_________________________
    *Întocmită la Chişinău la 21 octombrie 1998.
    În vigoare din 1 octombrie 2005.


    Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Elene,
    în dorinţa de a dezvolta relaţiile de prietenie şi cooperare existente între Republica Moldova şi Republica Elenă şi de a regla în acest spirit relaţiile lor consulare în vederea facilitării protejării şi apărării intereselor resortisanţilor lor respectivi şi în spiritul Convenţiei de la Viena din 1963 cu privire la relaţiile consulare,
    au hotărât să încheie în acest scop o Convenţie consulară al cărei conţinut este cel ce urmează:
    În prezenta Convenţie se va subânţelege:
    1) Prin “Stat trimiţător”, Înalta Parte Contractantă care numeşte funcţionarii consulari definiţi mai jos.
    2) Prin “Stat de reşedinţă”, Înalta Parte Contractantă pe teritoriul căreia funcţionarii consulari îşi exercită funcţiile.
    3) Prin “resortisanţi”, cetăţenii unuia dintre cele două State şi, dacă admite contextul, persoanele juridice cu sediul social pe teritoriul unuia dintre aceste State şi constituite în conformitate cu legislaţia acestui Stat.
    4) Prin “oficiu consular”, orice consulat general, consulat sau viceconsulat.
    5) Prin “circumscripţie consulară”, teritoriul în Statul de reşedinţă în limitele căruia un funcţionar consular îşi exercită funcţiile.
    6) Prin “şef al oficiului consular”, persoana însărcinată să dirijeze un oficiu consular.
    7) Prin “funcţionar consular”, orice persoană, inclusiv şeful oficiului consular, numită de Statul trimiţător pentru a exercita funcţiile consulare în Statul de reşedinţă în calitate de Consul General, Consul, Viceconsul sau Ataşat al consulatului.
    Un funcţionar consular poate fi:
    a) Funcţionar consular de carieră, care deţine numai cetăţenia Statului trimiţător, nu este rezident permanent în Statul de reşedinţă şi nu exercită aici nici o activitate privată cu caracter lucrativ;
    b) Funcţionar consular onorific, care, indiferent de cetăţenie, este ales în Statul de reşedinţă şi poate exercita aici în afară de funcţiile sale consulare o activitate cu caracter lucrativ.
    8) Prin “angajat consular”, orice persoană care exercită funcţii administrative sau tehnice la un oficiu consular.
    9) Prin “membru al personalului de serviciu”, orice persoană, angajată în serviciul casnic al oficiului consular.
    10) Prin “membru al oficiului consular”, funcţionarii consulari, angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu.
    11) Prin “membru al personalului privat”, orice persoană angajată exclusiv în serviciul privat al unui membru al oficiului consular.
    12) Prin “localuri consulare”, clădirile sau părţile din clădiri şi terenurile aferente care, indiferent de proprietar, sunt folosite exclusiv în scopurile oficiului consular.
    13) Prin “arhive consulare”, toate hârtiile, documentele, corespondenţa, cărţile, filmele, benzile magnetice şi registrele oficiului consular, precum şi materialul de cifru, fişierele şi mobilierul destinate să le protejeze şi să le păstreze.
    14) Prin “navă a Statului trimiţător”, orice vas de navigaţie înmatriculat sau înregistrat conform legislaţiei Statului trimiţător, inclusiv cele din proprietatea Statului trimiţător, cu excepţia vaselor militare.
    15) Prin “aeronavă a Statului trimiţător”, orice aeronavă înmatriculată sau înregistrată conform legislaţiei Statului trimiţător, inclusiv cele din proprietatea Statului trimiţător, cu excepţia aeronavelor militare.
    1) Un oficiu consular nu poate fi înfiinţat pe teritoriul Statului de reşedinţă decât cu consimţământul acestui Stat.
    2) Sediul oficiului consular, clasa şi circumscripţia sa, la fel ca şi efectivul oficiului consular sunt stabilite de către Statul trimiţător şi supuse aprobării Statului de reşedinţă. La fel e şi în cazul schimbării sediului,  clasei,  circumscripţiei consulare sau efectivului oficiului consular.
    1) Statul trimiţător trebuie să informeze Statul de reşedinţă pe cale diplomatică despre numirea sau desemnarea oricărei
persoane în calitate de funcţionar consular şi, dacă e vorba de şeful oficiului consular, să-i transmită patenta sau un alt document similar. În patentă sau în documentul similar se indică în special sediul şi circumscripţia oficiului consular.
    2) Conform regulilor şi formalităţilor în vigoare pe teritoriul său, Statul de reşedinţă eliberează, cât mai repede posibil şi fără plată, un exequatur sau o altă autorizare şefului oficiului consular. Exequaturul indică,  în special,  sediul şi circumscripţia oficiului consular.
    3) Din momentul obţinerii exequaturului sau altei autorizări, şeful oficiului consular poate începe exercitarea funcţiilor sale şi să beneficieze de dispoziţiile prezentei Convenţii. Până la eliberarea exequaturului sau altei autorizări, Statul de reşedinţă poate sa-i permită cu titlu provizoriu această activitate şi acest beneficiu.
    4) În caz de refuz sau de retragere a exequaturului sau altei autorizări, Statul de reşedinţă nu este obligat să comunice motivele acestui refuz Statului trimiţător. În asemenea situaţie, Statul trimiţător, după caz, recheamă persoana menţionată sau pune capăt funcţiilor sale la oficiul consular.
    Din moment ce şeful oficiului consular este admis, chiar şi cu titlu provizoriu, la exercitarea funcţiilor sale, Statul de reşedinţă este obligat să informeze despre aceasta autorităţile competente ale circumscripţiei consulare; el este de asemenea ţinut să vegheze dacă au fost întreprinse măsurile necesare pentru ca şeful oficiului consular să-şi poată exercita funcţiile în această calitate şi să beneficieze de tratamentul prevăzut de dispoziţiile prezentei Convenţii.
    1) Statul de reşedinţă trebuie sa fie informat,  pe cale diplomatică, despre angajarea oricărui funcţionar, angajat consular sau oricărui alt membru al personalului de serviciu la un oficiu consular, precum şi să fie ţinut la curent despre adresa lor privată în Statul de reşedinţă.
    2) Statul de reşedinţă poate, în momentul notificării sau ulterior, refuza sau înceta de a recunoaşte orice persoană în calitate de funcţionar, angajat consular sau de membru al personalului de serviciu. În asemenea caz Statul trimiţător poate rechema persoana vizată sau va pune capăt funcţiilor sale la oficiul consular.
    1) Şeful Misiunii Diplomatice, acreditat pe lângă Statul de reşedinţă, poate numi unul sau mai mulţi membri ai personalului său diplomatic să exercite în cadrul Misiunii funcţii consulare. O asemenea desemnare este notificată Ministerului Afacerilor Externe al Statului de reşedinţă.
    2) Exercitarea funcţiilor consulare de către membrii unei misiuni diplomatice,  menţionaţi în paragraful 1 al prezentului articol,  nu afectează privilegiile şi imunităţile de care beneficiază în calitatea lor de membri ai personalului diplomatic al acestei misiuni.
    1) Dacă şeful oficiului consular este împiedicat să-şi exercite funcţiile sale sau dacă postul său e vacant, Statul trimiţător poate desemna o persoană pentru a dirija temporar oficiul consular. O asemenea desemnare este notificată Ministerului Afacerilor Externe al Statului de reşedinţă. Această persoană beneficiază, în timpul misiunii sale, de acelaşi tratament precum cel acordat şefului oficiului consular pe care îl înlocuieşte.
    2) Este stabilit totuşi că Statul de reşedinţă nu este obligat, în baza paragrafului 1 al prezentului articol, de a acorda persoanei desemnate pentru a conduce temporar oficiul consular drepturile, privilegiile sau imunităţile a căror exercitare sau utilizare sunt subordonate unor condiţii precizate în prezenta Convenţie şi pe care această persoană nu le satisface.
    3) Când un membru al personalului diplomatic al Misiunii Diplomatice a Statului trimiţător în Statul de reşedinţă este desemnat pentru a dirija temporar oficiul consular, conform paragrafului 1 al prezentului articol,  el continuă să beneficieze de privilegiile şi imunităţile diplomatice dacă Statul de reşedinţă nu se opune acestui fapt.
    Ministerul Afacerilor Externe al Statului de reşedinţă sau autoritatea desemnată de către acesta trebuie să fie avizat despre:
    a) numirea membrilor unui oficiu consular, sosirea lor după numire în oficiul consular, plecarea lor definitivă sau încetarea funcţiilor lor, precum şi oricare alte modificări privind statutul lor care pot să se producă pe parcursul serviciului lor în oficiul consular;
    b) sosirea şi plecarea definitivă a unei persoane din familia unui membru al oficiului consular care locuieşte împreună cu el şi, dacă e cazul, faptul că o persoană devine sau încetează de a fi membru al familiei;
    c) sosirea şi plecarea definitivă a membrilor personalului privat şi, dacă e cazul, încetarea serviciului lor în această calitate;
    d) angajarea şi concedierea persoanelor rezidente în Statul de reşedinţă în calitate de membri ai oficiului consular sau în calitate de membri ai personalului de serviciu având dreptul la privilegii sau imunităţi.
    1) Statul trimiţător poate, în condiţiile şi sub toate formele prevăzute de către legislaţia Statului de reşedinţă:
    a) obţine în proprietate sau în folosinţă, poseda, deţine sau ocupa terenuri, clădiri, părţi de clădiri şi alte dependinţe necesare pentru stabilirea unui oficiu consular, pentru reşedinţa şefului oficiului consular sau pentru reşedinţa unui funcţionar consular de carieră;
    b) construi, în aceleaşi scopuri, clădiri, părţi de clădiri sau alte dependinţe pe terenurile pe care le-a achiziţionat, le posedă sau le ocupă;
    c) înstrăina drepturile sau bunurile menţionate în punctele a) şi b) ale prezentului paragraf.
    2) Statul de reşedinţă trebuie, fie sa faciliteze achiziţionarea pe teritoriul său, în cadrul legilor şi regulamentelor sale, de către Statul trimiţător a localurilor necesare pentru oficiul consular, fie să ajute Statul trimiţător de a procura localuri în alt mod; el trebuie, de asemenea, în caz de necesitate, să ajute oficiul consular în obţinerea locuinţelor convenabile pentru membrii săi.
    3) Dispoziţiile prezentului articol nu scutesc Statul trimiţător de a se conforma legislaţiei în domeniul construcţiilor şi urbanisticii aplicabilă în zona unde sunt situate bunurile imobile.
    1) Drapelul naţional al Statului trimiţător poate fi arborat pe localul oficiului consular, reşedinţa şefului oficiului şi pe mijloacele sale de transport, dacă acestea sunt utilizate de el în scopul exercitării funcţiilor sale.
    2) Un scut cu stema Statului trimiţător, cu indicarea oficiului consular în limba sau în limbile oficiale ale Statului trimiţător şi cele ale Statului de reşedinţă, poate fi amplasat pe clădirile ocupate de oficiul consular şi pe reşedinţa şefului oficiului.
    3) În exercitarea drepturilor acordate de prezentul articol, se va ţine cont de legile, regulamentele şi uzanţele Statului de reşedinţă.
    1) Statul trimiţător beneficiază de scutirea de orice formă de rechiziţie în scopul apărării naţionale sau de utilitate publică în ceea ce priveşte:
    a) localurile consulare, inclusiv bunurile mobile şi instalaţiile ce se găsesc aici;
    b) mijloacele de transport ale oficiului consular.
    2) Membrii oficiului consular, cu excepţia resortisanţilor Statului de reşedinţă, beneficiază de aceeaşi scutire în ceea ce priveşte:
    a) reşedinţa lor privată, inclusiv bunurile mobile şi instalaţiile care se găsesc aici;
    b) mijloacele de transport pe care le deţin sau le posedă.
    3) Dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol se aplică funcţionarilor consulari onorifici, cu condiţia ca ei să nu fie nici resortisanţi, nici rezidenţi permanenţi ai Statului de reşedinţă.
    4) Totuşi, dispoziţiile paragrafului precedent al prezentului articol nu se opun la faptul că Statul de reşedinţă va expropria sau sechestra, în scopul apărării naţionale sau utilităţii publice, conform legislaţiei sale, localurile consulare ale Statului trimiţător sau reşedinţa unui membru al oficiului consular al Statului. Dacă este necesar de a lua o asemenea măsură, în ceea ce priveşte unul din aceste bunuri, trebuie să fie luată orice măsură corespunzătoare în scopul de a evita împiedicarea exercitării funcţiilor consulare.
    În afară de aceasta, o indemnizaţie promptă, adecvată şi efectivă trebuie sa fie plătită în caz de expropriere sau de sechestrare. O asemenea indemnizaţie trebuie să fie transferată în adresa Statului trimiţător în termen rezonabil.
    1) Statul trimiţător este scutit de impozite, drepturi şi taxe de orice natură, stabilite sau percepute de către Statul de reşedinţă în ceea ce priveşte:
    a) achiziţionarea în proprietate, în posesie sau în folosinţă, proprietatea, posesia, folosinţa, deţinerea de terenuri, de clădiri sau de părţi de clădiri, construcţia de clădiri sau amenajarea terenurilor, destinate sau servind exclusiv necesităţilor oficiale ale unui oficiu consular sau reşedinţei şefului oficiului consular;
    b) achiziţionarea, proprietatea, posesia sau utilizarea oricăror bunuri mobile, inclusiv mijloacele de transport destinate sau servind exclusiv necesităţilor oficiale ale unui oficiu consular, conform dispoziţiilor legislative sau reglementărilor Statului de reşedinţă, fiind convenit că scutirea de drepturi şi taxe impuse cu ocazia sau datorită unei importări sau reexportări este exclusiv obiect al dispoziţiilor Articolului 23.
    2) Scutirea menţionată în paragraful 1 al prezentului articol nu se aplică asupra impozitelor, drepturilor şi taxelor stabilite sau percepute ca remunerare pentru servicii particulare prestate.
    3) Scutirea menţionată în paragraful 1 al prezentului articol nu se aplică asupra impozitelor, drepturilor şi taxelor care, conform legislaţiei Statului de reşedinţă, sunt în sarcina persoanelor care au contractat cu Statul trimiţător sau cu persoanele acţionând în contul acestui Stat.
    Localurile consulare şi reşedinţa şefului oficiului consular de carieră sunt inviolabile. Agenţilor Statului de reşedinţă nu li se permite de a pătrunde aici, decât cu consimţământul şefului oficiului consular, persoanei desemnate de el sau şefului Misiunii Diplomatice a Statului trimiţător.
    În orice caz, consimţământul poate fi considerat ca obţinut în caz de incendiu sau alte calamităţi care necesită măsuri de protecţie imediată.
    1) Conform principiilor recunoscute de dreptul internaţional,  arhivele şi toate celelalte documente şi registre sunt, în orice timp şi în orice loc, inviolabile, iar autorităţile Statului de reşedinţă nu pot, sub nici un pretext, să le examineze sau sa le sechestreze.
    2) Funcţionarii consulari onorifici trebuie să-şi ţină documentele separat de alte hârtii şi documente şi, în special, de corespondenţa lor personală şi de orice persoană care lucrează împreună cu ei, precum şi de bunuri, cărţi sau documente care se referă la profesia sau afacerile lor.
    1) Statul de reşedinţă acordă toate facilităţile necesare îndeplinirii funcţiilor oficiului consular şi ia toate măsurile corespunzătoare pentru a permite membrilor oficiului consular să-şi exercite activitatea şi să se bucure de drepturile, privilegiile şi imunităţile acordate prin prezenta Convenţie.
    2) Statul de reşedinţă tratează funcţionarii consulari cu respectul care li se cuvine în conformitate cu calitatea lor şi le asigură protecţia.
    3) Statul de reşedinţă trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecţia oficiului consular şi a reşedinţei şefului oficiului consular.
    1) Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei, sunt scutiţi de toate obligaţiile prevăzute, de legile şi regulamentele Statului de reşedinţă în materie de înmatriculare a străinilor şi permise de şedere.
    2) Totuşi, dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplică nici angajatului consular care nu este un angajat permanent al Statului de reşedinţă sau care exercită o activitate personală cu caracter lucrativ în Statul de reşedinţă, nici unui membru al familiei sale.
    3) Îndeplinirea acestor formalităţi la care pot fi constrânşi funcţionarii consulari onorifici şi angajaţii consulari în virtutea calităţii lor de străini în Statul trimiţător le este facilitată.
    1) Membrii oficiului consular sunt scutiţi, în ce priveşte serviciile prestate Statului trimiţător, de obligaţiile pe care legile şi regulamentele Statului de reşedinţă referitoare la folosirea forţei de muncă străine, le impun în materie de permise de muncă.
    2) Membrii personalului privat al funcţionarilor consulari şi angajaţii consulari sunt scutiţi de obligaţiile menţionate la paragraful 1 din prezentul articol, dacă ei nu exercită nici o altă ocupaţie privată cu caracter lucrativ în Statul de reşedinţă.
    1) Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 3 din prezentul articol, membrii oficiului consular precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei sunt scutiţi, în ceea ce priveşte serviciile prestate Statului trimiţător, de dispoziţiile de securitate socială în vigoare în Statul de reşedinţă.
    2) Scutirea prevăzută în paragraful 1 al prezentului articol se aplică de asemenea membrilor personalului privat care sunt în serviciul exclusiv al membrilor oficiului consular, cu condiţia:
    a) ca ei să nu fie nici resortisanţi, nici rezidenţi permanenţi ai Statului de reşedinţă, şi
    b) ca ei să fie supuşi dispoziţiilor de securitate socială în vigoare în Statul trimiţător sau într-un stat terţ.
    3) Membrii oficiului consular, care au în serviciul lor persoane cărora scutirea prevăzută în paragraful 2 al prezentului articol nu se aplică, trebuie să respecte obligaţiile pe care dispoziţiile de securitate socială ale Statului de reşedinţă le impun celui care angajează.
    4) Scutirile prevăzute în paragrafele 1 şi 2 din prezentul articol nu exclud participarea benevolă la regimul de securitate socială a Statului de reşedinţă, în măsura în care ea va fi admisă de acest Stat.
    Sub rezerva legilor şi regulamentelor Statului de reşedinţă referitoare la zonele în care accesul este interzis sau reglementat din motive de securitate naţională, toţi membrii oficiului consular posedă libertatea de circulaţie pe teritoriul Statului de reşedinţă.
    1) Statul de reşedinţă acordă şi protejează libertatea de comunicare a oficiului consular pentru toate scopurile oficiale. Comunicând cu Guvernul, cu Misiunile Diplomatice şi cu alte oficii consulare ale Statului trimiţător în Statul de reşedinţă, oficiul consular poate utiliza toate mijloacele de comunicare potrivite, inclusiv curierii diplomatici sau consulari,  valiza diplomatică sau consulară şi mesajele în cod sau cifrate. Totuşi, oficiul consular nu poate instala şi utiliza un post de radioemisie decât cu acordul Statului de reşedinţă.
    2) Corespondenţa oficială a oficiului consular este inviolabilă. Expresia “corespondenţă oficială” cuprinde toată corespondenţa ce ţine de oficiul consular şi funcţiile lui.
    3) Valiza consulară nu trebuie să fie nici deschisă, nici reţinută. Totuşi, dacă autorităţile competente ale Statului de reşedinţă au motive serioase de a crede că valiza conţine alte obiecte decât corespondenţa, documentele şi obiectele vizate în paragraful 4 al prezentului articol, ele pot cere ca valiza să fie deschisă în prezenţa lor de către un reprezentant autorizat al Statului trimiţător. Dacă autorităţile acestui Stat refuză cererea, valiza este înapoiată la locul de origine.
    4) Coletele ce constituie valiza consulară trebuie să poarte semne exterioare vizibile ale caracterului lor şi nu pot conţine decât corespondenţa oficială, precum şi documente sau obiecte destinate exclusiv pentru folosinţă oficială.
    5) Curierul consular trebuie să poarte un document oficial atestându-i calitatea, precizând numărul de colete ce constituie valiza consulară. Afară de cazul când Statul de reşedinţă consimte, curierul nu trebuie să fie nici resortisant al Statului de reşedinţă, nici rezident permanent al Statului de reşedinţă, în afară de cazul când este resortisant al Statului trimiţător. În exercitarea funcţiilor sale, acest curier este protejat de Statul de reşedinţă. El se bucură de inviolabilitatea personală şi nu poate fi supus nici unei forme de arestare sau detenţie.
    6) Valiza consulară poate fi încredinţată comandantului unei nave sau aeronave comerciale care trebuie să sosească la un punct de intrare autorizat. Acest comandant trebuie să poarte un document oficial indicând numărul de colete care constituie valiza, dar el nu este considerat curier consular. În urma unei înţelegeri cu autorităţile locale competente, oficiul consular poate trimite pe unul din membrii săi să ia valiza, în mod direct şi liber, din mâinile comandantului navei sau aeronavei.
    1) În cadrul exercitării funcţiilor lor, funcţionării consulari pot percepe drepturile şi taxele prevăzute de legislaţia Statului trimiţător. Astfel de drepturi şi taxe percepute sunt convertibile şi pot fi transferate Statului trimiţător. Aceste transferuri se efectuează într-un termen rezonabil.
    2) Statul trimiţător este scutit de impozitele, drepturile şi taxele de orice natură stabilite sau percepute de către Statul de reşedinţă în ce priveşte încasările menţionate în paragraful 1 al prezentului articol şi chitanţele care confirmă perceperea acestora.
    1) Funcţionării consulari şi angajaţii consulari, precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei, sunt scutiţi de orice impozite, drepturi şi taxe,  personale sau reale,  naţionale,  regionale sau municipale, cu excepţia:
    a) impozitelor indirecte care în mod normal sunt încorporate în preţul mărfurilor sau al serviciilor;
    b) impozitelor, drepturilor şi taxelor asupra bunurilor imobile private situate pe teritoriul Statului de reşedinţă;
    c) drepturilor succesorale şi de mutaţie percepute de către Statul de reşedinţă, sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 2 al Articolului 24;
    d) impozitelor, drepturilor şi taxelor asupra veniturilor private, inclusiv veniturile pe capital obţinute în Statul de reşedinţă şi impozitele asupra investiţiilor capitale în întreprinderile comerciale sau financiare situate în Statul de reşedinţă;
    e) impozitelor, drepturilor şi taxelor percepute pentru remunerarea serviciilor particulare prestate;
    f) taxelor de înregistrare, de grefă, de ipotecă şi de timbru.
    2) Membrii personalului de serviciu sunt scutiţi de impozite şi taxe asupra salariilor pe care le primesc de la Statul trimiţător pentru serviciile lor.
    3) Membrii oficiului consular care angajează persoane ale căror retribuţii sau salarii nu sunt scutite de impozitul pe venit în Statul de reşedinţă trebuie să respecte obligaţiunile pe care legile şi regulamentele acestui Stat le impun celor care angajează în materie de percepere a impozitului pe venit.
    1) Conform dispoziţiilor legislative şi regulamentare, care ar putea fi adoptate, Statul de reşedinţă permite intrarea şi acordă scutirea de toate taxele vamale, impozitele şi alte redevenţe conexe, cu excepţia cheltuielilor de depozitare, de transport şi a cheltuielilor pentru servicii similare, pentru:
    a) obiectele destinate folosirii oficiale a oficiului consular;
    b) obiectele de uz personal al funcţionarului consular şi al membrilor familiei sale, care locuiesc împreună cu el, inclusiv bunurile destinate instalării lor. Articolele de consum nu trebuie să depăşească cantităţile necesare pentru utilizarea lor directă de către cei interesaţi.
    2) Angajaţii consulari beneficiază de privilegiile şi scutirile prevăzute în punctul b al paragrafului 1 al prezentului articol în ceea ce priveşte obiectele importate cu ocazia primei lor instalări.
    3) Bagajele personale însoţite ale funcţionarilor consulari şi ale membrilor familiei lor care locuiesc împreună cu ei sunt scutite de controlul vamal. Ele nu pot fi supuse controlului decât dacă există motive serioase să se creadă că ele conţin alte obiecte decât cele menţionate în punctul b al paragrafului 1 al prezentului articol, ori obiecte importul şi exportul cărora este interzis de legile şi regulamentele Statului de reşedinţă ori sunt supuse legilor şi regulamentelor sale de carantină. Acest control nu va putea fi efectuat decât în prezenţa funcţionarului consular sau a membrului interesat al familiei sale.
    În caz de deces al unui membru al oficiului consular sau al unui membru al familiei acestuia care locuieşte împreună cu el, Statul de reşedinţă este obligat:
    1) sa permită exportul bunurilor mobile ale defunctului, cu excepţia celor, care au fost dobândite în Statul de reşedinţă şi care fac obiectul unei prohibiţii la export la momentul decesului;
    2) să nu perceapă taxe naţionale,  regionale sau municipale de succesiune sau mutaţie asupra bunurilor mobile a căror prezenţă în Statul de reşedinţă este datorată exclusiv prezenţei defunctului în acest Stat, dată în calitate de membru al oficiului consular sau membru al familiei acestuia.
    1) Funcţionarii consulari nu pot fi puşi în stare de arest sau detenţie preventivă decât în cazul unei infracţiuni comise în afara exercitării funcţiilor lor şi pasibile unei pedepse privative de libertate de cel puţin cinci ani conform legislaţiei Statului de reşedinţă şi ca urmare a unei decizii a autorităţii judiciare competente.
    2) Cu excepţia cazului prevăzut în paragraful 1 al prezentului articol, funcţionarii consulari nu pot fi încarceraţi, nici supuşi oricărei alte forme de limitare a libertăţii lor personale, în afară de cazul executării unei decizii judiciare definitive.
    3) Dacă o procedură penală este intentată împotriva unui funcţionar consular, acesta este obligat să se prezinte în faţa autorităţilor competente. Totuşi, procedura trebuie să fie condusă cu menajamentele care se cuvin funcţionarului consular în virtutea poziţiei sale oficiale şi, cu excepţia cazului prevăzut de paragraful 1 al prezentului articol, astfel încât să împiedice cât mai puţin posibil exercitarea funcţiilor consulare. Dacă, în circumstanţele menţionate în paragraful 1 al prezentului articol, a devenit necesar de a pune un funcţionar consular în stare de detenţiune preventivă, procedura angajată împotriva lui trebuie să fie deschisă în termenul cel mai scurt.
    4) În caz de arestare sau detenţie preventivă a unui funcţionar consular sau de urmărire angajată împotriva lui, Statul de reşedinţă informează imediat Misiunea diplomatică sau oficiul consular cărui aparţine.
    1) Funcţionarii consulari şi angajaţii consulari nu sunt supuşi jurisdicţiei autorităţilor judiciare şi administrative ale Statului de reşedinţă pentru actele săvârşite în exercitarea funcţiilor
consulare.
    2) Totuşi, dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol nu se aplică în caz de acţiune civilă:
    a) care rezultă din încheierea unui contract de către un funcţionar consular sau un angajat consular, pe care acesta nu l-a încheiat în mod expres sau implicit în calitate de mandatar al Statului trimiţător; sau
    b) intentată de un terţ pentru o pagubă rezultând dintr-un accident cauzat în Statul de reşedinţă de un vehicul, navă sau aeronavă.
    1) Membrii unui oficiu consular pot fi chemaţi să depună mărturii în cursul procedurilor judiciare şi administrative. Angajaţii consulari şi membrii personalului de serviciu, în afară de cazurile menţionate în paragraful 3 al prezentului articol, nu trebuie să refuze să depună mărturii. Dacă un funcţionar consular refuză să depună mărturii, nici o măsură coercitivă sau altă sancţiune nu poate fi aplicată.
    2) Autoritatea care solicită mărturia, trebuie să evite împiedicarea unui funcţionar consular în exercitarea funcţiilor sale. Ea poate sa obţină aceste mărturii la domiciliul acestei persoane sau în sediul oficiului consular, sau să accepte o declaraţie scrisă din partea sa ori de câte ori acest lucru este posibil.
    3) Membrii unui oficiu consular nu sunt obligaţi să depună mărturii pe problemele legate de îndeplinirea funcţiilor lor sau să prezinte corespondenţă oficială ori documente referitoare la această activitate. Ei au la fel dreptul de a refuza să depună mărturii în calitate de experţi ai dreptului naţional al Statului trimiţător.
    1) Statul trimiţător poate renunţa la privilegiile şi imunităţile unui membru al oficiului consular prevăzute în prezenta Convenţie.
    2) Renunţarea întotdeauna trebuie să fie expresă şi comunicată în scris Statului de reşedinţă.
    3) Dacă un funcţionar consular sau un angajat consular, în situaţia în care el ar beneficia de imunitatea de jurisdicţie în virtutea Articolului 25, angajează o procedură, nu este acceptabil de a invoca imunitatea de jurisdicţie faţă de orice cerere reconvenţională direct legată cu cererea principală.
    4) Renunţarea la imunitatea de jurisdicţie pentru o acţiune civilă sau administrativă nu este considerată că implică renunţarea la imunitate în ceea ce priveşte măsurile de executare a hotărîrii pentru care este necesară o renunţare distinctă.
    1) Fără prejudiciul privilegiilor şi imunităţilor lor, toate persoanele care beneficiază de aceste privilegii şi imunităţi sunt obligate să respecte legile şi regulamentele Statului de reşedinţă, în special în materie de angajare contractuală şi regulamente privind circulaţia.
    2) Membrii oficiului consular trebuie de asemenea să se supună tuturor obligaţiilor impuse de legile şi regulamentele Statului de reşedinţă în materie de asigurare de răspundere civilă pentru utilizarea tuturor vehiculelor, navelor sau aeronavelor.
    1) Localurile consulare şi reşedinţa şefului oficiului consular nu vor fi utilizate în maniera incompatibilă cu exercitarea funcţiilor consulare.
    2) Persoanele care beneficiază de privilegii şi imunităţi sunt obligate de a nu se implica în afacerile interne ale Statului de reşedinţă.
    1) Funcţionarul consular onorific nu beneficiază decât de imunitatea de jurisdicţie şi de inviolabilitatea personală pentru acţiunile oficiale îndeplinite în exercitarea funcţiilor sale, precum şi de privilegiul prevăzut în paragraful 3 al Articolului 27. Statul de reşedinţă este de asemenea supus obligaţiei prevăzute în Articolul 25, paragraful 4, în ceea ce priveşte funcţionarul consular onorific. Când o acţiune penală este angajată contra unui asemenea funcţionar, procedura trebuie să fie condusă în modul care împiedică cel mai puţin posibil exercitarea funcţiilor consulare, în afară de cazul când interesatul este în stare de arest sau detenţie.
    2) Membrii oficiului consular care sunt resortisanţi ai Statului de reşedinţă sau ai unui stat terţ, sau rezidenţi permanenţi ai Statului de reşedinţă, sau exercită aici o activitate privată cu caracter lucrativ şi membrii familiei lor, precum şi membrii familiei funcţionarului menţionat în paragraful 1 al prezentului articol, nu beneficiază de facilităţile, privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezentul capitol.
    3) Membrii familiei unui membru al oficiului consular care sunt ei înşişi resortisanţi ai Statului de reşedinţă, nu beneficiază cu atât mai mult de facilităţile, privilegiile şi imunităţile prevăzute în prezentul capitol.
    4) Statul de reşedinţă trebuie să-şi exercite jurisdicţia asupra persoanelor menţionate în paragrafele 1 - 3 ale prezentului articol în modul în care nu va împiedica excesiv exercitarea funcţiilor oficiului consular.
    În caz de deces al unui membru al oficiului consular, membrii familiei sale, care au locuit împreună cu el, continuă să beneficieze de privilegii şi imunităţi până la prima din datele următoare: cea când ei părăsesc Statul de reşedinţă sau la expirarea unui termen rezonabil care le va fi acordat în acest scop.
    Funcţionarii consulari au dreptul de a:
    a) proteja în Statul de reşedinţă drepturile şi interesele Statului trimiţător şi ale resortisanţilor lui şi de a favoriza dezvoltarea relaţiilor în domeniile comercial, economic, maritim, turistic, social, ştiinţific, cultural şi tehnic între Părţile Contractante;
    b) acorda asistenţă resortisanţilor Statului trimiţător în demersurile lor în faţa autorităţilor Statului de reşedinţă;
    c) lua, sub rezerva practicilor şi procedurilor în vigoare în Statul de reşedinţă, dispoziţii în scopul de a asigura reprezentarea potrivită a resortisanţilor Statului trimiţător în faţa tribunalelor sau altor autorităţi ale Statului de reşedinţă şi întreprinderea măsurilor provizorii pentru apărarea drepturilor şi intereselor acestor resortisanţi, pe motivul absenţei lor sau în orice alt caz când ei nu-şi pot apăra, în timp util, drepturile şi interesele sale;
    d) se informa prin toate mijloacele licite asupra condiţiilor şi evoluţiei vieţii comerciale, economice, turistice, sociale, ştiinţifice, culturale şi tehnice a Statului de reşedinţă, prezenta rapoarte la acest subiect Guvernului Statului trimiţător şi de a oferi informaţii persoanelor interesate.
    Funcţionarii consulari au dreptul în circumscripţia lor consulară:
    a) de a proceda la înregistrarea şi, în măsura compatibilă cu legislaţia Statului de reşedinţă, la recensământul resortisanţilor săi. Ei pot solicita în acest scop concursul autorităţilor competente ale acestui Stat;
    b) de a publica prin intermediul presei avize în atenţia resortisanţilor lor sau de a le transmite diverse dispoziţii şi documente emanând de la autorităţile Statului trimiţător, atunci când aceste avize, dispoziţii sau documente se referă la un serviciu naţional;
    c) de a trimite notificări individuale resortisanţilor Statului trimiţător cu ocazia referendumurilor şi alegerilor naţionale şi de a primi buletinele resortisanţilor lor care au dreptul de a participa la referendumurile şi alegerile menţionate;
    d) de a elibera, reînnoi sau modifica:
    i) paşapoarte sau alte titluri de călătorie resortisanţilor Statului trimiţător;
    ii) vize şi documente corespunzătoare persoanelor care doresc să plece în Statul trimiţător;
    e) de a transmite acte judiciare şi extrajudiciare sau de a executa comisii rogatorii în conformitate cu acordurile internaţionale în vigoare sau în lipsa unor asemenea acorduri, prin toate mijloacele compatibile cu legile şi regulamentele Statului de reşedinţă;
    f) i) de a traduce sau de a certifica traducerile conform legislaţiilor şi de a legaliza orice document emanând de la autorităţile sau funcţionarii Statului trimiţător sau ai Statului de reşedinţă, în măsura în care legile şi regulamentele acestuia nu i se opun. Aceste traduceri au aceeaşi forţă şi valoare ca şi cum ar fi fost făcute de traducători juraţi ai unuia dintre aceste două State;
    ii) de a primi orice declaraţie, de a întocmi orice act, de a legaliza şi de a certifica semnături, de a viza, de a certifica sau de a traduce documente atunci când aceste acte sau formalităţi sunt cerute de legile sau regulamentele Statului trimiţător;   
    g) de a primi în formă notarială:
    i) actele şi contractele pe care resortisanţii lor vor decide să le perfecteze şi să le încheie în această formă cu excepţia contractelor sau instrumentelor privind stabilirea sau cedarea drepturilor reale asupra bunurilor imobile aflate în Statul de reşedinţă;
    ii) actele şi contractele, care n-ar fi cetăţenia părţilor, când se referă la bunurile situate sau afacerile exercitate pe teritoriul Statului trimiţător sau atunci când sunt destinate a produce efecte juridice pe acest teritoriu.
    Actele şi contractele menţionate în alineatele precedente nu vor putea produce efecte juridice în Statul de reşedinţă decât în măsura în care legile şi regulamentele acestuia nu i se opun;
    h) de a primi pentru depozitare sume de bani, documente şi obiecte de orice natură care le sunt remise de resortisanţii Statului trimiţător sau în beneficiul lor. Aceste depuneri nu beneficiază de imunitatea prevăzuta în Articolul 14 al prezentei Convenţii şi trebuie să fie păstrate separat de arhivele, documentele şi registrele la care dispoziţiile articolului sus-numit se aplică. Aceste depuneri nu pot fi exportate din Statul de reşedinţă decât în conformitate cu legile şi regulamentele acestui Stat;
    i) i) de a perfecta, de a transcrie şi de a transmite actele de stare civilă ale resortisanţilor Statului trimiţător;
    ii) de a oficia căsătoriile atunci cînd ambii viitori soţi sunt resortisanţi ai Statului trimiţător, informând despre aceasta autorităţile competente ale Statului de reşedinţă, daca legislaţia acestuia o cere;
    iii) de a transcrie sau de a înregistra pe baza unei decizii judiciare având putere executorie conform legislaţiei Statului trimiţător orice act de desfacere a unei căsătorii încheiate între ei;
    j) de a primi orice declaraţie de emancipaţie sau privind înfierea şi, în măsura compatibilă cu legislaţia respectivă a fiecăruia dintre cele două State, de a stabili tutela sau curatela resortisanţilor lor incapabili.
    1) Oficiul consular al Statului trimiţător e informat de către autorităţile Statului de reşedinţă despre orice măsură privativă de libertate aplicată împotriva unuia din resortisanţii săi, precum şi despre calificarea faptelor care au motivat-o într-un termen de şase zile, începând cu ziua, când resortisantul dat este arestat, deţinut sau privat de libertate sub orice altă formă.
    Orice comunicare adresată oficiului consular de către persoana arestată, deţinută sau privată de libertate sub orice altă formă, trebuie să fie transmisă fără întârziere de către autorităţile Statului de reşedinţă. Acestea trebuie să-i comunice celui interesat drepturile în termenii indicaţi de prezentul paragraf.
    2) Funcţionarii consulari pot să viziteze, în afară de cazul când există un refuz expres, un resortisant al Statului trimiţător care este încarcerat, pus în stare de detenţie preventivă sau supus oricărei alte forme de detenţie, de a avea întrevederi şi de a coresponda cu el. Drepturile de a vizita acest resortisant şi de a comunica cu el sunt acordate funcţionarilor consulari fără întârziere.
    3) Drepturile vizate în paragraful 1 al prezentului articol trebuie să fie exercitate în cadrul legilor şi regulamentelor Statului de reşedinţă, fiind înţeles, totuşi, că aceste legi şi regulamente trebuie să permită deplina realizare a scopurilor pentru care drepturile sunt acordate în virtutea prezentului articol.
    1) În cazul în care un resortisant al Statului trimiţător a decedat pe teritoriul Statului de reşedinţă, autoritatea competentă a acestui Stat anunţă fără întârziere oficiul consular.
    2) a) atunci când oficiul consular, informat de decesul unuia din resortisanţii săi, face o cerere, autorităţile competente ale Statului de reşedinţă, în măsura în care legile acestui Stat permit, îi furnizează informaţiile pe care le pot obţine în vederea perfectării inventarului bunurilor succesorale şi listei eventualilor succesori;
    b) oficiul consular al Statului trimiţător poate cere autorităţii competente a Statului de reşedinţă de a lua fără întârziere măsurile necesare pentru protejarea şi administrarea bunurilor succesorale lăsate pe teritoriul Statului de reşedinţă;
    c) funcţionarul consular poate să-şi ofere concursul, direct sau prin intermediul unui reprezentant, la executarea măsurilor vizate în punctul b.
    3) Dacă măsurile de conservare se cer a fi luate şi dacă nici unul dintre moştenitori nu este prezent sau reprezentat, un funcţionar consular al Statului trimiţător este invitat de autorităţile Statului de reşedinţă să asiste la operaţiunile de aplicare şi scoatere a sigiliilor, precum şi la efectuarea inventarului.
    4) a) Dacă după îndeplinirea formalităţilor referitoare la succesiune pe teritoriul Statului de reşedinţă, bunurile succesorale mobile sau venitul obţinut în urma vinderii bunurilor mobile sau imobile revin unui moştenitor, având-cauză sau legatar resortisant al Statului trimiţător care nu-şi are reşedinţa pe teritoriul Statului de reşedinţă şi n-a fost desemnat un mandatar, bunurile menţionate sau venitul obţinut în urma vinderii lor sunt remise oficiului consular al Statului trimiţător, cu condiţia:
    i) ca să fie justificată calitatea de moştenitor, având cauză sau legatar;
    ii) ca organele competente să aibă autorizarea remiterii bunurilor succesorale sau venitului obţinut în urma vinderii lor, dacă aceasta are loc;
    iii) ca toate datoriile ereditare declarate în termenul prescris de legislaţia Statului de reşedinţă să fi fost plătite sau garantate;
    iv) ca drepturile de succesiune să fi fost plătite sau garantate;
    b) Exportul bunurilor sau transferul sumelor de bani se efectuează conform legislaţiei Statului de reşedinţă.
    5) În cazul în care un resortisant al Statului trimiţător se găseşte provizoriu pe teritoriul Statului de reşedinţa şi va deceda pe acest teritoriu, obiectele personale şi sumele băneşti pe care le-a lăsat defunctul şi care n-au fost reclamate de vreun moştenitor prezent, sunt remise fără alte formalităţi oficiului consular al Statului trimiţător cu titlu provizoriu şi pentru a le asigura protecţia, sub rezerva dreptului autorităţilor administrative sau judiciare ale Statului de reşedinţă de a le sechestra în interesul justiţiei.
    6) Oficiul consular trebuie să remită aceste obiecte personale şi sume de bani oricărei autorităţi a Statului de reşedinţă care va fi desemnată pentru a le asigura administrarea şi lichidarea. El va trebui să respecte legislaţia Statului de reşedinţă în ceea ce priveşte exportul de bunuri şi de sume băneşti.
    În cazul când o navă a Statului trimiţător se găseşte într-un port al Statului de reşedinţă,  căpitanul şi membrii echipajului navei sunt autorizaţi să comunice cu şeful oficiului consular în circumscripţia în care e situat portul şi acesta este abilitat să exercite în deplină libertate funcţiile menţionate în Articolul 38 fără intervenţia autorităţilor Statului de reşedinţă. Pentru exercitarea acestor funcţii, şeful oficiului consular, urmat, dacă doreşte, de unul sau de mai mulţi membri ai personalului consular, poate să se ridice la bordul navei după ce acesteia i s-a acordat permis de liberă practică.
    Căpitanul şi orice membru al echipajului poate de asemenea, cu aceleaşi scopuri,  să viziteze oficiul consular din circumscripţia în care se găseşte nava, şi sunt, dacă este cazul, înzestraţi în acest scop de către autorităţile Statului de reşedinţă cu un permis de liberă trecere. Dacă aceste autorităţi se opun acestui fapt, din motivul că interesaţii nu au posibilitatea materială de a reveni pe navă înainte de plecarea acestuia, ele informează imediat despre aceasta oficiul consular competent.
    Şeful oficiului consular poate să ceară asistenţa autorităţilor Statului de reşedinţă în orice acţiuni legate de exercitarea funcţiilor prevăzute în prezentul articol. Aceste autorităţi prestează această asistenţă numai dacă nu are motive serioase de a o refuza într-un caz particular.
    Funcţionarii consulari pot:
    1) să primească orice declaraţie şi să perfecteze orice document prevăzut de legislaţia Statului trimiţător şi care priveşte:
    a) înmatricularea unei nave în Statul trimiţător în cazul în care nava menţionată n-a fost nici construită, nici înmatriculată în Statul de reşedinţă şi, în caz contrar, după autorizarea eliberată de acest Stat;
    b) radierea de înmatriculare a unei nave a Statului trimiţător;
    c) eliberarea titlurilor de navigaţie a navelor de călători ale Statului trimiţător;
    d) orice modificare în proprietatea unei nave a acestui Stat;
    e) orice inscripţie ipotecară sau altă obligaţie pusă în sarcina unei nave a acestui Stat;
    2) să interogheze capitanul şi membrii echipajului,  să examineze documentele navei, să primească declaraţii privind itinerarul şi destinaţia ei şi, în mod general, să faciliteze sosirea şi plecarea ei;
    3) să însoţească căpitanul sau membrii echipajului în faţa autorităţilor Statului de reşedinţă să le acorde asistenţă inclusiv, dacă e cazul, să-i asigure asistenţă în justiţie;
    4) sub rezerva că autorităţile judiciare ale Statului de reşedinţă nu se declară competente prin aplicarea dispoziţiilor Articolului 39 al prezentei Convenţii, să regleze contestările de orice natură între căpitan, ofiţerii şi membrii echipajului,  inclusiv cele ce se referă la salarii şi la contractul de angajare. Sub aceeaşi rezervă, ei pot exercita drepturile ce le sunt atribuite de către Statul trimiţător în ceea ce priveşte angajarea, îmbarcarea, concedierea şi debarcarea marinarilor şi să ia măsuri pentru menţinerea bunei ordine şi disciplinei la bord;
    5) să ia măsuri în vederea respectării legislaţiei Statului trimiţător în materie de navigaţie;
    6) să procedeze, dacă e nevoie, la repatrierea sau la spitalizarea căpitanului sau membrilor echipajului navei;
    7) să efectueze acţiuni de inventariere sau orice alte operaţii necesare pentru conservarea bunurilor şi obiectelor de orice natură, lăsate de către resortisanţi, marinari şi pasageri, care au decedat la bordul unei nave a Statului trimiţător înainte de sosirea ei în port.
    1) Autorităţile Statului de reşedinţă nu intervin nici într-o afacere care priveşte organizarea internă a navei dacă aceasta nu este efectuată la cererea sau cu consimţământul şefului oficiului consular sau, în caz de impediment al acestuia, la cererea sau cu consimţământul căpitanului.
    2) În afară de cererea sau consimţământul căpitanului sau şefului oficiului consular, autorităţile Statului de reşedinţă nu se amestecă în nici o afacere survenită la bord, dacă acesta nu este efectuat pentru menţinerea liniştii şi ordinii publice, sau în interesul sănătăţii ori securităţii publice la sol sau în port, sau pentru a reprima dezordinile la care ar fi implicate persoanele străine din echipaj.
    3) Autorităţile Statului de reşedinţă nu purced la nici o urmărire privind infracţiunile comise la bord, cel puţin dacă aceste infracţiuni nu corespund uneia din condiţiile următoare:
    a) au atins liniştea sau securitatea portului sau legilor locale privind sănătatea publică, traficul ilicit de stupefiante, securitatea vieţii umane pe mare, vama şi alte măsuri de control, inclusiv poluarea cu hidrocarburi;
    b) au fost comise de către sau împotriva persoanelor străine echipajului sau resortisanţilor Statului de reşedinţă;
    c) sunt pasibile de o privaţiune de libertate de cel puţin cinci ani conform legislaţiei unei şi altei Părţi Contractante.
    4) Dacă, în scopul exercitării drepturilor menţionate în paragraful 3 al prezentului articol, este în intenţia autorităţilor Statului de reşedinţă de a opri sau de a interoga o persoană care se găseşte la bord sau de a sechestra bunuri sau de a proceda la o anchetă oficială la bord, aceste autorităţi notifică în timp oportun şi în scris funcţionarul consular competent pentru ca acesta să poată asista la aceste vizite, investigaţii sau arestări. Notificarea dată cu acest scop indică o oră precisă şi, dacă funcţionarul consular nu vine sau nu este reprezentat, se continue în absenţa sa. O procedură similară este urmată şi în cazul când căpitanul sau membrii echipajului sunt nevoiţi să facă declaraţii înaintea instanţelor judiciare sau administraţiilor locale.
    5) Dispoziţiile prezentului articol nu sunt aplicabile investigaţiilor ordinare în ceea ce priveşte vama, sănătatea, admiterea străinilor şi controlul certificatelor internaţionale de securitate, precum şi nici sechestrărilor navei sau unei părţi a încărcăturii în virtutea procedurilor civile sau comerciale în faţa jurisdicţiei Statului de reşedinţă.
    1) În cazul când o navă a Statului trimiţător naufragiază sau eşuează pe litoralul Statului de reşedinţă,  oficiul consular în circumscripţia căruia a avut loc naufragiul sau eşuarea, va fi informat despre aceasta cât mai repede posibil de către autorităţile competente ale Statului de reşedinţă.
    Acestea iau toate măsurile necesare pentru salvarea navei, persoanelor, încărcăturii şi altor bunuri aflate la bord, precum pentru prevenirea sau reprimarea oricărui jaf sau dezordini la bordul navei.
    Dacă nava naufragiază sau eşuează într-un port sau constituie un pericol pentru navigare în apele teritoriale ale Statului de reşedinţă, autorităţile competente pot de asemenea să ia toate măsurile necesare pentru a evita daunele care pot fi cauzate de către navă instalaţiilor din port, altor nave sau mediului ambiant.
    Şeful oficiului consular este autorizat în ceea ce priveşte soarta navei, conform dispoziţiilor legislaţiei locale, să ia în calitate de reprezentant al armatorului măsurile pe care ultimul le-ar fi luat dacă ar fi fost prezent. El nu va fi autorizat, dacă căpitanul fiind abilitat în acest scop este înzestrat cu împuterniciri speciale de către armator sau dacă persoanele interesate, proprietarii navei şi încărcăturii, armatorii, asigurătorii sau curierii îşi ocupă postul împuterniciţi de a reprezenta toate interesele fără excepţie, de a achită cheltuielile survenite anterior şi de a da garanţii pentru cele care rămân a fi efectuate.
    Nici o taxă sau impozit privind importul sau exportul de mărfuri în teritoriu nu sunt percepute de către autorităţile Statului de reşedinţă asupra obiectelor transportate de nava naufragiată sau eşuată sau făcând parte din aceasta, cel puţin daca aceste obiecte nu sunt debarcate pentru folosire sau consum în teritoriu.
    Nici o taxă sau impozit, altele decât acele vizate la alineatul precedent, nu sunt percepute de către Statul de reşedinţă în ceea ce priveşte nava naufragiată sau eşuată, sau încărcătura ei în afară de taxele sau impozitele de natură şi în mărime similară care ar fi percepute în circumstanţe similare asupra navelor Statului de reşedinţă.
    2) În cazul când o navă, navigând sub orice alt pavilion decât cel al Statului de reşedinţă, naufragiază şi obiectele făcând parte din această navă sau din încărcătura ei sunt găsite pe litoralul Statului de reşedinţă sau în apropierea lui, sau sunt mânate într-un port al acestui Stat, şeful oficiului consular din circumscripţia în care sunt găsite sau mânate aceste obiecte este autorizat să ia în calitate de reprezentant al proprietarului acestor obiecte şi, sub rezerva că condiţiile de mai jos să fie respectate, măsurile privitoare la păstrarea şi transportarea acestor obiecte, pe care însuşi proprietarul le-ar fi putut lua în conformitate cu legislaţia în materie în vigoare în Statul de reşedinţă:
    a) obiectele fac parte dintr-o navă a Statului trimiţător sau aparţin resortisanţilor acestui stat;
    b) proprietarul acestor obiecte, reprezentantul său, asigurătorul sau căpitanul nu este în stare să ia aceste măsuri, daca legea pavilionului îl autorizează la aceasta.
    Dispoziţiile articolelor 37, 38, 39 şi 40 nu se aplică navelor de război.
    1) Funcţionarii consulari pot exercita drepturile de control şi de inspecţii prevăzute de legile şi regulamentele Statului trimiţător privind aeronavele înmatriculate în acest Stat, precum şi echipajele lor. Ei pot de asemenea să le acorde asistenţă.
    2) În cazul când o aeronavă înmatriculată în Statul trimiţător suferă un accident pe teritoriul Statului de reşedinţă, autorităţile competente ale acestui Stat vor informa despre aceasta fără întârziere oficiul consular cel mai apropiat de locul unde s-a produs accidentul.
    Funcţionarii consulari nu au dreptul să exercite atribuţiile lor decât în circumscripţia lor consulară. Totuşi,  cu consimţământul autorităţilor Statului de reşedinţă, ei pot să exercite aceste atribuţii în afara circumscripţiei lor.
    În afară de funcţiile enumerate în prezenta Convenţie, funcţionarii consulari sunt autorizaţi să exercite orice altă funcţie consulară recunoscută de Statul de reşedinţă ca fiind compatibilă cu calitatea lor.
    După notificarea corespunzătoare a Statului de reşedinţă şi dacă cel puţin acesta nu se opune acestui fapt, un oficiu consular al Statului trimiţător poate să exercite funcţii consulare în Statul de reşedinţă în contul unui Stat terţ.
    În exerciţiul funcţiilor lor oficiale, funcţionarii consulari au dreptul de a se adresa către orice autoritate competentă din circumscripţia lor, inclusiv reprezentanţii autorităţilor centrale. Ei nu pot avea acces direct la Ministerul Afacerilor Externe decât în absenţa oricărui agent diplomatic al Statului trimiţător.
    Statul trimiţător poate, după notificarea Statului de reşedinţă şi dacă cel puţin ultimul nu se opune acestui lucru, să însărcineze un oficiu consular stabilit în acest Stat să asigure exercitarea funcţiilor consulare într-un alt Stat.
    Divergenţele între cele două State referitor la aplicarea sau la interpretarea prezentei Convenţii vor fi reglate pe cale diplomatică.
    Prezenta Convenţie va intra în vigoare la prima zi a celei de-a doua luni după schimbul instrumentelor de ratificare. Ea va rămâne în vigoare pentru o perioadă nelimitată.
    Fiecare dintre Înaltele Părţi Contractante va putea în orice moment sa o denunţe şi această denunţare va fi valabilă după şase luni de la data recepţionării notificării ei de către celălalt Stat.
    Despre care fapt, Plenipotenţiarii respectivi au semnat prezenta Convenţie şi i-au aplicat sigiliul lor.
    Întocmită la Chişinău, la 21 octombrie 1998, în doua exemplare, în limbile moldovenească, greacă şi franceză. În caz de divergenţă, textul în limba franceză va prevala.

    Le Gouvernement de la Republique de Moldova et le Gouvernement de la Republique Hellenique,
    desireux de developper les rapports d’amitie et de cooperation existant entre la Republique de Moldova et la Republique Hellenique et de regler, dans cet esprit, leurs relations consulaires en vue de faciliter la protection et la defense des interets de leurs ressorti-ssants respectifs et ce, dans l’esprit de la Convention de Vienne de 1963 sur les relations consulaires,
    ont resolu de conclure а cet effet une Convention consulaire dont le contenu et ce qui suit:
    Dans la presente Convention il faut entendre:
    1) Par “Etat d’envoi” la Haute Partie Contractante qui nomme les fonctionnaires consulaires tels que definis ci-apres;
    2) Par “Etat de residence”, la Haute Partie Contractante sur le territoire de laquelle les fonctionnaires consulaires exercent leurs fonctions;
    3) Par “ressortissants”, les nationaux de l’un des deux Etats et, lorsque le contexte l’admet, les personnes morales ayant leur siege social sur le territoire de l’un des deux Etats, et constituees conformement а la legislation de cet Etat;
    4) Par “poste consulaire” , tout consulat general, consulat ou vice-consulat;
    5) Par “circonscription consulaire”  le territoire dans l’Etat de residence dans les limites duquel un fonctionnaire consulaire exerce ses fonctions;
    6) Par “chef de poste consulaire” la personne chargee de diriger un poste consulaire;
    7) Par “fonctionnaire consulaire” toute personne, y compris le chef de poste consulaire, dument nommee par l’Etat d’envoi pour exercer des fonctions consulaires dans l’Etat de residence en qualite de Consul General, de Consul, de Vice Consul ou d’ Attache de consulat.
    Un fonctionnaire consulaire peut etre:
    a) Fonctionnaire consulaire de carriere, lorsqu’ayant seulement  la nationalite de l’ Etat d’envoi, il n’est pas resident permanent de l’ Etat de residence et n’y exerce aucune activite privee а caractere lucratif;
    b) Fonctionnaire consulaire honoraire, lorsque, quelle que soit sa nationalite, il est choisi dans l’Etat de residence et peut y exercer outre ses fonctions consulaires une activite а cararactere lucratif;
    8) Par “employe consulaire” toute personne employee dans les services administratifs ou techniques d’un poste consulaire;
    9) Par “membre du personnel de service“, toute personne affectee au service domestique d’un poste consulaire;
    10) Par “membre du poste consulaire”  les fonctionnaires consulaires, les employes consulaires et les membres du personnel de service;
    11) Par “membre du personnel prive” toute personne employee exclusivement au service prive d’un membre du poste consulaire;
    12) Par “locaux consulaires” les bâtiments ou parties de bâtiments et terrains attenants qui, quel qu’ en soit le proprietaire, sont utilises exclusivement aux fins du poste consulaire;
    13) Par“archives consulaires” tous les papiers, documents, correspondance, livres, films, rubans magnetiques et registres du poste consulaire, ainsi que le materiel du chiffre, les fichiers et les meubles destines а les proteger et а les conserver;
    14) Par “navire de l’Etat d’envoi” tout bâtiment de navigation immatricule ou enregistre conformement а la legislation de l’Etat d’envoi, y compris ceux dont l’Etat d’envoi est proprietaire, а l’exception des bâtiments militaires.
    15) Par “aeronef de l’Etat d’envoi” tout aeronef immatricule ou enregistre conformement а la legislation de l’Etat d’ envoi, y compris ceux dont l’Etat d’envoi est proprietaire, а l’exception des aeronefs militaires.
    1) Un poste consulaire ne peut etre etabli sur le territoire de I’ Etat de residence qu’avec le consentement de cet Etat.
    2) Le siege du poste consulaire, sa classe, sa circonscription ainsi que l’effectif du poste consulaire sont fixes par l’Etat d’envoi et soumis а l’approbation de l’ Etat de residence. Il en est de meme en cas de modification de siege, de classe de circonscription consulaire ou de l’effectif du poste consulaire.
    1) L’ Etat d’envoi est tenu d’informer l’Etat de residence, par la voie diplomatique, de la nomination ou de la designation de toute personne en qualite de fonctionnaire consulaire et, s’il s’agit du chef de poste consulaire, de lui communiquer sa lettre de provision ou acte similaire. La lettre de provision ou l’acte similaire indique notamment le siege et la circonscription du poste consulaire.
    2) Selon les regles et formalites en vigueur sur son territoire, l’Etat de residence delivre, aussitot que possible et sans frais, un exequatur ou une autre autorisation  au chef de poste consulaire.  L’exequatur indique notamment le siege et la circonscription du poste consulaire.
    3) Des l’obtention de l’exequatur ou autre autorisation, le chef de poste consulaire est admis а l’exercice de ses fonctions et au benefice des dispositions de la presente Convention. En attendant la delivrance de l’exequatur ou autre autorisation, l’Etat de residence peut consentir а ce qu’il soit admis а titre provisoire а cet exercice et а ce benefice.
    4) En cas de refus ou de retrait de l’exequatur ou autre autorisation, l’Etat de residence n’est pas tenu d’en communiquer les raisons а l’Etat d’envoi. Dans une telle eventualite,  l’Etat d’envoi,  selon le cas, rappelle la personne visee ou met fin а ses fonctions au poste consulaire.
    Des que le chef de poste consulaire est admis, meme а titre provisoire, а l’exercice de ses fonctions, l’Etat de residence est tenu d’en informer les autorites competentes de la circonscription consulaire; il est egalement tenu de veiller а ce que les mesures necessaires soient prises afin que le chef de poste consulaire puisse s’acquitter des devoirs de sa charge et beneficier du traitement prevu par les dispositions de la presente Convention.
    1) L’ Etat de residence doit etre informe,  par la voie diplomatique, de l’affectation de tout fonctionnaire, employe consulaire ou de tout membre du personnel de service а un poste consulaire et tenu au courant de son adresse privee dans l’Etat de residence.
    2) L’ Etat de residence peut, au moment de la notification ou ulterieurement, refuser ou cesser de reconnaître toute personne en qualite de fonctionnaire ou d’employe consulaire ou de membre du personnel de service. Dans une telle eventualite,  l’Etat d’envoi,  selon le cas,  rappelle la personne visee ou met fin а ses fonctions au poste consulaire.
    1) Le chef de la Mission Diplomatique accredite aupres de l’Etat de residence peut designer un ou plusieurs membres de son personnel diplomatique pour exercer au sein de la Mission des fonctions consulaires. Une telle designation est notifiee au Ministere des Affaires Etrangeres de l’Etat de residence.
    2) L’ exercice des fonctions consulaires par les membres d’une mission diplomatique, vises au paragraphe 1 du present article, n’affecte pas les privileges et immunites dont ils jouissent en leur qualite de membres du personnel diplomatique de cette mission.
    1) Si le chef de poste consulaire est empeche d’exercer ses fonctions ou si son poste est vacant, l’Etat d’envoi peut designer une personne pour diriger temporairement le poste consulaire. Une telle designation est notifiee au Ministere des Affaires Etran-geres de l’Etat de residence. Cette personne beneficie, pendant sa mission, du meme traitement que celui accorde au chef de poste consulaire qu’elle remplace.
    2) II est entendu toutefois que l’Etat de residence n’est pas tenu,  aux termes du paragraphe 1 du present article, d’accorder а la personne designee pour diriger temporairement le poste consulaire les droits, privileges ou immunites dont l’exercice ou la jouissance sont subordonnes а des conditions precisees dans la presente Convention et auxquelles cette personne ne satisfait pas.
    3) Lorsqu’un membre du personnel diplomatique de la Mission Diplomatique de l’Etat d ‘envoi dans l’Etat de residence est designe pour diriger temporairement le poste consulaire, conformement au paragraphe 1 du present article, il continue а beneficier des privileges et immunites diplomatiques si l’Etat de residence ne s’y oppose pas.
    Le Ministere des Affaires Etrangeres de l’Etat de residence ou l’autorite designee par ce dernier doit etre avise de:
    a) la nomination des membres d’un poste consulaire, leur arrivee apres leur nomination au poste consulaire, leur depart definitif ou la cessation des leurs fonctions, ainsi que tous autres changements interessant leur statut qui peuvent se produire au cours de leur service au poste consulaire;
    b) l’arrivee et le depart definitif d’une personne de la famille d’un membre d’un poste consulaire vivant а son foyer et,  s’ il y a lieu, le fait qu’une personne devient ou cesse d’etre membre de la famille;
    c) l’ arrivee et le depart definitif de membres du personnel prive et, s’il y a lieu, la fin de leur service en cette qualite;
    d) l‘engagement et le licenciement de personnes residant dans l’Etat de residence en tant que membres du poste consulaire ou en tant que membres du personnel prive ayant droit aux privileges et immunites.
    1) L’Etat d’envoi peut, dans les conditions et sous toutes formes prevues par la legislation de l’ Etat de residence:
    a) acquerir en propriete ou en jouissance, posseder, detenir ou occuper des terrains, bâtiments, parties de bâtiments et dependances necessaires pour l’ etablissement d’un poste consulaire ou pour la residence du chef de poste consulaire ou pour la residence d’un fonctionnaire consulaire de carriere;
    b) construire, pour les memes fins, des bâtiments, parties de bâtiments ou dependances sur les terrains qu’il a acquis, possede ou occupe;
    c) aliener les droits ou les biens vises par les litteras a) et b) du present paragraphe.
    2)  L’Etat de residence doit, soit  faciliter l’ acquisition sur son territoire, dans le cadre des ses lois et reglements, par l’Etat d’envoi des locaux necessaires au poste consulaire, soit aider l’Etat d’envoi а se procurer des locaux d’une autre maniere; il doit egalement, s’il en est besoin, aider le poste consulaire а obtenir des logements convenables pour ses membres.
    3) Les dispositions du present article ne dispensent pas l’Etat d’envoi de se conformer а la legislation sur la construction et l’urbanisme applicable dans la zone ou les immeubles sont situes.
    1) Le pavillon national de l’Etat d’envoi peut etre arbore sur les bâtiments du poste consulaire, la residence du chef de poste et sur ses moyens de transport lorsqu’il les utilise dans l’exercice de ses fonctions.
    2) Un ecusson aux armes de I’ Etat d’envoi, avec designation du poste consulaire dans la ou les langues officielles de l’Etat d’envoi et dans celles de l’Etat de residence, peut etre appose sur les bâtiments occupes par le poste consulaire et sur la residence du chef de poste.
    3) Dans l’exercice du droit accorde par le present article, il sera tenu compte des lois, reglements et usages de l’Etat de residence.
    1) L’Etat d’ envoi beneficie de l’exemption de toute forme de requisition а des fins de defense nationale ou d’utilite publique en ce qui concerne:
    a) les locaux consulaires, y compris les biens meubles et les installations qui s’y trouvent;
    b) les moyens de transport du poste consulaire.
    2) Les membres du poste consulaire а l’exception des ressortissants de l’Etat de residence beneficient de la meme exemption en ce qui concerne:
    a) leur residence privee y compris les biens meubles et les installations qui s’y trouvent;
    b) les moyens de transport qu’ils detiennent ou possedent.
    3) Les dispositions du paragraphe 2 du present article s’appliquent aux fonctionnaires  consulaires  honoraires,  pourvu  qu’ils  ne  soient  ni ressortissants ni residents permanents de l’Etat de residence.
    4) Toutefois, les dispositions des paragraphes precedents du present article ne s’opposent pas а ce que l’Etat de residence exproprie ou saisisse, а des fins de defense nationale ou d’utilite publique, conformement а sa legislation, les locaux consulaires de l’Etat d’envoi ou la residence d’un membre du poste consulaire de l’Etat.  S’il est necessaire d’adopter une telle mesure, en ce qui concerne l’un de ces biens, toutes dispositions appropriees sont а prendre afin d’eviter des entraves а l’exercice des fonctions consulaires.
    En outre, une indemnite prompte, adequate et effective est а payer en cas d’expropriation ou de saisie. Une telle indemnite doit pouvoir etre transferee а destination de l’Etat d’envoi dans un delai raisonnable.
    1) L’Etat d’envoi est exempte des impots, droits et taxes de toute nature etablis ou percus par l’Etat de residence en ce qui concerne:
    a) l’acquisition en propriete, en possession ou en jouissance, la propriete, ia possession, la jouissance, la detention de terrain, de bâtiments ou de parties de bâtiments, la construction de bâtiments ou l’amenagement de terrains, destines ou servant exclusivement aux besoins officiels d’un poste consulaire ou а la residence du chef de poste consulaire.
    b) l’acquisition, la propriete, la possession ou l’utilisation de tous biens meubles, y compris les moyens de transport destines ou servant exclusivement aux besoins officiels d’un poste consulaire, suivant les dispositions legislatives ou reglementaires de l’Etat de residence, etant entendu que l’exemption des droits et taxes imposes а l’occasion ou en raison d’une importation ou reexportation fait exclusivement l’objet des dispositions de l’article 23.
    2) L’ exemption visee au paragraphe 1 du present article ne s’applique pas aux impots, droits et taxes etablis ou percus en remuneration de services particuliers rendus.
    3) L’exemption visee au paragraphe 1 du present article ne s’applique pas aux impots, droits et taxes qui, suivant la legislation de l’Etat de residence, sont а la charge de personnes qui ont contracte avec l’Etat d’envoi, ou avec les personnes agissant au compte de cet Etat.
    Les locaux consulaires et la residence du chef de poste consulaire de carriere sont inviolables. Il n’est pas permis aux agents de l’ Etat de residence d’ y penentrer, sauf avec le consentement du chef de poste consu-laire, de la personne designee par lui ou du chef de la Mission Diplomatique de l’ Etat  d’envoi.
    En tout etat de cause, le consentement est presume acquis en cas d’incendie ou autre sinistre exigeant des mesures de protection immediates.
    1) Conformement aux principes reconnus du droit international, les archives et tous les autres documents et registres sont, en tout temps et en tout lieu, inviolables et les autorites de l’ Etat de residence ne peuvent, sous aucun pretexte, les examiner ou les saisir.
    2) Les fonctionnaires consulaires honoraires doivent tenir ces documents separes des autres papiers et documents et, en particulier, de leur correspondance privee et de toute personne travaillant avec eux, ainsi que des biens, livres ou documents se rapportant а leur profession ou а leur commerce.
    1) L’ Etat de residence accorde toutes les facilites necessaires а l’accomplissement des fonctions du poste consulaire et prend toutes les mesures appropriees pour permettre aux membres du poste consulaire d’exercer leur activite et de jouir de droits, privileges et immunites accordes par la presente convention.
    2) L’Etat de residence traite les fonctionnaires consulaires avec le respect qui leur est du en raison de leur qualite et assure leur protection.
    3) L’ Etat de residence est tenu de prendre toutes les mesures necessaires pour assurer la protection des postes consulaires et de la residence du chef de poste consulaire.
    1) Les fonctionnaires consulaires et les employes consulaires, ainsi que les membres de leur famille vivant а leur foyer, sont exempts de toutes les obligations prevues par les lois et reglements de l’ Etat de residence en matiere d’immatriculation des etrangers et de permis de sejour.
    2) Toutefois, les dispositions du paragraphe 1 du present article ne s’appliquent ni а l’employe consulaire qui n’est pas un employe permanent de l’Etat d’envoi ou qui exerce une activite privee а caractere lucratif dans l’ Etat de residence,  ni а un membre de sa famille.
    3) L’ accomplissement de ces formalites auxquelles peuvent etre astreints les fonctionnaires consulaires honoraires et les employes consulaires en raison de leur qualite d’etrangers а l’Etat d’envoi leur est facilite.
    1) Les membres du poste consulaire sont, en ce qui concerne les services rendus а l’Etat d’envoi, exempts des obligations que les lois et reglements de l’ Etat de residence relatifs а l’emploi de la main d’oeuvre etrangere imposent en matiere de permis de travail.
    2) Les membres du personnel prive des fonctionnaires consulaires et employes consulaires, s’ils n’exercent aucune autre occupation privee а caractere lucratif dans l’Etat de residence, sont exempts des obligations visees au paragraphe 1er du present article.
    1) Les membres du poste consulaire, pour ce qui est des services qu’ils rendent а l’Etat d’envoi, ainsi que les membres de leur famille vivant  а leur foyer, sont exemptes des dispositions de securite sociale en vigueur dans l’Etat de residence, sous reserve des dispositions du paragraphe 3 du present article.
    2) L’exemption prevue au paragraphe 1 du present article s’applique egalement aux membres du personnel prive qui sont au service exlusif des membres du poste consulaire, а condition :
    a) qu’ils ne soient ni ressortissants ni residents permanents de l’Etat de residence, et
    b) qu’ils soient soumis aux dispositions de securite sociale en vigueur dans l’Etat d’envoi ou dans un Etat tiers.
    3) Les membres du poste consulaire, qui ont а leur service des personnes auxquelles l’exemption prevue au paragraphe 2 du present article ne s’applique pas, doivent observer les obligations que les dispositions de securite sociale de l’Etat de residence imposent а l’employeur.
    4) L’exemption prevue aux paragraphes 1 et 2 du present article n’exclut pas la participation volontaire au regime de securite sociale de l’Etat de residence,  pour autant qu’elle soit admise par cet Etat.
    Sous reserve des lois et reglements de l’Etat de residence relatifs aux zones dont l’acces est interdit ou reglemente pour des raisons de securite nationale, tout membre du poste consulaire est libre de circuler sur le territoire de l’Etat de residence.
    1) L’ Etat de residence accorde et protege la liberte de communication du poste consulaire pour toutes fins officielles. En communiquant avec le Gouvernement, les Missions Diplomatiques et les autres postes consulaires de l’Etat d’ envoi, dans l’Etat de residence, le poste consulaire peut employer tous les moyens de communication appropries, y compris les courriers diplomatiques ou consulaires, la valise diplomatique ou consulaire et les messages en code ou en chiffre. Toutefois, le poste consulaire ne peut installer et utiliser un poste emetteur de radio qu’avec l’assentiment de l’Etat de residence.
    2) La correspondance officielle du poste consulaire est inviolable.  L’expression “correspondance officielle” s’entend de toute la correspondance relative au poste consulaire et а ses fonctions.
    3) La valise consulaire ne doit etre ni ouverte, ni retenue. Toutefois, si les autorites competentes de l’Etat de residence ont de serieux motifs de croire que la valise contient d’autres objets que la correspondance, les documents et les objets vises au paragraphe 4 du present article, elles peuvent demander que la valise soit ouverte en leur presence par un representant autorise de l’Etat d’envoi. Si les autorites du dit Etat opposent un refus а la demande, la valise est renvoyee а son lieu d’origine.
    4) Les colis constituant la valise consulaire doivent porter des marques exterieures visibles de leur caractere et ne peuvent contenir que la correspondance officielle, ainsi que les documents ou objets destines exclusivement а un usage officiel.
    5) Le courrier consulaire doit etre porteur d’un document officiel attestant sa qualite, precisant le nombre des colis constituant la valise consulaire. A moins que l’Etat de residence n’ y consente, il ne doit etre ni un ressortissant de l’Etat de residence ni, sauf s’il est ressortissant de l’Etat d’envoi, un resident permanent de l’Etat de residence. Dans l’exercice de ses fonctions, ce courrier est protege par l’Etat de residence. Il jouit de l’inviolabilite de sa personne et ne peut etre soumis а aucune forme d’arrestation ou detention.
    6) La valise consulaire peut etre confiee au commandant d’un navire ou d’un aeronef commercial qui doit arriver а un point d’entree autorise. Ce commandant doit etre porteur d’un document officiel indiquant le nombre des colis constituant la valise, mais il n’est pas considere comme un courrier consulaire.  A la suite d’un arrangement avec tes autorites focales competentes, le poste consulaire peut envoyer un de ses membres prendre, directement et librement, possession de la valise des mains du commandant du navire ou de l’aeronef.
    1) A l’occasion de l’exercice de leurs fonctions, les fonctionnaires consulaires peuvent percevoir les droits et taxes prevus par la legislation de l’Etat d’envoi. Les droits et taxes ainsi percus sont convertibles, et peuvent etre transferes а l’Etat d’envoi. Ces transferts s’effectuent dans un delai raisonnable.
    2) L’Etat d’envoi est exempte des impots, droits et taxes de toute nature etablis ou perзus par l’Etat de residence sur les perceptions visees au paragraphe 1 du present article et les recus les constatant.
    1) Les fonctionnaires consulaires et les employes consulaires, ainsi que les membres de leur famille vivant а leur foyer, sont exemptes de tous impots, droits et taxes, personnels ou reels, nationaux, regionaux et communaux, а l’exception:
    a) des impots indirects d’une nature telle qu’ils sont normalement incorpores dans le prix des marchandises ou des services,
    b) des impots, droits et taxes sur les biens immeubles prives situes sur le territoire de l’Etat de residence,
    c) des droits de succession et demutation percus par l’Etat de residence, sous reserve des dispositions du paragraphe 2 de l’article 24,
    d) des impots, droits et taxes sur les revenus prives, y compris les gains en capital, qui ont leur source dans l’Etat de residence et des impots sur le capital preleves sur les investissements effectues dans les entreprises commerciales ou financieres situees dans l’Etat de residence,
    e) des  impots, droits et taxes percus en remuneration de service particuliers rendus,
    f) des droits d’enregistrement, de greffe, d’hypotheque et de timbre.
    2) Les membres du personnel de service sont exemptes des impots et taxes sur les salaires qu’ils recoivent de l’Etat d’envoi du fait de leurs services.
    3) Les membres du poste consulaire qui emploient des personnes dont les traitements ou salaires ne sont pas exemptes de l’impot sur le revenu dans l’Etat de residence doivent respecter les obligations que les lois et reglements du dit Etat imposent aux employeurs en matiere de perception de l’impot sur le revenu.
    1) Suivant les dispositions legislatives et reglementaires qu’il peut adopter l’Etat de residence autorise l’entree et accorde l’exemption de tous droits de douane, taxes et autres perceptions connexes, autres que frais d’entrepot, de transport et frais afferents а des services analogues, pour:
    a) les objets destines а l’usage officiel du poste consulaire,
    b) les objets destines а l’usage personnel du fonctionnaire consulaire et des membres de sa famille vivant а son foyer, y compris les effets destines а son etablissement.  Les articles de consommation ne doivent pas depasser les quantites necessaires pour leur utilisation directe par les interesses.
    2) Les employes consulaires beneficient des privileges et exemptions prevus а l’alinea b du paragraphe 1er du present article pour ce qui est des objets importes lors de leur premiere installation.
    3) Les bagages personnels accompagnes, des fonctionnaires consulaires et des membres de leur famille vivant а leur foyer sont exemptes de la visite douaniere. Ils ne peuvent etre soumis а la visite que s’il y a de serieuses raisons de supposer qu’ils contiennent des objets autres que ceux mentionnes a l’alinea b du paragraphe 1er du present article ou des objets dont l’importation ou l’exportation est interdite par les lois et reglements de l’Etat de residence ou soumise а ses lois et reglements de quarantaine. Cette visite ne peut avoir lieu qu’en presence du fonctionnaire consulaire ou du membre de sa famille interesse.
    En cas de deces d’un membre du poste consulaire ou d’un membre de sa famille qui vivait а son foyer, l’Etat de residence est tenu:
    1) De permettre l’exportation des biens meubles du defunt, а l’exception de ceux qui ont ete acquis dans l’Etat de residence et qui font l’objet d’une prohibition d’exportation au moment du deces.
    2) De ne pas prelever de droits nationaux, regionaux ou communaux de succession ni de mutation sur les biens meubles dont la presence dans l’Etat de residence etait due uniquement а la presence dans cet Etat du defunt en tant que membre du poste consulaire ou membre de la famille de ce dernier.
    1) Les fonctionnaires consulaires ne peuvent etre mis en etat d’arrestation ou de detention preventive qu’en cas d’infraction commise en dehors de l’exercice de leurs fonctions et passible d’une peine privative de liberte d’au moins cinq annees d’apres la legislation de l’Etat de residence et а la suite d’une decision de l’autorite judiciaire competente.
    2) A l’exception du cas prevu au paragraphe 1 du present article, les fonctionnaires consulaires ne peuvent pas etre incarceres ni soumis а aucune autre forme de limitation de leur liberte perso-nnelle, sauf en execution d’une decision judiciaire definitive.
    3) Lorsqu’une procedure penale est engagee contre un fonctionnaire consulaire, celui-ci est tenu de se presenter devant les autorites commpetentes. Toutefois, la procedure doit etre conduite avec les egards qui sont dus au fonctionnaire consulaire en raison de sa position officielle et, а l’exception du cas prevu au paragraphe 1 du present article, de maniere а gener le moins possible l’exercice des fonctions consulaires.  Lorsque, dans les circonstances mentionnees au paragraphe 1 du present article, il est devenu necessaire de mettre un fonctionnaire consulaire en etat de detention preventive, la procedure dirigee contre lui doit etre ouverte dans le delai le plus bref.
    4) En cas d’arrestation ou de detention preventive d’un fonctionnaire consulaire ou de poursuites enagees contre lui, l’Etat de residence en informe immediatement la Mission Diplomatique ou le poste consulaire dont il releve.
    1) Les fonctionnaires consulaires et les employes consulaires ne sont pas justiciables des autorites judiciaires et administratives de l’Etat de residence pour les actes accomplis dans l’exercice des fonctions consulaires.
    2) Toutefois, les dispositions du paragraphe 1 du present article ne s’appliquent pas en cas d’action civile:
    a) resultant de la  conclusion d’un contrat, passe par un fonctionnaire consulaire ou un employe consulaire, qu’il n’a pas conclu expressement ou implicitement en tant que mandataire de l’Etat d’envoi, ou
    b) intentee par un tiers pour un dommage resultant d’un accident cause dans l’Etat de residence par un vehicule, un navire ou un aeronef.
    1) Les membres d’un poste consulaire peuvent etre appeles а repondre comme temoins au cours de procedures judiciaires et administratives.  Les employes consulaires et les membres du personnel de service ne doivent pas refuser de repondre comme temoins, si ce n’est, dans les cas mentionnes au paragraphe 3 du present article. Si un fonctionnaire consulaire  refuse de temoigner,  aucune mesure coercitive ou autre sanction ne peut lui etre appliquee.
    2) L’autorite qui requiert le temoignage doit eviter de gener  un fonctionnaire consulaire dans l’accomplissement de ses fonctions. Elle peut receuillir son temoignage а sa residence ou au poste consulaire, ou accepter une declaration ecrite de sa part, toutes les fois que cela est possible.
    3) Les membres d’un poste consulaire ne sont pas tenus de deposer sur des faits ayant trait а l’exercice de leurs fonctions et de produire la correspondance et les documents officiels y relatifs. Ils ont egalement le droit de refuser de temoigner en tant qu’experts sur le droit national de l’Etat d’envoi.
    1) L’Etat d’envoi peut renoncer а l’egard d’un membre du poste consulaire aux privileges et immunites prevus а la presente convention.
    2) La renonciation doit toujours etre expresse et communiquee par ecrit а l’Etat de residence.
    3) Si un fonctionnaire consulaire ou un empfoye consulaire, dans une matiere ou il beneficierait de l’immunite de juridiction en vertu de l’article 25, engage une procedure, il n’est pas recevable а invoquer l’immunite de juridiction а l’egard de toute demande reconventionnelle directement liee а la demande principale.
    4) La renonciation а l’immunite de juridiction pour une action civile ou administrative n’ est pas censee impliquer la renonciation а l’immunite quant aux mesures d’execution du jugement, pour lequelles une renonciation distincte est necessaire.
    1) Sans prejudice de leurs privileges et immunites, toutes les personnes qui beneficient de ces privileges et immunites ont le devoir de respecter les lois et reglements de l’Etat de residence, notamment en matiere d’engagements contractuels et de reglements relatifs а la circulation.
    2) Les membres du poste consulaire doivent egalement se conformer а toute les obligations imposees par les lois et reglements de l’Etat de residence en matiere d’assurance de responsabilite civile pour l’utilisation de tout vehicule, bateau ou aeronef.
    1) Les locaux consulaires et la residence du chef de poste ne seront pas utilises de maniere incompatible avec l’exercice des fonctions consulaires.
    2) Les personnes beneficiant des privileges et immunites ont le devoir de ne pas s’immiscer dans les affaires interieures de l’Etat de residence.
    1) Le fonctionnaire consulaire honoraire ne beneficie que de l’immunite de juridiction et de l’inviolabilite personnelle pour les actes officiels accomplis dans  l’exercice  de  ses fonctions  ainsi  que  du  privilege  prevu  au paragraphe 3 de l’article 27. L’ Etat de residence est egalement tenu par l’obligation prevue а l’article 25, paragraphe 4, en ce qui concerne ce fonctionnaire consulaire honoraire. Lorsqu’une action penale est engagee contre un tel fonctionnaire, la procedure doit etre conduite de maniere а gener le moins possible l’exercice des fonctions consulaires, sauf si l’interesse est en etat d’arrestation ou de detention.
    2) Les membres du poste consulaire qui sont ressortissants de l’Etat de residence ou d’un etat tiers ou residents permanents de l’ Etat de residence ou y exercent une activite privee а caractere lucratif et les membres de leur famille, ainsi que les membres de la famille du fonctionnaire vise au paragraphe premier du present article, ne beneficient pas des facilites, privileges et immunites prevus au present titre.
    3) Les membres de la famille d’un membre du poste consulaire qui sont eux-memes ressortissants de l’Etat de residence, ne beneficient pas non plus des facilites, privileges et immunites prevus au present titre.
    4) L’Etat de residence doit exercer sa juridiction sur les personnes visees aux paragraphes 1 а 3 du present article de facon а ne pas entraver d’une maniere excessive l’exercice des fonctions du poste consulaire.
    En cas de deces d’un membre du poste consulaire, les membres de sa famille vivant а son foyer continuent de jouir des privileges et immunites dont ils beneficient, jusqu’ а la premiere des dates suivantes: celle ou ils quittent l’Etat de residence, ou а l’expiration d’un delai raisonnable qui leur aura ete accorde а cette fin.
    Les fonctionnaires consulaires sont habilites а:
    a) proteger dans l’Etat de residence les droits et interets de l’Etat d’envoi et de ses ressortissants et favoriser le developpement des relations dans les domaines commercial,  ecomomique,  maritime, touristique,  social,  scientifique, culturel et technique entre les Parties Contractantes;
    b) assister les ressortissants de l’Etat d’envoi dans leurs demarches devant les autorites de l’Etat de residence;
    c) prendre, sous reserve des pratiques et procedures en vigueur dans l’Etat de residence, des dispositions afin d’assurer la representation appropriee des ressortissants de l’Etat d’envoi devant les tribunaux ou les autres autorites de l’ Etat de residence et l’adoption de mesures provisoires en vue de la sauvegarde des droits et interets de ces ressortissants lorsque, en raison de leur absence ou pour toute autre cause, ils ne peuvent defende, en temps utile, leurs droits et interets;
    d) s’ informer par tous les moyens licites des conditions et de l’evolution de la vie commerciale, economique, touristique, sociale, scientifique, culturelle et technique de l’Etat de residence, faire rapport а ce sujet au Gouvernement de l’Etat d’envoi et donner des renseignements aux personnes interessees.
    Les fonctionnaires consulaires ont le droit dans leur circonscription consulaire:
    a) de proceder а l’immatriculation et, dans la mesure compa-tible avec la legislation de l’Etat de residence, au recensement de leurs ressortissants. II peuvent demander а cet effet le concours des autorites competentes de cet Etat;
    b) de publier, par voie de presse, des avis а l’attention de leurs ressortissants ou de leur transmettre des ordres et documents divers emanant des autorites de l’ Etat d’envoi, lorsque ces avis, ordres ou documents concernent un service national;
    c) d’envoyer des notifications individuelles aux ressortissants de l’Etat  d’envoi а l’occasion de referendum et d’elections nationales et de recevoir les bulletins de leurs  ressortissants habilites а participer aux dits referendums et elections;
    d) de delivrer, de renouveller ou modifier:
    i) des passeports ou autres titres de voyage а des ressorti-ssants de l’Etat d’envoi;
    ii) des visas et des documents appropries aux personnes qui desirent se rendre dans l’ Etat d’envoi;
    e) de transmettre des actes judiciaires et extrajudiciaires ou executer des commissions rogatoires conformement aux accords internationaux en vigueur ou,  а defaut de tels accords,  de toute maniere compatible avec les lois et reglements de l’Etat de residence;
    f) i) de traduire ou de faire traduire selon les legislations et de legaliser tout document emanant des autorites ou fonctionnaires de l’Etat d’envoi ou de l’Etat de residence, pour autant que les lois et reglements de celui-ci ne  s’y opposent pas. Ces traductions ont la meme force et valeur que si elles avaient ete faites par des traducteurs assermentes de l’un des deux Etats;
    ii) de recevoir toutes declarations, de dresser tous actes, de legaliser et de certifier des signatures, de viser, de certifier ou de traduire des documents lorsque ces actes ou formalites sont exiges par les lois ou reglements de l’Etat d’envoi;
    g) de recevoir en la forme notariee:
    i) les actes et contrats que leurs ressortissants veulent passer et conclure en cette forme а l’ exception des contrats ou instruments relatifs а l’etablissement ou au transfert de droits reels sur les biens immeubles situes dans l’Etat de residence;
    ii) les actes et contrats, quelle que soit la nationalite des parties, lorsqu’ils concernent des biens situes ou des affaires а traiter sur le territoire de l’Etat d’envoi ou lorsqu’ils sont destines а produire des effets juridiques sur ce territoire.
    Les actes et contrats vises aux litteras precedents ne pourront produire d’effet juridique dans l’Etat de residence que dans la mesure ou les lois et reglements de celui-ci ne s’y opposent pas;
    h) de recevoir en depot, des sommes d’argent, documents et objets de toute nature qui leur sont remis par les ressortissants de l’Etat d’envoi ou pour leur compte. Ces depots ne beneficient pas de l’immunite prevue а l’article 14 de la presente convention et doivent etre tenus separes des archives.documents et registres auxquels les dispositions dudit article s’appliquent. Ces depots ne peuvent etre exportes de l’Etat de residence que conformement aux lois et reglements de cet Etat;
    i) i) de dresser, de transcrire et de transmettre les actes d’Etat civil des ressortissants de l’Etat d’envoi;
    ii) de celebrer les mariages lorsque les deux futurs epoux sont ressortissants de l’Etat d’envoi, ils en informent les autorites competentes de l’Etat de residence, si la legislation de celui-ci l’exige;
    iii) de transcrire ou mentionner sur la base d’une decision judiciaire ayant force executoire selon la legislation de l’Etat d’envoi tout acte de dissolution d’un mariage contracte devant eux;
    j) de recevoir toute declaration d’emancipation ou relative а l’adoption et, dans la mesure compatible avec la legislation respective de chacun des deux Etats, d’organiser la tutelle ou la curatelle de leurs ressortissants incapables.
    1) Le poste consulaire de l’Etat d’envoi est informe par les autorites de l’Etat de residence de toute mesure privative de liberte prise а l’encontre d’un de ses ressortissants ainsi que de la qualification des faits qui l’ont motivee dans un delai de un а six jour, а compter du jour ou le dit ressortissant est arrete, detenu ou prive de sa liberte sous quelque forme que ce soit.
    Toute communication adressee au poste consulaire par la personne arretee, detenue ou privee de sa liberte sous quelque forme que ce soit doit etre transmise sans retard par les autorites de l’Etat de residence. Celles-ci doivent informer l’interesse des ses droits aux termes du present paragraphe.
    2) Les fonctionnaires consulaires peuvent se rendre sauf refus expres de sa part aupres d’un ressortissant de l’Etat d’envoi qui est incarcere, en etat de detention preventive ou soumis а toute autre forme de detention, s’entretenir et correspondre avec lui. Les droits de se rendre aupres de ce ressortissant et de communiquer avec lui sont accordes aux fonctionnaires consulaires sans retard.
    3) Les droits vises au paragraphe 1 du present article doivent s’exercer dans le cadre des lois et reglements de l’Etat de residence, etant entendu, toutefois, que ces lois et reglements doivent permettre la pleine realisation des fins pour lesquelles les droits sont accordes en vertu du present article.
    1) Au cas ou un ressortissant de L’Etat d’envoi vient а deceder sur le territoire de l’Etat de residence, l’autorite competente de cet Etat en avise sans retard le poste consulaire.
    2) a)  lorsque le poste consulaire,  informe du deces d’un de ses ressortissants, en fait la demande, les autorites competentes de l’Etat de residence, pour autant que la legislation de cet Etat le permet, lui fournissent les renseignements qu’elles peuvent recueillir en vue de dresser l’inventaire des biens successoraux et la liste des eventuels successeurs;
    b) le poste consulaire de l’Etat  d’envoi peut demander а l’autorite competente de l’Etat de residence de prendre sans retard les mesures necessaires pour la sauvegarde et l’administration des biens successoraux laisses dans le territoire de l’Etat de residence;
    c) le fonctionnaire consulaire peut preter son concours, directement ou par l’entremise d’un delegue, а la mise а execution des mesures visees а l’alinea b.
    3) Si des mesures conservatoires doivent etre prises et si aucun heritier n’est present ni represente, un fonctionnaire consulaire de l’Etat d’envoi est invite par les autorites de l’Etat de residence а assister aux operations d’apposition et de levee des scelles,  ainsi qu’а  l’etablissement de l’inventaire.
    4) a) Si apres l’accomplissement des formalites relatives а la succession sur le territoire de l’Etat de residence, les meubles de la succession ou le produit de la vente des meubles ou immeubles echoient а un heritier, ayant - cause ou legataire, ressortissant de l’Etat d’envoi qui ne reside pas sur le territoire de l’Etat de residence et n’a pas designe de mandataire, lesdits biens ou le produit de leur vente sont remis au poste consulaire de l’ Etat d’envoi, а condition:
    i) que soit justifiee la qualite d’heritier, ayant cause ou legataire;
    ii)  que les organes competents aient, s’il y a lieu, autorise la remise des biens successoraux ou du produit de leur vente;
    iii) que toutes les dettes heriditaires declarees dans le delai prescrit par la legislation de l’ Etat de residence, aient ete payees ou garanties;
    iv) que les droits de succession aient ete payes ou garantis;
    b) L’ exportation des  biens ou le transfert des sommes d’ argent s’effectuent conformement а la legislation de l’Etat de residence.
    5)  Au cas ou un ressortissant de l’Etat d’envoi se trouve provisoirement sur le territoire de l’Etat de residence et vient а deceder sur ledit territoire, les effets personnels et sommes d’argent qu’a laisses le de cujus et qui n’auraient pas ete reclames pas un heritier present sont remis sans autre formalite au poste consulaire de l’Etat d’envoi а titre provisoire et pour en assurer la garde, sous reserve du droit des autorites administratives ou judiciaires de l’Etat de residence de s’en saisir dans l’interet de la justice.
    6) Le poste consulaire doit faire remise de ces effets personnels et sommes d’argent а toute autorite de l’Etat de residence qui serait designee pour en assurer l’administration et la liquidation. Il devra respecter la legislation de l’Etat de residence en ce qui concerne l’exportation des effets et le transfert des sommes d’argent.
    Lorsqu’un navire de l’Etat d’envoi se trouve dans un port de l’Etat de residence, le capitaine et les membres de l’equipage du navire sont autorises а communiquer avec le chef de poste consulaire dans la circonscription duquel le port est situe et celui-ci est habilite а exercer en toute liberte les fonctions visees а l’article 38 sans immixion de la part des autorites de l’Etat de residence. Pour l’exercice de ces fonctions, le chef de poste consulaire, accompagne, s’il le desire, d’un ou de plusieurs membres du personnel consulaire, peut se rendre а bord du navire apres que celui-ci ait ete admis а la libre pratique.
    Le capitaine et tout membre de l’equipage peuvent egalement, а ces memes fins, se rendre au poste consulaire dans la circonscription duquel se trouve le navire, et sont, s’il y a lieu, munis dans ce but par les autorites de l’Etat de residence d’un sauf-conduit. Si ces autorites s’y opposent pour le motif que les interesses n’ont pas la possibilite materielle de rejoindre le navire avant le depart de celui-ci, elles en informent immediatement le poste consulaire competent.
    Le chef de poste consulaire peut demander l’assistance des autorites de l’Etat de residence dans toute affaire concernant l’exercice des fonctions prevues au present article. Ces autorites pretent cette assistance а moins qu’elles n’aient des raisons valables de la refuser dans un cas particulier.
    Les fonctionnaires consulaires peuvent:
    1) recevoir toute declaration et etablir tout document prescrit par la legislation de l’Etat d’envoi et concernant:
    a) l’immatriculation d’un navire dans l’Etat d’envoi lorsque le dit navire n’a ete ni construit ni immatricule dans l’Etat de residence et, dans le cas contraire, apres autorisation delivree par cet Etat,
    b) la radiation de l’immatriculation d’un navire de l’Etat d’envoi;
    c) la delivrance des titres de navigation des navires de plaisance de l’Etat d’envoi;
    d) toute mutation dans la propriete d’un navire de cet Etat;
    e) toute inscription d’hypotheque ou autre charge grevant un navire de cet Etat;
    2) interroger le capitaine et les membres de l’equipage, examiner les papiers du navire, recevoir les declarations relatives а son itineraire et а sa destination et, d’une maniere generale, faciliter son arrivee et son depart;
    3) accompagner le capitaine ou les membres de l’equipage devant les autorites de l’Etat de residence et leur preter assistance y compris, s’il y a lieu, les faire assister en justice;
    4) sous reserve que les autorites judiciaires de l’Etat de residence ne se declarent pas competentes par application des dispositions de l’article 39 de la presente convention, regler les contestations de toute nature entre le capitaine, les officiers et les membres de l’equipage y compris celles qui concernent le solde et l’execution du contrat d’engagement. Sous la meme reserve, ils peuvent exercer les pouvoirs qui leur sont attribues par l’Etat d’envoi en ce qui concerne l’engagement, l’embarquement, le licenciement et le debarquement des marins et prendre les mesures pour le maintien du bon ordre et de la discipline а bord;
    5) prendre des mesures pour faire respecter la legislation de l’Etat d’envoi en matiere de navigation.
    6) proceder, si besoin est, au rapatriement ou а l’hospitalisation du capitaine ou des membres de l’equipage du navire.
    7) effectuer les actes d’inventaire et autres operations necessaires pour la conservation des biens et objets de toute nature, laisses par les ressortissants, gens de mer et passagers, qui decederaient а bord d’un navire de l’Etat d’envoi avant son arrivee dans le port.
    1) Les autorites del l’Etat de residence n’interviennent dans aucune affaire interessant la direction interieure du navire si ce n’est а la demande ou avec le consentement du chef de poste consulaire ou, en cas d’empechement de ce dernier, а la demande ou avec le consentement du capitaine.
    2) Sauf а la demande ou avec le consentement du capitaine ou du chef de poste consulaire, les autorites de l’Etat de residence ne s’immiscent dans aucune affaire survenue а bord, si ce n’est pour le maintien de la tranquilite et de l’ordre public, ou dans l’interet de la sante ou de la securite publique, а terre ou dans le port, ou pour reprimer des desordres auxquels des personnes etrangeres а l2 equipage se trouveraient melees.
    3) Les autorites de l’Etat de residence ne procedent а aucune poursuite concernant les infractions commises а bord, а moins que ces infractions ne repondent а l’une des conditions suivantes:
    a) avoir porte atteinte а la tranquilite ou а la securite du port ou aux lois territoriales concernant la sante publique, le traffic illicite des stupefiants, la securite de la vie humaine en mer, les douanes et autres mesures de controle y compris la pollution par les hydrocarbures;
    b) avoir ete commises par ou contre des personnes etrangeres а l’equipage ou ressortissants de l’Etat de residence;
    c) etre punissables d’une peine privative de liberte d’au moins cinq annees selon les legislations de l’une et l’autre des Parties Contractantes.
    4) Si, aux fins d’exercer les droits vises au paragraphe 3 du present article, il est dans l’intention des autorites de l’Etat de residence d’arreter ou d’interroger une personne se trouvant а bord ou de saisir des biens ou de proceder а une enquete officielle а bord, ces autorites avisent en temps opportun et par ecrit le fonctionnaire consulaire competent pour que celui-ci puisse assister а ces visites, investigations ou arrestations. L’ avis donne а cet effet indique une heure precise et, si le fonctio-nnaire consulaire ne s’y rend pas ou ne s’y fait pas representer, il est procede en son absence. Une procedure analogue est suivie au cas ou le capitaine ou les membres de l’ equipage seraient requis de faire des declarations devant les juridictions ou les administrations locales.
    5) Les dispositions du present article ne sont pas applicables aux investigations normales en ce qui concerne les douanes, la sante, l’admission des etrangers et le controle des certificats internationaux de securite, ni а la saisie du navire ou d’une partie de la cargaison en raison de procedures civiles ou commerciales devant les juridictions de l’Etat de residence.
    1) Lorsqu’ un navire de l’Etat d’envoi fait naufrage ou echoue sur le littoral de l’Etat de residence, le poste consulaire dans la circonscription duquel le naufrage ou l’echouement a lieu, en est informe aussitot que possible par les autorites competentes de l’Etat de residence.
    Celles-ci prennent toutes mesures necessaires pour le sauvetage du navire, des personnes, de la cargaison et autres biens а bord ainsi que pour prevenir ou reprimer tout pillage et tout desordre sur le navire.
    Si le navire fait naufrage ou echoue dans un port ou constitue un peril pour la navigation dans les eaux territoriales de l’Etat de residence, les autorites competentes peuvent egalement faire prendre toutes mesures necessaires pour eviter les dommages qui pourraient etre causes par le navire aux amenagements portuaires, а d’autres navires ou а l’environnement.
    Le chef de poste consulaire est autorise а prendre, en qualite de representant de l’armateur, les dispositions que ce dernier aurait pu prendre s’il avait ete present, en ce qui concerne le sort du navire, conformement aux dispositions de la legislation territoriale. Il n’en est autrement que, si le capitaine est muni de pouvoirs speciaux de l’armateur l’habilitant а cet effet, ou si les interesses, proprietaires du navire et de la cargaison, armateurs, assureurs, ou leurs correspondants se trouvant sur place munis de pouvoirs assurant la representation de tous les interets sans exception, acquittent les frais dejа encourus et donnent caution pour ceux qui restent а regler.
    Aucun droit et taxe frappant l’importation des marchandises dans le territoire ne sont perзus par les autorites de l’Etat de residence sur les objets transportes par le navire naufrage ou echoue ou faisant partie de celui-ci, а moins que ces objets ne soient debarques pour l’usage ou la consommation dans le territoire.
    Aucun droit et taxe autres que ceux envisages а l’alinea precedent ne sont percus par les autorites de l’Etat de residence en ce qui concerne le navire naufrage ou echoue ou sa cargaison en dehors des droits et taxes de nature et de montant similaires qui seraient percus dans des circonstances analogues sur des navires de l’Etat de residence.
    2) Lorsqu’un navire battant tout pavillon autre que celui de l’Etat de residence fait naufrage, et que les objets faisant partie de ce navire ou de sa cargaison sont trouves sur le rivage de l’ Etat de residence ou а proximite, ou sont amenes dans un port de cet Etat, le chef de poste consulaire dans la circonscription duquel ces objets sont trouves ou amenes, est autorise а prendre en qualite de representant du proprietaire de ces objets et sous reserve que les conditions ci-apres soient reunies, les dispositions relatives а la conservation et а la destination de ces objets, que le proprietaire lui-meme aurait pu prendre conformement а la legislation en la matiere en vigueur dans l’Etat de residence:
    a) les objets font partie d’un navire de l’ Etat d’envoi ou appartiennent а des ressortissants de cet Etat;
    b) le proprietaire des objets, son agent, l’assureur ou le capitaine, lorsque la loi du pavillon l’y  autorise, n’est pas en mesure de prendre ces dispositions.
    Les dispositions des articles 37, 38, 39 et 40  ne s’appliquent pas aux navires de guerre.
    1) Les fonctionnaires consulaires peuvent exercer les droits de controle et d’ inspection prevus par les lois et reglements de l’Etat d’envoi sur les aeronefs immatricules dans cet Etat, ainsi que sur leurs equipages. Ils peuvent egalement leur preter assistance.
    2) Lorsqu’un aeronef immatricule dans l’Etat d’envoi subit un accident sur le territoire de l’Etat de residence, les autorites competentes de cet Etat en informent sans retard le poste consulaire le plus proche du lieu ou l’accident s’est produit.
    Les fonctionnaires consulaires n’ont le droit d’exercer leurs attributions que dans leur circonscription consulaire. Neanmoins, moyennant le consentement des autorites de l’Etat de residence, ils peuvent les exercer hors de leur circonscription.
    Outre les fonctions enumerees dans la presente convention, les fonctionnaires consulaires sont autorises а exercer toute autre fonction consulaire reconnue par l’Etat de residence comme etant compatible avec leur qualite.
    Apres notification appropriee а l’Etat de residence et а moins que celui - ci ne s’y oppose, un poste consulaire de l’Etat d’envoi peut exercer des fonctions consulaires dans l’Etat de residence pour le compte d’un Etat tiers.
    Dans l’exercice de leurs fonctions officielles, les fonctio-nnaires consulaires ont le droit de s’adresser а toute autorite competente de leur circonscription, y compris les representants des autorites centrales. Ils ne peuvent avoir recours directement au Ministere des Affaires Etrangeres qu’en l’absence de tout agent diplomatique de l’Etat d’envoi.
    L’ Etat d’envoi peut, apres notification а l’Etat de residence et а moins que celui-ci ne s’y oppose charger un poste consulaire etabli dans cet Etat d’assurer l’exercice de fonctions consulaires dans un autre Etat.
    Les differends entre les deux Etats relatifs а l’application ou а l’interpretation de la presente Convention seront regles par la voie diplomatique.
    La presente Convention entrera en vigueur le premier jour du deuxieme mois suivant l’echange des instruments de ratification. Elle demeurera en vigueur pour une periode illimitee.
    Chacune des Hautes Parties Contractantes pourra а tout moment la denoncer et cette denonciation prendra effet six mois apres la date de la reception de sa notification par l’autre Etat.
    En foi de quoi, les Plenipotentiaires respectifs ont signe la presente Convention et y ont appose leur sceau.
    Fait le 21 octobre 1998 а  Chişinău, en deux exemplaires, en langues moldave, grecque et francaise. En cas de divergence, le texte en langue francaise prevaudra.