CEMAEIE/1980
ID intern unic:  356792
Версия на русском 		Fişa actului juridic

Republica Moldova
MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE ŞI INTEGRĂRII EUROPENE
CONVENȚIE EUROPEANĂ Nr. 1980
din  20.05.1980
ASUPRA RECUNOAŞTERII
 ŞI EXECUTĂRII DECIZIILOR PRIVIND SUPRAVEGHEREA
 COPIILOR ŞI RESTABILIREA SUPRAVEGHERII COPIILOR*
Publicat : 30.12.2006 în Tratate Internationale Nr. 38     art Nr : 94     Data intrarii in vigoare : 01.05.2004
    ____________________
    * În vigoare pentru Republica Moldova  din 01 mai 2004

    Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,
    recunoscând că în statele membre ale Consiliului Europei luarea în considerare a interesului copilului este de o importanţă decisivă în materie de hotărâri privind încredinţarea sa,
    considerând că instituirea de măsuri destinate facilitării recunoaşterii şi aplicării hotărârilor privind încredinţarea copilului va avea drept efect asigurarea unei mai bune protecţii a interesului copiilor,
    considerând că este de dorit, în acest scop, să se sublinieze că dreptul la vizită al părinţilor este corolarul normal al dreptului la încredinţare,
    constatând numărul crescând al cazurilor în care unii copii au fost deplasaţi fără drept peste o graniţă internaţională şi dificultăţile întâlnite pentru soluţionarea în mod adecvat a problemelor ridicate de aceste cazuri,
    dornice să introducă dispoziţii potrivite care să permită restabilirea încredinţării copiilor atunci când această încredinţare a fost întreruptă în mod arbitrar,
    convinse de oportunitatea de a lua, în acest scop, măsurile adaptate la diferite nevoi şi la diferite împrejurări,
    dornice să stabilească relaţii de cooperare judiciară între autorităţile lor,
    au convenit cele ce urmează:
Articolul 1
    În sensul prezentei convenţii, se înţelege prin:
    a) copil înseamnă o persoană, indiferent de cetăţenie, cu condiţia să nu fi împlinit încă vârsta de 16 ani şi să nu aibă dreptul de a-şi stabili ea însăşi reşedinţa, conform legii reşedinţei obişnuite sau a cetăţeniei ori conform legii interne a statului solicitat;
    b) autoritate înseamnă orice autoritate judiciară sau administrativă;
    c) hotărâre referitoare la încredinţare înseamnă orice hotărâre a unei autorităţi, în măsura în care decide asupra îngrijirii persoanei copilului, inclusiv dreptul de a-i stabili reşedinţa, precum şi asupra dreptului la vizită;
    d) deplasare fără drept înseamnă deplasarea unui copil peste o graniţă internaţională prin încălcarea unei hotărâri referitoare la încredinţarea sa, pronunţată într-un stat contractant şi executorie într-un asemenea stat; de asemenea, se consideră deplasare fără drept:
    (i) neînapoierea unui copil peste o graniţă internaţională la încheierea perioadei exercitării unui drept la vizită referitor la acel copil sau la încheierea unei şederi temporare pe un alt teritoriu decât cel în care se exercită încredinţarea sa;
    (ii) o trecere declarată ulterior ilicită în sensul art. 12.
Partea I
Autorităţi centrale
Articolul 2
    1. Fiecare stat contractant va desemna o autoritate centrală care va exercita funcţiile prevăzute în prezenta convenţie.
    2. Statele federale şi statele în care mai multe sisteme de drept sunt în vigoare au dreptul de a desemna mai multe autorităţi centrale a căror competenţă o stabilesc.
    3. Orice desemnare efectuată prin aplicarea prezentului articol trebuie să fie comunicată secretarului general al Consiliului Europei.
Articolul 3
    1. Autorităţile centrale ale statelor contractante trebuie să coopereze între ele şi să promoveze o înţelegere între autorităţile competente ale ţărilor respective. Ele trebuie să acţioneze cu toată promptitudinea necesară.
    2. În vederea facilitării aplicării prezentei convenţii, autorităţile centrale ale statelor contractante:
    a) asigură transmiterea cererilor de informaţii care provin de la autorităţile competente şi care privesc problemele de drept sau de fapt referitoare la procedurile în curs;
    b) îşi comunică reciproc, la cerere, informaţii privind dreptul lor referitor la încredinţarea copiilor şi la evoluţia lui;
    c) se informează reciproc asupra dificultăţilor susceptibile să apară cu prilejul aplicării convenţiei şi se străduiesc să înlăture, în măsura posibilului, obstacolele din calea aplicării ei.
Articolul 4
    1. Orice persoană care a obţinut într-un stat contractant o hotărâre referitoare la încredinţarea unui copil şi care doreşte să obţină într-un alt stat contractant recunoaşterea sau executarea acestei hotărâri se poate adresa în acest scop, prin cerere, autorităţii centrale a fiecărui stat contractant.
    2. Cererea trebuie să fie însoţită de documentele menţionate la art. 13.
    3. Autoritatea centrală sesizată, dacă este alta decât autoritatea centrală a statului solicitat, transmite documentele acesteia din urmă pe cale directă şi fără întârziere.
    4. Autoritatea centrală sesizată poate refuza intervenţia sa atunci când condiţiile cerute de prezenta convenţie nu sunt îndeplinite în mod evident.
    5. Autoritatea centrală sesizată îl informează fără întârziere pe solicitant asupra soluţionării cererii sale.
Articolul 5
    1. Autoritatea centrală a statului solicitat ia sau ordonă în cel mai scurt termen toate dispoziţiile pe care le consideră potrivite, sesizând, dacă este cazul, autorităţile sale competente, pentru:
    a) a găsi locul unde se află copilul;
    b) a evita, în special prin măsurile provizorii necesare, ca interesele copilului sau ale solicitantului să fie lezate;
    c) a asigura recunoaşterea sau executarea hotărârii;
    d) a asigura predarea copilului către reclamant atunci când se acordă executarea hotărârii;
    e) a informa autoritatea solicitantă asupra măsurilor luate şi a soluţiilor date.
    2. Atunci când autoritatea centrală a statului solicitat are motive să creadă că copilul se află pe teritoriul altui stat contractant, ea transmite documentele autorităţii centrale a acestui stat, pe cale directă şi fără întârziere.
    3. Cu excepţia cheltuielilor de repatriere, fiecare stat contractant se angajează să nu ceară de la solicitant nici o plată pentru orice măsură luată în contul acestuia în temeiul paragrafului 1 al prezentului articol de autoritatea centrală a acestui stat, inclusiv cheltuielile procesuale şi, când este cazul, cheltuielile necesitate de participarea unui avocat.
    4. Dacă recunoaşterea sau executarea este refuzată şi dacă autoritatea centrală a statului solicitat consideră că trebuie să dea curs cererii solicitantului de a introduce în acest stat o acţiune pe fond, această autoritate pune totul în aplicare pentru a asigura reprezentarea solicitantului în această procedură în condiţii nu mai puţin favorabile decât cele de care poate beneficia o persoană care este rezidentă şi cetăţean al acestui stat şi, în acest scop, poate sesiza în special autorităţile competente.
Articolul 6
    1. Sub rezerva acordurilor private încheiate între autorităţile centrale interesate şi a dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol:
    a) comunicările adresate autorităţii centrale a statului solicitat sunt redactate în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori vor fi însoţite de o traducere în această limbă;
    b) autoritatea centrală a statului solicitat trebuie totuşi să accepte comunicările redactate în limba franceză sau engleză ori însoţite de o traducere în una dintre aceste limbi.
    2. Comunicările emise de autoritatea centrală a statului solicitat, inclusiv rezultatele anchetelor efectuate, pot fi redactate în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat ori în limba franceză sau engleză.
    3. Orice stat contractant poate exclude aplicarea în întregime sau în parte a dispoziţiilor paragrafului 1 lit. b) al prezentului articol. Atunci când un stat contractant a făcut această rezervă, orice alt stat contractant poate să o aplice, de asemenea, în privinţa acestui stat.
Partea II
Recunoaşterea şi executarea hotărârilor şi
restabilirea încredinţării copilului
Articolul 7
    Hotărârile referitoare la încredinţare, pronunţate într-un stat contractant, sunt recunoscute şi, atunci când sunt executorii în statul de origine, sunt puse în executare în orice alt stat contractant.
Articolul 8
    1. În caz de deplasare fără drept, autoritatea centrală a statului solicitat va trece imediat la restituirea copilului:
    a) atunci când în momentul introducerii cererii în statul în care hotărârea a fost pronunţată sau la data deplasării fără drept, dacă aceasta a avut loc anterior, copilul, precum şi părinţii săi aveau numai cetăţenia acelui stat şi copilul avea reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului menţionat; şi
    b) când o autoritate centrală a fost sesizată asupra cererii de restituire în termen de 6 luni începând de la data deplasării fără drept.
    2. Dacă, conform legii statului solicitat, nu se pot satisface dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol fără intervenţia unei instanţe, nici unul dintre motivele de refuz prevăzute de prezenta convenţie nu se va aplica în procedura judiciară.
    3. Dacă un acord omologat de o autoritate competentă a survenit între persoana căreia îi este încredinţat copilul şi o altă persoană pentru a-i acorda acesteia din urmă dreptul la vizită şi când, la încheierea perioadei convenite, copilul, fiind dus în străinătate, nu este restituit persoanei care îl avea în încredinţare, se trece la restabilirea dreptului la încredinţare conform paragrafului 1 lit. b) şi paragrafului 2 ale prezentului articol. Acelaşi lucru se face în cazul hotărârii autorităţii competente care acordă acelaşi drept unei persoane care nu are încredinţarea copilului.
Articolul 9
    1. În alte cazuri de deplasare fără drept decât cele prevăzute de art. 8 şi dacă o autoritate centrală a fost sesizată în termen de 6 luni începând de la data deplasării, recunoaşterea şi executarea nu pot fi refuzate decât:
    a) dacă, atunci când este vorba despre o hotărâre pronunţată în absenţa pârâtului sau a reprezentantului său legal, cererea de chemare în judecată sau un act echivalent nu a fost comunicat ori notificat reclamantului potrivit legii sau în timp util pentru a se putea apăra; totuşi această absenţă a comunicării sau notificării nu va constitui un motiv de refuz al recunoaşterii sau executării atunci când comunicarea ori notificarea nu s-a produs deoarece pârâtul a tăinuit locul unde se găseşte persoana care a iniţiat acţiunea în statul de origine;
    b) dacă, atunci când este vorba despre o hotărâre pronunţată în absenţa pârâtului sau a reprezentantului său legal, competenţa autorităţii care a luat-o nu este întemeiată:
    (i) pe reşedinţa obişnuită a pârâtului; sau
    (ii) pe ultima reşedinţă obişnuită comună a părinţilor copilului, cu condiţia ca unul dintre ei să aibă încă reşedinţa obişnuită; sau
    (iii) pe reşedinţa obişnuită a copilului;
    c) dacă hotărârea este incompatibilă cu o hotărâre referitoare la încredinţare, devenită executorie în statul solicitat înainte de deplasarea copilului, cu condiţia ca acel copil să nu aibă reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului solicitant în anul ce precedă deplasarea sa.
    2. Dacă nici o autoritate centrală nu a fost sesizată, dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol sunt aplicabile atunci când recunoaşterea şi executarea sunt cerute într-un termen de 6 luni începând de la deplasarea fără drept.
    3. În nici un caz hotărârea nu poate face obiectul unui examen de fond.
Articolul 10
    1. În alte cazuri decât cele prevăzute la art. 8 şi 9, recunoaşterea, precum şi executarea pot fi refuzate nu numai din motivele prevăzute la art. 9, ci şi datorită unuia dintre motivele următoare:
    a) dacă se constată că efectele hotărârii sunt clar incompatibile cu principiile fundamentale de drept ce acţionează asupra familiei şi copiilor în statul solicitat;
    b) dacă se constată că din cauza schimbării împrejurărilor care includ trecerea timpului, dar exclud simpla schimbare a reşedinţei copilului în urma unei deplasări fără drept, efectele hotărârii de bază nu mai sunt conforme interesului copilului;
    c) dacă în momentul introducerii acţiunii în statul de origine:
    (i) copilul avea cetăţenia statului solicitat sau reşedinţa obişnuită în acest stat, în timp ce nici una dintre aceste legături nu există cu statul de origine;
    (ii) copilul avea în acelaşi timp cetăţenia statului de origine şi a statului solicitat şi reşedinţa sa obişnuită în statul solicitat;
    d) dacă hotărârea este incompatibilă cu o hotărâre pronunţată fie în statul solicitat, fie într-un stat terţ, fiind executorie în statul solicitat, în urma unei proceduri iniţiate înainte de introducerea cererii de recunoaştere sau de executare şi dacă refuzul este conform interesului copilului.
    2. În aceleaşi cazuri procedura de recunoaştere, precum şi procedura de executare pot fi suspendate pentru unul dintre următoarele motive:
    a) dacă hotărârea de origine face obiectul unui recurs ordinar;
    b) dacă o procedură privind încredinţarea copilului, iniţiată înainte ca procedura în statul de origine să fie introdusă, este în curs în statul solicitat;
    c) dacă o altă hotărâre referitoare la încredinţarea copilului face obiectul unei proceduri de executare sau oricărei alte proceduri referitoare la recunoaşterea acestei hotărâri.
Articolul 11
    1. Hotărârile asupra dreptului la vizită şi dispoziţiile hotărârilor referitoare la încredinţare care privesc dreptul la vizită sunt recunoscute şi puse în executare în aceleaşi condiţii ca celelalte hotărâri referitoare la încredinţare.
    2. Totuşi autoritatea competentă a statului solicitat poate stabili modalităţile de aplicare şi de exercitare a dreptului la vizită, ţinând cont în special de angajamentele luate de părţi pe această temă.
    3. Atunci când nu s-a hotărât asupra dreptului la vizită sau când recunoaşterea ori executarea hotărârii referitoare la încredinţare este refuzată, autoritatea centrală a statului solicitat poate sesiza autorităţile sale competente pentru a decide asupra dreptului la vizită, la cererea persoanei care invocă acest drept.
Articolul 12
    Atunci când, la data la care copilul este deplasat peste o graniţă internaţională, nu există o hotărâre executorie asupra încredinţării pronunţată într-un stat contractant, dispoziţiile prezentei convenţii se aplică la orice hotărâre ulterioară referitoare la încredinţarea acestui copil şi care declară deplasarea ilegală, pronunţată într-un stat contractant la cererea oricărei persoane interesate.
Partea III
Procedura
Articolul 13
    1. Cererea privind recunoaşterea sau executarea într-un alt stat contractant a unei decizii referitoare la încredinţare trebuie să fie însoţită:
    a) de un document care abilitează autoritatea centrală a statului solicitat să acţioneze în numele reclamantului sau să desemneze în acest scop un alt reprezentant;
    b) de un exemplar al hotărârii care reuneşte condiţiile necesare autenticităţii sale;
    c) când este vorba despre o hotărâre pronunţată în absenţa pârâtului sau a reprezentantului său legal, de orice document de natură să stabilească faptul că cererea de chemare în judecată sau un act echivalent a fost comunicat ori notificat, potrivit legii, pârâtului;
    d) dacă este cazul, de orice document care stabileşte că, conform legii statului de origine, decizia este executorie;
    e) dacă este posibil, de un raport indicând locul în care s-ar putea afla copilul în statul solicitat;
    f) de propuneri asupra modalităţilor de restabilire a încredinţării copilului.
    2. Documentele menţionate mai sus trebuie să fie însoţite, dacă este cazul, de o traducere conform regulilor prevăzute la art. 6.
Articolul 14
    Orice stat contractant aplică pentru recunoaşterea şi executarea unei hotărâri referitoare la încredinţare o procedură simplă şi rapidă. În acest scop el veghează ca cererea de exequatur să poată fi introdusă în temeiul unei simple cereri.
Articolul 15
    1. Înainte de a decide asupra aplicării paragrafului 1 lit. b) al art. 10, autoritatea reprezentând statul solicitat:
    a) trebuie să ia cunoştinţă de punctul de vedere al copilului, exceptând cazul când există o imposibilitate practică, în special în privinţa vârstei şi capacităţii de discernământ a acestuia; şi
    b) poate cere efectuarea de anchete potrivite.
    2. Cheltuielile anchetelor efectuate într-un stat contractant revin statului în care sunt efectuate.
    3. Cererile de anchetă şi rezultatele lor pot fi adresate autorităţii respective prin intermediul autorităţilor centrale.
Articolul 16
    Pentru atingerea scopurilor prezentei convenţii, nici o legalizare sau formalitate similară nu poate fi cerută.
Partea IV
Rezerve
Articolul 17
    1. Orice stat contractant poate face o rezervă conform căreia, în cazurile prevăzute la art. 8 şi 9 sau la unul dintre aceste articole, recunoaşterea şi executarea hotărârilor referitoare la încredinţare vor putea fi refuzate pentru acele motive prevăzute la art. 10 care vor fi indicate în rezervă.
    2. Recunoaşterea şi executarea hotărârilor pronunţate într-un stat contractant, care au făcut rezerva prevăzută la paragraful 1 al prezentului articol, pot fi refuzate în orice alt stat contractant pentru unul dintre motivele adiţionale indicate în această rezervă.
Articolul 18
    Orice stat contractant poate face rezerva conform căreia nu este legat de dispoziţiile art. 12. Dispoziţiile prezentei convenţii nu se aplică hotărârilor prevăzute la art. 12 care au fost pronunţate într-un stat contractant care a făcut această rezervă.
Partea V
Alte instrumente
Articolul 19
    Prezenta convenţie nu împiedică invocarea unui alt instrument internaţional care leagă statul de origine de statul solicitat sau a dreptului cutumiar al statului solicitat pentru a obţine recunoaşterea ori executarea unei sentinţe.
    Articolul 20
    1. Prezenta convenţie nu aduce atingere angajamentelor pe care un stat contractant şi le poate asuma faţă de un stat necontractant în temeiul unui instrument internaţional privind materiile reglementate de prezenta convenţie.
    2. Atunci când două sau mai multe state contractante au stabilit ori sunt în curs să stabilească o legislaţie uniformă în domeniul încredinţării copiilor sau un sistem deosebit de recunoaştere ori de executare a hotărârilor în acest domeniu, vor avea dreptul să aplice între ele această legislaţie sau acest sistem, în locul prezentei convenţii ori al oricărei părţi a acesteia. Pentru a se prevala de această dispoziţie, aceste state vor trebui să notifice decizia lor secretarului general al Consiliului Europei. Orice modificare sau revocare a acestei hotărâri trebuie, de asemenea, să fie notificată.
Partea VI
Clauze finale
Articolul 21
    Prezenta convenţie este deschisă semnării statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 22
    1. Prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data la care 3 state membre ale Consiliului Europei îşi vor fi dat consimţământul de a fi legate prin convenţie conform dispoziţiilor art. 21.
    2. Pentru orice stat membru care îşi va exprima ulterior consimţământul de a fi legat prin convenţie, aceasta va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
Articolul 23
    1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al Consiliului Europei să adere la prezenta convenţie printr-o hotărâre luată cu majoritatea de voturi prevăzută la art. 20 lit. d) din statut şi în unanimitate de reprezentanţii statelor contractante având drept de a face parte din comitet.
    2. Pentru orice stat care aderă, convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
Articolul 24
    1. Orice stat poate, în momentul semnării sau depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul ori teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenţie.
    2. Orice stat poate, în orice alt moment succesiv, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii la orice alt teritoriu desemnat în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare în privinţa acestui teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
    3. Orice declaraţie dată în virtutea celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va avea efect din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.
Articolul 25
    1. Un stat care cuprinde două sau mai multe unităţi teritoriale în care sisteme de drept diferite se aplică în materie de încredinţare a copiilor şi de recunoaştere şi executare a hotărârilor referitoare la încredinţare poate, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că prezenta convenţie se va aplica la toate acele unităţi teritoriale ori la una sau mai multe dintre ele.
    2. El poate, în orice moment după aceea, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii la orice altă unitate teritorială desemnată în declaraţie. Convenţia va intra în vigoare faţă de această unitate teritorială în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data primirii declaraţiei de către secretarul general.
    3. Orice declaraţie dată în temeiul celor două paragrafe precedente va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice unitate teritorială desemnată în această declaraţie, prin notificare adresată secretarului general. Retragerea va avea efect din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.
Articolul 26
    1. În privinţa unui stat care, în materie de încredinţare a copiilor, are două sau mai multe sisteme de drept de aplicare teritorială:
    a) referirea la legea reşedinţei obişnuite sau a cetăţeniei unei persoane trebuie să fie înţeleasă ca referire la sistemul de drept stabilit de reguli în vigoare în acest stat sau, în lipsa acestor reguli, la sistemul cu care persoana respectivă are legăturile cele mai strânse;
    b) referirea la un stat de origine sau la un stat solicitat trebuie să fie înţeleasă, după caz, ca referire la unitatea teritorială în care hotărârea a fost pronunţată sau la unitatea teritorială în care recunoaşterea ori executarea hotărârii sau restabilirea încredinţării este cerută.
    2. Paragraful 1 lit. a) al prezentului articol se aplică, de asemenea, mutatis mutandis la statele care, în materie de încredinţare a copiilor, au două sau mai multe sisteme de drept de aplicare personală.
Articolul 27
    1. Orice stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că uzează de una sau mai multe rezerve ce figurează la paragraful 3 al art. 6, la art. 17 şi la art. 18. Nu este admisă nici o altă rezervă.
    2. Orice stat contractant care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului precedent poate să o retragă în întregime sau parţial, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect de la data primirii notificării de către secretarul general.
Articolul 28
    La sfârşitul celui de-al treilea an care urmează datei intrării în vigoare a prezentei convenţii şi, la iniţiativa sa, în orice alt moment după această dată, secretarul general al Consiliului Europei va invita reprezentanţii autorităţilor centrale desemnate de statele contractante să se reunească în vederea studierii şi facilitării funcţionării convenţiei. Orice stat membru al Consiliului Europei care nu este parte la convenţie va putea fi reprezentat de un observator. Lucrările fiecăreia dintre aceste reuniuni vor face obiectul unui raport care va fi adresat spre informare Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.
Articolul 29
    1. Orice parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
    2. Denunţarea va avea efect din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni de la data primirii notificării de către secretarul general.
Articolul 30
    Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei şi oricărui stat care a aderat la prezenta convenţie:
    a) orice semnătură;
    b) depunerea oricărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
    c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii conform art. 22, 23, 24 şi 25;
    d) orice alt act, notificare sau comunicare având legătură cu prezenta convenţie.
    Drept care subsemnaţii, autorizaţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
    Adoptată la Luxembourg la 20 mai 1980, în limbile franceză şi engleză, cele două texte având aceeaşi valabilitate, într-un singur exemplar care va fi depus la arhivele Consiliului Europei. Secretarul general al Consiliului Europei va transmite copia conformă fiecăruia dintre statele membre ale Consiliului Europei şi oricărui alt stat invitat să adere la prezenta convenţie.



EUROPEAN CONVENTION ON RECOGNITION
 AND ENFORCEMENT OF DECISIONS CONCERNING
 CUSTODY OF CHILDREN AND ON RESTORATION
OF CUSTODY OF CHILDREN*
    The member States of the Council of Europe, signatory hereto,
    Recognising that in the member States of the Council of Europe the welfare of the child is of overriding importance in reaching decisions concerning his custody;
    Considering that the making of arrangements to ensure that decisions concerning the custody of a child can be more widely recognised and enforced will provide greater protection of the welfare of children;
    Considering it desirable, with this end in view, to emphasise that the right of access of parents is a normal corollary to the right of custody;
    Noting the increasing number of cases where children have been improperly removed across an international frontier and the difficulties of securing adequate solutions to the problems caused by such cases;
    Desirous of making suitable provision to enable the custody of children which has been arbitrarily interrupted to be restored;
    Convinced of the desirability of making arrangements for this purpose answering to different needs and different circumstances;
    Desiring to establish legal co operation between their authorities,
    Have agreed as follows:
Article 1
    For the purposes of this Convention:
    a. child means a person of any nationality, so long as he is under 16 years of age and has not the right to decide on his own place of residence under the law of his habitual residence, the law of his nationality or the internal law of the State addressed;
    b. authority means a judicial or administrative authority;
    c. decision relating to custody means a decision of an authority in so far as it relates to the care of the person of the child, including the right to decide on the place of his residence, or to the right of access to him;
    d. improper removal means the removal of a child across an international frontier in breach of a decision relating to his custody which has been given in a Contracting State and which is enforceable in such a State; improper removal also includes:
    i. the failure to return a child across an international frontier at the end of a period of the exercise of the right of access to this child or at the end of any other temporary stay in a territory other than that where the custody is exercised;
    ii. a removal which is subsequently declared unlawful within the meaning of Article 12.
Part 1 – Central authorities
Article 2
    1. Each Contracting State shall appoint a central authority to carry out the functions provided for by this Convention.
    2. Federal States and States with more than one legal system shall be free to appoint more than one central authority and shall determine the extent of their competence.
    3. The Secretary General of the Council of Europe shall be notified of any appointment under this Article.
Article 3
    1. The central authorities of the Contracting States shall co operate with each other and promote co operation between the competent authorities in their respective countries. They shall act with all necessary despatch.
    2. With a view to facilitating the operation of this Convention, the central authorities of the Contracting States:
    a. shall secure the transmission of requests for information coming from competent authorities and relating to legal or factual matters concerning pending proceedings;
    b. shall provide each other on request with information about their law relating to the custody of children and any changes in that law;
    c. shall keep each other informed of any difficulties likely to arise in applying the Convention and, as far as possible, eliminate obstacles to its application.
Article 4
    1. Any person who has obtained in a Contracting State a decision relating to the custody of a child and who wishes to have that decision recognised or enforced in another Contracting State may submit an application for this purpose to the central authority in any Contracting State.
    2. The application shall be accompanied by the documents mentioned in Article 13.
    3. The central authority receiving the application, if it is not the central authority in the State addressed, shall send the documents directly and without delay to that central authority.
    4. The central authority receiving the application may refuse to intervene where it is manifestly clear that the conditions laid down by this Convention are not satisfied.
    5. The central authority receiving the application shall keep the applicant informed without delay of the progress of his application.
Article 5
    1. The central authority in the State addressed shall take or cause to be taken without delay all steps which it considers to be appropriate, if necessary by instituting proceedings before its competent authorities, in order:
    a. to discover the whereabouts of the child;
    b. to avoid, in particular by any necessary provisional measures, prejudice to the interests of the child or of the applicant;
    c. to secure the recognition or enforcement of the decision;
    d. to secure the delivery of the child to the applicant where enforcement is granted;
    e. to inform the requesting authority of the measures taken and their results.
    2. Where the central authority in the State addressed has reason to believe that the child is in the territory of another Contracting State it shall send the documents directly and without delay to the central authority of that State.
    3. With the exception of the cost of repatriation, each Contracting State undertakes not to claim any payment from an applicant in respect of any measures taken under paragraph 1 of this article by the central authority of that State on the applicant's behalf, including the costs of proceedings and, where applicable, the costs incurred by the assistance of a lawyer.
    4. If recognition or enforcement is refused, and if the central authority of the State addressed considers that it should comply with a request by the applicant to bring in that State proceedings concerning the substance of the case, that authority shall use its best endeavours to secure the representation of the applicant in the proceedings under conditions no less favourable than those available to a person who is resident in and a national of that State and for this purpose it may, in particular, institute proceedings before its competent authorities.
Article 6
    1. Subject to any special agreements made between the central authorities concerned and to the provisions of paragraph 3 of this Article:
    a. communications to the central authority of the State addressed shall be made in the official language or in one of the official languages of that State or be accompanied by a translation into that language;
    b. the central authority of the State addressed shall nevertheless accept communications made in English or in French or accompanied by a translation into one of these languages.
    2. Communications coming from the central authority of the State addressed, including the results of enquiries carried out, may be made in the official language or one of the official languages of that State or in English or French.
    3. A Contracting State may exclude wholly or partly the provisions of paragraph 1b of this article. When a Contracting State has made this reservation any other Contracting State may also apply the reservation in respect of that State.
Part II – Recognition and enforcement of decisions
and restoration of custody of children
Article 7
    A decision relating to custody given in a Contracting State shall be recognised and, where it is enforceable in the State of origin, made enforceable in every other Contracting State.
Article 8
    1. In the case of an improper removal, the central authority of the State addressed shall cause steps to be taken forthwith to restore the custody of the child where:
    a. at the time of the institution of the proceedings in the State where the decision was given or at the time of the improper removal, if earlier, the child and his parents had as their sole nationality the nationality of that State and the child had his habitual residence in the territory of that State, and
    b. a request for the restoration was made to a central authority within a period of six months from the date of the improper removal.
    2. If, in accordance with the law of the State addressed, the requirements of paragraph 1 of this article cannot be complied with without recourse to a judicial authority, none of the grounds of refusal specified in this Convention shall apply to the judicial proceedings.
    3. Where there is an agreement officially confirmed by a competent authority between the person having the custody of the child and another person to allow the other person a right of access, and the child, having been taken abroad, has not been restored at the end of the agreed period to the person having the custody, custody of the child shall be restored in accordance with paragraphs 1b and 2 of this article. The same shall apply in the case of a decision of the competent authority granting such a right to a person who has not the custody of the child.
Article 9
    1. In cases of improper removal, other than those dealt with in Article 8, in which an application has been made to a central authority within a period of six months from the date of the removal, recognition and enforcement may be refused only if:
    a. in the case of a decision given in the absence of the defendant or his legal representative, the defendant was not duly served with the document which instituted the proceedings or an equivalent document in sufficient time to enable him to arrange his defence; but such a failure to effect service cannot constitute a ground for refusing recognition or enforcement where service was not effected because the defendant had concealed his whereabouts from the person who instituted the proceedings in the State of origin;
    b. in the case of a decision given in the absence of the defendant or his legal representative, the competence of the authority giving the decision was not founded:
    i. on the habitual residence of the defendant, or
    ii. on the last common habitual residence of the child's parents, at least one parent being still habitually resident there, or
    iii. on the habitual residence of the child;
    c. the decision is incompatible with a decision relating to custody which became enforceable in the State addressed before the removal of the child, unless the child has had his habitual residence in the territory of the requesting State for one year before his removal.
    2. Where no application has been made to a central authority, the provisions of paragraph 1 of this Article shall apply equally, if recognition and enforcement are requested within six months from the date of the improper removal.
    3. In no circumstances may the foreign decision be reviewed as to its substance.
Article 10
    1. In cases other than those covered by Articles 8 and 9, recognition and enforcement may be refused not only on the grounds provided for in Article 9 but also on any of the following grounds:
    a. if it is found that the effects of the decision are manifestly incompatible with the fundamental principles of the law relating to the family and children in the State addressed;
    b. if it is found that by reason of a change in the circumstances including the passage of time but not including a mere change in the residence of the child after an improper removal, the effects of the original decision are manifestly no longer in accordance with the welfare of the child;
    c. if at the time when the proceedings were instituted in the State of origin:
    i. the child was a national of the State addressed or was habitually resident there and no such connection existed with the State of origin;
    ii. the child was a national both of the State of origin and of the State addressed and was habitually resident in the State addressed;
    d. if the decision is incompatible with a decision given in the State addressed or enforceable in that State after being given in a third State, pursuant to proceedings begun before the submission of the request for recognition or enforcement, and if the refusal is in accordance with the welfare of the child.
    2. In the same cases, proceedings for recognition or enforcement may be adjourned on any of the following grounds:
    a. if an ordinary form of review of the original decision has been commenced;
    b. if proceedings relating to the custody of the child, commenced before the proceedings in the State of origin were instituted, are pending in the State addressed;
    c. if another decision concerning the custody of the child is the subject of proceedings for enforcement or of any other proceedings concerning the recognition of the decision.
Article 11
    1. Decisions on rights of access and provisions of decisions relating to custody which deal with the right of access shall be recognised and enforced subject to the same conditions as other decisions relating to custody.
    2. However, the competent authority of the State addressed may fix the conditions for the implementation and exercise of the right of access taking into account, in particular, undertakings given by the parties on this matter.
    3. Where no decision on the right of access has been taken or where recognition or enforcement of the decision relating to custody is refused, the central authority of the State addressed may apply to its competent authorities for a decision on the right of access, if the person claiming a right of access so requests.
Article 12
    Where, at the time of the removal of a child across an international frontier, there is no enforceable decision given in a Contracting State relating to his custody, the provisions of this Convention shall apply to any subsequent decision, relating to the custody of that child and declaring the removal to be unlawful, given in a Contracting State at the request of any interested person.
Part III – Procedure
Article 13
    1. A request for recognition or enforcement in another Contracting State of a decision relating to custody shall be accompanied by:
    a. a document authorising the central authority of the State addressed to act on behalf of the applicant or to designate another representative for that purpose;
    b. a copy of the decision which satisfies the necessary conditions of authenticity;
    c. in the case of a decision given in the absence of the defendant or his legal representative, a document which establishes that the defendant was duly served with the document which instituted the proceedings or an equivalent document;
    d. if applicable, any document which establishes that, in accordance with the law of the State of origin, the decision is enforceable;
    e. if possible, a statement indicating the whereabouts or likely whereabouts of the child in the State addressed;
    f. proposals as to how the custody of the child should be restored.
    2. The documents mentioned above shall, where necessary, be accompanied by a translation according to the provisions laid down in Article 6.
Article 14
    Each Contracting State shall apply a simple and expeditious procedure for recognition and enforcement of decisions relating to the custody of a child. To that end it shall ensure that a request for enforcement may be lodged by simple application.
Article 15
    1. Before reaching a decision under paragraph 1b of Article 10, the authority concerned in the State addressed:
    a. shall ascertain the child's views unless this is impracticable having regard in particular to his age and understanding; and
    b. may request that any appropriate enquiries be carried out.
    2. The cost of enquiries in any Contracting State shall be met by the authorities of the State where they are carried out.
    3. Request for enquiries and the results of enquiries may be sent to the authority concerned through the central authorities.
Article 16
    For the purposes of this Convention, no legalisation or any like formality may be required.
Part IV – Reservations
Article 17
    1. A Contracting State may make a reservation that, in cases covered by Articles 8 and 9 or either of these articles, recognition and enforcement of decisions relating to custody may be refused on such of the grounds provided under Article 10 as may be specified in the reservation.
    2. Recognition and enforcement of decisions given in a Contracting State which has made the reservation provided for in paragraph 1 of this article may be refused in any other Contracting State on any of the additional grounds referred to in that reservation.
Article 18
    A Contracting State may make a reservation that it shall not be bound by the provisions of Article 12. The provisions of this Convention shall not apply to decisions referred to in Article 12 which have been given in a Contracting State which has made such a reservation.
Part V – Other instruments
Article 19
    This Convention shall not exclude the possibility of relying on any other international instrument in force between the State of origin and the State addressed or on any other law of the State addressed not derived from an international agreement for the purpose of obtaining recognition or enforcement of a decision.
Article 20
    1. This Convention shall not affect any obligations which a Contracting State may have towards a non Contracting State under an international instrument dealing with matters governed by this Convention.
    2. When two or more Contracting States have enacted uniform laws in relation to custody of children or created a special system of recognition or enforcement of decisions in this field, or if they should do so in the future, they shall be free to apply, between themselves, those laws or that system in place of this Convention or any part of it. In order to avail themselves of this provision the State shall notify their decision to the Secretary General of the Council of Europe. Any alteration or revocation of this decision must also be notified.
Part VI – Final clauses
Article 21
    This Convention shall be open for signature by the member States of the Council of Europe. It is subject to ratification, acceptance or approval. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with the Secretary General of the Council of Europe.
Article 22
    1. This Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date on which three member States of the Council of Europe have expressed their consent to be bound by the Convention in accordance with the provisions of Article 21.
    2. In respect of any member State which subsequently expresses its consent to be bound by it, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of the deposit of the instrument of ratification, acceptance or approval.
Article 23
    1. After the entry into force of this Convention, the Committee of Ministers of the Council of Europe may invite any State not a member of the Council to accede to this Convention, by a decision taken by the majority provided for by Article 20d of the Statute and by the unanimous vote of the representatives of the Contracting States entitled to sit on the Committee.
    2. In respect of any acceding State, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of deposit of the instrument of accession with the Secretary General of the Council of Europe.
Article 24
    1. Any State may at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, specify the territory or territories to which this Convention shall apply.
    2. Any State may at any later date, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, extend the application of this Convention to any other territory specified in the declaration. In respect of such territory, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt by the Secretary General of such declaration.
    3. Any declaration made under the two preceding paragraphs may, in respect of any territory specified in such declaration, be withdrawn by a notification addressed to the Secretary General. The withdrawal shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of six months after the date of receipt of such notification by the Secretary General.
Article 25
    1. A State which has two or more territorial units in which different systems of law apply in matters of custody of children and of recognition and enforcement of decisions relating to custody may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, declare that this Convention shall apply to all its territorial units or to one or more of them.
    2. Such a State may at any later date, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, extend the application of this Convention to any other territorial unit specified in the declaration. In respect of such territorial unit the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt by the Secretary General of such declaration.
    3. Any declaration made under the two preceding paragraphs may, in respect of any territorial unit specified in such declaration, be withdrawn by notification addressed to the Secretary General. The withdrawal shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of six months after the date of receipt of such notification by the Secretary General.
Article 26
    1. In relation to a State which has in matters of custody two or more systems of law of territorial application:
    a. reference to the law of a person's habitual residence or to the law of a person's nationality shall be construed as referring to the system of law determined by the rules in force in that State or, if there are no such rules, to the system of law with which the person concerned is most closely connected;
    b. reference to the State of origin or to the State addressed shall be construed as referring, as the case may, be to the territorial unit where recognition or enforcement of the decision or restoration of custody is requested.
    2. Paragraph 1a of this article also applies mutatis mutandis to States which have in matters of custody two or more systems of law of personal application.
Article 27
    1. Any State may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, declare that it avails itself of one or more of the reservations provided for in paragraph 3 of Article 6, Article 17 and Article 18 of this Convention. No other reservation may be made.
    2. Any Contracting State which has made a reservation under the preceding paragraph may wholly or partly withdraw it by means of a notification addressed to the Secretary General of the Council of Europe. The withdrawal shall take effect on the date of receipt of such notification by the Secretary General.
Article 28
    At the end of the third year following the date of the entry into force of this Convention and, on his own initiative, at any time after this date, the Secretary General of the Council of Europe shall invite the representatives of the central authorities appointed by the Contracting States to meet in order to study and to facilitate the functioning of the Convention. Any member State of the Council of Europe not being a party to the Convention may be represented by an observer. A report shall be prepared on the work of each of these meetings and forwarded to the Committee of Ministers of the Council of Europe for information.
Article 29
    1. Any Party may at any time denounce this Convention by means of a notification addressed to the Secretary General of the Council of Europe.
    2. Such denunciation shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of six months after the date of receipt of the notification by the Secretary General.
Article 30
    The Secretary General of the Council of Europe shall notify the member States of the Council and any State which has acceded to this Convention, of:
    a. any signature;
    b. the deposit of any instrument of ratification, acceptance, approval or accession;
    c. any date of entry into force of this Convention in accordance with Articles 22, 23, 24 and 25;
    d. any other act, notification or communication relating to this Convention.
    In witness whereof the undersigned, being duly authorised thereto, have signed this Convention.
    Done at Luxembourg, the 20th day of May 1980, in English and French, both texts being equally authentic, in a single copy which shall be deposited in the archives of the Council of Europe. The Secretary General of the Council of Europe shall transmit certified copies to each member State of the Council of Europe and to any State invited to accede to this Convention.