*În vigoare pentru Republica Moldova din 10 septembrie 1997

    Părţile participante la Convenţie
    Conştiente de interdependenţa dintre activităţile economice şi consecinţele lor asupra mediului;
    Confirmând necesitatea garantării stării de sănătate a mediului şi a dezvoltării continue,
    Hotărâte să dezvolte cooperarea internaţională în domeniul evaluării impactului asupra mediului, îndeosebi în cazul poluării transfrontiere,
    Conştiente de necesitatea şi importanţa dezvoltării unei politici cu caracter anticipativ, de prevenire, reducere şi supraveghere a impactului negativ asupra mediului în general şi în mod special asupra mediului din zonele de frontieră,
    Ţinând cont de importantele prevederi cuprinse în Carta O.N.U., Declaraţia Conferinţei asupra mediului uman de la Stockholm, Actul Final al Conferinţei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE) şi în Documentele finale ale întrunirilor statelor participante şi reprezentante ale CSCE, care au avut loc la Madrid şi Viena,
    Recomandând Statelor ca prin activităţi continue să garanteze că, prin clauzele administrative şi legislative la nivel naţional şi prin politica lor naţională se realizează evaluarea impactului asupra mediului;
    Având conştiinţă de necesitatea prezentării unei consideraţii explicite a factorilor de mediu în faza preliminară în cadrul procesului de adoptare a deciziilor prin aplicare a evaluării impactului asupra mediului, la toate nivelurile apropiate ca mijloc necesar de îmbunătăţire a calităţii informaţiilor prezentate factorilor de decizie în aşa fel încât deciziile asupra stării mediului să poată fi luate prin acordarea unei atenţii deosebite problemei legate de reducerea impactului negativ semnificativ, îndeosebi în cazul poluării în zonele transfrontiere,
    Ţinând cont de eforturile organizaţiilor internaţionale pentru promovarea folosirii evaluării impactului asupra mediului atât la nivel naţional cât şi la nivel internaţional şi luând în considerare activitatea în domenilul evaluării impactului asupra mediului, realizată sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a ONU, şi îndeosebi rezultatele obţinute de către Seminarul pentru evaluarea impactului asupra mediului (septembrie 1987, Varşovia, Polonia), precum şi scopurile şi principiile evaluării impactului asupra mediului, adoptate de către Consiliul guvernamental al PNUE şi Declaraţia miniştrilor privind dezvoltarea continuă (mai 1990, Bergen, Norvegia),
    Au adoptat următoarele:
    Pentru obiectivele acestei Convenţii,
    (i) Părţi înseamnă, în afară de cazul în care textul indică prin alte mijloace, părţile semnatare ale acestei Convenţii;
    (ii) Parte de origine reprezintă partea semnatară sau participanţii la Convenţie sub a căror jurisdicţie se preconizează a avea loc una dintre activităţile propuse;
    (iii) Parte afectată înseamnă Parte secundară sau participantă la Convenţie afectată direct de impactul unei activităţi propuse în zona transfrontieră;
    (iv) Părţi implicate reprezintă partea de origine sau partea afectată de evaluarea impactului asupra mediului, conform acestei Con-venţii;
    (v) Activitate propusă desemnează orice activitate sau modificare ma-joră adusă unui subiect de activitate, unei decizii luată de o autoritate competentă în concordanţă cu procedura naţională aplicabilă;
    (vi) Evaluarea a impactului înseamnă procedură naţională pentru evaluarea impactului probabil asupra mediului produs de o activitate planificată;
    (vii) Impact desemnează efectul produs de o activitate planificată asupra mediului; inclusiv asupra sănătăţii şi siguranţei omului, asupra florei, faunei, solului, apei, aerului, climatului, peisajului, asupra monumentelor istorice ori a altor structuri fizice sau interacţiunea dintre aceşti factori, include, de asemenea, efectele asupra patrimoniului cultural sau condiţiilor socio-economice care rezultă din modificarea acestor factori;
    (viii) Impact transfrontier desemnează orice impact, nu numai de natură globală, din cadrul unei zone sub jurisdicţia vreunei părţi, cauzat de o activitate planificată, a cărei origine fizică se află parţial sau total într-o zonă situată sub jurisdicţia altei Părţi;
    (ix) Autoritate competentă reprezintă autoritatea sau autorităţile naţionale considerate responsabile de realizarea prevederilor cuprinse în Convenţie şi/sau autoritatea ori autorităţile însărcinate de către părţi cu putere de decizie asupra activităţilor planificate;
    (x) Public desemnează una sau mai multe persoane juridice sau fizice.
    1. Părţile, individual sau în grup, vor lua măsurile apropiate sau efective pentru prevenirea, reducerea şi controlul impactului negativ asupra mediului în zonele transfrontiere, cauzat de orice activitate planificată.
    2. Fiecare parte va lua măsurile necesare legale, administrative sau de altă natură în vederea implementării prevederilor acestei Convenţii, inclusiv — privitor la activităţile propuse, enumerate în Anexa I şi care pot provoca negativ semnificativ transfrontier — stabilirea unui procedeu de evaluare a impactului asupra mediului care să permită participarea publică şi pregătirea unei documentaţii pentru evaluarea impactului asupra mediului — descrisă în Anexa II.
    3. Partea de origine se va asigura că, în conformitate cu prevederile acestei Convenţii, evaluarea impactului asupra mediului este realizată cu prioritate faţă de o decizie de autorizare a unei activităţi propuse (cuprinse în Anexa 1) şi care poate provoca impactul negativ semnificativ transfrontier.
    4. Partea de origine, în conformitate cu prevederile acestei Convenţii, va garanta faptul că părţile afectate vor fi informate despre activităţile propuse incluse în Anexa l şi care pot provoca impactul negativ semnificativ transfrontier.
    5. Părţile implicate, la iniţiativa uneia dintre ele, poate interveni în cursul discuţiilor în cazul în care una sau multe activităţi propuse şi care nu sunt cuprinse în Anexa l poate sau pot provoca impactul negativ semnificativ transfrontier şi vor fi tratate ca şi cele cuprinse în Anexă, în cazul în care Părţile sunt de acord, activitatea sau activităţile vor fi tratate ca cele cuprinse în Anexă.
Indicatorii generali pentru criteriile de verificare a determinării impactului negativ semnificativ sunt enumerate în Anexa III.
    6. Partea de origine, conform prevederilor acestei Convenţii, va asigura publicului din zonele care pot fi afectate ocazia să participe la metodele relevante de evaluare a impactului asupra mediului referitoare la activităţile propuse şi va dovedi că ocaziile oferite publicului din ţările afectate sunt echivalente cu cele ale publicului din ţările de origine.
    7. Evaluările impactului asupra mediului, după cum sunt impuse de Convenţie, ca un minim de prevedere, vor fi realizate la nivel de proiect al activităţii propuse, într-o măsură adecvată, Părţile vor încerca să aplice principiile evaluării impactului asupra mediului la strategiile, planurile şi prognozele proprii.
    8. Prevederile acestei Convenţii nu vor afecta dreptul părţilor (ţărilor) de a aplica legile naţionale, regulamentele, prevederile administrative sau practicile legale acceptate care protejează orice informaţie a cărei difuzare ar prejudicia secretul industrial şi comercial sau chiar securitatea naţională.
    9. Prevederile acestei Convenţii nu vor afecta dreptul părţilor de a implementa, pe baza unor acorduri bilaterale sau multilaterale, măsuri cu caracter mai stringent decât cele prevăzute îri această Convenţie.
    10. Prevederile acestei Convenţii nu vor prejudicia nici una dintre obligaţiile părţilor aflate sub jurisdicţie internaţională cu privire la activităţile care provoacă sau pot provoca impact transfrontier.
    1. În cazul unei activităţi propuse, cuprinse în Anexa l, care poate provoca impact negativ semnificativ transfrontier, în intenţia asigurării consultaţiilor efective şi adecvate conform Anexei 5. Partea de origine va aduce la cunoştinţă activităţile propuse oricărei grupări care se consideră că poate fi afectată, cât mai curând cu putinţă şi nu după informarea propriului popor.
    2. Această notificare va cuprinde, inter alia:
    a) Informaţii referitoare la activitatea propusă, care vor include orice informaţie existentă despre un posibil impact transfrontier;
    b) Natura deciziilor posibile; si
    c) O indicaţie cu privire la o perioadă acceptabilă de timp în care este necesară elaborarea unui răspuns conform paragrafului 3 al acestui Articol, ţinându-se cont de natura activităţii propuse;
şi poate cuprinde informaţii expuse în paragraful 5 al acestui Articol.
    3. Partea afectată va răspunde Părţii de origine într-o perioadă de timp specificată în notificare, certificând primirea notificării şi va răspunde dacă intenţionează să participe la procesul de evaluare a impactului asupra mediului.
    4. În cazul în care Partea afectată anunţă că nu intenţionează să participe la procesul de evaluare a impactului, sau nu răspunde în termenul specificat în notificare, prevederile din paragrafele 5,6,7 şi 8 ale acestui Articol, precum şi cele din Articolele 4,5,6 şi 7 nu vor fi aplicate, în această situaţie, dreptul Părţii de origine de a stabili modul de evaluare a impactului asupra mediului pe bazele practicii şi legislaţiei naţionale nu va fi prejudiciat.
    5. Pe baza primirii unui răspuns de la Partea afectată, care să cuprindă hotărârea acestuia de a participa la procesul de evaluare a impactului asupra mediului, Partea de origine va furniza Părţii afectate, în cazul în care nu a realizat acest lucru mai devreme:
    a) Informaţii relevante referitoare la procesul de evaluare a impactului asupra mediului, inclusiv indicaţii referitoare la data până la care pot transmite opiniile lor; şi
    b) Informaţii relevante referitoare la activitatea propusă şi a posibilului impact negativ semnificativ în zone transfrontiere.
    6. La cererea unei Părţi de origine, o Parte afectată va furniza cele mai recente informaţii obţinute referitoare la zonele cu un posibil grad de poluare aflate sub jurisdicţia Părţii afectate, în cazul în care aceste informaţii sunt necesare pentru întocmirea documentaţiei necesare la evaluarea impactului asupra mediului. Informaţiile trebuie furnizate într-un timp scurt, şi, dacă este posibil, prin intermediul unui organism comun, acolo unde există.
    7. Atunci când o Parte consideră că ar putea fi afectată de impactul semnificativ negativ transfrontier ca urmare a unei activităţi propuse cuprinse în Anexa l şi nu a avut loc nici o notificare în concordanţă cu paragraful l al acestui Articol, Părţile implicate, la cererea Părţilor afectate, vor furniza informaţii pentru obiectivele unor eventuale discuţii în cazul în care ele ar putea fi afectate de impactul negativ semnificativ transfrontier. În situaţia în care Părţile sunt de acord că s-ar putea înregistra un impact negativ semnificativ transfrontier, prevederile acestei Convenţii vor fi aplicate în consecinţă, în cazul în care Părţile nu cad de acord asupra acestei probleme, fiecare Parte poate supune această problemă unei comisii de anchetă, în conformitate cu prevederile Anexei 5, în vederea informării asupra posibilităţii unui impact negativ semnificativ transfrontier, în afară de cazul în care Părţile au convenit asupra altei metode de dezbatere a acestei probleme.
    8. Părţile implicate vor garanta faptul că publicul din Părţile afectate din zonele care pot fi afectate va fi infomat şi asigurat că are posibilitatea să obiecteze asupra activităţilor propuse şi să transmită aceste obiecţii sau comentarii unei autorităţi competente din Partea de origine, fie direct aceste autorităţi sau, dacă există posibilitatea, prin intermediul Părţii de origine.
    1. Pentru a fi supusă spre examinare unei autorităţi competente din Partea de origine, documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului va conţine minimum informaţiile cuprinse în Anexa 2.
    2. Partea de origine va furniza Părţii afectate documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului de preferinţă prin intermediul unui organism comun, atunci când aceasta există. Părţile implicate vor asigura distribuirea documentaţiei către autorităţile şi publicul din Partea afectată, situat în zona care pot fi afectate, precum şi prezentarea explicaţiilor unei autorităţi competente din Partea de origine, fie direct acestei autorităţi, fie, când este oportun, Părţii de origine într-un termen rezonabil înainte ca decizia asupra unei activităţi propuse să fie adoptată.
    După întocmirea documentaţiei privind evaluarea impactului asupra mediului, Partea de origine va începe fără nici o întârziere; consultante cu partea afectată referitoare, inter alia, la impactul transfrontier posibil al unei activităţi propuse şi la măsurile privind reducerea sau eliminarea impactului. La consultări trebuie expuse:
    (a) Alternative posibile pentru activităţile propuse, inclusiv alternativa unei activităţi fără urmări, măsuri posibile pentru reducerea impactului negativ semnificativ transfrontier şi pentru supravegherea efectelor acestor măsuri — cheltuielile vor fi suportate de partea de origine;
    (b) Alte forme de asistenţă mutuală pentru reducerea oricărui impact negativ semnificativ transfrontier al unei activităţi propuse; şi
    (c) Orice alte probleme oportune referitoare la activităţile propuse.
    La începutul unor astfel de consultări, Părţile vor cădea de acord asupra programului şi duratei perioadei de consultări. Orice astfel de consultări pot fi prezidate de către un organism comun, în cazul în care aceasta există.
    1. Părţile vor da asigurări conform cărora, în decizia finală asupra activităţii propuse, darea de seamă va fi formulată ca urmare a evaluării impactului asupra mediului şi va include documentaţia privind evaluarea impactului asupra mediului; precum şi explicaţiile cuprinse în Articolul 3, paragraful 3 şi Articolul 4, paragraful 2 împreună cu rezultatele consultărilor la care se referă Articolul 5.
    2. Partea de origine va furniza Părţii afectate decizia finală asupra activităţii propuse însoţite de motivaţia şi consideraţiile pe care se întemeiază aceasta.
    3. În cazul în care informaţiile ediţionale asupra impactului semnificativ transfrontier al unei activităţi propuse, care nu a fost luată decizia referitoare la acea activitate şi care ar putea afecta material decizia, se pune la dispoziţia unei Părţi implicate înaintea începerii lucrărilor la acea activitate, astfel încât Partea sau Părţile implicată (e). În cazul în care una dintre Părţile implicate solicită, consfătuirea va fi convocată după revizuirea deciziei.
    1. La cererea oricărei Părţi similare, Părţile implicate vor hotărî dacă vor realiza analiza post-proiectare, ţinând cont de posibilitatea unui impact negativ semnificativ transfrontier ca urmare a unei activităţi pentru care a fost efectuată evaluarea impactului asupra mediului în conformitate cu prevederile acestei Convenţii. Orice analiză post-proiectare va cuprinde, în mod special, supravegherea activităţii şi determinarea oricărui impact negativ transfrontier. Fiecare supraveghere sau determinare trebuie efectuată în vederea atingerii obiectivelor cuprinse în Anexa V.
    2. Atunci când, ca urmare a analizei post-proiectare, Partea de origine sau Partea afectată are motive întemeiate să fie convinse că a fost înregistrat un impact negativ semnificativ transfrontier sau unii factori au constatat ce urmări poate avea un astfel de impact, ele vor informa imediat cealaltă Parte interesată: Părţile implicate se vor informa imediat asupra măsurilor de conducere sau eliminare a impactului.
    Părţile pot continua să finanţeze sau să intre în noi acorduri bilaterale sau multilaterale sau în alte forme de acorduri în scopul implementării obligaţiilor lor din cadrul acestei Convenţii. Astfel de acorduri sau forme diferite de acorduri trebuie să se bazeze pe elementele cuprinse în Anexa VI.
    Părţile vor acorda o atenţie deosebită stabilirii sau intensificării programelor specifice de cercetare orientate către:
    (a) Perfecţionarea metodelor cantitative şi calitative existente pentru evaluarea impactului activităţilor propuse;
    (b) Mai bună înţelegere a relaţiei cauză-efect şi rolul ei în managementul integrat al mediului;
    (c) Analizarea şi supravegherea implementării eficiente a deciziilor asupra activităţilor propuse cu scopul de a reduce sau preveni impactul;
    (d) Metode de dezvoltare pentru stimularea unei maniere creatoare în cercetarea unor alternative pentru un mediu sănătos în cadrul activităţilor propuse, al modului de producţie şi consum;
    (e) Metodologii de dezvoltare pentru aplicarea principiilor de evaluare a impactului asupra mediului la nivel macro-economic.
    Rezultatele programelor enumerate mai sus vor fi dezvoltate de către Părţi.
    Anexele alăturate prezentei Convenţii formează parte integrală cu această Convenţie.
    1. Părţile se vor întâlni în legătură cu sesiunea anuală a Consilierilor Principali ai Guvernelor CEE asupra Problemelor hidrologice şi de mediu.
    Prima întâlnire a Părţilor va avea loc la o dată care nu va depăşi 1 an de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii. Următoarele întruniri ale Părţilor vor fi convenite atunci când vor fi considerate necesare, în urma unei întruniri a Părţilor sau ca urmare a solicitării în scris a unea dintre acestea, cu asigurarea că în termen de 6 luni de la data comunicării acestei solicitări de către secretariat, aceasta este sprijinită ele cel puţin 1/3 din numărul Părţilor consultate.
    2. Părţile vor ţine sub control permanent modul de aplicare a acestei Convenţii şi, având acest scop:
    (a) Vor analiza strategiile şi metodologiile de evaluare a impactului asupra mediului în scopul perfecţionării viitoare a procedeelor de evaluare a impactului asupra mediului din zonele transfrontiere;
    (b) Vor face schimb de informaţii referitoare la experienţa dobândită în încheierea şi implementarea acordurilor bilaterale sau multilaterale ori a altor tipuri de înţelegeri în vederea utilizării evaluării impactului asupra mediului în zonele transfrontiere unde una sau mau multe Părţi sunt implicate;
    (c) Vor solicita, după necesităţi, serviciile unor organisme internaţionale competente sau ale unor comitete ştiinţifice pentru unele aspecte tehnice sau metodologice legate de realizarea scopurilor acestei Convenţii;
    (d) La prima lor întâlnire, vor dezbate şi adopta prin consens regulamentul de procedură pentru întâlnirile următoare;
    (e) Vor dezbate şi, dacă va fi necesar, vor adopta propuneri pentru unele amendamente aduse acestei Convenţii;
    (f) Vor dezbate şi autentifica orice act adiţional care poate fi considerat necesar pentru realizarea scopurilor acestei Convenţii.
    1. Fiecare Parte la această Convenţie va avea un singur vot.
    2. În afară de prevederile paragrafului l din acest Articol, organizaţiile regionale pentru integrare economică; în limitele competenţei lor va avea dreptul la vot cu un număr de voturi egal cu numărul Statelor lor membre care sunt constituite în     Părţi ale acestei Convenţii. Aceste organizaţii nu-şi vor exercita dreptul lor la vot în cazul în care Statele membre şi-1 exercită pe al lor şi vice-versa.
    Secretariatul Executiv al Comisiei economice pentru Europa vor îndeplini următoarele funcţii de secretariat:
    (a) Convocarea şi pregătirea întrunirilor Părţilor;
    (b) Transmiterea rapoartelor şi a altor informaţii primite în conformitate cu prevederile acestei Convenţii, referitoare la Părţile participante; şi
    (c) îndeplinirea altor funcţii, după cum poate fi prevăzute în această Convenţie sau după cum poate fi stabilit de către Părţi.
    1. Fiecare Parte poate aduce amendamente la această Convenţie.
    2. Amendamentele vor fi adresate în scris către Secretariat, iar acesta le va comunica tuturor Părţilor. Amendamentele propuse vor fi discutate la următoarea întrunire a Părţilor, până la care se presupune că propunerile au fost înaintate Părţilor de către Secretariat cu cel puţin 90 de zile înainte de data întrunirii.
    3. Părţile vor căuta să ajungă la un consens asupra fiecărui amendament al acestei Convenţii, în cazul în care nu se ajunge la consens după dezbateri, acest amendament va fi adoptat o majoritate de 3/4 din numărul Părţilor participante la vot în cadrul întâlnirii respective.
    4. Amendamentele la Convenţie adoptate conform procedurii din paragraful 3 al acestui articol vor fi supuse spre examinarea Depozitărilor tuturor Părţilor pentru ratificare, aprobare sau acceptare. Aceste documente vor intra în vigoare cu valabilitate pentru Părţile care le-au ratificat, acceptat sau aprobat, la 30 de zile după ce Depozitarul a primit notificarea ratificării, aprobării sau acceptării lor de către cel puţin 3/4 dintre aceste Părţi.
    Ulterior ele vor intra in vigoare pentru oricare altă Parte de 90 de zile după ce această Parte depune documentele oficiale pentru ratificarea, aprobarea sau acceptarea amendamentelor.
    5. Pentru prevederile acestui Articol, "Părţile prezente şi cu participare la vot" desemnează Părţile prezente şi care îşi exprimă opţiunea afirmativă sau negativă în timpul votării.
    6. Procedura de vot menţionată în paragraful 3 al acestui articol nu intenţionează să constituie un precedent pentru negocierea următoarelor amendamente din cadrul Comisiei Economice pentru Europa.
    1. În cazul în care intră două sau mai multe Părţi apare un diferend referitor la interpretarea sau aplicarea Convenţiei, acestea îl vor soluţiona pe calea negocierilor sau prin alte metode de soluţionare a disputelor dintre Părţi.
    2. În timpul semnării, ratificării sau acceptării Convenţiei ori după această perioadă, oricare dintre Părţi poate trimite Depozitarului declaraţie scrisă în care să menţioneze că, în locul cărui diferend nesoluţionat conform paragrafului l al acestui Articol, acceptă una sau amândouă metodele enumerate mai jos pentru soluţionarea diferendului, obligatorii în relaţiile cu alte Părţi care acceptă aceleaşi obligaţii:
    (a) Prezentarea diferendului în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie;
    (b) Arbitrarea conform procedurii menţionate în Anexa VII.
    3. În cazul în care părţile implicate în diferend acceptă ambele metode de soluţionare a divergenţelor menţionate în paragraful 2 al acestui Articol, diferendul poate fi supus spre examinare numai Curţii Internaţionale de Justiţie; în afară de cazul în care părţile nu au căzut de acord în alt mod.
    Convenţia va putea fi semnată la Espoo (Finlanda) în perioada 25 februarie - l martie 1992, iar după această dată la Sediul Central al ONU, la New York, până la 2 septembrie 1991. Pot semna această Convenţie Statele membre ale CEE, precum şi Statele care au Statut Consultativ în cadrul CEE, conform paragrafului 8 al Rezoluţiei 36 (IV) a Consiliului Economic şi Social din 28 martie 1947; de asemenea mai pot semna organizaţii regionale de integrare economică constituite din state independente membre ale CEE cărora Statele membre le-au transferat competenţa în ceea ce priveşte problemele (incluse) cuprinse în această Convenţie, inclusiv competenţa de a participa la tratativele legate de aceste probleme.
    1. Această Convenţie va fi supusă ratificării sau aprobării de către Statele semnatare şi organizaţiile internaţionale de integrare economică.
    2. Această Convenţie va putea fi aprobată de către Statele şi organizaţiile menţionate în Articolul 16 începând cu data de 3 septembrie 1991.
    3. Instrumentele ratificării sau aprobării vor fi depuse la Secretarul General al ONU, care va îndeplini funcţia de Depozitar.
    4. Orice organizaţie naţională în Articolul 16 care devine parte a acestei Convenţii, fără ca statul din care aceasta provine să fie constituit ca Parte în Convenţie va fi obligat să respecte toate obligaţiile care decurg din Convenţie.
    În cazul în care astfel de organizaţii, din componenţa cărora unul sau mai multe state sunt Părţi în această Convenţie, organizaţia şi statele membre ale acestei organizaţii vor decide asupra responsabilităţilor adecvate pentru îndeplinirea obligaţiilor care decurg din această Convenţie, în astfel de situaţii, organizaţiile şi statele membre ale organizaţiilor nu vor avea voie să-şi exercite drepturile care decurg din această Convenţie.
    5. În cuprinsul documentelor de ratificare sau aprobare, organizaţiile regionale de integrare economică menţionate în Articolul 16 îşi vor declara lărgirea competenţei lor în raport cu problemele tratate în această Convenţie.
    De asemenea, aceste organizaţii vor aduce la cunoştinţă Depozitarului orice modificare relevantă legată de lărgirea competenţei lor.
    1. Această convenţie va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii celui de-al XVI-lea document oficial de ratificare sau aprobare.
    2. Ca urmare a paragrafului l al acestui articol, orice document de o organizaţie regională de integrare economică nu va fi considerat adiţională faţă de cele depuse de statele membre ale acestor organizaţii.
    3. Pentru orice stat sau organizaţie menţionată în acest Articol 16, care ratifică sau aprobă această Convenţie şi care aderă la aceasta după depunerea celui de-al XVI-lea document oficial de ratificare sau aprobare, Convenţia va intra în vigoare la 90 de zile de la data depunerii, documentelor de ratificare sau aprobare de către statele sau organizaţiile respective.
    După împlinirea de 4 ani de la intrarea în vigoare a acestei Convenţii, orice Parte se poate retrage din această Convenţie prin depunerea unei notificaţii scrise la Depozitar. Acest mod de retractare va deferi efectiv la 90 de zile de la data primirii notificaţiei scrise de către Depozitar. Nici o astfel de retractare nu va afecta aplicarea Articolelor 3, 4, 5 şi 6 ale prezentei Convenţii relativ la activităţile propuse în legătură cu care a fost făcută notificaţia conform Articolului 3, paragraf l, sau revendicarea conform Articolului 3, paragraf 7, înainte de retractarea să devină efectivă.
    Originalul acestei Convenţii, ale cărei variante în limbile engleză, franceză şi rusă sunt considerate, ca asemenea texte autentice, vor fi depuse la Secretariatul General ONU.
    Pentru autentificare urmează semnăturile autorizate ale celor care au semnat prezenta Convenţie.
    Semnată la Espoo (Finlanda), la 25 februarie 1991.


    1. Rafinării pentru ţiţei brut (excluzând întreprinderile care prelucrează lubrifianţi obţinuţi din ţiţei brut) şi instalaţii pentru gazificarea şi lichefierea a 500 t. sau mai mult de huilă sau şisturi bituminoase zilnice.
    2. Centrele, termice şi alte instalaţii de combustie cu o capacitate de producţie de 300 mw şi centrele atomo-electrice şi alte tipuri de reactoare nucleare (cu excepţia instalaţiilor de cercetări pentru producerea şi conversia materialelor fisionabile şi fertile, a căror putere maximă nu depăşeşte l kw energie termică continuă).
    3. Instalaţii proiectate exclusiv pentru producerea şi îmbogăţirea combustibililor nucleari, pentru prelucrarea combustibililor nucleari sau pentru depozitarea, evacuarea sau prelucrarea deşeurilor radioactive.
    4. Instalaţii principale pentru topirea iniţială a fontei şi oţelului pentru producerea metalelor refractare.
    5. Instalaţii pentru obţinerea azbestului şi pentru prelucrarea şi transformarea azbestului si a produselor pe bază de azbest; pentru produse din azbociment, cu o producţie anuală mai mare de 20.000 tone produse finite, pentru materiale de fricţiune, cu o producţie anuală mai mare de 50.000 t. produse finite, precum şi pentru alte utilizări ale azbestului în cantitate mai mare de 200 t/an.
    6. Instalaţii chimice integrale.
    7. Construirea unor autostrăzi, drumuri exprese şi linii de trafic feroviar pe distanţe lungi şi trafic aerian cu pista de bază în lungime ele cel puţin 2.100 m.
    În cadrul prevederilor acestei Convenţii: "Autostradă" reprezintă o cale rutieră proiectată şi construită special pentru traficul auto, care nu deserveşte proprietăţile limitrofe şi care:
    a) Este prevăzută, cu excepţia unor puncte speciale sau temporar, cu benzi carosabile separate pentru cele două sensuri de trafic, depăşite între ele printr-o bandă despărţitoare, care nu este destinată traficului;
    b) Nu are intersecţii de nivel cu alte căi rutiere, linii de cale ferată, linii de tramvai sau trecători; şi
    c) Este prevăzută cu marcaje speciale de autostradă.
    - "Drum expres" desemnează un drum rezervat traficului de motociclete, accesibil numai prin şosele de racord sau joncţiuni controlate şi pe care, în mod special, sunt interzise staţionarea şi parcarea,
    8. Conducte cu diametru mare pentru petrol şi gaze.
    9. Porturi comerciale şi, de asemenea, căi navigabile interne şi porturi pentru trafic naval intern care să permită trecerea unor nave cu tonaj mai mare de 1.350 tone.
    10. Instalaţii de evacuarea deşeurilor pentru incinerarea, tratarea chimică sau depozitarea în gropi special amenajate a deşeurilor toxice şi periculoase.
    11. Mari baraje şi lacuri de acumulare.
    12. Activităţi de captare a apei submarine în situaţiile în care volumul anual de captare a apei depăşeşte 10 mii. m3.
    13. Fabricarea celulozei şi hârtiei în cantităţi de cel puţin 200 tone metrice/ zi, uscate cu jet de aer.
    14. Industria minieră, extracţia mineralului la suprafaţă şi prelucrarea cărbunelui şi a metalelor.
    15. Extragerea hidrocarbonului în larg.
    16. Instalaţii importante pentru depozitarea petrolului, a produselor chimice şi petrochimice.
    17. Despăgubirea unor teritorii întinse.


    Informaţiile ce vor fi incluse în documentaţia de evaluare a impactului asupra -mediului vor include, în conformitate cu Articolul 4, minim:
    (a) O descriere a activităţii propuse şi prevederile ei;
    (b) în funcţie ele caz, o descriere a alternativelor rezonabile (de ex. tehnologice sau de amplasare) ale activităţilor şi, de asemenea, variantă fără alternative;
    (c) O descriere a zonelor care ar putea fi foarte afectate de impactul unei activităţi propuse şi lista alternativelor acestor activităţi;
    (d) O descriere a impactului posibil asupra mediului în urma activităţilor propuse, alternativele acestei situaţii şi estimarea, importanţei impactului;
    (e) O descriere a măsurilor de reducere la minimum a impactului negativ asupra mediului;
    (f) O indicaţie explicită a metodelor de prevedere şi a prevederilor suplimentare, precum şi informaţiile specifice domeniului mediului care au fost utilizate;
    (g) O identificare a lipsurilor (dificultăţilor) şi incertitudinilor întâmpinate în aflarea şi redactarea informaţiilor necesare;
    (h) Când se consideră oportun, un plan al programului de monitoring şi management şi alte planuri de analiză post-proiectare; şi
    (i) Un sumar non-tehnic care să includă o prezentare vizuală, în funcţie de necesitaţi (hărţi, grafice, etc.).


    1. Ţinând cont de activităţile propuse cărora li se poate aplica paragraful 5 din Articolul 2, Părţile implicate pot ajunge la concluzia că o activitate reprezintă un potenţial impact semnificativ transfrontier în mod special în virtutea unuia sau mai multor criterii, după cum urmează:
    (a) Dimensiuni: activităţi propuse care sunt vaste faţă de tipul activităţii;
    (b) Localizare: activităţi propuse care sunt situate în interiorul sau în apropierea unor zone de mediu cu importanţă sau sensibilitate specială (ca, de ex: ţinuturi mlăştinoase deservite de Convenţia Ramsar, parcuri naţionale, rezervaţii natu-rale, zone de interes ştiinţific special, zone de importanţă arheologică, culturală sau istorică, de asemenea, activităţi propuse în zone în care caracteristicile de dezvoltare propuse ar putea provoca efecte importante asupra populaţiei;
    (c) Efecte: activităţi propuse cu efecte deosebit de complexe şi potenţial negative, inclusiv acele activităţi care dau naştere unor efecte serioase asupra fiinţei umane sau asupra unor organisme sau specii valoroase, care ameninţă utilizarea actuală sau viitoare a unei zone afectate şi care provoacă sarcini suplimentare care nu depăşesc capacitatea ele rezistenţă la solicitare a mediului.
    3. Părţile implicate vor avea în vedere, în acest scop, activităţi propuse care sunt situate în apropierea unei frontiere internaţionale precum şi activităţi propuse mai îndepărtate care pot provoca efecte semnificative transfrontiere cât mai îndepărtate de zona de dezvoltare.


    1. Partea sau Părţile reclamantă(e) vor informa secretariatul asupra intenţiei de a supune spre examinare unei comisii de anchetă înfiinţată conform prevederilor acestei Anexe, probleme referitoare la posibilitatea ca o activitate propusă, cuprinsă în Anexa I, să provoace un impact negativ semnificativ transfrontier.
    2. Comisia de anchetă va fî formată din trei membri. Atât partea reclamantă, cât şi cealaltă parte la procedura de anchetă vor avea câte un expert ştiinţific sau tehnic, iar aceştia vor desemna, de comun acord, un al treilea expert, care va îndeplini funcţia de preşedinte al comisiei de anchetă. Acesta din urmă nu va avea naţionalitatea nici uneia din părţi, nu va avea domiciliul pe teritoriul acestora şi nu va presta nici un fel de muncă salariată sau de altă natură pentru nici una din părţile implicate.
    3. În cazul în care preşedintele comisiei de anchetă nu va fi desemnat într-un interval de două luni de la numirea celui de-al doilea expert, Secretarul Executiv al CEE va putea, la cererea celeilalte părţi, să desemneze preşedintele în următoarele luni.
    4. Dacă una dintre părţile participante la procedura de anchetă nu va desemna un expert în termen de o lună de la data primirii înştiinţării de la secretariat, cealaltă parte îl poate informa pe Secretarul Executiv al CEE în vederea desemnării preşedintelui comisiei de anchetă în următoarele doua luni. După desemnare, preşedintele comisiei de anchetă va cere părţii care nu şi-a numit un expert să-1 numească într-o perioadă de cel mult o lună. La încheierea acestei perioade, preşedintele îl va informa pe Secretarul General al CEE, care va face această numire într-un interval de două luni.
    5. Comisia de anchetă va adopta propriile reguli de procedură.
    6. Comisia de anchetă va lua toate măsurile necesare în vederea îndeplinim saricinilor ei.
    7. Părţile participante la procedura de anchetă vor facilita activitatea comisiei de anchetă şi, în mod special, folosind toate metodele pe care le au la dispoziţie:
    (a) Vor pune la dispoziţia comisiei toate documentele, informaţiile şi dispozitivele relevante; şi
    (b) Vor autoriza comisia, în cazul în care se consideră oportun, să citeze martori sau experţi în vederea audierii acestora.
    8. Părţile şi experţii vor păstra secretul asupra informaţiilor pe care le vor obţine în urma audierilor şi activităţii din cadrul comisiei de anchetă.
    9. În cazul în care una dintre părţile participante la procedura de anchetă nu se prezintă în faţa comisiei de anchetă sau nu reuşeşte să-i prezinte cauza, cealaltă parte poate cere comisiei de anchetă să continue procedurile şi să-şi termine activitatea. Absenţa unei părţi sau nereuşita în prezentarea cazului nu vor constitui o piedică în continuarea şi terminarea activităţii comisiei de anchetă.
    10. În afară de cazul în care comisia de anchetă stabileşte alte condiţii, în funcţie de circumstanţele specifice ale situaţiei, cheltuielile comisiei de anchetă, inclusiv renumeraţia membrilor acesteia, vor fi suportate, în egală măsură, de părţile participante la procedura de anchetă. Comisia de anchetă va ţine evidenţa tuturor cheltuielilor şi va prezenta părţilor participante lista completă a cheltuielilor.
    11. Fiecare Parte care are un interes de natură reală în una dintre problemele legate de procedura de anchetă şi care poate fi afectată de opiniile exprimate, poate interveni în timpul procedurii cu acordul comisiei de anchetă. .
    12. Deciziile comisiei de anchetă referitoare la procedură vor fi adoptate prin votul majorităţii membrilor. Concluzia finală a comisiei de anchetă va reflecta punctul de vedere al majorităţii membrilor dar va include şi puncte de vedere diferite.
    13. Comisia de anchetă va prezenta concluzia finală în termen de două luni de la data constituirii ei, în afară de cazul în care consideră necesar să prelungească termenul limită pentru o perioadă care nu va depăşi încă două luni.
    14. Concluzia finală a comisiei de anchetă va fi bazată pe principii ştiinţifice acceptate. Concluzia finală va fi transmisă de către comisia de anchetă părţilor participante la procedura de anchetă şi secretariatului.


    Obiectivele includ:
    (a) Controlul (supravegherea) în conformitate cu condiţiile prevăzute în autorizaţia sau aprobarea activităţii şi eficacitatea măsurilor de reducere sau eliminare a impactului;
    (b) Bilanţul impactului în vederea unui tratament adecvat şi a eliminării incertitudinilor;
    (c) Verificarea prevederilor anterioare în vederea transferării experienţei activităţilor viitoare de acelaşi tip.


    1. Părţile implicate pot înfiinţa, dacă este necesar, acorduri instituţionale sau pot extinde mandatul acordurilor instituţionale existente în cadrul reţelei de acorduri bilaterale şi multilaterale în vederea acordării unei eficienţe depline a acestei Convenţii.
    2. Acorduri sau alte aranjamente bilaterale şi multilaterale vor include:
    (a) Orice necesităţi suplimentare pentru implementarea acestei Convenţii, luând în considerare condiţiile specifice ale subregiunilor implicate;
    (b) Acorduri instituţionale, administrative sau de alt tip, care vor fi realizate pe baze de reciprocitate şi egalitate;
    (c) Armonizarea strategiilor şi măsurilor pentru protecţia mediului şi în scopul apropierii de cele mai recente prevederi ale standardelor şi metodelor legate de implementarea evaluării impactului asupra mediului;
    (d) Metode de dezvoltare, perfecţionare şi/sau armonizare pentru identificarea, măsurarea, prognozarea şi evaluarea impactului şi, de asemenea, pentru analiza post-proiectare;
    (e) Metode şi programe de dezvoltare şi/sau perfecţionare pentru colectarea, depozitarea şi difuzarea periodică a datelor comparabile referitoare la calitatea mediului în vederea realizării introducerii lor în evaluarea impactului asupra mediului;
    (f) Stabilirea limitelor admisibile şi a orientărilor specifice pentru definirea importanţei impactului transfrontier în legătură cu localizarea, natura sau volumul activităţilor propuse, pentru care se va aplica evaluarea impactului asupra mediului în conformitate cu prevederile acestei Convenţii; stabilirea nivelurilor critice ale poluării transfrontiere;
    (g) Iniţierea, după caz a evaluării mixte a impactului asupra mediului, a dezvoltării programelor mixte de supraveghere, a intercalibrării aparaturii de supraveghere şi armonizarea metodologiilor în vederea corupatibilizării datelor şi informaţiilor obţinute.


    1. Părţile reclamante sau Partea reclamantă vor (va) informa Secretariatul de faptul că Părţile au căzut de acord să arbitreze disputa în conformitate cu Articolul 15, paragraful 2 al acestei Convenţii. Informarea va servi ca subiect al arbitrării şi va include, în mod special, Articolele acestei Convenţii a căror interpretare sau aplicare se află în discuţie. Secretariatul va trimite informaţia primită tuturor Părţilor participante la Convenţie.
    2. Tribunalul arbitrilor va fi format din tei membri. Atât Partea cât şi Părţile reclamată (e) cât şi cealaltă Parte sau celelalte Părţi participante la dispută vor desemna câte un arbitru (judecător imparţial), iar aceştia doi vor desemna de comun acord, un al treilea arbitru (judecător imparţial) care va ocupa funcţia de preşedintele tribunalului arbitrar. Preşedintele nu va fi de naţionalitatea nici uneia din Părţi, nu va avea domiciliul pe teritoriul Părţilor şi nu va presta nici un fel de muncă salariată pentru Părţile participante; de asemenea, acesta va judeca această dispută pentru prima dată, fără a fi avut nimic în comun cu problemele dezbătute în prealabil.
    3. În cazul în care preşedintele tribunalului arbitrar nu a fost desemnat într-o perioadă de două luni de la numirea celui de-al doilea judecător, Secretarul Executiv al CEE va desemna preşedintele în decursul următoarelor două luni, la cererea celeilalte părţi participante.
    4. În situaţia în care una dintre părţi nu-şi desemnează judecătorul în decurs de două luni de la data primirii informaţiilor, cealaltă parte îl va informa pe Secretarul Executiv al CEE, care va desemna preşedintele tribunalului arbitraj în termen de două luni. După desemnare, preşedintele tribunalului arbitrar va cere părţii care nu şi-a desemnat judecătorul să-1 desemneze în următoarele două luni. După această perioadă, preşedintele îl va informa pe Secretarul Executiv al CEE, care va face această numire în două luni de la data informării.
    5. Tribunalul arbitrar va adopta deciziile în concordanţă cu legislaţia internaţională şi în conformitate cu prevederile acestei Convenţii.
    6. Orice tribunal arbitrar constituit în confomitate cu prevederile acestei Convenţii va funcţiona conform propunerilor legii de procedură.
    7. Deciziile tribunalului arbitrar, atât în ceea ce priveşte procedura, cât şi substanţa, va fi adoptate prin votul majorităţii membrilor.
    8. Tribunalul va lua toate măsurile oportune în vederea stabilirii faptelor.
    9. Părţile participante la dispută vor facilita activitatea tribunalului arbitrar şi, în mod special, folosind toate mijloacele pe care le au la dispoziţie:
    (a) Vor furniza toate documentele şi informaţiile relevante, şi
    (b) Vor autoriza tribunalul, în funcţie de necesităţi, să citeze martori sau experţi şi să păstreze evidenţa acestora.
    10. Părţile şi judecătorii vor păstra secretul asupra tuturor informaţiilor obţinute în cursul audierilor efectuate de către tribunalul arbitrar.
    11. La cererea uneia dintre părţi, tribunalul arbitrar poate recomanda măsuri provizorii (temporare) pentru protecţie.
    12. În cazul în care una dintre părţi nu compare în faţa tribunalului arbitrar sau nu reuşeşte să-şi susţină cauza, cealaltă parte poate cere tribunalului să-şi continue procedura şi să remită concluziile finale. Absenţa uneia din părţi sau eşecul în susţinerea cauzei nu va constitui un impediment pentru continuarea procedurii, înainte de adoptarea deciziei finale, tribunalul arbitrar trebuie să ajungă la convingerea că afirmaţiile făcute sunt întemeiate pe fapte şi legislaţia în vigoare.
    13. Tribunalul arbitrar poate audia şi determina contra argumente care decurg direct din problema pusă în discuţie.
    14. În afară de cazul în care tribunalul arbitrar ia o altfel de hotărâre din cauza circumstanţelor deosebite ale cazului, cheltuielile tribunalului, inclusiv remuneraţiile membrilor, vor fi suportate, în mod egal, de părţile participante la discuţii. Tribunalul va ţine evidenţa tuturor cheltuielilor şi va prezenta părţilor un deviz final spre decontare.
    15. Orice Parte a acestei Convenţii care are un interes de natură legală în problema discutată şi care poate fi afectată de una dintre deciziile adoptate în legătură cu acest caz, poate interveni în cursul procedurii, cu acordul tribunalului.
    16. Tribunalul arbitrar va remite hotărârea sa în termen de cinci luni de la data înfiinţării lui, în afară de cazul în care consideră necesar să prelungească acest termen cu o perioadă care nu va depăşi cinci luni.
    17. Hotărârea tribunalului arbitrar va fi însoţită de o declaraţie de principii. Aceasta va avea caracter final şi va cuprinde toate părţile implicate.
Tribunalul arbitrar va trimite hotărârea sa tuturor părţilor participante la discuţii şi secretariatului. Secretariatul va trimite hotărârea primită tuturor Părţilor participante la prezenta Convenţie.
    18. Orice dispută care poate apare între părţi pe marginea interpretării sau aplicării hotărârii poate fi supusă spre examinare, de către o altă parte, tribunalului care a adoptat-o sau, dacă acesta nu este definitivată, altui tribunal constituit în acest scop pe acelaşi principiu ca şi primul.