________________
    *Semnat la Chişinău la 28 februarie 1994.
    În vigoare din 15 iunie 2006.

    Republica Moldova şi Republica Federală Germania,
    în dorinţa de a adânci colaborarea economică existentă între cele două state,
    recunoscând că promovarea şi garantarea contractuală a acestor investiţii sunt în măsură să stimuleze iniţiativa privată în economie şi să sporească bunăstarea ambelor popoare,
    au convenit cele ce urmează:

    Pentru scopurile acestui Acord:
    1. Termenul „investiţii” cuprinde valori patrimoniale de orice natură, în special:
    a) proprietate de bunuri mobile şi imobile precum şi alte drepturi reale ca ipoteci şi drepturi de ipotecă;
    b) părţi sociale la societăţi şi alte feluri de participaţii la societăţi;
    c) creanţe privind mijloace băneşti care au fost folosite în vederea creării unei valori economice sau servicii care au o valoare economică;
    d) drepturi de proprietate intelectuală, ca în special: drepturi de autor, brevete, mostre de utilizare, mărci de fabrică, nume comerciale, secrete privind întreprinderea şi tranzacţiile, procedee tehnologice, know-how şi goodwill;
    e) concesiuni de drept public, inclusiv concesiunile de prospecţiuni şi exploatare.
    Modificarea formei de plasament a valorilor patrimoniale nu afectează calitatea acestora de investiţie.
    2. Termenul „beneficii” se referă la acele câştiguri pe care o investiţie le realizează într-un timp dat, de exemplu, cote-părţi din profit, dividende, dobânzi, licenţe sau alte compensaţii.
    3. Termenul „cetăţean” se referă la:
    a) cu privire la Republica Moldova persoanele fizice cetăţeni ai Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia ei în vigoare;
    b) cu privire la Republica Federală Germania:
    Germani în conformitate cu prevederile Legii Fundamentale a Republicii Federale Germania.
    4. Termenul „societăţi” se referă la:
    a) Cu privire la Republica Moldova:
    Orice persoană juridică, constituită în conformitate cu legislaţia Republicii Moldova, cu sediul social permanent pe teritoriul acesteia indiferent de faptul dacă aceasta a fost constituită în scopul unui câştig pecuniar şi dacă este proprietate privată sau de stat.
    b) Cu privire la Republica Federală Germania:
    Orice persoană juridică precum şi orice societate comercială, sau altfel de societate sau asociaţie cu sau fără personalitate juridică care îşi are sediul pe teritoriul Republicii Federale Germania, indiferent dacă prin activitatea ei este orientată spre realizarea de profit sau nu.

    (1) Fiecare Parte Contractantă va încuraja după posibilităţi pe teritoriul ei investiţii ale cetăţenilor sau societăţilor celeilalte Părţi Contractante şi va accepta aceste investiţii în conformitate cu prevederile ei legale. În orice caz ea va acorda un tratament just şi echitabil investiţiilor.
    (2) Nici una dintre Părţile Contractante nu va prejudicia în vreun fel prin măsuri abuzive sau discriminatorii administrarea, utilizarea, dispunerea sau exploatarea investiţiilor ale cetăţenilor sau societăţilor celeilalte Părţi Contractante pe teritoriul ei.

    (1) Fiecare Parte.Contractantă, pe teritoriul său, nu va trata investiţii care sunt proprietate sau se află sub influenţa cetăţenilor sau societăţilor celeilalte Părţi Contractante mai puţin favorabil decât investiţii ale cetăţenilor şi societăţilor proprii sau decât investiţii ale cetăţenilor şi societăţilor din terţe state.
    (2 )Fiecare Parte Contractantă tratează cetăţenii sau societăţile altei Părţi Contractante vis-a-vis de activitatea lor în legătură cu investiţiile pe teritoriul său nu mai puţin favorabil decât pe propriii săi cetăţeni şi societăţi sau cetăţenii şi societăţile statelor terţe.
    (3) Acest tratament nu se referă la drepturile preferenţiale pe care o Parte Contractantă le acordă cetăţenilor sau societăţilor unui terţ stat în baza apartenenţei la o uniune vamală sau economică, la o piaţă comună sau la o zonă a liberului schimb sau în baza asocierii la una dintre acestea.
    (4) Tratamentul acordat în acest articol nu se referă la avantaje pe care o Parte Contractantă le acordă cetăţenilor sau societăţilor din terţe state în baza unui acord de evitare a impunerii duble sau a altor acorduri fiscale.

    (1) Investiţiile cetăţenilor sau societăţilor unei Părţi Contractante se bucură pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante de protejare şi de securitate deplină.
    (2) Investiţiile efectuate de un cetăţean sau de o societate ale unei Părţi Contractante pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante nu pot fi expropriate, naţionalizate sau supuse altor măsuri similare prin efectele lor unei exproprieri sau naţionalizări decât în interes public şi contra unei despăgubiri. Despăgubirea trebuie să corespundă valorii pe care a avut-o investiţia, expropiată nemijlocit înainte de momentul în care s-a făcut publică sau a apărut ca pericol efectuarea exproprierii, a naţionalizării sau a măsurii similare. Plata trebuie efectuată fără întârziere, iar la suma de despăgubire se adaugă dobânzile bancare cu rente percepute până în ziua efectuării plăţii. Despăgubirea trebuie să fie efectiv disponibilă şi liber transferabilă. Cel târziu la data exproprierii, a naţionalizării sau a măsurii similare trebuie să se ia măsuri corespunzătoare pentru evaluarea şi compensarea despăgubirii. Legalitatea măsurii de expropriere, de naţionalizare sau a altei măsuri similare şi cuantumul despăgubirii trebuie să poată fi examinate printr-o procedură juridică ordinară.
    (3) Cetăţeni sau societăţi ale unei Părţi Contractante ale căror investiţii suferă pierderi datorate războaielor sau altor conflicte armate, revoluţiilor, stării excepţionale sau revoltelor pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante nu vor fi tratate de către aceasta mai puţin favorabil decât propriii cetăţeni sau propriile societăţi în ceea ce priveşte restituirile, compensaţiile, despăgubirile sau alte contraprestaţii. Astfel de plăţi trebuie să fie liber transferabile.
    (4) Cetăţenii şi societăţile unei Părţi Contractante pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante se bucură de regimul naţiunii celei mai favorizate în problemele reglementate de acest articol.
    Fiecare Parte Contractantă garantează cetăţenilor sau societăţilor celeilalte Părţi Contractante liberul transfer al sumelor legate de plăţile efectuate în legătură cu o investiţie, în special;
    a) al capitalului şi al sumelor suplimentare destinate menţinerii sau majorării de capital;
    b) al beneficiilor;
    c) al sumelor destinate rambursării împrumuturilor;
    d) al sumelor rezultate din lichidare în cazul lichidării totale sau parţiale sau al înstrăinării investiţiei;
    e) al despăgubirilor prevăzute de Articolul 4.
    Dacă una dintre Părţile Contractante efectuează plăţi către cetăţenii săi sau societăţile sale în baza unei garanţii pentru o investiţie efectuată pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, cealaltă Parte Contractantă recunoaşte, fără ca să limiteze drepturile care rezultă din Articolul 10 ale Părţii Contractante întâi numite, transmiterea tuturor drepturilor sau obligaţiilor acestor cetăţeni sau societăţi în baza legii sau a tratativelor juridice asupra primei Părţi Contractante. De asemenea cealaltă Parte Contractantă recunoaşte subrogarea Părţii Contractante întâi menţionate în toate aceste drepturi sau obligaţii (obligaţii transmise), pe care mai întâi numită Parte Contractantă are dreptul să le exercite în aceeaşi măsură ca şi predecesorii săi de drept. Transferul de plăţi în baza obligaţiilor transmise se efectuează în conformitate cu articolul 4 alin. 2 şi 3 respectiv Articolul 5.
    (1) Transferurile potrivit Articolului 4 alin. 2 sau 3 şi Articolelor 5 sau 6 se efectuează neîntârziat în conformitate cu rata oficială de schimb existentă la momentul transferului pe teritoriul Părţii Contractante căreia a fost efectuată investiţia.
    (2) Acest curs trebuie să corespundă cursului de convertire (cross-rate) care rezultă din acele cursuri de convertire pe care Fondul Monetar Internaţional le-ar aplica pentru convertirea valutelor respective în drepturi speciale de tragere la momentul efectuării plăţii.
    (1) În cazul în care rezultă din prevederile legale ale uneia dintre Părţile Contractante sau în baza unor obligaţii de drept internaţional care există pe lângă acest Acord între Părţile Contractante sau urmează să se stabilească în viitor, o reglementare generală sau specială în baza căreia investiţiile cetăţenilor sau societăţilor celeilalte Părţi Contractante trebuie să fie tratate mai favorabil decât prevede Acordul de faţă, atunci respectiva reglementare are prioritate faţă de prezentul Acord în măsura în care este mai favorabilă.
    (2) Fiecare Parte Contractantă va respecta orice altă obligaţie pe care şi-a asumat-o în legătură cu investiţiile cetăţenilor sau societăţilor celeilalte Părţi Contractante pe teritoriul său.
    Acest Acord este valabil şi pentru investiţiile pe care cetăţeni sau societăţi ai unei Părţi Contractante le-au efectuat în conformitate cu prevederile legale ale celeilalte Părţi Contractante pe teritoriul acesteia încă înainte de intrarea în vigoare a prezentului Acord.
    (1) Diferendele dintre Părţile Contractante privitoare la interpretarea sau aplicarea prezentului Acord se soluţionează, pe cât posibil, de către guvernele celor două Părţi Contractante.
    (2) În cazul în care un diferend nu poate fi soluţionat pe această cale, la cererea uneia dintre cele două Părţi Contractante el este supus unui tribunal de arbitraj.
    (3) Tribunalul de arbitraj se va constitui de la caz la caz prin numirea a câte un membru (arbitru) de către fiecare Parte Contractantă. La rândul lor cei doi arbitri convin asupra unui cetăţean dintr-un stat terţ, ca preşedinte (supra-arbitru), acesta urmând să fie desemnat de către guvernele celor două Părţi Contractante. Arbitrii trebuie numiţi în decurs de două luni, preşedintele în decurs de trei luni, de la data la care una dintre Părţile Contractante i-a comunicat celeilalte intenţia de a supune diferendul unui tribunal de arbitraj.
    (4) În cazul în care termenele prevăzute de alin. 3 nu sunt respectate, este posibil ca în lipsa unei alte înţelegeri fiecare dintre Părţile Contractante să se adreseze Preşedintelui Curţii Internaţionale de Justiţie pentru numirile necesare. Dacă Preşedintele deţine cetăţenia uneia dintre cele două Părţi Cotractante sau dacă este reţinut dintr-un alt motiv, numirea se va face de către Vicepreşedinte. Daca însă şi Vicepreşedintele deţine cetăţenia uneia dintre cele două Părţi Contractante sau este la rândul său reţinut, numirea se va face de către următorul membru al Curţii în ordine ierarhică care nu deţine cetăţenia uneia dintre cele două Părţi Contractante.
    (5) Tribunalul de arbitraj decide prin majoritate de voturi. Hotărârile sale sunt obligatorii. Fiecare Parte Contractantă suportă cheltuielile pentru arbitru desemnat de ea şi pentru predarea şi pentru reprezentarea sa la procedura de arbitraj. Cheltuielile pentru preşedinte (supra arbitru) şi celelalte cheltuieli vor fi suportate în părţi egale de către Părţile Contractante. Tribunalul poate să stabilească o altă modalitate de repartizare a cheltuielilor. În afara prevederilor de mai sus, tribunalul de arbitraj îşi stabileşte propria sa procedură.
    (6) În cazul în care ambele Părţi Contractante sunt totodată Părţi Contractante ale Convenţiei din 18 martie 1965 privind soluţionarea diferendelor legate de investiţii între state şi resortisanţi ai altor state, nu se poate face apel la tribunalul de arbitraj numit mai înainte, ţinând cont de reglementarea prevăzută în articolul 27 alin. 1 al Convenţiei, deoarece între cetăţenii sau societăţile unei Părţi Contractante şi cealaltă Parte Contractantă există deja o înţelegere în conformitate cu articolul 25 al Convenţiei. Posibilitatea de a recurge la tribunalul de arbitraj numit mai înainte în cazul nerespectării unei hotărâri a tribunalului de arbitraj constituit în baza Convenţiei (articolul 27) sau în cazul subrogării în baza legii safti a tranzacţiilor juridice în conformitate cu articolul 6 al prezentului Acord rămâne neatinsă.
    (1) Diferendele privind investiţiile care apar între una dintre Părţile Contractante şi un cetăţean sau o societate a celeilalte Părţi Contractante trebuie să se soluţioneze, pe cât posibil, pe calea amiabilă între părţile participante la diferend.
    (2) În cazul în care diferendul nu poate fi soluţionat în decurs de şase luni de la data la care a fost anunţat de către una dintre cele două părţi implicate, la propunerea cetăţeanului sau a societăţii celeilaltei Părţi Contractante el va fi supus unei proceduri de arbitraj. În măsura în care părţile implicate nu stabilesc o altă înţelegere, diferită de aceasta, diferendul se va supune unei proceduri de arbitraj în cadrul Convenţiei din 18 martie 1965 privind soluţionarea diferendelor legate de investiţii între state şi resortisanţi ai altor state.
    (3) Hotărârea arbitrajului este obligatorie şi nu este supusă nici unor altor mijloace juridice sau altor căi legale decât celor prevăzute de Convenţia mai sus-numită. Ea se execută în conformitate cu legislaţia internă a statului respectiv.
    (4) Partea Contractantă implicată în diferend nu va folosi ca argument în timpul unei proceduri de arbitraj sau al executării hotărârii acestuia faptul că cetăţeanul sau societatea celeilalte Părţi Contractante a obţinut o despăgubire, parţială sau integrală pentru paguba suferită printr-o asigurare.
    Acest Acord este valabil indiferent dacă între cele două Părţi Contractante există relaţii diplomatice sau relaţii consulare.
    (1) Prezentul Acord va fi supus ratificării, instrumentele de ratificare urmând a fi schimbate cât mai curând la Bonn.
    (2) Prezentul Acord va intra în vigoare la o lună după efectuarea schimbului instrumentelor de ratificare. El va rămâne în vigoare pentru o perioadă de zece ani, prelungindu-se apoi pe o perioadă nelimitată, dacă nu a fost denunţat, în scris, de către una dintre Părţile Contractante cu douăsprezece luni înainte de expirarea perioadei respective de valabilitate. După încheierea celor zece ani Acordul poate fi denunţat oricând, respectându-se o perioadă de preaviz de douăsprezece luni.
    (3) Pentru investiţiile efectuate până la data încetării valabilităţii prezentului Acord prevederile articolelor 1 până la 12 continuă să fie aplicabile pe o perioadă de douăzeci de ani începând cu data incetării valabilităţii acestuia.
    Semnat la Chişinău la 28 februarie 1994, în două exemplare originale, fiecare în limba română şi în limba germană, ambele texte având aceeaşi valabilitate.

    La semnarea Acordului între Republica Moldova şi Republica Federală Germania privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor semnatarii împuterniciţi au mai convenit şi asupra următoarelor dispoziţii, care constituie partea integrantă a Acordului.
    (1) Referitor la articolul 1:
    a) beneficiile rezultate din investiţii şi, în cazul reinvestirii acestora, beneficiile rezultate din aceasta se bucură de aceeaşi garanţie ca şi investiţiile sus-numite;
    b) indiferent de alte proceduri de stabilire a cetăţeniei, se consideră în special a fi cetăţean al unei Părţi Contractante orice persoană care se află în posesia unui paşaport naţional al Părţii Contractante respective.
    (2) Referitor la articolul 2:
    a) investiţiile care au fost efectuate în conformitate cu prevederile legale ale unei Părţi Contractante pe teritoriul acesteia de către cetăţeni sau societăţi ale celeilalte Părţi Contractante se bucură de protejarea deplină în baza Acordului;
    b) valabilitatea Acordului se extinde de asemenea asupra teritoriilor aparţinând de zona economică exclusivă a unei Părţi şi asupra platoului continental, în măsura în care dreptul internaţional permite respectivei Părţi Contractante exercitarea de drepturi suverane sau de suveranitate teritorială în acele teritorii.
    (3) Referitor la articolul 3:
    a) Prin „activitate” în sensul articolului 3 alin. 2 se înţelege în special, dar nu numai, administrarea, dispunerea, utilizarea şi exploatarea unei investiţii. Printr-un tratament „mai puţin favorabil” în sensul articolului 3 se înţelege în special: aplicarea unui tratament diferit prin restricţii la procurarea de materii prime sau materii auxiliare, energie şi carburanţi, precum şi mijloace şi factori de producţie de orice natură, prin împiedicarea comerţului cu produse pe piaţa internă şi externă, precum şi prin alte măsuri cu efect asemănător. Măsuri dictate de necesitatea asigurării securităţii publice şi a ordinii, a sănătăţii la nivel naţional sau a bunelor moravuri nu sunt considerate ca tratament „mai puţin favorabil” în sensul articolului 3.
    b) Dispoziţiile articolului 3 nu obligă o Parte Contractantă să extindă avantaje fiscale, scutiri şi reduceri de impozite, care potrivit legilor privind impozitarea nu se acordă decât persoanelor fizice şi societăţilor stabilite pe teritoriul său asupra unor persoane fizice şi societăţi stabilite pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante.
    c) Părţile Contractante vor analiza cu bunăvoinţă, în cadrul prevederilor legale interne, cereri de intrare şi de aflare ale unor persoane ale unei Părţi Contractante pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante, atunci când cererea este legată de efectuarea unei investiţii. Aceleaşi prevederi sunt valabile şi pentru angajaţi ai unei Părţi Contractante care doresc să intre şi să se stabilească pe teritoriul celeilalte Părţi Contractante pentru a depune o activitate în calitate de angajaţi în legătură cu o investiţie. De asemenea vor fi analizate cu bunăvoinţă cereri pentru acordarea autorizaţiei de lucru.
    (4) Referitor la articolul 4:
Pretenţia la despăgubire este valabilă şi în cazul în care printr-o măsură de stat în sensul articolul 4 alin. 2 se intervine în activitatea întreprinderii, care constituie obiectul investiţiei, şi prin aceasta se aduc prejudicii considerabile economice.
    (5) Referitor la articolul 7:
    Se consideră că efectuat „neîntârziat” în sensul articolului 7 alin. 1 un transfer care se efectuează într-un termen considerat normal pentru respectarea formalităţilor de transfer. Termenul se calculează cu începere de la data depunerii cererii respective şi nu are voie să depăşească în nici un caz două luni.
    (6) La transportul de mărfuri şi de persoane efectuat în legătură cu o investiţie nici o Parte Contractantă nu va interzice sau nu va pune piedici în calea întreprinderilor de transport ale celeilalte Părţi Contractante şi, în măsura în care va fi nevoie, va elibera aprobările necesare efectuării transporturilor.
    (7) La data intrării în vigoare a prezentului Acord valabilitatea Acordului din 13 iunie 1989 între Republica Federală Germania şi Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor încetează în relaţiile dintre Republica Moldova şi Republica Federală Germania.
    Semnat la Chişinău, la 28 februarie 1994, în două exemplare originale, fiecare în limba română şi în limba germană, ambele texte având aceeaşi valabiltate.