*În vigoare pentru Republica Moldova din 25 decembrie 1991

    Statele contractante,
    în dorinţa de a contribui la dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei,
    în dorinţa de a perfecţiona protecţia juridică a invenţiilor,
    în dorinţa de a simplifica şi de a face mai economică obţinerea protecţiei invenţiilor, în cazul când este dorită în mai multe ţări,
    în dorinţa de a uşura şi de a grăbi accesul tuturor la informaţiile tehnice cuprinse în documentele care descriu invenţiile noi,
    în dorinţa de a stimula şi de a accelera progresul economic al ţărilor în curs de dezvoltare, adoptând măsuri de natură să crească eficienţa sistemelor lor legale pentru protecţia invenţiilor, fie ele naţionale sau regionale, permiţându-le accesul nuşor la informaţiile referitoare la obţinerea de soluţii tehnice adaptate la nevoile lor specifice şi facilitându-le accesul la tehnologia modernă în continuă creştere,
    convinse că o cooperare internaţională va uşura mult realizarea acestor ţeluri,
    au încheiat prezentul tratat:
    1) Statele părţi la prezentul tratat (în continuare denumite state contractante) s-au constituit sub formă de uniune pentru cooperare în domeniul depozitului, documentării şi examinării cererilor de protecţie a invenţiilor, precum şi pentru prestarea de servicii tehnice speciale. Această uniune este denumită Uniunea Internaţională de Cooperare în domeniul Brevetelor.
    2) Nici o dispoziţie a prezentului tratat nu poate fi interpretată ca restrângând drepturile prevăzute de Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, în favoarea cetăţenilor ţărilor părţi la această convenţie sau a persoanelor domiciliate acestei ţări.
    În sensul prezentului tratat şi al regulamentului de aplicare, şi sub rezerva că un sens diferit este expres indicat:
    i) se înţelege, prin cerere, o cerere de protecţie a unei invenţii; orice referire la o cerere se înţelege ca o referire la cereri de brevete de invenţii, de certificate de autor de invenţii, de certificate de utilitate, de modele de utilitate, de brevete sau certificate adiţionale, de certifi-cate de autor de invenţii adiţionale şi de certificate de utilitate adiţionale;
    ii) orice referire la un brevet se înţelege ca o referire la brevete de invenţii, la certificate de autor de invenţii, la certificate de utilitate, la modele de utilitate, la brevete sau certificate adiţionale, la certificate de autor de invenţii adiţionale şi la certificate de utilitate adiţionale;
    iii) se înţelege, prin brevet naţional, un brevet eliberat de o administraţie naţională;
    iv) se înţelege, prin brevet regional, un brevet eliberat de o administraţie naţională sau interguvernamentală, împuternicită legal să elibereze brevete cu efecte în cel puţin două state;
    v) se înţelege, prin cerere regională, o cerere de brevet regional;
    vi) orice referire la o cerere naţională se înţelege ca o referire la cereri de brevete naţionale şi de brevete regionale, altele decât cererile depuse conform prezentului tratat;
    vii) se înţelege prin cerere internaţională, o cerere depusă conform prezentului tratat;
    viii) orice referire la o cerere se înţelege ca o referire la cereri internaţionale şi naţionale;
    ix) orice referire la un brevet se înţelege ca o referire la brevete naţionale şi regionale;
    x) orice referire la legislaţia naţională se înţelege ca o referire la legislaţia naţională a unui stat contractant sau, dacă este vorba de o cerere regională sau de un brevet regional, la tratatul care prevede depunerea de cereri regionale sau eliberarea de brevete regionale;
    xi) data de prioritate, în legătura cu calcularea termenilor limită înseamnă:
    a) când cererea internaţională comportă o revendicare de prioritate con-form art. 8, data depozitului cererii a cărui prioritate este astfel revendicată;
    b) când cererea internaţională comportă mai multe revendicări de prioritate conform art. 8, data depozitului cererii celei mai vechi a cărei prioritate este astfel revendicată;
    c) când cererea internaţională nu comportă nici o revendicare de prioritate conforom art. 8, data depozitului internaţional al acestei cereri;
    xii) se înţelege, prin oficiu naţional, administraţia guvernamentală a unui stat contractant, însărcinată cu eliberarea brevetelor; orice referire la un oficiu naţional se înţelege deopotrivă ca o referire la o administra-ţie interguvernamentală, însărcinată de mai multe state cu eliberarea de brevete regionale, cu condiţia ca cel puţin unul dintre aceste state să fie un stat contractant şi ca aceste state să fi autorizat respectiva administraţie să-şi asume obligaţiile şi să exercite împuternicirile pe care prezentul tratat şi regulamentul de aplicare le atribuie oficiilor naţionale;
    xii) se înţelege, prin oficiu desemnat, oficiul naţional al statului desemnat de solicitant conform cap. I al prezentului tratat, precum şi orice oficiu împuternicit să lucreze pentru acest stat;
    xiv) se înţelege, prin oficiu ales, oficiul naţional al statului ales de solicitant conform cap. II al prezentului tratat, şi orice oficiu împuternicit să lucreze pentru acest stat;
    xv) se înţelege, prin oficiu receptor, oficiul naţional sau organizaţia interguvernamentală unde a fost depusă cererea internaţională;
    xvi) se înţelege, prin uniune, Uniunea Internaţională de Cooperare în domeniul Brevetelor;
    xvii) se înţelege prin adunare, adunarea uniunii;
    xviii) se înţelege, prin organizaţie, Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale;
    xix) se înţelege, prin birou internaţional, Biroul Internaţional al Organizaţiei şi, atât timp cât vor exista, Birourile Internaţionale Reu-nite pentru protecţia Proprietăţii Intelectuale (B.I.R.P.I);
    xx) se înţelege, prin director general, directorul general al organizaţiei şi, atât timp cât B.I.R.P.I. vor exista, directorul B.I.R.P.I.
    1) Cererile de protecţie a invenţiilor în fiecare stat contractant pot fi depuse ca cereri internaţionale în sensul prezentului tratat.
    2) O cerere internaţională trebuie să cuprindă, conform prezentului tratat şi regulamentului de aplicare, o cerere, o descriere, una sau mai multe revendicări, unul sau mai multe desene (atunci când sunt cerute) şi un rezumat.
    3) Rezumatul serveşte exclusiv scopului informării tehnice; acesta nu va fi luat în considerare pentru nici un alt scop, mai ales pentru aprecierea întinderii protecţiei cerute.
    4) Cererea internaţională:
    i) trebuie să fie redactată într-una din limbile stabilite;
    ii) trebuie să cuprindă condiţiile materiale stabilite;
    iii) trebuie să satisfacă condiţia de invenţie unitară;
    iv) este supusă la plata taxelor stabilite.
    1) Cererea trebuie sa cuprindă:
    i) solicitarea potrivit căreia cererea internaţională trebuie să fie examinată conform prezentului tratat;
    ii) indicarea statului sau a statelor contractante, în care protecţia invenţiilor este cerută pe baza cererii internaţionale (statele desemnate); dacă solicitantul poate şi doreşte ca pentru fiecare stat desemnat să obţină un brevet regional, în loc de un brevet naţional, cererea trebuie să precizeze acest lucru; dacă solicitantul nu poate, în temeiul unui tratat referitor la un brevet regional, să limiteze cererea la unele dintre statele părţi la acest tratat, desemnarea unuia dintre aceste state şi indicarea dorinţei de a obţine un brevet regional trebuie să fie asimilate cu o desemnare a tuturor acestor state; dacă, conform legislaţiei naţionale a statului desemnat, desemnarea acestui stat are efectele unei cereri regionale, această desemnare trebuie asimilată cu indicaţia dorinţei de a obţine un brevet regional;
    iii) numele şi alte date stabilite, referitoare la solicitant şi la mandatar (dacă este cazul);
    iv) titlul invenţiei;
    v) numele inventatorului şi alte date stabilite, în cazul când legislaţia cel puţin a unuia dintre statele desemnate cere ca aceste date să fie indicate din momentul depunerii unei cereri naţionale; în celelalte cazuri, datele pot figura fie în cerere, fie în notele separate, adresate fiecărui oficiu desemnat a cărui legislaţie naţională cere aceste date, dar permite ca ele să fie indicate după depunerea cererii naţionale.
    2)Orice desemnare este supusă plăţii taxelor în termenul stabilit.
    3)Dacă solicitantul nu cere alte titluri de protecţie indicate la art. 43, înseamnă că protecţia cerută constă în eliberarea unui brevet prin sau pentru statul desemnat, în legătură cu acest alineat, art. 2) ii) nu se aplică.
    4 )Lipsa, în cerere, a numelui inventatorului şi a altor precizări privitoare la inventator nu antrenează nici o consecinţă în statele desemnate, a căror legislaţie naţională cere aceste date, dar permite ca ele să nu fie indicate decât după depunerea cererii naţionale. Lipsa acestor date într-o notă separată nu antrenează nici o consecinţă în statele desemnate, unde aceste date nu sunt cerute în legislaţia naţională.
    Descrierea trebuie să prezinte invenţia de o manieră suficient de clară şi completă, astfel încât un om de specialitate să o poată executa.
    Revendicările trebuie să definească obiectul protecţiei solicitate. Revendicările trebuie sa fie clare şi concise. Ele trebuie să fie întemeiate în întregime pe descriere.
    1) Sub rezerva alin. 2) ii), desenele trebuie prezentate atunci când sunt necesare pentru înţelegerea invenţiei.
    2) Dacă invenţia este de o astfel de natură încât poate fi ilustrată prin desene, chiar dacă nu sunt necesare pentru înţelegerea ei:
    i) solicitantul poate include asemenea desene în cererea internaţională în momentul depunerii acesteia;
    ii) orice oficiu desemnat poate să ceară ca solicitantul să-i prezinte asemenea desene în termenul stabilit.
    1) Cererea internaţională poate cuprinde o declaraţie conform prevederilor regulamentului de aplicare, revendicând prioritatea uneia sau a mai multor cereri anterioare depuse în sau pentru oricare stat parte la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale.
    2) a) Sub rezerva subalineatului b), condiţiile şi efectele unei revendicări de prioritate prezentate conform alin. 1) sunt cele pe care le prevede art. 4 al Actului de la Stokholm al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale.
    b) Cererea internaţională, care revendică prioritatea uneia sau mai multor cereri anterioare depuse în sau pentru un stat contractant, poate desemna acest stat. Dacă cererea internaţională revendică prioritatea uneia sau mai multor cereri naţionale depuse în sau pentru un stat desemnat, sau prioritatea unei cereri internaţionale care desemnase un singur stat, condiţiile şi efectele produse de revendicarea priorităţii în acest stat sunt cele prevăzute în legislaţia naţională a acestui din urmă stat.
    1) Orice persoană domiciliată într-un stat contractant şi orice cetăţean al unui asemenea stat pot depune o cerere internaţională.
    2) Adunarea poate să permită persoanelor domiciliate în orice stat parte la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, care nu este parte la acest tratat, precum şi cetăţenilor acestui stat, să depună cereri internaţionale.
    3) Noţiunile de domiciliu şi de naţionalitate, precum şi aplicarea acestor noţiuni, atunci când sunt mai mulţi solicitanţi sau atunci când solicitanţii nu sunt aceiaşi pentru toate statele desemnate, sunt definite în regulamentul de aplicare.
    Cererea internaţională trebuie depusă la oficiul receptor stabilit, care o controlează şi o examinează conform prezentului tratat şi regulamentului de aplicare.
    1) Oficiul receptor acordă, ca dată de depozit internaţional, data primirii cererii internaţionale, în cazul când constată, în momentul primirii, că:
    i) solicitantul nu este lipsit, din cauză de domiciliu sau de naţionalitate, de dreptul de a depune o cerere internaţională la oficiul receptor;
    ii) cererea internaţională este redactată în limba stabilită;
    iii) cererea internaţională cuprinde cel puţin următoarele elemente:
    a) o indicaţie că a fost depusă cu titlu de cerere internaţională;
    b) desemnarea a cel puţin unui stat contractant;
    c) numele solicitantului, indicat în modul stabilit;
    d) o parte care, de la prima vedere, pare să constituie o descriere;
    e) o parte care, de la prima vedere, pare să constituie revendicări.
    2) a) Dacă oficiul receptor constată că cererea internaţională nu îndeplineşte, în momentul primirii, condiţiile enumerate în alin. 1), el invită pe solicitant, conform regulamentului de aplicare, să facă corectura necesară.
    b) Dacă solicitantul dă urmare acestei invitaţii, în conformitate cu regulamentul de aplicare, oficiul receptor acordă, ca dată a depozitului internaţional, data primirii corecturii cerute.
    3) Sub rezerva art. 64.4), orice cerere care îndeplineşte condiţiile enume-rate la pct. i) la iii) ale alin. 1) şi căreia i-a fost acordată data depozitului, are, de la data depunerii internaţionale, efectele unui depozit naţional în fiecare stat desemnat; această dată este considerată ca dată a depozitului efectiv în fiecare stat desemnat.
    4) Orice cerere internaţională care îndeplineşte condiţiile enumerate la pct. i) la iii) ale alin. 1) este considerată ca având valoarea unui depozit naţional reglementar, în sensul Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale.
    1) Un exemplar al cererii internaţionale este păstrat de către oficiul receptor (copie pentru oficiul receptor), un exemplar (exemplarul original) este transmis biroului internaţional şi un alt exemplar (copie pentru documentare) este transmis administraţiei însărcinate cu documentarea internaţională, arătată în art. 16, în conformitate cu regulamentul de aplicare.
    2) Exemplarul original este considerat ca exemplar autentic al cererii internaţionale.
    3) Cererea internaţională este considerată ca retrasă dacă biroul internaţional nu primeşte exemplarul original în termenul stabilit.
    1) Orice oficiu desemnat poate să ceară biroului internaţional o copie a cererii internaţionale, înaintea comunicării prevăzute la art. 20; biroul internaţional şi remite această copie cât mai curând după expirarea termenului de un an, cu începere de la data priorităţii.
    2) a) Solicitantul poate oricând să remită oricărui oficiu desemnat o copie după cererea sa internaţională.
    b) Solicitantul poate oricând să ceară biroului internaţional să remită oricărui oficiu desemnat o copie a cererii sale internaţionale; biroul internaţional trimite, cât mai curând posibil, această copie oficiului respectiv.
    c) Oricare oficiu naţional poate să notifice biroului internaţional că nu doreşte să primească copiile arătate în subalineatul b); în acest caz, subalineatul respectiv nu se aplică acestui oficiu.
    1) Oficiul receptor verifică dacă cererea internaţională:
    i) este semnată în conformitate cu regulamentul de aplicare;
    ii) cuprinde indicaţiile stabilite, referitoare la solicitant;
    iii) cuprinde un titlu;
    iv) cuprinde un rezumat;
    v) îndeplineşte, în măsura prevăzută de regulamentul de aplicare, condiţiile materiale stabilite.
    b) Dacă oficiul receptor constată că una din aceste prevederi nu a fost îndeplinită, el invită pe solicitant să corecteze cererea internaţională în termenul stabilit; astfel, această cerere este considerată ca retrasă şi oficiul receptor declară aceasta.
    2) Dacă cererea internaţională se referă la desene, cu toate că acestea nu sunt incluse în cerere, oficiul receptor notifică aceasta, solicitantului, care poate să trimită aceste desene în termenul stabilit; data depozitului internaţional este, în acest caz, data primirii desenelor respective de către oficiul receptor, în caz contrar, orice referire la aceste desene este considerată ca inexistentă.
    3) a) Dacă oficiul receptor constată că taxele stabilite la art. 3, 4) iv) nu au fost plătite în termenul stabilit sau ca taxă prevăzută la art. 4, 2) nu a fost plătită pentru nici unul dintre statele desemnate, cererea internaţională este considerată ca retrasă şi oficiul receptor declară aceasta.
    b) Dacă oficiul receptor constată că taxa stabilită la art. 4, 2) a fost plătită în termenul stabilit pentru unul sau mai multe state desemnate (dar nu pentru toate aceste state), desemnarea acestor state, pentru care taxa nu a fost plătită în termenul stabilit, este considerată ca retrasă şi oficiul receptor declară aceasta.
    4) Dacă, după acordarea datei de depozit internaţional cererii internaţionale, oficiul receptor constată, în termenul stabilit, că una dintre condiţiile enumerate la pct. i) la iii) ale art. 11,1) nu a fost îndeplinită la această dată, această cerere este considerată ca retrasă şi oficiul receptor declară aceasta.
    1) Fiecare cerere internaţională face obiectul unei documentări internaţionale.
    2) Documentarea internaţională are ca obiect să descopere stadiul tehnicii pertinente.
    3) Documentarea internaţională se efectuează pe baza revendicărilor, ţinând seama de descriere şi de desene (dacă este cazul).
    4) Administraţia însărcinată cu documentarea internaţională prevăzută în art. 16 se străduieşte să descopere stadiul tehnicii pertinente în măsura în care mijloacele îi permit, cu obligaţia de a consulta documentaţia prevăzută în regulamentul de aplicare.
    5) a) Titularul unei cereri naţionale, depusă la oficiul naţional al unui stat contractant sau la oficiul care lucrează pentru un asemenea stat, poate, dacă legislaţia naţională a acestui stat permite şi în condiţiile prevăzute de această legislaţie, să ceară ca cererea să fie supusă unei documentări internaţionale (documentarea de tip internaţional).
    b) Oficiul naţional al unui stat contractant sau oficiul care lucrează pentru un asemenea stat poate, dacă legislaţia naţională a acestui stat permite, să supună orice cerere naţională depusă la acesta unei documentări de tip internaţional.
    c) Documentarea de tip internaţional se efectuează de către administraţia însărcinată cu documentarea internaţională, arătată în art. 16, care va fi com-petentă să procedeze la documentarea internaţională, dacă cererea naţională este o cerere internaţională depusă de oficiul arătat în subalineatele a) şi b).
    Dacă cererea naţională este redactată într-o limbă în care administraţia însărcinată cu documentarea internaţională apreciază că nu are posibilitatea de a examina cererea, documentarea de tip internaţional se efectuează pe baza unei traduceri pregătite de către solicitant într-una din limbile stabilite pentru cererile internaţionale, pe care respectiva administraţie s-a angajat s-o accepte pentru cererile internaţionale. Cererea naţională şi traducerea, atunci când este cerută, trebuie să fie prezentate în forma stabilită pentru cererile internaţionale.
    1) Documentarea internaţională se efectuează de către o administraţie însărcinată cu documentarea internaţională; aceasta poate fi sau nu un oficiu naţional sau o organizaţie interguvernamentală, ca de exemplu Institutul Internaţional de Brevete, ale cărui atribuţii sunt stabilirea unui raport de documentare asupra stadiului tehnicii referitoare la invenţii, ca obiect al cererilor de brevet.
    2) Dacă, în aşteptarea instituirii unei singure administraţii insărcinate cu documentarea internaţională, există mai multe administraţii însărcinate cu documentarea internaţională, fiecare oficiu receptor specifica, în conformitate cu dispoziţiile acordului menţionat la alin. 3) b), aceea sau acele dintre administraţii care vor fi competente să procedeze la documentarea cererilor internaţionale depuse la acest oficiu.
    3) a) Administraţiile însărcinate cu documentarea internaţională sunt numite de către adunare. Orice oficiu naţional şi orice organizaţie interguvernamentală care satisfac cerinţele arătate la subalineatul c) pot fi numite în calitate de administraţie însărcinată cu documentarea internaţională.
    b) Numirea depinde de consimţământul oficiului naţional sau de organizaţia interguvernamentală în cauză, şi de încheierea unui acord între acest oficiu sau această organizaţie şi biroul internaţional, care trebuie să fie aprobat de către adunare. Acest acord specifică drepturile şi obligaţiile părţilor, şi conţine, în special, angajamentul oficiului sau organizaţiei respective să aplice şi să respecte toate regulile privind documentarea internaţională.
    c) Regulamentul de aplicare stabileşte condiţiile minimale, în special cele care privesc personalul şi documentaţia pe care oficiul sau organizaţia trebuie să le îndeplinească mai înainte de a fi numită şi pe care trebuie să continue să le îndeplinească atât timp cât are această calitate.
    d) Numirea se face pe o perioadă determinată, care este susceptibilă de prelungire.
    e) Înainte de a lua decizia, adunarea ascultă oficiul sau organizaţia în cauză in privinţa numirii unui oficiu naţional sau a unei organizaţii interguvernamentale, sau în privinţa prelungirii unei asemenea numiri, mai înainte ca o atare numire să ia sfârşit, luând avizul Comitetului de cooperare tehnică prevăzut la art. 56, odată ce acest comitet a fost stabilit.
    1) Procedura în cadrul administraţiei însărcinate cu documentarea internaţională este determinată de prezentul tratat, de regulamentul de aplicare şi de acordul pe care biroul internaţional îl încheie cu această administraţie, în conformitate cu prezentul tratat şi cu regulamentul de aplicare.
    2) a) Dacă administraţia însărcinată cu documentarea internaţională apreciază:
    i) că cererea internaţională priveşte un obiect faţă de care ea nu este ţinută să procedeze la documentare, conform regulamentului de aplicare, decide să nu procedeze la documentarea acestei cereri;
    ii) că descrierea, revendicările sau desenele nu îndeplinesc condiţiile stabilite, într-o astfel de măsură ca o documentare să poată fi efectuată, ea declară acest lucru şi notifică solicitantului şi biroului internaţional că nu va fi întocmit un raport de documentare internaţională.
    b) Dacă una din situaţiile menţionate în subalineatul a) nu există decât în raport cu anumite revendicări, raportul de documentare internaţională o indică pentru aceste revendicări şi este întocmit pentru celelalte revendicări, în conformitate cu art. 18.
    3) a) Dacă administraţia însărcinată cu documentarea apreciază că cererea internaţională nu satisface condiţia de unitate a invenţiei, astfel cum este definită în regulamentul de aplicare, administraţia invită pe solicitant să plătească taxe adiţionale. Administraţia însărcinată cu documentarea internaţională stabileşte raportul de documentare internaţională asupra părţilor cererii internaţionale care se referă la invenţia menţionată în prima revendicare (invenţie principală) şi, dacă taxele adiţionale cerute au fost achitate în termenul stabilit, şi asupra celorlalte părţi ale cererii internaţionale pentru care aceste taxe au fost plătite.
    b) Legislaţia naţională a oricărui stat desemnat poate prevedea că, atunci când oficiul naţional al acestui stat apreciază ca justificată invitaţia, menţionată în subalineatul a), a administraţiei însărcinate cu documentarea internaţională, şi când solicitantul n-a plătit toate taxele adiţionale, părţile cererii internaţionale care n-au fost obiectul unei documentări să fie considerate ca retrase în ceea ce priveşte efectele în acest stat, în afară de cazul că o taxă specială a fost plătită de oficiul naţional al statului respectiv.
    1) Raportul de documentare internaţională este stabilit în termenul prevăzut şi în forma stabilită.
    2) Raportul de documentare internaţională, de îndată ce a fost stabilit, este transmis de administraţia însărcinată cu documentarea internaţională solicitantului şi biroului internaţional.
    3) Raportul de documentare internaţională sau declaraţia prevăzută la art. 17.2) a) este tradus în conformitate cu regulamentul de aplicare. Traducerile sunt pregătite de către biroul internaţional sau sub responsabilitatea sa.
    1) După primirea raportului de documentare internaţională, solicitantul are dreptul să modifice o dată revendicările din cererea internaţională, depunând modificările, în termenul stabilit, la biroul internaţional. Solicitantul poate adăuga o scurtă declaraţie, în conformitate cu regulamentul de aplicare, explicând modificările şi precizând efectele pe care acestea le pot avea asupra descrierii şi asupra desenelor.
    2) Modificările nu vor depăşi descrierea invenţiei cuprinse în cererea internaţională, astfel cum ea a fost depusă.
    3) Nerespectarea dispoziţiilor din alin. 2) nu are consecinţe în statele desemnate, a căror legislaţie naţională permite ca modificările să depăşească descrierea invenţiei depuse.
    1) a) Cererea internaţională, împreună cu raportul de documentare internaţională (inclusiv orice indicaţie arătată la art. 17. 2) b) sau declaraţia menţionată la art. 17.2) a), este comunicată tuturor oficiilor desemnate care n-au renunţat total sau parţial la această comunicare, în conformitate cu regulamentul de aplicare.
    b) Această comunicare cuprinde traducerea (astfel cum este stabilită) a raportului sau declaraţiei.
    2) Dacă revendicările au fost modificate conform art. 19.1), comunicarea trebuie fie să cuprindă textul integral al revendicărilor astfel cum au fost depuse şi astfel cum au fost modificate, fie să cuprindă textul integral al revendicărilor aşa cum au fost depuse şi să precizeze modificările aduse; în afară de aceasta, când este cazul, trebuie să cuprindă declaraţia prevăzută la art. 19.1).
    3) La cererea oficiului desemnat sau a solicitantului, administraţia însărcinată cu documentarea internaţională le transmite, în conformitate cu regulamentul de aplicare, copia documentelor citate în raportul de documentare internaţională.
    1) Biroul internaţional procedează la publicarea cererilor internaţionale.
    2) a) Sub rezerva excepţiilor prevăzute la subalineatul b) şi la art. 64.3), publicarea internaţională a cererii internaţionale are loc în scurt tirnp după expirarea termenului de 18 luni, socotit de la data priorităţii acestei cereri.
    b) Solicitantul poate cere biroului internaţional să publice cererea sa internaţională oricând înainte de expirarea termenului menţionat la subalineatul a). Biroul internaţional procedează în consecinţă, în conformitate cu regulamentul de aplicare.
    3) Raportul de documentare internaţională sau declaraţia prevăzută la art. 17.2) a) este publicat în conformitate cu regulamentul de aplicare.
    4) Limba şi forma publicaţiei internaţionale, ca şi alte detalii, sunt stabilite de către regulamentul de aplicare.
    5) Dacă cererea internaţională este retrasă sau considerată ca retrasă înainte de a se termina pregătirea publicării, nu se procedează la nici o publicare internaţională.
    6) Dacă biroul internaţional apreciază că cererea internaţională conţine expresii sau desene contrare bunelor moravuri sau ordinii publice, sau declaraţii care discreditează aceasta în sensul regulamentului de aplicare, el poate să le omită din publicaţiile sale, indicând locul şi numărul de cuvinte sau de desene omise. La cerere, biroul internaţional furnizează copii speciale ale pasajelor omise.
    1) Solicitantul remite fiecărui oficiu desemnat o copie a cererii internaţionale (în afară de cazul când comunicarea arătată în art. 20 a avut deja loc) şi o traducere (astfel cum este stabilită) a acestei cereri, şi îi plăteşte (când este cazul) taxa naţională cel mai târziu la expirarea unui termen de 20 de luni, socotit de la data priorităţii, în cazul când numele inventatorului sau alte date prevăzute de legislaţia statului desemnat, referitoare la inventator, nu sunt cerute în momentul depozitului cererii naţionale, dacă ele nu figurează pe cerere, solicitantul trebuie să le comunice oficiului naţional al acestui stat sau oficiului care lucrează pentru acesta, cel mai târziu la expirarea unui termen de 20 de luni de la data priorităţii.
    *2) În afara dispoziţiilor alin. 1) când administraţia însărcinată cu documentarea internaţionala declară, în conformitate cu art. 17.2) a), că un raport ele documentare internaţională nu va fi întocmit, termenul pentru îndeplinirea actelor menţionate în alin. 1) al prezentului articol este de două luni, socotit de la data notificării respectivei declaraţii către solicitant.
    ____________________________
    * Textul a fost modificat la 03.02.1984 ( a se vedea la sfârşit)
    3) Legislaţia oricărui stat contractant, pentru îndeplinirea actelor prevăzute la alin. 1) şi 2), poate fixa termene care să expire după termenele care figurează mai sus.
    1) Nici un oficiu desemnat nu tratează, nici nu examinează cererea internaţională înaintea expirării termenului aplicabil în conformitate cu art. 22.
    2) Cu toate dispoziţiile alin. 1), oricare oficiu desemnat poate trata sau examina oricând cererea internaţională, la cererea expresă a solicitantului.
    1) Sub rezerva art. 25, în cazul arătat la pct. ii) de mai jos, efectele unei cereri internaţionale prevăzute la art. 11.3) încetează în orice stat desemnat, şi această încetare are aceleaşi consecinţe ca şi retragerea unei cereri naţionale în acest stat:
    i) dacă solicitantul retrage cererea sa internaţională sau desemnarea acestui stat;
    ii) dacă cererea internaţională este considerată retrasă potrivit art. 12.3), 14.1) b), 14.3) a) sau 14.4) sau dacă desemnarea acestui stat este considerată retrasă potrivit art. 14.3) b);
    iii) dacă, în termenul stabilit, solicitantul nu îndeplineşte actele menţionate la art. 22.
    2) Cu toate dispoziţiile alin. 1), oricare oficiu desemnat poate menţine efectele prevăzute la art. 11.3), chiar dacă nu este cerut ca efectele să fie menţinute în baza art. 25.2).
    1) a) În cazul în care oficiul receptor refuză să acorde data de depozit internaţional sau declară că cererea internaţională este considerată ca retrasă, sau când biroul internaţional face o constatare conform art. 12.3), acest birou trimite, la cererea solicitantului, tuturor oficiilor desemnate şi indicate de către solicitant, în cel mai scurt termen, copii ale oricărui document cuprins în dosar.
    b) În cazul în care oficiul receptor declară că desemnarea unui stat este considerată ca retrasă, biroul internaţional, la cerere, adresează, în scurt termen, oficiului naţional al acestui stat, copii ale oricărui document cuprins în dosar.
    c) Cererile bazate pe subalineatele a) sau b) trebuie prezentate în termenul stabilit.
    2) a) Sub rezerva dispoziţiilor subalineatului b), orice oficiu desemnat, dacă taxa naţională (când este cazul) a fost plătită şi dacă traducerea corespunzătoare (astfel cum este stabilită) a fost remisă în termenul stabilit, decide dacă refuzul, declaraţia sau constatarea menţionate în alin. 1) erau justificate în sensul prezentului tratat şi al regulamentului de aplicare; dacă constată că refuzul sau declaraţia sunt rezultatul unei erori sau al unei omisiuni ale oficiului receptor, sau că constatarea este rezultatul unei erori sau omisiuni a biroului internaţional, el tratează cererea internaţională, în ceea ce priveşte efectele sale în statul oficiului desemnat, ca şi cum o astfel de eroare sau omisiune nu s-ar fi produs.
    b) în cazul în care exemplarul original este primit de către biroul internaţional după expirarea termenului stabilit la art. 12.3) în virtutea unei erori sau a unei omisiuni a solicitantului, subalineatul a) nu se aplica decât în circumstanţele menţionate la art. 48.2).
    Nici un oficiu desemnat nu poate să respingă o cerere internaţională pentru motivul că aceasta nu îndeplineşte condiţiile prezentului tratat şi ale regulamentului de aplicare, mai înainte să i se dea solicitantului ocazia să corecteze cererea în măsura şi conform procedurii prevăzute de către legislaţia naţională pentru situaţii identice sau comparabile, ce se prezintă cu ocazia cererilor naţionale.
    1) Nici o legislaţie naţională nu poate să pretindă ca o cerere internaţională să satisfacă, atât în privinţa formei, cât si a conţinutului, cerinţe diferite de cele prevăzute în prezentul tratat şi în regulamentul de aplicare, sau cerinţe suplimentare.
    2) Dispoziţiile alin. 1) nu vor afecta aplicarea art. 7.2), nici nu vor împiedica vreo legislaţie naţională, odată ce tratarea cererii internaţionale a început în cadrul oficiului desemnat, să pretindă:
    i) indicarea numelui unui reprezentant autorizat să o reprezinte, în cazul în care solicitantul este o persoană juridică;
    ii) remiterea documentelor care nu aparţin cererii internaţionale, dar constituie proba alegaţiunilor sau declaraţiilor care figurează în această cerere, inclusiv conformarea cererii internaţionale prin semnătura solicitantului, atunci când această cerere, astfel cum ea a fost depusă, era semnată de reprezentantul său sau de mandatarul său.
    3) În cazul în care, în legătură cu oricare din statele desemnate, solicitantul nu are calitatea, în conformitate cu legislaţia naţională a acestui stat, de a efectua depozitul unei cereri naţionale din cauza că el nu este inventatorul, cererea internaţională poate să fie respinsă de către oficiul desemnat.
    4) În cazul în care legislaţia naţională prevede, în ceea ce priveşte forma sau conţinutul cererilor naţionale, cerinţele care din punct de vedere al solicitanţilor sunt mai favorabile decât cele prevăzute de prezentul tratat şi de regulamentul de aplicare pentru cererile internaţionale, oficiul naţional, tribunalele sau oricare alte organe competente ale statului desemnat, sau care lucrează pentru acesta, pot aplica cerinţele naţionale în locul celor prevăzute în tratat, cu excepţia cazului când solicitantul cere ca cerinţele prevăzute în prezentul tratat şi în regulamentul de aplicare să fie aplicabile cererii sale internaţionale.
    5) Nici o dispoziţie din prezentul tratat sau din regulamentul de aplicare nu vor fi înţelese ca putând limita libertatea unui stat contractant de a prescrie condiţii materiale de brevetabilitate pe care le doreşte. Mai ales, orice dispoziţie a prezentului tratat şi a regulamentului de aplicare privind definirea stadiului tehnicii trebuie să se înţeleagă exclusiv în legătură cu procedura internaţională; în consecinţă, orice stat contractant este liber să aplice, atunci când determină brevetabilitatea unei invenţii care face obiectul unei cereri internaţionale, criteriile legislaţiei sale naţionale referitoare la stadiul tehnicii şi al altor condiţii de brevetabilitate care nu constituie cerinţe referitoare la forma şi conţinutul cererilor.
    6) Legislaţia naţională poate să ceară solicitantului să-i prezinte dovezi privind orice condiţie de drept material de brevetabilitate pe care le-a stabilit.
    7) Orice oficiu receptor, ca şi orice oficiu desemnat care a început să trateze cererea internaţională, poate aplica orice dispoziţie din legislaţia sa naţională referitoare la reprezentarea obligatorie a solicitantului printr-un mandatar împuternicit legal pentru acest oficiu şi la indicarea obligatorie a unei adrese de serviciu în statul desemnat, în scopul primirii notificărilor.
    8) Nici o dispoziţie din prezentul tratat sau din regulamentul de aplicare nu vor fi înţelese că putând limita libertatea oricărui stat contractant să aplice măsurile pe care le consideră necesare în domeniul apărării naţionale, sau de a limita, pentru protejarea intereselor sale economice, dreptul cetăţenilor săi sau al persoanelor domiciliate pe teritoriul său de a depune cereri internaţionale.
    1) Solicitantul trebuie să aibă posibilitatea să modifice revendicările, descrierea şi desenele, în termenul stabilit, la oricare oficiu desemnat. Nici un oficiu desemnat nu poate elibera vreun brevet, nici să refuze eliberarea lui înaintea expirării acestui termen, în afara acordului expres al solicitantului.
    2) Modificările nu trebuie să depăşească descrierea invenţiei care figurează în cererea internaţională, aşa cum a fost depusă, în afara cazului în care legislaţia naţională a statului desemnat o permite în mod expres.
    3) Modificările trebuie să fie conforme legislaţiei naţionale a statului desemnat în ceea ce nu este stabilit în prezentul tratat sau în regulamentul de aplicare.
    4) În cazul în care oficiul desemnat cere o traducere a cererii internaţionale, modificările trebuie să fie stabilite în limba corespunzătoare traducerii.
    1) În ceea ce priveşte protecţia oricărui drept al solicitantului dintr-un stat desemnat, publicarea internaţională a unei cereri internaţionale are, sub rezerva dispoziţiilor alin. 2) la 4), aceleaşi efecte ca cele prevăzute de legislaţia naţională a acestui stat privitoare la publicarea naţională obligatorie a cererilor naţionale neexaminate ca atare.
    2) Dacă limba de publicare internaţională diferă de aceea a publicaţiilor cerute de către legislaţia naţională a statului desemnat, respectiva legislaţie poate să prevadă că efectele prevăzute la alin. 1) nu se produc decât de la data la care:
    i) o traducere în această din urmă limbă este publicată conform legislaţiei naţionale; sau
    ii) o traducere în această din urmă limbă este pusă la dispoziţia publicului pentru verificare, conform legislaţiei naţionale; sau
    iii) o traducere în această din urmă limbă este transmisă de către solicitant către cel ce utilizează neautorizat, efectiv sau eventual, invenţia care face obiectul cererii internaţionale; sau
    v) cele două acte arătate la pct. i) şi iii) sau cele două acte arătate la pct. ii) şi iii) au fost îndeplinite.
    3) Legislaţia naţională a oricărui stat desemnat poate să prevadă că, atunci când publicarea internaţională a fost efectuată pe baza cererii solicitantului, înaintea expirării termenului de 18 luni, socotit de la data priorităţii, efectele prevăzute la alin. 1) nu se produc decât de la expirarea unui termen de 18 luni care se socoteşte de la data priorităţii.
    4) Legislaţia naţională a oricărui stat desemnat poate să prevadă că efectele prevăzute la alin. 1) nu se produc decât de la data primirii, de către oficiul naţional sau de către oficiul care lucrează pentru acest stat, a unui exemplar al publicaţiei cererii internaţionale efectuate conform art. 21. Acest oficiu publică data primirii, de îndată ce-i este posibil, în publicaţia sa oficială.
    1) a) Sub rezerva subalineatului b), biroul internaţional şi administraţiile însărcinate cu documentarea internaţională nu trebuie să permită nici unei persoane sau administraţii să aibă acces la cererea internaţională, înainte de publicarea internaţională, în afara cererii sau autorizaţiei solicitantului.
    b) Subalineatul a) nu se aplică transmiterilor către administraţia competentă însărcinată cu documentarea internaţională, transmiterilor prevăzute la art. 13 sau comunicărilor prevăzute la art. 20.
    2) a) Nici un oficiu naţional nu poate permite terţilor să aibă acces la cererea internaţională, în afară de cererea sau autorizaţia solicitantului, mai puţin în situaţiile când intervin mai întâi următoarele cazuri:
    i) data publicării internaţionale a cererii internaţionale;
    ii) data primirii comunicării cererii internaţionale în conformitate cu art. 20;
    iii) data primirii unei copii a cererii internaţionale conform art. 22.
    b) Subalineatul a) nu va putea împiedica un oficiu naţional să informeze terţii că el a fost desemnat, sau să publice acest fapt. O atare informaţie sau publicaţie nu poate, totuşi, să conţină decât indicaţiile următoare: identificarea oficiului receptor, numele solicitantului, data depozitului internaţional, numărul cererii internaţionale şi titlul invenţiei.
    c) Subalineatul a) nu va putea împiedica un oficiu desemnat să permită autorităţilor judiciare să aibă acces la cererea internaţională.
    3) Alin. 2) a) se aplică oricărui oficiu receptor, în afară de transmiterile prevăzute la art. 12.1).
    4) În sensul prezentului articol, prin expresia a avea acces, se înţeleg orice mijloace prin care terţii pot lua cunoştinţă şi cuprinde deci comunicarea individuală şi publicaţia generală; totuşi, nici un oficiu naţional nu poate publica o cerere internaţională sau traducerea sa înainte de publicarea internaţională sau înainte de expirarea termenului de 20 de luni, care se socoteşte de la data priorităţii, dacă publicarea internaţională n-a avut loc la expirarea acestui termen.
    1) La cererea solicitantului, cererea internaţională face obiectul unei examinări preliminare internaţionale, în conformitate cu dispoziţiile ce urmează şi cu regulamentul de aplicare.
    2) a) Oricare solicitant care, în sensul regulamentului de aplicare, domiciliază într-un stat contractant legat de cap. II, sau este cetăţeanul unui asemenea stat, şi a cărui cerere internaţională a fost depusă la oficiul receptor al acestui stat, sau care lucrează pentru acest stat, poate prezenta o cerere de examinare preliminară internaţională.
    b) Adunarea uniunii poate să permită persoanelor autorizate să depună cereri internaţionale, să prezinte cereri de examinare preliminară internaţională, chiar dacă ele sunt domiciliate într-un stat necontractant sau nelegat prin cap. II, sau sunt cetăţeni ai unui asemenea stat.
    3) Cererea de examinare preliminară internaţională trebuie să fie făcută independent de cererea internaţională. Ea trebuie să conţină indicaţiile stabilite şi trebuie să fie redactată în limba şi forma stabilite.
    4) a) Cererea de examinare preliminară internaţională trebuie să indice statul sau statele contractante în care solicitantul are intenţia să utilizeze rezultatele examinării preliminare internaţionale (state alese). State contractante adiţionale pot fi alese ulterior. Alegerea nu se poate referi decât la statele contractante deja desemnate conform art. 4.
    b) Solicitanţii arătaţi în alin. 2) a) pot alege orice stat contractant legat prin cap. II. Solicitanţii arătaţi la alin. 2) b) nu pot alege decât statele contractante legate de cap. II, care s-au declarat dispuse să fie alese de către asemenea solicitanţi.
    5) Cererea de examinare preliminară internaţionala necesită plata unor taxe în termenul stabilit.
    6) a) Cererea de examinare preliminară internaţională trebuie să fie prezentată administraţiei competente, însărcinată cu examinarea preliminară internaţională menţionată la art. 32.
    b) Orice alegere ulterioară trebuie prezentată biroului internaţional.
    7) Fiecare oficiu ales primeşte notificarea alegerii sale.
    1) Examinarea preliminară internaţională se efectuează de către administraţia însărcinată cu examinarea preliminară internaţională.
    2) Pentru cererile de examinare preliminară internaţională, arătate la art. 31.2) a) şi la art. 31.2)b), oficiul receptor sau, după caz, adunarea, precizează, conform dispoziţiilor acordului încheiat între administraţia sau administraţiile interesate, însărcinate cu examinarea preliminară internaţională, şi biroul internaţional, aceea sau acele administraţii care vor fi competente pentru a proceda la examinarea preliminară internaţională.
    3) Dispoziţiile art. 16.3) se aplică, mutatis mutandis, şi administraţiilor însărcinate cu examinarea preliminară internaţională.
    1) Examinarea preliminară internaţională are ca obiect să formuleze o opinie preliminară şi fără angajament asupra problemei, dacă invenţia a cărei protecţie este cerută pare să fie nouă, dacă implică o activitate inventivă (nu este evidentă) şi dacă este susceptibilă de aplicare industrială.
    2) În legătură cu examinarea preliminară internaţională, invenţia a cărei protecţie se cere este considerată ca nouă, dacă nu se regăseşte anterior în stadiul tehnicii, astfel cum este definit în regulamentul de aplicare.
    3) În legătură cu examinarea preliminară internaţională, invenţia a cărei protecţie se cere este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, ţinând seama de stadiul tehnicii astfel cum este definit în regulamentul de aplicare, ea nu este, la data pertinentă prescrisă, evidentă pentru un om de specialitate.
    4) În legătură cu o examinare preliminară internaţională, invenţia a cărei protecţie se cere este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială, dacă, conform naturii sale, ea poate fi produsă sau utilizată (în sensul tehnologic) în orice gen de industrie. Termenul industrie trebuie înţeles în sensul cel mai larg, astfel cum este definit în Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale.
    5) Criteriile care preced nu servesc decât în legătură cu examinarea preliminară internaţională. Orice stat contractant poate aplica criterii suplimentare sau diferite pentru a decide dacă în acest stat invenţia este brevetabilă sau nu.
    6) Examinarea preliminară internaţională trebuie să ia în considerare toate documentele citate în raportul de documentare internaţională. Ea poate lua în considerare orice documente suplimentare considerate ca juste pentu cazul în speţă.
    1) Procedura în cadrul administraţiei însărcinate cu examinarea preliminară internaţională este stabilită de prezentul tratat, de regulamentul de aplicare şi de acordul încheiat de biroul internaţional cu această administraţie, conform cu prezentul tratat şi cu regulamentul de aplicare.
    2) a) Solicitantul are dreptul să comunice, verbal sau în scris, cu administraţia însărcinată cu examinarea preliminară internaţională.
    b) Solicitantul are dreptul să modifice revendicările, descrierea şi desenele, în modul şi în termenul stabilit, înainte de întocmirea raportului de examinare preliminară internaţională. Modificările nu trebuie să depăşească descrierea invenţiei care este cuprinsă în cererea internaţională, aşa cum a fost depusă.
    c) Solicitantul primeşte de la administraţia însărcinată cu examinarea preliminară internaţională cel puţin un aviz scris, cu excepţia cazului când administraţia apreciază că toate condiţiile următoare au fost îndeplinite:
    i) invenţia corespunde criteriilor prevăzute la art. 33.1);
    ii) cererea internaţională îndeplineşte condiţiile prezentului tratat şi ale regulamentului de aplicare în măsura în care ele sunt verificate de către administraţie;
    iii) nu este cazul să se prezinte observaţii în sensul art. 35.2), ultima frază.
    d) Solicitantul are dreptul să răspundă la avizul scris.
    3) a) Dacă administraţia însărcinată cu examinarea preliminară internaţională apreciază că cererea internaţională nu satisface condiţia unităţii invenţiei, aşa cum ea este definită în regulamentul de aplicare, ea poate invita pe solicitant, fie să limiteze revendicările de manieră să satisfacă această condiţie, fie să plătească taxe adiţionale.
    b) Legislaţia naţională a statului ales poate să prevadă că, în cazul în care solicitantul limitează revendicările în sensul subalineatului a), părţile cererii internaţionale, care ca urmare a limitării nu fac obiectul unei examinări preliminare internaţionale, sunt considerate ca retrase, în ceea ce priveşte efectele pentru acest stat, afară de cazul că o taxă suplimentară a fost plătită de către solicitant oficiului naţional al statului respectiv.
    c) Dacă solicitantul nu dă urmare invitaţiei menţionate în subalineatul a) în termenul stabilit, administraţia însărcinată cu examinarea preliminară internaţională stabileşte un raport de examinare preliminară internaţională asupra părţilor cererii internaţionale care au legătură cu ceea ce pare să constituie invenţia principală şi face precizare asupra acestui fapt în raport. Legislaţia naţională a statului ales poate prevedea că, atunci când oficiul naţional al acestui stat apreciază ca justificată invitaţia administraţiei însărcinate cu examinarea preliminară internaţională, părţile cererii internaţionale care nu au legătură cu invenţia principală sunt, în ceea ce priveşte efectele în acest stat, considerate ca retrase, în afară de cazul că o taxă suplimentară a fost plătită de către solicitant acestui oficiu.
    4) a) Dacă administraţia însărcinată cu examinarea preliminară interna-ţională apreciază:
    i) că cererea internaţională are un obiect cu privire la care ea nu este ţinută, conform regulamentului de aplicare, să efectueze o examinare preliminară internaţională, şi decide, în speţă, să nu efectueze o asemenea examinare, sau
    ii) că descrierea, revendicările şi desenele nu sunt clare, sau revendicările nu se bazează de o manieră adecvată pe descriere, astfel că o opinie valabilă nu poate fi formată cu privire la noutate, la activitatea inventivă (neevidentă) sau la aplicarea industrială a invenţiei a cărei protecţie a fost cerută, administraţia nu abordează problemele menţionate în art. 33.1) şi îi face cunoscut solicitantului această opinie motivată.
    b) Dacă una din situaţiile menţionate în subalineatul a) nu există decât cu privire la anume revendicări sau în raport cu anume revendicări, dispoziţiile alineatului a) nu se aplică decât în ce priveşte aceste revendicări.
    1) Raportul de examinare preliminară internaţională este stabilit în termenul şi în forma prevăzute.
    2) Raportul de examinare preliminară internaţională nu conţine nici o afirmaţie în ceea ce priveşte problema dacă invenţia a cărei protecţie este cerută este sau pare să fie brevetabilă sau nu, în lumina unei anumite legislaţii naţionale. Raportul afirmă, sub rezerva alin. 3), în legătură cu fiecare revendicare, dacă această revendicare pare să răspundă criteriilor de noutate, de activitate inventivă (neevidentă) şi de aplicare industrială, astfel cum aceste criterii sunt definite referitor la examinarea preliminară internaţională în art. 33.1) la 4). Această afirmaţie trebuie să fie însoţită de enumerarea documentelor care par să susţină concluzia afirmată şi de toate explicaţiile care se pot impune în speţă. La această afirmaţie trebuie să fie adăugate alte observaţii prevăzute de regulamentul de aplicare.
    3) a) Dacă administraţia însărcinată cu examinarea preliminară internaţio-nală apreciază, la stabilirea raportului de examinare preliminară internaţională, că oricare din situaţiile menţionate în art. 34.4) a) există, raportul face menţiune şi indică motivele. El nu trebuie să conţină nici o declaraţie în sensul alin. 2).
    b) Dacă există una din situaţiile menţionate în art. 34.4) b), raportul de examinare preliminară internaţională conţine, pentru revendicările în speţă, indicaţia prevăzută la subalineatul a), iar pentru alte revendicări, afirmaţia prevăzută la alin. 2).
    1) Raportul de examinare preliminară internaţională, împreună cu anexele stabilite, este transmis solicitantului şi biroului internaţional.
    2) a) Raportul de examinare preliminară internaţională şi anexele sale sunt traduse în limbile stabilite.
    b) Orice traducere a raportului este pregătită de către biroul internaţional sau sub răspunderea sa; orice traducere a anexelor sale este pregătită de către solicitant.
    3) a) Raportul de examinare preliminară internaţională, împreună cu traducerea (astfel cum este stabilită) şi anexele sale (în limba de origine), este comunicat de către biroul internaţional fiecărui oficiu ales.
    b) Traducerea anexelor este transmisă de către solicitant oficiilor alese, în termenul stabilit.
    4) Art. 20.3) se aplică, mutatis mutandis, copiilor oricărui document care este citat în raportul de examinare preliminară internaţională şi care n-a fost citat în raportul de documentare internaţională.
    1) Solicitantul poate retrage, în total sau în parte, alegerile.
    2) Dacă retragerea se referă la toate statele alese, cererea de examinare preliminară internaţională este considerată ca retrasă.
    3) a) Orice retragere trebuie să fie comunicată biroului internaţional.
    b) Biroul internaţional notifică această retragere oficiilor alese interesate şi administraţiei interesate, însărcinată cu examinarea preliminară interna-ţională.
    4) a) Sub rezerva alineatului b), retragerea cererii de examinare preliminară internaţională sau a alegerii unui stat contractant este considerată ca o retragere a cererii internaţionale privind acest stat, dacă legislaţia naţională a acestui stat nu dispune altfel.
    b) Retragerea cererii de examinare preliminară internaţională sau a alegerii nu este considerată ca o retragere a cererii internaţionale dacă este efectuată înaintea expirării termenului aplicabil în conformitate cu art. 22; totuşi, orice stat poate să prevadă în legislaţia sa naţională că nu se va proceda astfel decât în cazul în care oficiul său naţional primeşte, în termen, copia cererii internaţionale, o traducere (astfel cum este stabilită) a cererii şi taxa naţională.
    1) În afară de cererea sau autorizarea solicitantului, biroul internaţional şi administraţia însărcinată cu examinarea preliminară internaţională nu pot permite, în nici un moment, unei persoane sau administraţii — cu excepţia oficiilor alese, după întocmirea raportului de examinare preliminară internaţională — să aibă acces, în sensul şi în condiţiile art. 30.4), la dosarul care face obiectul examinării preliminare internaţionale.
    2) Sub rezerva alin. 1) a art. 36.1) şi 3) şi art. 37.3) b), biroul internaţional şi administraţia însărcinată cu examinarea preliminară internaţională nu pot da, decât la cererea şi cu autorizaţia solicitantului, informaţii referitoare la eliberarea sau refuzul de eliberare a unui raport de examinare preliminară internaţională, sau la retragerea sau menţinerea cererii de examinare preliminară internaţională, sau la o alegere oarecare.
    *1) a) Dacă alegerea unui stat contractant a fost efectuată înainte de expirarea a 19 luni, cu începere de la data priorităţii, art. 22 nu se aplică acestui stat; solicitantul trimite fiecărui oficiu ales o copie a cererii internaţionale (în afară de cazul când comunicarea arătată în art. 20 a avut deja loc) şi o traducere (astfel cum este stabilită) a acestei cereri, şi îi plăteşte (când este cazul) taxa naţională cel mai târziu la expirarea termenului de 30 de luni socotit de la data priorităţii.
    b) Orice legislaţie naţională poate să fixeze termene care expiră după acela care figurează în subalineatul a) pentru îndeplinirea actelor menţionate în respectivul subalineat.
    2) Efectele prevăzute la art. 11.3) încetează în statul ales cu aceleaşi consecinţe ca acelea care decurg din retragerea unei cereri naţionale în acest stat, dacă solicitantul nu îndeplineşte actele menţionate în alin. 1) a) în termenul aplicabil conform alin. 1) a) sau b).
    __________________________________
    * Textul a fost modificat la 03.02.1984 ( a se vedea la sfârşit)

    3) Orice oficiu ales poate să menţină efectele prevăzute în art. 11.3), chiar dacă solicitantul nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin. 1) a) sau b).
    1) În cazul în care alegerea unui stat contractant se efectuează înainte de expirarea a 19 luni socotite de la data priorităţii, art. 23 nu se aplică acestui stat, iar oficiul său naţional sau oricare oficiu care lucrează pentru acest stat nu efectuează examinarea şi nu se angajează nici o procedură referitoare la cererea internaţională, sub rezerva alin. 2), mai înainte de expirarea termenului aplicabil conform art. 39.
    2) Cu toate dispoziţiile alin. 1), la cererea expresă a solicitantului, orice oficiu ales poate, în orice moment, să procedeze la examinare şi să angajeze orice procedură referitoare la cererea internaţională.
    1) Solicitantul trebuie să aibă posibilitatea să modifice revendicările, descrierea şi desenele, în termenul stabilit, la fiecare oficiu ales. Nici un oficiu nu poate elibera un brevet, nici refuza să-1 elibereze înainte de expirarea acestui termen, afară de cazul când există acordul expres al solicitantului.
    2) Modificările nu trebuie să depăşească descrierea invenţiei care figurează în cererea internaţională, astfel cum ea a fost depusă, cu excepţia cazului când legislaţia naţională a statului ales o permite în mod expres.
    3) Modificările trebuie să fie conforme cu legislaţia naţională a statului ales pentru toate problemele care nu sunt reglementate în prezentul tratat sau în regulamentul de aplicare.
    4) În cazul în care oficiul ales cere o traducere a cererii internaţionale, modificările trebuie stabilite în limba în care s-a făcut traducerea.
    Oficiile alese, primind raportul de examinare preliminară internaţională, nu pot să ceară solicitantului ca el să le trimită copii de pe documentele în legătură cu examinarea referitoare la aceeaşi cerere internaţională în toate celelalte oficii alese, sau ca el să le remită informaţii referitoare la conţinutul unor asemenea documente.
    Conform regulamentului de aplicare, solicitantul poate indica faptul că cererea sa internaţională tinde la eliberarea unui certificat de autor de invenţie, a unui certificat de utilitate sau a unui model de utilitate şi nu a unui brevet, sau eliberarea unui brevet sau certificat adiţional, a unui certificat de autor de invenţie adiţional sau a unui certificat de utilitate adiţional, în orice stat desemnat sau ales, a cărui legislaţie prevede eliberarea de certifi-cate de autor de invenţie, de certificate de utilitate, de modele de utilitate, de brevete sau certificate adiţionale, de certificate de autor de invenţie adiţionale sau de certificate de utilitate adiţionale; efectele decurgând din această indicaţie sunt determinate de alegerea efectuată de către solicitant, în legătură cu prezentul articol şi cu regulile din regulamentul de aplicare referitoare la acest articol, art. 2. ii) nu se aplică.
    Pentru orice stat desemnat sau ales, a cărui legislaţie permite ca o cerere care tinde la eliberarea unui brevet sau a unui alt titlu de protecţie dintre cele menţionate în art. 43 să poată, de asemenea, să vizeze un altul din aceste titluri de protecţie, solicitantul poate să indice, în conformitate cu regulamentul de aplicare, care dintre cele două titluri de protecţie să i se elibereze; efectele care decurg sunt determinate de indicaţiile solicitantului, în legătură cu prezentul articol, art. 2. ii) nu se aplica.
    1) Orice tratat care prevede eliberarea unui brevet regional (tratat de brevet regional) şi care dă dreptul persoanelor autorizate de art. 9 de a înregistra cereri internaţionale, să depună cereri pentru eliberarea de brevete regionale, poate stipula ca cererile internaţionale, conţinând desemnarea sau alegerea unui stat parte în acelaşi timp la un tratat regional şi la prezentul tratat, pot fi depuse în vederea eliberării de brevete regionale.
    2) Legislaţia naţională a unui asemenea stat desemnat sau ales poate prevedea că orice desemnare sau alegere a statului respectiv în cererea internaţională va fi considerată ca o indicaţie că solicitantul doreşte să obţină un brevet regional, în conformitate cu tratatul de brevet regional.
    Dacă, din cauza traducerii incorecte a unei cereri internaţionale, întinderea unui brevet eliberat ca urmare a acestei cereri depăşeşte întinderea cererii internaţionale, din limba sa de origine, autorităţile competente ale statului contractant în cauză pot să limiteze în consecinţă şi în mod retroactiv întinderea brevetului, şi să declare că el este nul şi neavenit, în măsura în care întinderea sa depăşeşte cererea internaţională din limba de origine.
    1) Calculul termenelor prevăzute în prezentul tratat este stabilit în regulamentul de aplicare.
    2) a) Toate termenele stabilite în cap. I şi II ale prezentului tratat pot fi modificate prin decizia statelor contractante, în afară de revizuiri, potrivit cu art. 60.
    b) Decizia este luată de adunare sau prin vot prin corespondenţă şi trebuie să fie unanimă.
    c) Detaliile procedurii sunt stabilite în regulamentul de aplicare.
    1) În cazul când un termen stabilit în prezentul tratat sau în regulamentul de aplicare nu este respectat din cauza întreruperii serviciilor poştale, a pierderii sau întârzierii inevitabile din partea curierului, acest termen este considerat ca respectat în cazurile precizate în regulamentul de aplicare, însă sub rezerva îndeplinirii condiţiilor de probă şi alte condiţii prescrise de regulament.
    2) a) Orice stat contractant, în ceea ce îl priveşte, trebuie să admită orice intârziere referitoare la nerespectarea termenelor care sunt admise în legislaţia sa naţională.
    b) Orice stat contractant, în ceea ce îl priveşte, poate să admită orice întârziere în respectarea unui termen, pentru alte motive decât cele care figurează la subalmeatul a).
    Orice avocat, agent de brevete sau altă persoană având dreptul să profeseze pe lângă oficiile naţionale la care a fost depusă cererea internaţională are dreptul ca, în ceea ce priveşte această cerere, să profeseze pe lângă biroul internaţional, administraţia competentă însărcinată cu documentarea interna-ţională şi administraţia competentă însărcinată cu examinarea preliminară internaţională.
    1) Biroul internaţional poate furniza servicii (denumite în prezentul articol servicii de informare), pentru informaţii tehnice şi alte informaţii pertinente de care dispune, pe baza documentelor publicate, în special din brevete şi din cereri publicate.
    2) Biroul internaţional poate furniza aceste informaţii fie direct, fie prin intermediul uneia sau mai multor administraţii însărcinate cu documentarea internaţională, sau prin alte administraţii specializate, naţionale sau internaţionale, cu care el ar putea încheia acorduri.
    3) Serviciile de informare funcţionează în aşa mod încât să uşureze, în special pentru statele contractante care sunt ţări în curs de dezvoltare, achiziţionarea de cunoştinţe tehnice şi tehnologice, inclusiv "know-how", publicate ca disponibile.
    4) Serviciile de informare pot fi obţinute de către guvernele statelor contractante, de către cetăţenii lor sau de către persoanele domiciliate pe teritoriul lor. Adunarea uniunii poate decide lărgirea acestor servicii la alţi interesaţi.
    5) a) Orice serviciu furnizat guvernelor statelor contractante trebuie să fie făcut la preţul de cost; totuşi, pentru guvernele statelor contractante care sunt ţări în curs de dezvoltare, serviciul este furnizat la un preţ mai mic, în caz că diferenţa poate fi acoperită prin beneficiile rezultate asupra prestării de servicii la alţi destinatari decât ai guvernelor statelor contractante sau prin mijloacele menţionate în art. 51.4).
    b) Preţul de cost arătat în subalineatul a) se înţelege ca fiind cheltuielile care se adaugă la cele pe care oficiul naţional sau administraţia însărcinată cu documentarea internaţională trebuie să le angajeze, astfel ca să se achite de obligaţiile lor.
    6) Detaliile referitoare la aplicarea prezentului articol sunt reglementate de deciziile adunării şi de propunerile grupelor de lucru pe care acesta le va putea institui în acest scop, în limitele stabilite de adunare.
    7) Adunarea recomandă şi alte moduri de finanţare pentru completarea celor prevăzute în alin. 5), dacă ea apreciază că este necesar.
    1) Adunarea stabileşte un comitet de asistenţă tehnică (denumit în prezentul articol comitetul).
    2) a) Membru comitetului sunt aleşi dintre statele contractante astfel ca să se asigure o reprezentare convenabilă ţărilor în curs de dezvoltare.
    b) Din proprie iniţiativă sau la cererea comitetului, directorul general invită reprezentanţii organizaţiilor interguvernamentale, care se ocupă de asistenţa tehnică pentru ţările în curs de dezvoltare, să ia parte la lucrările comitetului.
    3) a) Comitetul are ca misiune organizarea şi supravegherea asistenţei tehnice acordate statelor contractante, care sunt ţări în curs de dezvoltare, astfel ca sistemul lor de brevetare să se dezvolte fie la nivel naţional, fie la nivel regional.
    b) Asistenţa tehnica cuprinde în special formarea de specialişti, punerea la dispoziţie de experţi si furnizarea de echipament în scopuri de demonstraţie şi de funcţionare.
    4) În vederea finanţării de proiecte care intră în cadrul prezentului articol, biroul internaţional se străduieşte să încheie acorduri, pe de o parte cu organizaţii internaţionale de finanţare şi cu organizaţii interguvernamentale, în special cu Organizaţia Naţiunilor Unite, precum şi cu instituţiile specializate ale Naţiunilor Unite, Competente în materie de asistenţă tehnică, precum şi cu guvernele statelor beneficiare de asistenţă tehnică.
    5) Detaliile referitoare la aplicarea prezentului articol sunt reglementate de deciziile adunării şi de propunerile grupelor de lucru pe care le va putea institui în acest scop şi în limitele stabilite de adunare.
    Nici o dispoziţie a prezentului capitol nu afectează dispoziţiile financiare care figurează în alte capitole ale prezentului tratat. Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile prezentului capitol.
    1) a) Adunarea cuprinde statele contractante, sub rezerva art. 57.8).
    b) Guvernul fiecărui stat contractant este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat de supleanţi, consilieri şi experţi.
    2) a) Adunarea:
    i) rezolvă orice chestiuni privind menţinerea şi dezvoltarea uniunii şi aplicarea prezentului tratat;
    ii) se achită de obligaţiile ce-i sunt expres atribuite prin alte dispoziţii ale prezentului tratat;
    iii) dă biroului internaţional directive privind pregătirea de conferinţe de revizuire;
    iv) examinează şi aprobă rapoartele şi activităţile directorului general referitoare la uniune, şi îi dă toate directivele necesare cu privire la chestiunile de competenţa uniunii;
    v) examinează şi aprobă rapoartele şi activităţile comitetului executiv stabilit în conformitate cu alin. 9), şi îi dă directive;
    vi) hotărăşte programul, adoptă bugetul trienal*) al uniunii şi aprobă încheierea conturilor;
    __________________________
    * Din anul 1980 este bienal

    vii) adoptă regulamentul financiar al uniunii;
    viii) creează comitete şi grupe de lucru, pe care le socoteşte utile realizării obiectivelor uniunii;
    ix) decide care sunt statele necontractante şi care sunt organizaţiile interguvernamentale şi internaţionale neguvernamentale care pot fi admise la reuniunile sale în calitate de observatori, sub rezerva alin. 8;
    x) întreprinde orice acţiune propice în vederea atingerii obiectivelor uniunii şi se achită de alte sarcini utile în cadrul prezentului tratat.
    b) Adunarea statuează, după ce a luat cunoştinţă de avizul comitetului de coordonare al organizaţiei, asupra chestiunilor care interesează, de asemenea, alte uniuni administrate de către organizaţie.
    3) Un delegat nu poate reprezenta decât un singur stat şi nu poate vota decât în numele acestuia.
    4) Fiecare stat contractant dispune de un vot.
    5) a) Jumătate din numărul statelor contractante constituie cvorumul.
    b) Dacă acest cvorum nu a fost atins, adunarea poate lua decizii: totuşi, aceste decizii, cu excepţia celor care se referă la procedură, nu devin executorii decât dacă cvorumul şi majoritatea cerută au fost atinse prin votul prin corespondenţă, prevăzut în regulamentul de aplicare.
    6) a) Deciziile adunării sunt luate cu majoritatea de două treimi din voturile exprimate, sub rezerva art. 47.2) b), 58.2) b), 58.3) şi 61.2) b).
    b) Abţinerea nu este considerată ca un vot.
    7) Dacă este vorba de chestiuni care interesează exclusiv statele legate de cap. II, orice referire la statele contractante care figurează în alin. 4), 5) şi 6) este considerată ca aplicându-se numai statelor legate de cap. II.
    8) Orice organizaţie interguvernamentală numită atât ca administraţie însărcinată cu documentarea internaţională sau ca administraţie însărcinată cu examinarea internaţională este admisă în calitate de observator la reuniunile adunării.
    9) Atunci când numărul statelor contractante va depăşi patruzeci, adunarea va stabili un comitet executiv. Orice referire făcută în prezentul tratat sau în regulamentul de aplicare la comitetul executiv este în funcţie de data când acest comitet va fi stabilit.
    10) Până la stabilirea comitetului executiv, adunarea se pronunţă asupra problemelor şi bugetelor anuale pregătite de către directorul general, în limitele programului şi ale bugetului trienal*.
    ___________________________
    * Din anul 1980 sunt bienale

    11) a) Adunarea se reuneşte o dată pe an în sesiunea ordinară, la convocarea directorului general şi, în afară de cazuri excepţionale, în aceeaşi perioadă şi în acelaşi loc cu comitetul de coordonare al organizaţiei.
    b) Adunarea se reuneşte în sesiune extraordinară la convocarea directorului general, la cererea comitetului executiv sau la cererea unui sfert din statele semnatare.
    12) Adunarea adoptă regulamentul său interior.
    1) Atunci când adunarea va stabili un comitet executiv, el va fi supus următoarelor dispoziţii.
    2) a) Sub rezerva art. 57.8), comitetul executiv cuprinde statele alese de către adunare dintre statele membre ale acesteia.
    b) Guvernul fiecărui stat membru al comitetului executiv este reprezentat de un delegat, care poate fi asistat, de supleanţi, de consilieri şi de experţi.
    3) Numărul statelor membre ale comitetului executiv corespunde unui sfert din numărul statelor membre ale adunării, în calculul locurilor, după împărţirea la patru, restul nu este luat în considerare.
    4) La alegerea membrilor comitetului executiv, adunarea ţine cont de o repartiţie geografică echitabilă.
    5) a) Membrii comitetului executiv sunt în funcţie cu începere de la încheierea sesiunii adunării în care au fost aleşi şi până la termenul următoarei sesiuni ordinare a adunării.
    b) Membrii comitetului executiv pot fi aleşi în limita maximă de două treimi dintre ei.
    c) Adunarea reglementează modalitatea alegerii şi realegerii eventuale a membrilor comitetului executiv.
    6) a) Comitetul executiv:
    i) pregăteşte proiectul ordinii de zi a adunării;
    ii) supune adunării propunerile referitoare la proiectele de program şi de buget trienal* al uniunii, pregătite de către directorul general;
    ________________________
    * Din anul 1980 sunt bienale

    iii) se pronunţă în limitele programului şi bugetului trienal asupra programelor şi bugetelor anuale, pregătite de directorul general**;
    ________________________
    ** Punctul iii) a fost suprimat

    iv) supune adunării rapoartele periodice ale directorului general şi rapoartele anuale de verificare a conturilor, cu comentariile corespunzătoare;
    v) ia toate măsurile utile în vederea executării programului uniunii de către directorul general, în conformitate cu deciziile adunării şi ţinând seama de circumstanţele survenite între două sesiuni ordinare ale adunării;
    vi) se achită de orice alte obligaţii care îi sunt atribuite în cadrul prezentului tratat.
    b) Comitetul executiv statuează asupra chestiunilor care interesează în mod egal alte uniuni administrate de organizaţie, după ce a luat cunoştinţă de avizul comitetului de coordonare al organizaţiei.
    7) a) Comitetul executiv se reuneşte o dată pe an în sesiune ordinară, la convocarea directorului general, pe cât posibil în aceeaşi perioadă şi în acelaşi loc cu comitetul de coordonare al organizaţiei.
    b) Comitetul executiv se reuneşte în sesiune extraordinară la convocarea adresată de către directorul general, fie la iniţiativa acestuia, fie la cererea preşedintelui sau a unui sfert din membrii săi.
    8) a) Fiecare stat membru al comitetului executiv dispune de un vot.
    b) Jumătate din statele membre ale comitetului executiv constituie cvorumul.
    c) Deciziile sunt luate prin majoritatea simplă a voturilor exprimate.
    d) Abţinerea nu este considerată vot.
    e) Un delegat nu poate reprezenta decât un stat şi nu poate vota decât în numele acestuia.
    9) Statele contractante care nu sunt membre ale comitetului executiv sunt admise la reuniunile sale în calitate de observatori, ca şi orice alte organizaţii interguvernamentale numite atât ca administraţie însărcinată cu documentarea internaţională sau ca administraţie însărcinată cu examinarea preliminară internaţională.
    10) Comitetul executiv adoptă regulamentul său interior.
    1) Lucrările administrative ce incumbă uniunii sunt asigurate de către biroul internaţional.
    2) Biroul internaţional asigură secretariatul diverselor organe ale uniunii.
    3) Directorul general este cel mai înalt funcţionar al uniunii şi o reprezintă.
    4) Biroul internaţional publică o revistă şi alte publicaţii indicate de regulamentul de aplicare sau de către adunare.
    5) Regulamentul de aplicare precizează serviciile pe care oficiile naţionale trebuie să le acorde în scopul de a ajuta biroul internaţional, administraţiile însărcinate cu documentarea internaţională şi administraţiile însărcinate cu examinarea preliminară internaţională pentru îndeplinirea lucrărilor prevăzute în prezentul tratat.
    6) Directorul general şi orice membru al personalului indicat de către el iau parte la reuniunile adunării, ale comitetului executiv şi ale oricărui alt comitet sau grupă de lucru stabilită pentru aplicarea prezentului tratat sau a regulamentului de aplicare, însă fără drept de vot. Directorul general sau un membru al personalului indicat de către el este din oficiu secretar al acestor organe.
    7) a) Biroul internaţional pregăteşte conferinţe de revizuire conform directivelor adunării şi în colaborare cu comitetul executiv.
    b) Biroul internaţional poate consulta organizaţii interguvernamentale sau internaţionale neguvernamentale asupra pregătirii conferinţelor de revizuire.
    c) Directorul general şi persoanele stabilite de el iau parte, fără drept de vot, la deliberări în conferinţele de revizuire.
    8) Biroul internaţional execută orice alte lucrări care îi sunt atribuite.
    1) Adunarea stabileşte un comitet de cooperare tehnică (denumit în prezentul articol comitetul).
    2) a) Adunarea stabileşte compunerea comitetului şi îi numeşte membrii, ţinând seama de o reprezentare echitabilă a ţărilor în curs de dezvoltare.
    b) Administraţiile însărcinate cu documentarea internaţională sau cu examinarea preliminară internaţională sunt "ex officio" membri ai comitetului.
    Când o asemenea administraţie este un oficiu naţional al unui stat contractant, acesta nu poate avea altă reprezentare în comitet.
    c) Dacă numărul statelor contractante o permite, numărul total al membrilor comitetului este superior dublului numărului membrilor "ex officio".
    d) Directorul general, din propria sa iniţiativă sau la cererea comitetului, invită reprezentanţii organizaţiilor interesate să ia parte la discuţiile care îi interesează.
    3) Comitetul are drept scop să contribuie prin avize şi recomandări:
    i) la ameliorarea continuă a serviciilor prevăzute prin prezentul tratat;
    ii) la realizarea, atât timp cât sunt mai multe administraţii însărcinate cu documentarea internaţională şi mai multe administraţii însărcinate cu examinarea preliminară internaţională, ca documentarea şi metodele lor de lucru să fie cât mai uniforme posibil şi ca rapoartele lor să fie uniforme şi de cea mai înaltă calitate;
    iii) la invitaţia adunării sau a comitetului executiv să rezolve problemele tehnice speciale, puse de instituirea unei singure administraţii însărcinate cu documentarea internaţională.
    4) Orice stat contractant şi orice organizaţie internaţională interesată pot să sesizeze comitetul, în scris, asupra problemelor de competenţa sa.
    5) Comitetul poate transmite avizele şi recomadările sale directorului general sau, prin intermediul acestuia, adunării, comitetului executiv, tuturor administraţiilor însărcinate cu documentarea internaţională sau cu examinarea preliminară internaţională, sau numai unora dintre ele, şi tuturor oficiilor receptoare, sau numai unora dintre ele.
    6) a) Directorul general transmite, în toate cazurile, comitetului executiv taxele tuturor avizelor şi recomandărilor comitetului. El poate să anexeze comentariile sale.
    b) Comitetul executiv poate exprima opiniile sale în privinţa oricărui aviz sau recomnadare sau oricărei alte activităţi a comitetului şi poate invita pe acesta din urmă să studieze problemele ţinând de competenţa sa şi să facă un raport asupra obiectului lor. Comitetul executiv poate să supună adunării comentariile corespunzătoare, avizele, recomandările şi rapoartele comitetului.
    7) Până la stabilirea comitetului executiv, referinţele acestuia din urmă care figurează la alin. 6) sunt considerate ca referindu-se la adunare.
    8) Adunarea hotărăşte detaliile referitoare la procedura comitetului.
    1) a) Uniunea are un buget.
    b) Bugetul uniunii cuprinde veniturile şi cheltuielile proprii ale uniunii, precum şi contribuţia sa la bugetul cheltuielilor comune uniunilor administrate de către organizaţie.
    c) Sunt considerate cheltuieli comune uniunilor cheltuielile care nu sunt atribuite exclusiv uniunii sau uneia ori mai multor uniuni administrate de către organizaţie. Partea uniunii din aceste cheltuieli comune este proporţională interesului pe care aceste cheltuieli îl reprezintă pentru ea.
    2) Bugetul uniunii este stabilit ţinând seama de exigenţele de coordonare cu bugetele altor uniuni administrate de către organizaţie.
    3) Sub rezerva alin. 5), bugetul uniunii este finanţat de următoarele resurse:
    i) taxele şi sumele datorate pentru serviciile acordate de biroul internaţional în numele uniunii;
    ii) preţul vânzării publicaţiilor biroului internaţional privind uniunea şi drepturile aferente la aceste publicaţii;
    iii) donaţiile, legatele şi subvenţiile;
    iv) chiriile, dobânzile şi alte diverse venituri.
    4) Totalul taxelor şi sumelor datorate biroului internaţional, precum şi preţul vânzării publicaţiilor sale, sunt fixate în aşa fel, ca să acopere în mod normal toate cheltuielile biroului internaţional, prin administrarea prezentului tratat.
    5) a) Dacă un exerciţiu bugetar se încheie cu un deficit, statele membre, sub rezerva subalineatelor b) şi c), plătesc contribuţii pentru acoperirea acestui deficit.
    b) Adunarea determină contribuţia fiecărui stat contractant, ţinând seama de numărul de cereri internaţionale care au parvenit de la fiecare dintre ele în cursul anului considerat.
    c) Dacă deficitul poate fi acoperit provizoriu în total sau în parte prin alte mijloace, adunarea poate decide să-1 raporteze şi să nu ceară contribuţii statelor contractante.
    d) Dacă situaţia financiară a uniunii permite, adunarea poate decide ca orice contribuţii plătite în conformitate cu subalineatul a) sa fie restituite statelor contractante care le-au plătit.
    e) Dacă un stat nu a plătit contribuţia sa în conformitate cu subalineatul b) într-un termen de doi ani socotiţi de la data când era exigibilă, în virtutea deciziei adunării, el nu poate să-şi exercite dreptul său de vot în nici unul dintre organele uniunii. Totuşi, orice organ al uniunii poate autoriza un asemenea stat să-şi conserve exerciţiul dreptului său de vot în cadrul organului respectiv, atât timp cât acesta din urmă apreciază că întârzierea rezultă din circumstanţe excepţionale şi inevitabile.
    6) În cazul în care bugetul nu a fost adoptat înaintea unui nou exerciţiu, bugetul anului precedent este reconsiderat conform modalităţilor prevăzute de către regulamentul financiar.
    7) a) Uniunea posedă un fond de rulment constituit printr-un vărsământ unic, efectuat de către fiecare stat contractant. Dacă fondul devine insuficient, adunarea ia măsurile necesare pentru mărirea lui. Dacă o parte a acestui fond nu mai este necesară, această parte este restituită statelor contractante.
    b) Totalul vărsământului iniţial al fiecărui stat contractant la fondul precizat sau participarea sa la mărirea acestuia este fixată de către adunare pe baza principiilor asemănătoare celor prevăzute la alin. 5. b).
    c) Modalităţile de vărsământ sunt determinate de către adunare la propunerea directorului general şi după avizul comitetului de coordonare al organizaţiei.
    d) Orice rambursare este proporţională cu sumele vărsate de către fiecare stat contractant, ţinând cont de datele acestor vărsăminte.
    8) a) Acordul asupra sediului, încheiat cu statul pe al cărui teritoriu organizaţia îşi are sediul, prevede că acest stat acordă avansuri, în caz că fondurile de rulment sunt insuficiente. Valoarea acestor avansuri şi condiţiile în care ele sunt acordate fac obiectul unor acorduri separate între statul în cauză şi organizaţie, în fiecare caz. Atâta vreme cât statul amintit este obligat să acorde sume în avans, acest stat dispune "ex officio" de un loc în adunare şi în comitetul executiv.
    b) Statul arătat în subalineatul a) şi organizaţia au fiecare dreptul să denunţe angajamentul de a acorda avansuri prin notificare scrisă. Denunţarea are efect la împlinirea a 3 ani de la sfârşitul anului în cursul căruia a fost comunicată.
    9) Verificarea conturilor este asigurată de către unul sau mai multe dintre statele semnatare sau de către controlori exteriori, în conformitate cu modalităţile prevăzute de regulamentul financiar. Cu consimţământul lor, ei sunt desemnaţi de către adunare.
    1) Regulamentul de aplicare anexat prezentului tratat conţine reguli referitoare:
    i) la chestiunile în legătură cu care prezentul tratat trimite expres la regulamentul de aplicare sau prevede în mod expres că sunt sau vor face obiectul acestor dispoziţii;
    ii) la orice condiţii, probleme sau proceduri de ordin administrativ;
    iii) la orice detalii utile în vederea executării dispoziţiilor prezentului tratat.
    2) a) Adunarea poate modifica regulamentul de aplicare.
    b) Sub rezerva alin. 3), modificările cer majoritatea de trei sferturi din voturile exprimate.
    3) a) Regulamentul de aplicare precizează regulile care nu pot fi modificate decât:
    i) pun decizie unanimă, sau
    ii) cu condiţia că un dezacord să nu fi fost manifestat de nici unul dintre statele contractante al cărui oficiu naţional funcţionează ca administraţie însărcinată cu documentarea internaţionlă sau cu examinarea preliminară internaţională, sau, atunci când o astfel de administraţie este o organizaţie interguvernamentală, de către statul contractant membru al acestei organizaţii împuternicite de către alte state membre reunite în cadrul organismului competent al acestei organizaţii.
    b) Pentru ca în viitor oricare dintre aceste reguli să poată eluda cerinţele indicate, trebuie să fie îndeplinite condiţiile menţionate în subalineatele a) i) sau a) ii), după caz.
    c) Pentru ca în viitor o regulă oarecare să poată fi inclusă în una dintre categoriile menţionate în subalineatul a), este necesar un consimţământ unanim.
    4) Regulamentul de aplicare prevede că directorul general stabileşte instrucţiuni administrative sub controlul adunării.
    5) În caz de contradicţie între textul tratatului şi regulamentul de aplicare, textul tratatului este valabil.
    Sub rezerva art. 64.5), orice diferend dintre două sau mai multe state contractante privind interpretarea sau aplicarea prezentului tratat şi al regulamentului de aplicare care nu va fi reglementat pe cale de negociere va putea fi adus de către unul dintre statele în cauză înaintea Curţii Internaţionale de Justiţie, pe cale de cerere, potrivit Statutului Curţii, în afară de cazul că statele în cauză nu convin asupra unui alt mod de reglementare. Biroul internaţional va fi informat de către statul contractant petiţionar asupra diferendului supus Curţii şi va înştiinţa celelalte state contractante despre aceasta.
    1) Prezentul tratat poate fi supus la revizuiri periodice, pe cale de conferinţe speciale ale statelor contractante.
    2) Convocarea unei conferinţe de revizuire este decisă de către adunare.
    3) Orice organizaţie interguvernamentală numită atât ca administraţie însărcinată cu documentarea internaţională, cât şi ca administraţie însărcinată cu examinarea preliminară internaţională, este admisă în calitate de observator la orice conferinţă de revizuire.
    4) Art. 53.5), 9) şi 11), 54, 55.4) la 8), 56 şi 57 pot fi modificate printr-o conferinţă de revizuire sau în conformitate cu dispoziţiile art. 61.
    1) a) Propuneri de modificare a art. 53.5), 9) şi 11), 54, 55.4) la 8), 56 si 57 pot fi prezentate de orice stat membru al adunării, de comitetul executiv sau de directorul general.
    b) Aceste propuneri sunt comunicate de către directorul general statelor contractante cu cel puţin 6 luni înainte de a fi supuse adunării spre examinare.
    2) a) Orice modificare a articolelor arătate în alin. 1) este adoptată de adunare.
    b) Pentru adoptare se cer trei sferturi din voturile exprimate.
    3) a) Orice modificare a articolelor arătate în alin. 1) intră în vigoare la o lună după primirea de către directorul general a notificărilor scrise de acceptare, efectuate în conformitate cu regulile lor constituţionale, din partea a trei sferturi din statele ce erau membre ale adunării în momentul când modificarea a fost adoptată.
    b) Orice modificare a acestor articole astfel acceptate leagă toate statele membre ale adunării, din momentul în care modificarea intră în vigoare; bineînţeles că orice modificare care măreşte obligaţiile financiare ale statelor contractante nu leagă decât pe acelea care au notificat acceptarea modificării.
    c) Orice modificare acceptată în conformitate cu subalineatul a) leagă toate statele care devin membre ale adunării după data la care modificarea a intrat în vigoare conform subalineatului a).
    1) Orice stat membru al Uniunii internaţionale pentru protecţia proprietăţii industriale poate deveni parte la prezentul tratat prin:
    i) semnarea tratatului, urmată de depunerea unui instrument de ratificare, sau
    ii) depunerea unui instrument de adeziune.
    2) Instrumentele de ratificare sau de adeziune sunt depuse la directorul general.
    3) Dispoziţiile art. 24 al Actului de la Stockholm al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale se aplică prezentului tratat.
    4) Alin. 3) nu ar putea în nici un caz să fie interpretat ca implicând recunoaşterea sau acceptarea tacită de oricare dintre statele contractante a situaţiei de fapt pentru oricare teritoriu la care prezentul tratat este aplicabil de către un alt stat contractant, în virtutea alin. 3).
    1) a) Sub rezerva dispoziţiilor alin. 3), prezentul tratat intră în vigoare la împlinirea a 3 luni după ce opt state au depus instrumentele lor de ratificare sau de adeziune, cu condiţia ca cel puţin patru dintre aceste state să îndeplinească una dintre următoarele condiţii:
    i) numărul cererilor depuse în statul în cauză este peste patruzeci de mii, potrivit statisticilor anuale celor mai recente, publicate de către biroul internaţional;
    ii) cetăţenii statului în cauză sau persoanele domiciliate în acest stat au depus într-o ţară străină cel puţin o mie de cereri, potrivit statisticilor anuale celor mai recente, publicate de către biroul internaţional;
    iii) oficiul naţional al statului în cauză a primit de la cetăţenii unor ţări străine sau de la persoane domiciliate în aceste state cel puţin zece mii de cereri, potrivit statisticilor anuale celor mai recente, publicate de către biroul internaţional.
    b) În sensul prezentului paragraf, expresia cereri nu include cererile de utilitate.
    2) Sub rezerva alin. 3), orice stat care nu devine parte a prezentului tratat în momentul intrării sale în vigoare, conform alin. 1) este legat de prezentul tratat la împlinirea a 3 luni de la data la care a depus instrumentul sau de ratificare sau de aderare.
    3) Dispoziţiile cap. II şi regulile corespunzătoare ale regulamentului de aplicare anexat la prezentul tratat nu sunt totuşi aplicabile decât de la data când trei state care au îndeplinit cel puţin una dintre condiţiile enumerate în alin. 1) au devenit părţi ale prezentului tratat, fără a fi declarat, conform art. 64.1), că nu înţeleg să fie legate de dispoziţiile cap. II. Această dată nu poate totuşi să fie anterioară datei de intrare în vigoare, conform alin. 1).
    1) a) Orice stat poate să declare că nu este legat de dispoziţiile cap II.
    b) Statele care fac o declaraţie conform subalineatului a) nu sunt legate de dispoziţiile cap. II şi de dispoziţiile corespunzătoare din regulamentul de aplicare.
    2) a) Orice stat care nu a făcut o declaraţie în conformitate cu alin. l)a) poate declara că:
    i) nu este legat de dispoziţiile art. 39.1) privind remiterea unei copii a cererii internaţionale şi a unei traduceri a acesteia, astfel cum ea este cerută;
    ii) obligaţia de suspendare a tratamentului naţional care figurează în art. 40 nu împiedică publicarea sa de către oficiul său naţional sau, prin intermediul acestuia din urmă, a cererii internaţionale sau a unei traduceri a acesteia, fiind totuşi înţeles că acest stat nu este dispensat de obligaţiile prevăzute în art. 30 şi 38.
    b) Statele care au procedat la o atare declaraţie nu sunt legate în consecinţă.
    3) a) Orice stat poate să declare, în ceea ce-1 priveşte, că publicarea internaţională a cererilor sale internaţionale nu este cerută de el.
    b) Când, după expirarea unui termen de 18 luni începând de la data priorităţii, cererea internaţională nu comportă desemnarea statelor care au făcut declaraţii conform subalineatului a), cererea internaţională nu este publicată, conform art. 21.2).
    c) în cazul aplicării dispoziţiilor subalineatului b), cererea internaţională este totuşi publicată de către biroul internaţional:
    i) la cererea solicitantului, conform regulamentului de aplicare;
    ii) când o cerere naţională sau un brevet bazat pe o cerere internaţională sunt publicate de către oficiul naţional al oricărui stat desemnat care a făcut o declaraţie conform subalineatului a) sau în numele unui asemenea oficiu, la scurt timp după această publicare, dar cât mai curând după împlinirea a 18 luni de la data priorităţii.
    4) a) Orice stat a cărui legislaţie naţională recunoaşte brevetelor sale un efect asupra stadiului tehnicii, ţinând seama de o dată anterioară celei de la publicare, dar nu asimilează, cu privire la stadiul tehnicii, data priorităţii revendicată conform Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale cu data depozitului efectiv în acest stat, poate să declare că depozitul unei cereri internaţionale în afara teritoriului său nu este asimilat, în legătură cu stadiul tehnicii, cu depozitul efectiv pe teritoriul său.
    b) Orice stat care face declaraţia menţionată în subalineatul a) nu va fi legat de art. 11.3) în această măsură.
    c) Orice stat care face declaraţia menţionată în subalineatul a) trebuie să declare, în acelaşi timp, în scris, condiţiile şi data de la care efectul oricărei cereri internaţionale se produce pe teritoriul său. Această declaraţie poate să fie modificată oricând, prin notificarea adresată directorului general.
    5) Orice stat poate să declare că nu se consideră legat de art. 59. În ceea ce priveşte diferendele între un stat contractant care a făcut o asemenea declaraţie şi un alt stat contractant, dispoziţiile art. 59 nu sunt aplicabile.
    6) a) Orice declaraţie făcută în conformitate cu prezentul articol trebuie să fie în scris. Ea poate fi făcută la semnarea prezentului tratat, la depunerea instrumentului de ratificare sau de aderare sau, cu excepţia cazului arătat în alin. 5), ulterior, prin notificarea adresată directorului general, în cazul acestei notificări, declaraţia produce efect la împlinirea a 6 luni de la data primirii ei de către directorul general şi nu afectează cererile internaţionale depuse înainte de expirarea acestei perioade de 6 luni.
    b) Orice declaraţie făcută în conformitate cu prezentul articol poate să fie retrasă oricând, prin notificare adresată directorului general. O asemenea retragere devine efectivă la împlinirea a 3 luni de la data primirii notificării de către directorul general şi, în cazul unei retrageri a declaraţiei conform alin. 3), nu afectează cererile internaţionale depuse înaintea expirării acestei perioade de 3 luni.
    7) Nici o rezervă în afară de cele autorizate la alin. 1) la 5) nu este admisă în prezentul tratat.
    1) Dacă acordul încheiat cu o administraţie însărcinată cu documentarea internaţională sau cu examinarea preliminară internaţională prevede, cu titlu tranzitoriu, o limitare a numărului sau a tipurilor cererilor internaţionale pe care această administraţie se angajează să le trateze, adunarea ia măsurile necesare pentru aplicarea progresivă a prezentului tratat şi a regulamentului de aplicare la categorii determinate de cereri internaţionale. Această dispoziţie este aplicabilă şi cererilor de examinare de tip internaţional, potrivit art. 15.5).
    2) Adunarea fixează datele de la care, sub rezerva alin. 1), cererile internaţionale pot fi depuse şi cererile de examinare preliminare pot fi prezentate. Aceste date nu pot depăşi 6 luni, după caz, de la intrarea în vigoare a prezentului tratat, conform dispoziţiilor art. 63.1), sau de la aplicarea cap. II, conform art. 63.3).
    1) Orice stat contractant poate denunţa prezentul tratat prin notificare adresată directorului general.
    2) Denunţarea intră în vigoare la împlinirea a 6 luni de la data primirii notificării de către directorul general. Această denunţare nu alterează efectele cererii internaţionale în statul care a procedat la denunţare, dacă această cerere a fost depusă înaintea expirării perioadei de 6 luni şi, dacă statul în cauză a fost ales, alegerea a fost efectuată.
    1) a) Prezentul tratat este semnat într-un singur exemplar original în limbile franceză şi engleză, cele două texte făcând deopotrivă dovada.
    b) Texte oficiale sunt stabilite de directorul general, după consultarea guvernelor interesate, în limbile germană, spaniolă, japoneză, portugheză şi rusă, şi în alte limbi pe care adunarea le va indica.
    2) Prezentul tratat rămâne deschis spre semnare la Washington, până la 31 decembrie 1970.
    1) Exemplarul original al prezentului tratat, când nu mai este deschis spre semnare, este depus de directorul general.
    2) Directorul general certifică şi transmite două copii ale prezentului tratat şi ale regulamentului de aplicare guvernelor tuturor statelor părţi la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale şi, la cerere, guvernului oricărui alt stat.
    3) Directorul general înregistrează prezentul tratat la Secretariatul Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    4) Directorul general certifică şi transmite două copii ale oricăror modificări ale prezentului tratat şi ale regulamentului de aplicare guvernelor statelor semnatare şi la cerere, guvernului oricărui stat.
    Directorul general notifică guvernelor tuturor statelor părţi la Convenţia de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale:
    i) semnăturile depuse conform art. 62;
    ii) depunerea instrumentelor de ratificare şi de aderare conform art. 62;
    iii) data intrării în vigoare a prezentului tratat şi data de la care cap. II este aplicabil în conformitate cu art. 63.3);
    iii) declaraţiile făcute potrivit art. 64.1) la 5);
    iv) retragerea declaraţiilor efectuate în baza art. 64.6) b);
    v) denunţările primite conform art. 66;
    vi) declaraţiile făcute în virtutea art. 31.4).
    Făcut la Washington la 19 iunie 1970
    Drept care subscrişii, având cuvenita împuternicire în acest scop, au semnat prezentul act.
    Art. 22.2) Când administraţia însărcinată cu documentarea internaţională declară, în conformitate cu art. 17.2.a), ca un raport de documentare internaţională nu va fi întocmit, termenul pentru îndeplinirea actelor menţionate în alin. 1) al prezentului articol este cel prevăzut în alin. 1).
    Art. 39.1) a) Dacă alegerea unui stat contractant a fost efectuată înainte de expirarea a 19 luni, cu începere de la data priorităţii, art. 22 nu se aplică acestui stat; solicitantul trimite fiecărui oficiu ales o copie a cererii internaţionale (în afară de cazul când comunicarea arătată în art. 20 a avut deja loc) şi o traducere (astfel cum este stabilită) a acestei cereri, şi îi plăteşte (când este cazul) taxa naţională cel mai târziu la expirarea termenului de 30 de luni, socotit de la data priorităţii.