_______________________________________
    * În vigoare pentru Republica Moldova din 26 mai 1994

    Părţile Contractante în dorinţa lor de a facilita circulaţia rutieră internaţională şi de a mări securitatea pe drumuri prin adoptarea unor reguli de circulaţie uniforme, au convenit asupra următoarelor dispoziţii:
    Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei Convenţii, următorii termeni vor avea sensul pe care li-1 conferă prezentul articol:
    a) termenul "legislaţia naţională" a uneia din Părţile Contractante indică ansamblul de legi şi regulamente naţionale sau locale în vigoare pe teritoriul acelei Părţi Contractante;
    b) se spune că vehiculul se află în "circulaţie internaţională" pe teritoriul unui stat, atunci când:
    i) el aparţine unei persoane fizice sau juridice care îşi are reşedinţa normală în afara acestui stat;
    ii) nu este înmatriculat în acest stat;
    iii) este adus aici pe un timp limitat.
    Orice Parte Contractantă, având totuşi libertatea să refuze, poate să considere ca fiind în "circulaţie internaţională" orice vehicul care ar rămâne pe teritoriul ei mai mult de un an, fără vreo întrerupere mai mare, a cărei durată poate fi fixată de Partea Contractantă respectivă. Un ansamblu de vehicule este numit în "circulaţie internaţională" dacă cel puţin unul din veniculele care-1 compune răspunde la această definiţie;
    c) termenul de "aglomeraţie" indică un spaţiu care cuprinde imobile construite şi ale căror intrări şi ieşiri sunt special indicate ca atare sau care este definit altfel de legislaţia naţională;
    d) termenul de "drum" indică orice drum sau stradă deschisă circulaţiei publice;
    e) termenul de "parte carosabilă" indică partea de drum utilizată în mod normal pentru circulaţia vehiculelor; un drum poate cuprinde mai multe părţi carosabile, separate total unele de altele, în special printr-un taluz central sau printr-o diferenţă de nivel;
    f) pe părţile carosabile pe care o bandă laterală sau o pistă, sau mai multe benzi laterale sau piste sunt rezervate circulaţiei anumitor vehicule, termenul "marginea părţii carosabile" indică pentru ceilalţi utilizatori ai drumului, marginea carosabilului lor;
    g) termenul "bandă" indică unul din culoarele longitudinale în care poate fi împărţită partea carosabilă, materializate sau nu prin marcaje rutiere longitudinale, dar care să aibă o lăţime suficientă pentru a permite scurgerea unui şir de automobile;
    h) termenul "intersecţie" indică orice încrucişare la nivel, joncţiune sau bifurcare a drumurilor, incluzând aici şi locurile formate prin astfel de încrucişări, joncţiuni sau bifurcări;
    i) termenul "trecere la nivel" indică orice încrucişare la nivel a unui drum şi a unei căi ferate sau linii de tramvai cu platformă independentă;
    j) termenul "autostradă" indică un drum care este special conceput şi construit pentru circulaţia autovehiculelor şi care nu deserveşte proprietăţile riverane şi care:
    i) cu excepţia unor puncte singulare şi cu titlu temporar comportă pentru cele două sensuri ale circulaţiei părţi carosabile distincte, sepa-rate una de alta printr-o bandă de teren care nu este destinată circulaţiei sau în mod excepţional, prin alte mijloace;
    ii) nu se încrucişează la nivel cu nici un drum de cale ferată, linie de tramvai sau drum pentru circulaţia pietonilor;
    iii) este special semnalizat ca fiind o autostradă;
    k) se spune despre un vehicol că este:
    i) "oprit" atunci când el se află imobilizat o perioadă de timp necesară să ia sau să depună persoane sau să încarce sau să descarce mărfuri;
    ii) "staţionat" atunci când este imobilizat pentru alte motive, decât necesitatea de a evita o ciocnire cu un alt utilizator al drumului sau cu un obstacol sau de a asculta prescripţiile reglementării circulaţiei şi când imobilizarea sa nu se limitează la timpul necesar luării sau depunerii unor persoane sau lucruri.
    Părţile Contractante vor putea, totuşi, să considere ca "oprite" vehiculele imobilizate în condiţiile diferite de alineatul ii) de mai sus, dacă durata imobilizării nu depăşeşte o limită de timp fixată în legislaţia naţională şi să considere "staţionate" vehiculele imobilizate în condiţiile alineatului i) de mai sus, dacă durata imobilizării nu depăşeşte o limită de timp fixată de legislaţia naţională.
    1) termenul de "bicicletă" (ciclu) indică orice vehicul care are cel puţin două roţi şi care este propulsat exclusiv prin energia musculară a persoanelor care se găsesc pe acest vehicul, în special cu ajutorul picioarelor sau a manivelelor;
    m) termenul de "motoretă" indică orice vehicul cu 2-3 roţi care este înzestrat cu un motor termic de propulsie, având o capacitate de cel puţin 50 cm. cubi (3,05 ţoli cubi) şi a cărui limită de viteză nu trece, prin construcţie, dincolo de 50 km/oră (30 mile/oră). Părţile Contractante pot totuşi să nu considere ca motoretă conform legislaţiei lor naţionale, maşinile care au caracteristicile vehiculelor cu două roţi fără motor, în ceea ce priveşte posibilităţile lor de utilizare, în special caracteristica de a putea fi puse în mişcare cu ajutorul pedalelor, sau a căror viteză maximă, prin construcţie, greutate sau anumite caracteristici ale motorului nu depăşesc limitele date. Nimic din prezenta definiţie nu trebuie să fie interpretat ca împiedicând Părţile Contractante de a asimila motoretele vehiculelor cu două roţi, dar fără motor, pentru a le aplica principiile legislaţiei lor naţionale referitoare la circulaţia rutieră;
    n) termenul de "motocicletă" indică un vehicul cu două roţi, cu sau fără ataş, înzestrate cu un motor propulsie. Părţile Contractante pot în cazul legislaţiei lor naţionale să asimileze motocicletelor vehiculele cu trei roţi, a căror greutate nu trece peste 400 kg (900 f). Termenul de motocicletă nu înglobează motoretele; totuşi Părţile Contractante pot, cu condiţia să facă o declaraţie în acest scop, conform paragrafului 2 al art. 54 al prezentei Convenţii să asimileze motoretele motocicletelor pentru aplicarea Convenţiei;
    o) termenul "vehicul cu motor" indică, cu excepţia motoretelor de pe teritoriul Părţilor Contractante care nu le-au asimilat motocicletelor şi cu excepţia vehiculelor care se deplasează pe şine, orice vehicul înzestrat cu un motor de propulsie şi care circulă pe drum prin propriile sale mijloace de propulsie;
    p) termenul de "automobil" indică acele vehicule cu motor care servesc în mod normal la transportul persoanelor sau al lucrurilor sau la remorcarea pe drum a vehiculelor utilizate la transportul persoanelor sau al lucrurilor. Acest termen înglobează troleibuzele, adică vehiculele legate de linie elec-trică şi care nu circulă pe sine. El nu înglobează vehicule cum ar fi tractoarele agricole, a căror utilizare pentru transportul rutier al persoanelor sau al lucrurilor sau la tracţiunea pe drum     a vehiculelor utilizate pentru transportul persoanelor şi al lucrurilor, nu este decât accesoriu;
    q) termenul de "remorcă" indică orice vehicul destinat să fie ataşat unui vehicul cu motor, acest termen înglobează semiremorcile;
    r) termenul de "semiremorcă" indică orice remorcă destinată a fi ataşată unui automobil în aşa fel, încât să se sprijine, în parte, pe acesta şi ca o parte apreciabilă a greutăţii sale sau a greutăţii încărcăturii sale să fie suportată de amintitul automobil;
    s) termenul de "remorcă uşoară" indică orice remorcă a cărei greutate maximă, autorizată nu trece de 750 kg. (1650 f);
    t) termenul "ansambluri de vehicule" indică vehiculele cuplate, care participă la circulaţia rutieră ca o unitate:
    u) termenul "vehicul articulat" indică ansamblul de vehicule, format dintr-un automobil şi o semiremorcă, ataşată acestui automobil;
    v) termenul "conducător" indică orice persoană care-şi asumă conducerea unui vehicul, automobil sau altceva (vehicul cu două roţi, fără motor) sau care, pe drum, păzeşte animalele, izolate sau în turme, sau animale de tracţiune, de transport sau de călărie;
    w) termenul "greutate maximă autorizată" indică greutatea maximă a vehiculului încărcat, declarat admisibilă de autoritatea competentă a statului în care este înmatriculat vehiculul;
    x) termenul "greutate în gol" indică greutatea vehiculului fără echipaj, pasageri, încărcătură, dar cu cantitatea maximă de carburanţi şi cu utilajul normal la bord;
    y) termenul "greutate la încărcare" indica greutatea efectivă a vehiculului când este încărcat, echipajul şi pasagerii rămânând la bord;
    z) termenii "sens de circulaţie" şi "corespondent al sensului de circulaţie" indică dreapta, atunci când conform legislaţiei naţionale, conducătorul unui vehicul trebuie să se încrucişeze cu un alt vehicul pe care îl lasă pe stânga sa; în caz contrar el indică stânga;
    aa) obligaţia unui conducător de vehicul de "a ceda trecerea" celorlalte vehicule indică faptul că acest conducător nu trebuie să-şi continuie mersul sau manevra sau să-1 reia dacă aceasta obligă pe conducătorul celorlalte vehicule să-şi modifice în mod brusc, direcţia sau viteza vehiculelor.
    Anexele prezentei Convenţii sunt parte integrantă ale ei şi sunt următoarele:
    Anexa 1: Derogări de la obligaţia de a admite în circulaţia internaţională automobilele şi remorci;
    Anexa 2: Numărul de înmatriculare al automobilelor şi remorcilor aflate în circulaţia internaţională;
    Anexa 3: Semnul distinctiv al automobilelor şi remorcilor în circulaţia internaţională;
    Anexa 4: Semnele de identificare ale automobilelor şi remorcelor aflate în circulaţia internaţională;
    Anexa 5: Condiţiile tehnice referitoare la automobile şi remorci;
    Anexa 6: Permisul naţional de conducere;
    Anexa 7: Permisul internaţional de conducere.
    1. a) Părţile Contractante vor putea lua toate măsurile indicate, pentru ca regulile de circulaţie în vigoare pe teritoriul lor să fie, în ceea ce priveşte fondul lor, în conformitate cu dispoziţiile capitolului II al prezentei Convenţii. Cu condiţia că ele să nu fie la nici un punct incompatibile cu dispoziţiile amintite:
    i) aceste reguli pot să nu le reia, adică pe acelea cuprinse în dispoziţiile care se aplică situaţiilor care nu există pe teritoriul Părţilor Contractante în cauză;
    ii) aceste reguli pot conţine dispoziţii neprevăzute în capitolul II.
    b) Dispoziţiile prezentului paragraf nu obligă Părţile Contractante să prevadă sancţiuni penale pentru toate încălcările dispoziţiilor Capitolului II neluate în cazul regulilor de circulaţie.
    2. a ) Părţile Contractante vor lua toate măsurile necesare pentru ca regulile în vigoare pe teritoriul lor şi referitoare la condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească automobilele şi remorcile să fie în conformitate cu dispoziţiile Anexei 5 a prezentei Convenţii, cu condiţia ca ele să nu încalce principiile de securitate cuprinse în amintitele dispoziţii, aceste reguli putând conţine dispoziţii neprevăzute în anexa respectivă. Ele vor lua, printre altele, toate măsurile potrivite pentru ca automobilele şi remorcile înmatriculate pe teritoriul lor să fie în conformitate cu dispoziţiile Anexei 5, atunci când ele se angajează în circulaţia internaţională.
    b) Dispoziţiile prezentului paragraf nu impun nici o obligaţie Părţilor Contractante, privitor la regulile în vigoare pe teritoriul lor şi referitoare la condiţiile tehnice care trebuie să fie îndeplinite de vehiculele cu motor care nu sunt automobile, în sensul prezentei Convenţii.
    3. Sub rezerva derogărilor prevăzute la Anexa l a prezentei Convenţii, Părţile Contractante sunt obligate să admită în circulaţia internaţională, pe teritoriul lor automobilele şi remorcile care îndeplinesc condiţiile definite la Capitolul III al prezentei Convenţii, ale căror conducători îndeplinesc condiţiile definite în Capitolul IV; ele vor trebui să recunoască condiţiile definite în Captitolul IV; ele vor trebui să recunoască şi certificatele de înmatriculare eliberate, conform dispoziţiilor Capitolului III, ca atestând până la proba contrară că vehiculele respective îndeplinesc condiţiile definite în Capitolul III.
    4. Măsurile luate sau care vor fi luate în viitor de Părţile Contractante, fie în mod unilateral, fie pe calea unor acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a admite pe teritoriul lor în circulaţia internaţională automobile şi remorci care nu îndeplinesc toate condiţiile definite în Capitolul III al prezentei Convenţii şi pentru a recunoaşte în afara cazurilor prevăzute la Capitolul IV, valabilitatea pe teritoriul lor a permiselor eliberate de o altă Parte Contractantă, vor fi considerate ca fiind conforme obiectivului prezentei Convenţii.
    5. Părţile Contractante vor trebui să admită în circulaţia internaţională pe teritoriul lor vehiculele fără motor şi motoretele care îndeplinesc condiţiile tehnice definite la Capitolul V al prezentei Convenţii şi al căror conducător domiciliază pe teritoriul unei alte Părţi Contractante. Nici o Parte Contractantă nu va putea cere conducătorilor vehiculelor fără motor sau motoretelor în circulaţia internaţională să fie titularii unui permis de conducere; totuşi Părţile Contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al prezentei Convenţii, vor face o declaraţie, prin care vor asimila motoretele motocicletelor, vor putea solicita un permis de conducere conducătorilor motoretelor aflate în circulaţia internaţională.
    6. Părţile contractante îşi iau angajamentul să comunice fiecărei Părţi Contractante care va solicita informaţii pentru a stabili identitatea persoanei pe numele căreia un automobil sau remorcă ataşată la un automobil, este înmatriculat pe teritoriul lor, atunci când cererea prezentată indică faptul că acest vehicul a fost implicat într-un accident, pe teritoriul Părţii contractante solicitante.
    7. Măsurile care au fost luate sau care se vor lua de către Părţile Contractante, fie în mod unilateral, fie pe calea unor acorduri bilaterale sau multilaterale, pentru a facilita circulaţia rutieră internaţională prin simplificarea formalităţilor vamale, sanitare şi poliţieneşti, precum şi a altor formalităţi de acest gen, precum şi măsurile luate pentru a face să coincidă competenţa şi orele de deschidere a birourilor şi posturilor de vamă în cadrul aceluiaşi punct de frontieră, vor fi considerate ca fiind conforme obiectivului prezentei Convenţii.
    8. Dispoziţiile paragrafelor 3, 5 şi 7 ale prezentului articol nu se va opune dreptului fiecărei Părţi Contractante de a subordona admiterea pe teritoriul lor, în circulaţia internaţională, a automobilelor, vehiculelor fără motor şi motoretelor, precum şi a conducătorilor lor şi a ocupanţilor lor la reglementarea transporturilor comerciale ale călătorilor şi mărfurilor, în materie de asigurare a responsabilităţii civile a conducătorilor şi la reglementarea în materie de vamă, precum şi la reglementările sale şi în alte domenii decât în acela al circulaţiei rutiere.
    Părţile Contractante ale prezentei Convenţii care nu vor fi şi Părţi contractante la Convenţia referitoare la semnalizarea rutieră, supusă semnării la Viena, în aceeiaşi zi cu prezenta Convenţie se angajează ca:
    a) toate semnalele rutiere, semnalele luminoase de circulaţie şi marcajele rutiere plasate pe teritoriul lor să constituie un sistem închegat;
    b) numărul tipurilor de semnale să fie limitat, iar semnalele să nu fie fixate decât în locurile în care se consideră că prezenţa lor ar fi utilă;
    c) semnalele de avertizare a unui pericol să fie fixate la o distanţă suficientă de obstacole pentru ca avertizarea pe care o dau ele conducătorilor să fie eficace;
    d) să procedeze în aşa fel ca să interzică:
    i) înscrierea pe un semnal, pe suportul său sau pe orice altă instalaţie care serveşte la reglementarea circulaţiei, a oricărei inscripţii care nu se referă la scopul acestui semnal sau al acestei instalaţii; totuşi, atunci când Părţile Contractante sau subdiviziunile lor autorizează o asociaţie care nu are vre-un scop lucrativ să fixeze semnale de indicaţie, ele pot permite ca embelema acestei asociaţii să figureze pe semnal sau pe suportul acestuia cu condiţia ca înţelesul semnalului să nu fie redus;
    ii) fixarea unor panouri, afişe, semnale sau instalaţii care riscă, fie să fie confundate cu alte semnale sau cu alte instalaţii care servesc la reglementarea circulaţiei, fie să reducă vizibilitatea sau eficacitatea, fie să orbească urilizatorului drumul sau să le distrugă atenţia într-un mod periculos pentru securitatea circulaţiei.
    1. Utilizatorii drumului sunt obligaţi, chiar dacă prescripţiile în cauză par a fi în contradicţie cu celelalte reguli de circulaţie, să se conformeze prescripţiilor indicate de semnalele rutiere, semnalele luminoase de circulaţie sau marcajele rutiere.
    2. Prescripţiile indicate de semnalele luminoase de circulaţie au întâietate faţă de acela care sunt indicate în semnalele rutiere care reglementează prioritatea.
    1. Agenţii care dirijează circulaţia vor fi uşor de recunoscut şi vizibili de la distanţă atât noaptea cât şi ziua.
    2. Utilizatorii drumului sunt obligaţi să se supună imediat indicaţiilor date de agenţii care dirijează circulaţia.
    3. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să indice ca fiind considerate ca indicaţii obligatorii cele date de agenţii care dirijează circulaţia:
    a) braţul ridicat vertical: acest gest semnifică "atenţie, oprire" pentru toţi utilizatorii drumului, cu excepţia conducătorilor care n-ar putea să se oprească în condiţii satisfăcătoare de securitate, mai mult, dacă acest gest e făcut la o intersecţie, el nu impune oprirea conducătorilor angajaţi deja în intersecţie;
    b) braţul sau braţele întinse orizontal: acest gest semnifică “oprire” pentru toţi utilizatorii drumului care vin, oricare ar fi sensul în care merg din direcţii perpendiculare pe direcţia indicată de braţul sau braţele întinse: după ce a fost făcut acest gest, agentul care dirijează circulaţia poate lăsa în jos braţul sau braţele: şi pentru conducătorii care se găsesc în faţa agentului sau în spatele lui, acest gest semnifică tot “oprire”;
    c) balansarea unei lanterne roşii: acest gest semnifică “oprire” pentru utilizatorul spre care este îndreptat semnalul luminos.
    4. Indicaţiile obligatorii date de agenţii care dirijează circulaţia au întâietate asupra semnaleor rutiere şi semnalelor luminoase de circulaţie sau marcajelor rutiere precum şi asupra regulilor de circulaţie
    1. Utilizatorii drumului trebuie să evite orice comportament care ar putea constitui un pericol sau un obstacol pentru circulaţie, care ar putea pune în pericol persoane şi care ar putea aduce pagube proprietăţii publice sau private.
    2. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă ca utilizatorii drumului să fie obligaţi să evite împiedicarea circulaţiei sau să o facă periculoasă, aruncând, depozitând sau abandonând pe drum obiecte sau substanţe sau creând orice alt obstacol. Utilizatorii drumului care n-au putut să evite crearea unui obstacol sau al unui pericol trebuie să ia măsurile necesare pentru a le face să dispară cât mai repede posibil şi în cazul în care nu le pot face să dispară imediat, să le semnaleze celorlalţi utilizatori ai drumului.
    1. Orice vehicul sau ansamblu de vehicule, aflat în mişcare, trebuie să aibă un conducător.
    2. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă ca animalele de cărăuşie, de tracţiune sau călărie şi, cu excepţia zonelor semnalizate special la intrare, animalele izolate sau turmele să aibă un conducător.
    3. Orice conducător trebuie să posede calităţile fizice şi psihice necesare şi să poată, fizic şi mintal, să conducă.
    4. Orice conducător de vehicul cu motor trebuie să aibă cunoştinţele şi îndemânarea necesară pentru a conduce vehicolul; această dispoziţie nu interzice, totuşi, însuşirea conducerii auto, conform legislaţiei naţionale.
    5. Orice conducător trebuie să aibă tot timpul controlul asupra vehiculului sau să-şi poată păzi animalele.
    Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă că, exceptând derogările acordate pentru facilitatea migraţiilor turmele trebuie să fie împărţite în grupe, de lungime moderată şi separate unele de altele prin intervale suficient de mari pentru comoditatea circulaţiei.
    1. Sensul circulaţiei trebuie să fie acelaşi pe toate drumurile unui stat; cu excepţia, după caz, a drumurilor care servesc exclusiv sau în primul rând traficulului dintre două state.
    2. Animalele care circulă pe drum trebuie să fie menţinute cât mai mult posibil, în apropierea marginii drumului care corespunde sensului circulaţiei.
    3. Fără a aduce prejudicii dispoziţiilor contrare ale paragrafului l al art.7, ale paragrafului 6 al art. 11 şi ale celorlalte dispoziţii contrare ale prezentei Convenţii, orice conducător al unui vehicul trebuie, atât cât îi permit împrejurările să-şi menţină vehiculul în apropierea marginii drumului corespunzător sensului circulaţiei. Părţile Contractante sau subdiviziunile lor se pot prescrie, totuşi, reguli mai precise, referitoare la locul pe drum al vehiculelor, afectate transportului mărfurilor.
    4. Atunci când un drum comportă 2-3 părţi carosabile nici un conducător nu trebuie să folosească partea carosabilă situată în partea opusă aceluia corespunzător sensului circulaţiei.
    5. a) Pe drumurile pe care circulaţia se face în ambele sensuri şi care au cel puţin 4 benzi nici un conducător nu trebuie să utilizeze banda situată în întregime pe jumătatea de drum opusă părţii corespunzătoare sensului circulaţiei
    c) Pe drumurile pe care circulaţia se face în ambele sensuri şi care comportă 3 benzi, nici un conducător nu trebuie să utilizeze banda situată pe marginea drumului supusă sensului circulaţiei.
    1. a) Depăşirea trebuie să se facă pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulaţiei;
    b) Totuşi, depăşirea trebuie să se facă pe partea care corespunde sensului circulaţiei, în cazul în care conducătorul trebuie să depăşească, după ce în prealabil a semnalizat intenţia sa de a se deplasa pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulaţiei, conducându-şi vehiculul sau animalele spre această parte a drumului pentru a întoarce aici în scopul de a o lua pe alt drum sau de a intra pe o proprietate riverană, fie pentru a se opri de această parte.
    2. Înainte de a depăşi, fiecare conducător trebuie, fără să încalce dispoziţiile paragrafului l art. 7 şi pe cele al art. 14 din prezenta Convenţie, să se asigure:
    a) că nici un conducător care-1 urmează n-a început o manevră în scopul de a-1 depăşi;
    b) că cel care-1 precede pe aceeaşi bandă n-a semnalizat intenţia de a-1 depăşi pe un al treilea;
    c) că banda pe care vrea să o ia este liberă pe o distanţă suficient de mare pentru ca, ţinând seama de diferenţa dintre viteza vehiculului său în cursul manevrei şi aceea a conducătorilor pe care are intenţia să-1 depăşească, manevra sa nu trebuie să pericliteze sau să împiedice circulaţia celor care vin din sens contrar;
    d) şi că, cu excepţia cazului în care el o ia pe un drum interzis circulaţiei care vine din sens invers al circulaţiei va putea fără a incomoda conducătorul sau conducătorii depăşiţi să-şi reea locul prescris la paragraful 3 al art. 10 al prezentei Convenţii.
    3. Conform dispoziţiilor paragrafului 2 al prezentului articol este cu totul interzis, pe drumurile pe care circulaţia se face în ambele sensuri, depăşirea în apropierea vârfului unei părţi şi atunci când vizibilitatea este insuficientă, la viraje, cu excepţia cazurilor în care, în aceste locuri există benzi materializate prin marcaje rutiere longitudinale şi când depăşirea se face fără a ieşi de pe aceste benzi, pe care marcajele le interzic circulaţiei care vine din sens invers.
    4) În timpul în care depăşeşte, conducătorul trebuie să se depărteze de conducătorul sau conducătorii depăşiţi, în aşa fel încât să lase liberă o distanţă laterală suficientă.
    5) a) Pe drumurile care au cel puţin două benzi rezervate circulaţiei, în sensul pe care-1 urmează, un conducător care este obligat să întrerupă o nouă manevră de depăşire, imediat după ce şi-a reluat locul permis în paragraful 3 al art. 10 al prezentei Convenţii poate, pentru a efectua această manevră şi cu condiţia să-şi asigure că prin aceasta nu deranjează în special pe conducătorii vehiculelor mai rapide care vin după el, să rămînă pe culoarul pe care a trecut în momentul când a făcut prima depăşire.
    b) Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot, totuşi, să nu aplice dispoziţiile prezentului paragraf, conducătorilor vehiculelor pe roţi dar fără motor, motocicletelor şi vehiculelor care nu sunt automobile în sensul prezentei Convenţii, precum şi a conducătorilor automobilelor a cărăr greutate maximă autorizată depăşeşte 3500 kg. (7700 f.) sau a căror viteză prin construcţie nu poate trece de 40 km pe oră (25 mile pe oră).
    6. Atunci când dispoziţiile paragrafului 5 al prezentului articol sunt explicabile şi când securitatea circulaţiei este atât de mare încât vehiculele nu numai că ocupă toată lăţimea drumului rezervată sensului lor de circulaţie, dar circulă şi cu o viteză care depinde de viteza vehiculului care-1 precede în şir:
    a) fără a aduce prejudicii dispoziţiilor paragrafului 9 al prezentului articol, faptul că vehiculele de pe o bandă circulă mai repede decât vehiculele de pe altă banda este considerat ca o depăşire, în sensul prezentului articol;
    b) un conducător care nu se găseşte pe banda cea apropiată de marginea drumului, corespunzătoare sensului circulaţiei nu trebuie să schimbe banda decât pentru a se pregăti să o ia la dreapta sau la stânga sau pentru a staţiona, cu excepţia schimbărilor de bandă, operate de conducători, conform legislaţiei naţionale, care ar rezulta în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 5 b) al prezentului articol.
    7. În circulaţia în coloană descrisă la paragrafele 5 şi 6 ale prezentului articol, este interzis conducătorului, atunci când benzile sunt delimitare pe drum prin marcajele longitudinale, să circule încălcând aceste marcaje.
    8. Fără a încălca dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol şi celelalte restricţii pe care Părţile Cotractante şi subdiviziunile lor le-ar putea formula referitor la depăşirea la intersecţii şi la trecerile la nivel nici un conducător nu trebuie să depăşească un alt vehicul cu excepţia vehiculelor cu două roţi, motoretelor şi a motocicletelor fără motor:
    a) imediat înainte şi în cadrul unei intersecţii care nu este o intersecţie cu sens giratoriu, cu excepţia:
    i) cazului prevăzut la paragraful l b) al prezentului articol;
    ii) în cazul în care drumul pe care are loc depăşirea beneficiază de prioritate, la intersecţie;
    iii) în cazul în care circulaţia este reglementată la intersecţie de către un agent de circulaţie sau de asemenea luminoase de circulaţie;
    b) imediat înainte sau la trecerile la nivel neprevăzute cu bariere sau cu semibariere; Părţile Contractante sau subdiviziunile lor putând, totuşi, să permită această depăşire la pasajele la nivel la care circulaţia rutieră este reglementată de semnale luminoase de circulaţie, care cuprind un semnal pozitiv care acordă vehiculelor autorizaţia de a trece.
    9. Un vehicul nu trebuie să depăşească un alt vehicul care se aproprie de o trecere pentru pietoni, delimitată de marcaje pe drum sau indicatoare ca atare sau oprite la marginea acestora, decât într-un mod suficient de încet pentru a se putea opri instantaneu, în cazul în care un pieton se găseşte pe pavaj. Nici o dispoziţie a prezentului paragraf nu va fi interpretată ca împiedicând Părţile Contractante sau subdiviziunile lor să interzică depăşirea începând de la o anumită distanţă de o trecere pentru pietoni sau de a impune perscripţii mai stricte conducătorului unui vehicul care-şi propune să depăşească un alt vehicul oprit la marginea pasajului.
    10. Orice conducător care constată că un conducător care se află în spatele său doreşte să-1 depăşească, trebuie, cu excepţia cazului prevăzut la paragraful l b) al art. 16 al prezentei Convenţii să se apropie de marginea drumului, în sensul circulaţiei neavând voie să accelereze. Atunci când lăţimea insuficientă, profilul sau starea drumului nu permite, ţinând seama de densitatea circulaţiei în sens invers, să depăşească cu uşurinţă şi fără pericol un vehicul lent, cu gabarit mare sau obligat să respecte o limită de viteză, conducătorul acestui vehicul trebuie să micşoreze viteza şi la nevoie să tragă la o parte vehiculul cât mai posibil pentru a lăsa să treacă vehiculele care vin după el.
    11. a) Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot pe drumurile cu sens unic şi pe drumurile pe care circulaţia se face în ambele sensuri, atunci când mai puţin de două benzi, în localităţi şi de trei benzi în afara lor, sunt rezervate circulaţiei în acelaşi sens şi sunt delimitate prin marcaje longitudinale
    i) să permită vehiculelor care circulă pe o bandă să depăşească pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei, vehiculele care merg pe o altă bandă;
    ii) să declare neaplicabile dispoziţiile paragrafului 3 al art. 10 al prezentei Convenţii, cu condiţia să publice dispoziţii corespunzătoare, prin care să restrângă posibilitatea de a schimba banda.
    b) în cazul prevăzut la alineatul a) al prezentului paragraf, modul de a conduce va fi considerat ca neconstituind o depăşire, în sensul prezentei Convenţii; totuşi, dispoziţiile paragrafului 9 al prezentului articol rămân aplicabile.
    1. Pentru a se încredinţa fiecare conducător trebuie să lase o distanţă laterală suficientă şi, la urmă, să treacă pe marginea drumului corespunzătoare sensului circulaţiei; dacă procedând în acest fel, înaintarea să nu fie împiedicată de un obstacol sau de prezenţa altor utilizatori ai drumului, el trebuie să încetinească şi, la nevoie, să oprească, pentru a lăsa să treacă conducătorul sau conducătorii care vin din acelaşi sens.
    3. Pe drumurile de munte şi pe drumurile în pantă mare, care au aceleaşi caracteristici şi unde încrucişarea este imposibilă sau dificilă, conducătorului vehiculului care coboară îi revine datoria de a trage vehiculul la margine, lăsând să treacă orice vehicul care urcă, cu excepţia cazului în care, modul de dispunere a refugiilor de-a lungul drumului îi asigură vehiculului care urcă posibilitatea de a dispune de un refugiu în faţa lui şi dacă neocuparea acestui refugiu ar obliga unul dintre vehicule să meargă cu spatele, în cazul în care, unul din cele două vehicule care urmează să se încrucişeze trebuie să meargă cu spatele pentru a permite încrucişarea, conducătorul vechiculului care coboară trebuie să facă această manevră, cu excepţia cazului în care este evident că acest lucru este mult mai uşor pentru vehiculul care urcă. Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot, totuşi, pentru anumite vehicule sau anumite drumuri, să prescrie reguli speciale, diferite de acelea ale prezentului paragraf.
    1. Orice conducător de vehicule trebuie să rămână în orice împrejurări, stăpânul vehiculului său, în aşa fel încât să se conformeze exigenţelor pe care le necesită prudenţa şi să fie întotdeauna în măsură să efectueze toate manevrele care-i revin. El trebuie, reglându-şi viteza vehiculului, să ţină totdeauna seama de împrejurări, în special de rândul de dispunere a locurilor, de starea drumului, de starea şi de încărcătura vehiculului său, de condiţiile atmosferice şi de intensitatea circulaţiei, de modul de a-şi putea opri vehiculul în limitele câmpului său de vizibilitate, precum şi în faţa oricărui obstacol previzibil. El trebuie să încetinească şi la nevoie să oprească, ori de câte ori împrejurările o cer, în special când vizibilitatea nu este bună.
    2. Nici un conducător nu tebuie să împiedice mersul normal al celorlalte vehicule care circulă, fără vre-un motiv valabil, cu o viteză normal de redusă.
    3. Conducătorul unui vehicul care circula în spatele unui alt vehicul trebuie să lase liber în spatele lui, o distanţă de securitate, suficientă pentru a putea evita o ciocnire, în caz de încetinire bruscă sau de oprire bruscă a vehiculului care-1 precede.
    4. În afara localităţilor, în vederea facilitării depăşirilor, conducătorii vehiculelor sau al ansamblurilor de vehicule de peste 3500 kg. (7700f) greutate maximă autorizată sau de peste 10 m. (33 f.) lungime, trebuie, cu excepţia cazurilor în care ei depăşesc sau se pregătesc să depăşească, să-şi adapteze intervalul dintre vehiculele care depăşesc să se poată integra intervalului lăsat în afara vehiculului depăşit. Această dispoziţie nu este totuşi aplicabilă nici atunci când circulaţia este foarte aglomerată şi nici când este interzisă.
    Printre altele:
    a) autorităţile competente pot face anumite convoaie de vehicule să beneficieze de derogări de la această dispoziţie sau s-o declare pe acestea inaplicabilă pe drumurile la care două benzi sunt afectate circulaţiei în sensul în cauză;
    b) Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot fixa cifre diferite de acelea care sunt menţionate în prezentul paragraf, după caracteristici ale vehiculelor în cauză.
    5. Nimic din prezenta Convenţie nu va fi interpretat ca împiedicând Părţile Contractante sau subdiviziunile lor să prescrie limite generale sau locale de viteză, pentru toate vehiculele pentru anumite categorii de vehicule sau prescrie pe anumite drumuri sau pe anumite categorii de drumuri, fie viteze maxime şi minime, fie doar viteze maxime sau minime sau să prescrie intervale minime justificate doar de prezenţa pe drum a anumitor categorii de vehicule care prezintă un pericol special, datorită greutăţii lor sau a încărcăturii.
    1. Orice conducător care vrea să exercite o manevră cum ar fi ieşirea dintr-un şir de vehicule staţionat sau intrarea în şir, deplasarea la dreapta sau la stânga pe drum, întoarcerea la dreapta sau la stânga pentru a merge pe un drum sau pentru a intra pe o proprietate riverană, nu trebuie să înceapă executarea acestei manevre, decât după ce s-a asigurat că o poate face fără să constituie un pericol pentru ceilalţi utilizatori ai drumului, care sunt după el, opriţi în faţa lui sau care urmează să se încrucişeze, ţinând seama de poziţia, direcţia şi viteza lor.
    2. Orice conducător care vrea să facă o semiîntoarcere sau să dea înapoi nu trebuie să înceapă să execute această manevră decât după ce s-a asigurat că poate să o facă fără să constituie un pericol sau un obstacol pentru ceilalţi utilizatori ai drumului.
    3. Înainte de a se întoarce sau de a îndeplini o manevră care implică o deplasare laterală, orice conducător trebuie să-şi anunţe intenţia în mod clar şi din timp, prin mijlocul unui indicator sau al unor indicatori de pe vehiculul său, sau în lipsa acestora făcând un semn cu braţul. Indicaţia dată prin indicatorul sau indicatori de direcţie trebuie să continuie pe toată durata manevrei. Indicaţia trebuie să înceteze imediat ce s-a realizat manevra.
    Se recomandă ca legislaţiile naţionale sa prevadă ca în cadrul localităţilor, pentru a facilita circulaţia vehiculelor serviciilor regulate de transport în comun, conducătorii celorlalte vehicule, sub rezerva dospoziţiilor paragrafului l al art. 17 al prezentei Convenţii, trebuie să încetinească şi la nevoie să oprească chiar pentru a permite vehiculelor de transport în comun să-şi efectueze manevrele necesare pentru a pleca. După opririle samnalizate ca atare, dispoziţiile formulate astfel de Părţile Contractante sau de subdiviziunile lor nu schimbă cu nimic obligaţia conducătorilor vehiculelor de transport în comun de a lua, după ce au semnalizat prin intermediul indicatorilor de direcţie intenţia lor de a porni, toate precauţiunile necesare pentru a evita orice risc de accident.
    1. Înainte de a o lua la dreapta sau la stânga pentru a se angaja pe un alt drum sau pentru a intra într-o proprietate riverană, orice conducător trebuie, fără să încalce dispoziţiile paragrafului l al art. 7 şi acelea ale art. 14 al prezentei Convenţii:
    a) dacă vrea să părăsească drumul pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei, să meargă cât mai pe marginea dreaptă a drumului, care corespunde acestui sens şi să execute manevra într-un spaţiu cât mai posibil;
    b) dacă vrea să părăsească drumul pe partea cealaltă sub rezerva posibilităţii că Părţile Contractante sau subdiviziunile lor să-şi formuleze alte dispoziţii pentru vehiculele fără motor şi motorete, să meargă cât mai aproape de axa părţii carosabile, în cazul în care este vorba de un drum la care circulaţia se face în două sensuri sau de marginea opusă părţii corespunzătoare sensului circulaţiei, dacă este vorba de un drum cu sens unic, şi, dacă vrea să se angajeze pe un alt drum, la care circulaţia se face în ambele sensuri, să execute manevre în aşa fel încât să intre pe drumul respectiv pe partea corespunzătoare sensului circulaţiei.
    2. în timpul manevrei sale de modificare a direcţiei, conducătorul trebuie, fără să încalce dispoziţiile art. 21 al prezentei Convenţii referitoare la pietoni, să lase să treacă vehiculele care vin din sensul opus pe drumul pe care se pregătesc să-1 părăsească, precum şi vehiculele fără motor şi motoretele care circulă pe pistele rezervate lor şi care traversează drumul pe care urmează să se angajeze.
    1. Nici un conducător de vehicul nu trebuie să frâneze brusc, dacă nu are motive serioase.
    2. Orice conducător care vrea să încetinească în mod considerabil vehiculul său, trebuie, cu excepţia cazului în care încetinirea sa nu este motivată de existenţa unui pericol de neînlăturat, să se asigure în prealabil că o poate face fără să perecliteze sau să-i deranjeze pe ceilalţi conducători. Printe altele, el este obligat, cu excepţia cazului în care s-a asigurat că el nu este urmat de nici nu vehicul sau că este la o distanţă suficient de mare, să-şi indice în mod clar intenţia şi din timp, făcând cu braţul un semn potrivit; totuşi această dispoziţie nu se aplică, dacă indicaţia de încetinire este dată cu ajutorul stopurilor luminoase menţionate la paragraful 31 al anexei 5 a prezentei Convenţii.
    1. Orice conducător care intră într-o intersecţie trebuie să dea dovadă de o prudenţă mărită, conform condiţiilor locale. Conducătorul acelui vehicul trebuie să conducă în mod deosebit, cu viteza care să-i permită posibilitatea de a opri pentru a lăsa să treacă vehiculele care au prioritate de trecere.
    2. Orice conducător care iese de pe un şantier sau de pe un drum de pământ (secundar) pe un drum, care nu este nici şantier şi nici drum de pământ, este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe acest drum. La sfârşitul acestui articol, termenii de "şantier" şi "drum de pământ" vor putea fi definiţi în legislaţiile naţionale.
    3. Orice conducător care iese de pe o proprietate riverană pe un drum este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe acest drum.
    4. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 7 al prezentului articol:
    a) în ţările în care, sensul circulaţiei este pe dreapta, la alte intersecţii decât cele vizate la paragraful 3 al prezentului articol şi la paragrafele 3 şi 4 ale art. 25 al prezentei Convenţii, conducătorul unui vehicul este obligat să cedeze trecerea vehiculelor care vin din dreapta sa;
    b) Părţile Contractante şi subdiviziunile lor pe teritoriul cărora circulaţia se face pe stânga, sunt libere să-şi fixeze aşa cum înţeleg ele regulile priorităţii la intersecţie.
    5. Chiar dacă semnalele luminoase îl autorizează, un conducător nu trebuie să se angajeze într-o intersecţie în cazul în care aglomeraţia este atât de mare, încât există posibilitatea să rămână imobilizat în intersecţie, deranjând şi împiedicând circulaţia transversală.
    6. Orice conducător angajat într-o intersecţie la care circulaţia este dirijată prin semnale luminoase de circulaţie poate evacua intersecţia fără a aştepta ca circulaţia să se deschidă în sensul în care intenţionează el să se angajeze, dar cu condiţia să nu împiedice circulaţia celorlalţi călători care merg în sensul în care este deschisă circulaţia.
    7. La intersecţii, conducătorii vehiculelor care nu se deplasează pe şine au obligaţia de a ceda trecerea vehiculelor care merg pe şine.
    Orice utilizator al drumului trebuie să facă dovadă unei prudenţe deosebite la apropierea şi trecerea pasajelor la nivel în mod deosebit:
    a) fiecare conducător de vehicul trebuie să circule cu viteză redusă;
    b) fără să afecteze obligaţia de a se supune indicaţiilor de oprire date printr-un semnal luminos sau un semnal acustic nici un utilizator al drumului nu trebuie să se angajeze la o trecere la nivel ale cărei bariere sau semi-bariere sunt perpendiculare pe drum sau sunt în mişcare, fie ca să blocheze drumul, fie ca să-1 elibereze;
    c) dacă o trecere la nivel nu este prevăzută cu bariere sau semi-bariere şi nici cu semnale luminoase, nici un utilizator al drumului nu trebuie să prelungească în mod inutil o trecere la nivel;
    d) în caz de imobilizare forţată a unui vehicul, conducătorul său trebuie să facă eforturi să-1 scoată din zona şinelor şi dacă n-o poate face să ia imediat toate măsurile pentru ca mecanicii vehiculelor pe şine să fie preveniţi din timp asupra existenţei acestui pericol.
    1. Părţile Contractante sau subdiviziunile lor vor putea face aplicabile dispoziţiile prezentului articol, în cazul în care circulaţia pietonilor pe drum ar fi periculoasă sau ar împiedica circulaţia vehiculelor.
    2. Dacă pe marginea drumului există trotuare sau acostamente practicabile pentru pietoni, acestea sunt obligaţi să le folosească. Totuşi, dacă-şi iau toate măsurile de securitate:
    a) pietonii care împing sau care poartă obiecte stânjenitoare pot utiliza partea carosabilă dacă circulaţia lor pe trotuar sau acostament ar împiedica pe ceilalţi pietoni;
    b) un grup de pietoni, conduşi de un supraveghetor sau formând un cortegiu pot circula pe partea carosabilă.3. Dacă nu se poate să utilizăm trotuarele sau acostamentele sau absenţa acestora, pietonii pot circula pe partea carosabilă, atunci când există o pistă pentru biciclete sau când securitatea circulaţiei o permite, ei pot circula pe această pistă, dar fără să deranjeze trecerea cicliştilor şi a motocicliştilor.
    4. Atunci când pietonii circulă pe partea carosabilă aplicând pragrafele 2 şi 3 ale prezentului articol, ei trebuie să circule cât mai pe marginea acestuia.
    5. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă ceea ce urmează: atunci când pietonii circulă pe partea carosabilă, ei trebuie să meargă pe partea opusă sensului în care se circulă, în afara cazului în care acest lucru le-ar prejudicia securitatea. Totuşi persoanele care împing un vehicul pe roţi fără motor, o motoretă sau o motocicletă, trebuie să meargă totdeuna pe partea drumului care corespunde sensului circulaţiei şi la fel se întâmplă cu grupele de pietoni conduşi de un supraveghetor sau formând un cortegiu. Cu excepţia cazului în care ei formează un cortegiu, pietonii care circulă pe partea carosabilă sunt obligaţi ca noaptea sau în condiţii de vizibilitate redusă, precum şi ziua, dacă securitatea circulaţiei vehiculelor o cere, să meargă pe cât posibil într-un singur şir.
    6. a) Pietonii nu trebuie să se angajeze pe un drum pentru a-1 traversa, decât dacă sunt foarte prudenţi, ei trebuie să meargă numai pe trecerile pentru pietoni, dacă există vreuna prin apropiere.
    b) Pentru a traversa o trecere pentru pietoni semnalizată ca atare sau delimitată prin marcaje pe drum:
    i) dacă trecerea este înzestrată cu semnale luminoase pentru pietoni, acestea trebuie să respecte prescripţiile indicate de aceste semnale;
    ii) dacă trecerea nu este interzisă cu astfel de semnale, dar dacă circulaţia vehiculelor este dirijată prin semnale luminoase de circulaţie sau de către un agent, pietonii nu trebuie atâta timp cât semnalul luminos sau gestul agentului de circulaţie indică faptul că vehiculele pot trece pe drum, să se angajeze pe aceasta, dacă acest lucru îl poate obliga pe conducătorii vehiculelor să-şi modifice direcţia sau viteza vehiculelor;
    iii) la celelalte pasaje pentru pietoni, pietonii nu trebuie să se angajeze pe drum fără să ţină seama de distanţa şi viteza vehiculelor care se apropie;
    c) pentru a traversa în afara pasajelor pentru pietoni, semnalizate ca atare sau delimitate prin marcaje existente pe drum, pietonii nu trebuie să se angajeze pe acesta înainte de a se asigura că o pot face fără a împiedica circulaţia vehiculelor;
    d) odată angajaţi în traversarea drumului, pietonii trebuie să-şi prelungească traversarea, întârziind sau oprindu-se pe ea, fără să fie necesar.
    7. Totuşi Părţile Contractane sau subdiviziunule lor pot impune dispoziţii mai stricte pentru pietonii care traversează şoseaua.
    1. Fără să prejudicieze dispoziţiile paragrafului l al art. 7, ale paragrafului 9 al art. 11 şi ale paragrafului 1 al art. 13 al prezentei Convenţii, atunci când există pe drum o trecere pentru pietoni semnalizată ca atare sau delimitată prin marcaje făcute pe partea carosabilă:
    a) dacă circulaţia vehiculelor este reglementată la această trecere de semnale luminoase de circulaţie sau de un agent de circulaţie, conducătorii trebuie, atunci când le este interzisă trecerea, să se oprească înainte de a se angaja pe pasaj şi, atunci au voie să treacă să nu blocheze sau să împiedice traversarea pietonilor angajaţi pe pasaj sau care-l traversează în condiţiile prevăzute în art. 20 al prezentei Convenţii; dacă conducătorii întorc pentru a se angaja pe un alt drum, la întoarcerea căruia se găseşte o trecere pentru pietoni, că rui trebuie s-o facă decât mergând foarte încet, lăsând, chiar dacă pentru aceasta trebuie să oprească, să treacă pietonii angajaţi sau care au intenţia să se angajeze pe acest pasaj, în condiţiile prevăzute la paragraful 6 al art. 20 al prezentei Convenţii;
    b) dacă circulaţia vehiculelor nu este reglementată la acest pasaj nici prin semnale luminoase şi nici de către un agent de circulaţie, conducătorii nu trebuie să se apropie de acest pasaj decât cu grijă şi suficient de încet pentru a nu pune în pericol pietonii aflaţi pe el sau care se pregătesc să se angajeze la nevoie ei trebuie să se oprească pentru a lăsa să treacă.
    2. Conducătorii care au intenţia să depăşească pe partea corespunzătoare a sensului de circulaţie un vehicul de transport public, oprit şi semnalizat ca atare, trebuie să-şi reducă viteza şi la nevoie să oprească pentru a le permite călătorilor să urce sau să coboare din vehicul.
    3. Nici o dispoziţie a prezentului articol nu va fi interpretată ca împiedicând Părţile Contractante sau subdiviziunile lor:
    — să-i oblige pe conducătorii vehiculelor să semnalizeze oprirea ori de câte ori pietonii se angajează ori s-au angajat deja pe un pasaj pentru pietoni, semnalizat ca atare sau delimitat cu ajutorul marcajelor pe drum în condiţiile prevăzute la art. 20 al prezentei Convenţii;
    — să le interzică de a împiedica sau de a stânjeni mersul pietonilor care traversează drumurile la o intersecţie sau în apropierea unei intersecţii, chiar dacă nu există nici un pasaj pentru pietoni semnalizat ca atare sau delimitat prin marcaje făcute pe partea carosabilă.
    Fără a prejudicia dispoziţiile art. 10 al prezentei Convenţii, orice conducător poate lăsa la dreapta sau la stânga refugiile, bornele şi celelalte dispozitive, stabilite pe drumurile pe care circulă, cu excepţia următoarelor cazuri:
    a) atunci când un semnal impune trecerea pe o anumită parte a refugiului bornei sau a dispozitivului;
    b) atunci când refugiul, borna sau dispozitivul se află pe axa unui drum, pe care circulaţia se face în ambele sensuri; în acest ultim caz, conducătorul trebuie să lase refugiul, borna sau dispozitivul pe partea opusă aceleia care corespunde sensului circulaţiei.
    1. În afara localităţilor, vehiculele sau animalele oprite sau staţionate, trebuie pe cât e posibil să se afle în afara părţii carosabile. Ele nu trebuie să fie plasate pe pistele afectate bicicletelor şi motocicletelor şi nici pe trotuarele sau pe acostamentele amenajate pentru circulaţia pietonilor, cu excepţia şi în limita cazurilor în care legislaţia naţională o permite.
    2. a) Animalele şi vehiculele oprite sau staţionate pe drum trebuie să se afle cât mai aproape de marginea acestuia. Un conducător nu trebuie să-şi oprească vehiculul sau să acţioneze pe un drum decât de partea corespunzătoare sensului circulaţiei, în direcţia în care merge el: totuşi această oprire sau staţionare este autorizată şi pe cealaltă parte, în cazul în care partea corespunzătoare sensului circulaţiei este mărginită de o cale ferată. Printre altele, Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot:
    i) să nu interzică oprirea şi nici staţionarea de o parte sau de alta a drumului în anumite condiţii, în special dacă semnalele rutiere interzic oprirea de partea corespunzătoare sensului circulaţiei;
    ii) pe şoselele cu sens unic să autorizeze oprirea şi staţionarea pe cealaltă parte, în mod simultan sau nu, oprirea şi staţionarea pe partea care corespunde sensului circulaţiei;
    iii) să autorizeze oprirea şi staţionarea în mijlocul drumului pe locuri special indicate.
    b) Cu excepţia unor dispoziţii contrare ale legislaţiei naţionale, vehiculele, cu excepţia vehiculelor fără motor, a motoretelor sau motocicletelor fără ataş nu au voie să oprească sau să staţioneze, trebuie să fie oprite paralel cu marginea drumului cu excepţia cazurilor în care modul de dispunere a locului permite aranjarea lor în altfel.
    3. a) Orice oprire şi orice staţionare a unui vehicul pe drum este interzisă:
    i) pe pasajele pentru pietoni, pe pasajele pentru ciclişti şi pe trecerile la nivel;
    ii) pe liniile de tramvai sau de tren sau foarte aproape de acestea, încât circulaţia lor ar putea fi împiedicată precum şi pe trotuarele şi pe pistele pentru biciclişti, sub rezerva posibilităţii pentru Părţile Contractante sau subdiviziunile lor de a prevedea dispoziţii contrare.
    b) Orice oprire şi orice staţionare a unui vehicul este interzisă într-un loc în care ea ar putea constitui un pericol în special;
    i) sub pasajele superioare şi în tunele, cu excepţia unor locuri special indicate;
    ii) pe partea carosabilă în apropierea vârfului pantei şi la curbe, în cazul unei vizibilităţi insuficiente pentru ca depăşirea vehiculului să se poată face în toată securitatea, ţinând seama de viteza vehuculelor, pe secţiunea de drum în cauză;
    iii) pe partea carosabilă în dreptul unui marcaj longitudinal, când alineatul b) ii) al prezentului paragraf nu se aplică, dar când lăţimea părţii carosabile între marcaj şi vehicul este sub 3 m, şi când marcajul impune interzicerea în a-l depăşi, vehiculelor care vin pe partea lui.
    c) Orice staţionare a unui vehicul pe partea carosabilă este interzisă:
    i) pe pasajele la nivel, la intersecţii şi în staţiile în care sunt oprite autobuze, troleibuze sau vehicule pe şine, pe distanţele precizate prin legislaţia naţională;
    ii) în faţa intrărilor carosabile ale proprietăţilor;
    iii) în orice loc în care vehiculul aflat în staţionare ar împiedica accesului la un alt vehicul staţionat în mod corect sau degajarea unui astfel de vehicul;
    iv) pe partea carosabilă centrală a drumurilor care comportă 3 culoare şi în afara localităţilor, pe partea carosabilă a drumurilor care com-portă şi în afara localităţilor, pe partea carosabilă a drumurilor indi-cate ca prioritare printr-o semnalizare potrivită;
    v) pe locurile în care vehiculul aflat în staţionare ar masca semnalele rutiere sau semnalele luminoase de circulaţie, celorlalţi utilizatori ai drumului.
    4. Un conducător nu-şi poate părăsi vehiculul sau animalele fără să-şi fi luat toate măsurile de precauţie utile, pentru a evita orice accident şi în cazul unui automobil pentru a evita ca el să fie utilizat fără autorizaţie.
    5. Se recomandă ca legislaţiile naţionale să prevadă ca toate vehiculele cu motor, exceptând motoretele şi motocicletele fără ataş, precum şi toate remorcile, ataşate sau nu, imobilizate pe drum, în afara localităţilor să fie semnalate de la distanţă prin intermediul unui dispozitiv corespunzător, plasat în locul cel mai indicat pentru a avertiza la timp pe ceilalţi conducători care se apropie:
    a) atunci când vehiculul este imobilizat noaptea pe drum în astfel de condiţii că cei care se apropie nu-şi pot da seama de obstacolul pe care îl constituie;
    b) atunci când conducătorul a fost constrâns să-şi imobilizeze vehiculul într-un loc în care oprirea este interzisă.
    6. Nimic din prezentul articol nu va fi interpretat ca împiedicând Părţile Contractante sau subdiviziunile lor de a impune indicaţii de staţionare şi de oprire.
    Este interzisă deschiderea portierei unui vehicul, lăsarea ei deschisă sau coborârea dintr-un vehicul, fără asigurarea prealabilă că acest fapt nu constituie un pericol pentru ceilalţi utilizatori ai drumului.
    1. Pe autostrăzi şi, dacă legislaţia naţională dispune astfel, pe drumurile speciale, de acces la autostrăzi şi de ieşire de pe autostrăzi:
    a) circulaţia este interzisă pietonilor, animalelor, vehiculelor fără motor, motoretelor, dacă acestea nu sunt asimilate motocicletelor şi tuturor celorlalte vehicule, cu excepţia automobilelor şi a remorcilor lor, precum şi automobilelor sau remorcilor lor care prin construcţie nu pot atinge o viteză fixată de legislaţia naţională;
    b) le este interzis conducătorilor:
    i) să-şi oprească vehiculele sau să staţioneze în afara locurilor de staţionare semnalate, în caz de staţionare forţată a unui vehicul, conducătorul său trebuie să se străduiască să-1 scoată de pe partea carosabilă şi în afara benzii de urgenţă şi, în cazul în care n-o poate face, să semnalizeze imediat de la distanţă prezenţa vehiculului, pentru a-i avertiza din timp pe ceilalţi conducători care se apropie;
    ii) să facă o semiântoarcere sau un mers înapoi sau să pătrundă pe banda centrală de teren, incluzând aici şi racordările traversale care leagă între ele cele două părţi carosabile.
    2. Conducătorii care trec pe o altă autostradă trebuie:
    a) în cazul în care nu există o bandă de acceleraţie care să se prelungească pe drumul de acces, să cedeze trecerea vehiculelor care circulă pe autostrăzi;
    b) dacă există o bandă de acceleraţie care prelungeşte drumul de acces, trebuie să se angajeze pe el şi să se integreze în circulaţia de pe autostradă respectând prescripţiile paragrafelor l şi 3 ale art. 14 al prezentei Convenţii.
    3. Conducătorul care părăseşte autostrada trebuie să vireze din timp pe banda de circulaţie care corespunde ieşirii de pe autostradă şi să se aranjeze imediat pe banda de încetinire, dacă o astfel de bandă există.
    4. Pentru aplicarea paragrafelor l, 2 şi 3 ale prezentului articol, sunt asimilate autostrăzilor celelalte drumuri rezervate circulaţiei autovehiculelor şi care sunt semnalizate ca atare şi nu deservesc proprietăţi riverane.
    1. Utilizatorilor drumurilor le este interzis să întrerupă coloanele militare, grupurile de şcolari aflaţi în coloană sub îndrumarea unui conducător, precum şi celelalte cortegii.
    2. Infirmii care deplasează în scaune rulante, conduse de ei înşişi şi care circulă la pas pot utiliza trotuarele şi acostamentelele practicabile.
    1. Cu toate dispoziţiile paragrafului 3 al art. 10 al prezentei Convenţii, Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot să nu interzică cicliştilor să circule mai mulţi în front.
    2. Le este interzis cicliştilor să circule fără să ţină cel puţin o mână pe ghidon, să se lase remorcaţi de un alt vehicul sau de a transporta, trage, împinge obiecte care împiedică conducerea sau sunt periculoase pentru ceilalţi utilizatori ai drumului. Aceleaşi dispoziţii sunt aplicabile conducătorilor de motorete şi motocicliştilor, dar în plus aceştia sunt obligaţi să ţină ambele mâini pe ghidon, cu excepţia cazurilor în care indică manevra descrisă la paragraful 3 art. 14 al prezentei Convenţii.
    3. Cicliştilor şi conducătorilor de motorete le este interzis să transporte pasageri pe vehiculul lor; Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot, totuşi, aproba derogări de la această dispoziţie, autorizând în special, transportul pasagerilor pe locul sau locurile suplimentare care pot fi amenajate pe acest vehicul. Motocicliştii nu au voie să transporte pasageri decât în ataş. Dacă există vreunul şi pe locul suplimentar amenajat, eventual, în spatele conducătorului.
    4. Atunci când există o pistă pentru ciclişti, Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot interzice cicliştilor să circule pe restul drumului, în acelaşi caz ele pot autoriza conducătorii de motorete să circule pe pista pentru ciclişti şi dacă consideră că este util să le interzică să circule pe restul drumului.
    1. Se pot utiliza avertizorii sonori doar:
    a) pentru a da avertismente, în vederea evitării unui accident;
    b) în afara localităţilor, atunci când vrem să avertizăm un conducător, că vrem să-l depăşim. Emiterea de sunete de către avertizorii sonori nu trebuie să se prelungească mai mult decât este necesar.
    2. Conducătorii automobilelor pot, de seara până dimineaţa, să utilizeze avertizorii luminoşi definiţi la paragraful 5 art. 33 al prezentei Convenţii, în locul avertizorilor sonori. Ei mai pot face şi ziua, în scopurile indicate la alineatul b) al paragrafului l al prezentului articol, dacă acest mod de a face este mai convenabil, datorită împrejurărilor.
    3. Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot autoriza utilizarea avertismentelor luminoase în scopurile vizate la paragraful l b) al prezentului articol, şi în localităţi.
    1. Când o cale ferată se află pe un drum, fiecare utilizator al drumului este obligat, ca la apropierea unui tramvai sau a altui vehicul pe şine să o elibereze imediat, pentru a permite vehiculului să treacă.
    2. Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot adopta pentru circulaţia pe drum a vehiculelor care se deplasează pe şine şi pentru încrucişarea sau depăşirea acestor vehicule, reguli speciale, diferite de acelea definite în prezentul capitol. Totuşi, Părţile Contractante eu subdiviziunile lor nu pot adopta dispoziţii contrare acelora cuprinse în paragraful 7 al art. 18 al prezentei Convenţii.
    1. Dacă pentru un vehicul este fixată o greutate maximă, greutatea la încărcare a acestor vehicule nu trebuie să depăşească greutatea maximă autorizată.
    2. Orice încărcătură a vehiculului trebuie să fie dispusă şi aranjată în aşa fel ca să nu poată:
    a) periclita viaţa oamenilor sau să aducă pagube proprietăţii publice sau particulare, în special prin cădere sau tragere pe drum;
    b) să împiedice vizibilitatea conducătorului sau să compromită stabilitatea sau conducerea vehiculului;
    c) să provoace zgomote, praf sau alte incomodităţi, care ar putea fi evitate;
    d) să mascheze semnalizatoarele maşinii, în special stopurile şi indicatoarele de direcţie, catadioptrii, numerele de înmatriculare şi semnul distinctiv al statului de înmatriculare, cu care vehiculul trebuie să fie înzestrat, conform prezentei Convenţii sau legislaţiei naţionale, sau să mascheze semnalele făcute cu braţul, conform dispoziţiilor paragrafului 3 al art. 14 sau acelea ale paragrafului 2 al art. 17 al prezentei Convenţii.
    3. Toate accesoriile, cum sunt cablurile, lanţurile, prelatele care servesc la încărcarea sau protejarea încărcăturii, trebuie să o lege şi să o fixeze solid. Toate accesoriile care servesc la protejarea încărcăturii trebuie să corespundă cererilor prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol.
    4. Încărcătura care depăşeşte vehiculul în partea din faţă, în spate sau lateral, trebuie să fie semnalată în mod vizibil în toate cazurile în care conturul ei riscă să nu fie observat de conducătorii celorlalte vehicule; noaptea această semnalizare trebuie făcută în faţă printr-un semnal luminos alb şi un dispozitiv alb, reflectorizat, iar în spate printr-un semnal roşu şi un dispozitiv roşu reflectorizant, în mod deosebit în cazul vehiculelor cu motor:
    a) încărcătura care depăşeşte extremitatea vehiculului cu peste l m. (2 picioare 4 ţoli), fie în spate, fie în faţă, trebuie să fie totdeauna semnalizată
    b) încărcătura care depăşeşte lateral, gabaritul vehiculului, în aşa fel că extremitatea lor laterală să se găsească la peste 0,40 m. (16 ţoli) distanţă de semnalul de poziţie din faţă, trebuie să fie semnalizate, noaptea, atât înspre partea din faţă cât şi în partea din spate. La fel şi încărcătura care depăşeşte cu 0,40 m. (16 ţoli) semnalul roşu de poziţie din spatele maşinii.
    5. Nimic din cele cuprinse în paragraful 4 al prezentului articol nu va fi interpretat ca împiedicând Părţile Contractante sau subdiviziunile lor de la interzicerea, limitarea sau introducerea unei autorizaţii speciale pentru depăşirile încărcăturii vizate la paragraful 4.
    1. Fără să aducă prejudicii dispoziţiilor legislaţiei naţionale în ceea ce priveşte obligaţia de a acorda ajutoare celor răniţi, fiecare conducător sau utilizator al drumului, implicat într-un accident, trebuie:
    a) să oprească imediat ce o poate face fără a crea un pericol suplimentar pentru circulaţie;
    b) să se străduiască să asigure securitatea circulaţiei la locul accidentului şi, în cazul în care o persoană a fost ucisă sau rănită grav, să evite, în măsura în care aceasta nu afectează securitatea circulaţiei, orice modificare a locului accidentului sau dispariţia urmelor care ar putea fi utile pentru stabilirea responsabilităţii;
    c) dacă alte persoane implicate în accident i-o cer să se legitimeze;
    d) dacă o persoană a fost rănită sau ucisă în accident să anunţe poliţia şi să rămână sau să revină la locul accidentului până la sosirea acesteia, cu excepţia cazului în care a fost autorizat de aceasta să părăsească locul accidentului sau când nu ea este aceea care acordă ajutor celor răniţi sau are nevoie să fie ea însăşi îngrijită.
    2. Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot, în cadrul legislaţiilor lor naţionale să se abţină de a impune prescripţia prevăzută la alineatul d) al paragrafului l al prezentului articol, atunci când nici o rănire gravă n-a avut loc şi când nici o persoană implicată în accident nu solicită avertizarea poliţiei.
    1. În sensul prezentului articol termenul de "noapte" indică intervalul dintre căderea nopţii şi momentul când se face ziuă, precum şi alte momente în care vizibilitatea este insuficientă, cum ar fi de exemplu: ceaţă, ninsoare, ploaie torenţială sau trecere printr-un tunel.
    1. Noaptea:
    a) orice vehicul cu motor, cu excepţia motoretelor sau a motocicletelor fără ataş, care se găsesc pe drum trebuie să fie prevăzute în faţă cu cel puţin două faruri albe galbene selectiv, iar în spate cu un număr pereche de semnalizatoare roşii, conform prescripţiilor prevăzute pentru automobile, la paragrafele 23 şi 24 ale anexei 5; legislaţiile naţionale pot, totuşi, autoriza în faţă semnalizatoare de poziţie galbene auto. Dispoziţiile prezentului alineat se aplică ansamblurilor formate dintr-un vehicul cu motor şi una sau mai multe remorci, semnalizatoarele roşii trebuind atunci să se găsească în spatele ultimei remorci; remorcile cărora le aplicăm dispoziţiile paragrafului 30 al anexei 5 a prezentei Convenţii trebuie să aibă, în faţă, două semnalizatoare albe cu care ele trebuie să fie prevăzute, în virtutea dispoziţiilor prevăzute în acest paragraf 30;
    b) orice vehicul sau ansamblu de vehicule cărora nu li se aplică dispoziţiile alineatului a) al prezentului paragraf şi care se găseşte pe un drum, trebuie să fie prevăzut cu cel puţin un semnalizator alb sau galben selectiv, în faţă şi cu cel puţin un semnalizator roşu, în partea din spate, atunci când, în faţă sau în spate nu există decât un semnalizator, acesta trebuie să fie plasat pe axa vehiculului sau în partea opusă aceluia care corespunde seninului circulaţiei; pentru vehiculele cu tracţiune animală şi pentru cărucioare, dispozitivul care emite această semnalizare poate fi dus de conducătorul vehiculului sau de cel care-l însoţeşte, mergând de această parte a vehiculului.
    3. Semnalizatoarele prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol trebuie să fie eficace, adică ele trebuie să semnalizeze efectiv vehiculul celorlalţi utilizatori ai drumului: semnalizatorul din faţă şi cel din spate nu trebuie să fie omise de aceeaşi lampă sau de acelaşi dispozitiv, decât în cazul în care caracteristicile vehiculului, în special lungimea sa redusă, permit satisfacerea acestei condiţii.
    4. a) Fac excepţie de la dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol:
    i) dispoziţiile amintitului paragraf "e" nu se aplică vehiculelor oprite sau staţionate pe un drum iluminat în aşa fel, încât ele sunt vizibile în mod distinct, de la o distanţă suficientă;
    ii) vehiculele cu motor a căror lungime şi lăţime nu trece de 6 m. (20 picioare) şi respectiv 2 m. (6 picioare 6 ţoli) şi cărora nu li s-a articulat nici un vehicul, vor putea atunci când ele sunt oprite sau staţionate pe un drum în cadrul unei localităţi, să nu aibă decât un semnalizator plasat pe acea parte a vehiculului, care este opusă marginei drumului de-a lungul căreia este staţionat sau oprit vehiculul; acest semnalizator va fi alb sau galben auto în partea din faţă şi roşu sau galben auto în spate;
    iii) dispoziţiile alineatului b) ale amintitului paragraf 2 nu se aplică nici bicicletelor, nici motoretelor, nici motocicletelor fără ataş sau înzestrate cu baterie, atunci când ele sunt oprite sau staţionate în localităţi, la marginea drumului;
    b) printre altele, legislaţia naţională poate acorda derogări de la dispoziţiile prezentului articol, pentru:
    i) vehiculele oprite sau staţionate în locuri speciale, în afara părţii carosabile;
    ii) vehiculele oprite sau staţionate pe strada pe care circulaţia este foarte redusă.
    5. În nici un caz un vehicul nu trebuie să aibă în faţă semnalizatoare, dispozitive reflectorizante sau materiale reflectorizante roşii, iar în spate semnalizatoare, diapozitive reflectorizante sau materiale reflectorizante albe sau galbene selectiv; această dispoziţie nu se aplică nici utilizării semnalizatoarelor albe sau galbene pentru mersul înapoi, nici reflectorizării cifrelor sau lanternelor de culoare deschisă ale plăcilor de înmatriculare, din spate, semnelor distincte sau a altor semne distinctive cerute de legislaţia naţionlă, nici reflectorizării fondului clar al acestor plăci sau semne, nici semnalizatoarelor roşii, turnante sau semnalizatoarelor anumitor vehicule prioritare.
    6. Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot, în măsura în care ele consideră că ar fi posibil fără să compromită securitatea circulaţiei, să acorde în cadrul legislaţiei naţionale, unele derogări de la dispoziţiile prezentului articol pentru:
    a) vehiculele cu tracţiune animală şi cărucioarele de mână;
    b) vehiculele de formă sau natură deosebită sau utilizate în scopuri şi condiţii deosebite.
    7. Nimic din prezenta Convenţie nu va fi interpretat ca împiedicând legislaţia naţională să impună grupelor de pietoni, conduşi de un supraveghetor sau formând un cortegiu, precum şi conducătorii animalelor, izolate sau în turme sau ai animalelor de tracţiune, de cărăuşie sau de călărie, să fie prevăzuţi atunci când cirulă pe drum în împrejurări diferite la paragraful 2 b) al prezentului articol, cu un dispozitiv reflectorizant sau un semnalizator; lumina reflectorizantă sau emisă trebuie să fie atunci, fie albă sau galbenă, în partea din faţă, fie roşie în spate, fie galbenă în ambele direcţii.
    1. Conducătorul unui vehicul echipat cu lumini, fază mare, fază mică sau semnalizatoare de poziţie, definite în anexa 5 a prezentei Convenţii trebuie să utilizeze aceste semnalizatoare în următoarele condiţii, când, în situaţia articolului 32 al prezentei Convenţii, vehiculul trebuie să indice cel puţin unul sau două semnale albe sau galbene, în partea din faţă:
    a) faza lungă nu trebuie să fie aprinsă nici în localităţi, atunci când strada este suficient de luminată, nici în afara lor, atunci când drumul este iluminat în mod continuu şi când această iluminare este suficientă pentru a-i permite conducătorului să vadă în mod distinct până la o distanţă suficientă şi nici când vehiculul este oprit;
    b) cu excepţia cazului în care legislaţia naţională poate autoriza utilizarea fazei lungi în timpul zilei, atunci când vizibilitatea este insuficientă, datorită ceţei, ninsorii, averselor de ploaie sau trecerii printr-un tunel, faza lungă nu trebuie să fie aprinsă sau ea trebuie să fie reglată în aşa fel încât să se evite orbirea celorlalţi conducători;
    i) atunci când un conducător urmează să se încrucişeze cu un alt vehicul; semnalele dacă sunt autorizate, trebuie sa fie atunci stinse sau modul lor de utilizare trebuie să fie modificat pentru a se evita orbirea la distanţă care-i este necesară conducătorului acestui vehicul ca să-şi continuie în securitate mersul;
    ii) atunci când un vehicul urmează altuia la o distanţă mică; totuşi, faza mare poate fi utilizată conform dispoziţiilor paragrafului 4 al prezentului articol, pentru a indica intenţia de depăşire în condiţiile prevăzute în art. 28 al prezentei Convenţii;
    iii) în orice alte împrejurări în care este necesar sa nu orbim pe celălalt utilizator al drumului sau al unei căi ferate sau râu, care mărginesc drumul;
    c) cu excepţia dispoziţiilor alineatului d) al prezentului paragraf, faza mică trebuie să fie aprinsă atunci faza mare este interzisă, conform dispoziţiilor alineatelor a) şi b) de mai sus şi ea poate fi utilizată în locul fazei mari, atunci când faza mică îi permite conducătorului să vadă clar până la o distanţă suficientă, iar celorlalţi utilizanţi ai drumului să observe vehiculul la o distanţă suficientă;
    d) semnalizatoarele de poziţie trebuie să fie utilizate în acelaşi timp cu faza mare, faza mică sau farurile de ceaţa. Ele pot fi utilizate singure atunci când vehiculul este oprit sau staţionat sau când, pe drumuri, cu excepţia autostrăzilor şi a drumurilor menţionate la paragraful 4 al art. 25 din prezenta Convenţie, condiţiile de iluminare îi permit conducătorului să vadă clar până la o distanţă suficientă sau când ceilalţi utilizatori pot remarca vehiculul de la o distanţă suficientă,
    2. Când vehiculul este înzestrat cu faruri de ceaţă definite în anexa 5 a prezentei Convenţii, el nu trebuie să le utilizeze decât în caz de ceaţă, de ninsoare sau ploaie mare. Ca o abatere de la dispoziţiile paragrafului l c) al prezentului articol, aprinderea farurilor de ceaţă înlocuieşte pe acea a fazei mici, legislaţia naţională putând, totuşi, să autorizeze în acest caz, aprinderea simultană a farurilor de ceaţă şi a fazei mici.
    3. Ca o excepţie de la dispoziţiile paragrafului 2 al prezentului articol, legislaţia naţională poate autoriza, chiar şi în absenţa ceţei, a ninsorii sau a ploii, aprinderea farurilor de ceaţă pe drumurile înguste şi care cuprind numere de viraje.
    4. Nimic din prezenta Convenţie nu va fi interpretat ca împiedicând legislaţia naţională să impună obligaţia de a utiliza faza mică în cadrul localităţilor.
    5. Avertismentele luminoase vizate la paragraful 2 art. 28 al prezentei Convenţii constau în aprinderea intermitentă şi la intervale scurte a fazei mici sau a fazei lungi sau în aprinderea alternativă şi la intervale scurte a fazei scurte şi a fazei lungi.
    1. Atunci când apropierea unui vehicul prioritar este semnalată prin avertizorii speciali, luminoşi şi sonori, ai acestui vehicul, fiecare utilizator al drumului trebuie să elibereze trecerea pe drum şi, la nevoie, să oprească.
    2. Legislaţiile naţionale pot prevedea ca şoferii vehiculelor care au prioritate să nu fie obligaţi să respecte total sau parţial dispoziţiile prezentului capitol II cu excepţia paragrafului 2 al art. 6, atunci când circulaţia lor este anunţată cu ajutorul     avertizorilor speciali ai vehiculului şi sub rezerva de a nu periclita viata celorlalţi utilizatori.
    3. Legislaţiile naţionale pot prevedea în ce măsură personalul ocupat în lucrările de construcţie, reparaţie şi întreţinere a drumurilor, inclusiv conducătorii mecanismelor utilizate la aceste lucrări, poate să nu respecte prevederile prezentului capitol II, cu condiţia luării măsurilor necesare de precauţie.
    4. Pentru a depăşi sau a se încrucişa cu maşinile vizate de paragraful 2 al prezentului articol, în timp ce acestea participă la lucrări efectuate pe drum, conducătorii celorlalte vehicule pot, în măsura în care este necesar şi cu condiţia să ia toate măsurile necesare, să nu respecte dispoziţiile art. 11 şi 12 al prezentei Convenţii.
    1. a) Pentru a beneficia de dispoziţiile prezentei Convenţii, orice automobil aflat în circulaţie internaţională şi orice remorcă, cu excepţia unei remorci uşoare, trebuie să fie înmatriculat de una din Părţile Contractante sau de una din subdiviziunile acesteia, iar conducătorul automobilului trebuie să deţină un certificat valabil, eliberat în scopul atestării acestei înmatriculări, fie de către o autoritate competentă a acestei Părţi Contractante sau de una din subdiviziunile sale, fie în numele Părţii Contractante sau a subdiviziunii sale, de asociaţia pe care a însărcinat-o în acest scop. Certificatul de înmatriculare trebuie să cuprindă cel puţin:
    — un număr de ordine, numit număr de înmatriculare, a cărui compoziţie este indicată în anexa 2 a prezentei Convenţii;
    — data primei înmatriculări a vehiculului;
    — numele complet şi domiciliul titularului certificatului;
    — numele sau marca fabricii constructorului vehiculului;
    — numărul de ordine al saşiului (numărul de fabricaţie sau numărul de serie);
    — dacă este vorba de un vehicul destinat transportului de mărfuri, greutatea maximă autorizată;
    — perioada valabilităţii lui, în cazul în care ea nu este nelimitată. Indicaţiile referitoare la certificat sunt scrise expresiv cu caractere latine sau cu litere cursive, denumite şi engleze, fie repetate în acest mod.
    b) Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot, totuşi să hotărască indicarea pe certificatele eliberate, pe teritoriul lor, a anului fabricării, în locul datei primei înmatriculări.
    2. Ca o abatere de la dispoziţiile paragragului l al prezentului articol, un vehicul articulat, nedecuplat în perioada în care el se află în circulaţie internaţională, va beneficia de dispoziţiile prezentei Convenţii, chiar dacă el constituie obiectul unei singure înmatriculări şi al unui singur certificat pentru tractorul şi semiremorca care-1 formează.
    3. Nimic din prezenta Convenţie nu va fi interpretat ca limitând dreptul Părţilor Contractante sau a subdiviziunilor lor de a cere, în cazul unui vehicul în circulaţie internaţională care nu este înmatriculat pe numele persoanei care conduce, justificarea dreptului conducătorului de a deţine acest vehicul.
    4. Se recomandă Părţilor Contractante, care nu au încă, să înfiinţeze un serviciu însărcinat pe scară naţională sau regională cu înregistrarea automobilelor puse în circulaţie şi cu centralizarea datelor cuprinse în fiecare certificat de înmatriculare.
    1. Fiecare automobil în circulaţie internaţională trebuie să poarte în faţă şi în spate un număr de înmatriculare; totuşi motocicletele nu sunt obligate să aibă acest număr decât în spate.
    2. Orice remorcă înmatriculată, aflată în circulaţie internaţională trebuie să poarte în spate numărul său de înmatriculare, în cazul unui automobil care are o remorcă sau mai multe remorci, remorca mică sau ultima remorcă, în cazul în care aceasta nu este înmatriculată, trebuie să poarte numărul de ordine al vehiculului care o remorchează.
    3. Compoziţia şi modalităţile de fixare a numărului de înmatriculare, vizat în prezentul articol trebuie să fie conforme dispoziţiilor anexei 2 a prezentei Convenţii.
    1. Orice automobil în circulaţie internaţională trebuie să poarte în spate, în plus faţă de numărul său de înmatriculare, un semn distinctiv al statului în care este el înmatriculat.
    2. Orice remorcă ataşată unui automobil şi care în virtutea art. 36 al prezentei Convenţii trebuie să poarte în spate un număr de înmatriculare, trebuie să mai poarte un număr distinctiv al statului de înmatriculare a vehiculului tractor. Prevederile punctului prezent se aplică şi în cazul când remorca este înmatriculată într-un stat diferit de statul de înmatriculare a vehiculului la care el este aţâţat; dacă remorca nu este înmatriculată ea trebuie sa poarte în spate semnul distinctiv al statului de înmatriculare a vehiculului tractor, cu excepţia cazului în care el circulă în acest stat.
    3. Compoziţia şi modalităţile de fixare a semnului distinctiv vizat în prezentul articol trebuie să se conforme dispoziţiilor anexei 3 al prezentei Convenţii.
    Fiecare automobil şi fiecare remorcă în ciruclaţie internaţională trebuie să poarte semnele de identificare definite la anexa 4 a prezentei Convenţii.
    Fiecare automobil, fiecare remorcă şi întregul ansamblu de vehicule în circulaţie internaţională trebuie să corespundă dispoziţiilor anexei 5 a prezentei Convenţii. Ele trebuie, printre altele, să fie în stare bună de circulaţie.
    Timp de 10 ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, conform paragrafului l al art. 47, remorcile în circulaţie internaţională beneficiază, oricare ar fi greutatea lor maximă autorizată, de dispoziţiile prezentei Convenţii, chiar dacă ele nu sunt înmatriculate.
    1. Părţile Contractante vor recunoaşte:
    a) orice permis naţional, întocmit în limba lor sau într-una din limbile lor sau, dacă nu este întocmit într-o astfel de limbă, este însoţit de o traducere a certificatului autentificat;
    b) orice permis naţional conform dispoziţiilor anexei 6 a prezentei Convenţii;
    c) orice permis internaţional conform dispoziţiilor anexei 7 a prezentei Convenţii, ca fiind valabil pentru conducerea pe teritoriul lor a unui vehicul care intră în categoriile cărora le corespunde permisul, cu condiţia ca numitul permis să fie valabil şi ca el să fi fost eliberat de o altă Parte Contractantă sau de una din subdiviziunile sale, sau de o asociaţie însărcinată în acest scop de această Parte Contractantă sau de una din subdiviziunile ei. Dispoziţiile prezentului paragraf nu se aplică permiselor de elev conducător.
    2. Cu toate dispoziţiile paragrafului precedent:
    a) când valabilitatea permisului de conducere este subordonată, printr-o menţiune specială, purtării de către persoana interesată a anumitor aparate sau de anumite amenajări ale vehiculului în funcţie de invaliditatea conducătorului, permisul nu va fi recunoscut ca valabil decât dacă aceste prescripţii sunt respectate;
    b) Părţile Contractante pot refuza să recunoască valabilitatea pe teritoriul lor a oricărui permis de conducere al cărui titular n-a împlinit încă 18 ani;
    c) Părţile Contractante pot refuza să recunoască validitatea pe teritoriul lor pentru conducerea autovehiculelor sau a ansamblurilor de vehicule de categoriile C, D şi E vizate în anexele 6 şi 7 ale prezentei Convenţii, a oricărui permis de conducere al cărui titular n-a împlinit încă 21 de ani.
    3. Părţile Contractante se angajează să ia toate măsurile necesare pentru ca permisele naţionale şi internaţionale de conducere, vizate în alineatele a), b) şi c) ale paragrafului l al prezentului articol să nu fie eliberate pe teritoriul lor, fără a avea garanţia capacităţilor conducătorului şi a aptitudinilor sale fizice.
    4. Pentru aplicarea paragrafului l şi al paragrafului 2, alineatul c) al prezentului articol:
    a) automobilelor de categoria B vizate în anexele 6 şi 7 ale prezentei Convenţii li se pot ataşa o remorcă uşoară; li se mai poate ataşa şi o remorcă a cărei greutate maximă autorizată trece de 750 kg. (1650 funţi) sau nu depăşeşte greutatea netă a automobilului, dacă totalul greutăţilor maxime autorizate a vehiculelor astfel cuplate nu depăşeşte 3.500 kg. (7700 funţi);
    b) automobilelor de categoria C şi D vizate în anexele 6 şi 7 ale prezentei Convenţii, li se poate ataşa o remorcă uşoară, fără ca ansamblul astfel construit să înceteze să mai aparţină categoriei C sau categoriei D.
    5. Permisul internaţional nu va fi eliberat decât deţinătorului unui permis naţional, pentru eliberarea căruia au fost îndeplinite condiţiile minime fixate prin prezenta Convenţie. El nu va fi valabil o perioadă mai mare decât permisul naţional corespunzător, al cărui număr va trebui să figureze pe permisul internaţional.
    6. Dispoziţiile prezentului articol nu obligă Părţile Contractante:
    a) să recunoască valabilitatea permiselor naţionale sau internaţionale, eliberate pe teritoriul unei alte Părţi Contractante persoanelor care-şi aveau reşedinţa normală pe teritoriul lor în momentul acestei eliberări sau a căror reşedinţă normală a fost transferată pe teritoriul lor, după această eliberare;
    b) să recunoască valabilitatea permiselor amintite, eliberate conducătorilor al căror domiciliu normal în momentul eliberării nu se găsea pe teritoriul pe care a fost eliberat permisul sau al cărui domiciliu a fost transferat, după această eliberare, pe un alt teritoriu.
    1. Părţile Contractante sau subdiviziunile lor pot retrage conducătorului care comite pe teritoriul lor o infracţiune care poate duce la retragerea permisului său de conducere, dreptul de a utiliza pe teritoriul său permisul de conducere, naţional sau internaţional, al cărui titular este. În astfel de cazuri, autoritatea competentă a Părţii Contractante sau a acelei a subdiviziuni care a retras dreptul de a utiliza acest permis, vor putea:
    a) să ridice permisul şi să-l păstreze până la expirarea perioadei în care i s-a retras permisul sau până când conducătorul părăseşte teritoriul său, dacă această plecare are loc înainte de expirarea perioadei;
    b) să anunţe retragerea dreptului de a utiliza permisul autorităţii care l-a eliberat sau în numele căreia a fost eliberat permisul;
    c) dacă este vorba de un permis internaţional, să înscrie pe locul prevăzut în acest scop, menţiunea că permisul nu mai este valabil pe teritoriul său;
    d) în cazul în care ea n-a aplicat procedura vizată la alineatul a) al prezentului paragraf, să completeze comunicarea menţionata la alineatul b), cerând autorităţii care a eliberat permisul sau în numele căreia a fost eliberat permisul, să avizeze persoana interesată de hotărârea luată cu privire la ea.
    2. Părţile Contractante se vor strădui să notifice celor interesaţi, hotărârile care le-au fost comunicate, conform procedurii vizate la paragraful l alineatul d) al prezentului articol.
    3. Nimic din prezenta Convenţie nu va fi interpretat ca interzicând Părţilor Contractante sau uneia din subdiviziunile lor împiedicarea unui conducător titular al unui permis de conducere naţional sau internaţional, să conducă, dacă este clar sau dovedit că starea lui nu permite conducerea maşinii în securitate sau dacă dreptul de a conduce le-a fost retras în statul în care se află domiciliul său obişnuit.
    Permisele internaţionale de conducere conform dispoziţiilor Convenţiei referitoare la circulaţia rutieră, realizată la 19 septembrie 1949 la Geneva şi eliberate în următorii 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, conform paragrafului l al art. 47 al prezentei Convenţii vor putea, pentru aplicarea art. 41 şi 42 al prezentei Convenţii să fie asimilate permisele internaţionale de conducere prevăzute în prezenta Convenţie.
    1. Vehiculele fără motor aflate în circulaţia internaţională, trebuie:
    a)să aibă o frână eficace;
    c) să fie înzestrate cu un claxon care să se poată auzi de la o distanţă suficientă şi să nu aibă un alt avertizor sonor;
    d) să fie prevăzute în spate cu un dispozitiv reflectorizant, roşu şi cu un dispozitiv care să asigure existenţa unui semnalizator luminos alb sau galben în faţă şi roşu, în spate.
    2. Pe teritoriul Părţilor Contractante care, conform paragrafului 2 al art. 54 al prezentei Convenţii nu au făcut o declaraţie prin care motoretele să fie asimilate motocicletelor, motoretele aflate în circulaţie trebuie:
    a) să aibă două frâne independente;
    b) să fie înzestrate cu un claxon sau cu un alt avertizor sonor, care poate fi auzit de la o distanţă suficientă;
    c) să fie înzestrate cu un dispozitiv de eşapament tăcut şi eficace;
    d) să fie prevăzute cu dispozitive care să asigure existenţa unui semnalizator luminos alb sau galben, în partea din faţă, a unui semnalizator roşu şi a unui dispozitiv reflectorizant roşu, în partea din spate;
    e) să poarte semnalele identificării, definite la anexa 4 a prezentei Convenţii.
    3. Pe teritoriul Părţilor Contractante, care, conform paragrafului 2, art. 54 al prezentei Convenţii au făcut o declaraţie prin care motoretele sunt asimilate motocicletelor, condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească motoretele pentru a fi admise în circulaţie internaţională sunt acelea definite pentru motociclete în anexa 5 a prezentei Convenţii.
    1. Prezenta Convenţie se află la sediul O.N.U. la New York până la 31 ianuarie 1969 pentru a fi semnată de toate statele membre ale O.N.U. sau membre ale uneia din instituţiile sale specializate sau a Agenţiei Internaţionale a energiei atomice sau membrilor statutului Curţii internaţionale de Justiţie şi oricărui alt stat invitat de Adunarea Generală a O.N.U., să devină parte a acestei Convenţii.
    2. Prezenta Convenţie este supusă ratificării. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la Secretariatul General al O.N.U.
    3. Prezenta Convenţie va rămâne deschisă adeziunii oricărui stat vizat la paragraful l al prezentului articol. Instrumentele de adeziune vor fi depuse pe lângă Secretariatul General.
    4. În momentul în care el va semna prezenta Convenţie sau va depune instrumentul său de ratificare sau de adeziune, fiecare stat va specifica Secretarului General semnul distinctiv pe care şi l-a ales pentru a fi pus în circulaţie internaţională pe vehiculele pe care le-a înmatriculat, conform dispoziţiilor anexei 3 a prezentei Convenţii. Printr-o altă notificare adresată Secretariatului General, fiecare stat îşi poate schimba semnul distinctiv pe care l-a avut anterior.
    1. Fiecare stat va putea, în momentul în care va semna sau ratifica prezenta Convenţie sau când va adera la ea sau în oricare alt moment ulterior să declare printr-o notificare adresată Secretarului General că această Convenţie devine aplicabilă tuturor teritoriilor sau numai unuia dintre ele, căruia îi asigură întreţinerea unor relaţii internaţionale. Convenţia va deveni aplicabilă pe teritoriul sau teritoriile indicate în notificare, după 36 de zile de la data când Secretarul General a primit această notificare sau la data intrării în vigoare a Convenţiei pentru statul care a aderat notificare dacă această dată este posterioară precedentei.
    2. Orice stat care a făcut o declaraţie în virtutea paragrafului l al prezentului articol va putea la oricare dată ulterioară, printr-o notificare adresată Secretarului General să declare că această Convenţie a încetat de a mai fi aplicabilă pe teritoriul indicat în notificare şi Convenţia va înceta să fie aplicabilă amintitului teritoriu la un an de la data primirii acestei notificări de către Secretarul General.
    3. Orice stat care adresează o notificare, în virtutea paragrafului l al prezentului articol va comunica Secretarului General semnul sau semnele distincte pe care şi le-a ales pentru a fi puse în circulaţie internaţională pe vehiculele care au fost înmatriculate pe teritoriul sau teritoriile interesate, conform dispoziţiilor anexei 3 ale prezentei Convenţii. Printr-o altă modificare, adresată Secretarului General, orice stat poate schimba semnul distinctiv pe care şi l-a ales anterior.
    1. Prezenta Convenţie va intra în vigoare după un an de la data depunerii celui de al 15-lea instrument de ratificare sau adeziune.
    2. Pentru fiecare stat care va ratifica prezenta Convenţie sau care va adera la ea după depunerea celui de al 15-lea instrument de ratificare sau adeziune, Convenţia va intra în vigoare după 12 luni de la data depunerii de către acest stat a instrumentului său de ratificare sau de adeziune.
    La intrarea sa în vigoare, prezenta Convenţie va abroga şi va înlocui, în cadrul relaţiilor dintre Părţile Contractante, Convenţia internaţională referitoare la circulaţia rutieră, ambele semnate la 24 aprilie 1926, Convenţia referitoare la reglementarea circulaţiei automobilistice interamericane, supusă semnării la Washington la 15 decembrie 1943 şi Convenţia referitoare la circulaţia rutieră, supusă semnării la Geneva la 19 septembrie 1949.
    1. După o perioadă de l an de la data intrării în vigoare a prezentei Convenţii, fiecare Parte Contractantă va putea propune una sau mai multe amendamente aduse Convenţiei. Textul fiecărei propuneri de amendament, însoţit de o expunere de motive va fi adresat Secretarului General care-1 va comunica tuturor Părţilor Contractante. Acestea vor avea posibilitatea de a comunica, în cadrul următoarelor 12 luni de la data acestei comunicări: a) dacă ele acceptă amendamentul; b) dacă-1 resping; c) dacă doresc convocarea unei conferinţe pentru a-1 examina. Secretarul General va transmite textul amendamentului propus tuturor celorlalte state vizate la paragraful l al art. 45 al prezentei Convenţii.
    2. a) Orice propunere de amendament care va fi comunicată conform dispoziţiilor paragrafului precedent va fi considerată ca acceptată dacă, în perioada de 12 luni, menţionată mai sus, mai puţin de 1/3 din Părţile Contractante informează Secretarul General Fie că ele resping amendamentul fie că doresc convocarea unei conferinţe în vederea examinării lui. Secretarul General va înştiinţa toate Părţile Contractante orice acceptare şi orice respingere a amendamentului propus, precum şi orice cerere de convocare a unei conferinţe. Dacă numărul total al respingerilor şi al cererilor primite într-o perioadă de l an, este mai mic decât numărul total al Părţilor Contractante, Secretarul General va comunica tuturor Părţilor Contractante că amendamentul va intra în vigoare după 6 luni de la expirarea perioadei de 1 an, specificată în paragraful precedent, pentru toate Părţile Contractante, cu excepţia acelora care, în perioada specificată au respins amendamentul sau au cerut convocarea unei conferinţe pentru a-l examina.
    b) Fiecare Parte Contractantă care, în amintita perioadă de l an va respinge o propunere de amendament, care va cere convocarea unei conferinţe pentru examinarea lui, va putea, în orice moment după expirarea acestei perioade să-1 anunţe pe Secretarul General că acceptă amendamentul şi Secretarul General va comunica această notificare tuturor Părţilor Contractante care-şi vor anunţa acceptarea, la 6 luni după ce Secretarul General a primit notificarea lor.
    3. Dacă un amendament propus n-a fost acceptat conform paragrafului 2 al prezentului articol şi dacă în perioada de l an, specificată la paragraful l al prezentului articol, mai puţin de jumătate din numărul total al Părţilor Contractante îl informează pe Secretarul General că ele resping amendamentul propus şi dacă cel puţin 1/3 din numărul total al Părţilor Contractante, dar nu mai puţin de 10 îl informează că ele acceptă sau că doresc convocarea unei conferinţe pentru a-1 examina, Secretarul General va convoca o conferinţă în vederea examinării unui amendament propus sau a oricărei alte propuneri care-i va fi comunicată, în situaţia paragrafului 4 al prezentului articol.
    4. Dacă o conferinţă este convocată conform dispoziţiilor paragrafului 3 al prezentului articol, Secretarul General va invita la ea toate statele vizate la paragraful l al art. 4 al prezentei Convenţii. El va cere tuturor statelor invitate la conferinţă să-i prezinte cel mai târziu cu 6 luni înainte de deschidere, toate propunerile pe care doresc să le examineze conferinţa în plus faţă de amendamentul propus şi va comunica aceste propuneri cu cel puţin 3 luni înainte de deschiderea conferinţei, tuturor statelor invitate la conferinţă.
    5. a) Orice amendament la prezenta Convenţie va fi considerat ca acceptat, dacă el a fost adoptat cu o majoritate de 2/3 din statele reprezentate la conferinţă, cu condiţia ca această majoritate să grupeze cel puţin 2/3 din Părţile Contractante, reprezentante la conferinţă. Secretarul General va comunica tuturor Părţilor Contractante adoptarea amendamentului şi acesta va intra în vigoare după 12 luni de la data acestei notificări, pentru toate Părţile Contractante, cu excepţia acelor care în această perioadă au înştiinţat pe Secretarul General că ele resping amendamentul.
    b) Fiecare Parte Contractantă care va respinge amendamentul într-o perioadă de 12 luni, va putea în orice moment, să notifice Secretarului General că ea acceptă şi Secretarul General va comunica această înştiinţare tuturor celorlalte Părţi Contractante. Amendamentul va intra în vigoare pentru Partea Contractantă care-şi va comunica acceptarea, la 6 luni după data la care Secretarul General va primi acceptarea sau la sfârşitul perioadei de 12 luni, dacă aceasta este posterioară precedentei.
    6. Dacă propunerea de amendament nu este acceptată conform paragrafului 2 al prezentului articol şi dacă condiţiile prescrise la paragraful 3 al prezentului articol pentru convocarea unei conferinţe nu sunt respectate, propunerea de amendament este respinsă.
    Fiecare Parte Contractantă va putea denunţa prezenta Convenţie printr-o comunicare scrisă adresată Secretarului General. Denunţarea intră în vigoare la un an de la data la care Secretarul General a primit comunicarea.
    Prezenta Convenţie va înceta să mai fie în vigoare dacă numărul Părţilor Contractante este mai mic de 5 într-o perioadă oarecare de 12 luni consecu-tive.
    Orice diferend între două sau mai multe Părţi Contractante, referitor la interpretarea sau aplicarea prezentei Convenţii, pe care părţile nu le-au putut reglementa pe calea negocierilor sau într-un alt fel, va putea fi adus, la cererea uneia din Părţile Contractante interesate în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie pentru a fi rezolvat de aceasta.
    Nici una din dispoziţiile prezentei Convenţii nu va fi interpretată ca interzicând vreuneia din Părţile Contractante să ia măsuri compatibile cu dispoziţiile Cartei O.N.U. şi limitate la exigenţele situaţiei pe care ea o consideră ca fiind necesare pentru securitatea exterioară.
    1. Orice stat va putea în momentul în care va semna prezenta Convenţie sau va depune instrumentul său de ratificare sau de adeziune, să declare că el nu se consideră a fi legat prin art. 52 al prezentei Convenţii. Celelalte Părţi Contractante nu vor fi legate prin art. 52 de nici una din Părţile Contractante care a făcut o astfel de declaraţie.
    2. În momentul în care el îşi depune instrumentul de ratificare sau de adeziune, fiecare sfat poate declara, printr-o comunicare adresată Secretarului General că el va asimila motoretele motocicletelor cu scopul de a aplica prezenta Convenţie (art. l, subalineatul "n").
    În orice moment, orice stat va putea, ulterior, printr-o comunicare adresată Secretarului General să-şi retragă declaraţia.
    3. Declaraţiile prevăzute la paragraful 2 al prezentului articol vor intra în vigoare după 6 luni de la data la care Convenţia va intra în vigoare pentru statul care face declaraţia, dacă această dată este posterioară precedentei.
    4. Orice modificare a unui semn distinctiv ales înainte, comunicat conform paragrafului 4 al art. 45 sau paragrafului 3 al art. 46 al prezentei Convenţii, va intra în vigoare după trei luni de la data la care Secretarul General a primit notificarea.
    5. Alte rezerve cu privire la prezenta Convenţie şi la anexele ei, în afara celor prevăzute la paragraful l al prezentului articol, sunt autorizate cu condiţia ca ele să fie formulate în scris şi dacă ele au fost formulate înainte de depunerea instrumentului de ratificare sau de adeziune, ca ele să fie confirmate în amintitele rezerve tuturor statelor vizate la paragraful l al art. 45 al prezentei Convenţii.
    6. Orice Parte Contractantă care va formula o rezervă sau va face o declaraţie în situaţia paragrafelor l sau 4 ale prezentului articol, vor putea în orice moment, să le retragă printr-o notificare adresată Secretarului General.
    7. Orice rezervă făcută, conform paragrafului 5 al prezentului articol:
    a) modifică pentru oricare Parte Contractantă care a formulat amintita rezervă, dispoziţiile Convenţiei la care se referă în limitele acestora;
    b) modifică aceste dispoziţii în cazul aceloraşi limite pentru celelalte Părţi Contractante, pentru ceea ce ţine de relaţiile lor ori Părţile Contractante care au notificat rezerva.
    În afara declaraţiilor, notificărilor şi comunicărilor prevăzute în art. 49 şi 54 ale prezentei Convenţii, Secretarul General va notifica tuturor statelor vizate la paragraful l al art. 45:
    a) semnăturile, ratificate şi adeziunile, conform art. 45;
    b) notificările şi declaraţiile, conform paragrafului 4 al art. 45 şi art. 46;
    c) datele intrării în vigoare a prezentei Convenţii în virtutea art. 47;
    d) data intrării în vigoare a amendamentelor prezentei Convenţii con-form paragrafelor 2 şi 5 ale art. 49;
    e) denunţările conform art. 50;
    f) abrogarea prezentei Convenţii conform art. 51.
    Originalul prezentei Convenţii, redactat într-un singur exemplar, în limbile engleză, chineză, spaniola, franceză şi rusă va fi depus pe lângă Secretarul General al O.N.U., care va transmite copiile certificate tuturor statelor vizate la paragraful l al art. 45 al prezentei Convenţii, pe baza căreia împuterniciţii subsemnaţi, autorizaţi special de guvernele lor au semnat prezenta Convenţie.


    1. Părţile Contractante pot să nu admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor automobilele, remorcile şi ansamblurile vehiculelor a căror greutate totală sau pe osie, sau ale căror dimensiuni depăşesc limitele fixate de legislaţia naţională pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul lor. Părţile Contractante, pe teritoriul cărora are loc circulaţia internaţională a vehiculelor de mare tonaj, se străduiesc să încheie acorduri regionale care să permită, în circulaţie internaţională, accesul pe drumurile regiunii, cu excepţia drumurilor cu caracteristici mai slabe, al vehiculelor şi ansamblurilor de vehicule a căror greutate şi dimensiuni nu depăşesc cifrele fixate prin aceste acorduri.
    2. Pentru aplicarea paragrafului l al prezentei anexe nu vor fi considera-te ca depăşire a lăţimii maxime autorizate proeminenţele:
    a) cauciucurile în vecinătatea punctului lor de contact cu solul şi conexiunile indicatorilor de presiune a cauciucurilor;
    b) dispozitivele antiderapante montate pe roţi;
    c) oglinzile retrovizoare, construite în aşa fel încât sub aspectul unei presiuni moderate, să cedeze în ambele sensuri în aşa fel încât ele să nu depăşească lăţimea maximă autorizată;
    d) indicatorii laterali de direcţie şi semnalizatoarele de gabarit, cu condiţia ca depăşirea în cauză să nu treacă de câţiva centimetri;
    e) sigiliile vamale aplicate pe încărcătură şi dispozitivele de fixare şi de protecţie a acestor sigilii.
    3. Părţile pot să nu admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor ansamblurile următoarelor vehicule, în măsura în care legislaţia lor naţională interzice circulaţia unor astfel de ansambluri:
    a) motociclete cu remorci;
    b) ansambluri formate dintr-un automobil şi mai multe remorci.
    4. Părţile Contractante pot să nu admită în circulaţie internaţională, pe teritoriul lor, ansamblurile şi remorcile care beneficiază de derogări, în situaţia paragrafului 60 al anexei 5 a Convenţiei.
    5. Părţile Contractante pot să nu admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor motoretele şi motocicletele ale căror conducători şi, dacă este cazul şi pasageri, nu poartă căşti de protecţie.
    6. Părţile Contractante pot subordona admiterea în circulaţie internaţională, pe teritoriul lor a oricărui automobil, cu excepţia motoretelor şi a motocicletelor fără ataş, prezenţei la bordul maşinii a unui dispozitiv, vizat la paragraful 56 al anexei 5 a Convenţiei şi destinat, în caz de oprire pe partea carosabilă, să anunţe pericolul pe care-1 constituie vehiculul astfel oprit.
    7. Părţile Contractante pot subordona admiterea în circulaţie internaţională, pe anumite drumuri dificile sau în anumite regiuni cu relief dificil de pe teritoriul lor a automobilelor a căror greutate maximă autorizată depăşeşte 3500 kg, respectării prescripţiilor speciale impuse prin legislaţia sa naţională pentru admiterea pe aceste drumuri sau în aceste regiuni a vehiculelor cu aceeaşi greutate maximă autorizată.
    8. Părţile Contractante pot să nu admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor orice automobil a cărui fază mică are fascicolul luminos asimetric, atunci când reglarea fascicolelor nu a fost adoptată în sensul circulaţiei pe teritoriul lor.
    9. Părţile Contractante pot să nu admită în circulaţie internaţională pe teritoriul lor orice automobil sau orice remorcă ataşată la un automobil care ar purta un alt semn distinctiv decât acela prevăzut pentru acest vehicul în art. 37 al prezentei Convenţii.


    1. Numărul de înmatriculare vizat în art. 35 şi 36 ale Convenţiei trebuie să fie compus fie din cifre, fie din cifre şi litere. Cifrele trebuie să fie cifre arabe, iar literele trebuie să fie cu caractere latine majuscule. Totuşi pot fi utilizate şi alte cifre sau caractere, dar numărul de înmatriculare trebuie să fie repetat cu cifre arabe şi cu caractere latine majuscule.
    2. Numărul de înmatriculare trebuie să fie format şi fixat în aşa fel incât să poată fi citit ziua pe timp frumos de la cel puţin 40 m de către un observator plasat pe axa vehiculului, acesta fiind oprit. Părţile Contractante pot, totuşi, pentru vehiculele pe care le înmatriculează, să reducă această distanţă minimă de lizibilitate pentru motociclete şi pentru categoriile speciale de automobile pentru care ar fi dificil să dăm numerelor de înmatriculare dimensiuni suficiente pentru a putea fi citite de la 40 m.
    3. În cazul în care numărul de înmatriculare este fixat pe o placă spe-cială, această placă trebuie să fie plată şi fixată într-o poziţie verticală sau aproape verticală şi perpendiculară în planul longitudinal median al vehiculului, în cazul în care numărul este fixat sau desenat pe vehicul, suprafaţa pe care el este fixat sau desenat trebuie sa fie plană şi verticală sau aproape plană şi verticală şi să fie perpendiculară în planul longitudinal median al vehiculului.
    4. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 5 al art. 32 placa sau suprafaţa pe care este fixat sau desenat numărul de înmatriculare poate fi din material reflectorizant.


    1. Semnul distinctiv vizat în art. 37 al Convenţiei trebuie să fie compus din 1—3 litere cu caractere latine. Literele vor avea o inălţime de cel puţin 0,08 m şi grosimea lor va fi de cel puţin 0,01 m. Literele vor fi desenate cu negru pe un fond alb, având forma unei elipse, a cărei axă mare este orizontală.
    2. Când semnul distinctiv nu cuprinde decât o singură literă, axa mare a elipsei poate fi verticală.
    3. Semnul distinctiv nu trebuie să fie încorporat în numărul de înmatriculare şi nici plasat în aşa fel încât să poată da naştere unei confuzii sau să-i împiedice lizibilitatea.
    4. Pe motociclete şi pe remorcile lor, dimensiunile axelor elipsei vor fi de cel puţin 0,175 m şi 0,115 m. Pe celelalte automobile şi pe remorcile lor, dimensiunile axelor elipsei vor fi de cel puţin:
    a) 0,24 m şi 0,145 m, dacă semnul distinctiv cuprinde 3 litere;
    b) 0,175 m şi 0,115 m, dacă semnul distinctiv cuprinde mai puţin de 3 litere.
    5. Dispoziţiile paragrafului 3 al anexei 2 se aplică la fixarea numărului distinctiv pe vehicul.


    1. Semnele de identificare cuprind: a) pentru automobile:
    i) numărul sau marca constructorului vehiculului;
    ii) pe saşiu sau în lipsa acestuia pe caroserie — numărul de fabricaţie sau numărul de serie al constructorului;
    iii) pe motor — numărul de fabricaţie al motorului atunci când un astfel de număr este fixat de constructor;
    b) pentru remorci — indicaţiile menţionate la alineatele i) şi ii) de mai sus;
    c) pentru motorete — indicaţia capacităţii şi semnul "C.M." (ciclumotor).
    2. Semnele menţionate la paragraful l al prezentei anexe trebuie să fie plasate pe locuri accesibile şi trebuie să fie uşor de citit; în plus ele trebuie să fie astfel înscrise ca modificarea lor să fie dificilă, la fel şi ştergerea lor. Literele şi cifrele incluse în semne vor fi sau în caractere latine, sau în cursive, denumite în engleză şi în cifre arabe, fie repetate în acest fel.


    1. Părţile Contractante care, conform art. l alineat n) al Convenţiei, au declarat că vor să asimileze motocicletele, vehiculele cu trei roţi, a căror greutate netă nu depăşeşte 400 kg, trebuie să le supună pe acestea prescripţiilor impuse în prezenta anexă, fie pentru motociclete, fie pentru celelalte automobile.
    2. În sensul prezentei anexe, termenul de "remorcă" nu se aplică decât remorcilor destinate a fi ataşate unui automobil.
    3. Fără a prejudicia dispoziţiile paragrafului 2 a) al art. 3 al Convenţiei, orice Parte Contractantă poate, pentru automobilele pe care le admite în circulaţie în virtutea legislaţiei sale naţionale, să impună prescripţii care completează dispoziţiile prezentei anexe sau care sunt mai riguroase decât acestea.
    4. În cadrul acestui capitol,
    a) termenul de "roţi pe o singură axă" indică roţi simetrice sau aproape simetrice, în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, chiar dacă ele nu sunt plasate pe aceeaşi osie (o osie tandem este considerată ca două osii);
    b) termenul de "frână de serviciu" indică dispozitivul utilizat în mod normal pentru încetinirea şi oprirea vehiculului;
    c) termenul de "frână de staţionare" indica dispozitivul utilizat pentru menţinerea, în absenţa conducătorului, vehiculului imobilizat sau în cazul unei remorci, remorcată atunci când ea este decuplată.
    d) termenul de frână de ajutor indică dispozitivul destinat încetinirii şi opririi vehiculului în caz de defect a frânei de serviciu.
    A Frânarea automobilelor, cu excepţia motocicletelor
    4. Orice automobil, cu excepţia motocicletelor, trebuie sa fie prevăzut cu frâne, care să poată fi acţionate cu uşurinţă de către conducătorul instalat la locul său. Aceste frâne trebuie sa asigure următoarele 3 funcţii ale frânării:
    a) o frână de serviciu, care să permită încetinirea vehiculului şi oprirea sa certă, rapidă şi eficace, oricare ar fi condiţiile sale de încărcare şi gradul de înclinare al drumului pe care circulă;
    b) o frână de staţionare, care să permită menţinerea vehiculului imobil, oricare ar fi condiţiile de încărcare, pe un drum înclinat la 16 procente, suprafeţele active ale frânei rămânând în poziţia de strângere, cu ajutorul unui dispozitiv cu acţiune pur mecanică;
    c) o frână de ajutor care să permită încetinirea şi oprirea vehiculului, oricare ar fi condiţiile sale de încărcare, pe o distanţă rezonabilă, chiar în cazul defectării frânei de serviciu.
    6. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 5 al prezentei anexe, dispozitivele care asigură cele trei funcţii ale frânării (frâna de serviciu, frâna de ajutor şi frâna de staţionare, pot avea părţi, combinarea comenzilor nu este admisă decât cu condiţia să rămână cel puţin două comenzi distinctive.
    7. Frâna de serviciu trebuie să acţioneze pe toate roţile vehiculului, totuşi, la vehiculele care au mai mult de doua osii, roţile unei osii pot să nu fie frânate.
    8. Frâna de ajutor trebuie să poată acţiona pe cel puţin o roată de fiecare parte a planului longitudinal median al vehiculului, aceeaşi dispoziţie se aplică frânei de staţionare.
    9. Frâna de serviciu şi frâna de staţionare trebuie sa acţioneze pe suprafeţele frânate, legate de roţi, în mod permanent, prin intermediul unor piese suficient de solide.
    10. Nici o suprafaţă frânată nu trebuie să poată fi decuplată de roţi. Totuşi, "o astfel de decuplare este admisă pentru anumite suprafeţe frânate cu condiţia:
    a) ca ea să aibă un caracter momentan, de exemplu, în timpul încărcării unor mărfuri;
    b) că dacă decuplarea se referă la frâna de staţionare, acest lucru să nu fie posibil fără acţiunea conducătorului;
    c) că, dacă decuplarea se referă la frâna de serviciu sau la frâna de ajutor, acţiunea frânării continuă să se execute cu eficacitatea prescrisă, conform paragrafului 5 al prezentei anexe".
    B. Frânarea remorcilor
    11. Fără a aduce prejudicii dispoziţiilor paragrafului 17 c) al prezentei anexe, orice remorcă, cu excepţia remorcilor uşoare, trebuie să fie prevăzută cu frâne, şi anume:
    a) o frâna de serviciu, care să permită încetinirea vehiculului şi oprirea sa într-un mod sigur, rapid şi eficace, oricare ar fi condiţiile sale de încărcare şi gradul de înclinare a drumului pe care circulă;
    b) o frână de staţionare, care permite menţinerea imobilizării vehiculului, oricare ar fi condiţiile sale de încărcare pe un drum înclinat la 16 %, suprafeţele active ale frânei rămânând menţinute în poziţia de strângere prin intermediul unui dispozitiv cu acţiune pur mecanică. Prezenta dispoziţie nu este aplicabilă remorcilor care nu pot fi decuplate de vehiculul tractor, fără ajutorul uneltelor, cu condiţia că exigenţele referitoare la frânarea staţionării să fie respectate pentru ansamblul de vehicule.
    12. Dispozitivele care asigură cele două funcţiuni ale frânării (serviciul şi staţionarea) pot avea părţi comune.
    13. Frâna de serviciu trebuie sa acţioneze pe toate roţile remorcii.
    14. Frâna de serviciu trebuie să poată fi pusă în funcţiune la comanda frânei de serviciu a vehiculului tractor; totuşi, dacă greutatea maximă autorizată a remorcii depăşeşte 3500 kg, frâna poate fi concepută în aşa fel incât să nu poată să fie pusă în funcţiune în timpul mersului, decât prin simpla apropiere a remorcii şi a vehiculului tractor (frânare prin inerţie).
    15. Frâna de serviciu şi frâna de staţionare trebuie să acţioneze pe suprafeţele de frânare, legate de roţi în mod permanent cu ajutorul unor piese suficient de solide.
    16. Dispozitivele de frânare trebuie sa fie astfel concepute ca oprirea remorcii sa fie asigurată în mod automat în cazul ruperii dispozitivului de cuplare în timpul mersului. Totuşi această prescripţie nu se aplică remorcilor cu o singura osie sau cu doua osii, depărtate între ele cu mai puţin de l m, cu condiţia că greutatea lor maximă autorizată să nu depăşească 1500 kg, şi cu excepţia semiremorcilor, ca ele să fie înzestrate, în plus faţă de dispozitivul de cuplare, cu un dispozitiv secundar, prevăzut la paragraful 58 al prezentei anexe.
    C. Frânarea ansamblurilor de vehicule
    17. În afara dispoziţiilor părţilor A si B ale prezentului capitol, referitoare la alte vehicule izolate (automobile şi remorci), dispoziţiile alăturate se vor aplica ansamblurilor de vehicule cuplate:
    a) dispozitivele de frânare, montate pe fiecare din vehiculele care compun ansamblul, trebuie să fie compatibile;
    b) acţiunea frânei de serviciu trebuie sa fie repartizată în mod corespunzător şi sincronizată în cadrul vehiculelor care compun ansamblul;
    c) greutatea maximă autorizată a unei remorci, neprevăzute cu frâna de serviciu, nu trebuie să depăşească jumătatea unei greutăţi nete a vehiculului tractor şi a greutăţii conducătorului.
    D. Frânarea motocicletelor
    18. a) Orice motocicletă trebuie să fie prevăzuta cu două dispozitive de frânare, dintre care unul trebuie să acţioneze cel puţin asupra roţii sau a roţilor din spate, iar celălalt asupra roţii sau a roţilor din faţă: dacă motocicleta este prevăzută cu ataş, nu se cere şi frânarea roţii acestuia. Aceste dispozitive de frânare trebuie să permită încetinirea motocicletei şi oprirea ei într-un mod sigur, rapid şi eficace, oricare ar fi condiţiile sale de încărcare şi gradul de înclinare a drumului pe care circulă.
    b) în afara dispoziţiilor prevăzute de alineatul a) al prezentului paragraf, motocicletele cu 3 roţi simetrice în raport cu planul longitudinal median al vehiculului trebuie să fie prevăzute cu o frână de staţionare, care să corespundă condiţiilor enunţate la alineatul b) al paragrafului 5 al prezentei anexe..
    19. În cadrul prezentului capitol, termenul:
    lumină de drum (fază lungă) indică luminile vehiculului, care servesc la iluminarea drumului pe o mare distanţă în faţa vehiculului;
    lumina de întâlnire (fază scurtă) indică faza farurilor vehiculului care servesc la iluminarea drumului în faţa acestui vehicul, fără a orbi sau a deranja pe conducătorii care vin din sensul opus, precum şi pe ceilalţi utilizatori ai drumului;
    lumina de poziţie din faţă indică semnalizatorul vehiculului, care serveşte la indicarea prezentei şi a lăţimii acestui vehicul văzut din faţă;
    lumina de poziţie din spate indică semnalizatorul vehiculului care serveşte la indicarea prezentei şi a lăţimii vehiculului văzut din spate;
    lumina Stop indică semnalizatorul vehiculului, care serveşte la avertizarea utilizatorilor drumului care se găsesc în spatele acestui vehicul, că cel care-1 conduce acţionează asupra frânei de serviciu;
    farurile de ceaţă indică semnalizatorul vehiculului, care serveşte la îmbunătăţirea iluminatului drumului în caz de ceaţă şi ninsoare, de furtună sau nori de praf;
    lumina de mers înapoi indică semnalizatorul vehiculului, care serveşte la iluminarea drumului în spatele vehiculului şi la avertizarea celorlalţi utilizatori ai drumului că vehiculul merge înapoi sau este pe cale să efectueze această manevră;
    lumina, indicatoare de direcţie indică semnalizatorul, care serveşte la avertizarea celorlalţi utilizatori ai drumului că şoferul respectiv are intenţia să schimbe direcţia spre dreapta sau spre stânga;
    catadioptrii (ochii de pisică) indică un dispozitiv, care serveşte la indicarea prezenţei unui vehicul, prin refractarea luminii care vine de la o sursă luminoasă exterioară acestui vehicul, observatorul fiind aşezat în apropierea acestei surse luminoase;
    zonă luminoasă indică în cazul semnalizatoarelor suprafaţa aparentă de ieşire a luminii emise şi pentru catadioptrii - suprafaţa vizibilă reflectorizantă.
    20. Culorile semnalelor vizate în prezentul capitol trebuie sa fie, pe cât posibil, conforme cu definiţiile date în apendicele prezentei anexe.
    21. Cu excepţia motocicletelor, fiecare automobil, care poate depăşi viteza de 40 km/oră, trebuie să fie prevăzut în faţă cu un număr par de semnalizatoare albe sau galbene ale "luminii de drum" capabile de a ilumina cu eficacitate drumul noaptea, pe vreme frumoasă, pe o distanţă de cel puţin 100 m în faţa vehiculului. Marginile exterioare ale suprafeţelor luminoase ale semnalizatoarelor "lumina de dram" nu trebuie, în nici un caz, să fie situate mai aproape de extremitatea lăţimii exterioare a întregului vehicul decât marginile exterioare ale zonei iluminate de fază mică.
    22. Cu excepţia motocicletelor, orice automobil care poate depăşi viteza de 10 km/oră trebuie să fie prevăzut în faţă cu două lumini de intâlnire albe sau galbene, capabile de a ilumina în mod eficace drumul noaptea, pe timp frumos, la o distanţă de cel puţin 40 m în faţa vehiculului. De fiecare parte, punctul suprafeţei iluminate, cel mai depărtat de planul longitudinal median al vehiculului, nu trebuie să se găsească mai departe de 0,40 m de extremitatea lăţimii interioare a întregului vehicul. Un automobil nu trebuie să fie înzestrat cu mai mult de 2 lumini de întâlnire. Luminile de întâlnire trebuie să fie reglate în aşa fel, încât să corespundă definiţiei date la paragraful 19 al prezentei anexe.
    23. Orice automobil, cu excepţia motocicletelor fără ataş, trebuie să fie înzestrat în faţă cu doua lumini albe, de poziţie; totuşi galbenul selectiv este admis pentru luminile de poziţie încorporate în faza de drum sau în faza de întâlnire, care emit fascicole luminoase galben selectiv. Aceste lumini de poziţie, din faţă, atunci când sunt singurele lumini aprinse în faţa vehiculului, trebuie să fie vizibile noaptea, pe timp clar, la o distantă de cel puţin 300 m fără a orbi sau a deranja pe ceilalţi utilizatori ai drumului. De fiecare parte, punctul zonei iluminate, cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului, nu trebuie să se găsească mai departe de 0,40 m de extremitatea lăţimii exterioare a întregului vehicul.
    24. a) Orice automobil, cu excepţia motocicletelor fără ataş, trebuie să fie înzestrat, în spate cu un număr par de lumini de poziţie, roşii, vizibile noaptea, pe timp frumos, de la o distanţă de cel puţin 300 m fără a orbi sau deranja pe ceilalţi utilizatori ai drumului. De fiecare parte punctul zonei iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal, median al vehiculului nu trebuie să se găsească mai departe de 0,40 m de extremitatea lăţimii exterioare a întregului vehicul.
    b) Orice remorcă trebuie să fie prevăzută în spate cu un număr par de lumini de poziţie roşii, vizibile noaptea pe timp frumos la o distanţă de cel puţin 300 m fără a orbi sau a deranja pe ceilalţi utilizatori. De fiecare parte punctul zonei iluminate, cel mai îndepărtat de planul longitudinal, median al remorcii nu trebuie să se găsească mai departe de 0,40 m de extremitatea lăţimii exterioare a remorcii. Totuşi remorcile a căror lăţime totală nu depăşeşte 0,80 m pot să nu fie prevăzute decât cu un singur semnalizator luminos, dacă ele sunt ataşate la o motocicletă fără ataş.
    25. Fiecare automobil sau remorcă, care are la spate numărul de înmatriculare, trebuie să fie dotat cu un dispozitiv de iluminare al acestui număr, construit în aşa mod ca numărul iluminat să fie vizibil pe timp frumos, noaptea, când autovehiculul staţionează de la o distanţă de 20 m din spatele vehiculului; fiecare Parte Contractantă poate micşora această distanţă minimă de vizibilitate noaptea în aceleaşi limite şi pentru aceleaşi vehicule, pentru care ea, în conformitate cu paragraful 2 al anexei 2 la prezenta Convenţie, va micşora distanţa minimă de vizibilitate ziua.
    26. La orice automobil (inclusiv motociclete) şi la orice ansamblu format dintr-un vehicul automobil şi una sau mai multe remorci, legăturile electrice trebuie să fie realizate în aşa fel ca, faza mare — faza mică — farurile auto — ceaţă, luminile de poziţie din faţă şi dispozitivul vizat la paragraful 25 de mai sus să poată fi puse în funcţiune doar odată cu luminile de poziţie din spatele automobilului sau cu cele din spatele ultimului vehicul din ansamblul de vehicule.
    Totuşi această condiţie nu este impusă şi fazei mici şi fazei mari atunci când acestea sunt utilizate pentru a da avertismentele luminoase vizate la paragraful 5 al art. 33 al Convenţiei. Printre altele, legăturile electrice trebuie să fie realizate în aşa fel ca luminile de poziţie din partea din faţă a automobilului să fie totdeauna aprinse atunci când faza mică, faza mare şi farurile anticeaţă sunt aprinse şi ele.
    27. Orice automobil, cu excepţia motocicletelor fără ataş, trebuie să fie prevăzut în spate cu cel puţin două catadioptre roşii, care să nu aibă forma unui triunghi. De fiecare parte, punctul zonei iluminate cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului nu trebuie să se găsească la peste 0,40 m de extremitatea lăţimii exterioare a vehiculului — catadioptrele trebuie să fie vizibile pentru conducătorii unui vehicul noaptea, pe timp frumos, de la o distanţă de cel puţin 150 m atunci când ele sunt iluminate de farurile altui vehicul.
    28. Orice remorcă trebuie să fie prevăzută în spate cu cel puţin două catadioptre roşii. Aceste catadioptre trebuie să aibă forma unui triunghi echilateral, având unul din vârfuri îndreptat în sus şi o latură orizontală, iar celelalte au cel puţin 0,15 m şi cel mult 0,20 m; în interiorul triunghiului nu trebuie plasat nici un semnalizator luminos. Aceste catadioptre trebuie să satisfacă condiţiile de vizibilitate, fixate la paragraful 27 de mai sus — în fiecare parte punctul zonei iluminate, cel mai îndepărtat de planul longitudi-nal median al remorcii, nu trebuie să se găsească dincolo de 0,40 m de extremitatea lăţimii exterioare a vehiculului. Totuşi remorcile a căror lăţime nu depăşeşte 0,80 m pot să nu fie prevăzute decât cu un singur catadioptru, dacă ele sunt ataşate unei motociclete fără ataş.
    29. Orice remorcă trebuie să fie înzestrată în faţă cu două catadioptre albe, care nu au forma triunghiulară. Aceste catadioptre trebuie să corespundă condiţiilor de deplasare şi de vizibilitate, fixate la paragraful 27 de mai sus.
    30. O remorcă trebuie să fie prevăzută în faţă cu două lumini de poziţie albe, atunci când lăţimea sa depăşeşte 1,60 m. Cele două lumini prescrise trebuie să fie plasate cât mai aproape posibil de extremitatea lăţimii exterioare a remorcii şi în orice caz, în aşa fel ca punctul zonei iluminate, cel mai îndepărtat al planului longitudinal median al remorcii să nu se găsească mai departe de 0,15 m de această extremitate.
    31. Cu excepţia motocicletelor cu sau fără ataş, orice automobil care poate depăşi viteza de 25 km/oră trebuie să fie prevăzut în spate cu două lumini stop de culoare roşie, a căror intensitate luminoasă este net superioară aceleia a luminilor de poziţie din spate. Aceeaşi dispoziţie se aplică oricărei remorci, care este ultimul vehicul al unui ansamblu de vehicule; totuşi nici o lumină stop nu este obligatorie pentru micile remorci, ale căror dimensiuni permit ca luminile stop ale vehiculului tractor să rămână vizibile.
    32. Sub rezerva posibilităţii ca Părţile Contractante care conform paragrafului 2 al art. 54 al Convenţiei au făcut o declaraţie prin care motoretele sunt asimilate motocicletelor, să scutească motoretele de toate aceste obligaţii sau de o parte din ele:
    a) orice motocicletă cu două roţi, cu sau fără ataş trebuie să fie înzestrată cu lumină de întâlnire (fază mică), care să corespundă dispoziţiilor referitoare la culoare şi la vizibilitate, fixate la paragraful 22 de mai sus;
    b) orice motocicletă cu sau fără ataş, care poate depăşi pe drum drept viteza de 40 km/oră trebuie să fie înzestrată, în plus faţă de faza mică, cu cel puţin o lumină de drum (fază mare), care să corespundă dispoziţiilor referitoare la culoare şi vizibilitate, fixate la paragraful 21 de mai sus. Dacă această motocicletă este înzestrată cu mai multe lumini de drum, acestea trebuie să fie situate cât mai aproape unele de altele;
    c) o motocicletă cu sau fără ataş trebuie să fie echipată cel mult cu o lumină de întâlnire şi cel mult cu două lumini de drum.
    33. Orice motocicletă cu sau fără ataş poate fi prevăzută în faţă cu una sau mai multe lumini de poziţie, care să corespundă condiţiilor de culoare şi vizibilitate, fixate la paragraful 23 de mai sus. Dacă această motocicletă comportă în faţă două lumini de poziţie, acestea trebuie să fie situate cât mai aproape una de alta. O motocicletă fără ataş nu trebuie să fie înzestrată în faţă cu mai mult de două lumini de poziţie.
    34. Orice motocicletă fără ataş trebuie să fie prevăzută în spate cu o lumină de poziţie, care să corespundă condiţiilor de culoare şi vizibilitate, fixate la paragraful 24 a) de mai sus.
    35. Orice motocicletă fără ataş trebuie să fie prevăzută în spate cu un catadioptru, care să corespundă condiţiilor referitoare la culoare şi la vizibilitate, fixate la paragraful 27 de mai sus.
    36. Orice motocicletă cu sau fără ataş trebuie să fie înzestrată cu o lumină stop care să corespundă dispoziţiilor paragrafului 31 de mai sus sub rezerva posibilităţii ca Părţile Contractante care conform paragrafului 2 al art. 54 al Convenţiei vor face o declaraţie prin care să asimileze motoarele motocicletelor să scutească de această obligaţie motoretele fără ataş.
    37. Fără a aduce prejudicii dispoziţiilor referitoare la luminile şi dispozitivele necesare motocicletelor fără ataş, orice ataş ataşat unei motociclete trebuie să fie prevăzut, în faţă cu o lumină de poziţie, care să corespundă condiţiilor referitoare la culoare şi vizibilitate, fixate la paragraful 23 de mai sus, iar în spate cu o lumină de poziţie, care să corespundă condiţiilor referitoare la culoare şi vizibilitate, fixate la paragraful 24 a) de mai sus şi cu un catadioptru care satisface condiţiile de culoare şi de vizibilitate, fixate la paragraful 27 de mai sus. Legăturile electrice trebuie să permită ca luminile de poziţie din faţă şi din spatele ataşului să se aprindă în acelaşi timp cu luminile de poziţie din spatele motocicletei, în orice caz un ataş nu trebuie să fie înzestrat cu lumină de drum şi nici cu lumină de întâlnire.
    38. Automobilele cu trei roţi, simetrice în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, asimilate motocicletelor, în ceea ce priveşte aplicarea alineatului n) al art. l al Convenţiei, trebuie să fie prevăzute cu dispozitivele prescrise la art. 21, 22, 23, 24 a), 27 şi 31 de mai sus. Totuşi atunci când lăţimea unui astfel de vehicul nu trece 1,30 m, sunt suficiente doar câte o fază mare şi o fază mică. Prescripţiile referitoare la distanţa suprafeţelor luminoase în raport cu lăţimea exterioară a vehiculului nu sunt aplicabile în acest caz.
    39. Orice automobil, cu excepţia acelora a căror conducător poate semnaliza cu braţul schimbările de direcţie vizibile pentru ceilalţi utilizatori ai drumului, trebuie să fie înzestrat cu semnalizatoare (indicatoare) de direcţie, cu poziţie fixă şi cu lumină intermitentă, galbenă, dispuse în număr par pe vehicul şi vizibile noaptea şi ziua pentru ceilalţi utilizatori ai drumului, interesaţi în mişcarea vehiculului. Frecvenţa intermitentă luminii trebuie să fie de 90 pe minut cu o toleranţă de :30.
    40. Dacă farurile de ceaţă sunt instalate pe un automobil, cu excepţia motocicletelor cu sau fără ataş, ele trebuie să fie albe sau galben selectiv, în număr de două şi plasate în aşa fel ca nici un punct din zona lor luminoasă să nu se găsească deasupra punctului cel mai înalt al zonei luminoase a fazei mici şi ca, de fiecare parte punctul zonei luminate, cel mai îndepărtat de planul longitudinal median al vehiculului, să nu fie mai departe de 0,40 m de extremitatea lăţimii interioare a vehiculului.
    41. Nici un semnalizator de mers înapoi nu trebuie sa orbească sau să jeneze pe ceilalţi utilizatori ai drumului — dacă un semnalizator de mers înapoi este instalat pe automobil, el trebuie să emită o lumină albă, galben auto sau galben selectiv. Comanda de aprindere a acestui semnalizator trebuie să fie astfel concepută ca el să nu se poată aprinde decât atunci când dispozitivul de mers înapoi este declanşat.
    42. Nici o lumină de pe vehicul sau de pe remorcă, cu excepţia altora care indică direcţia, nu trebuie să fie intermitentă, cu excepţia acelora care sunt utilizate, conform legislaţiei naţionale a Părţilor Contractante, pentru a semnaliza vehiculele sau ansamblurile de vehicule care nu sunt obligate să respecte regulile generale de circulaţie sau a căror prezenţă pe drum impune celorlalţi utilizatori ai drumului precauţii suplimentare, în special vehiculele prioritare, convoaiele de vehicule, vehiculele de dimensiuni excepţionale şi vehiculele sau maşinile utilizate la construcţia sau întreţinerea drumurilor.
    Totuşi Părţile Contractante pot autoriza sau prescrie ca anumite semnalizatoare, cu excepţia celor care emit o culoare roşie, să funcţioneze intermitent, total sau parţial, pentru a semnaliza pericolul deosebit pe care-1 constituie pentru moment vehiculul.
    43. Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei anexe se va considera:
    a) ca o singură lumină, orice combinaţie de două sau mai multe lumini, identice sau nu, dar având aceeaşi funcţie şi aceeaşi culoare, ale căror proiecţii ale conurilor luminoase pe planul vertical, perpendicular pe planul longitu-dinal median al vehiculului, ocupă mai puţin de 50% din suprafaţa celui mai mic dreptunghi circumscris proiecţiilor semnelor iluminate, amintite mai sus;
    b) ca două sau ca un număr par de lumini, o singură zonă iluminată, având forma unei benzi, atunci când aceasta este situată simetric în raport cu planul longitudinal median al vehiculului şi când ea se extinde până la cel puţin 0,40 m de extremitatea lăţimii, exterioare a întregului vehicul, fiecare parte a acestuia având o lungime minimă de 0,80 m. Iluminatul acestei zone trebuie să fie asigurat de cel puţin două surse luminoase, situate cât mai aproape posibil de extremităţile sale. Zona iluminată poate fi constituită dintr-un ansamblu de elemente juxtapuse pentru ca proecţiile diverselor zone iluminate pe un plan vertical care este perpendicular pe planul longitu-dinal median al vehiculului să ocupe cel puţin 50% din suprafaţa celui mai mic dreptunghi circumscris proiecţiilor zonelor iluminate, amintite mai sus.
    44. Pe acelaşi vehicul, semnalizatoarele luminoase care au aceeaşi funcţie sunt orientate în aceeaşi direcţie şi trebuie să fie de aceeaşi culoare. Semnalizatoarele şi catadioptrele care sunt în număr par trebuie să fie plasate în plan simetric în raport cu planul longitudinal medial al vehiculului, cu excepţia vehiculelor a căror formă exterioară este asimetrică. Semnalizatoarele fiecărei perechi trebuie să fie cam de aceeaşi intensitate.
    45. Semnalizatoarele de natură diferită şi, sub rezerva dispoziţiilor celorlalte paragrafe ale prezentului capitol, alte semnalizatoare şi catadioptre pot fi grupate şi încorporate în cadrul aceluiaşi dispozitiv, cu condiţia ca fiecare din aceste semnalizatoare şi catadioptre să răspundă dispoziţiilor prezentei anexe, dispoziţii care li se aplică.
    46. Fiecare automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de direcţie robust, care să permită conducătorului să schimbe cu uşurinţă, rapiditate şi siguranţă direcţia vehiculului său.
    47. Orice automobil, cu excepţia motocicletelor cu sau fără ataş, trebuie să fie prevăzut cu unul sau mai multe oglinzi retrovizoare; numărul, dimensiunile şi modul de dispunere a acestor oglinzi trebuie să permită conducătorului să vadă drumul şi circulaţia în spatele vehiculului său.
    48. Orice automobil trebuie să fie prevăzut cu cel puţin un avertizor sonor, care să aibă o capacitate suficientă. Sunetul emis de el trebuie să fie continuu, uniform şi nestrident. Vehiculele prioritare şi vehiculele serviciilor publice de transport al călătorilor pot avea avertizori sonori suplimentari, care nu sunt supuşi acestor exigente.
    49. Orice automobil, înzestrat cu un parbriz care are astfel de dimensiuni şi forme încât conducătorul nu poate să vadă de la locul lui drumul din faţă, decât prin elementele transparente ale acestui parbriz, trebuie să fie prevăzut cu cel puţin un ştergător de parbriz, eficace şi solid, aşezat într-o poziţie potrivită şi care să nu necesite intervenţia constantă a conducătorului.
    50. Fiecare automobil este supus obligaţiei de a fi prevăzut cu cel puţin un ştergător de parbriz, care este prevăzut şi el cu un dispozitiv de spălare a parbrizului.
    51. La toate automobilele şi la toate remorcile:
    a) substanţele transparente, care constituie elementele exterioare ale vehiculului, inclusiv parbrizul, sau elementele unui perete interior despărţitor, trebuie să fie concepute în aşa fel ca în caz de spargere, pericolul unor leziuni corporale să fie redus cât mai mult posibil;
    b) geamurile parbrizului trebuie să fie făcute dintr-o substanţă a cărei transparenţă să nu se modifice şi să fie în aşa fel concepute încât ele să nu provoace nici o deformare pronunţată a obiectelor văzute prin ele şi ca în caz de spargere conducătorul să poată vedea încă drumul.
    52. Orice automobil trebuie să fie înzestrat cu un dispozitiv de mers înapoi care poate fi manevrat de la locul de conducere. Totuşi acest dispozitiv nu este obligatoriu pentru motociclete şi vehicule cu trei roţi simetrice în raport cu planul longitudinal median al vehiculului, decât dacă greutatea lor maximă, autorizată, depăşeşte 400 kg.
    53. Orice motor termic de propulsie al unui automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv de eşapament făcut eficace; acest dispozitiv trebuie să nu poată fi făcut inopenant de către conducătorul aşezat la locul său de conducere.
    54. Roţile automobilelor şi ale remorcilor trebuie să fie prevăzute cu cauciucuri pneumatice şi starea acestora trebuie să fie bună, pentru ca securitatea să fie asigurată, incluzând aici aderenţe, chiar şi pe o şosea udă.
Totuşi prezenta dispoziţie nu trebuie să împiedice Părţile Contractante de a autoriza utilizarea dispozitivelor care ar da rezultate cel puţin echivalente acelora care sunt obţinute cu cauciucurile pneumatice.
    55. Orice automobil, care poate depăşi viteza de 40 km/oră, trebuie să fie prevăzut cu un indicator de viteză, oricare Parte Contractantă putând, totuşi, să scutească de această obligaţie anumite categorii de motociclete şi alte vehicule mai uşoare.
    56. Dispozitivul vizat la paragraful 5 al art. 23 şi la paragraful 6 al anexei l a Convenţiei, trebuie să fie:
    a) fie un panou care să fie format dintr-un triunghi echilateral, care să aibă latura de cel puţin 0,40 m, cu marginile roţii de cel puţin 0,05 m lăţime şi cu fondul de o culoare deschisă; marginile roţii trebuie să fie iluminate prin transparenţă sau să fie prevăzute cu o bandă reflectorizantă; panoul trebuie să poată fi plasat în poziţie verticală stabilă;
    b) fie un alt dispozitiv, la fel de eficace.
    57. Orice automobil trebuie să fie prevăzut cu un dispozitiv antifurt, care să permită, din momentul în care vehiculul este staţionat, blocarea unuia din organele principale ale vehiculului.
    58. Cu excepţia semiremorcilor, remorcile care nu sunt prevăzute cu frână automată, vizate la paragraful 16 al prezentei anexe, trebuie să fie înzestrate, în plus faţă de dispozitivul de cuplare, cu unul suplimentar (lanţ, cablu etc.) care, în caz de rupere a dispozitivului iniţial să poată împiedica timona (proţapul) să cadă şi să poată asigura o anumită conducere a remorcii.
    59. a) Pe cât posibil, părţile mecanice şi echipamentele automobilelor nu trebuie să comporte riscuri de incendiu sau de explozie, ele nu trebuie să producă în cantităţi excesive gaze nocive, fum, mirosuri şi zgomote.
    b)Pe cât posibil, dispozitivul de aprindere la înaltă tensiune a motorului automobilelor nu trebuie să dea naştere în cantităţi excesive la paraziţi radioelectrici deosebit de incomozi.
    c)Orice automobil trebuie să fie construit în aşa fel ca atât în faţă, cât şi spre dreapta şi stânga, câmpul de vizibilitate al conducătorului să fie suficient pentru a-i permite să conducă în deplină siguranţă.
    d)Pe cât posibil, automobilele şi remorcile trebuie să fie construite şi înzestrate în aşa fel încât să reducă, pentru ocupanţii lor şi pentru ceilalţi utilizatori ai drumului, pericolul în caz de accident, în mod deosebit, el nu trebuie să aibă nici în interior şi nici în exterior ornamente sau obiecte care, prezentând proeminenţe, ar putea constitui un pericol pentru conducători, pentru călători şi pentru ceilalţi utilizatori ai drumului.
    60. Pe plan naţional Părţile Contractante pot face derogări de la dispoziţiile prezentei anexe, în următoarele cazuri:
    a) pentru automobilele şi remorcile a câror viteză prin construcţie, nu poate trece de 25 km/oră sau pentru care legislaţia naţională limitează viteza la 25 km/oră;
    b) pentru vehiculele pentru infirmi, adică micile automobile, concepute special şi construite — nu numai adaptate — pentru utilizarea lor de către o singură persoană, atinsă de o infirmitate sau de o incapacitate fizică, nefiind utilizat normal decât doar de această persoană.
    c) pentru vehiculele destinate experienţelor şi care au ca scop realizarea progresului şi îmbunătăţirea securităţii;
    d) pentru vehiculele de o formă şi un tip deosebit sau care sunt utilizate în scopuri deosebite, în condiţii speciale.
    61. Părţile Contractante mai pot deroga de la dispoziţiile prezentei anexe vehiculele pe care le înmatriculează ele şi care se pot angaja în circulaţie internaţională:
    a) autorizând culoarea galben-auto pentru semnalizatoarele de poziţii vizate la paragrafele 23 şi 30 ale prezentei anexe şi pentru catadioptrele vizate la paragraful 29 al prezentei anexe;
    b) autorizând culoarea roşie pentru acele semnalizatoare indicatoare de direcţie, vizate la paragraful 39 al prezentei anexe şi care sunt plasate în spatele vehiculului;
    c) autorizând culoarea roşie pentru acele semnalizatoare, vizate în ultima frază a paragrafului 42 al prezentei anexe, care sunt plasate în spatele vehiculului;
    d) în ceea ce priveşte poziţia semnalizatoarelor pe vehiculele care au utilizare specială şi a căror formă exterioară nu permite respectarea acestor dispoziţii fără a recurge la dispozitivele de montare care riscă să fie deteriorate sau smulse cu uşurinţă;
    e) autorizând prezenţa unui număr impar, mai mare de două semnalizatoare pe automobilele pe care le înmatriculează;
    f) în ceea ce priveşte remorcile care servesc la transportul unor încărcături lungi (trunchiuri de arbori, ţevi etc.) şi care în mers nu sunt ataşate la vehicolul tractor ci sunt legate de acesta prin încărcătura lor.


    1. Permisul naţional de conducere este o filă de Format A7 (74 x 105 mm), sau o filă pliabilă de acest format şi dublă (148 x 105 mm), sau triplă (222 x 105 mm) a amintitului format. El are culoare roză.
    2. Permisul este imprimat în limba sau limbile prescrise de autoritatea care emite sau care însărcinată cu emiterea; totuşi, el poartă, în franceză, titlul: "Permis de conduire", însoţit sau nu de titlul scris în celelalte limbi.
    3. Indicaţiile scrise cu mâna sau dactilografiate pe permis sunt fie cu caractere latine sau cursive, denumite şi engleze, fie repetate în acest fel.
    4. Două din paginile permisului sunt conform paginilor model nr. l şi 2, alăturate. Cu condiţia ca nici conţinutul rubricilor A, B, C, D şi E, ţinând seama de paragraful 4 al art. 41 al prezentei Convenţii, nici literele de referinţă, nici esenţialul rubricilor referitoare la identitatea titularului permisului să nu fie modificate, prezenta dispoziţie va fi considerată ca rămânând satisfăcătoare, chiar dacă, prin comparaţie cu aceste modele, au fost aduse modificări de detaliu, în special, permisele naţionale de conducere conforme modelului anexei 9 a Convenţiei referitoare la circulaţia rutieră, realizată la Geneva, la 19 septembrie 1949, vor fi considerate ca satisfăcând dispoziţiile prezentei anexe.
    5. Legislaţia naţională este aceea care trebuie să determine dacă pagina model nr. 3 trebuie sau nu să facă parte din permis şi dacă permisul trebuie sau nu să conţină indicaţii suplimentare, în cazul în care este prevăzut un loc liber pentru înscrierea schimbării domiciliului el va fi stabilit în partea de sus de pe dosul paginii 3 a permisului; cu excepţia permisului conform modelului anexei 9 a Convenţiei din 1949.


    1. Permisul este un livret de format A6 (148 x 105 mm). Coperta sa este gri, iar paginile sale interioare sunt albe.
    2. Faţa şi dosul primei foi sunt conforme paginilor modelelor Nr. l şi 2, alăturate; ele sunt imprimate în limba naţională sau în cel puţin una din limble naţionanle ale statului care-l eliberează. La sf]r;itul paginilor interioare, două pagini juxtapuse sunt conforme modelului nr.3, alăturat şi sunt imprimate în limba franceză. Paginile interioare care preced aceste două pagini reproduc şi mai multe limbi, dintre care obligatorii sunt engleza, spaniola şi rusa, prima din aceste două pagini.
    3. Indicaţiile, scrise cu mâna sau dactilografiate, înscrise pe permis vor fi cu caractere latine sau cu cursive, numite şi engleze.
    4. Părţile Contractante care vor elibera sau vor autoriza eliberarea permiselor de conducere internaţionale ale căror coperţi sunt imprimate într-o limbă care nu este engleza, spaniola, franceza sau rusa, vor comunica Secretarului General al O.N.U. traducerea în această limbă a textului modelului 3, alăturat.