Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei Convenţii,
    considerînd că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strînsă între membrii săi,
    luînd în considerare ameninţarea pe care o constituie folosirea crescîndă a armelor de foc în scopuri criminale;
    conştiente de faptul că, adesea, aceste arme de foc sînt achiziţionate în străinătate,
    dornice de a institui pe plan internaţional metode eficace de control al circulaţiei armelor de foc peste frontiere,
    conştiente de necesitatea de a evita măsuri de natură să îngrădească comerţul internaţional licit sau care s-ar concretiza în controale, la frontiere, impracticabile sau excesiv de costisitoare, în contradicţie cu obiectivele moderne ale libertăţii de circulaţie a bunurilor şi persoanelor,
    au convenit următoarele:
    În scopurile prezentei Convenţii:
    a) termenul “armă de foc” are sensul care îi este atribuit în anexa I la prezenta Convenţie;
    b) termenul “persoană” desemnează şi o persoană juridică stabilită pe teritoriul unei părţi contractante;
    c) termenul “armurier” desemnează o persoană a cărei activitate profesională constă, în totalitate sau în parte, în fabricarea, vînzarea, cumpărarea, schimbul sau închirierea armelor de foc;
    d) termenul “rezident” desemnează o persoană avînd reşedinţa obişnuită pe teritoriul unei părţi contractante, în sensul Regulii nr. 9 din anexa la Rezoluţia (72) 1 a Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei.
    Părţile contractante se angajează să-şi acorde reciproc asistenţă prin intermediul autorităţilor administrative corespunzătoare, în vederea reprimării traficului ilicit cu arme de foc şi pentru căutarea şi descoperirea armelor de foc transferate de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altui stat.
    Fiecare parte contractantă este liberă să adopte legi şi regulamente referitoare la armele de foc, cu condiţia ca aceste legi şi regulamente să nu fie incompatibile cu dispoziţiile prezentei Convenţii.
    Prezenta Convenţie nu se aplică tranzacţiilor cu arme de foc în care toate părţile sînt state sau acţionează în numele statului.
    1. Dacă o armă de foc care se află pe teritoriul unei părţi contractante este vîndută, transferată sau cedată, cu orice titlu, unei persoane rezidente pe teritoriul unei alte părţi contractante, prima parte contractantă va transmite o notificare celei de-a doua, conform modalităţilor prevăzute la art.8 şi 9.
    2. Pentru aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol, fiecare parte contractantă va lua măsurile necesare, astfel încît fiecare persoană, care vinde, transferă sau cedează, cu orice titlu, o armă de foc ce se află pe teritoriul său, să furnizeze autorităţilor competente ale acestei părţi contractante informaţii referitoare la tranzacţie.
    Dacă o armă de foc care se află pe teritoriul unei părţi contractante este transferată, în mod permanent şi fără modificări de posesie, pe teritoriul unei alte părţi contractante, prima parte contractantă va notifica acest fapt celei de-a doua, conform modalităţilor prevăzute la art.8 şi 9.
    Notificările la care se referă art.5 şi 6 vor fi comunicate şi părţilor contractante pe teritoriul cărora tranzitează o armă de foc, în cazul în care statul de provenienţă a acestei arme consideră utilă o asemenea informare.
    1. Notificările la care se referă art.5, 6 şi 7 vor fi făcute cît mai repede posibil. Părţile contractante se vor strădui ca notificarea să preceadă tranzacţia sau transferul respectiv. Dacă nu se reuşeşte acest lucru, notificarea va fi făcută cît mai curînd după efectuarea tranzacţiei sau a transferului.
    2. Notificările la care se referă art.5, 6 şi 7 vor preciza, îndeosebi:
    a) identitatea, numărul de paşaport sau al documentului de identitate şi adresa persoanei căreia îi este vîndută, transferată sau cedată arma în cauză, cu orice titlu, sau ale persoanei care transferă, de o manieră permanentă, o armă de foc pe teritoriul unei alte părţi contractante, fără modificări ale posesiei;
    b) tipul, marca şi caracteristicile armei de foc respective, precum şi numărul său sau orice alt semn distinctiv.
    1. Notificările la care se referă articolul 5, 6 şi 7 vor fi făcute între autorităţile naţionale care sînt desemnate de către părţile contractante.
    2. Dacă va fi cazul, notificările pot fi transmise prin intermediul Organizaţiei Internaţionale a Poliţiei Criminale (Interpol).
    3. Fiecare stat va indica, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, autoritatea căreia trebuie să îi fie adresate notificările. El va notifica fără întîrziere Secretarului General al Consiliului Europei orice modificare ulterioară a identităţii autorităţii respective.
    1. Fiecare parte contractantă va lua măsuri corespunzătoare pentru a garanta că nici o armă de foc care se găseşte pe teritoriul său nu va fi vîndută, transferată sau cedată, cu orice titlu, unei alte persoane care nu este rezidentă şi care nu a obţinut în prealabil autorizarea din partea autorităţilor competente ale sus-numitei părţi contractante.
    2. Această autorizare nu este acordată decît în cazul în care autorităţile competente sus-menţionate s-au asigurat, mai întîi, că autorităţile părţii contractante pe teritoriul căreia rezidează i-au acordat persoanei respective o autorizaţie referitoare la tranzacţia în cauză.
    3. Dacă această persoană dobîndeşte posesia unei arme de foc pe teritoriul unei părţi contractante în care se efectuează tranzacţia, autorizaţia la care se referă paragraful 1 nu va fi acordată decît potrivit modalităţilor şi condiţiilor în care o autorizaţie va fi acordată pentru o tranzacţie între rezidenţi ai părţii contractante respective. Dacă arma de foc va fi exportată imediat, autorităţile la care se referă paragraful 1 sînt obligate doar să se asigure că autorităţile părţii contractante în care rezidează persoana au autorizat această tranzacţie, în mod special, sau asemenea tranzacţii, în general.
    4. Autorizaţiile la care se referă paragrafele 1 şi 2 ale prezentului articol pot fi înlocuite cu un permis internaţional.
    Fiecare stat, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare de acceptare, de aprobare sau de aderare, va preciza care dintre autorităţile sale este competentă să acorde autorizaţiile la care se referă paragraful 2 al articolului 10. El va notifica, fără întîrziere, Secretarului General al Consiliului Europei orice modificare ulterioară a identităţii acestei autorităţi.
    1. Prezenta Convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, de acceptare sau de aprobare vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
    2. Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
    3. Ea va intra în vigoare faţă de fiecare stat semnatar care o va ratifica, o va accepta sau o va aproba ulterior, în prima zi a lunii care urmează după expirarea unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
    1. După intrarea în vigoare a prezentei Convenţii, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei va putea invita orice stat nemembru al consiliului să adere la prezenta Convenţie. Decizia privind această invitaţie va fi luată în conformitate cu articolul 20 lit. d) al Statutului Consiliului Europei şi va trebui să întrunească acordul unanim al statelor membre ale Consiliului Europei, care sînt părţi contractante la Convenţie.
    2. Aderarea se va efectua prin depunerea, la Secretarul General al Consiliului Europei, a unui instrument de aderare, care va produce efecte la 3 luni după data depunerii sale.
    1. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta Convenţie.
    2. Fiecare stat poate, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare sau în orice alt moment ulterior, să extindă aplicarea prezentei Convenţii, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei, asupra oricărui alt teritoriu desemnat în declaraţie şi pentru care el asigură relaţiile internaţionale sau pentru care el este abilitat să-şi asume angajamente.
    3. Orice declaraţie făcută în virtutea paragrafului precedent va putea fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, printr-o notificare adresată Secretarului General. Retragerea va produce efecte la 6 luni de la data primirii unei asemenea notificări de către Secretarul General.
    1. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, să declare că va face uz de una sau de mai multe rezerve care figurează în anexa II la prezenta Convenţie.
    2. Fiecare parte contractantă care a formulat o rezervă în virtutea paragrafului precedent poate să o retragă, în total sau în parte, printr-o declaraţie adresată Secretarului General al Consiliului Europei şi care va produce efecte la data primirii sale.
    3. Partea contractantă care a formulat o rezervă în virtutea paragrafului 1 al prezentului articol nu poate pretinde aplicarea, de către o altă parte contractantă, a dispoziţiei care face obiectul rezervei; totuşi ea poate, dacă rezerva este parţială sau condiţionată, să pretindă aplicarea acestei dispoziţii în măsura în care ea însăşi a acceptat-o.
    1. Părţile contractante nu pot încheia între ele acorduri bilaterale sau multilaterale referitoare la problemele care fac obiectul prezentei Convenţii decît pentru a completa dispoziţiile acesteia sau pentru a facilita aplicarea principiilor care sînt cuprinse în ea.
    2. Totuşi, dacă două sau mai multe părţi contractante au stabilit sau sînt pe cale să-şi stabilească relaţiile pe baza unei legislaţii uniforme sau a unui regim special propriu şi care le impune obligaţii mai largi, ele au posibilitatea de a-şi reglementa raporturile lor reciproce în materie, bazîndu-se exclusiv pe aceste sisteme, prin derogare de la dispoziţiile prezentei Convenţii.
    3. Părţile contractante care vor ajunge să excludă din raporturile lor mutuale aplicarea prezentei Convenţii, conform paragrafului 2 al prezentului articol, vor adresa în acest scop o notificare Secretarului General al Consiliului Europei.
    1. Comitetul European pentru Problemele Criminale al Consiliului Europei va urmări îndeplinirea prezentei Convenţii şi va facilita, în măsura în care va fi necesar, soluţionarea amiabilă a oricărei dificultăţi care ar putea apărea în aplicarea acesteia.
    2. Comitetul European pentru Problemele Criminale poate, în lumina evoluţiilor tehnice, sociale şi economice, să formuleze şi să înainteze Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei propuneri pentru amendarea sau completarea dispoziţiilor prezentei Convenţii şi, în special, pentru modificarea conţinutului anexei I.
    1. În caz de război sau de alte împrejurări excepţionale, fiecare parte contractantă va putea stabili reguli care să deroge temporar de la dispoziţiile prezentei Convenţii şi aplicabile imediat. Ea va notifica fără întîrziere Secretarului General al Consiliului Europei o asemenea derogare, precum şi încetarea ei.
    2. Fiecare parte contractantă va putea denunţa prezenta Convenţie, adresînd o notificare Secretarului General al Consiliului Europei. O asemenea denunţare va produce efecte la 6 luni de la data primirii notificării de către Secretarul General.
    Secretarul General al Consiliului Europei va notifica statelor membre al Consiliului Europei şi fiecărui stat care a aderat la prezenta Convenţie:
    a) fiecare semnare;
    b) depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
    c) orice dată de intrare în vigoare a prezentei Convenţii, conform dispoziţiilor articolului 12 şi 13;
    d) orice declaraţie sau notificare primită în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 3 al articolului 9;
    e) orice declaraţie sau notificare primită în aplicarea dispoziţiilor articolului 11;
    f) orice declaraţie sau notificare primită în aplicarea dispoziţiilor articolului 14;
    g) orice rezervă formulată în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al articolului 15;
    h) retragerea oricărei rezerve efectuate în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 2 al articolului 15;
    i) orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 3 al articolului 16 şi referitoare la o legislaţie uniformă sau la un regim special;
    j) orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al articolului 18 şi data la care, după caz, derogarea este făcută sau încetează;
    k) orice notificare primită în aplicarea dispoziţiilor paragrafului 2 al articolului 18 şi data la care denunţarea va produce efecte.
    Drept pentru care, subsemnaţii, autorizaţi legal în acest scop, au semnat prezenta Convenţie.
    Întocmită la Strasbourg la 28 iunie 1978, în limbile franceză şi engleză, ambele texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei. Secretarul General al Consiliului Europei va transmite copii certificate fiecăruia dintre statele semnatare şi aderente.

    A. În scopurile prezentei Convenţii, termenul “armă de foc” desemnează:
    1. Fiecare obiect care: (i) este conceput sau adaptat, pentru a servi ca armă prin care un plumb, un glonţ ori un alt proiectil sau o substanţă nocivă gazoasă, lichidă ori în altă stare poate fi descărcată cu ajutorul unei presiuni explozive, gazoase sau atmosferice sau prin intermediul altor agenţi propulsori; şi (ii) corespunde uneia dintre descrierile specifice următoare, fiind înţeles că alin. a) - f) inclusiv şi h) nu cuprind decît obiectele cu propulsie explozivă:
    a) arme automate;
    b) arme scurte semiautomate sau cu repetiţie ori cu un singur foc;
    c) arme lungi semiautomate sau cu repetiţie cu cel puţin o ţeavă ghintuită;
    d) arme lungi cu un foc, cu cel puţin o ţeavă ghintuită;
    e) arme lungi semiautomate sau cu repetiţie, doar cu ţeavă (ţevi) lisă (lise);
    f) lansator de rachete portative;
    g) orice armă sau alt instrument astfel conceput încît să cauzeze un pericol pentru viaţa sau sănătatea persoanelor, prin proiectarea substanţelor stupefiante, toxice şi corosive;
    h) lansator de flăcări destinat atacului sau apărării;
    i) arme lungi cu un foc, doar cu ţeavă (ţevi) lisă (lise);
    j) arme lungi cu propulsare cu gaz;
    k) arme scurte cu propulsare cu gaz;
    l) arme lungi cu propulsare cu aer comprimat;
    m) arme scurte cu propulsare cu aer comprimat;
    n) arme care trag proiectile propulsate doar printr-un resort,
    cu condiţia să fie exclus din acest paragraf 1 fiecare obiect care ar fi altfel inclus aici, dar care:
    (i) a fost făcut definitiv impropriu utilizării;
    (ii) nu este supus, în ţara de provenienţă, controlului datorită puterii sale reduse;
    (iii) este conceput în scopuri de alarmă, de semnalizare, de salvare de sacrificare de animale, de vînătoare sau de pescuit cu harpon ori destinat unor scopuri industriale sau tehnice, cu condiţia ca acesta să nu poată fi folosit decît în aceste scopuri precise;
    (iv) nu este supus, în ţara de provenienţă, unui control datorită vechimii sale;
    2. Mecanismul de propulsare, camera, butoiaşul sau ţeava fiecărui obiect inclus în paragraful 1 de mai sus;
    3. Fiecare muniţie expres destinată a fi descărcată printr-un obiect cuprins în alin. a) - f) inclusiv, i), j), k) sau n) din paragraful 1 de mai sus şi orice substanţă sau materie expres destinată a fi descărcată printr-un instrument cuprins în alin. g) al paragrafului 1 de mai sus;
    4. Telescoapele far sau telescoapele cu amplificator electronic pentru lumină infraroşie sau lumină reziduară, cu condiţia să fie destinate montării pe un obiect inclus în paragraful 1 de mai sus;
    5. Un amortizor destinat de a fi montat pe un obiect cuprins în paragraful 1 de mai sus;
    6. Orice grenadă, bombă sau alt proiectil ce conţine un dispozitiv exploziv sau incendiar.
    B. În scopurile prezentei anexe:
    a) “armă automată” desemnează o armă care poate trage rafale de fiecare dată cînd este acţionat trăgaciul;
    b) “armă semiautomată” desemnează o armă care trage un proiectil de fiecare dată cînd este acţionat trăgaciul;
    c) “armă cu repetiţie” desemnează o armă la care, pe lîngă trăgaci, trebuie să fie manipulat un mecanism de fiecare dată cînd se foloseşte arma;
    d) “armă cu foc” desemnează o armă a cărei ţeavă sau ale cărei ţevi trebuie să fie încărcate înaintea fiecărui foc;
    e) “armă scurtă” desemnează o armă a cărei ţeavă nu depăşeşte 30 cm sau a cărei lungime totală nu depăşeşte 60 cm;
    f) “armă lungă” desemnează o armă a cărei ţeavă depăşeşte 30 cm sau a cărei lungime totală depăşeşte 60 cm.

    Fiecare stat poate declara că îşi rezervă dreptul:
    a) de a nu aplica dispoziţiile capitolului II al prezentei Convenţii, în privinţa unuia sau mai multor obiecte incluse în alin. i) - n), inclusiv ale paragrafului 1 sau în paragrafele 2, 3, 4, 5 sau 6 ale anexei I din prezenta Convenţie;
    b) de a nu aplica dispoziţiile capitolului III al prezentei Convenţii;
    c) de a nu aplica dispoziţiile capitolului III al prezentei Convenţii, în privinţa unuia sau mai multor obiecte cuprinse în alin. i) - n), inclusiv ale paragrafului 1 sau în paragrafele 2, 3, 4, 5 sau 6 ale anexei I la prezenta Convenţie;
    d) de a nu aplica dispoziţiile capitolului III al prezentei Convenţii la tranzacţiile între armurierii rezidenţi pe teritoriile a două părţi contractante.