Preambul

    Statele membre ale Consiliului Europei şi celelalte state părţi la Convenţia culturală europeană, semnatare ale prezentei convenţii,
    considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între membrii săi în scopul salvgardării şi promovării idealurilor şi principiilor ce reprezintă patrimoniul lor comun,
    considerând că demnitatea şi valoarea egală a fiecărei fiinţe umane constituie elemente fundamentale ale acestor principii,
    considerând că libertatea de expresie şi de informare, aşa cum este garantată de art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, constituie unul dintre principiile esenţiale ale unei societăţi democratice şi una dintre condiţiile de bază pentru dezvoltarea sa şi a fiecărei fiinţe umane,
    reafirmând ataşamentul lor la principiile privind libera circulaţie a informaţiei şi a ideilor şi independenţa radiodifuzorilor, care constituie o bază indispensabilă a politicii lor în materie de radiodifuziune,
    afirmând importanţa radiodifuziunii pentru dezvoltarea culturii şi pentru libera formare a opiniilor în condiţii ce permit salvgardarea pluralismului şi a egalităţii şanselor pentru toate grupurile şi partidele politice democratice,
    convinse că dezvoltarea continuă a tehnologiei informaţiei şi a comunicării trebuie să servească promovării dreptului de a exprima, de a căuta, de a primi şi de a comunica informaţii şi idei, indiferent de graniţe şi oricare ar fi sursa lor,
    din dorinţa de a oferi publicului o mai mare posibilitate de alegere a serviciilor de programe, care să permită valorificarea patrimoniului şi dezvoltarea creaţiei audiovizuale în Europa, şi fiind decise să atingă acest obiectiv cultural prin eforturi dedicate creşterii producţiei şi a circulaţiei programelor de înaltă calitate, răspunzând astfel aşteptării publicului în domeniile politic, educaţional şi cultural,
    recunoscând necesitatea de a se consolida cadrul general al reglementărilor comune,
    ţinând cont de Rezoluţia nr. 2 şi de Declaraţia primei Conferinţe ministeriale europene asupra politicilor de comunicaţii de masă,
    din dorinţa de a dezvolta principiile recunoscute în recomandările existente ale Consiliului Europei privind principiile legate de publicitatea realizată prin televiziune, de egalitatea dintre femei şi bărbaţi în cadrul mijloacelor de comunicare în masă, de utilizarea capacităţii de satelit pentru televiziunea şi radiodifuziunea sonoră şi de promovarea producţiei audiovizuale în Europa,
    au convenit asupra celor ce urmează:
    Prezenta convenţie priveşte serviciile de programe care sunt încorporate în transmisii. Scopul său este de a facilita transmiterea transfrontieră şi retransmiterea serviciilor de programe de televiziune între părţi.
    În sensul prezentei convenţii, termenii de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) “transmitere” desemnează emiterea iniţială prin emiţător terestru, prin cablu sau prin orice tip de satelit, în formă codificată sau nu, a serviciilor de programe de televiziune destinate a fi recepţionate de public în general. Nu sunt incluse serviciile de comunicare care funcţionează pe bază de apel individual;
    b) “retransmitere” desemnează captarea şi transmiterea simultană, indiferent de mijloacele tehnice utilizate, integral şi fără nici o modificare, a serviciilor de programe de televiziune sau a unor părţi importante din aceste servicii, transmise de către radiodifuzori şi destinate receptării de către public în general;
    c) “radiodifuzor” desemnează persoana fizică sau juridică ce compune servicii de programe de televiziune destinate a fi recepţionate de către public în general şi care le transmite direct sau prin intermediul unui terţ, în integralitatea lor şi fără nici o modificare;
    d) “serviciu de programe” desemnează ansamblul elementelor unui serviciu dat, furnizat de un radiodifuzor, în sensul paragrafului precedent;
    e) “opere audiovizuale europene” desemnează operele de creaţie a căror producţie sau coproducţie este controlată de persoane fizice ori juridice europene;
    f) “publicitate” desemnează orice anunţ public efectuat în scopul de a stimula vânzarea, cumpărarea sau închirierea unui produs ori a unui serviciu, de a promova o cauză sau o idee ori de a produce orice alt efect dorit de către cel ce face anunţul, pentru care acestuia i-a fost cedat un timp de transmisie contra unei remuneraţii sau în schimbul altor beneficii similare;
    g) “sponsorizare” desemnează participarea unei persoane fizice sau juridice, care nu este angajată în activităţi de radiodifuzare ori de producţie a operelor audiovizuale, la finanţarea directă sau indirectă a unei emisiuni, în scopul de a-şi promova numele, marca ori imaginea.
    Prezenta convenţie se va aplica oricărui serviciu de programe care este transmis sau retransmis de către organisme ori prin mijloace tehnice aflate în jurisdicţia uneia dintre părţi, prin cablu, prin emiţător terestru sau prin satelit şi care poate fi recepţionat, direct ori indirect, în una sau în mai multe alte părţi.
    Părţile vor asigura libertatea de expresie şi de informare conform art. 10 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Părţile vor garanta libertatea de recepţie şi nu se vor opune retransmiterii pe teritoriul lor a serviciilor de programe care se conformează dispoziţiilor prezentei convenţii.
    1. Fiecare parte transmiţătoare se va asigura, prin mijloace corespunzătoare şi prin instanţele sale competente, ca toate serviciile de programe transmise de organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia sa, în sensul art. 3, să fie conforme dispoziţiilor prezentei convenţii.
    2. În sensul prezentei convenţii este considerată parte transmiţătoare:
    a) în cazul transmisiilor terestre, partea de pe teritoriul căreia se efectuează emisia primară;
    b) în cazul transmisiilor prin satelit:
    (i) partea pe teritoriul căreia se află originea legăturii ascendente la satelit;
    (ii) partea care acordă dreptul de a utiliza frecvenţa sau capacitatea de satelit, atunci când legătura ascendentă este situată într-un stat care nu este parte la prezenta convenţie;
    (iii) partea pe teritoriul căreia se află sediul radiodifuzorului, dacă responsabilitatea nu este stabilită conform alin. (i) şi (ii).
    3. Dacă serviciile de programe transmise de pe teritoriile unor state ce nu sunt parte la convenţie sunt retransmise de organisme sau prin mijloace tehnice aflate sub jurisdicţia unei părţi, în sensul art. 3, această parte, în calitate de parte transmiţătoare, va asigura prin mijloace corespunzătoare şi prin instanţele sale competente conformitatea acestor servicii cu dispoziţiile prezentei convenţii.
    1. Responsabilităţile radiodifuzorului vor fi specificate într-un mod clar şi suficient în autorizaţia eliberată de autoritatea competentă a fiecărei părţi, în contractul încheiat cu aceasta sau prin orice altă măsură juridică.
    2. Informaţiile privind radiodifuzorul vor fi furnizate la cerere de către autoritatea competentă a părţii transmiţătoare. Astfel de informaţii vor cuprinde cel puţin numele sau denumirea, sediul şi statutul juridic ale radiodifuzorului, numele reprezentantului său legal, structura capitalului, natura, obiectul şi modul de finanţare a serviciului de programe pe care radiodifuzorul îl furnizează sau intenţionează să îl furnizeze.
    1. Toate elementele serviciilor de programe, prin prezentarea şi conţinutul lor, trebuie să respecte demnitatea şi drepturile fundamentale ale oricărei persoane.
    În special, ele nu trebuie:
    a) să fie contrare bunelor moravuri şi, mai ales, să conţină pornografie;
    b) să evidenţieze violenţa sau să fie susceptibile de incitare la ură rasială.
    2. Elementele serviciilor de programe care sunt susceptibile de a aduce prejudicii dezvoltării fizice, psihice şi morale a copiilor sau adolescenţilor nu trebuie să fie transmise atunci când, datorită orei de transmisie şi de recepţie, aceştia din urmă sunt susceptibili să le privească.
    3. Radiodifuzorul se va asigura că jurnalele televizate prezintă în mod corect faptele şi evenimentele şi favorizează libera formare a opiniilor.
    1. Fiecare parte transmiţătoare se va asigura că orice persoană fizică sau juridică, indiferent de naţionalitatea ori locul său de reşedinţă, are posibilitatea să îşi exercite dreptul la replică sau poate avea acces la un recurs juridic ori administrativ comparabil în ceea ce priveşte emisiunile transmise sau retransmise de către organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia sa, în sensul art. 3. Aceasta se va asigura, în special, că termenele şi celelalte modalităţi prevăzute pentru exercitarea dreptului la replică sunt rezonabile pentru a permite exercitarea efectivă a acestui drept. Exercitarea efectivă a acestui drept sau a altor remedii juridice ori administrative comparabile trebuie să fie asigurată atât din punct de vedere al termenelor, cât şi al modalităţilor de aplicare.
    2. În acest scop numele radiodifuzorului responsabil pentru serviciul de programe trebuie să poată fi identificat la intervale regulate prin orice mijloace corespunzătoare.
    Fiecare parte va examina măsurile juridice menite să evite ca dreptul publicului la informare să fie afectat din pricina exercitării de către un radiodifuzor a drepturilor exclusive pentru transmisia sau retransmisia, în sensul art. 3, a unui eveniment de mare interes pentru public şi care poate avea drept consecinţă privarea unei părţi substanţiale a publicului, în una sau mai multe părţi, de posibilitatea de a urmări acest eveniment la televizor.
    1. Fiecare parte transmiţătoare se va asigura, în măsura posibilului şi prin mijloace adecvate, că radiodifuzorii vor rezerva operelor europene o proporţie majoritară din timpul de transmisie, excluzându-se timpul consacrat informaţiilor, manifestărilor sportive, jocurilor, publicităţii sau serviciilor de teletext. Această proporţie, ţinând cont de responsabilitatea radiodifuzorului faţă de publicul său în materie de informaţie, educaţie, cultură şi divertisment, trebuie obţinută progresiv, pe baza unor criterii corespunzătoare.
    2. În cazul unui dezacord între o parte receptoare şi o parte transmiţătoare asupra aplicării paragrafului precedent se poate face apel, la cererea unei singure părţi, la Comitetul permanent, pentru a formula un aviz consultativ cu privire la acest subiect. Un astfel de dezacord nu poate fi supus procedurii de arbitraj prevăzute de art. 26.
    3. Părţile se angajează să identifice împreună instrumentele şi procedeele cele mai adecvate pentru a susţine, fără discriminare între radiodifuzori, activitatea şi dezvoltarea producţiei europene, mai cu seamă în părţile cu o slabă capacitate de producţie audiovizuală sau cu o arie lingvistică restrânsă.
    4. În spiritul cooperării şi asistenţei reciproce, caracteristic prezentei convenţii, părţile se vor strădui să evite ca serviciile de programe transmise sau retransmise de organisme ori cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia lor, în sensul art. 3, să pună în pericol pluralismul presei scrise şi dezvoltarea industriei cinematografice. În acest scop nici o transmisie a unei opere cinematografice de către aceste servicii nu trebuie să aibă loc înainte de 2 ani de la începerea exploatării acestei opere în sălile de cinema, cu excepţia unui acord contrar între deţinătorii de drepturi şi radiodifuzor; în cazul operelor cinematografice realizate în coproducţie cu radiodifuzorul, acest termen va fi de un an.
    1. Orice publicitate trebuie să fie corectă şi onestă.
    2. Publicitatea nu trebuie să fie înşelătoare sau să afecteze interesele consumatorilor.
    3. Publicitatea destinată copiilor sau care foloseşte copii trebuie să evite să aducă prejudicii intereselor acestora şi să ţină cont de sensibilitatea lor deosebită.
    4. Cel care face anunţul nu trebuie să exercite nici o influenţă editorială asupra conţinutului emisiunilor.
    1. Timpul de transmisie consacrat publicităţii nu trebuie să depăşească 15% din timpul zilnic de transmisie. Totuşi, acest procent poate ajunge la 20% dacă cuprinde forme de publicitate cum ar fi ofertele făcute direct publicului în vederea fie a vânzării, cumpărării sau închirierii de produse, fie a furnizării de servicii, cu condiţia ca volumul spoturilor publicitare să nu depăşească 15%.
    2. Timpul de transmisie consacrat spoturilor publicitare în interiorul unei perioade date de o oră nu poate depăşi 20%.
    3. Formele de publicitate, precum ofertele făcute direct publicului fie pentru a vinde, cumpăra sau închiria produse, fie pentru a furniza servicii, nu trebuie să depăşească o oră pe zi.
    1. Publicitatea trebuie să fie în mod clar identificabilă ca atare şi separată clar de alte elemente ale serviciului de programe prin mijloace optice sau acustice. În principiu, ea trebuie să fie transmisă grupat.
    2. Publicitatea subliminală este interzisă.
    3. Publicitatea mascată este interzisă şi, în special, prezentarea de produse sau servicii în cadrul emisiunilor, atunci când aceasta este făcută în scop publicitar.
    4. Publicitatea nu trebuie să facă apel, nici vizual şi nici verbal, la persoanele care prezintă în mod obişnuit jurnalele televizate şi emisiunile de actualităţi.
    1. Publicitatea trebuie inserată între emisiuni. Sub rezerva condiţiilor stabilite în paragrafele 2-5, publicitatea poate, de asemenea, să fie inserată în cadrul emisiunilor, cu condiţia ca ea să nu afecteze integritatea şi valoarea emisiunilor şi în aşa fel încât să nu prejudicieze drepturile titularilor de drepturi.
    2. În emisiunile compuse din părţi autonome sau în emisiunile sportive şi în evenimentele şi spectacolele cu structură similară ce includ pauze, publicitatea nu poate fi inserată decât între părţile autonome sau în pauze.
    3. Transmiterea operelor audiovizuale, cum sunt lungmetrajele cinematografice şi filmele concepute pentru televiziune (cu excepţia serialelor, foiletoanelor, emisiunilor de divertisment şi documentarelor), care au o durată mai mare de 45 de minute, poate fi întreruptă o singură dată la fiecare perioadă completă de 45 de minute. O altă întrerupere este autorizată dacă durata lor totală este cu cel puţin 20 de minute mai mare decât două sau mai multe perioade complete de 45 de minute.
    4. Dacă emisiunile, altele decât cele la care se referă paragraful 2, sunt întrerupte de publicitate, o perioadă de cel puţin 20 de minute trebuie să se scurgă între fiecare întrerupere succesivă din interiorul emisiunilor.
    5. Publicitatea nu poate fi inserată în difuzările de servicii religioase. Jurnalele televizate, emisiunile de actualităţi, documentarele, emisiunile religioase şi emisiunile pentru copii, a căror durată este sub 30 de minute, nu pot fi întrerupte de publicitate. Dacă acestea au o durată de cel puţin 30 de minute, se aplică dispoziţiile paragrafelor precedente.
    1. Publicitatea pentru produsele din tutun este interzisă.
    2. Publicitatea pentru băuturile alcoolizate de orice fel este supusă următoarelor reguli:
    a) nu trebuie să se adreseze în special minorilor; nici o persoană care poate fi considerată ca fiind minoră nu trebuie să fie asociată unei publicităţi pentru consumul de băuturi alcoolizate;
    b) nu trebuie să asocieze consumul de alcool cu performanţele fizice sau cu conducerea automobilului;
    c) nu trebuie să sugereze că băuturile alcoolizate sunt dotate cu proprietăţi terapeutice sau că au un efect stimulativ, sedativ ori că pot rezolva probleme personale;
    d) nu trebuie să încurajeze consumul exagerat de băuturi alcoolizate sau să confere o imagine negativă a abstinenţei ori a sobrietăţii;
    e) nu trebuie să sublinieze în mod nejustificat conţinutul în alcool al băuturilor.
    3. Publicitatea pentru medicamente şi tratamente medicale, care sunt disponibile numai pe bază de reţetă medicală în partea transmiţătoare, este interzisă.
    4. Publicitatea pentru celelalte medicamente şi tratamente medicale trebuie să fie clar identificabilă ca atare, să fie corectă, veridică şi controlabilă şi să se conformeze cerinţelor privind absenţa de efecte periculoase pentru individ.
    1. Pentru a se evita perturbarea concurenţei şi punerea în pericol a sistemului de televiziune al unei părţi, mesajele publicitare îndreptate în mod expres şi frecvent spre audienţa unei singure părţi, alta decât partea transmiţătoare, nu trebuie să încalce regulile cu privire la publicitatea televizată din acea parte.
    2. Dispoziţiile paragrafului precedent nu se aplică atunci când:
    a) regulile vizate stabilesc o discriminare între mesajele publicitare transmise de organisme sau cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia acestei părţi şi mesajele publicitare transmise de organisme ori cu ajutorul mijloacelor tehnice aflate sub jurisdicţia unei alte părţi; sau
    b) părţile implicate au încheiat acorduri bi- sau multilaterale în acest domeniu.
    1. Când o emisiune sau o serie de emisiuni este sponsorizată în întregime ori parţial, acest lucru trebuie să poată fi clar identificat ca atare şi în mod corespunzător, în cadrul genericului de la începutul şi/sau de la sfârşitul emisiunii.
    2. Conţinutul şi programarea unei emisiuni sponsorizate nu pot în nici un caz să fie influenţate de către sponsor într-o manieră care să aducă atingere responsabilităţii şi independenţei editoriale a radiodifuzorului faţă de propriile emisiuni.
    3. Emisiunile sponsorizate nu trebuie să incite la vânzarea, cumpărarea sau închirierea produselor ori serviciilor sponsorului sau ale unui terţ, în special prin referiri specific promoţionale la aceste produse ori servicii, făcute în timpul acestor emisiuni.
    1. Emisiunile nu pot fi sponsorizate de către persoane fizice ori juridice care au ca obiect principal de activitate fabricarea sau vânzarea de produse ori furnizarea de servicii a căror publicitate este interzisă în conformitate cu art. 15.
    2. Sponsorizarea jurnalelor televizate şi a emisiunilor de actualităţi este interzisă.
    1. Părţile se angajează să îşi acorde reciproc asistenţă pentru aplicarea prezentei convenţii.
    2. În acest scop:
    a) fiecare stat contractant desemnează una sau mai multe autorităţi ale căror nume şi adrese le comunică secretarului general al Consiliului Europei, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare;
    b) fiecare stat contractant care a desemnat mai multe autorităţi va indica în comunicarea la care se referă lit. a) competenţa fiecăreia dintre aceste autorităţi.
    3. O autoritate desemnată de o parte:
    a) va furniza informaţiile prevăzute la art. 6 paragraful 2;
    b) va furniza, la cererea unei autorităţi desemnate de o altă parte, informaţii privind dreptul şi practicile interne în domeniile acoperite de prezenta convenţie;
    c) va coopera cu autorităţile desemnate de alte părţi, de fiecare dată când se va considera necesar şi, mai cu seamă, atunci când această cooperare ar putea întări eficienţa măsurilor luate pentru aplicarea prezentei convenţii;
    d) va examina orice dificultate apărută în aplicarea prezentei convenţii, care îi va fi notificată de o autoritate desemnată de către o altă parte.
    1. În aplicarea scopurilor prezentei convenţii se constituie un comitet permanent.
    2. Orice parte poate fi reprezentată în cadrul Comitetului permanent prin unul sau mai mulţi delegaţi. Fiecare delegaţie dispune de un vot. În domeniile ce ţin de competenţele sale Comunitatea Economică Europeană îşi exercită dreptul de vot cu un număr de voturi egal cu numărul statelor sale membre care sunt părţi la prezenta convenţie; Comunitatea Economică Europeană nu îşi exercită dreptul său de vot în cazul în care statele membre în cauză şi-l exercită pe al lor şi viceversa.
    3. Fiecare stat vizat la art. 29 paragraful 1, care nu este parte la prezenta convenţie, poate fi reprezentat în Comitetul permanent printr-un observator.
    4. Comitetul permanent poate recurge la experţi pentru a-şi îndeplini misiunea. El poate, din proprie iniţiativă sau la cererea unui organism interesat, să invite orice organism naţional sau internaţional, guvernamental ori neguvernamental, calificat din punct de vedere tehnic în domeniile vizate de prezenta convenţie, să fie reprezentat printr-un observator la o întreagă reuniune sau la o parte din aceasta. Decizia de a invita astfel de experţi sau organisme este luată cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor Comitetului permanent.
    5. Comitetul permanent este convocat de secretarul general al Consiliului Europei. El îşi va ţine prima reuniune la 6 luni după data intrării în vigoare a prezentei convenţii. Comitetul permanent se reuneşte, în continuare, atunci când o treime din numărul părţilor sau Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei formulează această cerere, la iniţiativa secretarului general al Consiliului Europei, conform dispoziţiilor art. 23 paragraful 2, sau la cererea uneia sau mai multor părţi, conform dispoziţiilor art. 21 lit. c) şi art. 25 paragraful 2.
    6. Cvorumul necesar pentru a se ţine o reuniune a Comitetului permanent este constituit de majoritatea părţilor.
    7. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 4 şi ale art. 23 paragraful 3, deciziile Comitetului permanent sunt luate cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor prezenţi.
    8. Sub rezerva dispoziţiilor prezentei convenţii, Comitetul permanent îşi stabileşte regulamentul interior.
    Comitetul permanent este însărcinat să urmărească aplicarea prezentei convenţii şi poate:
    a) să facă recomandări părţilor referitoare la aplicarea prezentei convenţii;
    b) să sugereze modificări ale prezentei convenţii, care sunt considerate necesare, şi să le examineze pe cele ce sunt propuse, conform dispoziţiilor art. 23;
    c) să examineze, la cererea uneia sau mai multor părţi, toate problemele legate de interpretarea prezentei convenţii;
    d) să faciliteze, atât cât este nevoie, soluţionarea amiabilă a oricărei dificultăţi care îi este notificată conform dispoziţiilor art. 25;
    e) să facă recomandări Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei cu privire la invitarea altor state decât cele vizate la art. 29 paragraful 1 de a adera la prezenta convenţie.
    După fiecare dintre reuniunile sale Comitetul permanent va transmite părţilor şi Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei un raport asupra discuţiilor şi asupra tuturor deciziilor luate.
    1. Orice parte poate propune amendamente la prezenta convenţie.
    2. Fiecare propunere de amendament este notificată secretarului general al Consiliului Europei care o comunică statelor membre ale Consiliului Europei, celorlalte state părţi la Convenţia culturală europeană, Comunităţii Economice Europene şi fiecărui stat nemembru care a aderat sau a fost invitat să adere la prezenta convenţie, în conformitate cu dispoziţiile art. 30. Secretarul general al Consiliului Europei convoacă o reuniune a Comitetului permanent cel mai devreme la două luni după comunicarea propunerii de amendare.
    3. Fiecare propunere de amendare este examinată de Comitetul permanent, care va supune textul adoptat cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor Comitetului permanent Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei spre aprobare. După această aprobare textul este transmis părţilor pentru acceptare.
    4. Fiecare amendament intră în vigoare în a 30-a zi după ce toate părţile l-au informat pe secretarul general că l-au acceptat.
    1. Când o parte constată o încălcare a prezentei convenţii, ea comunică acest lucru părţii transmiţătoare şi cele două părţi vor depune eforturi pentru a soluţiona dificultatea pe baza dispoziţiilor art. 19, 25 şi 26.
    2. Dacă pretinsa încălcare are un caracter evident, serios şi grav, astfel încât să ridice importante probleme de interes public, şi priveşte art. 7 paragraful 1 sau 2, art. 12, art. 13 paragraful 1 prima frază, art. 14 ori art. 15 paragraful 1 sau 3, precum şi dacă aceasta continuă două săptămâni după comunicare, partea receptoare poate suspenda, cu titlu provizoriu, retransmisia serviciului de programe în cauză.
    3. În toate celelalte cazuri de pretinse încălcări, cu excepţia celor prevăzute la paragraful 4, partea receptoare poate suspenda, cu titlu provizoriu, retransmisia serviciului de programe în cauză după 8 luni de la data comunicării, dacă încălcarea continuă.
    4. Suspendarea provizorie a retransmisiei nu este admisă în cazul pretinselor încălcări ale art. 7 paragraful 3 şi ale art. 8, 9 sau 10.
    1. În caz de dificultate în aplicarea prezentei convenţii, părţile interesate se vor strădui să ajungă la o soluţionare amiabilă.
    2. Dacă una dintre părţile interesate se opune, Comitetul permanent poate examina problema, punându-se la dispoziţia părţilor interesate, în scopul de a ajunge în cel mai scurt timp la o soluţie satisfăcătoare şi, dacă este cazul, de a formula un aviz consultativ în această privinţă.
    3. Fiecare parte interesată se angajează să furnizeze Comitetului permanent, în cel mai scurt timp, toate informaţiile şi facilităţile necesare pentru ca acesta să îşi poată îndeplini funcţiile în conformitate cu paragraful precedent.
    1. Dacă părţile interesate nu îşi pot soluţiona diferendul pe baza dispoziţiilor art. 25, ele pot, de comun acord, să îl supună arbitrajului potrivit procedurii prevăzute în anexa la prezenta convenţie. În absenţa unui astfel de acord, în termen de 6 luni de la prima cerere de deschidere a procedurii de conciliere, diferendul poate fi supus arbitrajului, la cererea uneia dintre părţi.
    2. Fiecare parte poate, în orice moment, să declare că recunoaşte ca obligatorie de drept şi fără o convenţie specială faţă de oricare parte care acceptă aceeaşi obligaţie aplicarea procedurii de arbitraj prevăzute în anexa la prezenta convenţie.
    1. În relaţiile lor mutuale părţile care sunt membre ale Comunităţii Economice Europene aplică regulile Comunităţii şi, prin urmare, nu vor aplica regulile decurgând din prezenta convenţie decât în măsura în care nu există nici o reglementare comunitară cu privire la subiectul particular care le interesează.
    2. Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va putea împiedica părţile să încheie acorduri internaţionale care să completeze sau să dezvolte aceste dispoziţii ori să extindă domeniul lor de aplicare.
    3. În cazul unor acorduri bilaterale prezenta convenţie nu modifică cu nimic drepturile şi obligaţiile părţilor ce decurg din aceste acorduri şi care nu aduc atingere nici exercitării de către alte părţi a drepturilor pe care le au prin prezenta convenţie şi nici îndeplinirii obligaţiilor lor decurgând din aceasta.
    Nici o dispoziţie a prezentei convenţii nu va putea împiedica părţile să aplice reguli mai stricte sau mai detaliate decât cele prevăzute în prezenta convenţie serviciilor de programe transmise de organisme sau prin mijloace tehnice aflate sub jurisdicţia lor, în sensul art. 3.
    1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare statelor membre ale Consiliului Europei şi altor state părţi la Convenţia culturală europeană, precum şi Comunităţii Economice Europene. Ea va fi supusă ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau de aprobare vor fi depuse la secretarul general al Consiliului Europei.
    2. Convenţia va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării perioadei de 3 luni după data la care 7 state, dintre care cel puţin 5 state membre ale Consiliului Europei, şi-au exprimat consimţământul de a fi legate prin prezenta convenţie, conform dispoziţiilor paragrafului precedent.
    3. Un stat poate declara, în momentul semnării sau la o dată ulterioară precedând intrarea în vigoare a prezentei convenţii în ceea ce îl priveşte, că va aplica prevederile acesteia cu titlu provizoriu.
    4. Prezenta convenţie va intra în vigoare faţă de toate statele vizate la paragraful 1 sau faţă de Comunitatea Economică Europeană, care îşi vor exprima ulterior consimţământul de a fi legate prin aceasta, în prima zi care urmează expirării unei perioade de 3 luni de la data depunerii instrumentului de ratificare, de acceptare sau de aprobare.
    1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei va putea, după consultarea statelor contractante, să invite oricare alt stat să adere la prezenta convenţie, printr-o decizie luată cu majoritatea prevăzută la art. 20. d. din Statutul Consiliului Europei şi cu unanimitatea reprezentanţilor statelor contractante care au dreptul de a fi membre ale Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei.
    2. Pentru fiecare stat care aderă prezenta convenţie va intra în vigoare în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data depunerii instrumentului de aderare la secretarul general al Consiliului Europei.
    1. Fiecare stat poate, în momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, de acceptare, de aprobare ori de aderare, să desemneze teritoriul sau teritoriile cărora li se va aplica prezenta convenţie.
    2. Fiecare stat poate, în oricare alt moment ulterior, printr-o declaraţie adresată secretarului general al Consiliului Europei, să extindă aplicarea prezentei convenţii la oricare alt teritoriu desemnat în declaraţie. Prezenta convenţie va intra în vigoare în privinţa acestui teritoriu în prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 3 luni după data primirii declaraţiei de către secretarul general al Consiliului Europei.
    3. Orice declaraţie făcută în temeiul celor două paragrafe precedente poate fi retrasă, în ceea ce priveşte orice teritoriu desemnat în această declaraţie, printr-o notificare adresată secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect cu începere din prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.
    1. În momentul semnării sau în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare:
    a) fiecare stat poate declara că îşi rezervă dreptul de a se opune retransmiterii pe teritoriul său, în cazul în care aceasta nu este conformă cu legislaţia sa naţională, a serviciilor de programe ce conţin publicitate pentru băuturile alcoolizate, conform regulilor prevăzute la art. 15 paragraful 2;
    b) Regatul Unit al Marii Britanii poate declara că îşi rezervă dreptul de a nu îndeplini obligaţia prevăzută la art. 15 paragraful 1 de a interzice publicitatea pentru produse din tutun, în ceea ce priveşte publicitatea pentru trabucurile şi tutunul de pipă, difuzată de Independent Broadcasting Authority pe teritoriul britanic prin mijloace terestre.
    Nici o altă rezervă nu este admisă.
    2. O rezervă formulată conform paragrafului precedent nu poate face obiectul unor obiecţii.
    3. Fiecare stat contractant care a formulat o rezervă în temeiul paragrafului 1 poate să o retragă în întregime ori în parte, adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei. Retragerea va avea efect de la data primirii notificării de către secretarul general.
    4. Partea care a formulat o rezervă faţă de conţinutul unei dispoziţii a prezentei convenţii nu va putea pretinde aplicarea acestei dispoziţii de către o altă parte; cu toate acestea, ea poate, dacă rezerva este parţială sau condiţională, să pretindă aplicarea acestei dispoziţii în măsura în care ea însăşi a acceptat-o.
    1. Fiecare parte poate, în orice moment, să denunţe prezenta convenţie adresând o notificare secretarului general al Consiliului Europei.
    2. Denunţarea va deveni efectivă începând cu prima zi a lunii care urmează expirării unei perioade de 6 luni după data primirii notificării de către secretarul general al Consiliului Europei.
    Secretarul general al Consiliului Europei va notifica statelor membre ale Consiliului Europei, altor state părţi la Convenţia culturală europeană, Comunităţii Economice Europene şi fiecărui stat care a aderat sau care a fost invitat să adere la prezenta convenţie:
    a) orice semnătură;
    b) depunerea fiecărui instrument de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare;
    c) fiecare dată de intrare în vigoare a prezentei convenţii, conform dispoziţiilor art. 29, 30 şi 31;
    d) fiecare raport stabilit în aplicarea dispoziţiilor art. 22;
    e) orice alt act, declaraţie, notificare sau comunicare referitoare la prezenta convenţie.
    Drept care subsemnaţii, legal împuterniciţi în acest scop, au semnat prezenta convenţie.
    Semnată la Strasbourg la 5 mai 1989, în limbile franceză şi engleză, cele două texte fiind egal autentice, într-un singur exemplar original, care va fi depus în Arhivele Consiliului Europei.
    Secretarul general al Consiliului Europei va transmite câte o copie certificată pentru conformitate fiecărui stat membru al Consiliului Europei, celorlalte state părţi la Convenţia culturală europeană, Comunităţii Economice Europene şi fiecărui stat invitat să adere la prezenta convenţie.


    1. Orice cerere de arbitraj este notificată secretarului general al Consiliului Europei. Ea indică numele celeilalte părţi a diferendului şi obiectul diferendului. Secretarul general al Consiliului Europei comunică informaţiile astfel primite tuturor părţilor la convenţie.
    2. În cazul apariţiei unui diferend între două părţi, dintre care una este un stat membru al Comunităţii Economice Europene, ea însăşi parte, cererea de arbitraj este adresată în acelaşi timp acestui stat membru şi Comunităţii Economice Europene care, împreună, notifică secretarului general al Consiliului Europei, în termen de o lună de la primirea cererii, dacă statul membru sau Comunitatea Economică Europeană ori statul membru şi Comunitatea Economică Europeană împreună se constituie parte în diferend. În cazul absenţei unei astfel de notificări în termenul menţionat, statul membru şi Comunitatea Economică Europeană sunt în situaţia de a nu fi decât o singură şi aceeaşi parte în diferend, în ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor vizând constituirea şi procedura tribunalului arbitral. Acelaşi principiu se aplică şi în cazul în care un stat membru şi Comunitatea Economică Europeană se constituie împreună parte în diferend. În ipoteza prevăzută de prezentul paragraf, termenul de o lună menţionat în prima frază a paragrafului 4 este extins la două luni.
    3. Tribunalul arbitral este compus din 3 membri: fiecare dintre părţile în diferend numesc un arbitru; cei 2 arbitri astfel numiţi desemnează, de comun acord, un al treilea arbitru, care îşi asumă preşedinţia tribunalului. Acesta din urmă nu poate să fie cetăţean al uneia dintre părţile în diferend, nici să îşi aibă reşedinţa curentă pe teritoriul uneia dintre părţi, nici să se afle în serviciul uneia dintre ele, nici să fi fost implicat anterior în diferend cu alt titlu.
    4. Dacă într-un termen de o lună, calculat de la comunicarea cererii către secretarul general al Consiliului Europei, una dintre părţi nu a numit un arbitru, preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului va proceda, la cererea celeilalte părţi, la numirea acestuia într-un nou termen de o lună. Dacă preşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului nu poate acţiona sau este cetăţean al uneia dintre părţile în diferend, această numire va fi făcută de vicepreşedintele Curţii Europene a Drepturilor Omului sau de persoana care are cea mai mare vechime în calitate de membru al acesteia, care este disponibilă şi care nu este cetăţean al uneia dintre părţile în diferend. Aceeaşi procedură se aplică dacă, într-un termen de o lună de la numirea celui de-al doilea arbitru, preşedintele tribunalului arbitral nu este desemnat.
    5. Dispoziţiile paragrafelor 3 şi 4 se aplică, după caz, pentru a completa fiecare loc vacant.
    6. Dacă două sau mai multe părţi se înţeleg pentru a face cauză comună, ele numesc împreună un arbitru.
    7. Părţile la diferend şi Comitetul permanent furnizează tribunalului arbitral toate facilităţile necesare pentru desfăşurarea eficientă a procedurii.
    8. Tribunalul arbitral îşi stabileşte propriile reguli de procedură. Deciziile sale sunt luate cu votul majorităţii membrilor săi. Sentinţa sa este definitivă şi obligatorie.
    9. Sentinţa tribunalului arbitral este notificată secretarului general al Consiliului Europei care o comunică tuturor părţilor la convenţie.
    10. Fiecare parte la diferend suportă cheltuielile arbitrului pe care l-a numit; aceste părţi suportă, în cote egale, cheltuielile celuilalt arbitru, precum şi celelalte cheltuieli necesitate de arbitraj.



    The member States of the Council of Europe and the other States party to the European Cultural Convention, signatory hereto,
    Considering that the aim of the Council of Europe is to achieve a greater unity between its members, for the purpose of safeguarding and realising the ideals and principles which are their common heritage;
    Considering that the dignity and equal worth of every human being constitute fundamental elements of those principles;
    Considering that the freedom of expression and information, as embodied in Article 10 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, constitutes one of the essential principles of a democratic society and one of the basic conditions for its progress and for the development of every human being;
    Reaffirming their commitment to the principles of the free flow of information and ideas and the independence of broadcasters, which constitute an indispensable basis for their broadcasting policy;
    Affirming the importance of broadcasting for the development of culture and the free formation of opinions in conditions safeguarding pluralism and equality of opportunity among all democratic groups and political parties;
    Convinced that the continued development of information and communication technology should serve to further the right, regardless of frontiers, to express, to seek, to receive and to impart information and ideas whatever their source;
    Being desirous to present an increasing range of choice of programme services for the public, thereby enhancing Europe's heritage and developing its audiovisual creation, and being determined to achieve this cultural objective through efforts to increase the production and circulation of high-quality programmes, thereby responding to the public's expectations in the political, educational and cultural fields;
    Recognising the need to consolidate the common broad framework of regulation;
    Bearing in mind Resolution No. 2 and the Declaration of the First European Ministerial Conference on Mass Media Policy;
    Being desirous to develop the principles embodied in the existing Council of Europe recommendations on principles on television advertising, on equality between women and men in the media, on the use of satellite capacity for television and sound radio, and on the promotion of audiovisual production in Europe,
    Have agreed as follows:
    This Convention is concerned with programme services embodied in transmissions. The purpose is to facilitate, among the Parties, the transfrontier transmission and the retransmission of television programme services.
    For the purposes of this Convention:
    a. "Transmission" means the initial emission by terrestrial transmitter, by cable, or by satellite of whatever nature, in encoded or unencoded form, of television programme services for reception by the general public. It does not include communication services operating on individual demand;
    b. "Retransmission" signifies the fact of receiving and simultaneously transmitting, irrespective of the technical means employed, complete and unchanged television programme services, or important parts of such services, transmitted by broadcasters for reception by the general public;
    c. "Broadcaster" means the natural or legal person who composes television programme services for reception by the general public and transmits them or has them transmitted, complete and unchanged, by a third party;
    d. "Programme service" means all the items within a single service provided by a given broadcaster within the meaning of the preceding paragraph;
    e. "European audiovisual works" means creative works, the production or co-production of which is controlled by European natural or legal persons;
    f. "Advertisement" means any public announcement intended to promote the sale, purchase or rental of a product or service, to advance a cause or idea or to bring about some other effect desired by the advertiser, for which transmission time has been given to the advertiser for remuneration or similar consideration;
    g. "Sponsorship" means the participation of a natural or legal person, who is not engaged in broadcasting activities or in the production of audiovisual works, in the direct or indirect financing of a programme with a view to promoting the name, trademark or image of that person.
    This Convention shall apply to any programme service transmitted or retransmitted by entities or by technical means within the jurisdiction of a Party, whether by cable, terrestrial transmitter or satellite, and which can be received, directly or indirectly, in one or more other Parties.
    The Parties shall ensure freedom of expression and information in accordance with Article 10 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms and they shall guarantee freedom of reception and shall not restrict the retransmission on their territories of programme services which comply with the terms of this Convention.
    1. Each transmitting Party shall ensure, by appropriate means and through its competent organs, that all programme services transmitted by entities or by technical means within its jurisdiction, within the meaning of Article 3, comply with the terms of this Convention.
    2. For the purposes of this Convention, the transmitting Party shall be:
    a. in the case of terrestrial transmissions, the Party in which the initial emission is effected;
    b. in the case of satellite transmissions:
    i. the Party in which the satellite up-link is situated;
    ii. the Party which grants the use of the frequency or a satellite capacity when the up-link is situated in a State which is not a Party to this Convention;
    iii. the Party in which the broadcaster has its seat when responsibility under sub-paragraphs i and ii is not established.
    3. When programme services transmitted from States which are not Parties to this Convention are retransmitted by entities or by technical means within the jurisdiction of a Party, within the meaning of Article 3, that Party, acting as transmitting Party, shall ensure, by appropriate means and through its competent organs, compliance with the terms of this Convention.
    1. The responsibilities of the broadcaster shall be clearly and adequately specified in the authorisation issued by, or contract concluded with, the competent authority of each Party, or by any other legal measure.
    2. Information about the broadcaster shall be made available, upon request, by the competent authority of the transmitting Party. Such information shall include, as a minimum, the name or denomination, seat and status of the broadcaster, the name of the legal representative, the composition of the capital, the nature, purpose and mode of financing of the programme service the broadcaster is providing or intends providing.
    1. All items of programme services, as concerns their presentation and content, shall respect the dignity of the human being and the fundamental rights of others.
    In particular, they shall not:
    a. be indecent and in particular contain pornography;
    b. give undue prominence to violence or be likely to incite to racial hatred.
    2. All items of programme services which are likely to impair the physical, mental or moral development of children and adolescents shall not be scheduled when, because of the time of transmission and reception, they are likely to watch them.
    3. The broadcaster shall ensure that news fairly present facts and events and encourage the free formation of opinions.
    1. Each transmitting Party shall ensure that every natural or legal person, regardless of nationality or place of residence, shall have the opportunity to exercise a right of reply or to seek other comparable legal or administrative remedies relating to programmes transmitted or retransmitted by entities or by technical means within its jurisdiction, within the meaning of Article 3. In particular, it shall ensure that timing and other arrangements for the exercise of the right of reply are such that this right can be effectively exercised. The effective exercise of this right or other comparable legal or administrative remedies shall be ensured both as regards the timing and the modalities.
    2. For this purpose, the name of the broadcaster responsible for the programme service shall be identified therein at regular intervals by appropriate means.
    Each Party shall examine the legal measures to avoid the right of the public to information being undermined due to the exercise by a broadcaster of exclusive rights for the transmission or retransmission, within the meaning of Article 3, of an event of high public interest and which has the effect of depriving a large part of the public in one or more other Parties of the opportunity to follow that event on television.
    1. Each transmitting Party shall ensure, where practicable and by appropriate means, that broadcasters reserve for European works a majority proportion of their transmission time, excluding the time appointed to news, sports events, games, advertising and teletext services. This proportion, having regard to the broadcaster's informational, educational, cultural and entertainment responsibilities to its viewing public, should be achieved progressively, on the basis of suitable criteria.
    2. In case of disagreement between a receiving Party and a transmitting Party on the application of the preceding paragraph, recourse may be had, at the request of one of the Parties, to the Standing Committee with a view to its formulating an advisory opinion on the subject. Such a disagreement shall not be submitted to the arbitration procedure provided for in Article 26.
    3. The Parties undertake to look together for the most appropriate instruments and procedures to support, without discrimination between broadcasters, the activity and development of European production, particularly in countries with a low audiovisual production capacity or restricted language area.
    4. The Parties, in the spirit of co-operation and mutual assistance which underlies this Convention, shall endeavour to avoid that programme services transmitted or retransmitted by entities or by technical means within their jurisdiction, within the meaning of Article 3, endanger the pluralism of the press and the development of the cinema industries. No cinematographic work shall accordingly be transmitted in such services, unless otherwise agreed between its rights holders and the broadcaster, until two years have elapsed since the work was first shown in cinemas; in the case of cinematographic works co-produced by the broadcaster, this period shall be one year.
    1. All advertisements shall be fair and honest.
    2. Advertisements shall not be misleading and shall not prejudice the interests of consumers.
    3. Advertisements addressed to or using children shall avoid anything likely to harm their interests and shall have regard to their special susceptibilities.
    4. advertiser shall not exercise any editorial influence over the content of programmes.
    1. The amount of advertising shall not exceed 15% of the daily transmission time. However, this percentage may be increased to 20% to include forms of advertisements such as direct offers to the public for the sale, purchase or rental of products or for the provision of services, provided the amount of spot advertising does not exceed 15%.
    2. The amount of spot advertising within a given one-hour period shall not exceed 20%.
    3. Forms of advertisements such as direct offers to the public for the sale, purchase or rental of products or for the provision of services shall not exceed one hour per day.
    1. Advertisements shall be clearly distinguishable as such and recognisably separate from the other items of the programme service by optical or acoustic means. In principle, they shall be transmitted in blocks.
    2. Subliminal advertisements shall not be allowed.
    3. Surreptitious advertisements shall not be allowed, in particular the presentation of products or services in programmes when it serves advertising purposes.
    4. Advertisements shall not feature, visually or orally, persons regularly presenting news and current affairs programmes.
    1. Advertisements shall be inserted between programmes. Provided the conditions contained in paragraphs 2 to 5 of this article are fulfilled, advertisements may also be inserted during programmes in such a way that the integrity and value of the programme and the rights of the rights holders are not prejudiced.
    2. In programmes consisting of autonomous parts, or in sports programmes and similarly structured events and performances comprising intervals, advertisements shall only be inserted between the parts or in the intervals.
    3. The transmission of audiovisual works such as feature films and films made for television (excluding series, serials, light entertainment programmes and documentaries), provided their duration is more than forty-five minutes, may be interrupted once for each complete period of forty-five minutes. A further interruption is allowed if their duration is at least twenty minutes longer than two or more complete periods of forty-five minutes.
    4. Where programmes, other than those covered by paragraph 2, are interrupted by advertisements, a period of at least twenty minutes should elapse between each successive advertising break within the programme.
    5. Advertisements shall not be inserted in any broadcast of a religious service. News and current affairs programmes, documentaries, religious programmes, and children's programmes, when they are less than thirty minutes of duration, shall not be interrupted by advertisements. If they last for thirty minutes or longer, the provisions of the previous paragraphs shall apply.
    1. Advertisements for tobacco products shall not be allowed.
    2. Advertisements for alcoholic beverages of all varieties shall comply with the following rules:
    a. they shall not be addressed particularly to minors and no one associated with the consumption of alcoholic beverages in advertisements should seem to be a minor;
    b. they shall not link the consumption of alcohol to physical performance or driving;
    c. they shall not claim that alcohol has therapeutic qualities or that it is a stimulant, a sedative or a means of resolving personal problems;
    d. they shall not encourage immoderate consumption of alcohol or present abstinence or moderation in a negative light;
    e. they shall not place undue emphasis on the alcoholic content of beverages.
    3. Advertisements for medicines and medical treatment which are only available on medical prescription in the transmitting Party shall not be allowed.
    4. Advertisements for all other medicines and medical treatment shall be clearly distinguishable as such, honest, truthful and subject to verification and shall comply with the requirement of protection of the individual from harm.
    1. In order to avoid distortions in competition and endangering the television system of a Party, advertisements which are specifically and with some frequency directed to audiences in a single Party other than the transmitting Party shall not circumvent the television advertising rules in that particular Party.
    2. The provisions of the preceding paragraph shall not apply where:
    a. the rules concerned establish a discrimination between advertisements transmitted by entities or by technical means within the jurisdiction of that Party and advertisements transmitted by entities or by technical means within the jurisdiction of another Party; or
    b. the Parties concerned have concluded bilateral or multilateral agreements in this area.
    1. When a programme or series of programmes is sponsored in whole or in part, it shall clearly be identified as such by appropriate credits at the beginning and/or end of the programme.
    2. The content and scheduling of sponsored programmes may in no circumstances be influenced by the sponsor in such a way as to affect the responsibility and editorial independence of the broadcaster in respect of programmes.
    3. Sponsored programmes shall not encourage the sale, purchase or rental of the products or services of the sponsor or a third party, in particular by making special promotional references to those products or services in such programmes.
    1. Programmes may not be sponsored by natural or legal persons whose principal activity is the manufacture or sale of products, or the provision of services, the advertising of which is prohibited by virtue of Article 15.
    2. Sponsorship of news and current affairs programmes shall not be allowed.
    1. The Parties undertake to render each other mutual assistance in order to implement this Convention.
    2. For that purpose:
    a. each Contracting State shall designate one or more authorities, the name and address of each of which it shall communicate to the Secretary General of the Council of Europe at the time of deposit of its instrument of ratification, acceptance, approval or accession;
    b. each Contracting State which has designated more than one authority shall specify in its communication under sub-paragraph a the competence of each authority.
    3. An authority designated by a Party shall:
    a. furnish the information foreseen under Article 6, paragraph 2, of this Convention;
    b. furnish information at the request of an authority designated by another Party on the domestic law and practices in the fields covered by this Convention;
    c. co-operate with the authorities designated by the other Parties whenever useful, and notably where this would enhance the effectiveness of measures taken in implementation of this Convention;
    d. consider any difficulty arising from the application of this Convention which is brought to its attention by an authority designated by another Party.
    1. For the purposes of this Convention, a Standing Committee shall be set up.
    2. Each Party may be represented on the Standing Committee by one or more delegates. Each delegation shall have one vote. Within the areas of its competence, the European Economic Community shall exercise its right to vote with a number of votes equal to the number of its member States which are Parties to this Convention; the European Economic Community shall not exercise its right to vote in cases where the member States concerned exercise theirs, and conversely.
    3. Any State referred to in Article 29, paragraph 1, which is not a Party to this Convention may be represented on the Standing Committee by an observer.
    4. The Standing Committee may seek the advice of experts in order to discharge its functions. It may, on its own initiative or at the request of the body concerned, invite any international or national, governmental or non-governmental body technically qualified in the fields covered by this Convention to be represented by an observer at one or part of one of its meetings. The decision to invite such experts or bodies shall be taken by a majority of three-quarters of the members of the Standing Committee.
    5. The Standing Committee shall be convened by the Secretary General of the Council of Europe. Its first meeting shall be held within six months of the date of entry into force of the Convention. It shall subsequently meet whenever one-third of the Parties or the Committee of Ministers of the Council of Europe so requests, or on the initiative of the Secretary General of the Council of Europe in accordance with the provisions of Article 23, paragraph 2, or at the request of one or more Parties in accordance with the provisions of Articles 21, sub-paragraph c, and 25, paragraph 2.
    6. A majority of the Parties shall constitute a quorum for holding a meeting of the Standing Committee.
    7. Subject to the provisions of paragraph 4 and Article 23, paragraph 3, the decisions of the Standing Committee shall be taken by a majority of three-quarters of the members present.
    8. Subject to the provisions of this Convention, the Standing Committee shall draw up its own Rules of Procedure.
    The Standing Committee shall be responsible for following the application of this Convention. It may:
    a. make recommendations to the Parties concerning the application of the Convention;
    b. suggest any necessary modifications of the Convention and examine those proposed in accordance with the provisions of Article 23;
    c. examine, at the request of one or more Parties, questions concerning the interpretation of the Convention;
    d. use its best endeavours to secure a friendly settlement of any difficulty referred to it in accordance with the provisions of Article 25;
    e. make recommendations to the Committee of Ministers concerning States other than those referred to in Article 29, paragraph 1, to be invited to accede to this Convention.
    After each meeting, the Standing Committee shall forward to the Parties and the Committee of Ministers of the Council of Europe a report on its discussions and any decisions taken.
    1. Any Party may propose amendments to this Convention.
    2. Any proposal for amendment shall be notified to the Secretary General of the Council of Europe who shall communicate it to the member States of the Council of Europe, to the other States party to the European Cultural Convention, to the European Economic Community and to any non-member State which has acceded to, or has been invited to accede to this Convention in accordance with the provisions of Article 30. The Secretary General of the Council of Europe shall convene a meeting of the Standing Committee at the earliest two months following the communication of the proposal.
    3. The Standing Committee shall examine any amendment proposed and shall submit the text adopted by a majority of three-quarters of the members of the Standing Committee to the Committee of Ministers for approval. After its approval, the text shall be forwarded to the Parties for acceptance.
    4. Any amendment shall enter into force on the thirtieth day after all the Parties have informed the Secretary General of their acceptance thereof.
    1. When a Party finds a violation of this Convention, it shall communicate to the transmitting Party the alleged violation and the two Parties shall endeavour to overcome the difficulty on the basis of the provisions of Articles 19, 25 and 26.
    2. If the alleged violation is of a manifest, serious and grave nature which raises important public issues and concerns Articles 7, paragraphs 1 or 2, 12, 13, paragraph 1, first sentence, 14 or 15, paragraphs 1 or 3, and if it persists within two weeks following the communication, the receiving Party may suspend provisionally the retransmission of the incriminated programme service.
    3. In all other cases of alleged violation, with the exception of those provided for in paragraph 4, the receiving Party may suspend provisionally the retransmission of the incriminated programme service eight months following the communication, if the alleged violation persists.
    4. The provisional suspension of retransmission shall not be allowed in the case of alleged violations of Article 7, paragraph 3 and Articles 8, 9 or 10.
    1. In case of difficulty arising from the application of this Convention, the Parties concerned shall endeavour to achieve a friendly settlement.
    2. Unless one of the Parties concerned objects, the Standing Committee may examine the question, by placing itself at the disposal of the Parties concerned in order to reach a satisfactory solution as rapidly as possible and, where appropriate, to formulate an advisory opinion on the subject.
    3. Each Party concerned undertakes to accord the Standing Committee, without delay, all information and facilities necessary for the discharge of its functions under the preceding paragraph.
    1. If the Parties concerned cannot settle the dispute in accordance with the provisions of Article 25, they may, by common agreement, submit it to arbitration, the procedure of which is provided for in the appendix to this Convention. In the absence of such an agreement within six months following the first request to open the procedure of conciliation, the dispute may be submitted to arbitration at the request of one of the Parties.
    2. Any Party may, at any time, declare that it recognises as compulsory ipso facto and without special agreement in respect of any other Party accepting the same obligation the application of the arbitration procedure provided for in the appendix to this Convention.
    1. In their mutual relations, Parties which are members of the European Economic Community shall apply Community rules and shall not therefore apply the rules arising from this Convention except insofar as there is no Community rule governing the particular subject concerned.
    2. Nothing in this Convention shall prevent the Parties from concluding international agreements completing or developing its provisions or extending their field of application.
    3. In the case of bilateral agreements, this Convention shall not alter the rights and obligations of Parties which arise from such agreements and which do not affect the enjoyment of other Parties of their rights or the performance of their obligations under this Convention.
    Nothing in this Convention shall prevent the Parties from applying stricter or more detailed rules than those provided for in this Convention to programme services transmitted by entities or by technical means within their jurisdiction, within the meaning of Article 3.
    1. This Convention shall be open for signature by the member States of the Council of Europe and the other States party to the European Cultural Convention, and by the European Economic Community. It is subject to ratification, acceptance or approval. Instruments of ratification, acceptance or approval shall be deposited with the Secretary General of the Council of Europe.
    2. This Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date on which seven States, of which at least five member States of the Council of Europe, have expressed their consent to be bound by the Convention in accordance with the provisions of the preceding paragraph.
    3. A State may, at the time of signature or at any later date prior to the entry into force of this Convention in respect of that State, declare that it shall apply the Convention provisionally.
    4. In respect of any State referred to in paragraph 1, or the European Economic Community, which subsequently express their consent to be bound by it, this Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of deposit of the instrument of ratification, acceptance or approval.
    1. After the entry into force of this Convention, the Committee of Ministers of the Council of Europe, after consulting the Contracting States may invite any other State to accede to this Convention by a decision taken by the majority provided for in Article 20.d of the Statute of the Council of Europe and by the unanimous vote of the representatives of the Contracting States entitled to sit on the Committee.
    2. In respect of any acceding State, this Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of deposit of the instrument of accession with the Secretary General of the Council of Europe.
    1. Any State may, at the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession, specify the territory or territories to which this Convention shall apply.
    2. Any State may, at any later date, by a declaration addressed to the Secretary General of the Council of Europe, extend the application of this Convention to any other territory specified in the declaration. In respect of such territory, the Convention shall enter into force on the first day of the month following the expiration of a period of three months after the date of receipt of such declaration by the Secretary General.
    3. Any declaration made under the two preceding paragraphs may, in respect of any territory specified in such declaration, be withdrawn by a notification addressed to the Secretary General. The withdrawal shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of six months after the date of receipt of such notification by the Secretary General.
    1. At the time of signature or when depositing its instrument of ratification, acceptance, approval or accession:
    a. any State may declare that it reserves the right to restrict the retransmission on its territory, solely to the extent that it does not comply with its domestic legislation, of programme services containing advertisements for alcoholic beverages according to the rules provided for in Article 15, paragraph 2, of this Convention;
    b. the United Kingdom may declare that it reserves the right not to fulfil the obligation, set out in Article 15, paragraph 1, to prohibit advertisements for tobacco products, in respect of advertisements for cigars and pipe tobacco broadcast by the Independent Broadcasting Authority by terrestrial means on its territory.
    No other reservation may be made.
    2. A reservation made in accordance with the preceding paragraph may not be the subject of an objection.
    3. Any Contracting State which has made a reservation under paragraph 1 may wholly or partly withdraw it by means of a notification addressed to the Secretary General of the Council of Europe. The withdrawal shall take effect on the date of receipt of such notification by the Secretary General.
    4. A Party which has made a reservation in respect of a provision of this Convention may not claim the application of that provision by any other Party; it may, however, if its reservation is partial or conditional, claim the application of that provision in so far as it has itself accepted it.
    1. Any Party may, at any time, denounce this Convention by means of a notification addressed to the Secretary General of the Council of Europe.
    2. Such denunciation shall become effective on the first day of the month following the expiration of a period of six months after the date of receipt of the notification by the Secretary General.
    The Secretary General of the Council of Europe shall notify the member States of the Council, the other States party to the European Cultural Convention, the European Economic Community and any State which has acceded to, or has been invited to accede to this Convention of:
    a. any signature;
    b. the deposit of any instrument of ratification, acceptance, approval or accession;
    c. any date of entry into force of this Convention in accordance with the provisions of Articles 29, 30 and 31;
    d. any report established in accordance with the provisions of Article 22;
    e. any other act, declaration, notification or communication relating to this Convention.
    In witness whereof the undersigned, being duly authorised thereto, have signed this Convention.
    Done at Strasbourg, the 5th May 1989, in English and French, both texts being equally authentic, in a single copy which shall be deposited in the archives of the Council of Europe. The Secretary General of the Council of Europe shall transmit certified copies to each member State of the Council of Europe, to the other States Party to the European Cultural Convention, to the European Economic Community and to any State invited to accede to this Convention.


    1. A request for arbitration shall be notified to the Secretary General of the Council of Europe. It shall include the name of the other party to the dispute and the subject matter of the dispute. The Secretary General shall communicate the information so received to all the Parties to this Convention.
    2. In the event of a dispute between two Parties one of which is a member State of the European Economic Community, the latter itself being a Party, the request for arbitration shall be addressed both to the member State and to the Community, which jointly shall notify the Secretary General, within one month of receipt of the request, whether the member State or the Community, or the member State and the Community jointly, shall be party to the dispute. In the absence of such notification within the said time-limit, the member State and the Community shall be considered as being one and the same party to the dispute for the purposes of the application of the provisions governing the constitution and procedure of the arbitration tribunal. The same shall apply when the member State and the Community jointly present themselves as party to the dispute. In cases envisaged by this paragraph, the time-limit of one month foreseen in the first sentence of paragraph 4 hereafter shall be extended to two months.
    3. The arbitration tribunal shall consist of three members: each of the parties to the dispute shall appoint one arbitrator; the two arbitrators so appointed shall designate by common agreement the third arbitrator who shall be the chairman of the tribunal. The latter shall not be a national of either of the parties to the dispute, nor have his usual place of residence in the territory of either of those parties, nor be employed by either of them, nor have dealt with the case in another capacity.
    4. If one of the parties has not appointed an arbitrator within one month following the communication of the request by the Secretary General of the Council of Europe, he shall be appointed at the request of the other party by the President of the European Court of Human Rights within a further one-month period. If the President of the Court is unable to act or is a national of one of the parties to the dispute, the appointment shall be made by the Vice-President of the Court or by the most senior judge to the Court who is available and is not a national of one of the parties to the dispute. The same procedure shall be observed if, within a period of one month following the appointment of the second arbitrator, the Chairman of the arbitration tribunal is not designated.
    5. The provisions of paragraphs 3 and 4 shall apply, as the case may be, in order to fill any vacancy.
    6. Two or more parties which determine by agreement that they are in the same interest shall appoint an arbitrator jointly.
    7. The parties to the dispute and the Standing Committee shall provide the arbitration tribunal with all facilities necessary for the effective conduct of the proceedings.
    8. The arbitration tribunal shall draw up its own Rules of Procedure. Its decisions shall be taken by majority vote of its members. Its award shall be final and binding.
    9. The award of the arbitration tribunal shall be notified to the Secretary General of the Council of Europe who shall communicate it to all the Parties to this Convention.
    10. Each party to the dispute shall bear the expenses of the arbitrator appointed by it; these parties shall share equally the expenses of the other arbitrator, as well as other costs entailed by the arbitration.