi decât dacă această măsură se dovedeşte necesară pentru protecţia sănătăţii lor; această situaţie nu va putea, în nici un caz, să se prelungească dincolo de împrejurările care ar fi făcut-o necesară.
    Prizonierii de război vor putea să fie puşi parţial sau total în libertate pe cuvânt sau pe angajament, în măsura în care legile Puterii de care depind le-o îngăduie. Această măsură va fi luată mai ales în cazurile în care ea poate contribui la îmbunătăţirea stării sănătăţii prizonierilor. Nici un prizonier nu va fi constrâns să primească libertatea sa pe cuvânt sau pe angajament.
    De la deschiderea ostilităţilor, Fiecare Parte în conflict va notifica Părţi adverse legile şi regulamentele care permit sau interzic cetăţenilor săi să accepte libertatea pe cuvânt sau pe angajament. Prizonierii puşi în libertate pe cuvânt sau pe angajament, conform legilor şi regulamentelor astfel notificate, vor fi obligaţi, pe onoarea lor, de a îndeplini, în mod scrupulos, atât faţă de Puterea de care ei depind, cât şi faţă de aceea care i-a luat prizonieri, angajamentele pe care le-ar fi contractat, în aceste cazuri, Puterea de care ei depind va fi obligată să nu ceară şi nici să accepte de la ei vreun serviciu incompatibil cu cuvântul sau angajamentul dat.
    Prizonierii de război nu vor putea fi internaţi decât în clădiri situate pe uscat şi prezentând toate garanţiile de igienă şi salubritate: în afară de unele cazuri speciale, justificate de însuşi interesul prizonierilor aceştia nu vor putea fi internaţi în închisori.
    Prizonierii de război internaţi în regiuni nesănătoase sau a căror climă le-ar fi dăunătoare vor fi transportaţi, cât mai curând posibil, într-o climă mai favorabilă.
    Puterea deţinătoare va grupa pe prizonierii de război în lagăre sau secţiuni de lagăre, ţinând seama de naţionalitatea, de limba şi obiceiurile lor, sub rezerva ca aceşti prizonieri să nu fie separaţi de prizonierii de război aparţinând forţelor armate în care serveau în momentul capturării lor, decât în cazul când consimt la aceasta.
    Nici un prizonier de război nu va putea, în nici un moment, să fie trimis sau reţinut într-o regiune în care să fie expus focului din zona de luptă, nici să fie folosit pentru a pune, prin prezenţa sa, anumite puncte sau anumite regiuni la adăpost de operaţiunile militare.
    Prizonierii de război vor dispune, în aceeaşi măsură ca şi populaţia civilă locală, de adăposturi contra bombardamentelor aeriene şi altor pericole de război; cu excepţia acelora dintre ei care ar participa la apărarea cantonamentelor lor contra acestor pericole, ei vor putea să intre în adăposturi pe cât de repede posibil, de îndată după ce s-a dat alarma. Orice altă măsură de apărare luată în favoarea populaţiei le va fi aplicată şi lor.
    Puterile deţinătoare îşi vor comunica reciproc, prin intermediul Puterilor protectoare, toate indicaţiile utile asupra situaţiei geografice a lagărelor de prizonieri de război.
    Ori de câte ori consideraţiile de ordin militar o vor îngădui, lagărele de prizonieri de război vor fi semnalizate în timpul zilei prin literele PG sau PW, aşezate astfel ca să fie văzute în mod distinct de la înălţime; Puterile interesate vor putea conveni, totuşi, asupra altui mijloc de semnalizare. Numai lagărele de prizonieri de război vor putea fi semnalizate în acest mod.
    Lagărele de tranzit sau de triaj cu caracter permanent vor fi amenajate în condiţii asemănătoare celor prevăzute în prezenta secţiune şi prizonierii de război vor beneficia acolo de acelaşi regim ca şi în celelalte lagăre.
    Condiţiile de cazare a prizonierilor de război vor fi tot aşa de favorabile ca acelea rezervate trupelor Puterii deţinătoare, cantonate în aceeaşi regiune. Aceste condiţii vor trebui să ţină seama de moravurile şi obiceiurile prizonierilor şi nu vor putea fi, în nici un caz, vătămătoare sănătăţii lor.
    Stipulaţiile care preced se vor aplica, mai ales, dormitoarelor prizonierilor de război, atât în ce priveşte suprafaţa totală şi cubajul de aer minim, cât şi în ce priveşte amenajarea şi aşternutul, inclusiv păturile.
    Localurile afectate pentru folosinţa atât individuală, cât şi colectivă a prizonierilor de război, vor trebui să fie complet la adăpost de umiditate, suficient de încălzite şi luminate, mai ales, între amurg şi stingerea focurilor. Vor trebui luate toate precauţiile contra pericolului de incendiu.
    În toate lagărele în care se găsesc cantonate, împreună cu prizonieri, şi prizonieri de război, vor exista dormitoare separate.
    Raţia zilnică de bază va fi satisfăcătoare în ce priveşte cantitatea, calitatea şi varietatea, pentru a menţine sănătatea prizonierilor şi a împiedica o pierdere în greutate sau turburări de subnutriţie. Se va ţine seama, de asemenea, de regimul obişnuit al prizonierilor.
    Puterea deţinătoare va da prizonierilor de război care lucrează suplimentele de hrană necesare pentru îndeplinirea lucrului la care sunt folosiţi.
    Se va da prizonierilor de război apă potabilă în cantitate suficientă, întrebuinţarea tutunului va fi autorizată.
    Prizonierii de război vor lua parte, în măsura în care este posibil, la prepararea hranei lor; în acest scop, ei vor putea fi folosiţi la bucătărie, în afară de aceasta, li se va da posibilitatea de a-şi prepara singuri suplimentele de hrană de care ar dispune.
    Se vor prevedea localuri convenabile pentru sufragerii şi popotă.
    Sunt interzise orice măsuri disciplinare colective cu privire la hrană.
    Îmbrăcămintea, rufăria şi încălţămintea vor fi date în cantitate suficientă prizonierilor de război de către Puterea deţinătoare, care va ţine seama de clima regiunii în care se află prizonierii. Uniformele armatei inamice capturate de Puterea deţinătoare vor fi folosite pentru îmbrăcarea prizonierilor de război, dacă sunt potrivite climei ţării.
    Înlocuirea şi repararea acestor efecte vor fi asigurate cu regularitate de către Puterea deţinătoare, în afară de aceasta, prizonierii de război care lucrează vor primi o îmbrăcăminte corespunzătoare, oricând caracterul muncii o va cere.
    În toate lagărele vor fi instalate cantine, unde prizonierii de război vor putea să-şi procure articole alimentare, obiecte uzuale, săpun şi tutun, al căror preţ de vânzare nu va putea, în nici un caz, să depăşească preţul pieţei locale.
    Beneficiile cantinelor vor fi întrebuinţate în folosul prizonierilor de război; un fond special va fi creat în acest scop. Un reprezentat al prizonierilor va avea dreptul de a colabora la administrarea cantinei şi la gestiunea acestui fond.
    La desfiinţarea unui lagăr, soldul creditor al fondului special va fi remis unei organizaţii umanitare internaţionale pentru a fi întrebuinţat în profitul prizonierilor de război de aceeaşi naţionalitate cu acei care au contribuit la constituirea acestui     fond. În caz de repatriere generală, aceste beneficii vor fi păstrate de Puterea deţinătoare, numai dacă nu s-a convenit altfel între Puterile interesate.
    Puterea deţinătoare va trebui să ia toate măsurile de igienă necesare pentru a asigura curăţenia şi salubritatea lagărelor şi pentru a preveni epidemiile.
    Prizonierii de război vor dispune, ziua şi noaptea, de instalaţii conforme regulilor de igienă şi care vor fi ţinute într-o continuă stare de curăţenie, în lagărele în care locuiesc prizoniere de război, le vor fi rezervate instalaţii separate.
    De asemenea, în afară de băile şi duşurile cu care vor fi prevăzute lagărele, se va da prizonierilor de război apă şi săpun în cantitate suficientă pentru spălatul lor zilnic şi pentru spălatul rufelor lor; în acest scop li se vor acorda înlesnirile, instalaţiile şi timpul necesar.
    Fiecare lagăr va avea o infirmerie corespunzătoare în care prizonierii de război vor primi îngrijirile de care ar avea nevoie, precum şi un regim alimentar corespunzător. Dacă este cazul, localuri de izolare vor fi rezervate bolnavilor cu afecţiuni molipsitoare sau mintale.
    Prizonierii de război atinşi de o boală gravă sau a căror stare necesită un tratament special, o intervenţie chirurgicală sau spitalizare, vor trebui să fie admişi în orice formaţie militară sau civilă aptă a-i trata, chiar dacă repatrierea lor e posibilă într-un viitor apropiat, înlesniri speciale se vor acorda pentru îngrijirea invalizilor, în special a orbilor, şi pentru reeducarea lor, în aşteptarea repatrierii lor.
    Prizonierii de război vor fi trataţi de preferinţă de un personal medical al puterii de care depind, şi, dacă e posibil, de naţionalitatea lor.
    Prizonierii de război nu vor putea fi împiedicaţi de a se prezenta autorităţilor medicale pentru a fi examinaţi. Autorităţile deţinătoare vor da, la cerere, oricărui prizonier tratat, un certificat oficial indicând natura rănilor sau a bolii lui, durata tratamentului şi îngrijirile primite. O copie de pe acest certificat va fi trimisă Agenţiei centrale a prizonierilor de război.
    Cheltuielile de tratament, inclusiv cele pentru orice aparat necesar menţinerii prizonierilor de război în condiţii bune de sănătate, mai ales protezele, dentare au de alt fel, şi ochelari, vor fi suportate de puterea deţinătoare.
    Inspecţiile medicale ale prizonierilor de război vor fi făcute cel puţin o dată pe lună. Ele vor cuprinde controlul şi înregistrarea greutăţii fiecărui prizonier. Ele vor avea drept obiect, în special, controlul stării generale a sănătăţii, nutriţia, curăţenia prizonierilor, precum şi depistarea bolilor contagioase, mai ales a tuberculozei, paludismului şi a bolilor venerice, în acest scop, vor fi folosite cele mai eficace metode disponibile, de exemplu microradiografia periodică în serie, pentru depistarea tuberculozei, chiar de la începuturile ei.
    Prizonierii de război care, fără să fi fost ataşaţi serviciului sanitar al forţelor armate, sunt medici, dentişti, infirmieri sau infirmiere, vor putea fi solicitaţi de Puterea deţinătoare să exercite funcţiile lor medicale în interesul prizonierilor de război depinzând de aceeaşi Putere ca şi ei. în acest caz, ei vor continua să fie prizonieri de război, dar vor trebui totuşi să fie trataţi ca şi personalul medical corespunzător ţinut de Puterea deţinătoare. Ei vor fi scutiţi de orice altă muncă, care ar putea să le fie impusă în baza articolului 49.
    Membrii personalului sanitar şi religios, reţinuţi sub autoritatea Puterii deţinătoare, în scopul asistenţei prizonierilor de război, nu vor fi consideraţi ca prizonieri de război. Totuşi, ei vor beneficia cel puţin de toate avantajele şi de protecţia prezentei convenţii, precum şi de toate înlesnirile necesare pentru a le permite să aducă îngrijirile lor medicale şi ajutoarele lor religioase prizonierilor de război.
    Ei vor continua să exercite, în cadrul legilor şi regulamentelor militare ale Puterii deţinătoare, sub autoritatea serviciilor ei competente şi în acord cu conştiinţa lor profesională, funcţiile lor medicale sau spirituale în folosul prizonierilor de război aparţinând, de preferinţă, forţelor armate de care depind, în afară de aceasta, ei se vor bucura, pentru exercitarea emisiunii lor medicale sau spirituale, de următoarele înlesniri;
    a) vor fi autorizaţi să viziteze periodic pe prizonierii de război ce se găsesc în detaşamente de muncă sau în spitale situate în afara lagărului. Autoritatea deţinătoare le va pune la dispoziţie, în acest scop, mijloacele de transport necesare;
    b) în fiecare lagăr, medicul militar cel mai vechi în gradul cel mai mare va fi răspunzător faţă de autorităţile militare ale lagărului pentru tot ce priveşte activitatea personalului sanitar reţinut, în acest scop, Părţile în conflict se vor înţelege, încă de la începutul ostilităţilor; asupra corespondenţei dintre gradele personalului lor sanitar, inclusiv a celui al societăţilor arătate în articolul 26 al Convenţiei de la Geneva din 12 august 1949 pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie.
    Pentru toate chestiunile privitoare la misiunea lor, aceşti medici, ca de altfel şi duhovnicii, vor avea acces direct la autorităţile competente ale lagărului.
    Acestea le vor acorda toate înlesnirile necesare pentru corespondenţa privitoare la aceste chestiuni;
    c) cu toate că e supus disciplinei interioare a lagărului în care se află, personalul reţinut nu va putea să fie constrâns la nici o muncă străină de misiunea sa medicală sau religioasă.
    În cursul ostilităţilor, Părţile în conflict se vor înţelege cu privire la un schimb eventual de personal reţinut şi vor stabili modalităţile corespunzătoare.
    Nici una din dispoziţiile care preced nu dispensează Puterea deţinătoare de obligaţiile ce îi revin în domeniul sanitar şi în cel spiritual cu privire la prizonierii de război.
    Se va lăsa prizonierilor de război libertatea deplină a practicării cultului lor, precum şi libertatea de a asista la slujbele cultului lor, cu condiţia să se conformeze măsurilor curente de disciplină prescrise de autoritatea militară.
    Pentru slujbele religioase vor fi rezervate localuri potrivite.
    Duhovnicii care cad în mâinile Puterii inamice şi care vor rămâne sau vor fi reţinuţi în vederea asistenţei prizonierilor de război vor fi autorizaţi să le aducă ajutorul misiunii lor şi s-o îndeplinească liber printre coreligionarii lor, în acord cu conştiinţa lor religioasă. Ei vor fi repartizaţi în diferitele lagăre şi detaşamente de muncă în care se găsesc prizonieri de război aparţinând aceloraşi forţe armate, vorbind aceeaşi limbă sau aparţinând aceleiaşi religii. Ei vor beneficia de înlesnirile necesare şi, în special, de mijloacele de transport prevăzute de articolul 33, pentru a vizita prizonierii de război dinafara lagărului lor. Ei vor fi liberi să corespondeze, sub rezerva cenzurii, în chestiuni privitoare la îndatoririle lor religioase, cu autorităţile eclesiastice ale ţării de deţinere şi cu organizaţiile religioase internaţionale. Scrisorile şi cărţile poştale, pe care le vor trimite în acest scop, se vor adăuga la cota prevăzută în articolul 71.
    Prizonierii de război care sunt preoţii unui cult, fără să fi fost duhovnici în propria lor armată, vor primi autorizarea, oricare ar fi denumirea cultului lor, de a exercita în libertate funcţia printre coreligionarii lor. Vor fi trataţi, în acest scop, ca şi duhovnicii reţinuţi de Puterea deţinătoare. Ei nu vor fi constrânşi la nici o altă muncă.
    Dacă prizonierii de război nu dispun de sprijinul unui duhovnic reţinut sau al unui prizonier preot al cultului lor, un preot aparţinând fie confesiunii lor, fie unei confesiuni similare sau, în lipsă, un laic calificat, dacă aceasta e posibil din punct de vedere confesional, va fi desemnat la cererea prizonierilor interesaţi ca să îndeplinească acest oficiu. Această desemnare, supusă aprobării Puterii deţinătoare, va avea loc în acord cu comunitatea prizonierilor interesaţi şi, acolo unde aceasta va fi necesar, cu aprobarea autorităţii religioase locale de aceeaşi confesiune. Persoana astfel desemnată va trebui să se conformeze tuturor regulamentelor stabilite de către Puterea deţinătoare în interesul disciplinei şi al securităţii militare.
    Respectând în totul preferinţele individuale ale fiecărui prizonier. Puterea deţinătoare va încuraja activităţile intelectuale, educative, recreative şi spor-tive ale prizonierilor de război; ea va lua măsurile necesare pentru a asigura desfăşurarea acestora, punând la dispoziţia lor localuri corespunzătoare şi echipamentul necesar.
    Prizonierii de război vor trebui să aibă posibilitatea de a face exerciţii fizice, inclusiv sporturi şi jocuri, şi de a beneficia de aer liber. Spaţii libere suficiente vor fi rezervate, în acest scop, în toate lagărele.
    Fiecare lagăr de prizonieri de război va fi pus sub autoritatea directă a unui ofiţer responsabil aparţinând forţelor armate regulate ale Puterii deţinătoare. Acest ofiţer va avea o copie a prezentei convenţii, va veghea ca dispoziţiile convenţiei să fie cunoscute de personalul aflat în subordinea sa şi va fi răspunzător de aplicarea ei, sub controlul guvernului său.
    Prizonierii de război, cu excepţia ofiţerilor, sunt obligaţi la salut şi la semnele exterioare de respect, prevăzute de regulamentele în vigoare în propria lor armată, faţă de toţi ofiţerii Puterii deţinătoare.
    Ofiţerii prizonieri de război nu vor fi obligaţi să salute decât pe ofiţerii de grad superior ai acestei Puteri; totuşi ei sunt obligaţi la salutul coman-dantului lagărului, oricare ar fi gradul său.
    Portul semnelor gradului şi naţionalităţii, precum şi al decoraţiilor, va fi autorizat.
    În fiecare lagăr, textul prezentei convenţii, al anexelor sale şi conţinutul tuturor acordurilor speciale prevăzute în articolul 6, vor fi afişate, în limba prizonierilor de război, în locuri unde ele vor putea să fie citite de toţi prizonierii. Ele vor fi comunicate, la cerere, prizonierilor care s-ar găsi în imposibilitate de a lua cunoştinţă de textul afişat.
    Regulamentele, ordinele, avertismentele şi publicaţiile de orice natură rela-tive la conduita prizonierilor de război, le vor fi comunicate într-o limbă pe care o înţeleg; ele vor fi afişate în condiţiile arătate mai sus şi vor fi transmise copii reprezentantului prizonierilor. Toate ordinele şi dispoziţiile adresate individual prizonierilor vor fi de asemenea date într-o limbă pe care o înţeleg.
    Folosirea armelor contra prizonierilor de război, în special contra acelora care evadează sau încearcă să evadeze, va constitui un mijloc extrem, care va fi totdeauna precedat de somaţii cerute de împrejurări.
    Din momentul începerii ostilităţilor, Părţile în conflict îşi vor comunica reciproc titlurile şi gradele tuturor persoanelor menţionate în articolul 4 al prezentei convenţii, spre a asigura egalitatea de tratament între prizonierii de grad echivalent; dacă posterior s-au creat titluri şi grade, ele vor forma obiectul unei comunicări similare.
    Puterea deţinătoare va recunoaşte înaintările în grad ale prizonierilor de război şi care îi vor fi în mod regulat notificate de Puterea de care ei depind.
    Ofiţerii şi prizonierii de război asimilaţi lor vor fi trataţi cu consideraţia datorată gradului şi vârstei lor.
    În scopul de a asigura serviciul lagărelor de ofiţeri, soldaţii prizonieri de război ai aceloraşi forţe armate şi, pe cât e posibil, vorbind aceeaşi limbă, vor fi detaşaţi acolo, în număr suficient, ţinând seama de gradele ofiţerilor şi ale celor asimilaţi lor; ei nu vor putea fi constrânşi la nici o altă muncă. Gestiunea hranei de către înşişi ofiţerii va fi favorizată în orice mod.
    Prizonierii de război alţii decât ofiţeri şi asimilaţi vor fi trataţi cu atenţia datorată gradului şi vârstei lor.
    Gestiunea hranei, de către înşişi prizonierii, va fi favorizată în orice mod.
    Puterea deţinătoare, hotărând transferarea prizonierilor de război, va trebui să ţină seama de interesele prizonierilor înşişi, mai ales pentru a nu mări dificultăţile repatrierii lor.
    Transferarea prizonierilor de război se va efectua totdeauna cu omenie şi în condiţii care nu trebuie să fie mai puţin favorabile decât acelea de care beneficiază trupele Puterii deţinătoare în deplasările lor. Se va ţine totdeauna seama de condiţiile climaterice cu care sunt obişnuiţi prizonierii de război, şi condiţiile transferării nu vor fi, în nici un caz, vătămătoare sănătăţii lor.
    Puterea deţinătoare va procura prizonierilor de război, în timpul transferării, apă potabilă şi hrană suficientă pentru a-i menţine sănătoşi, precum şi îmbrăcămintea, cazarea şi îngrijirile medicale necesare. Ea va lua toate precauţiile necesare, mai ales în caz de călătorie pe mare sau pe cale aeriană, pentru a asigura securitatea lor în timpul transferării şi va alcătui, înaintea plecării lor, lista completă a prizonierilor transferaţi.
    Prizonierii de război bolnavi sau răniţi nu vor fi transferaţi, dacă vindecarea lor ar putea să fie compromisă prin călătorie, afară de cazul când securitatea lor ar cere-o în mod imperios.
    Dacă frontul se apropie de un lagăr, prizonierii de război din acest lagăr nu vor fi transferaţi decât dacă transferul lor poate să se efectueze în condiţii satisfăcătoare de securitate sau dacă ar risca mai mult rămânând pe loc, decât să fie transferaţi.
    În caz de transferare, prizonierii de război vor fi înştiinţaţi în mod oficial de plecarea lor şi de noua lor adresă poştală; această înştiinţare le va fi făcută din timp, pentru ca să-şi poată face bagajele şi să-şi înştiinţeze familiile.
    Ei vor fi autorizaţi să ia cu dânşii efectele lor personale, corespondenţa şi coletele sosite pe adresa lor; greutatea acestor efecte va putea să fie limitată, dacă împrejurările transferării o cer, la ceea ce un prizonier poate să ducă în mod normal, dar care, în nici un caz, nu va depăşi 25 kg.
    Corespondenţa şi coletele adresate la vechiul lagăr le vor fi transmise fără întârziere. Comandantul lagărului va lua, în înţelegere cu reprezentantul prizonierilor, măsurile necesare pentru a asigura transportul bunurilor colective ale prizonierilor de război şi al bagajelor pe care prizonierii nu le-ar putea lua cu ei, în urma restricţiilor impuse în baza celui de-al doilea alineat al prezentului articol.
    Cheltuielile cauzate de transferări vor fi suportate de Puterea deţinătoare.
    Puterea deţinătoare va putea să folosească prizonierii de război valizi ca muncitori, ţinând seama de vârstă, sexul, gradul ca şi aptitudinile lor fizice şi având în vedere, mai ales, menţinerea lor într-o stare bună de sănătate fizică şi morală.
    Subofiţerii prizonieri de război nu vor putea fi supuşi decât la munci de supraveghere. Acei care nu ar fi supuşi la aceste munci vor putea cere o altă muncă care le convine şi care le va fi procurată în măsura posibilului.
    Dacă ofiţerii sau cei asimilaţi lor cer o muncă care le convine, aceasta le va fi procurată în măsura posibilului. Ei nu vor putea fi, în nici un caz, constrânşi la muncă.
    În afară de muncile în legătură cu administraţia, amenajarea sau întreţinerea lagărului lor, prizonierii de război nu vor putea fi supuşi decât la munci aparţinând categoriilor enumerate mai jos:
    a) agricultură;
    b) industrii legate de producerea sau extracţia materiilor prime şi industrii prelucrătoare, cu excepţia industriilor metalurgice, mecanice şi chimice; lucrări publice şi lucrări de construcţie cu caracter militar sau cu destinaţie militară;
    c) transporturi şi administraţie, care nu au caracter sau destinaţie militară;
    d) activităţi comerciale sau artistice;
    e) servicii casnice;
    f) servicii publice, care nu au caracter sau destinaţie militară.
    În caz de violare a prevederilor de mai sus, prizonierii de război vor fi autorizaţi să-si exercite dreptul lor de plângere, în conformitate cu articolul 78.
    Prizonierii de război trebuie să beneficieze de condiţii de muncă convenabile, în special, în ceea ce priveşte cazarea, hrana, îmbrăcămintea şi echipamentul; aceste condiţii nu vor trebui să fie inferioare acelora care sunt rezervate cetăţenilor     Puterii deţinătoare folosiţi la munci similare; se va ţine, de asemenea, seama de condiţiile climaterice.
    Puterea deţinătoare care foloseşte munca prizonierilor de război va asigura, în regiunile în care muncesc aceşti prizonieri, aplicarea legilor naţionale în ceea ce priveşte protecţia muncii şi, în special, a regulamentelor privind securitatea muncitorilor.
    Prizonierii de război vor trebui să fie pregătiţi şi prevăzuţi cu mijloace de protecţie potrivite muncii pe care trebuie să o îndeplinească şi similare cu cele prevăzute pentru cetăţenii Puterii deţinătoare. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 52, prizonierii vor putea să fie supuşi riscrurilor normale la care sunt supuşi muncitorii civili.
    Condiţiile de lucru nu vor putea, în nici un caz, să fie îngreunate prin măsuri disciplinare.
    Nici un prizonier de război nu va putea fi folosit la munci cu caracter nesănătos sau periculos, decât dacă a acceptat în mod voluntar.
    Nici un prizonier de război nu va fi afectat unei munci care poate fi considerată ca umilitoare pentru un membru al forţelor armate ale Puterii deţinătoare.
    Îndepărtarea minelor sau altor arme asemănătoare va fi considerată ca o muncă periculoasă.
    Durata muncii zilnice a prizonierilor de război, inclusiv durata drumului dus şi întors, nu va fi excesiva şi nu va trebui, în nici un caz, să depăşească aceea care este admisă pentru muncitorii civili din regiune, cetăţeni ai Puterii deţinătoare, folosiţi la aceeaşi muncă.
    Se va acorda prizonierilor de război, în mod ogligatoriu, la mijlocul muncii zilnice, un repaus de cel puţin o oră; acest repaus va fi la fel cu cel prevăzut pentru muncitorii Puterii deţinătoare, dacă acesta din urmă este de o durată mai lungă. De asemenea, li se va acorda un repaus de 24 ore consecutive în fiecare săptămână, de preferinţă duminica sau în ziua de repaus din ţara lor de origine, în plus, orice prizonier care a muncit un an va beneficia de un repaus de opt zile consecutive, în timpul căruia îi va fi plătită indemnizaţia sa de muncă.
    Dacă se vor folosi metode de lucru, cum ar fi lucrul cu bucata, ele nu vor putea să facă excesivă durata muncii.
    Indemnizaţia de muncă datorată prizonierilor de război va fi fixată con-form stipulaţiilor articolului 62 al prezentei convenţii.
    Prizonierii de război care sunt victimele accidentelor de munca sau care contractează o boală în cursul sau din cauza muncii lor vor primi toate îngrijirile cerute de starea lor. În afară de aceasta, Puterea deţinătoare le va elibera un certificat medical care să le permită valorificarea drepturilor lor faţă de Puterea de care depind, şi va trimite un duplicat Agenţiei centrale a prizonierilor de război prevăzută la articolul 123.
    Capacitatea de muncă a prizonierilor de război va fi controlată, în mod periodic, prin examene medicale, cel puţin o dată pe lună. La aceste examinări va trebui să se ţină în special seama de caracterul muncilor la care prizonierii de război sunt supuşi.
    Dacă un prizonier de război se socoteşte incapabil de a munci, va fi autorizat să se prezinte în faţa autorităţilor medicale ale lagărului său.
    Medicii vor putea recomanda ca prizonierii care, după părerea lor, sunt inapţi pentru muncă, să fie scutiţi.
    Regimul detaşamentelor de muncă va fi asemănător aceluia al lagărelor de prizonieri de război.
    Orice detaşament de muncă va rămâne sub controlul unui lagăr de prizonieri de război şi va depinde de el, din punct de vedere administrativ. Autorităţile militare şi comandantul acestui lagăr vor fi răspunzători, sub controlul guvernului lor, de respectarea, în detaşamentul de muncă, a dispoziţiilor prezentei convenţii.
    Comandantul lagărului va ţine la zi o listă a detaşamentelor de muncă depinzând de lagărul său şi o va comunica delegaţilor Puterii protectoare, ai Comitetului Internaţional de Cruce Roşie sau ai altor organisme de ajutorare a prizonierilor de război, care ar vizita lagărul.
    Retribuţia prizonierilor de război care lucrează la particulari, chiar dacă aceştia le asigură paza şi protecţia pe propria lor răspundere, va fi cel puţin egală cu aceea prevăzută prin prezenta convenţie; Puterea deţinătoare, autorităţile militare şi comandantul lagărului căruia aparţin aceşti prizonieri îşi vor asuma întreaga răspundere pentru întreţinerea, îngrijirea, tratamentul şi plata indemnizaţiei de muncă a acestor prizonieri de război.
    Aceşti prizonieri de război vor avea dreptul să rămână în contact cu reprezentanţii prizonierilor din lagărele de care depind.
    Din momentul începerii ostilităţilor şi în aşteptarea stabilirii unui acord asupra acestui subiect cu Puterea protectoare, Puterea deţinătoare va putea fixa suma maximă, în numerar sau într-o altă formă, pe care prizonierii de război ar putea s-o poarte asupra lor. Orice surplus aflat în mod legitim în posesia lor, retras sau reţinut, ca şi orice depunere de bani efectuată de ei, va fi trecut în contul lor şi nu va putea fi convertit într-o altă moneda fără asentimentul lor.
    Dacă prizonierii de război vor fi autorizaţi să facă cumpărături sau să primească servicii, contra plată în numerar, în afara lagărului, aceste plăţi vor fi efectuate de prizonierii înşişi sau prin administraţia lagărului, care va trece aceste plăţi în debitul contului prizonierilor interesaţi. Puterea deţinătoare va stabili dispoziţiile necesare în această privinţă.
    Sumele în moneda Puterii deţinătoare, luate de la prizonierii de război conform articolului 18, în momentul în care sunt făcuţi prizonieri, vor fi trecute în creditul contului fiecăruia dintre ei, în conformitate cu dispoziţiile articolului 64 din prezenta secţiune.
    Vor fi de asemenea trecute în creditul acestui cont sumele în moneda Puterii deţinătoare, care provin din convertirea sumelor în alte monede, retrase prizonierilor de război în acelaşi moment.
    Puterea deţinătoare va vărsa tuturor prizonierilor de război un avans din solda lunară, al cărui cuantum va fi fixat prin convertirea în moneda acelei Puteri a următoarelor sume:
    Categoria I: prizonieri de grad inferior aceluia de sergent: opt franci eleveţieni;
    Categoria II: sergenţi şi subofiţeri sau prizonieri cu grade echivalente: doisprezece franci elveţieni;
    Categoria 111: ofiţeri până la gradul de căpitan sau prizonieri cu grade echivalente: cincizeci de franci elveţieni;
    Categoria IV: căpitani sau maiori, locotenenţi-coloniei, colonei sau prizonieri cu grad echivalent: şaizeci de franci elveţieni;
    Categoria V: ofiţeri generali sau prizonieri cu grad echivalent: şaptezeci şi cinci de franci elveţieni.
    Totuşi, Părţile interesate în conflict vor putea modifica prin acorduri speciale, cuantumul avansurilor de soldă datorate prizonierilor de război de diferite categorii, enumerate mai sus.
    În afară de aceasta, dacă sumele prevăzute în primul alineat de mai sus ar fi prea mari în comparaţie cu solda plătită membrilor forţelor armate ale Puterii deţinătoare sau dacă, din orice alt motv, ar cauza neplăceri serioase acestei Puteri, aceasta, în aşteptarea încheierii unui acord special cu Puterea de care depind prizonierii de război, în vederea modificării acestor sume:
    a) va continua să crediteze conturile prizonierilor de război cu sumele indicate în primul alineat;
    b) va putea, în mod temporar, să limiteze, la sume care sunt rezonabile, cuantumul prelevat asupra avansurilor de soldă, pe care-1 va pune la dispoziţia prizonierilor de război pentru folosinţa lor; totuşi, pentru prizonierii din categoria I, aceste sume nu vor fi niciodată inferioare celor pe care Puterea deţinătoare le varsă membrilor forţelor lor armate.
    Motivele unei asemenea limitări vor fi comunicate fără întârziere Puterii protectoare.
    Puterea deţinătoare va accepta sumele de bani sub forma unui supliment de soldă pe care le va trimite Puterea de care depind prizonierii de război, cu condiţia ca cuantumul să fie acelaşi pentru fiecare prizonier din aceeaşi categorie, să fie vărsate tuturor prizonierilor din aceeaşi categorie care depind de această Putere şi să fie trecute, imediat ce va fi posibil, în creditul conturilor individuale ale prizonierilor, în conformitate cu dispoziţiile articolului 64. Aceste suplimente de soldă nu scutesc Puterea deţinătoare de nici una din obligaţiile care-i revin, în baza prezentei convenţii.
    Prizonierii de război vor primi, direct de la autorităţile deţinătoare, o indemnizaţie de muncă echitabilă, al cărei cuantum va fi fixat de aceste autorităţi, care nu va fi însă niciodată inferior unui sfert de franc elveţian pentru întreaga zi de lucru.     Puterea deţinătoare va aduce la cunoştinţa prizonierilor, precum şi a Puterii de care depind, prin intermediul Puterii protectoare, cuantumul indemnizaţiilor de muncă zilnice pe care le-a fixat.
    O indemnizaţie de muncă va fi de asemenea vărsată de către autorităţile deţinătoare prizonierilor de război afectaţi în mod permanent unor funcţii sau la o muncă meşteşugărească, în legătură cu administraţia, cu amenajarea interioară sau întreţinerea lagărelor, precum şi prizonierilor solicitaţi să exercite funcţiile spirituale sau medicale în folosul camarazilor lor.
    Indemnizaţia de muncă a reprezentantului prizonierilor, a ajutoarelor sale şi, eventual, a consilierilor săi, va fi prelevată dintr-un fond alimentat de beneficiile cantinei; cuantumul va fi fixat de reprezentantul prizonierilor şi aprobat de comandantul algărului. Dacă acest fond nu există, autorităţile deţinătoare vor vărsa acestor prizonieri o indemnizaţie de muncă echitabilă.
    Prizonierii de război vor fi autorizaţi să primească remiterile de bani care le vor fi adresate individual sau colectiv.
    Fiecare prizonier de război va dispune de soldul creditor al contului său, aşa cum se prevede în articolul următor în limitele fixate de Puterea deţinătoare, care va efectua plăţile cerute. Sub rezerva restricţiilor financiare sau monetare pe care ea le va considera esenţiale, prizonierii de război vor fi autorizaţi să facă plăţi în străinătate, în acest caz, Puterea deţinătoare va da prioritate, în special, plăţilor pe care prizonierii le vor adresa persoanelor care sunt în sarcina lor.
    În orice situaţie, prizonierii de război vor putea, dacă Puterea de care depind consimte la aceasta, să facă plăţi în propria lor ţară, după procedura următoare: Puterea deţinătoare va trimite acelei Puteri, prin intermediul Puterii protectoare, un aviz care va cuprinde toate indicaţiile necesare cu privire la prizonierii de război, beneficiarii plăţii, precum şi la suma de plată, exprimată în moneda Puterii deţinătoare; acest aviz va fi semnat de prizonierul interesat şi contrasemnat de comandantul lagărului. Puterea deţinătoare va debita contul prizonierului cu această sumă; sumele astfel debitate vor fi trecute în creditul Puterii de care depind prizonierii.
    Pentru aplicare prescripţiilor care preced, Puterea deţinătoare va putea consulta regulamentul tip, figurând în anexa V a prezentei convenţii.
    Puterea deţinătoare va ţine, pentru fiecare prizonier de război, un cont, care va cuprinde cel puţin indicaţiile următoare:
    1. sumele datorate prizonierului sau primite de el cu titlu de avans de soldă, indemnizaţie de muncă sau cu orice alt titlu; sumele, în moneda Puterii deţinătoare, luate prizonierului; sumele luate prizonierului şi convertite, la cererea sa, în moneda acelei Puteri;
    2. sumele remise prizonierului, în numerar sau într-o formă analogă; plăţile făcute în numele şi la cererea sa: sumele transferate, aşa cum se arată în cel de al treilea alineat al articolului precedent.
    Orice înregistrare, făcută în contul unui prizonier de război, va fi contrasemnată sau parafată de el sau de reprezentantul prizonierilor care acţionează în numele său.
    Prizonierilor de război li se vor acorda oricând înlesniri potrivite pentru consultarea şi obţinerea unei copii după contul lor; de asemenea, contul va putea să fie verificat de reprezentanţii puterii protectoare, în timpul vizitării lagărului.
    Dacă se transferă prizonieri de război de la un lagăr la altul, contul lor personal îi va urma. În caz de transfer de la o Putere deţinătoare la alta, sumele ce le aparţin, care nu sunt în moneda Puterii deţinătoare, îi vor urma; le va fi eliberat un certificat pentru toate celelalte sume care ar rămâne în creditul contului lor.
    Părţile în conflict interesate vor putea să se înţeleagă spre a-şi comunica, prin intermediul Puterii protectoare şi la anumite intervale, extrasele de cont ale prizonierilor de război.
    La terminarea captivităţii prizonierului de război, prin eliberare sau repatriere. Puterea deţinătoare îi va elibera o declaraţie semnată de un ofiţer competent, confirmând soldul creditor care i se datorează. Pe de altă parte, Puterea deţinătoare va trimite Puterii de care depind prizonierii de război, prin intermediul Puterii protectoare, liste în care se dau toate indicaţiile asupra prizonierilor a căror captivitate s-a terminat prin repatriere, eliberare, evadare, deces sau în orice alt mod şi în care se atestă mai ales soldurile creditoare ale conturilor lor. Fiecare foaie din aceste liste va fi autentificată de un reprezentant autorizat al Puterii deţinătoare.
    Puterile interesate vor putea, prin acord special, să modifice toate sau parte din dispoziţiile prevăzute mai sus.
    Puterea de care depinde prizonierul de război va fi răspunzătoare de reglarea cu el a soldului creditor, cu care-i va fi rămas datoare Puterea deţinătoare, la sfârşitul captivităţii sale.
    Avansurile de soldă vărsate prizonierilor de război, în conformitate cu articolul 60, vor fi considerate ca făcute în numele Puterii de care aceştia depind; aceste avansuri de soldă, ca şi toate plăţile făcute de această Putere în baza articolului 63, alineatul al treilea şi a articolului 68, vor face obiectul unor aranjamente între Puterile interesate, la sfârşitul ostilităţilor.
    Orice cerere de despăgubire făcută de un prizonier de război din cauza unui accident sau a unei alte invalidităţi datorate muncii va fi comunicată Puterii de care depinde, prin intermediul Puterii protectoare, în conformitate cu dispoziţiile articolului 54, Puterea deţinătoare va da, în toate cazurile, prizonierului de război, o declaraţie în care se arată caracterul rănirii sau al invalidităţii, împrejurările în care ea s-a produs şi informaţiile relative la îngrijirile medicale sau de spital care i-au fost date. Această declaraţie va fi semnată de un ofiţer responsabil al Puterii deţinătoare, iar informaţiile de ordin medical vor fi certificate de un medic al serviciului sanitar.
    Puterea deţinătoare va comunica, de asemenea, Puterii de care depind prizonierii de război orice cerere de indemnizare făcută de un prizonier cu privire la efectele sale personale, la sumele sau obiectele de valoare care i-au fost luate în baza articolului 18 şi care nu i-au fost restituite cu ocazia repatrierii, precum şi orice cerere de indemnizare relativă la o pierdere pe care prizonierul o atribuie unei greşeli a Puterii deţinătoare sau a unui agent al ei.
    În schimb, Puterea deţinătoare va înlocui, pe cheltuiala sa, efectele personale de care prizonierul ar avea nevoie în timpul captivităţii, în toate cazurile, Puterea deţinătoare va da prizonierului o declaraţie semnată de un ofiţer responsabil cuprinzând toate informaţiile necesare asupra motivelor pentru care aceste efecte, sume sau obiecte de valoare nu i-au fost restituite. O copie după această declaraţie va fi adresată Puterii de care depinde prizonierul, prin intermediul Agenţiei centrale a prizonierilor de război prevăzută la articolul 123.
    Din momentul în care va avea sub puterea sa prizonieri de război, Puterea deţinătoare va aduce la cunoştinţa lor şi a Puterii de care ei depind, prin intermediul Puterii protectoate, măsurile prevăzute pentru executarea dispoziţiilor prezentei secţiuni; ea va notifica de asemenea orice modificare adusă acestor măsuri.
    De îndată ce a fost făcut prizonier sau, cel mai târziu, la o săptămână după sosirea sa în lagăr, chiar dacă e vorba de un lagăr de tranzit şi chiar în caz de boală sau de transferare într-un lazaret sau într-un alt lagăr, fiecare prizonier de război va putea să adreseze direct familiei sale, pe de o parte, şi Agenţiei centrale a prizonierilor de război prevăzute de articolul 123, pe de altă parte, o carte poştală confecţionată, pe cât posibil, după modelul anexat la prezenta convenţie, informându-i despre captivitatea sa, de adresa şi de starea sănătăţii sale. Aceste cărţi poştale vor fi transmise cât mai repede cu putinţă şi nu vor putea fi întârziate, sub nici o formă.
    Prizonierii de război vor fi autorizaţi să trimită şi să primească scrisori şi cărţi poştale.
    Dacă Puterea deţinătoare socoteşte necesar să limiteze această corespondenţă, ea va trebui să autorize trimiterea a cel puţin două scrisori şi patru cărţi poştale pe lună, confecţionate, de cât posibil, după modelele anexate la prezenta convenţie (şi aceasta fără a socoti cărţile poştale prevăzute la articolul 70). Alte îngrădiri nu vor putea fi impuse decât dacă Puterea protectoare are toate motivele să le considere în interesul prizonierilor înşişi, ţinând seama de dificultăţile pe care Puterea deţinătoare le întâmpină în recrutarea unui număr suficient de traducători calificaţi pentru a face cenzura necesară. Dacă corespondenţa adresată prizonierilor trebuie restrânsă, această hotărâre nu va putea fi luată decât de Puterea de care depind, eventual la cererea Puterii deţinătoare. Aceste scrisori şi cărţi poştale vor trebui să fie expediate prin mijloacele cele mai rapide de care dispune Puterea deţinătoare; ele nu vor putea fi întârziate nici reţinute, din motive disciplinare.
    Prizonierii de război, râmaşi multă vreme fără veşti de la familia lor sau care se găsesc în imposibilitate de a primi sau de a le da veşti pe calea obişnuită, precum şi acei care sunt despărţiţi de ai lor prin distanţe considerabile, vor fi autorizaţi să expedieze telegrame ale căror taxe vor fi trecute în debitul contului cu Puterea deţinătoare sau plătite cu banii de care dispun. Prizonierii vor beneficia de o asemenea măsură şi în caz de urgenţă.
    De regulă, corespondenţa prizonierilor va fi scrisă în limba lor maternă. Părţile în conflict vor putea să autorizeze corespondenţa în alte limbi.
    Sacii conţinând corespondenţa prizonierilor vor fi sigilaţi cu îngrijire, etichetaţi în aşa fel încât să indice, în mod clar, conţinutul lor şi vor fi adresaţi birourilor poştei de destinaţie.
    Prizonierii de război vor fi autorizaţi să primească, prin poştă sau pe orice altă cale, pachete individuale sau colective conţinând mai ales alimente, îmbrăcăminte, medicamente şi articole cu caracter religios, instructiv sau recreativ de care au nevoie, inclusiv cărţi, obiecte de cult, material ştiinţific, teme de examen, instrumente muzicale, accesorii de sport şi material care permite prizonierilor să-şi continue studiile sau să exercite o activitate artistică.
    Aceste colete nu vor putea scuti, sub nici o formă, Puterea deţinătoare de obligaţiile care-i revin, în virtutea prezentei convenţii.
Singurele restricţii care ar putea fi făcute acestor expedieri vor fi acelea propuse de Puterea protectoare, în interesul prizonierilor de război înşişi sau de către Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sau de orice alt organism care vine în ajutorul prizonierilor de război şi numai în ceea ce priveşte propriile lor expedieri, din motive de aglomerare excepţională a mijloacelor de transport şi de comunicaţii.
    Modalităţile referitoare la expedierea trimiterilor individuale sau colective vor face obiectul dacă e cazul, unor acorduri speciale între Puterile interesate, care în nici un caz nu vor putea să întârzie distribuirea trimiterilor de ajutoare prizonierilor de război. Trimiterile de alimente sau îmbrăcăminte nu vor conţine cărţi; ajutoarele medicale vor fi, în general, trimise în colete colective.
    Dacă nu există acorduri speciale între Puterile interesate asupra modalităţilor relative la primirea şi la distribuirea coletelor de ajutoare colective, se va aplica regulamentul privitor la ajutoarele colective anexa la prezenta convenţie.
    Acordurile speciale, prevăzute mai sus, nu vor putea, în nici un caz, să restrângă dreptul reprezentantului prizonierilor de a lua în primire coletele de ajutoare colective destinate prizonierilor de război, de a proceda la distribuirea lor şi de a dispune de ele în interesul prizonierilor.
    Aceste acorduri nu vor putea nici să restrângă dreptul pe care-1 vor avea reprezentanţii Puterii protectoare, ai Comitetului Internaţional de Cruce Roşie sau ai oricărui alt organism ce vine în ajutorul prizonierilor care ar fi însărcinat să transmită aceste colete colective, să controleze distribuirea către destinatarii lor.
    Orice trimiteri de ajutoare destinate prizonierilor de război vor fi scutite de toate taxele de import, de vamă şi altele.
    Corespondenţa, trimiterile de ajutoare şi expedierile autorizate de bani adresate prizonierilor de război sau expediate de ei prin poştă, fie direct, fie prin intermediul birourilor de informaţii prevăzute la articolul 122 şi prin Agenţia centrală a prizonierilor de război, prevăzută la articolul 123, vor fi scutite de toate taxele poştale, atât în ţările de origine şi de destinaţie, cât şi în ţările intermediare.
    Cheltuielile de transport ale trimiterilor de ajutoare destinate prizonierilor de război, care, din cauza greutăţii lor sau din orice alt motiv, nu pot fi transmise prin poştă, vor fi suportate de Puterea deţinătoare, în toate teritoriile aflate sub controlul ei. Celelalte Puteri care sunt părţi la convenţie vor suporta spezele de transport pe teritoriile lor respective.
    Dacă nu există acorduri speciale între Puterile interesate, cheltuielile rezultate din transportul acestor trimiteri, care nu ar fi acoperite prin scutirile prevăzute mai sus, vor fi suportate de expeditor.
    Înaltele Părţi Contractante se vor strădui să reducă, în măsura în care va fi posibil, taxele telegrafice pentru telegramele expediate de prizonierii de război sau pentru cele care le sunt adresate.
    În cazul în care operaţiunile militare ar împiedica Puterile interesate să îndeplinească obligaţia care le revine de a asigura transportul trimiterilor prevăzute de articolele 70, 71, 72 şi 77, Puterile protectoare interesate, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sau orice alt organism aporbat de Părţile în conflict vor putea asigura transportul acestor trimiteri prin mijloace adecuate (vagoane, camioane, nave sau avioane etc.). în acest scop, înaltele Părţi Contractante se vor strădui să le procure aceste mijloace de transport şi să autorize circulaţia lor, mai ales, acordându-le libera trecere necesară.
    Aceste mijloace de transport vor putea fi de asemenea utilizate pentru îndrumarea:
    a) corespondenţei, listelor şi rapoartelor schimbate între Agenţia centrală de informaţii prevăzute la articolul 123 şi birourile naţionale prevăzute la articolul 122;
    b) corespondenţei şi rapoartelor privitoare la prizonierii de război pe care Puterile protectoare, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie sau orice alt organism care vine în ajutorul prizonierilor o poartă, fie cu proprii lor delegaţi, fie cu Părţile în conflict.
    Dispoziţiile de faţă nu restrâng cu nimic dreptul oricărei Părţi în conflict de a organiza, dacă preferă, alte transporturi şi de a elibera permise de liberă trecere în condiţiile care ar putea fi convenite.
    Dacă nu există acorduri speciale, cheltuielile ocazionate prin folosirea acestor mijloace de transport vor fi suportate proporţional de Părţile în conflict ai căror cetăţeni beneficiază de aceste servicii.
    Cenzura corespondenţei adresate prizonierilor de război sau expediate de ei va trebui să fie făcută în timpul cel mai scurt posibil. Ea nu va putea să fie efectuată decât de către statele expeditoare şi destinatare şi o singură dată de fiecare dintre ele.
    Controlul coletelor destinate prizonierilor de război va trebui să se efectueze în astfel de condiţii încât să nu compromită conservarea alimentelor pe care le conţin şi aceasta se va face, dacă nu e vorba de un înscris sau un imprimat, în prezenţa destinatarului sau a unui alt prizonier împuternicit, în mod valabil, de el. Predarea coletelor individuale sau colective prizonierilor nu va putea fi întârziată sub pretextul dificultăţilor de cenzură.
    Orice interdicţie de corespondenţă hotărâtă de Părţile în conflict, pentru motive militare sau politice, nu va putea fi decât temporară şi de o durată cât mai scurtă cu putinţă.
    Puterile deţinătoare vor asigura toate înlesnirile pentru transmiterea, prin intermediul Puterii protectoare sau al Agenţiei centrale a prizonierilor de război prevăzută în articolul 123, a actelor, pieselor şi documentelor, destinate prizonierilor de război sau care emană de la ei, în special procurile şi testamentele.
    În toate cazurile, Puterile deţinătoare vor uşura prizonierilor de război întocmirea acestor documente; ele îi vor autoriza, în special, să consulte un jurist şi vor lua măsurile necesare pentru atestarea autenticităţii semnăturii lor.
    Prizonierii de război vor avea dreptul să prezinte autorităţilor militare, sub puterea cărora se găsesc, reclamaţii privitoare la regimul captivităţii la care sunt supuşi.
    Vor avea, de asemenea, dreptul fără restricţie, să se adreseze, fie prin intermediul reprezentantului prizonierilor, fie direct, dacă ei consideră necesar, reprezentanţilor Puterii protectoare, pentru a le atrage atenţia asupra punctelor asupra cărora ar avea plângeri de formulat, cu privire la regimul captivităţii.
    Aceste reclamaţii şi plângeri nu vor fi limitate, nici considerate ca făcând parte din cota de corespondenţă menţionată în articolul 71. Ele vor trebui transmise de urgenţă. Ele nu vor putea da naştere la nici o pedeapsă, chiar dacă sunt recunoscute ca neântemeiate.
    Reprezentanţii prizonierilor vor putea trimite reprezentanţilor Puterilor protectoare rapoarte periodice asupra situaţiei în lagăre şi asupra nevoilor prizonierilor de război.
    Oriunde se află prizonieri de război, cu excepţia acelora în care se găsesc ofiţeri, prizonierii vor alege, în mod liber şi prin vot secret, la fiecare şase luni, şi la fel în caz de loc vacant, pe reprezentanţii prizonierilor care să-i reprezinte pe lângă autorităţile militare, Puterile protectoare, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie şi orice alt organism care le-ar veni în ajutor. Aceşti responsabili vor fi reeligibili.
    În lagărele de ofiţeri şi de cei asimilaţi lor sau în lagărele mixte, ofiţerul prizonier de război cel mai vechi în gradul cel mai înalt va fi recunoscut ca reprezentat al prizonierilor, în lagărele de ofiţeri, el va fi asistat de unul sau mai mulţi consilieri aleşi de ofiţeri; în lagărele mixte, asistenţii săi vor fi aleşi dintre prizonierii de război care nu sunt ofiţeri şi vor fi aleşi de ei.
    În lagărele de muncă pentru prizonierii de război, ofiţerii prizonieri de război de aceeaşi naţionalitate vor fi puşi să îndeplinească funcţiile adminis-trative ale lagărului ce cad în sarcina prizonierilor de război, în afară de aceasta, aceşti ofiţeri vor putea fi aleşi în posturi de reprezentanţi ai prizonierilor, în conformitate cu dispoziţiile primului alineat al acestui articol. În acest caz, asistenţii reprezentantului prizonierilor vor fi aleşi dintre prizonierii de război, care nu sunt ofiţeri.
    Orice reprezentant al prizonierilor ales va trebui să fie aprobat de Puterea deţinătoare, înainte de a intra în funcţie. Dacă Puterea deţinătoare refuză de a aproba un prizonier de război ales de camarazii săi de captivitate, ea va trebui să informeze Puterea protectoare asupra motivelor refuzului său.
    În toate cazurile, reprezentantul prizonierilor va fi de aceeaşi naţionalitate, limbă şi obiceiuri cu prizonierii de război pe care îi reprezintă. Astfel, prizonierii de război repartizaţi în diferitele secţiuni ale unui lagăr după naţionalitatea, limba sau obiceiurile lor, vor avea, pentru fiecare secţiune, propriul lor reprezentant, în conformitate cu dispoziţiile alineatelor precedente.
    Reprezentanţii prizonierilor vor trebui să contribuie la bunăstarea fizică, morală şi intelectuală a prizonierilor de război.
    În special, dacă prizonierii ar hotărî organizarea unui sistem de asistenţă mutuală între ei, această organizaţie ar fi de competenţa reprezentanţilor prizonierilor, independent de sarcinile speciale care le-ar fi încredinţate prin alte dispoziţii ale prezentei convenţii.
    Reprezentanţii prizonierilor nu vor răspunde, prin simplul fapt că deţin asemenea funcţii, de infracţiunile comise de prizonierii de război.
    Reprezentanţii prizonierilor nu vor fi constrânşi la nici o altă muncă, dacă aceasta ar contribui la îngreunarea îndeplinirii funcţiei lor.
    Reprezentanţii prizonierilor vor putea desemna, printre prizonieri, pe asistenţii care le sunt necesari. Toate înlesnirile materiale le vor fi acordate şi, mai ales, o anumită libertate de mişcare necesară îndeplinirii sarcinilor lor (vizite la detaşamentele de muncă, primirea trimiterilor de ajutoare etc.).
    Reprezentanţii prizonierilor vor fi autorizaţi să viziteze localurile în care sunt internaţi prizonierii de război şi aceştia vor avea dreptul să consulte nestingherit pe reprezentantul lor.
    De asemenea, vor fi acordate toate înlesnirile reprezentanţilor prizonierilor pentru corespondenţa lor poştală şi telegrafică cu autorităţile deţinătoare, cu Puterile protectoare, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie şi delegaţii lor, cu comisiile medicale mixte, precum şi cu organismele care ar veni în ajutorul prizonierilor de război. Reprezentanţii prizonierilor ai detaşamentelor de
lucru se vor bucura de aceleaşi înlesniri pentru corespondenţa lor cu reprezentantul prizonierilor al lagărului principal. Aceste corespondenţe nu vor fi îngrădite şi nici considerate ca făcând parte din cota menţionată în articolul 71.
    Nici un reprezentant al prizonierilor nu va putea fi transferat, fără să i se lase timpul necesar pentru a pune pe succesorul său în curent cu afacerile în curs.
    În caz de destituire, motivele acestei hotărâri vor fi comunicate Puterii protectoare.
    Prizonierii de război vor fi supuşi legilor, regulamentelor şi ordinelor generale în vigoare în forţele armate ale Puterii deţinătoare. Aceasta va fi autorizată să ia măsuri judiciare sau disciplinare privind orice prizonier de război care a comis o infracţiune la aceste legi, regulamente sau ordine generale. Totuşi, nu va fi autorizată nici o urmărire sau sancţiune contrară dispoziţiilor acestui capitol.
    Dacă legi, regulamente sau ordine generale ale Puterii deţinătoare sancţionează cu pedepse actele comise de un prizonier de război, în timp ce aceste acte nu sunt sancţionate, dacă sunt comise de un membru al forţelor armate ale Puterii deţinătoare, ele nu vor putea atrage decât sancţiuni disciplinare.
    Când va fi vorba să se hotărască dacă o infracţiune comisă de un prizonier de război trebuie să fie pedepsită disciplinar sau judecătoreşte, Puterea deţinătoare va veghea ca autorităţile competente să uzeze de cea mai mare indulgenţă în aprecierea chestiunii şi să recurgă mai curând la măsuri disciplinare decât la urmăriri judiciare, ori de câte ori aceasta va fi posibil.
    Numai tribunalele militare vor putea judeca un prizonier de război, afară de cazul când legislaţia Puterii deţinătoare autoriză, în mod expres, tribunalele civile să judece un membru al forţelor armate ale acestei Puteri, pentru aceeaşi infracţiune ca aceea pentru care este urmărit prizonierul de război.
    Prizonierul de război nu va fi adus, în nici un caz, în faţa vreunui tribunal care nu ar oferi garanţiile esenţiale de independenţă şi imparţialitate unanim recunoscute şi, în special, a cărui procedură nu i-ar asigura drepturile şi mijloacele de apărare prevăzute de articolul 105.
    Prizonierii de război urmăriţi, în virtutea legislaţiei Puterii deţinătoare, pentru actele care le-au comis înainte de a fi fost făcuţi prizonieri, vor beneficia de prezenta convenţie, chiar dacă au fost condamnaţi.
    Un prizonier de război nu va putea fi pedepsit decât o singură dată pentru acelaşi fapt sau acelaşi cap de acuzare.
    Prizonierii de război nu vor putea fi pedepsiţi de autorităţile militare şi tribunalele Puterii deţinătoare cu alte pedepse decât acelea care sunt prevăzute pentru aceleaşi fapte comise de membrii forţelor armate ale acestei Puteri.
    Pentru fixarea pedepsei, tribunalele sau autorităţile Puterii deţinătoare vor lua în considerare, în cea mai largă măsură posibilă, faptul că prevenitul, nefiind un cetăţean al Puterii deţinătoare, nu este legat faţă de ea prin nici o obligaţie de credinţă şi că se găseşte în puterea ei, ca urmare a unor împrejurări independente de propria sa voinţă. Ele vor avea facultatea de a atenua, în mod liber, pedeapsa prevăzută pentru infracţiunea pusă în sarcina prizonierului şi nu vor fi obligate, în avest scop, să aplice minimul acestei pedepse.
    Sunt interzise orice pedepse colective pentru acte individuale, orice pedeapsă corporală, orice încarcerare în localuri neluminate de lumina zilei şi, în general, orice fel de tortură sau cruzime.
    Mai mult, nici un prizonier de război nu va putea să fie lipsit de gradul său de către Puterea deţinătoare, nici împiedicat să poarte semnele gradului.
    Ofiţerii, subofiţerii sau soldaţii prizonieri de război, care ispăşesc o pedeapsă disciplinară sau judecătorească, nu vor fi supuşi unui tratament mai sever decât acel prevăzut, pentru aceeaşi pedeapsă, pentru membrii forţelor armate, de grad echivalent, ale Puterii deţinătoare.
    Prizonierele de război nu vor putea fi condamnate la o pedeapsă mai severă sau să fie tratate, în timp ce ele îşi ispăşesc pedeapsa, mai sever decât femeile aparţinând forţelor armate ale Puterii deţinătoare, pedepsite pentru o infracţiune analoagă.
    Prizonierele de război nu vor putea, în nici un caz, fi condamnate la o pedeapsă mai severă sau să fie tratate, în timp ce ele îşi ispăşesc pedeapsa, mai sever decât un bărbat din forţele armate ale Puterii deţinătoare, pedepsit pentru o infracţiune analoagă.
    Prizonierii de război nu vor putea, după ce şi-au ispăşit pedepsele disciplinare sau judecătoreşti care le-au fost aplicate, să fie trataţi altfel decât ceilalţi prizonieri.
    Pedepsele disciplinare aplicabile prizonierilor de război vor fi:
    1. o amendă care nu va depăşi 50 la sută din avansul soldei şi indemnizaţiei de muncă, prevăzute în articolele 60 şi 62, şi aceasta, pe o perioadă care nu va trece de 30 zile;
    2. suprimarea avantajelor acordate în afara tratamentului prevăzut de prezenta convenţie;
    3. corvezile nedepăşind două ore pe zi;
    4. arestul.
    Pedeapsa prevăzută la numărul 3 nu va putea fi aplicată ofiţerilor.
    Pedepsele disciplinare nu vor fi, în nici un caz, neumane, brutale sau dăunătoare sănătăţii prizonierilor de război.
    Durata aceleaşi pedepse nu va depăşi niciodată treizeci de zile. În caz de greşeală disciplinară, perioadele de detenţiune preventivă dinaintea judecării sau pronunţării pedepsei vor fi scăzute din pedeapsa pronunţată.
    Maximul de treizeci de zile prevăzut mai sus nu va putea fi depăşit, chiar dacă un prizonier de război ar avea să răspundă disciplinar de mai multe fapte în momentul în care se hotărăşte pedepsirea lui, indiferent dacă faptele sunt conexe sau nu.
    Nu trebuie să treacă mai mult de o lună între decizia disciplinară şi executarea ei.
    În cazul când un prizonier de război ar fi condamnat la o nouă pedeapsă disciplinară, un termen de cel puţin trei zile va separa executarea fiecăreia dintre pedepse, dacă durata uneia dintre ele va fi de zece zile sau mai mult.
    Dacă un prizonier de război evadat este prins din nou, se va notifica prinderea sa, după modalităţile prevăzute de articolul 122, Puterii de care el depinde, în caz că evadarea ar fi fost notificată.
    Prizonierii de război acuzaţi de încălcări ale disciplinei nu vor fi menţinuţi în detenţiune preventivă, în aşteptatrea hotărârii, decât dacă aceeaşi măsură este aplicabilă membrilor forţelor armate ale Puterii deţinătoare pentru infracţiuni analoge sau dacă ar cere-o interesele superioare ale menţinerii ordinii şi disciplinei în lagăr.
    Detenţiunea preventivă, în caz de încălcări ale disciplinei, va fi redusă, pentru toţi prizonierii de război, la strictul minim şi nu va depăşi paisprezece zile.
    Dispoziţiile articolelor 97 şi 98 din prezentul capitol se vor aplica prizonierilor de război deţinuţi preventiv, pentru încălcări ale disciplinei.
    Faptele care constituie o încălcare a disciplinei vor forma obiectul unei anchete imediate.
    Fără a aduce atingere competenţei tribunalelor şi autorităţilor militare superioare, pedepsele disciplinare vor putea fi pronunţate numai de un ofiţer investit cu puteri disciplinare, în calitatea sa de comandant al lagărului, sau de un ofiţer responsabil, care îl înlocuieşte sau căruia i-a delegat puterile sale disciplinare.
    Aceste puteri nu vor putea fi delegate în nici un caz unui prizonier de război, nici exercitate de un prizonier de război.
    Înainte de orice pronunţare a unei pedepse disciplinare prizonierul de război inculpat va fi informat cu precizie asupra faptelor care i se impută, li se va da posibilitatea să-şi explice purtarea şi să se apere.
    Va fi autorizat să-şi audieze martori şi să recurgă, dacă e necesar la serviciile unui interpret calificat. Hotărârea va fi adusă la cunoştinţa prizonierului de război şi a reprezentantului prizonierilor.
    Comandantul lagărului va trebui să ţină o evidenţă a pedepselor disciplinare pronunţate; această evidenţă va fi ţinută la dispoziţia reprezentanţilor Puterii protectoare.
    Prizonierii de război nu vor fi, în nici un caz, transferaţi în stabilimente penitenciare (închisori, penitenciare, ocne etc.), pentru a ispăşi acolo pedepse disciplinare.
    Toate localurile în care se vor aplica pedepsele disciplinare vor corespunde cerinţelor de igienă, prevăzute la articolul 25. Prizonierilor de război pedepsiţi li se va înlesni să-şi păstreze starea de curăţenie, conform dispoziţiilor articolului 29.
    Ofiţerii şi cei asimilaţi lor nu vor fi deţinuţi în aceleaşi localuri cu subofiţerii sau trupa.
    Prizonierele de război care execută o pedeapsă disciplinară vor fi deţinute în localuri separate de acelea pentru bărbaţi şi vor fi puse sub supravegherea directă a femeilor.
    Prizonierii de război deţinuţi în urma unei pedepse disciplinare vor continua să beneficieze de dispoziţiile prezentei convenţii, afară de măsura în care însăşi deţinerea lor le face inaplicabile. Totuşi, avantajul articolelor 78 şi 126 nu le va putea fi retras în nici un caz.
    Prizonierii de război, pedepsiţi disciplinar, nu vor putea fi lipsiţi de prerogativele legate de gradul lor.
    Prizonierii de război, pedepsiţi disciplinar, vor avea facultatea să facă zilnic exerciţii şi să stea în aer liber, cel puţin două ore.
    Ei vor fi autorizaţi, la cerere, să se prezinte la vizita medicală zilnică; ei vor primi îngrijirile necesare stării sănătăţii lor şi, eventual, vor fi evacuaţi la infirmeria lagărului sau la un spital.
    Ei vor fi autorizaţi să scrie şi să citească, precum şi să expedieze şi să primească scrisori, în schimb, coletele şi trimiterile de bani nu le vor putea fi predate decât la expirarea pedepsei; acestea vor fi încredinţate până atunci reprezentantului prizonierilor, care va preda infirmeriei alimentele perisabile care se găsesc în aceste colete.
    Nici un prizonier de război nu va putea fi urmărit sau condamnat pentru un act care nu este interzis, în mod expres, de legislaţia Puterii deţinătoare sau de dreptul internaţional în vigoare în ziua când acest act a fost comis.
    Nici o presiune morală sau fizică nu va putea fi exercitată asupra unui prizonier de război pentru a-l face să se recunoască vinovat de faptul de care e acuzat.
    Nici un prizonier de război nu va putea fi condamnat fără să fi avut posibilitatea de a se apăra şi fără să fi fost asistat de un apărător calificat.
    Prizonierii de război şi Puterile protectoare vor fi informaţi cât mai curând posibil, despre infracţiunile pasibile de pedeapsa cu moartea în baza legislaţiei Puterii deţinătoare.
    În consecinţă, nici o infracţiune nu va putea fi pasibilă de pedeapsa cu moartea, fără acordul Puterii de care depind prizonieirii.
    Pedeapsa cu moartea nu va putea fi pronunţată contra unui prizonier decât dacă, în conformitate cu articolul 87, alineatul al doilea, s-a atras atenţia tribunalului, în mod special, asupra faptului că prevenitul, nefiind un cetăţean al Puterii deţinătoare, nu e legat de ea prin nici o obligaţie de credinţă şi că se găseşte în puterea sa ca urmare a unor împrejurări independente de propria sa voinţă.
    Dacă a fost pronunţată contra unui prizonier de război pedeapsa cu moartea, hotărârea nu va fi executată înainte de expirarea unui termen de cel puţin şase luni, începând din momentul în care Puterea protectoare va primi, la adresa indicată, comunicarea amănunţită prevăzută de articolul 107.
    O hotărâre nu va putea fi valabil dată contra unui prizonier de război decât dacă a fost pronunţată de aceleaşi tribunale şi după aceeaşi procedură ca şi pentru persoanele aparţinând forţelor armate ale Puterii deţinătoare şi dacă, în afară de aceasta, au fost respectate dispoziţiile prezentului capitol.
    Orice instrucţie judiciară contra unui prizonier de război va fi făcută pe cât de repede o vor permite îmrejurările şi în aşa fel ca procesul să aibă loc cât mai curând posibil. Nici un prizonier de război nu va fi menţinut în detenţiune preventivă, decât dacă această măsură este aplicabilă membrilor forţelor armate ale Puterii deţinătoare pentru infracţiuni analoge sau dacă ar cere-o interesul securităţii naţionale. Această detenţiune preventivă nu va dura, în nici un caz, mai mult de trei luni.
    Durata detenţiunii preventive a unui prizonier de război va fi scăzută din aceea a pedepsei privative de libertate la care a fost condamnat; de altfel, se va ţine seama de aceasta în momentul fixării pedepsei.
În timpul detenţiunii lor preventive, prizonierii de război vor continua să beneficieze de dispoziţiile articolelor 97 şi 98 ale acestui capitol.
    În toate cazurile în care Puterea deţinătoare va hotărî să înceapă urmăriri judiciare contra unui prizonier de război, ea va înştiinţa despre aceasta Puterea protectoare, de îndată ce va fi posibil şi cu cel puţin trei săptămâni înainte de deschiderea dezbaterilor. Acest termen de trei săptămâni nu va curge decât din momentul când această înştiinţare va parveni Puterii protectoare, la adresa indicată în prealabil, de aceasta din urmă, Puterii deţinătoare.
    Această înştiinţare va conţine indicaţiile următoare:
    1. numele şi prenumele prizonierului de război, gradul, numărul său matricol, data naşterii, şi, dacă e cazul, profesiunea sa;
    2. locul de internare sau de detenţiune;
    3. specificarea capului sau capetelor de acuzare, cu menţiunea dispoziţiilor legale aplicabile;
    4. indicarea tribunalului care va judeca cazul, precum şi a datei şi a locului prevăzute pentru deschiderea dezbaterilor.
    Aceeaşi comunicare va fi făcută de Puterea deţinătoare reprezentantului prizonierilor de război.
    Dacă, la deschiderea dezbaterilor, nu s-a adus dovada că Puterea protectoare, prizonierul de război şi reprezentantul prizonierilor interesat au primit înştiinţarea menţionată mai sus, cu cel puţin trei săptămâni înainte de deschiderea dezbaterilor, acestea nu vor putea să aibă loc şi vor fi amânate.
    Prizonierul de război va avea dreptul să fie asistat de către un alt prizonier, să fie apărat de un avocat calificat, la alegerea sa, de a cita martori şi de a recurge, dacă socoteşte necesar, la oficiile unui interpret competent. El va fi înştiinţat de aceste drepturi în timp util, înaintea dezbaterilor, de către Puterea deţinătoare.
    Dacă prizonierul de război nu şi-a ales apărător, Puterea protectoare îi va procura unul; ea va dispune, în acest scop, de cel puţin o săptămână. La cererea Puterii protectoare, Puterea deţinătoare îi va remite o listă de persoane calificate pentru a asigura apărarea, în cazul în care nici prizonierul de război, nici Puterea protectoare n-ar fi ales un apărător, Puterea deţinătoare va desemna, din oficiu, un avocat calificat pentru a apăra pe prevenit.
    Pentru a pregăti apărarea prevenitului, apărătorul va dispune de un termen de două săptămâni cel puţin, înainte de deschiderea dezbaterilor, precum şi de înlesnirile necesare; el va putea, în special, să viziteze liber pe prevenit şi să discute cu el fără martori. Va putea să discute cu toţi martorii apărării, inclusiv cu prizonierii de război. El va beneficia de aceste înlesniri până la expirarea termenelor de recurs.
    Prizonierul de război prevenit va primi din vreme, înainte de începerea dezbaterilor, o comunicare într-o limbă pe care o înţelege, a actului de acuzare, precum şi a actelor care sunt, în general, comunicate prevenitului în baza legilor în vigoare în armatele Puterii deţinătoare. Aceeaşi comunicare va trebui să fie făcută în aceleaşi condiţii apărătorului său.
    Reprezentanţii Puterii protectoare vor avea dreptul să asiste la dezbateri, în afară de cazul în care acestea ar trebui, în mod excepţional, să aibă loc, în interesul siguranţei statului, în şedinţă secretă; în acest caz, Puterea deţinătoare va înştiinţa despre aceasta Puterea protectoare.
    Orice prizonier de război va avea dreptul, în aceleaşi condiţii ca şi membrii forţelor armate ale Puterii deţinătoare, de a cere casarea sau revizuirea oricărei hotărâri pronunţate în privinţa sa. El va fi pe deplin informat asupra drepturilor sale de apel, precum şi asupra termenelor în cadrul cărora şi le poate exercita.
    Orice hotărâre dată cu privire la un prizonier de război va fi imediat adusă la cunoştinţa Puterii protectoare, sub forma unei comunicări sumare, în care se arată, de asemenea, dacă prizonierul are dreptul de a cere casarea sau revizuirea. Această comunicare va fi făcută şi reprezentantului interesat al prizonierilor. Ea va fi făcută, de asemenea, prizonierului de război, într-o limbă pe care o înţelege, dacă hotărârea n-a fost pronunţată în prezenţa sa în plus, Puterea deţinătoare va comunica imediat Puterii protectoare hotărârea prizonierului de război de a folosi sau nu drepturile sale de apel.
    În afară de aceasta, în caz de condamnare rămasă definitivă şi, dacă e vorba de pedeapsa cu moartea, în caz de condamnare pronunţată în primă instanţă, Puterea deţinătoare va adresa, cât mai repede cu putinţă, Puterii protectoare, o comunicare amănunţită cuprinzând:
    1. textul exact al hotărârii;
    2. un raport rezumativ al instrucţiei şi dezbaterilor, subliniind, în special, elementele acuzării şi ale apărării;
    3. indicarea, dacă e cazul, a locului unde va fi ispăşită pedeapsa.
    Comunicările prevăzute în alineatele precedente vor fi trimise Puterii protectoare pe adresa pe care ea o va aduce la cunoştinţă, în prealabil, Puterii deţinătoare.
    Pedepsele pronunţate împotriva prizonierilor de război în baza hotărârilor devenite, în mod regulat, executorii, vor fi ispăşite în aceleaşi localuri şi în aceleaşi condiţii ca şi cele ale membrilor forţelor armate ale Puterii deţinătoare. Aceste condiţii vor fi, în toate cazurile, conforme cu cerinţele igienei şi umanităţii.
    O prizonieră de război, împotriva căreia s-ar pronunţa o astfel de pedeapsă, va fi închisă în localuri separate şi va fi pusă sub supraveghere feminină.
    Prizonierii de război condamnaţi la o pedeapsă privativă de libertate vor beneficia, în orice caz, mai departe de dispoziţiile articolelor 78 şi 126 ale prezentei convenţii, în afară de aceasta, ei vor fi autorizaţi să primească şi să expedieze corespondenţa, să primească cel puţin un colet de ajutor pe lună şi să facă exerciţii în aer liber, în mod regulat; ei vor primi îngrijirile medicale necesare stării sănătăţii lor, precum şi ajutorul spiritual pe care 1-ar dori. Pedepsele care trebuie să li se aplice vor fi conforme cu dispoziţiile articolului 87, alineatul trei.
    Părţile în conflict vor trebui, sub rezerva celui de al treilea alineat al prezentului articol, să retrimită în ţările lor pe prizonierii de război grav bolnavi şi grav răniţi, în conformitate cu primul alineat al articolului următor, indiferent de număr sau grad şi după ce i-a adus în stare de a fi transportaţi.
    În timpul duratei ostilităţilor, Părţile în conflict se vor strădui, în colaborare cu Puterile neutre interesate, să organizeze spitalizarea, în ţările neutre, a prizonierilor răniţi sau bolnavi, arătaţi în cel de al doilea alineat al articolului următor; ele vor putea, în afară de aceasta, să încheie acorduri, în vederea repatrierii directe sau internării, în ţară neutră, a prizonierilor valizi care au suportat o lungă captivitate.
    Nici un prizonier de război rănit sau bolnav, prevăzut pentru repatriere, în sensul primului alineat al prezentului articol, nu va putea fi repatriat în timpul ostilităţilor contra voinţei sale.
    Vor fi repatriaţi direct:
    1. răniţii şi bolnavii incurabili, ale căror facultăţi intelectuale sau fizice par să fi suferit o scădere importantă;
    2. răniţii şi bolnavii care, după părerile medicilor, nu sunt susceptibili de însănătoşire în decursul unui an, a căror stare cere un tratament şi ale căror facultăţi intelectuale sau fizice par să fi suferit o scădere importantă;
    3. răniţii şi bolnavii însănătoşiţi, ale căror facultăţi intelectuale sau fizice par să fi suferit o scădere importantă şi permanentă.
    Vor putea fi spitalizaţi în ţară neutră:
    1. răniţii şi bolnavii a căror vindecare poate fi întrevăzută în anul care urmează datei rănirii sau începutului bolii dacă prin tratamentul în ţară neutră se prevede o vindecare mai sigură şi mai rapidă;
    2. prizonierii de război, a căror sănătate mintală sau fizică este, după părerile medicilor, ameninţată serios prin menţinerea în captivitate, dar a căror spitalizare în ţară neutră ar putea îndrepta această ameninţare.
    Condiţiile pe care vor trebui să le îndeplinească prizonierii de război spitalizaţi într-o ţară neutră, pentru a fi repatriaţi vor fi fixate, ca şi statutul lor, printr-un acord între Puterile interesate.
    În general, vor fi repatriaţi prizonierii de război spitalizaţi în ţară neutră care aparţin categoriilor următoare:
    1. acei a căror stare de sănătate s-a agravat astfel încât îndeplinesc condiţiile repatrierii directe;
    2. acei ale căror facultăţi intelectuale sau fizice rămân după tratament, deosebit de scăzute.
    În lipsa unor acorduri speciale încheiate între Părţile în conflict interesate, în vederea determinării cazurilor de invaliditate sau de boală care au drept urmare repatrierea directă sau spitalizarea în ţară neutră, aceste cazuri vor fi fixate conform principiilor cuprinse în acordul tip privitor la repatrierea directă şi spitalizarea în ţară neutră a prizonierilor de război răniţi şi bolnavi şi în regulamentul privitor la comisiile medicale mixte, anexate la prezenta convenţie.
    Puterea deţinătoare, Puterea de care depind prizonierii de război şi o Putere neutră agreată de aceste două Puteri se vor strădui să încheie acorduri care să permită internarea prizonierilor de război pe teritoriul acelei Puteri neutre, până la încetarea ostilităţilor.
    De la începutul conflictului, vor fi desemnate comisii medicale mixte pentru examinarea prizonierilor bolnavi şi răniţi şi pentru a lua toate hotărârile utile în privinţa lor. Desemnarea, îndatoririle şi funcţionarea acestor comisii vor fi conforme cu dispoziţiile regulamentului anexat la prezenta convenţie.
    Totuşi, prizonierii care, după avizul autorităţilor medicale ale Puterii deţinătoare, sunt în mod vădit grav răniţi sau grav bolnavi, vor putea fi repatriaţi fără să mai trebuiască a fi examinaţi de o comisie medicală mixtă.
    În afară de acei care vor fi desemnaţi de autorităţile medicale ale Puterii deţinătoare, prizonierii răniţi sau bolnavi aparţinând categoriilor enumerate mai jos vor avea facultatea de a se prezenta la examenul comisiilor medicale mixte prevăzute în articolul precedent:
    1. răniţii şi bolnavii propuşi de un medic compatriot sau cetăţean al unei Puteri care e parte în conflict aliată cu Puterea de care ei depind şi care îşi exercită funcţiile în lagăr;
    2. răniţii şi bolnavii propuşi de reprezentantul lor;
    3. răniţii şi bolnavii care au fost propuşi de Puterea de care depind sau de un organism recunoscut de această putere, care ar veni în ajutorul prizonierilor.
    Prizonierii de război care nu aparţin uneia dintre cele trei categorii de mai sus vor putea, totuşi, să se prezinte la examenul comisiilor medicale mixte, dar nu vor fi examinaţi decât după cei din categoriile arătate.
    Medicul compatriot al prizonierilor de război supuşi la examenul comisiei medicale mixte şi reprezentantul prizonierilor vor fi autorizaţi să asiste la acest examen.
    Prizonierii de război victime ale unor accidente, cu excepţia celor răniţi voluntar, vor beneficia, în ce priveşte repatrierea sau eventual spitalizarea în ţară neutră, de dispoziţiile prezentei convenţii.
    Nici un prizonier de război condamnat la o pedeapsă disciplinară, care ar întruni condiţiile prevăzute pentru repatriere sau spitalizare într-o ţară neutră, nu va putea fi reţinut pentru motivul că nu şi-a ispăşit pedeapsa.
    Prizonierii de război urmăriţi sau condamnaţi judecătoreşte, care ar fi prevăzuţi pentru repatriere sau spitalizare într-o ţară neutră, vor putea să beneficieze de aceste măsuri înainte de terminarea procedurii sau de executarea pedepsei, dacă     Puterea deţinătoare consimte la aceasta.
    Părţile în conflict îşi vor comunica numele acelora care vor fi reţinuţi până la terminarea procedurii sau executarea pedepsei.
    Cheltuielile de repatriere a prizonierilor de război sau pentru transportul lor într-o ţară neutră vor fi suportate de Puterea de care depind aceşti prizonieri, începând de la frontiera Puterii deţinătoare.
    Nici un repatriat nu va putea fi folosit la un serviciu militar activ.
    Prizonierii de război vor fi eliberaţi şi repatriaţi fără întârziere după terminarea ostilităţilor active.
    În lipsa unor astfel de dispoziţii din vreo convenţie încheiată între Părţile în conflict pentru încetarea ostilităţilor sau în lipsa unei astfel de convenţii, fiecare dintre Puterile deţinătoare va întocmi ea însăşi şi va executa fără întârziere nu plan de repatriere, conform principiului enunţat în alineatul precedent.
    Şi într-un caz şi în celălalt, măsurile adoptate vor fi aduse la cunoştinţa prizonierilor de război.
    Cheltuielile de repatriere a prizonierilor de război vor fi, în orice caz, repartizate într-un mod echitabil între Puterea deţinătoare şi Puterea de care depind prizonierii.
    În acest scop, vor fi respectate următoarele principii în această repartizare:
    a) dacă cele două Puteri sunt limitrofe, Puterea de care depind prizonierii de război va lua asupra sa cheltuielile repatrierii, începând de la frontiera Puterii deţinătoare;
    b) dacă aceste două Puteri nu sunt limitrofe, Puterea deţinătoare va lua asupra sa cheltuielile de transport al prizonierilor de război pe teritoriul său, până la frontiera sau la portul său de îmbarcare cel mai apropiat de Puterea de care ei depind. Părţile interesate se vor pune de acord în ce priveşte repartizarea echitabilă între ele a restului cheltuielilor cauzate de repatriere.
    Încheierea unui asemenea acord n-ar putea, în nici un caz, să justifice cea mai mică întârziere în repatrierea prizonierilor de război.
    Repatrierile vor fi efectuate în condiţii analoge celor prevăzute în articolele 46-48 inclusiv ale prezentei convenţii pentru transferarea prizonierilor de război şi ţinând seamă de dispoziţiile articolului 118, precum şi ale celor următoare.
    Cu ocazia repatrierii, obiectele de valoare luate prizonierilor de război, în conformitate cu dispoziţiile articolului 18, şi sumele în monedă străină, care n-au fost convertite în moneda Puterii deţinătoare, le vor fi restituite. Obiectele de valoare şi sumele în monedă străină, care, din indiferent ce motiv, n-ar fi fost restituite prizonierilor de război cu ocazia repatrierii lor, vor fi remise biroului de informaţii prevăzut la articolul 122.
    Prizonierii de război vor fi autorizaţi să ia cu dânşii efectele lor personale, corespondenţa şi pachetele sosite pe adresa lor; greutatea acestor efecte va putea fi limitată la ceea ce prizonierul poate duce cu dânsul în mod normal, dacă împrejurările repatrierii o cer; în orice caz, fiecare prizonier va fi autorizat să ia cu dânsul cel puţin douăzeci şi cinci de kilograme.
    Celelalte efecte personale ale prizonierului repatriat vor fi păstrate de Puterea, deţinătoare; aceasta se va îngriji să i le trimită de îndată ce se va încheia, cu Puterea de care depinde prizonierul, un acord prin care se fixează modalităţile transportului lor şi plata cheltuielilor făcute cu această ocazie.
    Prizonierii de război, care ar fi puşi sub o urmărire penală pentru o crimă sau un delict de drept penal, vor putea să fie reţinuţi până la sfârşitul procedurii şi, eventual, până la expirarea pedepsei. La fel va fi cu aceeia care sunt condamnaţi pentru o crimă sau un delict de drept penal.
    Părţile în conflict îşi vor comunica numele prizonierilor de război care vor fi reţinuţi până la sfârşitul procedurii sau executării pedepsei.
    Părţile în conflict se vor înţelege cu privire la instituirea de comisii pentru căutarea prizonierilor dispersaţi şi asigurarea repatrierii lor, în termenul cel mai scurt.
    Testamentele prizonierilor de război vor fi întocmite astfel încât să satisfacă condiţiile de validitate cerute de legislaţia ţării lor de origine, care va lua măsurile necesare pentru a aduce aceste condiţii la cunoştinţa Puterii deţinătoare. La cererea prizonierului de război şi, în orice caz, după moartea sa, testamentul va fi transmis, fără întârziere, Puterii protectoare şi o copie, certificată pentru conformitate, va fi remisă Agenţiei centrale de informaţii.
    Certificatele de deces, conforme modelului anexat la prezenta convenţie sau listele tuturor prizonierilor de război morţi în captivitate, certificate pentru conformitate de un ofiţer responsabil, vor fi trimise în cel mai scurt timp biroului de informaţii al prizonierilor de război instituit în conformitate cu articolul 122. Certificate de deces sau liste certificate vor indica semnele distinc-tive privind identitatea aşa cum au fost prevăzute în alineatul al treilea al articolului 17, precum şi locul şi data decesului, cauza decesului, locul şi data înhumării şi toate informaţiile necesare pentru identificarea mormintelor.
    Înmormântarea sau incinerarea vor trebui să fie precedate de un examen medical al corpului, pentru a se constata moartea, pentru a permite redactarea unui raport şi, eventual, pentru a stabili identitatea decedatului.
    Autorităţile deţinătoare vor veghea ca prizonierii de război decedaţi în captivitate să fie înmormântaţi în mod onorabil, dacă e posibil după riturile religiei căreia aparţineau, şi ca mormintele lor să fie respectate, întreţinute cuviincios şi însemnate astfel încât să poată fi totdeauna găsite. Ori de câte ori va fi posibil, prizonierii de război decedaţi care depindeau de aceeaşi Putere vor fi îngropaţi în acelaşi loc.
    Prizonierii de război decedaţi vor fi îngropaţi individual, cu excepţia cazurilor de forţă majoră care ar impune un mormânt colectiv. Corpurile nu vor putea fi incinerate, decât dacă motive imperioase de igienă sau religia decedatului ar cere-o sau dacă el şi-ar fi exprimat această dorinţă, în caz de incinerare, se va face menţiune cu indicarea motivelor pe actul de deces.
    Pentru ca mormintele să poată fi totdeauna găsite, toate informaţiile relative la înhumări şi la morminte vor trebui să fie înregistrate de un serviciu al mormintelor creat de Puterea deţinătoare. Listele mormintelor şi informaţiile relative la prizonierii de război îngropaţi în cimitire sau în altă parte vor fi transmise Puterii de care depindeau aceşti prizonieri de război. Puterii care controlează teritoriul, dacă este parte la convenţie, îi revine sarcina de a îngriji de aceste morminte şi de a înregistra orice mutare ulterioară a cadavrelor. Aceste dispoziţii se aplică şi urnelor care vor fi păstrate de serviciul mormintelor, până când ţara de origine va aduce la cunoştinţă dispoziţiile definitive pe care doreşte să le ia în această privinţă.
    Orice deces sau orice rănire gravă a unui prizonier de război, cauzate sau bănuite a fi fost cauzate de o santinelă, de un alt prizonier de război sau de orice altă persoană, precum şi orice deces a cărui cauză nu este cunoscută, vor fi urmate imediat de o anchetă oficială a Puterii deţinătoare.
    O comunicare privitoare la aceasta va fi imediat făcută Puterii protectoare. Se vor strânge depoziţiile martorilor, mai ales cele ale prizonierilor de război; un raport conţinând aceste depoziţii va fi comunicat sus-menţionatei Puteri.
    Dacă ancheta stabileşte vina uneia sau mai multor persoane, Puterea deţinătoare va lua toate măsurile pentru urmărirea judiciară a persoanei sau a persoanelor responsabile.
    De la începutul unui conflict şi în toate cazurile de ocupaţie, fiecare din Părţile în conflict va constitui un birou oficial de informaţii pentru prizonierii de război care se găsesc sub puterea sa; Puterile neutre sau nebeligerante, care vor fi primit pe teritoriul lor persoane aparţinând uneia din categoriile arătate la articolul 4, vor proceda la fel cu privire la aceste persoane. Puterea interesată va veghea ca biroul de informaţii să dispună de localuri, de mate-rial şi de personalul necesar, pentru ca acesta să poată funcţiona în mod eficace. Ea va avea libertatea de a folosi într-un asemenea birou prizonieri de război, cu respectarea condiţiilor stipulate în secţiunea prezentei convenţii privind munca prizonierilor de război.
    În cel mai scurt timp posibil, fiecare din Părţile în conflict va da biroului său informaţiile la care se referă cel de al patrulea, cincilea şi al şaselea alineat al prezentului articol, cu privire la orice persoană inamică aparţinând uneia din categoriile arătate la articolul 4 şi căzută în puterea sa. Puterile neutre sau nebeligerante vor proceda la fel în ce priveşte persoanele din aceste categorii, pe care le-ar fi primit pe teritoriul lor.
    Biroul va face ca aceste informaţii să parvină de urgenţă, prin mijloacele cele mai rapide, Puterilor interesate, prin intermediul, pe de o parte, al Puterilor protectoare şi, pe de altă parte, al agenţiei centrale prevăzute la articolul 123.
    Aceste informaţii vor trebui să îngăduie înştiinţarea rapidă a familiilor interesate, în măsura în care vor fi în posesia biroului de informaţii, aceste informaţii vor cuprinde, pentru fiecare prizonier de război, cu rezerva dispoziţiilor articolului 17, numele, pronumele, gradul, numărul matricol, locul şi data completă a naşterii, indicarea Puterii de care depinde, pronumele tatălui şi numele mamei, numele şi adresa persoanei care trebuie să fie informată, precum şi adresa la care poate să fie trimisă corespondenţa prizonierului.
    Biroul de informaţii va primi, de la diverse servicii competente, informaţiile relative la transferări, eliberări, repatrieri, evadări, spitalizării, decese, şi le va transmite în modul prevăzut în cel de al treilea alineat de mai sus.
    De asemenea, vor fi transmise regulat, şi, dacă e posibil, în fiecare săptămână, informaţiile privitoare la starea sănătăţii prizonierilor de război bolnavi sau răniţi grav.
    Biroul de informaţii va fi de asemenea însărcinat a răspunde la toate cererile ce i se vor adresa cu privire la prizonierii de război, inclusiv la acei care au murit în captivitate; va proceda la anchetele necesare, pentru a-şi procura informaţiile cerute şi pe care nu le-ar poseda.
    Toate comunicările scrise făcute de birou vor fi certificate printr-o semnătură sau un sigiliu.
    În afară de aceasta, biroul de informaţii va fi însărcinat de a strânge şi a transmite Puterilor interesate toate obiectele personale de valoare, inclusiv sumele într-o altă monedă decât aceea a Puterii deţinătoare şi documentele prezentând importanţa pentru rudele apropiate, lăsate de prizonierii de război cu ocazia repatrierii, eliberării, evadării sau decesului lor. Aceste obiecte vor fi trimise în pachete sigilate de birou; la aceste pachete se vor adăuga declaraţii, stabilind cu precizie identitatea persoanelor cărora le aparţineau obiectele, precum şi un inventar complet al pachetului. Celelalte efecte personale ale prizonierilor în chestiune vor fi trimise, în conformitate cu aranjamentele încheiate între Părţile în conflict interesate.
    O Agenţie centrală de informaţii asupra prizonierilor de război va fi creată într-o ţară neutră. Comitetul Internaţional de Cruce Roşie va propune Puterilor interesate, dacă va găsi necesar, organizarea unei asemenea agenţii.
    Această agenţie va avea sarcina să concentreze toate informaţiile interesând prizonierii de război, pe care le va putea obţine pe cale oficială sau particu-lară; ea le va transmite, cât de repede posibil, ţării de origine a prizonierilor sau Puterii de care ei depind. Ea va primi, de la Părţile în conflict, toate înlesnirile pentru efectuarea acestor transmisiuni.
    Înaltele Părţi Contractante, şi în special acelea ale căror cetăţeni beneficiază de serviciile agenţiei centrale, sunt invitate să acorde acesteia sprijinul financiar de care ea ar avea nevoie.
    Aceste dispoziţii nu vor putea fi interpretate ca restrângând activitatea umanitară a Comitetului Internaţional de Cruce Roşie şi a societăţilor de ajutor menţionate în articolul 125.
    Birourile naţionale de informaţii şi Agenţia centrală de informaţii vor beneficia de scutiri fie taxe poştale, precum şi de toate scutirile prevăzute în articolul 74 şi, în măsura posibilului, de scutirea de taxe telegrafice sau, cel puţin, de importante reduceri de taxe.
    Sub rezerva măsurilor pe care garantarea securităţii lor le-ar socoti indispensabile sau pentru a face faţă oricărei alte necesităţi rezonabile, Puterile deţinătoare vor face cea mai bună primire organizaţiilor religioase, societăţilor de ajutor sau oricărui alt organism care ar veni în ajutorul prizonierilor de război. Ele le vor acorda atât lor, cât şi delegaţilor lor investiţi în mod valabil, toate înlesnirile necesare pentru a vizita prizonierii, pentru a le împărţi ajutoare, material de orice provenienţă destinat scopurilor religioase, educative, recreative sau pentru a-i ajuta să-şi organizeze timpul liber în interiorul lagărelor. Societăţile sau organismele mai sus-citate pot fi constituite, fie pe teritoriul Puterii deţinătoare, fie într-o altă ţară, sau să aibă un caracter internaţional.
    Puterea deţinătoare va putea limita numărul societăţilor şi organismelor ai căror delegaţi vor fi autorizaţi să-şi exercite activitatea pe teritoriul său sau sub controlul său, cu condiţia totuşi ca o asemenea limitare să nu împiedice aducerea unui ajutor eficace şi satisfăcător tuturor prizonierilor de război.
    Situaţia specială a Comitetului Internaţional de Cruce Roşie, în acest domeniu, va fi oricând recunoscută şi respectată.
    Imediat ce vor fi predate prizonierilor de război ajutoarele şi materialul în scopurile mai sus-arătate, sau, cel puţin, imediat după aceea, se vor transmite societăţii de ajutor sau organismului expeditor chitanţe semnate de reprezentantul acestor prizonieri referitoare la fiecare trimitere.
    Dovezi privitoare la aceste trimiteri vor fi remise simultan de autorităţile administrative care fac paza prizonierilor.
    Reprezentanţii sau delegaţii Puterilor protectoare vor fi autorizaţi să meargă în toate locurile în care se găsesc prizonieri de război, mai ales în locurile de internare, de detenţiune şi de muncă; vor avea acces în toate localurile ocupate de prizonieri. Vor fi de asemenea autorizaţi să meargă în locurile de plecare, de trecere sau de sosire a prizonierilor transferaţi. Ei vor putea să discute fără martori cu prizonierii, şi în special cu reprezentanţii lor, prin intermediul unui interpret, dacă aceasta este necesar.
    Reprezentanţii şi delegaţii Puterilor protectoare vor avea deplină libertate de alegere a locurilor pe care vor să le viziteze; durata si frecvenţa acestor vizite nu vor fi limitate. Ele nu vor putea fi interzise decât din motive de necesitate militară imperioasă şi numai cu titlu excepţional şi temporar.
    Puterea deţinătoare şi Puterea de care depind prizonierii de război vor putea să se înţeleagă, eventual, ca la vizitarea acestor prizonieri să fie admisă participarea unor compatrioţi ai lor.
    Delegaţii Comitetului Internaţional de Cruce Roşie vor beneficia de aceleaşi prerogative. Desemnarea acestor delegaţi va fi supusă agrementului Puterii sub puterea căreia se găsesc prizonierii de război de vizitat.
    Înaltele Părţi Contractante se angajează să difuzeze cât mai larg posibil, în timp de pace şi în timp de război, textul prezentei convenţii în ţările lor respective, şi, mai ales, să introducă studiul ei în programele de instrucţie militară, şi, dacă e posibil, civilă, astfel ca principiile acesteia să fie cunoscute de toate forţele lor armate şi de populaţie.
    Autorităţile militare sau altele care, în timp de război, şi-ar asuma răspunderi privitoare la prizonieri de război, vor trebui să aibă textul convenţiei şi să fie instruite în mod special în ce priveşte dispoziţiile sale.
    Înaltele Părţi Contractante îşi vor comunica, prin intermediul Consiliului federal elveţian şi, în timpul ostilităţilor, prin intermediul Puterilor protectoare, traducerile oficiale ale prezentei convenţii, precum şi legile şi regulamentele pe care ele le-ar putea adopta pentru a asigura aplicarea acesteia.
    Înaltele Părţi Contractante se angajează să ia orice măsură legislativă necesară pentru stabilirea sancţiunilor penale menite să fie aplicate persoanelor care au comis, sau au dat ordin să se comită, oricare dintre infracţiunile grave la prezenta convenţie, definite prin articolul următor.
    Fiecare Parte contractantă va avea obligaţia de a urmări persoanele bănuite de a fi comis sau de a fi ordonat să se comită oricare din aceste infracţiuni grave, şi va trebui să le difere propriilor sale tribunale, indiferent de naţionalitatea lor. Ea va putea de asemenea, dacă preferă, şi în conformitate cu condiţiile prevăzute în propria sa legislaţie, să le predea spre judecare unei alte Părţi contractante, interesată în urmările, numai dacă această Parte contractantă ar deţine contra numitelor persoane probe suficiente.
    Fiecare Parte contractantă va lua măsurile necesare pentru încetarea actelor contrare dispoziţiilor prezentei convenţii, altele decât infracţiunile grave definite la articolul următor.
    În toate împrejurările, inculpaţii vor beneficia de garanţii de procedură şi de liberă apărare, care nu vor fi mai puţin favorabile decât cele prevăzute de articolul 105 şi următoarele din prezenta convenţie.
    Infracţiunile grave prevăzute la articolul precedent sunt acelea care privesc unul din următoatele acte, dacă sunt comise împotriva unor persoane sau bunuri protejate de convenţie: omuciderea intenţionată, tortura sau tratamentele inumane, inclusiv experienţele biologice, faptul de a cauza, în mod intenţionat, mari suferinţe sau de a aduce grave atingeri integrităţii fizice sau sănătăţii, faptul de a constrânge viu prizonier de război să servească în forţele armate ale Puterii inamice sau acela de a-l lipsi de dreptul său de a fi judecat, în mod regulat şi imparţial, potrivit prevederilor prezentei convenţii.
    Nici o Parte contractantă nu va putea să se exonereze, nici să exonereze o altă Parte contractantă de răspunderile asumate de ea însăşi sau de o altă Parte contractantă, din cauza infracţiunilor prevăzute la articolul precedent.
    La cererea unei Părţi în conflict cu privire la orice pretinsă violare a convenţiei, va trebui deschisă o anchetă, într-un mod care urmează să fie stabilit între Părţile interesate.
    Dacă nu s-a realizat un acord în ce priveşte procedura anchetei, Părţile se vor înţelege pentru a alege un arbitru, care va hotărî asupra procedurii de urmat.
    O dată constatată violarea Părţile în conflict îi vor pune capăt şi o vor reprima cât mai repede posibil.
    Prezenta convenţie este redactată în franceză şi engleză. Ambele texte sunt egal autentice. Consiliul federal elveţian va îngriji să se facă traduceri oficiale ale convenţiei în limba rusă şi în limba spaniolă.
    Prezenta convenţie înlocuieşte Convenţia din 27 iulie 1929 în raporturile dintre înaltele Părţi Contractante.
    În raporturile dintre Puterile legate prin Convenţia de la Haga privitoare la legile şi obiceiurile războiului terestru, fie că e vorba de aceea din 29 iulie 1899, fie de aceea din 18 octombrie 1907, şi care sunt Părţi la prezenta convenţie, aceasta va completa capitolul II al Regulamentului anexat la sus-arătatele Convenţii de la Haga.
    Prezenta convenţie, care va purta data zilei de azi, va putea să fie semnată, până la 12 februarie 1950, în numele Puterilor reprezentate la conferinţa care s-a deschis la Geneva la 21 aprilie 1949, precum şi de Puterile nereprezentate la această conferinţă, care participă la Convenţia din 27 iulie 1929.
    Prezenta convenţie va fi ratificată cât mai repede cu putinţă şi ratificările vor fi depuse la Berna.
    Se va întocmi un proces-verbal de depunere a fiecărui instrument de ratificare, proces-verbal a cărui copie, certificată pentru conformitate, va fi remisă prin Consiliul federal elveţian tuturor Puterilor în numele cărora convenţia a fost semnată sau adeziunea notificată.
    Prezenta convenţie va intra în vigoare şase luni după depunerea a cel puţin două instrumente de ratificare.
    Ulterior, ea va intra în vigoare, pentru fiecare înaltă Parte Contractantă, şase luni după depunerea instrumentului de ratificare.
    De la data intrării sale în vigoare, prezenta convenţie va fi deschisă adeziunii oricărei Puteri în numele căreia această convenţie nu ar fi fost semnată.
    Adeziunile vor fi notificate în scris Consiliului federal elveţian şi îşi vor produce efectele lor şase luni de la data primirii lor.
    Consiliul federal elveţian va comunica adeziunile tuturor Puterilor în numele cărora convenţia va fi fost semnată sau adeziunea notificată.
    Situaţiile prevăzute în articolele 2 şi 3 vor da efect imediat ratificărilor depuse şi adeziunilor notificate de Părţile în conflict, înainte sau după începerea ostilităţilor sau ocupaţiei. Comunicarea ratificărilor sau adeziunilor primite de Părţile in conflict va fi făcută de Consiliul federal elveţian pe calea cea mai rapidă.
    Fiecare din înaltele Părţi Contractante va avea facultatea să denunţe prezenta convenţie.
    Denunţarea va fi notificată în scris Consiliului federal elveţian. Acesta va comunica notificarea guvernelor tuturor înaltelor Părţi Contractante.
    Denunţarea îşi va produce efectele un an după notificarea sa Consiliului federal elveţian. Totuşi, denunţarea notificată, atunci când Puterea denun-ţătoare este implicată într-un conflict, nu va produce nici un efect, atâta timp cât nu ar fi fost încheiată pacea şi, în orice caz, atâta timp cât operaţiunile de eliberare şi de repatriere a persoanelor protejate prin prezenta convenţie nu vor fi terminate.
    Denunţarea va avea valoare numai faţă de Puterea denunţătoare. Ea nu va avea nici un efect asupra obligaţiilor pe care Părţile în conflict vor rămâne obligate să le îndeplinească, pe baza principiilor dreptului internaţional, aşa cum ele rezultă din obiceiurile stabilite între naţiunile civilizate, din legile umanitare şi din cerinţele conştiinţei publice.
    Consiliul federal elveţian va înregistra prezenta convenţie la Secretariatul Naţiunilor Unice. Consiliul federal elveţian va informa, de asemenea, Secretariatului Naţiunilor Unite de toate ratificările, adeziunile şi denunţările pe care le va primi cu privire la prezenta convenţie.
    Drept care subsemnaţii, având depuse împuternicirile respective, au semnat prezenta convenţie.
    Făcută la Geneva, la 12 august 1949, în limbile franceză şi engleză, originalul urmând să fie depus în arhivele Confederaţiei elveţiene. Consiliul federal elveţian va transmite o copie certificată conform a convenţiei fiecăruia dintre statele semnatare, precum şi statelor care vor adera la convenţie.


    Vor fi repatriaţi direct:
    1. Toţi prizonierii de război atinşi de infirmităţile următoare, provenite din traumatisme: pierderea unui membru, paralizie, infirmităţi articulare sau altele, cu condiţia ca infirmitatea să constea, cel puţin, în pierderea unei mâini sau a unui picior sau să fie echivalentă cu pierderea unei mâini sau a unui picior.
    Totuşi, fără a aduce prejudiciu unei interpretări mai largi, următoarele cazuri vor fi considerate ca echivalente pierderii unei mâini sau unui picior:
    a) pierderea mâinii, a tututor degetelor sau a degetului gros şi a arătătorului unei mâini; pierderea piciorului sau a tuturor degetelor piciorului şi a metatarsienelor unui picior;
    b) anchiloza, pierderea ţesutului osos, retractarea cicatrială care suprimă funcţia uneia din marile articulaţii sau a tuturor articulaţiilor digitale ale unei mâini;
    c) pseudartroza oaselor lungi;
    d) diformităţi rezultând din tracturi sau alt accident şi care contribuie în mare măsură la slăbirea capacităţii şi puterii de a duce greutăţi.
    2. Toţi prizonierii de război răniţi, a căror stare a devenit cronică, încât pronosticul pare să excludă, cu toate tratamentele, însănătoşirea în decursul unui an de la data rănirii, ca de exemplu în caz de:
    a) proiectil în inimă, chair dacă, făcând examinarea, comisia medicală mixtă n-a putut constata grave turburări;
    b) schijă metalică în creier sau în plămâni, chiar dacă, făcând examinarea, comisă medicală mixtă nu poate constata o reacţie locală sau generală;
    c) osteomielită a cărei vindecare nu poate fi prevăzută în decursul unui an de la rănire şi care pare să ducă la anchiloza unei articulaţii sau la alte alteraţii echivalente pierderii unei mâini sau unui picior;
    d) rană penetrantă şi supurată a marilor articulaţii;
    e) rănirea craniului cu pierdere sau deplasare de ţesut osos;
    f) rănirea sau arderea feţei cu pierdere de ţesut şi cu leziuni funcţionale;
    g) rănirea măduvei spinării;
    h) leziunea nervilor periferici, ale căror urmări echivalează cu pierderea unei mâini sau a unui picior şi a cărei vindecare cere mai mult de un an de la rănire, de exemplu: rănirea plexului brahial sau lombo-sacral, a nervilor median sau sciatic, precum şi rănirea combinată a nervilor radial şi cubital sau a nervilor peronier comun şi tibial etc. Rănirea izolată a nervilor radial, cubital, peronier sau tibial nu justifică repatrierea, decât în caz de contracţiuni sau de turburări neurotrofice serioase;
    i) rănirea aparatului urinar compromiţând serios funcţia sa.
    3. Toţi prizonierii de război bolnavi, a căror stare a devenit cronică, astfel încât pronosticul pare să excludă, cu toate tratamentele, însănătoşirea în decurs de un an de la începutul bolii, ca de exemplu la:
    a) tuberculoza evolutivă, a indiferent cărui organ, care nu mai poate după pronosticurile medicale, să fie vindecată sau cel puţin serios ameliorată printr-un tratament în ţară neutră;
    b) pleurezia exsudativă;
    c) bolile grave ale organelor respiratorii, de etiologic netuberculoasă, prezumate incurabile, de exemplu: emtizem pulmonar grav (cu sau fără bronşită); astm cronic *, bronşită cronică* prelungindu-se timp de mai bine de un an în captivitate; bronhectazie* etc.;
    d) afecţiunile cronice grave ale circulaţiei, de exemplu: afecţiunile valvulare şi ale miocardului* dând semne de decompensare în timpul captivităţii, chiar dacă comisia medicală mixtă, făcând examinarea, nu poate constata nici unul din aceste semne; afecţiunile pericardului şi ale vaselor (boala lui Buerger, anevrismele marilor vase) etc.;
    e) afecţiunile cronice grave ale organelor digestive, de exemplu: ulcerul stomacal sau duodenal; urmarea unei intervenţii chirurgicale asupra stomacului făcute în captivitate; gastrită, enterită sau colită cronică durând de peste un an şi afectând grav starea generală; ciroza hepatică; colecistopatie cronică* etc.
    f) afecţiunile cronice grave ale organelor genito-urinare, de exemplu bolile cronice ale rinichiului cu turburări consecutive; nefrectomie pentru un rinichi tuberculos; pielită cronică sau cistită cronică; hidro- sau pionefroză; afecţiunile ginecologice cronice grave; sarcini şi afecţiuni obstetricale, când spitalizarea în ţară neutră este imposibilă etc.;
    g) bolile cronice grave ale sistemului nervos central şi periferic, de exemplu toate psihozele şi psihonevrozele manifeste, ca isteria gravă, o psihonevroză serioasă a captivităţii etc., constatate precis de un specialist*; orice epilepsie constatată precis de un medic al lagărului*; arteroscleroza cerebrală; nevrită cronică durând de peste un an etc.;
    h) bolile cronice grave ale sistemului neurovegetativ cu scăderea considerabilă a facultăţilor intelectuale sau corporale, pierderea apreciabilă în greutate şi astenie generală;
    i) oribirea ambilor ochi sau a unui ochi, când vederea celuilalt ochi este mai puţin de l, chiar folosind ochelari corectori; diminuarea acuităţii vizuale neputând fi corijată la 1/2 pentru cel puţin un ochi*; celelalte afecţiuni oculare grave, de exemplu: glaucom; iritis, cloroidită, trahom etc.;
    k) turburările auzului, cum este surditate completă unilaterală, dacă cealaltă ureche nu mai discerne cuvântul rostit obişnuit de la un metru distanţă* etc.;
    1) maladiile grave de metabolism, de exemplu: diabet zaharat necesitând un tratament cu insulina etc.;
    m) turburările grave ale glandelor cu secreţie internă, de exemplu tireotoxicoză; hipotireoza; boala lui Addison; caşexia lui Simmonds; tetania etc.;
    n) bolile grave şi cronice ale sistemului hematopoetic;
    o) intoxicaţii cronice grave, de exemplu: saturnism, hidrargirism; moriinism; cocainism; alcoolism; intoxicaţii cu gaze şi prin radiaţii etc.;
    p) afecţiunile cronice ale organelor locomotoare cu turburări funcţionale manifeste, de exemplu: artroze deformante; poliartrită cronică evolutivă primară şi secundară; reumatism cu manifestări clinice grave etc.;
    q) afecţiuni cutanate cronice şi grave, rebele la tratament;
    r) orice tumoare malignă;
    s) bolile infecţioase cronice grave persistând un an de la declarare, de exemplu: paludism cu alterări organice pronunţate, dizenterie emibiană saubacilară cu turburări importante; sifilis visceral terţiar, rezistent la tratament; lepră etc;
    t) avitaminozele grave sau inaniţia gravă.
    _______________________________________
    * Hotărârea, comisiei medicale mixte se va baza, în bună parte, pe observaţiile medicilor lagărului şi ale medicilor compatrioţi ai prizonierilor de război sau pe examenul medicilor specialişti aparţinând Puterii deţinătoare.

    Vor fi prezentaţi în vederea spitalizării în ţară neutră:
    1. Toţi prizonierii de război răniţi care nu simt susceptibili de vindecare în captivitate, dar care ar putea fi vindecaţi sau a căror stare ar putea fi net ameliorată dacă ar fi spitalizaţi în ţară neutră.
    2. Prizonierii de război atinşi de orice formă de tuberculoză, a oricărui organ, al căror tratament în ţara neutră ar aduce, după toate probabilităţile, vindecarea sau cel puţin o ameliorare considerabilă, cu excepţia tuberculozei primare vindecate înainte de captivitate.
    3. Prizonierii de război suferind de orice afecţiune care necesită un tratament al organelor respiratorii, circulatorii, digestive, nervoase, senzoriale, genito-urinare, cutanate, locomotoare etc, şi care ar obţine, fără îndoială, rezultate mai bune în ţară neutră decât în captivitate.
    4. Prizonierii de război care au suferit o nefrectomie în captivitate din cauza unei afecţiuni renale netuberculoase, sau atinşi de osteomielită, pe cale de vindecare sau latentă, sau de diabet zaharat, care nu cere un tratament cu insulina etc.
    5. Prizonierii de război atinşi de nevroză datorită războiului sau captivităţii.
Bolnavii de nevroză în urma captivităţii, care nu sunt vindecaţi după trei luni de spitalizare în ţară neutră sau care, după acest termen, nu sunt în mod manifest pe cale de vindecare totală, vor fi repatriaţi.
    6. Toţi prizonierii de război atinşi de intoxicaţie cronică (cu gaze, metale, alcaloizi ele.), pentru care perspectivele de vindecare în ţară neutră sunt deosebit de favorabile.
    7. Toate prizonierele de război însărcinate şi prizonierele care sunt mame cu sugari şi cu copii mici.
    Vor fi excluse de la spitalizare în ţară neutră:
    1. Toate cazurile de psihoză precis constatate.
    2. Toate afecţiunile nervoase organice sau funcţionale socotite incurabile.
    3. Toate bolile contagioase în perioada în care sunt transmisibile, cu excepţia tuberculozei.
    1. Condiţiile fixate mai sus trebuie, în general, să fie interpretate şi aplicate într-un spirit cât mai larg cu putinţă.
Stările nevropatice şi psihopatice datorite războiului sau captivităţii precum şi cazurile de tuberculoză de orice grad, trebuie să beneficieze, înainte de toate, de această largă înţelegere. Prizonierii de război care au suferit mai multe răniri, din care nici una, luată separat, nu justifică repatrierea, vor fi examinaţi în acelaşi spirit, ţinând seama de traumatismul psihic datorat numărului de răniri.
    2. Toate cazurile incontestabile dând drept la repatriere directă (amputare, orbire sau surzenie totală, tuberculoză pulmonară deschisă, boală mintală, tumoare malignă etc.), vor fi examinate şi bolnavii vor fi repatriaţi cât mai curând posibil de către medicii lagărelor sau de către comisii militare de medici, numite de Puterea deţinătoare.
    3. Rănile şi bolile existente înainte de război şi care nu s-au agravat, precum şi rănile de război care n-au împiedicat reluarea serviciului militar, nu vor da dreptul la repatriere directă.
    4. Dispoziţiile acestei anexe vor fi interpretate şi aplicate într-un mod analog în toate statele care iau parte la conflict. Puterile şi autorităţile interesate vor garanta comisiilor medicale mixte toate înlesnirile necesare pentru îndeplinirea sarcinii lor.
    5. Exemplele menţionate mai sus sub cifra 1 nu reprezintă decât cazuri tipice. Acelea care nu corespund exact acestor dispoziţii vor fi judecate în spiritul prevederilor articolului 110 al prezentei convenţii şi al principiilor cuprinse în prezentul acord.


    Comisiile medicale mixte prevăzute în articolul 112 al convenţiei vor fi compuse din trei membri, dintre care doi vor aparţine unei ţări neutre, al treilea fiind desemnat de Puterea deţinătoare.
    Unul din membrii neutri va prezida.
    Cei doi membri neutri vor fi desemnaţi de Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, de acord cu Puterea protectoare, la cererea Puterii deţinătoare. Ei vor putea să domicilieze fie în ţara lor de origine sau într-o altă ţară neutră, fie pe teritoriul Puterii deţinătoare.
    Membrii neutri vor fi aprobaţi de Părţile în conflict interesate, care vor notifica agrementul lor Comitetului Internaţional de Cruce Roşie şi Puterii protectoare. De la data acestei notificări, membrii neutri vor fi consideraţi ca efectiv desemnaţi.
    Vor fi de asemenea desemnaţi, în număr suficient, membri supleanţi, pentru a înlocui în caz, de necesitate pe membrii titulari. Această desemnare va fi efectuată în acelaşi timp cu cea a membrilor titulari, sau, cel puţin, în termenul cel mai scurt posibil.
    Dacă, dintr-un motiv oarecare, Comitetul Internaţional de Cruce Roşie nu poate proceda la desemnarea membrilor neutri, Puterea protectoare va face aceasta.
    În măsura posibilului, unul din cei doi membri neutri va trebui să fie chirurg, şi celălalt medic.
    Membrii neutri se vor bucura de o independenţă completă faţă de Părţile în conflict, care vor trebui să le asigure toate înlesnirile în îndeplinirea misiunii lor.
    De acord cu Puterea deţinătoare. Comitetul Internaţional de Cruce Roşie, când va face numirile prevăzute în articolele 2 şi 4 ale prezentului regulament, va stabili condiţiile de serviciu ale celor interesaţi.
    De îndată ce membrii neutri vor fi aporbaţi, comisiile medicale mixte îşi vor începe lucrările cât mai repede cu putinţă şi, în orice caz, într-un răstimp de trei luni de la data agrementului.
    Comisiile medicale mixte vor examina pe toţi prizonierii indicaţi prin articolul 113 al convenţiei. Ele vor propune repatrierea, excluderea sau amânarea pentru un examen ulterior. Hotărârile lor vor fi luate cu majoritate de voturi.
    Hotărârea luată de comisie, în fiecare caz în parte, va fi comunicată în luna care va urma vizitării ei, Puterii deţinătoare, Puterii protectoare şi Comitetului Internaţional de Cruce Roşie. Comisia medicală mixtă va informa, de asemenea, pe fiecare prizonier care a fost examinat, despre hotărârea luată şi va da acelora pe care ea îi va fi propus pentru repatriere un certificat asemănător modelului anexat la prezenta convenţie.
    Puterea deţinătoare va trebui să execute hotărârile comisiei medicale mixte într-un termen de trei luni de la primirea, în mod valabil, a notificării privitoare la aceste hotărâri.
    Dacă nu există nici un medic neutru într-o ţară în care activitatea unei comisii medicale mixte ar părea necesară, şi dacă este imposibil, dintr-un motiv oarecare, de a desemna medici neutri locuind într-o altă ţară. Puterea deţinătoare, acţionând de acord cu puterea protectoare, va constitui o comisie medicală, care va asuma aceleaşi funcţii ca şi o comisie medicală mixtă, cu rezerva în ce priveşte dispoziţiile articolelor l, 2, 3, 4, 5 şi 8 ale prezentului regulament.
    Comisiile medicale mixte vor funcţiona în permanenţă şi vor vizita fiecare lagăr la intervale ce nu vor depăşi şase luni.


    Reprezentanţii prizonierilor vor fi autorizaţi să distribuie trimiterile de ajutoare colective de care răspund, tuturor prizonierilor legaţi în mod administrativ de lagărul lor, inclusiv acelora care se află în spitale, sau în închisori sau alte stabilimente penale.
    Distribuirea trimiterilor de ajutoare colective se va face după instrucţiunile donatorilor şi conform planului stabilit de reprezentantul prizonierilor; totuşi, distribuirea ajutoarelor medicale se va face, de preferinţă, în înţelegere cu medicii şefi şi aceştia vor putea, în spitale şi lazarete, să deroge de la numitele instrucţiuni, în măsura în care nevoile bolnavilor lor ar cere-o. În limitele astfel definite, această distribuire se va face totdeauna într-un mod echitabil.
    Pentru a putea verifica calitatea şi cantitatea mărfurilor primite, şi a întocmi în această privinţă rapoarte detaliate pentru donatori, reprezentanţii prizonierilor sau ajutoarele lor vor fi autorizaţi să meargă la punctele de sosire a trimiterilor de ajutoare apropiate de lagărul lor.
    Reprezentanţii prizonierilor vor primi înlesnirile necesare pentru a verifica dacă împărţirea ajutoarelor colective în toate subdiviziunile şi anexele lagărului lor s-a efectuat în conformitate cu instrucţiunile lor.
    Reprezentanţii prizonierilor vor fi autorizaţi să completeze, precum şi să se îngrijească de completarea de către reprezentanţii prizonierilor din detaşamentele de muncă sau de către medicii şefi ai lazaretelor şi spitalelor, formulare sau chestionare destinate donatorilor şi având legătură cu ajutoarele colective (distribuirea, nevoile, cantităţile etc.). Aceste formulare şi chestionare, completate în mod regulat, vor fi transmise donatorilor fără întârziere.
    Pentru a asigura o distribuire regulată a ajutoarelor colective prizonierilor de război din lagărul lor şi eventual, pentru a face faţă nevoilor survenite prin sosirea de noi contingente de prizonieri, reprezentanţii prizonierilor vor fi autorizaţi să constituie şi să păstreze rezerve suficiente de ajutoare colective. Ei vor dispune, în acest scop, de magazii corespunzătoare; fiecare magazie va fi prevăzută cu două lacăte, reprezentantul prizonierilor deţinând cheile unuia din ele şi comandantul lagărului pe ale celuilalt.
    În cazul trimiterilor colective de îmbrăcăminte, fiecare prizonier de război va păstra, în proprietatea sa, cel puţin un schimb complet de efecte.
    Dacă un prizonier posedă mai mult decât un schimb de îmbrăcăminte, reprezentantul prizonierilor va fi autorizat să ia de la acei care sunt mai bine echipaţi excedentul de efecte sau de anumite articole, dacă e necesar să procedeze astfel pentru a satisface nevoile prizonierilor mai slab echipaţi. Nu va putea totuşi să ia cel de al doilea schimb de lenjerie, ciorapi, sau de încălţăminte, decât dacă acesta este singurul mijloc de a le procura unui prizonier de război care nu le-ar avea.
    Înaltele Părţi Contractante şi, în special, Puterile deţinătoare vor autoriza, pe cât va fi posibil şi sub rezerva reglementării privind aprovizionarea populaţiei, toate cumpărăturile care ar fi făcute pe teritoriul lor în vederea distribuirii ajutoarelor colective prizonierilor de război; ele vor înlesni, în acelaşi mod, transferurile de fonduri şi alte măsuri financiare, tehnice sau administrative efectuate în vederea acestor cumpărături.
    Dispoziţiile care preced nu vor constitui o piedică în ce priveşte dreptul prizonierilor de război de a primi ajutoare colective înainte de sosirea lor într-un lagăr sau în cursul transferării, şi nici în ce priveşte posibilitatea pentru reprezentanţii Puterii protectoare, ai Comitetului Internaţional de Cruce Roşie sau ai oricărui alt organism care vine în ajutorul prizonierilor şi care ar fi însărcinat să transmită aceste ajutoare, de a asigura distribuirea acestora destinatarilor prin orice alte mijloace pe care le vor considera nimerite.













    1. Avizul menţionat în articolul 63, alineatul al treilea, va conţine următoarele indicaţii:
    a) numărul matricol prevăzut la articolul 17, gradul, numele şi prenumele prizonierului de război, autor al plăţii;
    b) numele şi adresa destinatarului plăţii din ţara de origine;
    c) suma care trebuie să fie plătită exprimată în moneda Puterii deţinătoare.
    2. Acest aviz va fi semnat de prizonierul de război. Dacă acesta nu ştie să scrie, îşi va pune un semn atestat de un martor. Reprezentantul prizonierilor va contrasemna de asemenea acest aviz.
    3. Comandantul lagărului va adăuga la acest aviz un certificat atestând că soldul creditor al contului prizonierului de război interesat nu e inferior sumei care trebuie să fie plătită.
    4. Aceste avize vor putea să fie făcute sub formă de liste. Fiecare foaie din aceste liste va fi atestată de reprezentantul prizonierilor şi va fi certificată pentru conformitate de comandantul lagărului.